DIRECŢIA

GENERALĂ
EDUCAŢIE TIMPURIE, ÎNVĂȚĂMÂNT
PRIMAR ȘI GIMNAZIAL

OLIMPIADA LECTURA CA ABILITATE DE VIAŢĂ

etapa I, 11 decembrie 2019
Nivelul 1 - clasele a V-a și a VI-a

Înainte de a răspunde la cerințele formulate, citește cu atenție următoarele precizări:

 Toate subiectele sunt obligatorii.
 În cazul subiectelor care presupun încadrarea într-o limită de rânduri, vei numerota fiecare rând pe
care îl vei scrie.
 Textul care depășește limita maximă de rânduri, în cazul în care aceasta este precizată, nu va fi luat
în considerare.
 Timpul de lucru este de 3 ore.
SUBIECTUL I 50 de puncte

Citește cu atenție fiecare text de la cele trei subiecte, apoi cerințele și răspunde la fiecare dintre acestea.

Nuntă ca-n povești

de Laura Grünberg
A fost mai ieri, că de n-ar fi, probabil nu s-ar povesti, un loc pe lumea asta unde un rege avea un singur fiu pe care-l iubea mai mult
ca lumina ochilor, mai ales că-l crescuse singur, soția lui murind când l-a născut. Băiatul era tocmai bun de însurătoare, dar nu-și găsea
nicicum jumătatea. Nerăbdător, regele, care nu mai era nici el tânăr, a hotărât că venise timpul ca unicul său fiu să se așeze la casa lui.
Văzând că de unul singur nu se descurcă, a dat sfară-n țară că va da mâna băiatului aceleia care-i va aduce cel mai de preț lucru pentru
fiu și regatul său. Multe fete de rang împărătesc, dar nu prea frumoase sau fete frumoase și trase prin inel, dar fără rang împărătesc, au
adus daruri care mai de care mai scumpe: cufere cu pietre prețioase, blănuri rare, ultimele modele de tablete, tablouri faimoase. Regele
nu a fost impresionat însă de niciunul din aceste daruri.
Iosana, o fată nici prea frumoasă, dar nici urâtă, nici prea înaltă, dar nici scundă, cu un păr nici blond, dar nici șaten, nici lung, dar
nici foarte scurt, cu ochi nici verzi, nici albaștri, nici de sânge nobil, dar nici dintr-o familie de rând, auzi și ea apelul regelui.
A luat-o deci pe urmele celorlalte fete, ieșind din oraș drept înainte, încotro a văzut cu ochii. A mers ea ce-a mers până când, la un
moment dat, a ajuns la o răscruce de drumuri. Aici erau mai multe indicatoare care arătau direcții diferite. Pe unul scria: „Către Tărâmul
Bogățiilor”. „Probabil că toate celelalte au luat-o pe aici”, se gândi Iosana cea deșteaptă, așa că elimină din start varianta asta și se uită la
următorul indicator pe care scria „Către Tărâmul Cuvintelor”. „ OK”, își zise în sinea ei Iosana și plecă într-acolo.
Merse ea ce merse câteva ceasuri bune până când auzi brusc o hărmălaie de nedescris. Un zgomot infernal aproape că îi asurzea
urechile. Toți oamenii de prin partea aceea a locului vorbeau tare și deodată. Iosana nu înțelegea nimic din vacarmul de vorbe. Reuși
totuși să întrebe pe cineva din preajmă, zbierând și ea:
- Nu vă fie cu surpărare, spuneti-mi, vă rog, ce aveți dumneavoastră cel mai de preț la voi în seara asta?
- Păi cum ce? Nu se aude? La noi cel mai de preț lucru e GĂLĂGIA.
- Gălăgia? Cum adică?
- Așa bine. Noi suntem cei mai tari la făcut gălăgie. Nu auzi? Este o hărmălaie minunată. Vorbim toți deodată. Vorbim tare de
ne pot auzi alții de peste mări și țări. Nicăieri pe lumea asta nu auzi o asemenea gălăgie.
- Și cum vă înțelegeți între voi? îl mai întrebă Iosana.
- Cum adică? Ce e aia „cum vă înțelegeți”? Pe aici, prin partea asta a locului, fiecare vorbește ca să se facă auzit, nu înțeles.
Iosana ar fi vrut să se mai lămurească, dar nu a putut suporta vuietul vorbelor alandala care ajungeau la urechile ei neobișnuite cu așa
ceva. așa că fugi până la ieșirea din acea țară zgomotoasă. „Evident”, gândi ea, „nu era ceva de dus regelui”.
Nu trecu mult timp și, mergând tot înainte, ajunse într-un alt loc. Aici oricum era mai plăcut. Se auzea doar un zumzet continuu ca
un susur de izvor. Oamenii erau totuși și aici cam bizari. Toți vorbeau în șoaptă, cu mâinile făcute pâlnie la gură. În șoaptă, întrebă și ea
pe cineva.
- Nu vă supărați, ce este de găsit mai de preț aici la dumneavoastră?
- Noi, dragă, suntem cei mai buni la BÂRFIT. Nimeni nu ne întrece la șușotit pe la colțuri.
Iosana se uită de jur împrejur și nu văzu niciun colț.
 - Putem distruge orice dușman cu intrigile noastre. Putem distruge orice relație cu bârfele noastre.
- Dar asta e ceva urât, nu prețios, spuse Iosana nedumerită.
- Vai, dragă, dar tu pe ce lume trăiești? Bârfa este foarte bună la casa omului – e mai ușor să transmiți ceva așa, informația
circulă mai repede, bârfa te face să simți că aparții unui grup, unei găști, unei comunități. Pe de altă parte, nu despre oricine se
bârfește. E un privilegiu să fii subiect de bârfă.
Nici nu apucă bine să se dezmeticească după șușoteala din Țara Bârfelor, că ajunse într-un alt loc la fel de ciudat.. Aici chiar nu
înțelegea nimic din ce se spunea, deși se vorbea pe un ton normal. Adică înțelegea oarecum fiecare cuvânt, dar nu înțelegea sensul
cuvintelor puse la un loc. Cineva pe lângă care tocmai trecea spunea: „Sigur că bunele practici trebuie implementate în conformitate cu
studiile de fezabilitate, iar feedbackul privind reabilitarea cetățeanului nostru minor depinde de gradul de integrare a unor viziuni
coezive...” Nedumerită, îl întrebă pe primul trecător pe care-l întâlni și care părea să asculte aceste vorbe.
- Nu vă supărați, ce se spune?
- Că tinerii trebuie să asculte de părinți.
- Păi și de ce nu zice simplu?
- Adică cum?
- Încă o dată, scuze... spuneți-mi, vă rog, ce aveți mai de preț de găsit pe aici?
- Evident, în urma evaluării indicatorilor de calitate ai locuirii, putem estima că la noi capitalul principal este limba noastră de
lemn.
- Limba de lemn?
- Da, da, noi suntem recunoscuți pentru faptul că implementăm, nu facem, avem inputuri, nu rezultate, inter-relaționăm, nu
iubim...
Omul continua să explice cum e cu limba de lemn atât de prestigioasă pe acolo, dar Iosana nu a vrut să audă mai
mult. „Am să fac o ultimă încercare pe cărarea asta”...
- Nu vă supărați, ce e mai de preț aici?
- Cezicidomnișoară?
- Poftim, zise Iosana.. Unde sunt?
- Cumundeeștiînțarafărădepunctșivirgulășisemnedeexclamație.
- Ce?
- Cee?
- Lanoitotulesteîmpreunănoinudespărțimpenimenidenimeninupunemvirgulepunctedeexclamațielanoitotulcur
ge...
Merse ea ce merse până când ajunse într-un loc unde urechile începură din nou să-i țiuie. Aici nimeni nu vorbea.
Era LINIȘTE...
- Ești în Țara Tăcerii. Nu ai văzut semnul cu vorbitul interzis la intrarea în oraș?
- Nu, nu l-am văzut. Nici nu știu cum ar arăta un astfel de semn. Doar aici și în alte câteva locuri avem voie
să vorbim dacă chiar nu mai putem să tăcem... Uite, vezi acolo palatul acela? Acolo locuiește regele nostru,
Marele Tăcut – tace de peste 50 de ani. Vezi ce palat are... Tăcerea e de aur!
- Deci pentru voi tăcerea e cel mai de preț lucru?
- Nu ai învățat nimic la școală? De multe ori se ajunge ca doar unii dintre oameni să aibă dreptul să
vorbească în numele tuturor, să decidă pentru toți. Unii se izolează, știu că nu sunt ascultați chiar dacă ar
vorbi și atunci tac, nu-și mai spun punctul de vedere, își acceptă situația și pe urmă își plâng de milă. Ei
bine, la noi așa ceva nu se poate, pentru că noi toți tăcem cât mai mult și astfel ne auzim unii pe alții,
indiferent de cine suntem.
- Dar cum vă auziți?
- Păi noi știm să vorbim cu ochii. Noi punem pauzele acolo unde trebuie.. Noi ne auzim cu inima...
„Tăceri care vorbesc? Oare regele ar gusta un asemenea dar?” se gândi Iosana.
- Oare pot lua și eu niște tăceri din astea de-ale voastre, ca mostre, să le-arăt regelui meu?
- Sigur, zise el extenuat, îți putem da, numai că trebuie mai întâi să înveți cum să vorbești tăcând...
Și uite așa a petrecut Iosana noastră câțiva ani buni în Țara de Dincolo de Cuvinte până când a învățat temeinic
vorbirea tăcută.
Regele a primit-o mai repede decât s-ar fi așteptat.
- Ia spune, fată dragă, ce mi-ai adus așa de deosebit încât să mă facă să-ți dau mâna unicului meu băiat?
Tocmai atunci în prag, lângă rege, apăru prințul – un tânăr parcă și mai frumușel acum, cu o privire ușor tristă.
Iosana se uită drept în ochii lui și ... tăcu așa cum doar ea știa. Brusc, prințul, parcă vrăjit, zâmbi, veni spre ea, o
privi în ochi, zâmbi, se puse în genunchi și, în tăcere, îi ceru mâna.

A urmat o nuntă ca-n povești. Lumea a tăcut trei zile și trei nopți pentru a sărbători evenimentul. De atunci
acele meleaguri sunt faimoase pentru tot globul pentru cele mai frumoase declarații de dragoste spuse în tăcere.
A.(8 puncte: 2 puncte pentru fiecare răspuns corect)
 Scrie, pe foaia de concurs, litera corespunzătoare răspunsului corect.

1. Câte ținuturi vizitează Iosana pentru a găsi darul pentru rege?

a. 2;
b. 4;
c. 5;
d. 1.
2. De ce alege Iosana să meargă „Către Tărâmul Cuvintelor”?
a. fiindcă era scriitoare;
b. deoarece era pasionată de lectură;
c. pentru că era sigură că celelalte fete au ales drumul „Către Țara Bogățiilor”;
d. fiindcă se rătăcise.
3. Ce reiese din faptul că un locuitor al tărâmului Gălăgiei îi spune Iosanei: „prin partea asta a locului,
fiecare vorbește ca să se facă auzit, nu înțeles”?
a. oamenii locului sunt surzi;
b. locuitorii ținutului Gălăgiei sunt indiferenți, egoiști;
c. oamenii din acel loc nu cunosc bine sensurile cuvintelor;
d. locuitorii Gălăgiei concurează între ei pentru a stabili care voce are sonoritatea cea mai puternică.
4. Ce demonstrează despre Iosana replica pe care aceasta o rostește cu privire la capacitatea bârfei de a
distruge: „Dar asta e ceva urât,nu prețios..”?
a. că fata este speriată;
b. că Iosana este cinstită;
c. că Iosana dezaprobă răutatea bârfelor;
d. că fata este furioasă.
B. (8 puncte: 1 punct pentru fiecare idee plasată corect)
Stabilește ordinea logică și temporală a următoarelor idei principale ale textului, apoi notează pe foaia de concurs
doar cifrele corespunzătoare acestora, într-o casetă similară celei de mai jos.

1. Iosana decide să își încerce norocul pentru a cuceri inima prințului.

2. Bătrânul rege consideră că a venit vremea să-și însoare fiul.
3. Fiul regelui este impresionat de capacitatea tăcerii de a comunica și o ia de soție pe Iosana.
4. Iosana își face ucenicia în Țara Tăcerii.
5. Iosana este uimită de complexitatea limbajului din ținutul Limbii de lemn.
6. Bârfa o decepționează pe Iosana.
7. Fata vizitează Gălăgia.
8. Iosana este surprinsă de țara fără punct și virgulă și semne de exclamație.

C. (16 puncte: 4 puncte pentru răspunsul corect la fiecare din cerințe)

Răspunde, sub formă de enunțuri, la fiecare din următoarele cerințe, raportându-te la textul citat:
1. Precizează în ce context se decide regele să-și căsătorească fiul.
2. Numește două dintre aspectele pozitive ale Țării Tăcerii.
3. Explică de ce locuitorii din Țara Bârfei consideră că bârfa te face să simți că aparții unui grup, unei
comunități, fiind „foarte bună la casa omului”.
4. Prezintă, în 4-6 rânduri, motivul pentru care crezi că Iosana consideră că tăcerile care vorbesc ar fi un dar
pe gustul regelui.
D. (18 puncte)
Ești de acord cu părerea locuitorului Țării Tăcerii, care susține că „Tăcerea e de aur!”?
Redactează un text de 10-15 rânduri în care să-ți motivezi răspunsul, raportându-te și la experiențele trăite de
tine.
SUBIECTUL al II-lea 30 de puncte
Adaptarea lui Steven Spielberg a poveștii cu același titlu, scrise de Roald Dahl, este un film despre
întâlnirea esențială a unei orfane cu afabilul 1 și carismaticul Uriaş, ciotul, așa cum îi spun ceilalți uriași hidoși, răi și
plicticoși. Povestea este extrem de simplă și aici ar fi mai multe de reproșat. Filmul are la îndemână prea puțin spirit,
suspans, aventură, curiozități și neprevăzut, având în vedere cât ar fi meritat performanța pe care Mark Rylance o
face într-o interpretare supusă efectelor speciale. Rylance reușește ca spiritul lui bun să ajungă la spectatori prin
fiecare rid, mișcare, gest, mimică sau tonul vocii, care îi aparțin dincolo de orice cosmetică digitalizată.
Odată pătrunsă în lumea lui periculoasă, populată de neisprăviții și nevrednicii uriași mâncători de oameni,
Sophie (Ruby Barnhill) devine ucenica blândului și înțeleptului Uriaș, plămăditor de vise pentru copii, gata să ajute
la restabilirea echilibrului magic al pâmântenilor. Nimic mai simplu.
Filmul lui Spielberg n-o să devină un clasic, așa cum nici Tin Tin-ul lui nu a întrecut puterea de seducție pe
care a avut-o E.T. Filmul de față are avantajul unor întâlniri importante între Spielberg și Rylance, a doua după
Bridge of Spies, dacă ne gândim la fabuloasa interpretare a actorului, fără de care filmul n-ar fi avut niciun farmec,
niciun strop de magie, nicio fărâmă de vrăjitorie.
În ciuda unui rol bine jucat de către foarte tânăra Ruby Barnhill, care face o Sophie foarte
captivantă și umană, nimic nu-i stă lui Rylance în calea vrăjii pe care o aruncă asupra spectatorului. Oricât de subțire
ar fi povestea și oricât de slabă cusătura, expresia, mâinile, mersul, micile inflexiuni și jumătățile de gesturi îl fac pe
Uriaș piesa de rezistență a filmului. Copiii au nevoie să se agațe de mai mult decât un personaj fără fisură, curat ca
lacrima și bun ca pâinea caldă. Au nevoie de confruntarea cu răul personajelor (în cazul nostru, niște giganți malaci 2,
plicticoși și nătângi3), pentru că ei, în fapt, se confruntă cu ei înșiși.

(Recenzie film Marele Uriaș Prietenos, sursa www.sapteseri.ro)

A. (16 puncte: 4 puncte pentru fiecare răspuns corect)

Formulează, sub formă de enunțuri, răspunsuri la fiecare din următoarele cerințe, prin valorificarea
textului citat)
1. Precizează numele autorului cărții care stă la baza adaptării lui Steven Spielberg.
2. Notează titlul filmului realizat de Spielberg, care nu a reușit să întreacă performanțele înregistrate de
E.T.
3. Scrie o calitate a actorului Mark Rylance, care se desprinde din textul citat.
4. Explică, în 4-6 rânduri, ce aspecte ale filmului sunt considerate nesatisfăcătoare, fiindcă nu corespund
așteptărilor publicului..
B. (14 puncte)
Crezi că informațiile prezentate în articolul citat te-ar putea convinge să mergi să vizionezi filmul?
Redactează un text de 10-15 rânduri în care să-ți susții răspunsul, valorificând textul dat.
SUBIECTUL al III-lea 20 de puncte
Privește afișul de mai jos și răspunde la următoarele sarcini:
1. Numește premiul pe care l-a primit piesa.
2.Explică relația dintre imaginea și titlul spectacolului.
3.Menționează cui îi este dedicat spectacolul.
4.Prezintă, în 5-8 rânduri, rolul pe care teatrul îl poate juca în educația oamenilor.

1
afabil - binevoitor
2
malac – sens figurat: gras, greoi, leneș
3
nătâng - prostănac, neghiob