Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Arta Romanească
Arta Romanească
Cuprins
1 Arta românească în sec. al XIX-lea
o 1.1 Arhitectura
1.1.1 Neoclasicismul
1.1.2 Eclectismul
1.1.3 Linia națională
o 1.2 Sculptura
o 1.3 Pictura
1.3.1 Academismul
1.3.1.1 Theodor Aman (1831-1891)
1.3.1.2 Nicolae Grigorescu (1838-1907)
1.3.1.3 Ion Andreescu (1850-1882)
2 Arta românească în prima jumătate a secolului XX
o 2.1 La Belle époque
2.1.1 Ștefan Luchian (1868-1916)
3 Perioada interbelică
o 3.1 Pictura
3.1.1 Gheorghe Petrașcu (1872-1949)
3.1.2 Theodor Pallady (1871-1956)
3.1.3 Jean Al. Steriadi (1880-1956)
3.1.4 Nicolae Dărăscu (1883-1959)
3.1.5 Nicolae Tonitza (1886-1940)
3.1.6 Iosif Iser (1881-1958)
3.1.7 Camil Ressu (1880-1962)
o 3.2 Sculptura
3.2.1 Dimitrie Paciurea (1873-1932)
3.2.2 Constantin Brâncuși (1876-1957)
4 Bibliografie
Arhitectura
Neoclasicismul
Eclectismul
Numeroși arhitecți francezi, formați în spiritul eclectismului au realizat în
București un număr mare de construcții, ce aveau un aer parizian, de aici
provenind și supranumele lui de „micul Paris”. Exemple de arhitectură
eclectică pot fi: Palatul Băncii Naționale, 1885 (arhitect C. Bernard și A.
Galleron), Atheneul Român, 1888 (arhitect A. Galleron), Casa de Economii
și Consemnațiuni, 1900, (arhitect Paul Gottereau), toate din București.
Linia națională
Sculptura
Academismul
Boierii surprinşi la
ospăţ de trimişii lui
Hora de la Izgonirea turcilor Vlad Ţepeş (lucrare
Aninoasa la Călugăreni neterminată)
Coş cu fructe
Câmp înflorit
Ghiocei
Pădure de fagi vara Autoportret
La Belle époque
A pictat și autoportrete dar cel mai celebru este cel intitulat „Un zugrav”, acesta
impresionând prin patetismul său.
Peisaj
Anemone Lăutul Safta florăreasa
Alecu literatu Colţ din Strada PoverneiScara cu flori Un zugrav
Perioada interbelică
Pictura
Petrașcu pictează și naturi moarte, dar acestea sunt alcătuite din lucruri
vechi pe care și-a pus amprenta timpul. Interioarele pictate de el sunt la fel,
uitate de vreme ca niște naturi moarte supradimensionate, iar florile pictate
de acesta au un aspect pe care îl întâlnim și la Ștefan Luchian.
„Până la 50 de ani pictura a fost aceea care m-a stăpânit pe mine; după
ce am împlinit 50 de ani am izbutit s-o supun, și de atunci am fost eu acela
care a stăpânit-o pe ea.”
—Theodor Pallady
Pictura lui Pallady conține toate elementele de limbaj plastic ale tabloului:
linii, culori, forme, folosește desenul cu măiestrie dar și compoziția
cromatică într-un stil desăvârșit. Din punct de vedere cromatic, Pallady
folosește tonuri stinse de griuri îmbinate cu desene geometrice. O lucrare
deosebită este „Pălăria și umbrela artistului” în care artistul își demonstrează
calitatea deosebită de colorist și în același timp de mare desenator.
Nicolae Tonitza, fiind un admirator al lui Luchian, adoptă stilul acestuia, dar
vine și cu influențe din pictura modernă, cu accente decorative, creându-și
propriul său stil. Începutul său în pictură are o tentă expresionistă cu accente
narative pusă în evidență mai ales în desene. Tonitza are o operă vastă
compusă din peisaje, portrete, naturi moarte, interioare, sau nuduri ce
exprimă un subtil lirism ca în portretul scriitorului „Gala Galaction”. În acest
tablou se observă forme aspre, colțuroase sugerând tragicul. Chiar și pe
chipurile pure ai copiilor pictați de acesta se întrevede o umbră de tristețe
(„Fetița pădurarului”, „Cătiușa Lipoveanca” sau „Fetița olandeză”). În
picturile înfățișând naturi moarte, Tonitza înfățișează obiecte de artă
populară și sporește luminozitatea culorilor. Tonitza nu este numai pictor ci
și un desăvârșit grafician, profesor pentru elevii săi printre care se număra și
Corneliu Baba.
Nicolae Tonitza
Irina Galaction Fetiţa pădurarului
Autoportret
Sculptura
Bibliografie