OPERA LITERARĂ FICŢIONALĂ EPICĂ FABULA

Fabule în proză

Licuriciul şi broasca râioasă

Într-o grădină locuia un licurici şi o brască râioasă. Broasca râioasă

era foarte invidioasă când vedea licuriciul strălucind în noapte.
Într-o zi, se apopie de el şi începu să-l sufoce.
-- De ce-mi faci asta ?... abia apucă licuriciul să-l întrebe mirat. Eu
5. nu ţi-am făcut niciun rău...
-- De ce străluceşti atât de frumos ? Pentru mine, asta este cea mai
mare jignire !

Fereşte-te de cei care te invidiază !

[ Atenţie ! - Punctele de suspensie existente în rândurile 5–6 au rolul de a sugera,

progresiv, rămânerea licuriciului fără aer, moartea lentă a lui. ]

Leul cel bătrân

Regele animalelor îmbătrânise şi ajunsese lipsit de apărare.

Celelalte animale se adunară şi veniră să se răzbune pentru necazu-
rile îndurate din partea lui pe când era tânăr. Calul îi trânti o pereche de
copite, lupul îl muşcă până la os, cerbul îl împunse cu rămuroasele lui
5. coarne, dar, când se apropie şi măgarul, leul tresări:
-- Ştiu că trebuie să mor, dar, să sufăr de pe urma acestei insulte,
ar însemna să mor a doua oară !

Poţi îndura să primeşti o pedeapsă de la un om de onoare, dar este

umilitor să o primeşti de la un om de nimic.

Omul muşcat de câine

Un om ce trecea pe o uliţă a fost muşcat de către un câine. Un vecin

care a văzut totul l-a sfătuit:
-- Dă-i câinelui o bucată de pâine.
-- Dacă fac asta, îi zise omul speriat, mâine vor veni toţi câinii
5. din sat să mă muşte !

E o mare greşală să-l alinţi pe cel rău, căci data viitoare va fi şi mai
ticălos.
 Vulturul şi melcul

Într-o zi, vulturul se întoarce la cuibul său din vârful

unei stânci şi vede acolo un melc. Cuprins de mirare, îl întreabă:
-- Tu, care abia te mişti, cum ai ajuns până aici ?
-- M-am urcat târâş, domnule, răspunde melcul.

Totul se poate realiza cu efort, oricât de greu ar părea la început.

Vulpea şi pădurarul

O vulpe, urmărită de vânători, îi cere pădurarului

să o ascundă în casa sa din pădure.
După un timp, vânătorii ajung la el şi îl întreabă
de vulpe. Acesta răspunde, arătând cu mâna spre casă, că nu a văzut-o.
5. Vânătorii nu înţeleg gestul lui şi pleacă mai departe. Vulpea iese din ca-
să, îl priveşte pe pădurar o clipă, apoi pleacă fără să-i mulţumească.
-- Pleci fără să-mi mulţumeşti că te-am salvat, îi re-
proşează pădurarul.
-- Ţi-aş fi mulţumit cu prisosinţă, dacă mâinile şi
10. gura ta ar fi făcut acelaşi lucru, răspunde vulpea.

Nu nega cu faptele, ceea ce spun vorbele tale.

Prinţul şi şoimul

-- Eşti pasărea cea mai frumoasă din lume, spune

prinţul şoimului său. Eşti iute şi puternică, dar, pe de altă parte, eşti
un vânător mârşav chiar şi cu cei din propria ta specie.
-- Este adevărat, răspunde şoimul, dar acest lucru
5. l-am învăţat de la oameni.

O educaţie dăunătoare îi poate face răi chiar şi pe cei buni.

OPERA LITERARĂ FICŢIONALĂ EPICĂ FABULA

Planul simigiului (text adaptat)

de Anton Pann

Un simigiu, oarecând,
Covrigi simiţi încărcând,
A umblat din sat în sat
Şi, în schimb, pe ouă i-a dat.
5. Apoi tabla-n cap lua
Cu acele ouă pe ea
Şi se-noarse la oraş
Ca şi un negustoraş.
Dar pe drum când se-ntorcea,
10. Se gândea şi plan făcea:
„Cum sunt -zice- aste ouă
Tot bune, proaspete, nouă,
Care-s cinci sute, să zic,
De vor prisosi, nu stric
15. De-oi sta la cloşci să le pui.
Tot oul o să-mi dea pui.
Să zic acum c-au crescut
Şi găini mari s-au făcut.
Aste-ntr-o zi, peste tot,
20. Cinci sute de ouă-mi scot.
Dacă le vânz, ca un sărac,
Ceva părăluţe fac...
Cinci sute de găini dar,
Clocind o să-mi dea pui iar...
25. Cinci sute de cloşci îmi dau
O sută de sute-n cap,
Hait ! de sărăcie scap.”
Când zise „hait!”, bucurat,
Îşi uită că e-ncărcat.
30. Şi sărind sus, ca un ţap,
Dete tabla peste cap.
Ouăle pe jos turti
Şi planul îşi nărui.
Mulţi mari planuri socotesc,
35. Dar nici nu le isprăvesc.

V.1 – V.10 ; V.28 – V.33 - naraţiune în versuri

V.11–V.27–monolog interior în versuri inclus în naraţiune-(vorbire cu sine însuşi)
Subiectul fabulei: V.1 – V.33
Morala fabulei: V.34 – V.35
Lexic

simigiu, sbst. - persoană care vinde covrigi, simiţi, plăcinte ; (provenit din turcă)
[ simigiu – covrigar ]
simit ( simiţi ), sbst. - covrig turtit, presărat cu seminţe de susan ; (limba turcă)
[ covrigi simiţi – covrigi cu susan ]

tablă, sbst. - (aici, V.5)– tavă mare din lemn, purtată pe cap şi înărcată cu „ceva”
negustoraş, sbst. (diminutiv) – mic negustor

nouă, adj. - (V.12) - nou/noi, nouă ; (ex. pâine nouă, lună nouă, haină nouă...)

„de vor prisosi” - (V.14) - dacă vor fi în plus şi nu trebuie consumate; ceea ce de-
( de, prep.= dacă, conj.) păşeşte necesarul; în cantitate mai mare decât îi trebuie
cuiva pentru mâncare; dacă vor fi în plus

„nu stric” - (aici, V.14) – este bine, fac bine; nu greşesc, acţionez corect

cloşci ,sbst. -(fonetism popular sau regional), (V.15) - cloşti (găini care clocesc)
să (le) pui,vb. (V.15) – să (le) pun
aste, pron. demonstrativ (pop.), (V.19) - acestea
„peste tot” -(aici, V.19)- cu aproximaţie, cu una-cu alta, în general
vânz, vb. - vând -( modul indicativ, timpul prezent ) ; a vinde

„ca un sărac” - ca un om sărac, care este nevoit să vândă şi nu poate acumula

niciodat nimic, fiind obligat la aceasta din cauza sărăciei ;
cum face săracul

părăluţe, sbst. (diminutiv)(sens depreciativ) – bani puţini, câţiva bani

dar, conj. - (aici, V.23) - însă
iar, adv. de timp - (aici, V.24) - iară, după aceea, din nou

hait!, interj.-exclamaţie care exprimă ideea unei mişcări repezi, neaşteptate;

(aici, V.27) – exclamaţie de bucurie, de fericire
(în alte situaţii) – exclamaţie care exprimă o surpriză neplăcută, ori
un sentiment de teamă sau o poruncă
ex. [ Hait, am încurcat-o ! ] [ Hait ! am greşit. ]

„îşi uită”,vb. (aici, V.29) - uită, a uitat ; (aici) - uită de sine ; [a uita, vb.]
„îşi nărui”, vb.(aici, V.33) - îl strică singur, îl distruge el însuşi ; îl năruieşte

socotesc, vb. -(aici, V.34))- fac, pun la cale, plănuiesc, întocmesc ; visează
isprăvesc, vb. -(aici, V.35)- termină, duc la bun sfârşit, realizează