COBUZ BAGNARU Alina Mioara, Soluţionarea revendicărilor şi a disputelor în

conformitate cu H.G. nr. 1/2018 şi a Regulilor de Arbitraj ale Curţii de Arbitraj

Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României
Publicaţie: Revista Romana de Drept al Afacerilor 3 din 2018

Autor:
COBUZ BAGNARU Alina Mioara
Tip:
Doctrina

Soluţionarea revendicărilor şi a disputelor în conformitate cu H.G. nr. 1/2018 şi a

Regulilor de Arbitraj ale Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă
Camera de Comerţ şi Industrie a României
dr. Alina COBUZ BĂGNARU1
1
Doctor în drept - Arbitraj Internaţional, Arbitru la Curtea de Arbitraj Comercial
Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României; Arbitru - Bursa
de Valori Bucureşti, Arbitru - Baroul Bucureşti, Lector, Cadru-asociat- Academia de
Studii Economice, Trainer pentru Banca Europeană de Investiţii pentru contractele
naţionale, avocat specializat în arbitraj internaţional derulat sub regulament ICC,
ICSID, CAB, UNCITRAL, reprezentant al Statului Român în procese internaţionale şi
expert în revendicări, Partener Fondator al SCPA Cobuz şi Asociaţii din anul 1999.
Materialul a fost prezentat la Conferinţa Naţională “Alternative Dispute Resolution”,
Ediţia a III-a (ADR 2018), organizată de către Societatea Română de Cercetare pentru
Afaceri Publice şi Private (SOROCAP) şi Camera de Comerţ şi Industrie Mureş.
avocat, partener fondator SCPA Cobuz şi Asociaţii
ABSTRACT
On January 11, 2018 - through the entry into force of the Government Decision no.
1/2018 - Arbitration is reintroduced as a way of settling disputes in national contracts
(known as Fidic Red and Fidic Yellow), and this normative act removes the Dispute
Settlement Committee. Also as a novelty, the arbitration will be settled in accordance
with the Rules of the International Commercial Arbitration Court attached to the
Chamber of Commerce and Industry of Romania. The role of the Engineer in these
contracts is now replaced by the Supervisor who takes over some of the functions of the
Dispute Settlement Commission.
In addition, the new national contracts pay particular attention to the fact that the
Contractor loses any right to extend the Execution Time and any additional costs if he
does not meet the deadline of the 30-day period for sending the notice to the Supervisor,
calculated from the date of the occurrence of the event or situation. In the event of any
dispute, both Parties shall attempt to resolve the dispute amicably before the
commencement of arbitration. If either Party refuses to settle the dispute amiably
through a mediator, either Party may resolve the dispute through arbitration but not
earlier than 90 days from the date of the Supervisor’s Decision. The appointment of the
arbitrator or arbitrators shall be carried out in accordance with the rules of arbitration
procedure of the International Commercial Arbitration Court of the Chamber of
Commerce and Industry of Romania, the place of arbitration shall be in Bucharest
(unless the parties agree otherwise) and the arbitration shall be conducted in Romanian.
We appreciate that the Romanian legislator has made a correct decision by issuing this
normative act in order to overcome the obstacles that may arise in the infrastructure
projects and the rapid settlement of the disputes.
Keywords: Arbitration, Arbitral Tribunal, National Contracts, H.G. no 1/2018, Rules of
the International Commercial Arbitration Court attached to the Chamber of
Commerce and Industry of Romania, Supervisor, Dispute Settlement Commission,
Dispute
REZUMAT
La 11 ianuarie 2018 - H.G. nr. 1/2018 - reintroduce arbitrajul ca mod de soluţionare a
disputelor în contractele naţionale (cunoscute sub denumirea de Fidic Roşu şi Fidic
Galben), iar prin acest act normativ se elimină comisia de soluţionare a disputelor. Tot
ca element de noutate, arbitrajul se va soluţiona sub Regulile Curţii de Arbitraj
Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României. Rolul
Inginerului în cadrul acestor contracte este preluat de Supervizor care preia o parte din
funcţiile Comisiei de Soluţionare a Disputelor.
În plus, noile contracte naţionale acordă o atenţie deosebită faptului că, Antreprenorul
pierde orice drept la prelungirea Duratei de Execuţie şi la orice alte costuri
suplimentare dacă nu respectă perioada de 30 de zile, pentru trimiterea notificării către
Supervizor, calculată de la data apariţiei evenimentului sau situaţiei. În cazul oricărei
dispute, ambele Părţi vor încerca să soluţioneze disputa pe cale amiabilă, înainte de
începerea arbitrajului. Dacă oricare dintre Părţi refuză soluţionarea disputei pe cale
amiabilă prin intermediul unui mediator, oricare dintre Părţi poate recurge la
soluţionarea disputei prin intermediul arbitrajului, dar nu mai devreme de 90 de zile de
la data Deciziei Supervizorului. Numirea arbitrului sau a arbitrilor se realizează
potrivit regulilor de procedură arbitrală ale Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional
de pe lânga Camera de Comerţ şi Industrie a României, locul arbitrajului va fi la
Bucureşti (dacă părţile nu prevăd altfel) şi arbitrajul va fi condus în limba româna.
Apreciem că legiuitorul român a luat o decizie corectă prin emiterea acestui act
normativ în scopul surmontării obstacolelor care pot apărea în cadrul proiectelor de
infrastructură şi soluţionarea rapidă a disputelor.
Cuvinte-cheie: Arbitraj, Tribunal Arbitral, Contractele Naţionale, H.G. nr. 1/2018,
Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie
a României, Supervizor, Comisia de Soluţionare a Disputelor, dispută
Legislaţie relevantă: H.G. nr. 1/2018
H.G. nr. 1/2018 introduce ca singur mijloc de soluţionare a disputelor arbitrajul3, derulat sub
2

Regulile Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi

Industrie a României. În practică, s-a dovedit, de altfel, că arbitrajul comercial oferă o serie
de avantaje evidente, precum posibilitatea părţilor de a-şi desemna arbitrii, disponibilitate din
partea arbitrilor în soluţionarea dosarelor, confidenţialitate, flexibilitate mai mare, costuri mai
reduse etc. Pe de altă parte, arbitrajul organizat de către Curtea de Arbitraj Comercial
Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României se distinge de cel
organizat de alte instituţii de arbitraj interne şi internaţionale prin aspecte esenţiale precum
reputaţia instituţională verificată în timp, calitatea arbitrilor şi a hotărârilor arbitrale.
2
La 11 ianuarie 2018 a fost publicată în Monitorul Oficial al României H.G. nr.
1/10.01.2018 - pentru aprobarea condiţiilor generale şi specifice pentru anumite
categorii de contracte de achiziţie aferente obiectivelor de investiţii finanţate din
fonduri publice.
Anexele 1 şi 2 ale H.G. nr. 1/2018 cuprind “Condiţiile pentru contractele de execuţie”,
respectiv “Condiţiile pentru contractele de proiectare şi execuţie”.
3
În conformitate cu art. 70.3. din H.G. nr. 1/2018 - denumit Arbitraj - “Exceptând
cazurile în care disputele se soluţionează pe cale amiabilă, potrivit subclauzei 70.2
[Soluţionare amiabilă], orice dispută rezultată din prezentul Contract sau în legătură cu
acesta se soluţionează prin arbitraj, potrivit regulilor de procedură arbitrală ale Curţii
de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a
României”.
În nota de fundamentare pentru emiterea H.G. nr. 1/20184 printre calităţile arbitrajului se
enumeră: celeritatea, flexibilitatea, disponibilitatea arbitrilor în soluţionarea dosarelor şi
costurile reduse.
4
Iniţiatorii proiectului pentru promovarea hotărârii de guvern au precizat că acest
sistem de soluţionare a disputelor permite obţinerea în timp util (prin decizia
Supervizorului) a soluţiei necesare pentru a permite continuarea implementării
contractului.
Dintre elementele de noutate pe care le introduce H.G. nr. 1/2018 - enumerăm:
a) Eliminarea comisiei de soluţionare a disputelor şi soluţionarea acestora doar în faţa
Tribunalului Arbitral;
b) Regulile de procedură arbitrală sunt deja stabilite lăsând liberă voinţa părţilor, doar în
stabilirea locului arbitrajului şi a numărului de arbitri.
Din perspectiva legislaţiei anterioare H.G. nr. 1/2018 menţionăm următoarele acte normative:
Ordinul nr. 915/20085 - care aducea în discuţie obligativitatea procedurii în faţa Comisiei de
Soluţionare a Disputelor6 - în conformitate cu Regulile Internaţionale de Comerţ; H.G. nr.
1405/20107 - care reintroduce obligativitatea condiţiilor FIDIC8 în dreptul românesc pentru
obiectivele de investiţii din domeniul infrastructurii de transport de interes naţional finanţat
din fonduri publice9; Ordinul nr. 146/201110 care a reglementat condiţiile speciale din Fidic
Rosu si Fidic Galben; H.G. nr. 901/201511- prin care s-a avut in vedere aprobarea strategiei
naţionale din domeniul achiziţiilor publice; Ordinul nr. 600/201712 - care a înlocuit clasicul
mecanism de soluţionare a disputelor - respectiv Comisia de Soluţionare a Disputelor - cu
jurisdicţia obligatorie a instanţelor judecătoreşti de contencios administrativ şi fiscal, în
circumscripţia unde îşi avea sediul autoritatea contractantă.
5
Ordinul nr. 915/2008 din 25/03/2008 pentru aprobarea condiţiilor contractuale
generale şi speciale la încheierea contractelor de lucrări, Publicat în Monitorul Oficial,
Partea I nr. 424 din 05/06/2008.
6
Din perspectiva Comisiei de Soluţionare a Disputelor în conformitate cu un studiu
efectuat în anul 2009 - de către THE DISPUTE BOARD FEDERATION - se arată că
98% din cazurile în care o disputa este supusă hotărârii comisiei - aceasta problemă este
cu succes soluţionată de comisia de soluţionare a disputelor. În restul situaţiilor de 2%
în care hotărârea CSD nu rezolvă disputa - în jumătate din cazuri decizia CSD este
menţinută de Tribunalul Arbitral sau de instanţă.
7
Hotărârea nr. 1405/2010 privind aprobarea utilizării unor condiţii contractuale ale
Federaţiei Internaţionale a Inginerilor Consultanţi în Domeniul Construcţiilor (FIDIC)
pentru obiective de investiţii din domeniul infrastructurii de transport de interes
naţional, finanţate din fonduri publice, Publicat în M.Of. nr. 51 - 20.01.2011.
8
FIDIC este acronimul din limba franceză pentru Federaţia Internaţională a
Inginerilor Consultanţi. FIDIC a fost fondată în anul 1913 de către trei asociaţii
naţionale de consultanţă inginerească din Europa. Obiectivele formării acestei federaţii
au fost de a promova în comun interesele profesionale ale asociaţiilor membre şi de a
difuza informaţii de interes membrilor asociaţiilor naţionale componente. FIDIC
numără peste 60 de ţări membre din toate părţile globului, iar federaţia reprezintă cea
mai mare parte a practicii private de consultanţă inginerească din lume. FIDIC
organizează seminarii, conferinţe şi alte evenimente în vederea îndeplinirii scopurilor
stabilite: menţinerea unor standarde etice şi profesionale la nivel înalt; schimburi de
informaţii şi puncte de vedere; discutarea problemelor de interes comun între asociaţiile
membre şi reprezentanţii instituţiilor financiare internaţionale; promovarea industriei
de consultanţă inginerească în ţările în curs de dezvoltare. Publicaţiile FIDIC includ
rapoarte ale diferitelor conferinţe şi seminarii, informaţii pentru inginerii de
consultanţă, beneficiari şi agenţii internaţionale de dezvoltare, formulare standard de
precalificare, documente contractuale şi acorduri client/consultant.
9
H.G. nr. 1405/2010 - În Art. 2 din acest act normativ se prevede că pentru obiectivele
de investiţii a căror valoare depăşeşte 4.845.000 Euro se modifică plafonul la valoarea
de 5.000.000 euro.
10
Ordinul nr. 146/2011 din 01.03.2011 privind aprobarea condiţiilor contractuale
speciale ale contractelor pentru echipamente şi construcţii, inclusiv proiectare, şi ale
contractelor pentru construcţii clădiri şi lucrări inginereşti proiectate de către
beneficiar ale Federaţiei Internaţionale a Inginerilor Consultanţi în Domeniul
Construcţiilor (FIDIC), pentru obiective de investiţii din domeniul infrastructurii
rutiere de transport de interes naţional, finanţate din fonduri publice, publicat în M.Of.
nr. 188/17.03.2011.
11
Hotărârea nr. 901/2015 privind aprobarea Strategiei naţionale în domeniul
achiziţiilor publice, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 881 din 25.11.2015.
12
Ordinul nr. 600/2017 din 30.05.2017 - Ordinul nr. 600/2017 pentru modificarea anexei
nr. 1 la Ordinul ministrului transporturilor şi infrastructurii nr. 146/2011 privind
aprobarea condiţiilor contractuale speciale ale contractelor pentru echipamente şi
construcţii, inclusiv proiectare, şi ale contractelor pentru construcţii clădiri şi lucrări
inginereşti proiectate de către beneficiar ale Federaţiei Internaţionale a Inginerilor
Consultanţi în Domeniul Construcţiilor (FIDIC), pentru obiective de investiţii din
domeniul infrastructurii rutiere de transport de interes naţional, finanţate din fonduri
publice, publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 436 din 13.06.2017.
În anul 2018 - H.G. nr. 1/2018 - reintroduce arbitrajul ca mod de soluţionare a disputelor în
contractele naţionale, iar prin acest act normativ se elimină comisia de soluţionare a
disputelor şi se abrogă H.G. nr. 1405/2010. Clauza 71.1 din condiţiile generale ale
contractelor naţionale de execuţie, respectiv proiectare şi execuţie lucrări prevede în mod clar
faptul că, dacă părţile nu prevăd altfel în Acordul Contractual, se vor aplica dispoziţiile legii
române. De asemenea, tot în Acordul Contractual părţile pot să prevadă dacă Tribunalul
Arbitral va statua în echitate sau ca amiable compositeur, chestiuni pentru care este necesară
o “autorizare expresă a părţilor”.
Interesant este că, instituţia competentă în soluţionarea arbitrajului este menţionată în mod
clar în cadrul acestui act normativ ca fiind, Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe
lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României.
Noutăţile aduse în cadrul acestui Regulament al Curţii de Arbitraj au în vedere următoarele
aspecte: o mai bună gestionare a cazului de către tribunalul arbitral; renunţarea la instituţia
arbitrului supleant şi întărirea rolului supraarbitrului în administrarea procedurii; modificarea
regulilor privind plata taxelor arbitrale.
Alte noutăţi au în vedere următoarele: stabilirea unor reglementari clare pentru arbitrajul cu
mai multe părţi implicate în procedura de arbitraj; o delimitare mult mai clară între faza scrisă
şi faza orală a procesului arbitral, punându-se accentul pe faza scrisă; introducerea unei
proceduri simplificate pentru cauzele de valoare redusă (până în 50.000 lei) sau atunci când
părţile convin în acest sens de comun acord; introducerea instituţiei arbitrului de urgenţă.
Spre deosebire de Ordinul nr. 915/20018, H.G. nr. 1405/2010 şi Ordinul nr. 146/2011 - acest
H.G. nr. 1/2018 introduce obligativitatea arbitrajului prin care se renunţase iniţial prin
Ordinul nr. 146/2011.
Prin H.G. nr. 1/2018 rolul Comisiei de Soluţionare a Disputelor pare a fi preluat în parte de
către supervizor - astfel că mecanismul oferit prin acest act administrativ - îi oferă
posibilitatea de a emite decizii de aplicare imediată pentru părţi. Supervizorul cunoscut sub
denumirea de Inginer sau Consultant în vechea legislaţie este un operator economic sau poate
fi o echipă din cadrul Beneficiarului, desemnată de către Beneficiar.
În Condiţiile Contractuale sunt prevăzute atribuţiile tehnice, financiare ale supervizorului.
Supervizorul are în echipa sa diriginţi de şantier autorizaţi, potrivit prevederilor Legii şi orice
alte persoane necesare pentru îndeplinirea rolului său13.
13
În cadrul sub-clauzei 5.1 sunt descrise responsabilităţile supervizorului. Sub-clauza
5.2 permite Supervizorului să delege sarcini reprezentaţilor săi. Delegarea se va face în
scris transmisă Beneficiarului şi Antreprenorului. Sub-clauza 5.3 specifică faptul că
acţiunile reprezentantului Supervizorului au acelaşi efect ca şi cum ar fi fost făcute de
către Supervizor.
De asemenea se menţionează faptul că lipsa respingerii din partea reprezentantului
Supervizorului a unei lucrări, sau a unui Material sau unui Echipament nu va afecta
autoritatea Supervizorului de a refuza lucrarea, Materialul sau Echipamentul respectiv
şi de a da instrucţiunile necesare pentru rectificarea acestora.
În cazul în care o comunicare emisă de către reprezentantul Supervizorului este
contestată Supervizorul poate să o modifice in termen de 5 zile. Dacă nu se modifică
aceasta devine finală.
Responsabilităţile supervizorului constau în: a) emiterea ordinelor administrative către
antreprenor; (b) emiterea ordinului administrativ de începere a activităţii; (c) verifică, acceptă
sau respinge programul de execuţie al antreprenorului, inclusiv existenţa fizică a resurselor
necesare îndeplinirii programului transmis; (d) verifică ritmul execuţiei lucrărilor; (e) verifică
respectarea calităţii echipamentelor şi materialelor şi metodele de punere în operă a acestora;
(f) respinge echipamentele, materialele sau lucrările care se dovedesc a nu fi în conformitate
cu prevederile Contractului; (g) participă la efectuarea testelor şi la verificarea lucrărilor
ajunse în faze determinante; (h) măsoară cantităţile de lucrări real executate şi le evaluează în
conformitate cu prevederile Contractului; (i) îşi dă consimţământul asupra documentelor
antreprenorului sau le respinge motivate; (j) se asigură de corectitudinea datelor şi detaliilor
din Jurnalul de Şantier; (k) emite Modificările în conformitate cu prevederile Contractului.
Ca şi în cazul Comisiei de Soluţionare a Disputelor decizia supervizorului însă este lipsită de
caracterul executoriu, în ipoteza în care una dintre părţi emite o notificare de dezacord.
Se pune întrebarea care sunt riscurile care pot apărea în acest gen de contracte. De regulă
riscurile sunt condiţionate de tipurile de contracte care vor fi alese de către beneficiari, de
condiţiile imprevizibile care pot apărea, cash flow-ul din timpul derulării contractului, grija
protejării relaţiilor cu beneficiarul.
În urma unei analize a contractelor de infrastructură derulate pe plan mondial (în special
contracte FIDIC), doctrina de specialitate a înţeles să clasifice riscurile în moduri diferite,
respectiv: a) Zhi - a clasificat riscurile contractuale pe o scară formată din 4 niveluri:
Ţară/Regiune, Industrie, Companie, Proiect. Sub aceste 4 niveluri principale au fost
identificate subdiviziuni precum Politic, Economic, Piaţa, Riscuri Fizice etc.; b) Edwards şi
Bowen - a clasificat riscurile în două categorii de bază: Naturale şi Umane. Riscurile Naturale
au fost la rândul lor împărţite în Riscuri Meteorologice şi Riscuri Geologice în timp ce
Riscurile Umane au fost divizate în 9subcategorii, precum Social, Politic, Economic, Legal,
Cultural etc.; c) Han şi Diekmann - au identificat 5 categorii de riscuri: Politic, Economic,
Cultural Legal, Tehnic şi Alte Riscuri, de asemenea subdivizate în alte subcategorii.
Conform subclauzei 66.2, noţiunea de forţă majoră, în sensul Contractului, include orice
evenimente cu caracter excepţional, imprevizibile14, care nu pot fi controlate de nicio Parte şi
pe care nicio Parte, exercitând toată diligenţa necesară, nu le poate depăşi cum ar fi: cazuri
fortuite, greve, blocade sau alte tulburări, alunecări de teren, cutremure, furtuni, acte ale
inamicului public, erodări locale, trăznet, inundaţii, explozii, revolte, insurecţii, epidemii.
14
În practica implementării contractelor de tip FIDIC se distinge următoarea abordare
în relaţie cu noţiunea de “imprevizibil” - în cazul în care trebuie analizate implicaţiile
condiţiilor hidrologice, imprevizibilitatea se poate fundamenta făcându-se referire la
perioada necesară execuţiei lucrărilor şi statistica frecvenţei evenimentelor hidrologice
în baza înregistrărilor istorice. În acest context, dacă perioada de execuţie este de 3 ani,
se poate prevedea, pe baza experienţei şi bunelor practici în domeniul aferent obiectului
contractului, faptul că un asemenea eveniment se poate petrece (în medie) o dată la 6
ani, iar un eveniment care se petrece o dată la 10 ani poate fi considerat ca fiind
imprevizibil. În cazul în care condiţiile hidrologice au toate şansele să producă un efect
major asupra execuţiei lucrărilor, este de dorit să fie definite în contract condiţiile
hidrologice imprevizibile şi să se clarifice consecinţele condiţiilor hidrologice extreme.
Aceste evenimente sunt, de fapt, riscuri contractuale de natură diferită. Spre exemplu,
Războiul, Insurecţiile, Revoltele, Epidemiile, Grevele, Tulburările reprezintă riscuri din
categoria celor Politice şi Sociale, în timp ce Inundaţiile15, Cutremurele, Erodările locale sau
Furtunile reprezintă riscuri din sfera celor naturale.
15
Inundaţiile, alunecările de teren şi căderile de versanţi pot constitui elemente
imprevizibile doar în condiţiile în care acestea reprezintă fenomene neobişnuite pentru
zona geografică respectivă, pentru o anumită perioadă a anului sau în ceea ce priveşte
modul de manifestare şi de acţiune a acestora, neexistând în acest sens motive/indicii
care să anticipeze producerea sau modul de manifestare a acestora.
Totuşi, principiul riscurilor contractuale şi a alocării acestora este relativ simplu. Deşi
riscurile pot rămâne doar la stadiul de aspecte ipotetice, adeseori ele se materializează dând
naştere unor evenimente prejudiciabile pentru părţile implicate în proiect, iar în cazul în care
riscurile nu sunt în mod clar alocate, vor apărea dificultăţi în stabilirea părţii care trebuie să
suporte consecinţele evenimentului.
În categoria Riscurilor Comportamentale ale Beneficiarului enumerăm: acordarea întârziată a
posesiei şantierului (subclauza 2.1); lipsa notificării aranjamentelor financiare în urma cererii
acestora (subclauza 2.4); întârzierea la plată (subclazele 14.8 si 16.2); neacordarea în mod
nerezonabil a permiselor sau certificatelor (subclauza 1.3); defecte de proiectare (subclauza
17.3 în cazul contractelor FIDIC Roşu); ocuparea lucrărilor (subclauza 17.3); notificarea
incorectă a datelor privind pregătirea (subclauza 4.7); emiterea întârziată a desenelor de
proiectare sau a instrucţiunilor (subclauza 1.9 în cazul contractelor FIDIC Roşu); participarea
întârziată la teste sau inspecţii (subclauza 9.2); interferenţa cu testele de la finalizarea
lucrărilor (subclauza 10.2).
În categoria Riscurilor Comportamentale ale Antreprenorului enumerăm: accidentele de
muncă (subclauza 4.1); interferenţa improprie cu convenienţa publicului (subclauza 4.14);
daunele provocate în urma transportării bunurilor (subclauza 4.16); actele sau vătămările
cauzate de către subcontractori (subclauza 4.4); defecte ale Materialelor, Construcţiilor sau
Forţei de Muncă (subclauzele 7.1 si 7.5).
În cazul în care Antreprenorul încalcă obligaţiile ce-i revin potrivit prevederilor Contractului
sau intervine un eveniment sau situaţie care reprezintă un Risc al Antreprenorului, iar
Beneficiarul se consideră îndreptăţit la o prelungire a perioadei de garanţie şi/sau la
compensaţii financiare, Beneficiarul va notifica Antreprenorul, cu o copie adresată
Supervizorului. Notificarea va face referire la: a) prevederile prezentei subclauze, în baza
căreia a fost întocmită Revendicarea Beneficiarului; b) subclauzele specifice ale Condiţiilor
Contractuale, aplicabile revendicării în cauză; c) prezentarea evenimentului sau situaţiei şi
data apariţiei acestora.
În cazul în care intervine un eveniment calificat drept Risc al Beneficiarului, Antreprenorul
va notifica Beneficiarul, cu o copie adresată Supervizorului, condiţiile notificării fiind
aceleaşi cu cele indicate anterior.
După primirea detaliilor (finale) ale Revendicării, Supervizorul va face următoarele: verifică
dacă prevederile Contractului în legătură cu notificarea Revendicării şi a detaliilor acesteia,
precum şi conţinutul Revendicării au fost respectate şi, totodată, verifică dacă există şi o bază
contractuală a subclauzelor menţionate în Revendicare.
În acest sens, este prevăzut că, în cazul în care notificarea nu a fost transmisă în termen de 30
de zile de la data apariţiei evenimentului sau situaţiei, Antreprenorul îşi asumă întreaga
responsabilitate şi toate riscurile pentru orice consecinţe (legate de timp şi costuri) cauzate de
evenimentul sau situaţia în cauză. Antreprenorul nu va fi îndreptăţit la nicio prelungire a
Duratei de Execuţie şi la nicio plată a unor Costuri suplimentare ca urmare a evenimentului
sau situaţiei în perioada cuprinsă între data apariţiei evenimentului sau situaţiei şi data
anterioară cu 30dezile datei notificării.
Se observă, aşadar, că noile Contracte Naţionale pun accent deosebit pe faptul că
Antreprenorul pierde orice drept la prelungirea Duratei de Execuţie şi la orice alte costuri
suplimentare dacă nu respectă perioada de 30 de zile.
Un alt aspect deosebit de important este acela că noile Contracte Naţionale fixează cu
claritate care este momentul de început al termenului de 30 de zile precizând că acesta trebuie
calculat de la data apariţiei evenimentului sau situaţiei. Această exprimare înlătură orice
dubiu în interpretarea subclauzei, întrucât au existat foarte multe situaţii în care
Antreprenorul a susţinut că, deşi trebuia să respecte un termen imperativ, el nu a avut
cunoştinţă de eveniment, iar acest termen trebuia să înceapă a curge de la data la care a luat
cunoştinţă de evenimentul ce a dat naştere revendicării şi nu de la data producerii sale.
Această abordare este, în opinia noastră, una corectă întrucât este aproape imposibil de
imaginat un scenariu în care Antreprenorul este afectat de un eveniment ce îi impactează
lucrările fără ca acesta să aibă cunoştinţă imediată de el.
În cazul oricărei dispute, ambele Părţi vor încerca să soluţioneze disputa pe cale amiabilă,
înainte de începerea arbitrajului. Părţile pot agrea să recurgă la soluţionarea disputei în mod
direct sau prin intermediul unui mediator.
Dacă oricare dintre Părţi refuză soluţionarea disputei pe cale amiabilă prin intermediul unui
mediator şi Părţile nu ajung la o soluţionare amiabilă a disputei în mod direct, oricare dintre
Părţi poate recurge la soluţionarea disputei prin intermediul arbitrajului, dar nu mai devreme
de 90dezile de la data Deciziei Supervizorului.
Niciuna dintre Părţi nu va fi limitată în acţiunile sale legale în faţa arbitrului (arbitrilor) la
dovezile sau argumentele prezentate anterior Supervizorului în vederea obţinerii unei decizii
sau la motivele prezentate în notificarea de dezacord. Orice Decizie a Supervizorului se va
accepta ca probă în procesul de arbitraj.
Cu excepţia cazului în care este prevăzut altfel în Acordul Contractual, disputele se
soluţionează într-un complet format din trei arbitri. Numirea arbitrului sau a arbitrilor se
realizează potrivit regulilor de procedură arbitrală ale Curţii de Arbitraj Comercial
Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României.
În cazul în care nu este prevăzut altfel în Acordul Contractual, locul arbitrajului va fi la
Bucureşti şi arbitrajul va fi condus în limba română. De regulă, contractul va fi guvernat de
legea română.
Încetarea responsabilităţilor Părţilor în cadrul contractelor naţionale va avea loc atunci când
se aprobă recepţia finală şi se confirmă îndeplinirea obligaţiilor Antreprenorului de execuţie
şi terminarea Lucrărilor precum şi remedierea oricăror defecţiuni din Perioada de Garanţie.
Totuşi, după aprobarea Recepţiei Finale, fiecare Parte va avea responsabilitatea de a îndeplini
orice obligaţie care rămâne neîndeplinită la data Recepţiei, în conformitate cu prevederile
Legii şi ale Contractului. În scopul stabilirii naturii şi volumului obligaţiilor neîndeplinite,
Contractul se va considera în vigoare.
Aprobarea Recepţiei Finale nu va aduce atingere răspunderii Antreprenorului prevăzute de
Lege pentru vicii ale Lucrărilor.
Beneficiarul nu va mai avea nici o obligaţie faţă de Antreprenor în niciun fel sau pentru nicio
problemă în legătură cu sau potrivit prevederilor Contractului sau cu execuţia Lucrărilor după
efectuarea plăţii finale.
Concluzie
H.G. nr. 1/2018 introduce arbitrajul ca mod de soluţionare a disputelor în contractele
naţionale (cunoscute anterior sub denumirea de Fidic Rosu şi Fidic Galben). În plus, nu este o
opţiune soluţionarea prin arbitraj, ci un aspect obligatoriu pentru părţi. Apreciem că
legiuitorul român a luat o decizie corectă prin emiterea acestui act normativ, în scopul
surmontării obstacolelor care pot apărea în cadrul proiectelor de infrastructură şi soluţionarea
rapidă a disputelor.
Publicat în "REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT AL AFACERILOR" cu numărul 3 din data de
30 iunie 2018