Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Abecedar Copii PDF PDF
Abecedar Copii PDF PDF
ISBN 978-973-101-315-2
821.135.1-93-1
În loc de
PREFAȚĂ
Motivație pentru
Cu creionul și caietul
Ne jucăm de-a alfabetul
Cum se joacă de-a lumina
Razele-nflorind grădina.
Literele, pe hârtie,
Sunt ca mieii pe câmpie –
Zburdă-ncolo, zburdă-ncoace
Și-un abecedar se face.
5
Mică joacă pe vocale
Biata oaie
Stă în ploaie
Lâna i se-nmoaie.
Fiindcă e gălbuie,
Ionel se suie
După o gutuie.
Două căprioare
Fug de prea mult soare,
Caută răcoare.
Aoleu, aoleu!
Tare-i greu, tare-i greu
Să te-agăți de curcubeu.
6
Mititele
Colo-n stradă,
E-o grămadă
De zăpadă.
A căzut o nucă
Chiar peste ulucă.
Cine s-o aducă?
Cântă păsărele
Noi cântăm cu ele
Cântece din stele.
7
Albinuţe, albinioare,
Ce-aveţi voi pe aripioare?
Avem praf stelar de flori
Şi scântei de foc din zori.
Albinuţe, albinuşe,
Ce-aveţi voi pe picioruşe?
Cu polen sunt sacii grei
Şi i-am prins de botoşei.
Albinuţe, albiniţe,
Ce-aveţi voi în guşuliţe?
Avem miere-avem nectar
Pentru harnicul stupar.
8
9
Bun este bunicul, Multă bucurie
Bună e bunica, E-n sufletul meu,
Zice nepoţelul, Tata şi cu mama Spun şi cânt întruna:
Zice nepoţica, Tare-s buni şi ei, Bun e Dumnezeu.
Povestesc şi cântă Bune surioare,
Toată ziulica. Buni şi fraţii mei.
Vreau să fiu şi eu
Bun, aşa ca ei.
10
11
Cine cântă? Cântă floarea
Să înceapă sărbătoarea,
Sărbătoarea minunată
Să cuprindă lumea toată.
12
13
Ce să fie oare dorul?
E o floare? E izvorul?
E cumva vreo mângâiere
În a serii adiere? Ce să fie oare dorul?
Luminiş ce-alungă norul?
Ce să fie oare dorul? Sau cumva vreun cuib de vis
Este cântecul? E zborul? În vreun pom din Paradis?
E cumva a mamei şoaptă?
E miros de pâine coaptă? Toate câte-n lume, toate
Sunt aşa de minunate.
Doamne, mi-e frumos şi bine
Şi mi-e dor, mi-e dor de Tine!
14
15
Elefantul este mare,
Mare ca un pui de munte!
Stau în jurul lui copiii
Parc-ar fi furnici mărunte.
Dar băiatu-l îngrijeşte,
Ia priviţi-l ce puternic, Asta-i bucuria sa;
Dar cuminte ca un miel, Îi dă frunze să mănânce,
Cară lemnele cu trompa Îi dă apă ca să bea.
Ascultând de-un băieţel.
Tot ce e creat de Domnul
E o paşnică frăţie
Fericit să fie omul
Într-o dulce armonie.
16
cât mun
17
Fluturaşul, pentru-o clipă, s-a oprit din zbor pe-o floare
Să se umple de mireasmă şi culoare în culoare.
18
19
Voievod din vreo domnie, tânăr numai de vreun an,
Pe podeţul de răchită, trece gârla un gâscan.
Numai gâtul i se-nalţă din penişul ghemotoc.
Gâştele privesc uimite, strânse toate la un loc.
Se credea gâscanul mare, general suprem de oşti,
Pe când restul gâscărimii, nişte proaste, nişte proşti.
Dar bătu un vânt pe-acolo – nu ştiu cine l-a adus –
Şi gâscanul căzu-n gârlă cu picioarele în sus.
20
21
Cu o mătură-ntre labe,
Drept cioban cu bâta-n mână, Că o vulpe
Stă motanul, (Ce mai are și-alte culpe)
Hoțomanul, A intrat șireata-n casă,
Lângă oala cu smântână. La smântâna de pe masă
Cică Și pe toată a mâncat-o.
Ar păzi-o de vreun câine sau - Iată-i urma! Iat-o, iat-o!
pisică. Dar de-afar’, printr-o fereastră
Dar se uită-n stânga, ’ndreapta Îl zărise-un pițigoi.
Și, când nimeni nu îl vede, - Hei, motane,
La smântână se repede. Nu ne păcălești pe noi!
Apoi țipă, Și apoi,
Țipă cât îl ține gura Ia privește-te-n oglindă,
De răsună bătătura, Colo-n tindă.
Nu te credem o clipită,
Căci mustața ta cea lungă
Este toată smântânită.
22
23
Ploaia nu mai toarnă,
Vântul și-a mai strâns vâltoarea,
Vânătorul, dintr-o goarnă,
Își anunță vânătoarea După-o zi de alergat,
Cu-o mulțime de copoi. Se întorc fără vânat
Iepurașul, Și e liniște în sat.
Speriat de-atâta larmă,
Sare iute De pe cer zâmbește luna:
Și se-ascunde într-o tufă de trifoi. Iepurașul a scăpat.
Ce să facă? Ce să facă?
De-ar putea cumva să treacă
Nevăzut, neauzit
Peste miriște-n brădet.
Inima îi bate tare
Spune inimii să-i bată mai încet.
În alai vânătoresc,
Vânătorii și copoii
Spre brădet se năpustesc –
Vânătoarea e în toi.
Ei în goană trec tarlaua;
Cine ar băga în seamă
Mica tufă de trifoi?
Hărmălaie toată ziua,
Dar degeaba.
Ca să prinzi un iepuraș
E așa urâtă treaba!
24
25
Uite pâinea cum se frânge Îl împarți în două-trei,
Și pe toți la masă-i strânge. Îl împarți în câte vrei.
Nu se strânge ca să ai,
Ci se strânge ca să dai.
26
27
Bunăoară,
Într-o tolbă
E o vorbă
Despre rost și-nțelepciune
Să desparți în două cete,
Jucăria Pe-ndelete,
Nu e numai jucărie, Lucruri rele, lucruri bune.
Este-abecedar Tot la fel,
Despre ce-o să fie. Iepuraș de catifea
Jucăriile te-nvață Parcă-ai vrea să fii
Multe lucruri despre viață. Și cuminte, și de treabă precum el
Ele nu sunt doar povești pentru Nu-i așa?
copii – Jucăria
Îți arată ce să faci și cum să fii. E un fel de alfabet
Cresc din ele Ce te-nvață-ncet, încet
Înțelegeri de aici și până-n stele. Lucruri mari și lucruri mici,
De-nțeles,
Până-n cer să le ridici.
28
29
Ce e kilogramul?
E un pumn de grame
Strânse de bunicul
Într-un săculeț pe care,
care
Trainic, l-ațesut
Trainic l-a țesutbunica
bunica
Să nu se destrame.
destrame;
Nu te mai astâmperi,
Vinzi cu el
el,șișicumperi.
cumperi.
Ce e kilometrul?
Un morman de metri,
metri
Pe care bunicul
I-a pus cap la cap, să-i fifiee
cap să-i
Bunicuței potecuță
De acasă-n deal la vie.
vie;
30
31
Luminează
Soarele-n amiază.
Noaptea își adună
Razele de lună.
Sus pe cer și ele
Luminează stele.
Se-oglindește-n lac
Luceafăr buimac.
Mama intră-n tindă
Lampa s-o aprindă.
32
33
Mielușelul, mielușel,
Când aleargă pe câmpie,
Ghemotoc de bucurie,
Nu se poate să nu-ți fie
Drag de el.
Rândunica, rândunea,
După iarna cea pustie,
Pe la cuib zburând zglobie,
Nu se poate să nu-ți fie
Drag de ea.
34
35
Norul trece, norul vine,
Zări ’norate, zări senine.
36
37
Oglinduța mea e rea
Mă arată cum vrea ea.
- Oglinduța mea,
Arată-mă curat!
- Spală-te și-o să te-arăt curat,
Spune ea.
- Oglinduța mea,
Arată-mă zâmbitor.
- Zâmbește și-o să te-arăt zâmbitor,
Spune ea.
- Oglinduța mea,
Arată-mă bucuros.
- Nu mai fi trist și-o să te-arăt bucuros,
Spune ea.
- Oglinduța mea,
Arată-mă mai bun.
- Nu mai fi rău și-o să te-arăt mai bun,
Spune ea.
Așa e,
Oglinduța mea nu e rea,
Trebuie să fac ce-mi spune ea.
38
39
Un pom a crescut lângă poartă,
O pasăre și-a făcut cuibul în pom,
În cuib ciripesc puișorii.
Știi tu de ce, pui de om?
40
41
Toată lumea-i zice RAȚĂ,
Noi îi zicem Măcăneață. Nu mai știe de măsură,
Lumea zice: „Asta știe, asta face – Tărăboi pe bătătură
Măcăne de nu mai tace.” Pân’ la răgușirea vocii
Când își caută bobocii.
Dar e bine să se știe
Că nu-i simplă măcănie, Așadar se vede treaba
Că această măcăneală Că nimic nu-i pe degeaba,
Nu e doar o trăncăneală; Dar în tot ce e și-a fost
Rostul e să dai de rost.
Când pe lac este vâltoare,
Măcăne cu întristare;
Când pe lac e veselie,
Măcăne cu bucurie.
42
43
Dacă ai o surioară,
E mai mult ca o comoară –
Ai cu cine împărți
Ale tale jucării.
Dacă ai un frățior,
Tu să-i fii de ajutor.
Bucură-te când zâmbește,
Plângi cu el când se lovește.
Și pe gânduri să nu stai –
Dă-i îndată tot ce ai.
44
Î
45
După șase, vine șapte
Scos din miere și din lapte,
Spus de Domnul Dumnezeu
Terminându-și lucrul Său.
46
47
Ca să ne îndemne
Și pe noi, pesemne,
Bunicuțul taie lemne.
Tata este tare –
Ca un colț de soare Cât ne ține șura,
Strălucește de sudoare. Cât e bătătura,
Noi, cei mici, ne dăm de-a
Ziua cât de mare, dura.
Mama n-are stare
Să ne facă de mâncare. Ocolind dovleacul,
Cum și prepeleacul,
La cuptor, în curte, Noi ne dăm de-a berbeleacul.
Forme lungi și scurte –
Bunicuța face turte.
48
49
Ca să fie vai și-amar,
E destul doar un țânțar
De dormit, nici pomeneală,
Mic, dar rău fără pereche,
Nici măcar vreo ațipeală;
Să te bâzâie-n ureche.
El te mușcă și te doare,
Și, de nu-l alungi degrabă
Fiindcă-i mic, dar mușcă tare.
El se pune iar pe treabă
Ca să poți scăpa de el,
Și începe
Ori pleci tu ori pleacă el.
Să te-nțepe.
Nu-i poveste
Așa este.
50
51
Umbra, ce să fie oare
De se-ascunde-așa de soare?
Nici nu pleacă, nici nu vine,
Ci se ține după mine.
53
Valea noastră de sub deal,
Primăvara, ne-nflorește; Valea noastră de sub deal,
Cineva de sus, din cer, Toamna, fructele ne coace;
Ne iubește, ne iubește. Noi pe toate le-așezăm
Într-un cuib frumos de pace.
Valea noastră de sub deal,
Vara, ne-aurește grâul Valea noastră de sub deal,
Și de-a lungul ei, de drag, Iarna, nu ne ține-n casă;
Clipocește lin pârâul. Noi de-a valma colindăm
Prin zăpada luminoasă.
54
55
Zboară. Cine zboară? Cântul.
Zboară? Sau îl duce vântul...
56
57
Micul nostru-abecedar
A
Nu-l trecurăm în zadar.
A
Pentru , gândim la Aur
C B În al inimii tezaur.
B
Pentru , gândim la Bine
DE
Să se bucure oricine.
C
Pentru , avem Cântare
Chiar în suflet sărbătoare.
G F
E
Pentru , povestea Este
Mult mai mult decât poveste.
F
Pentru , se face Floare
Mugurașu-n strop de soare.
IÎ
Pentru H , gândim la Haină
Albă-dalbă ca o taină.
J Î
Pentru , din Înserare
Facem rostul de culcare.
J,
L
Pentru din Jucărie
K
E-nțeles de bucurie.
K
Pentru , din Kilometru
Metrul își găsește metru.
L
Pentru , privind spre Lac
Stelele din el ne plac.
58
Pentru M , Mama-i cu masa
M
Care-nvârte toată casa.
R
Pentru , e Rămureaua
Unde doarme noaptea steaua.
R
SȘ
S
Pentru , gândim la Soare
Plin de-a vieții sărbătoare.
Ș
Pentru , cel din Şoptire
Orice șoaptă e iubire.
T
Pentru , gândim la Tata
Care-nvârte casei roata.
T
ȚU
Ț
Nici chiar , de la țânțar
Nu ne pare-a fi-n zadar.
U
Chiar și , mai de pe Urmă
E și el un miel din turmă.
V
Sigur, , frumos din Vale
V
Către munte ne e cale.
Să se-noate, să se zboare
Este numai o-ntâmplare?