Ministerul Educatiei si Cercetarii

Universitatea de Medicina si FarmacieGr. T. Popa Iasi

2015

Studenti:
Ciubotariu Alexandra-Evelina
Chiriac Radu
Nica Razvan
Petruta Dragos
Anul III, Seria B, Gr.18
Coordonatori:
Asist. Univ. Dr. Mihaela Merchez
Conf. Univ. Dr. Mioara Matei

PREVENIREA BOLILOR CU
TRANSMITERE SEXUALA IN
RANDUL ADOLESCENTILOR

CUPRINS

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.

Justificarea temei
Scop
Obiective
Populatia tinta
Boli cu transmitere sexuala- generalitati
Metode si mijloace de realizare
Anexe
Bibliografie

Date generale despre program

1.Justificare
S-a observat ca in trecut incidenta bolilor cu transmitere sexuala crestea considerabil in
perioadele de razboi sau alte conflicte militare majore. Acest lucru a fost pus pe seama
migratiei intense a populatiei in acel moment, a educatiei sexuale precare dar si
interesului scazut al populatiei active sexual pentrumijloacele de protectie si
contraceptie.
In momentul de fata incidenta bolilor cu transmitere sexuala se mentine ridicata, in
ciuda progreselor realizate de medicina moderna in diagnosticarea, tratarea si
vindecare majoritatii acestor boli. Singura perioada in care s-a inregistrat o diminuare
a ratei bolilor transmise sexuala (BTS) a fost intre anii 1950-1960, insa din aceasta
perioada continua sa creasca, un varf considerabil fiind atins intre anii 70-80.
2.Scop
Scopul prezentului program de sanatate este de a:

informa populatia tinta;

sublinia factorii de risc care ar putea influenta aparitia acestor maladii;
evidentia metodele de prevenire a afectiuniunilor cu transmitere sexuala
nva populia int s monitorizeze simptomele care pot anunta apariia i
dezvoltarea bolilor cu transmitere sexuala

3.Obiective
In vederea atingerii scopului propus, au fost elaborate urmatoarele strategii:
Prezentarea de proiecte PowerPoint in cadrul liceelor de interes din judetul Iasi, cu
scopul de a informa adolescentii din clasele IX-XII cu privire la bolile cu transmitere
sexuala.
Proiectul s-a desfasurat pe durata a 2 saptamani, fiind folosite 2 prezentari de tip
PowerPoint. De asemenea, elevilor li s-au inmanat chestionare pentru a putea observa
nivelul de intelegere a cunostintelor care le-au fost prezentate.

4.Populatia int
Grupul vizat este alcatuit din:
Elevii de liceu, din clasele IX-XII.

5. Bolile cu transmitere sexuala- Generalitati

Cele mai frecvente BTS la femei

Datorita particularitatilor anatomice, atat infectiile genitale cat si cele urinare sunt mai
frecvente in cazul femeilor. In mod normal, pH-ul acid al vaginului impiedica
proliferarea bacteriilor si actioneaza ca o importanta bariera in calea raspandirii
infectiilor. Exista insa posibilitatea ca aceasta bariera sa fie depasita in momentul in
care apar diverse modificari ale comportamentului individual si ale mediului extern. In
astfel de conditii vaginul poate fi colonizat cu bacterii de pe tegumentele vecine, avand
provenienta enterica sau cu germeni care deja populau regiunea, dar nu aveau conditii
prielnice pentru dezvoltare, inmultire si infectare. Cel mai frecvent aceste modificari
apar in perioadele de stres marcat, de raceli, gripe, cand organismul este
imunodeprimat sau incearca sa faca fata altor infectii, dupa administrarea prelungita de
antibiotice cu spectru larg sau in timpul sarcinii. De cele mai multe ori BTS se transmit
prin mici leziuni ale mucoasei sau prin diverse fluide patologice de provenienta
vaginala.
De retinut!
Specialistii recomanda tuturor femeilor care observa scurgeri neobisnuite ca aspect,
culoare sau miros, orice fel de durere cu localizare in zona genitala, sa se prezinte cat
mai repede la medic. Infectiile genitale pot fi initial localizate la acest nivel, insa se pot
extinde foarte rapid in restul cavitatii pelvine, determinand aparitia unor probleme
grave de sanatate, ce pot avea repercusiuni pe termen lung, cum ar fi dispareunia sau
chiar infertilitatea. Daca pacienta este insarcinata, o BTS poate avea consecinte
dramatice asupra dezvoltarii fatului (exista cazuri de pierderea a sarcinii ca urmare a
unei infectii ignorate si netratate).
Cistite si uretrite recurente
Uretritele reprezinta infectii, de obicei bacteriene, ale uretrei. Uretra este segmentul
anatomic prin care urina este eliminata din vezica urinara in exterior, fiind portiunea
terminala a aparatului urinar. Datorita pozitiei sale, proximitatii fata de vagin si anus si
lungimii foarte scurte (aproximativ 4 cm), uretrita este o patologie frecvent intalnita la
femei. In general, cauzele sunt clasificate ca fiind gonococice si non-gonococice (sau
uretrite nespecifice). Aceasta clasificare subliniaza prevalenta foarte mare a infectiilor

de cauza gonococica. Cistita este termenul care descrie inflamatia vezicii urinare. Ea
poate sa apara in continuarea uretritei, prin ascensiunea germenilor si popularea vezicii
urinare, sau se poate datora unor cauze neinfectioase (traumatisme, litiaze renale).
Simptomatologia uretritei si cistitei este adesea comuna si consta in mictiuni frecvente,
adesea dureroase sau insotite de usturimi (polakidisurie). Cantitatea de urina eliminata
variaza foarte mult, in unele cazuri fiind foarte redusa. De asemenea, pacientele pot
observa o scurgere vaginala albicioasa sau galbuie. Aceasta este insa inconstanta. De
aceea se considera ca disuria ramane principala acuza a pacientelor cu astfel de
inflamatii.
Uretrita gonococica este cauzata, asa cum ii sugereaza si numele, de Neisseria
Gonorrhoeae. Bacteria determina infectia uretrei si una din cele mai frecvente BTS.
Pacientele pot fi asimptomatice (uneori chiar si o viata intreaga) insa majoritatea
dezvolta semne si simptome sugestive la 10-20 de zile post contaminare. Acestea
includ disurie, scurgeri vaginale, sangerari in afara perioadelor menstruale
(metroragie) sau dupa actul sexual. Aceasta infectie se transmite prin sex vaginal, oral
sau anal neprotejat. Femeile au 50% sanse de a se infecta de la un barbat purtator, in
timp ce doar 20% din barbati dezvolta infectia dupa sex cu o femeie cu uretrita
gonococica.
Uretrita nongonococica poate recunoaste ca agent etiologic diverse microorganisme,
printre care:
- Escherichia coli: infectia cu E. coli poate sa apara la femei in special dupa primul act
sexual (motiv pentru care a fost numita si cistita lunii de miere). Se datoreaza
vehicularii bacteriilor din regiunea perineala spre cea genitala si ca urmare a acestei
deplasari pot sa apara si infectii uretrale. Germenele are fimbrii si pili cu care se poate
atasa de epiteliul uretrei si cu care poate ascensiona, ajungand astfel in vezica urinara
si chiar mai sus. O alta categorie de femei predispuse acestei etiologii este reprezentata
de femeile la menopauza.
- Chlamydia trachomatis - reprezinta cea mai frecventa cauza pentru aparitia uretritei
nongonococice. Infectia cuChlamydia este periculoasa atat prin prisma
simptomatologiei imediate, dar si a complicatiilor care pot sa apara daca este lasata
netratata. Cele mai frecvente complicatii sunt inflamatiile regiunii pelvine, ale
cervixului (cervicita) si chiar sterilitatea. Daca infectia apare la femeile insarcinate,
copilul se va naste cu grave probleme oftalmologice si cu infectii pulmonare.
- Mycoplasma homini si genitalium, Ureaplasma urealyticum, Herpes simplex sunt
doar cativa din germenii care pot fi de asemenea incriminati in aparitia uretritelor
nongonococice.
Tratamentul acestor boli este adesea simplu, urmand o schema de antibioticoterapie pe
baza de tetraciclina sau alte medicamente, in functie de sensibilitatea germenului
implicat, astfel: clotrimazol sau metronidazol pentru Trichomonas, doxiciclina pentru
Chlamydia, nitrofurantoin si cotrimoxazol pentru infectiile pluribacteriene.
Tratamentul se aplica ambilor parteneri, indiferent daca manifesta sau nu simptome
specifice infectiei si este sustinut prin masuri corecte de igiena intima si a regiunii
perineale. Orice activitate sexuala ar trebui sistata pana la remiterea semnelor si
simptomelor.

Vulvo-vaginite si trichomoniazele
Trichomoniaza reprezinta o BTS ce apare mai frecvent la femei, acestea putandu-se
infecta in special in momentul in care se modifica pH-ul vaginal (cand din acid devine
bazic), favorizand astfel dezvoltarea acestui parazit. Boala se manifesta in principal
prin prurit genital, senzatie permanenta de usturime, acompaniata de o scurgere avand
caracter semivascos, culoare galben-verzuie si miros urat. In cazul in care femeia este
insarcinata in momentul infectarii, exista riscul de nastere prematura, iar copilul poate
fi subponderal si va asocia un risc de mortalitate si morbiditate semnificativ mai mare
(in special infectii cu virusul HIV). S-a observat ca femeile cu astfel de infectii
netratate au un risc crescut de a dezvolta cancer cervical. In cazul barbatilor, infectia
poate trece asimptomatica sau poate determina doar aparitia unei scurgeri uretrale
usoare. Astfel, barbatii sunt considerati in general purtatorii infectiei si cei care
transmit mai departe protozoarul. Utilizarea prezervativului protejeaza insa
transmiterea acestei boli.
Tratamentul recomandat se adreseaza ambilor sau tuturor partenerilor si se bazeaza pe
antibiotice precum metronidazol si tinidazol.
Candidoza
Candida este un fung (o ciuperca) prezenta in mod normal in flora vaginala, aflata in
echilibru cu mediul local si care in conditii obisnuite nu determina aparitia unei
patologii anume. In cazul in care flora vaginala se modifica (de exemplu prin utilizarea
irationala a antibioticelor cu spectru larg), acest microorganism poate deveni patogen.
Exista femei care prezinta o predispozitie la aparitia candidozei - mai ales cele obeze,
suferinde de diabet sau cele insarcinate.
Simptomatologia candidozei, departe de a fi specifica acestei BTS, include: prurit
intens, dureri si arsuri, iritatii ale vulvei, vaginului si o scurgere albicioasa. Barbatii cu
candidoza sunt doar foarte rar simptomatici. In general cei afectati acuza prurit si
usturime la urinat, capul penisului prezentand la inspectie numeroase zone
eritematoase (rosiatice). Desi destul de rar, barbatii pot remarca o scurgere albicioasa
exprimata prin uretra. Exista riscul ca daca este lasata netratata, candidoza sa apara
mai tarziu intr-o forma mult mai grava si mai greu de tratat.
Se pare ca 10% din totalitatea candidozelor au transmitere sexuala, de aceea
tratamentul trebuie adresat ambilor parteneri. Cel mai frecvent tratamentul se face cu
antimicotice cu efect local: clotrimazol, nistatina, fluconazol sauketoconazol, iar
rezultatele pot fi foarte spectaculoase. De exemplu, o doza de fluconazol este eficienta
in tratament in peste 90% din cazuri. Nistatinul poate fi administrat oral sau sub forma
supozitoarelor vaginale. Alte recomandari menite sa grabeasca vindecarea sunt:
reducerea consumului de zahar si carbohidrati in general, pentru a favoriza refacerea
florei vaginale normale, precum si mentinerea unei igiene corespunzatoare a zonei
interesate (spalarea de minim 2 ori pe zi a zonei vulvo-vaginale, in principal cu apa,
dar fara sapun, deoarece acesta afecteaza pH-ul natural al regiunii).

Cele mai frecvente BTS ale barbatilor

Uretritenespecifice
Uretritele nongonococice afecteaza si femeile si barbatii in egala masura.
Microorganismele cel mai frecvent implicate la barbati sunt Chlamydia trachomatis si
Ureaplasma urealyticum. Simptomatologia este dominata dedisurie (mictiuni
dureroase) si de scurgeri uretrale, insa pot fi prezente ca facand parte din tabloul clinic
si: hematurie, urina tulbure, febra si stare generala alterata (ca semne generale ale
infectiei). Recurenta semnelor si simptomelor este frecventa dupa actul sexual. Uretrita
nongonococica este un tip de infectie mult mai greu de tratat, insa exista posibilitatea
ca aceasta sa raspunda favorabil la modificarea stilului de viata. Dificultatea in tratarea
ei rezida in etiologia multibacteriana pentru care, cel putin in stadiile initiale ale
terapiei, trebuie instituita antibioticoterapia cu spectru larg. In ciuda faptului ca 9 din
10 barbati infectati cu Chlamydia prezinta unul sau mai multe simptome ale infectiei,
majoritatea aleg sa le treaca cu vederea. Netratata, uretrita poate evolua, determinand
aparitia unor complicatii precum epididimita sau chiar infertilitatea. Daca ramane
netratata, infectia va fi transmisa mai departe partenerelor sexuale ale barbatului
respectiv, in cazul sexului neprotejat. Clasificata ca fiind o boala cu transmitere
sexuala, uretrita nongonococica necesita tratamentul tuturor partenerilor sexuali pentru
a
fi
vindecata.
Gonoreea
Infectia cu Neisseria gonorrhoeae se manifesta la barbati prin dureri la mictiune si prin
aparitia unei scurgeri vascoase, abundente, exprimate uretral. La examinarea penisului
se constata o inrosire difuza a meatului urinar extern. Gonoreea poate sa evolueze si sa
determine in continuarea procesului patogen inflamatia vezicii urinare si a prostatei,
dar si a epididimului sau testiculelor (clinic se manifesta prin dureri si tumefactie
localizate la nivelul scrotului). Exista posibilitatea aparitie unor complicatii
oftalmologice in cazul in care infectia nu este tratata. Complicatiile pe termen lung
includ aparitia stricturilor uretrale, a artritei septice (cu localizare in special la nivelul
articulatiei degetelor, radiocubitocarpiene, gleznei). In cazul sexului anal neprotejat,
infectia se poate localiza ano-rectal, iar in aceste situatii simptomele apar mult mai
rapid, inca din stadiile initiale ale procesului patogen, iar tratamentul va fi instituit
imediat.
Trichomoniaza

si

candidoza

Candida albicans si Trichomonas vaginalis determina foarte rar infectii simptomatice

la barbati. Doar ocazional Trichomonas este raspunzatoare de aparitia unei uretrite
usoare, iar Candida de prurit si durere peniana. Totusi, chiar si in absenta

simptomatologiei, in cazul in care infectia este prezenta (acest lucru fiind demonstrat
prin investigatii paraclinice si teste de laborator), barbatul trebuie tratat alaturi de
partenera sa.
BTS care afecteaza femeile si barbatii in egala masura
Herpes

genital

Herpesul reprezinta o boala virala cauzata de Herpes Simplex (HSV). HSV are 2
tulpini cu potential patogene la om: 1 si 2. Sunt virusuri cu tropism pentru sistemul
nervos (are caracter neurotrop si neuroinvaziv) si prin activari recurente determina
aparitia unor vezicule cu continut lichid la nivelul tegumentelor sau membranelor
mucoase, cu localizari diverse: facial (peribucal) sau genital (in special HSV 2). Dupa
manifestarile si infectia initiala, virusul devine latent in neuroni, de unde se va reactiva
in perioadele in care organismul este imunodeprimat sau supus unor stresuri
semnificative.
Herpesul genital se manifesta prin vezicule localizate genital: vulvar sau cervical, in
cazul femeilor si in special pe gland, in cazul barbatilor. Desi poate fi asimptomatic in
majoritatea cazurilor, ceea ce contribuie si favorizeaza transmiterea infectiei de la un
individ la altul, herpesul genital se manifesta la unii pacienti prin dureri intense in
zonele pe care se dezvolta veziculele si papulele. Acestea apar la 1 saptamana dupa
contactul infectant, care poate fi realizat prin sex anal, oral, vaginal sau sarut, cu
conditia ca in mucoase sa existe o leziune prin care virusul sa poata patrunde. Initial
pacientul resimte un prurit de intensitate moderata, ulterior aparand si veziculele.
Pe langa simptomele locale apar si acuze cu caracter general: febra, mialgii, stare
generala alterata, limfadenopatii locoregionale. Mai putin frecvent, dar nu neobisnuite,
sunt si scurgerile vaginale sau uretrale, iar femeile pot prezenta si disurie sau cervicita.
Veziculele se vindeca in 2-3 saptamani in absenta tratamentului, insa pacientii raman
contagiosi. Herpes simplex este una din cele mai frecvente BTS.
Virusul este inalt contagios si se transmite foarte usor de la un pacient la altul prin
contact sexual neprotejat. Maximum de infectiozitate este inregistrat in timpul atacului
initial, virulenta scazand in atacurile ulterioare (minimum este inregistrat in perioadele
dormante, cand tegumentele sunt intacte, lipsite de leziuni sau cicatrici recente). Desi
initial s-a considerat ca HSV2 este exclusiv responsabil de herpesul genital, in
momentul de fata se accepta ca si HSV1 este implicat in etiopatogenia acestei infectii
(in unele populatii HSV1 este responsabil de peste 50% din cazurile de herpes
genital).
In populatia generala, insa, procentul cazurilor de herpes genital determinat de HSV1
atinge 15% si este asociat in principal cu practicarea sexului oral neprotejat. In acest
fel exista si localizari faciale ale herpesului genital. In plus, ambele tipuri de virusuri
herpetice pot determina aparitia leziunilor herpetice in zona anala sau perianala proctita herpetica (inflamarea anusului si rectului) fiind frecventa in special in randul

persoanelor

care

practica

sexul

anal.

In prezent nu exista un tratament care sa inlature infectia din corp, insa antiviralele
actuale sunt capabile sa scada frecventa, durata si severitatea episoadelor de boala
clinic manifesta. Acyclovir este utilizat pentru acest efect si poate fi administrat oral
sau local, sub forma de creme si unguente, desi eficienta administrarii locale este inca
destul de controversata. Alte medicamente antivirale utilizate sunt: famciclovir,
penciclovir. Eficienta acestor medicamente se datoreaza faptului ca interfera cu ciclul
replicativ viral, incetinind inmultirea virusului, si oferind astfel sistemului imun
posibilitatea
sa
lupte
impotriva
virusului.
Alte masuri terapeutice menite sa stimuleze recuperarea si sa amelioreze
simptomatologia sunt: administrarea de anestezice topice (cum ar fi lidocaina) pentru a
diminua pruritul si durerea, administrarea de antipiretice pentru combaterea febrei,
precum si toaleta si ingrijirea riguroasa a zonelor cu vezicule si leziuni herpetice.
Aceasta se recomanda a fi facuta cu apa si sapun, zona trebuind uscata prin tamponare
usoara cu un prosop moale dupa ce a fost curatata. Lenjeria intima trebuie sa fie cat
mai
lejera,
de
preferat
din
bumbac.
In ciuda acestor recomandari, a tratamentului existent si a faptului ca transmiterea
virusului poate fi prevenita prin utilizarea prezervativului, incidenta acestei BTS este
in
continua
crestere.
Condiloame

genitale

Cauza condiloamelor este reprezentata de HPV (human papilloma virus).

Condiloamele apar adesea in buchete cu localizare genitala, mai frecvent la femei unde
se localizeaza vulvar dar si pe peretii vaginului, cervixului sau perianal. Localizarile
predilecte in cazul barbatilor sunt varful penisului, scrotul si anusul. Mai rar pot sa
apara si in cavitatea bucala sau pe orofaringe (in cazul practicarii sexului oral unei
persoane infectate). Condiloamele apar sub forma unor excrescente conopidiforme de
culoare rozalie, ce cresc in dimensiuni in timp. Sunt nedureroase sau pot fi usor
pruriginoase.
Exista numeroase studii care au demonstrat ca legatura dintre cancerul cervical si
infectia cu HPV este reala (in special subtipurile 16 si 18, care sunt asociate cu peste
70% din totalul acestor neoplazii). Din acest motiv se recomanda ca femeile cu
condiloame acuminate sa fie inscrise in programe de screening pentru depistarea
precoce
a
cancerului.
Tratamentul condiloamelor implica crioterapie sau indepartarea chirurgicala cu laserul,
sau administrarea de podofilina (solutie antimicotica ce se aplica local pe zona afectata
si se indeparteaza ulterior prin spalare). La ora actuala exista si vaccinuri impotriva
HPV, subtipurile 16 si 18 (implicate in aparitia cancerului) si 6, 11 (care determina
aparitia
condiloamelor).
Gonoreea

Gonoreea este cauzata de infectia cu Neisseria gonorrhoeae si apartine BTS. In cazul

femeilor se localizeaza initial pe canalul cervical si uretra, determinand uretrita
gonococica. Daca infectia este ignorata se poate extinde in cavitatea pelvina si
abdomenul inferior, determinand aparitia unor boli inflamatorii, infectioase si in
final infertilitate. In cazul barbatilor, infectia respecta acelasi pattern, cu afectarea
initiala a uretrei si posibilitatea de extindere in profunzime daca nu se instituie un
tratament
corespunzator.
In stadiile initiale, gonoreea poate fi muta din punct de vedere clinic. Mai tarziu, cand
a atins o etapa mai avansata in evolutie pot sa apara si simptomele.
Acestea constau in principal in scurgeri vaginale anormale si prurit genital intens.
Localizari mai rar insa intalnite sunt in regiunea anala si cavitatea bucala. Pacientii
sunt sfatuiti sa se adreseze medicului in cazul in care suspecteaza o BTS si daca
prezinta simptome sugestive. Gonoreea este relativ usor de diagnosticat si tratat, in
principal cu penicilina, amoxicilina sau ampicilina. Daca insa este trecuta cu vederea si
lasata sa evolueze, poate sa determine complicatii cu rasunet general asupra
organismului, cum ar fi artrita septica, inflamatia seroasei ficatului (perihepatita) sau
sindromul
Fitz-Hugh-Curtis.
Sifilis
Sifilisul reprezinta, poate, cea mai de temut BTS. Este cauzata de Treponema pallidum
(o spirocheta ce se transmite exclusiv prin contact sexual neprotejat si care este
capabila sa penetreze mucoasele cu care intra in contact). Infectia trece prin mai multe
stadii, fiecare fiind caracterizata printr-un anumit tablou clinic. Daca sifilisul nu este
tratat la timp poate afecta organe vitale precum creierul, inima, aorta, ochii si oasele,
iar
in
multe
cazuri
poate
fi
chiar
fatal.
Sifilisul primar este transmis prin contact sexual de cele mai multe ori, iar de la
infectie si pana la manifestarile initiale ale acesteia trec aproximativ 21 de zile.
Leziunea initiala apare la locul infectarii si este, de obicei, genitala. Este specifica
acestei boli si se numeste sancru sifilitic. Se prezinta sub forma unei ulceratii cu pereti
indurati, de obicei nedureroasa, ocazional fiind insotita de adenopatie satelita (pe
ganglionii inghinali). Cele mai frecvente localizari ale sancrului sunt penisul, vaginul
si rectul. Leziunile se vindeca spontan, fara sa lase cicatrici importante sau vizibile,
chiar si in lipsa tratamentului. In aceasta perioada pacientii pot fi asimptomatici.
Ca urmare, nu apeleaza la medic si infectia continua sa progreseze, intrand in stadiul
de sifilis secundar. Acesta devine manifest in 6-8 saptamani (cu variatii largi: 1- 6
luni), iar tabloul clinic variaza foarte mult: poate mima o viroza respiratorie (cu
alterarea starii generale, febra, dureri de gat, cefalee, scadere ponderala, adenopatie).
Pot sa apara pete rosiatice nepruriginoase cu localizare bilaterala simetrica la nivelul
extremitatilor, care pot afecta si palmele, talpile. Mai rar pot sa apara si uveite,
irite, nevrite optice, caderea parului, hepatite, gastrite, meningite. Semnele si
simptomele sifilisului secundar se pot mentine chiar si 2 ani inainte de a intra in
remisiune, iar dupa aceasta faza dispar de la sine si contagiozitatea persoanei scade.

Aproximativ 1/3 din infectii progreseaza spre sifilis tertiar daca nu sunt tratate, iar in
aceste stadiu vor determina afectari pluriviscerale si de sistem nervos. Aceasta etapa
este cea critica, pacientul putand suferi foarte mult. Printre cele mai frecvente
probleme
ce
apar
sunt:
cecitate,
paralizii, dementa,
moarte.
Sifilisul ramane o importanta problema de sanatate publica deoarece pacientul nu se
prezinta imediat la medic. Tratamentul bolii este relativ simplu, se bazeaza pe
administrarea de antibiotice (in principal penicilina G). Pentru a certifica vindecarea si
eradicarea infectiei din organism pacientul trebuie sa repete teste serologice la fiecare
3
luni,
timp
de
1
an.
HIV/SIDA
Virusul imunodeficientei umane este un virus descoperit in anul 1981 care sta la baza
uneia din cele mai distructive pandemii din istoria omenirii (se pare ca a facut deja
peste 25 milioane de victime, si 0.6% din populatia globului este in prezent infectata
cu HIV). Majoritatea celor infectati vor dezvolta in final SIDA (sindromul
imunodeficientei umane dobandite) si vor muri prin infectii sau neoplazii aparute pe
fondul
unui
sistem
imun
deficitar.
Virusul se transmite prin contact sexual neprotejat (anal, genital), prin transfuzii de
sange infectat, prin utilizarea de ace, seringi folosite la bolnavii cu HIV sau se poate
transmite materno-fetal (in utero, pe parcursul sarcinii, intrapartum - in timpul nasterii
sau in timpul alaptarii). Virusul nu este capabil sa supravietuiasca mult timp in afara
organismului uman, iar din acest motiv infectiile sunt promovate prin existenta
leziunilor tisulare si mucoase (astfel de leziuni aparand in timpul sexului anal sau
vaginal).
Dupa ce a patruns in corpul gazdei va infecta celulele sistemului imun pentru care are
un anumit tropism, cum ar fi: macrofage, limfocite, celule microgliale. O data intrat in
celula, determina modificari la nivelul aparatului genomic astfel incat celula devine
incompetenta sa faca fata solicitarilor (anume, sa lupte impotriva infectiilor). Astfel, in
timp, numarul de celule T CD4+ scade dramatic, iar incarcatura virala a organismului
creste. Sistemul imun al gazdei devine din ce in ce mai slabit, incapabil sa lupte
impotriva agresiunilor din mediul extern si lasand loc infectiilor oportuniste in
organism. Aceste infectii sunt cauzate de germeni care in prezenta unui sistem imun
deplin functional nu sunt capabile sa determine boala si sunt reprezentati in principal
de Pneumocystis carinii, Staphylocccus aureus, pyogenes, Candida albicans,
Cytomegalovirus, Pseudomonas
aeruginosa.
Infectia HIV are mai multe etape: perioada de incubatie, infectia acuta, infectia latenta
si stadiul final SIDA. Incubatia este in general asimptomatica, insa infectia propriuzisa se caracterizeaza prin febra, faringita, mialgii. Exista insa si situatii in care, ca si
in cazul sifilisului, si aceasta etapa trece neobservata. Virusul se extinde in organism,
intra apoi in latenta si poate ramane inactiv in organism ani de zile.

Initial infectia cu HIV a fost considerata ca apartinand strict comunitatilor de

homosexuali sau drogati, insa in prezent virusul se extinde in special prin contact
heterosexual si afecteaza in principal tari din Africa, mai ales Africa Subsahariana.
In acest moment, in ciuda progreselor medicinii moderne, nu exista un vaccin sau
vreun alt tratament care sa poata vindeca si eradica infectia. Singura cale cunoscuta de
preventie a infectiei cu HIV este evitarea expunerii la virus. Totusi, in cazul in care
expunerea s-a produs, se pare ca administrarea imediata a unui tratament
antiretroviral(profilaxie post-expunere) poate scadea riscurile de aparitie a infectiei.
Tratamentul administrat in prezent pacientilor cu HIV contine mai multe antivirale si
este denumit HAART (highly active antiretroviral therapy). HAART consta intr-un
cocktail polimedicamentos, cum il numesc specialistii, ce contine minim 3 substante
apartinand a minim 2 clase de medicamente. Rata supravietuirii este in prezent ridicata
in tarile din Europa Occidentala, unde medicamentele sunt disponibile, insa nu se
cunosc cu exactitate efectele pe termen lung ale acestei terapii. Tratamentul este inca
in
studii,
insa
procesul
este
destul
de
anevoios.
De
retinut!
In cazul in care suspectati infectia cu o BTS, in special HIV, sunteti sfatuiti sa va
adresati imediat unui specialist pentru realizarea testului HIV/SIDA, care se utilizeaza
pentru detectarea prezentei HIV in ser, saliva sau urina, sub forma anticorpilor antiHIV, antigenelor virale sau ARN-ului viral. De obicei se asteapta 3 luni din momentul
contactului posibil infectant pana in momentul realizarii unui test pentru a fi exact
(pozitiv sau negativ). Daca testul se realizeaza prea repede, nerespectand acest
interval, exista posibilitatea aparitiei rezultatelor fals negative (se inregistreaza cand
testul afirma ca infectia nu este prezenta, dar de fapt organismul este infectat cu HIV).
Rezultatele fals pozitive sunt destul de rare.

6.Metode i mijloace de realizare

a. oferirea de informatii prin intermediul unei prezentari .ppt
b. discutii libere
c.aplicarea unui chestionar (posttest) pentru a verifica eficienta actiunii

7.Anexe
Suport informational adaugat.

8.Rezultate si concluzii
Avand in vedere faptul ca principalul scop al proiectului a fost informarea
adolescentilor din clasele IX-XII cu privire la bolile cu transmitere sexuala, rezultatul
proiectului a constat intr-o mai buna constientizare a modalitatilor de transmitere,
manifestare dar mai ales prevenire a acestor tipuri de maladii, pe care am putut sa o
observam in urma discutiilor libere pe care le-am purtat cu elevii dupa fiecare
prezentare PowerPoint.

Concluzia noastra, analizand nivelul de cunostinte al acestor elevi inainte si dupa

implementarea proiectului este ca sunt necesare mai multe astfel de programe de
informare in randul tinerilor, avand in vedere numarul in crestere de cazuri raportate de
boli cu transmitere sexuala.

9.Bibliografie

http://www.sfatulmedicului.ro/boli-cu-transmitere-sexuala
http://www.planificaneprevazutul.ro/bolile-cu-transmiteresexuala-bts/
https://www.synevo.ro/profil-boli-cu-transmitere-sexuala/
http://stiri.apropotv.ro/news/util/cele-mai-raspandite-boli-cutransmitere-sexuala-7886951
http://www.cdc.gov/std/
https://www.nlm.nih.gov/medlineplus/sexuallytransmitteddiseases.html
https://en.wikipedia.org/wiki/Sexually_transmitted_infection
http://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/sexually-transmitteddiseases-stds/in-depth/std-symptoms/art-20047081

http://kidshealth.org/teen/sexual_health/stds/std.html
http://www.avert.org/about-hiv-aids/what-hiv-aids
http://www.csid.ro/sex/educatie-sexuala/sifilis-simptome-si-tratament12635902/
https://dexonline.ro/definitie/sifilis
http://veneris.ro/info/despre-gonoree/
https://www.reginamaria.ro/articole-medicale/gonoreea-chlamydia-id-328cmsid-403
http://www.medicina-informativa.com/2012/07/trichomoniazaurogenitala.html
http://www.totul-despre-sex.info/boli-sexuale/trichomoniaza-simptometratament.html
http://www.formaremedicala.ro/educatie-pacienti/candidoza-vaginala/
https://ro.wikipedia.org/wiki/Candidoz%C4%83