~ Anamneza ~

Anamneza - prin aceasta se pot obtine informatii cu privire la subiectul intrat

in procesul de diagnosticare in scopul reconstituirii biografiei celui testat si analizei
conditionarii social-educative a personalitatii. Analiza modului concret de viata, a
conditiilor de lucru si a situatiei familiale, a modalitatii de debut si evolutiei in timp a
tulburarilor psihice, aprofundarea problematicei cauza-efect arata importanta
anamnezei in psihodiagnoza etiologica.

In psihiatrie, ca si, in general, in medicina, diagnosticul correct se sprijina pe

anamneza si pe examenul clinic complet. In psihiatrie, insa, spre deosebire de restul
medicinei, interviul este folosit nu numai pentru cunoasterea istoricului, ci si ca o
cale de evidentiere a semnelor clinice. Inainte de inceperea interviului, anumite
cerinte preliminare trebuie satisfacute. Prima intalnire cu pacientul este importanta.
Medicul isi va intampina pacientul cu bunavointa, pronuntandu-i numele si se va
prezenta. Daca pacientul este insotit de un altul, este bine ca medical sa-l primeasca
la fel si pe cel de-al doilea si sa-i explice cat timp are de asteptat pana i se ia
interviul.

In ceea ce priveste anamneza familiala, personalitatea si atitudinile parintilor

sunt importante, pentru ca familia este mediul in care pacientul a crescut. La fel de
importanta este si separarea de parinti, oricare ar fi motivul pentru care acest lucru
s-a intamplat.

Cîteva elemente explicative privind anamneza

în psihanaliză şi eficienţa sa terapeutică.

Anamneza este un loc comun atat  pentru practica "terapiei" religioase

crestine, cat si pentru practica  medicinei propriu-zise. Exista opinii care sustin ca
rolul anamnezei nu  este numai acela de a retezi la viata amintiri adormite sub
pavaza  anilor, ci si de a resuscita energii si forte  mantuitoare. În  fond, psihanaliza
se intemeiaza tocmai pe credinta, confirmata de fapte, a  puterii vindecatoare a
cuvantului rostit, sau mai precis a depanarii  amintirilor.

In psihanaliza, ca si in medicina generala, relatarea evenimentelor  care au

dus la aparitia simptomelor nevrotice este extrem de importanta.  Pacientul este
invitat sa isi reaminteasca fapte, intimplari, alte  evenimente, de orice natura ar fi
ele, care au intovarasit aparitia  simptomelor.

Desigur ca pacientul nu stie care este sensul  evenimentelor traite de el,

sensul lor psihologic, dinamic, care explica adeseori, in chipul cel mai  lamurit cu
putinta, semnificatia simptomelor patologice de care sufera in prezent. Pentru ca,

1
este  necesar sa stim, psihanaliza considera, si pe drept cuvant, ca simptomele
noastre nevrotice au sens si semnificatie. De cele mai multe ori simptomele sunt 
formatiuni substitutive, mai precis spus structuri psihoide care studiaza  laolalta
tendinţe psihice incompatibile sau - cum  este cazul in isteriile de angoasa, in
tahicardii, vertij, vomismente si  alte asemenea manifestări clinice - conversiuni ale
energiei psihice refulate .

Pacientul nu cunoaste aceste detalii si se alarmeaza cautand solutia lor in 

medicina clasica, in tratamentul medicamentos sau chiar in interventii chirurgicale

In lumina acestor fapte rolul anamnezei, al re-evocarii  intamplarilor care au

precedat aparitia simptomelor, este extrem de  important in tratamentul nevrozelor.
Deoarece semnificaţia simptomelor nu  poate rezulta decat din
cunoasterea minutioasa a problemelor cu care se confruntă pacientul, a biografiei
sale intime, a caracterului sau, a  nazuintelor si nevoilor sale trecute si prezente.

Anamneza profesionala este totdeauna necesara, avand un rol important in

cadrul investigatiilor efectuate pentru diagnosticul pozitiv al astmului bronsic
profesional, dar niciodata suficienta pentru stabilirea acestuia in absenta unor
masuratori obiective. Alaturi de simptomatologia comuna, relatata obisnuit de
majoritatea bolnavilor astmatici (tuse seaca, adesea cu caracter nocturn, dispnee
paroxistica si wheezing), anamneza profesionala releva elemente particulare,
caracteristice astmului profesional, cum sunt: aparitia simptomatologiei la locul de
munca sau dupa cateva ore de la incetarea schimbului de lucru, remisiunea
simptomelor in timpul sfarsitului de saptamana sau al vacantelor etc; trebuie sa se
tina seama insa de faptul ca astmul agravat in conditii de expunere profesionala face
exceptie de la caracteristicile enumerate mai sus. Astfel, se considera ca anamneza,
atat profesionala cat si neprofesionala, constituie o etapa obligatorie in diagnosticul
pozitiv al astmului bronsic profesional, capabila sa furnizeze detalii complete despre
simptomatologia bolnavului, despre activitatile acestuia la locul de munca si despre
relatia temporala dintre simptomatologie si expunerea profesionala. Mai mult, este
necesara consemnarea rutei profesionale a pacientului, din cauza posibilitatii
declansarii crizelor de astm in conditiile unei expuneri profesionale anterioare; de
asemenea, trebuie precizate detaliile referitoare la procesele tehnologice si la
substantele utilizate in cadrul acestora de catre alti muncitori din aceeasi sectie, in
cadrul aceluiasi schimb de lucru. Nu trebuie omise datele referitoare la factorii
predispozanti ai astmului (terenul atopic, obiceiul de a fuma etc).

In concluzie, anamneza prezinta avantajul de a identifica simptomele tipice, a agentilor

potential ofensivi si a relatiei dintre simptome si expunerea profesionala; in acelasi timp, insa, are
dezavantajul de a fi o metoda subiectiva, deoarece pacientul poate minimaliza sau poate exagera
simptomatologia, iar relatia dintre aparitia simptomelor, uneori atipice, si expunerea profesionala nu este
totdeauna relevanta (de ex., aparitia reactiilor alergice semiintarziate sau tardive, persistenta
simptomatologiei fara perioade de acalmie, expunerea profesionala intermitenta, prezenta unor agenti
nocivi la locul de munca a caror natura este inca necunoscuta).