Cazul “Interese germane in Silezia Superioara Poloneza”, Curtea Permanenta de Justitie

Internationala, Germania c. Polonia – 1926

Silezia este o regiune care, in prezent, face parte din Polonia (cu reminiscente in Cehia si Germania) si ale
carei granite, de-a lungul timpului, au suferit foarte multe modificari.

Situatia de fapt:

In urma Primului Razboi Mondial, ca efect al Tratatului de Pace de la Versailles, o parte a Sileziei
Superioare a revenit Poloniei. Pe baza acestei realitati si in temeiul legii poloneze din 14 iulie 1920,
Polonia intentioneaza sa inscrie in cartea funciara sub numele Trezoreriei Poloniei uzina de azot din
Chorzow (care apartinea unor societati germane - Oberschesische Stickstoffwerke A.G si
Bayerische Stickstoffwerke A.G.) si bunuri rurale care apartinusera unor familii nobiliare germane
din Silezia Superioara.

Problema juridica:

Germania introduce o cerere in fata Curtii Permanente de Justitie Internationala acuzand faptul ca
prevederile legii poloneze mai sus enuntate contravin Conventiei de la Geneva care a fost incheiata
intre Germania si Polonia la 15 mai 1922. Germania sustine ca actul normativ invocat instituie
masuri pentru exproprierea de bunuri si drepturi ale germanilor din Silezia Superioara, masuri care
nu respecta conditiile prevazute de articolele 6-23 ale Conventiei.

Articolul 6 al Conventiei avea urmatorul continut:

“Polonia poate expropria in Silezia Superioara Poloneza, in conformitate cu prevederile
articolelor 7-23, intreprinderi ce intra in categoria marilor industrii, zacaminte de minereuri si
bunuri rurale. Altfel de cum este prevazut in aceste articole, Poloniei ii este interzis sa lichideze
proprietati, drepturi si bunuri germane sau ale companiilor controlate de germani.”

Mai mult decat atat, Germania invoca incalcarea articolelor 92 si 297 din Tratatul de la Versailles.
Aceste articole prevedeau anumite conditii pentru realizarea exproprierilor si impuneau plati
compensatorii pentru cei expropriati, aspect pe care Polonia il ignora.

In urma acuzatiilor care i-au fost aduse, Polonia afirma ca suveranitatea nationala ii permite sa
reglementeze situatiile existente pe teritoriul sau, iar faptul ca Silezia Superioara este teritoriu
polonez este certificat prin Tratatul de la Versailles.

Solutia:

Analizand argumentele aduse de ambele parti, tratatele si conventiile invocate, Curtea Permanenta
de Justitie Internationala a decis sa acorde castig de cauza Germaniei.
Curtea concluzioneaza ca prevederile articolelor 2 si 5 din legea poloneza adoptata la 14 iulie 1920
contravin articolului 6 al Conventiei de la Geneva.

Prin intermediul acestei solutii, Curtea a statuat ca numai normele de drept international, iar nu si
cele de drept intern, au natura de izvor de drept pentru o instanta internationala, ceea ce inseamna ca
in fata unei instante internationale, normele de drept intern au statutul de elemente de fapt, si nu pot
justifica incalcarea unei obligatii internationale. Un stat nu poate invoca o norma de drept intern
pentru a justifica incalcarea unei obligatii internationale.

Buturuga Gabriela-Maria
Grupa 208