Facultatea de Medicină și

Farmacie
Specializarea Farmacie

SEMIOLOGIE MEDICALA
SIMPTOM
 Simptom

Semiologia este stiinta , parte a medicinei, care se ocupa cu descoperirea ,

descrierea si interpretarea semnelor si simptomelor care apar in evolutia diverselor boli,
precum si a metodelor de a le pune in evidenta.Totodata, ea cuprinde si tehnica
examenului clinic.
Pe scurt, semiologia medicala este disciplina care se ocupa cu descrierea si
interpretarea simptomelor si semnelor de boala.
Simptomul reprezinta orice manifestare a unei afectiuni sau a unei boli percepute
de catre bolnav, care contribuie la stabilirea diagnosticului.
Sanatatea ar putea fi definita ca starea organismului cu absenta a bolii,adica de
functionare optima. Este probabil ca ,din punct de vedere al profesiunii medicale(si chiar
al intelegerii generale), asa si este.Organizatia Mondiala a Sanatatii insa a definit
sanatatea ca “stare de bine fizic,mental si social, nu numai simpla absenta a bolii sau
infirmitatii”.Aceasta definitie ideala cuprinde si bunastarea psihica si, mai ales, pe cea
sociala, care nu pot intra in responsabilitatea numai a profesiei medicale. Aceasta este
implicata numai in mentinerea cat mai aproape de optim a functionarii biologice si partial
psihice a organismului,deci cu limitarea starii de boala.
Scopul major al relatie medic-bolnav rezulta a fi alinarea sau prevenirea
suferintei,adica tratamentul curativ sau profilactic.
Demersul diagnostic este un proces de prelucrare de date.
Datele pe care le prelucreaza medical provin din trei mari surse:
a) perceptiile privind o anomalie,respectiv suferintele bolnavului, numite
simptome.
b) modificarile observate de medic la examinarea bolnavului, numite semne.
c) Modificarile unor parametri de investigare - semnele de laborator. Aceste date
sunt privite in evolutia lor in timp.Rezulta ca diagnosticul se bazeaza pe un
sistem cu patru coordonate: suferintele bolnavului,modificarile examenului
clinic,modificarile parametrilor de laborator si evolutia lor in timp.
 Excluzand din discutie parametrul timp,ramane un trepied compus din elemente
subiective – simptomele, si elemente obiective – semnele clinic si de laborator.
Trebuie subliniat ca simptomele sunt elemente subiective, in care interpretarea se
bazeaza pe relatarile bolnavului. Ele vor fi, deci, dependente atat de puterea de perceptie,
descriere si interpretare a bolnavului, cat si de capacitatea medicului de a le asculta si
interpreta.Unele simptome sunt strict subiective, ca de exemplu durerea, altele au si o
componenta obiectiv observabila (se mai numesc si simptome-semne), ca, de exemplu,
dispneea (dificultatea in respiratie), in care pot sa apara modificari observabile ale actului
respirator.
Simptomul poate fi:
- general (de exemplu, durerea, cefalee, ameteli)
- local (simptomele locale sunt relative specifice unor sisteme anatomice, de
exemplu, hepatalgie-ficat; disurie-aparat urinar; dispnee-aparat respirator).
El se mai numeste si semn functional si este descris de catre pacient in cursul
interogatoriului luat de catre medic.
Simptomatologia reprezinta totalitatea simptomelor unor boli.
Istoricul bolii reprezinta modul si momentul in care a debutat boala sau bolile, din
ce cauze, caracterul simptomelor, cum a evoluat in timp, cum a raspuns la diverse
tratamente sau manevre.
Manifestarile de boala relatate de pacient si evolutia acestora vor fi descrise in
termeni medicali, istoricul bolii fiind decisiv in diagnosticul si atitudinea medicului pentru
terapie.
Punctele care se urmaresc in istoricul bolii
 Analiza simptomelor prezente:
 data de debut;
 modul de debut: -brusc ( acut-in boli acute; de ex. pneumonie acuta).
-paroxistic – in plina sanatate.
Simptomul ce il aduce cel mai frecvent pe bolnav la medic este durerea.
In experienta noastra, intre 70-80% din bolnavi internati descriu durerea ca
simptomul important anamnestic ce a determinat consultul si/sau spitalizarea.
 Definirea durerii pare simpla, deoarece orice persoana a resimtit durere si se
raporteaza la aceasta in incercarea de a o defini, dar o formulare clara se loveste de
evidente dificultati.Durerea nu este numai o simpla senzatie (cum ar fi atingerea sau
frigul ), ci poarta si o incarcatura afectiva si produce o reactie vegetativa si
comportamentala specifica ( la animal, de lupta sau fuga).Prin aceasta, este o perceptie
cu o reactive psihica sistematizata.
Pentru a percepe durerea, o persoana trebuie sa fie constienta si atenta.Daca o
alta senzatie sau actiune distrage atentia, perceperea durerii este diminuata sau, daca
se atrage atentia asupra ei, durerea se intensifica.
Evaluarea semnelor si simptomelor este foarte importanta in diagnosticarea
problemelor de sanatate si in monitorizarea evolutie bolilor diagnosticate. In plus,
evaluarea semnelor si simptomelor are o deosebita importanta in tratamentele
medicamentoase in vederea determinarii eficacitatii tratamentului si in aparitia efectelor
secundare.

Simptome generale
Dispepsia este un termen folosit pentru a defini un grup de simptome digestive
care provin de la nivelul tractului digestiv superior.
Dispepsia nu constituie un diagnostic, dar poate include urmatoarele simptome:
 disconfort sau durere epigastrica( localizata la nivelul abdomenului superior);
 durere retrosternala; anorexie ( lipsa poftei de mancare);
 greata; varsaturi;
 satietate precoce (senzatie de plenitudine dupa ingerarea unei cantitati mici de
alimente);
 pirozis (senzatie de arsura localizata in spatele sternului);
 eructatie ( eliminarea pe cale bucala a gazelor din stomac);
 regurgitatii ( revenirea in gura a alimentelor din stomac sau esofag fara efort de
voma);
 balonare ( senzatie subiectiva de acumulare a gazelor in intestin);
 flatulenta ( acumularea excesiva de gaze in stomac si intestine);
 Adipsia este o afectiune caracterizata de absenta setei chiar in prezenta epuizarii
apei din organism sau a excesului de sare.Este o situatie rara ce se prezinta ca o
deshidratare hipernatremica.
Ameteala este un termen general folosit pentru a descrie diferite simptome, de la
senzatia de lesin si aparitia unui val negru pe ochi, pana la oboseala si
instabilitate.Ameteala care creeaza senzatia ca lucrurile din jur se misca in jurul
subiectului poarta numele de vertij.Ameteala este unul dintre cele mai frecvente
simptome pentru care pacientii se adreseaza medicului, cel mai des fiind asociata cu
durere in piept si cu fatigabilitate (senzatie de persistenta de oboseala).
Anemia este o afectiune caracterizata prin reducerea numarului de globule rosii
din sange sau a nivelului de hemoglobina, ceea ce duce la diminuarea capacitatii sangelui
de a transporta oxigenul.
Febra (pirexia) este unul din cele mai frecvente simptome si reprezinta cresterea
temperaturii corpului in conditii de repaus, prin cresterea nivelului functional al centrului
din hipotalamus ca urmare a eliberarii pirogenilor din celulele endoteliale si macrofage.
Oboseala este un simptom care poate fi mai greu descris de catre pacient pe
parcursul unei anamneze, fiinf definit ca o slabiciune generala a organismului, letargie
sau extenuare. O anamneza complete poate determina cauzele acestui simptom, insa la
o tremie dintre pacienti cauza nu poate fi decelata.
Oboseala trebuie diferentiata foarte bine de nevoia constanta de somn, cu toate
ca aceasta este frecvent insotita de nevoia de a dormi si de lipsa motivatiei de a sustine
activitatile zilnice. Oboseala este o cauza frecventa de adresabilitate la medic si trebuie
stiut faptul ca este vorba de un simptom, nu o boala, oboseala putand face parte din
tabloul anumitor afectiuni. Cel mai frecvent depresia asociaza oboseala cronica, insa si
numeroase alte afectiuni medicale se pot manifesta astfel. In anumite cazuri, oboseala
poate fi un simptom al unei probleme medicale subiacente, afectiune care necesita
tratament.
Transpiratia rece este un simptom al stresului brusc, fie ca este de ordin fiziologic
sau psihologic. Denumirea medicala folosita pentru a denumi transpiratiile reci este cea
de diaforeza.
 La inceperea demersului diagnostic, medicul selecteaza un semn sau simptom
principal sau o asociatie caracteristica de semne si simptome.
Un semn sau simptom principal este un semn unic sau semnul care denota cea
mai importanta perturbare, in jurul caruia, prin interpretarea mecanismului si asociatiilor
sale, se construieste diagnosticul diferential.
O asociatie caracteristica de simptome si semne, de regula recunoscand un
mecanism de producere comun, dar cauze diferite, formeaza un sindrom.
In concluzie, semiologia medicala este o disciplina care se ocupa de modul de a
obtine simptomele si semnele de boala de la persoana suferinda (tehnica semiotica) si
de interpretare a lor (diagnosticul diferential al semnelor, simptomelor si sindroamelor,
adica asocierile loc caracteristice). Ea nu este o specialitate medicala, ci una didactica,
fiind in egala masura utilizata de toate specialitatile si formand baza pe care se
consttuieste actul medical, care este tratamentul.
Datele obtinute si prelucrate de semiologia clinica sunt simptome, perceptiile
subiective ale bolnavului aflate din descrierea acestuia prin discutia cu medicul- numita
anamneza, si semne, datele obiective obtinute de medic prin examenul fizic al bolnavului.
Distinsul clinician prof. dr. C.C. Dimitriu spunea ca ,, simptomul apartine simturilor,
iar semnul apartine rationamentului’’.