Bătălia de la Hastings a fost lupta decisivă după care normanzii au finalizat cucerirea normandă

a Angliei. Bătălia a avut loc pe un deal la aproximativ 10 km nord de Hastings, unde mai târziu s-
a construit o mănăstire (Battle Abbey) și orașul Battle, din comitatul actual East Sussex, Anglia.
La 14 octombrie 1066, în această bătălie, regele Harold al II-lea al Angliei (c.1022-66) a fost
învins de către forțele normande conduse de William Cuceritorul (c.1028-87). Până la sfârșitul
sângeroasei bătălii, care a durat întreaga zi, Harold a fost ucis și forțele sale au fost distruse. El a
fost ultimul rege anglo-saxon al Angliei. Doar cu două săptămâni înainte de Bătălia de la
Hastings, în octombrie 1066, William a invadat Anglia, pretinzând dreptul său la tronul englez.

În septembrie, Tostig, fratele lui Harold al II-lea , s-a aliat cu regele Harald al III-lea al Norvegiei și
au invadat Anglia prin Scoția. Pe 25 septembrie, regele Harold i-a înfruntat pe amândoi la
Stamford Bridge, unde i-a înfrânt și ucis. La 28 septembrie 1066, William a descălecat în Anglia
la Pevensey, pe coasta de sud-est din Marea Britanie, cu mii de trupe și de cavalerie.
Sechestrează Pevensey, apoi mărșăluiește spre Hastings, unde a făcut o pauză pentru a-și
organiza forțele sale. Pe 13 octombrie, Harold a ajuns aproape de Hastings, cu armata sa, iar a
doua zi, pe 14 octombrie, William a condus forțele sale pentru a lupta. Lupta trebuia să se
sfârșească înainte de căderea nopții. Învingătorul urma să devină regele Angliei.

O parte din armata saxonă era formată din mercenari danezi, țărani din Sussex, care nu purtau
armuri și erau înarmați cu măciuci. Harold și-a înălțat stindardele pe vârful unui deal, pe care
englezii l-au numit mai târziu „locul de la mărul cenușiu”. Acolo era așteptat să vina William.
Lupta a început dimineață, la oră 9. Saxonii au rezistat pe poziții în înfruntarea cu arcașii
normanzi; ei i-au măcelărit cu securile lor grele pe pedestrașii normanzi. Le-au ținut piept chiar și
cavalerilor normanzi care i-au atacat în repetate rânduri, dar au fost respinsi. Atacurile au fost
conduse de William și nobilii săi, printre care se află și episcopul Odo. Cum Biserică nu îngăduia
preoților să facă vărsare de sânge, Odo își ucidea inamicii cu lovituri de bâtă. Normanzii s-au
prefăcut că se retrag. Saxonii au făcut greșeala de a-i urmări. Normanzii i-au înconjurat și i-au
măcelărit. William avea să se folosească și mai târziu de acest șiretlic. Spre seară, Harold a fost
ucis fiind lovit în ochi cu o săgeatăƒ, conform legendei. Vestea morții sale s-a răspândit, astfel,
mulți dintre oștenii săi au luat-o la fugă. Bătălia se încheiase. William a ieșit biruitor.