2018-2019

Subiectul 1
IZVOARELE INTERNE ALE DREPTULUI INTERNAŢIONAL PRIVAT

1.1. Caracterizaţi izvoarele specifice de drept internaţional privat

Izvoarele specifice ale dreptului internaţional privat conţin, în marea majoritate, norme
conflictuale sau materiale, destinate reglementării raporturilor juridice de drept internaţional
privat. Cele mai importante izvoare specifice al acestei ramuri de drept, care conţin norme
conflictuale în diferite sisteme de drept, constituie legile privitoare la reglementarea
raporturilor de drept internaţional privat. Norme materiale sunt cuprinse în mai multe acte
normative care constituie, în mod preponderent, izvoare ale dreptului internaţional privat,
precum Legea R. Moldova cu privire la statutul juridic al cetăţenilor străini şi al apatrizilor
din 10 noiembrie 1994.

1.2. Analizaţi particularităţile izvoarelor nespecifice în dreptul internaţional privat al Republicii

Moldova
Izvoarele nespecifice sunt acele acte normative, care interesează, în primul rând, alte ramuri
de drept, dar care conţin şi norme (conflictuale sau materiale) de drept internaţional privat,
cum ar fi, de exemplu, Codul civil al R Moldova (Cartea a V-a – Dreptul internaţional privat).
Având în vedere că legislaţia R. Moldova a evoluat, necunoscând o dezvoltare firească şi
autentică a dreptului internaţional privat, principalul izvor în această privinţă rămâne,
deocamdată, Codul civil, din cuprinsul căruia instanţele trebuie să deducă, prin interpretare,
soluţiile corespunzătoare. Codul civil în vigoare, precum şi alte coduri juridice, cuprind practic
o subcodificare a normelor de drept internaţional privat. În această ordine de idei, adoptarea
unui izvor specific de norme privind soluţionarea conflictelor de legi cum ar fi, de exemplu,
o lege organică privind reglementarea raporturilor de drept internaţional privat nu se impune
în mod 26 imperios în momentul de faţă. Chiar şi în statele unde există o asemenea lege,
cuprinderea tuturor instituţiilor dreptului privat în conţinutul acesteia pare de nerealzat

1.3. Argumentaţi cazurile neaplicării izvoarelor interne

în practică pot apărea unele situaţii, când un tratat sau o convenţie internaţională la care
participă R Moldova să cuprindă o reglementare diferită de cea prevăzută în legea internă.
Este ceea ce se numeşte conflictul între legea internă şi tratatul sau convenţia internaţională
în acest caz, deosebim două situaţii a) legea internă are prioritate faţă de tratat şi b) tratatul
are prioritate fată de legea internă.12 În ambele situaţii, după cum pe bună dreptate se
afirmă, soluţionarea conflictelor se va face, în lipsa unor dispoziţii exprese, potrivit
principiilor privind conflictul între legile interne, ţinându-se cont, totodată, de interesele
colaborării internaţionale în acest context, ar fi de remarcat că atât într-o situaţie, cât şi în
cealaltă, soluţia se întemeiază nu pe superioritatea tratatului internaţional asupra legii
interne, ci pe principiul strictei respectări de către R. Moldova a acordurilor internaţionale
încheiate. Potrivit art. 8 alin.1 din Constituţie R. Moldova se obligă să respecte Carta ONU
şi tratatele la care este parte, să-şi bazeze relaţiile cu alte state pe principiile şi normele
unanim recunoscute ale dreptului internaţional.
Subiectul 2
COMPETENŢA ÎN DREPTUL INTERNAŢIONAL PRIVAT

2.1. Caracterizaţi normele care determină competenţa în dreptul internaţional privat

Legislaţia fiecărui stat cuprinde norme cu ajutorul cărora se determină competenţa în dreptul
internaţional privat pentru instanţele statului respectiv.
Normele care determină competenţa în dreptul internaţional privat se aplică direct raportului
juridic. Astfel, aceste norme arată dacă instanţele statului respectiv sunt ori nu sunt competente în
privinţa litigiului civil cu element de extraneitate, fără a se referi şi la cazurile în care ele nu sunt
competente.
Aşadar, normele conflictuale soluţionează conflictele de legi, iar normele care determină
competenţa în dreptul internaţional privat soluţionează conflictele de jurisdicţii.

2.2. Explicaţi deosebirea între competenţa în dreptul internaţional privat şi competenţa în dreptul
intern
Competenta în dreptul internaţional privat este competenţa ce se referă la determinarea
instanţelor unei ţări, în raport cu instanţele altei ţări care sunt chemate să soluţioneze litigiul apărut.
Competenţa în dreptul intern este competenţa ce se referă la determinarea unei instanţe
judecătoreşti aparţinând unei ţări care are competenţa de a soluţiona litigiul respectiv, fiind vorba
de competenţa materială şi cea teritorială din procesul civil intern. Această competenţă se
determină ulterior stabilirii competenţei în dreptul internaţional privat.

2.3. Reclamanta, companie britanică de transport cu sediul în Chişinău, a solicitat instanţei de fond
din Chişinău obligarea pârâtei – societate comercială de naţionalitate turcă cu sediul în Istanbul,
la plata unei sume de bani pe care aceasta nu a achitat-o în calitate de client potrivit prevederilor
contractului de transport.
În cuprinsul contractului părţile au stabilit că în eventualitatea apariţiei unui litigiu în legătură
cu contractul, acesta va fi soluţionat de instanţele din Republica Moldova.
Pârâta a invocat necompetenţa instanţei din Republica Moldova, deoarece litigiul este de
competenţa instanţelor din Turcia

a) Apreciaţi imporatnaţa alegerii de către părţile contractante a instanţei competente.

alegând competenţa instanţelor locale, se poate considera că au ales şi dreptul conflictual local în
temeiul prezumţiei exprimate prin adagiul „qui eligit judecem eligit jus", adică cine alege instanţa
alege şi dreptul.
b) Stabiliţi competenţa instanţei de judecată în soluţionarea litigiului în speţă.
c) Întocmiţi partea rezolutivă a unei încheieri privind admiterea spre soluţionare a cererii
sau delimitarea competenţei.
Subiectul 1
RETRIMITEREA ÎN DREPTUL INTERNAŢIONAL PRIVAT

1.1. Definiţi procedeul juridic al retrimiterii.

retrimiterea înseamnă procedeul juridic prin care legea străină desemnată ca aplicabilă potrivit
normei conflictuale a forului refuză competenţa ce i se oferă de a se aplica şi atribuie, la rândul ei,
prin normele conflictuale proprii, această competenţă legii unui alt stat
1.2. Stabiliţi condiţiile şi formele retrimiterii.
Există două forme de retrimitere: a. Retrimiterea de gradul I sau simplă este aceea făcută de legea
străină la legea forului. Dacă retrimiterea este acceptată, instanţa sesizată aplică, în ultima analiză,
propria sa lege materială. Un exemplu de astfel de retrimitere este acela în cazul speţei Forgo. b.
Retrimiterea de gradul II sau complexă se face de dreptul străin la legea unui stat terţ. Dacă se
ivesc unele dificultăţi în determinarea legii competente, se va aplica legea materială indicată de
normele forului.

1.3. Argumentaţi neadmiterea retrimiterii în dreptul internaţional privat al Republicii Moldova în

sensul prevederilor art.2583 alin.(1) din Codul Civil, precum şi cazurile admiterii retrimiterii
conform dispoziţiei art.2583 alin.(2) din Codul Civil.
Articolul 1583 dispune că în cazul în care regulile prezentei cărţi vor desemna o lege străină în
calitate de dreptaplicabil, se vor aplica doar normele dreptului intern material al acelui stat,
excluzîndu-se regulile conflicuale.
Legea desemnată de către normele prezentei cărţi va fi considerată doar în partea care conţine
reguli de dreptmaterial, nu însă şi în partea care conţine reguli de drept internaţional privat. Asftel,
retrimiterea legii străine lalegea moldoveană(retrimiterea simplă de gradul întîi) sau la o lege a
unui stat terţ (retrimiterea simplă de graduldoi) nu va fi considerată.Reglula din 1583 dispune că
nu vor fi luate în consideraţie normele conflicuale străine, în cazul în care normeleconflictuale ale
prezentei cărţi desemnează în calitate de drept aplicabil un drept străin.
Articolul 1583 se referă doar la aplicarea normelor conflictuale ale prezentei cărţi. Normele
conflictuale care seconţin în alte legi nu vor cade sub incidenţa art. 1583. Astfel de norme sunt,
spre exemplu, normele conflictuale care se conţin în Codul familiei.

Subiectul 2
DETERMINAREA COMPETENŢEI JURISDICŢIONALE ÎN DREPTUL INTERNAŢIONAL
PRIVAT

2.1. Caracterizaţi modalităţile de determinare a competenţei jurisdicţionale în diferite sisteme de

drept.
• în situaţia când nu există reglementări speciale privind competenţa în dreptul internaţional privat,
aceasta se determină potrivit normelor competenţei teritoriale, deoarece numai în aşa mod se poate
stabili legătura dintre litigiul cu element de extraneitate şi instanţa competentă în soluţionarea
acestuia..Astfel, în acest caz determinarea jurisdiţiei competente în dreptul internaţional privat se
face potrivit normelor de procedură civilă internă privind competenţa teritorială, dar care sunt
adaptate condiţiilor speciale în care se desfăşoară raporturile juridice cu element de
extraneitate464.
• în alte sisteme de drept, cum ar fi cel al Franţei sau al Belgiei, privitor la determinarea
competenţei în dreptul internaţional privat se ia în considerare cetăţenia părţilor la raportul juridic
cu element de extraneitate. Astfel, pentru a se declara competente în soluţionarea litigiului pe fond,
instanţelor de judecată le este suficient ca una din părţi să fie cetăţean al acestei ţări, fără a se ţine
seama de domiciliul pârâtului sau de locul încheierii actului juridic465.
• în sistemul de drept englez, determinarea competenţei în dreptul internaţional privat, se
efectuează potrivit criteriului prezenţei de fapt a pârâtului în raza jurisdicţiei naţionale. Astfel,
instanţa engleză se declară competentă în soluţionarea unui litigiu cu element de extraneitate în
cazul în care reclamantul probează citarea pârâtului în instanţă, aceasta făcându-se potrivit legii
engleze, care stabileşte că persoanele aflate în exteriorul teritoriului jurisdicţional englez nu pot fi
citate.

2.2. Analizaţi reglementările prin intermediul cărora se stabileşte competenţa instanţelor din
Republica Moldova în soluţionarea litigiilor cu element de extraneitate – competenţa generală
(art.459 din Codul de Procedură Civilă), competenţa alternativă (art.460 alin.(1) din Codul de
procedură Civilă), competenţa exclusivă (art.461 alin.(1) din Codul de procedură Civilă).
Instanţele judecătoreşti din R.Moldova au competenţa de a judeca procesele civile dintre o parte
a R.Moldova şi o parte străină sau dintre persoanele străine în sensul art.459 din Codul de
procedură civilă.
Dacă o instanţă judecătorească străină se declară necompetentă în soluţionarea cererii înaintate
de un cetăţean al R.Moldova, acesta o poate depune la o instanţă judecătorească competentă din
R.Moldova, aşa cum prevede art.460 alin.(2) din Codul de procedură civilă.
Competenţa determinată conform art.460 alin.(1) din Codul de procedură civilă este una
alternativă, deoarece legea nu face precizarea că instanţele din R.Moldova ar fi exclusiv
competente în soluţionarea acestor litigii. Legea prezintă doar posibilitatea de a soluţiona litigiile
pe care o au instanţele din R.Moldova, în condiţiile prezentate. Considerăm că această soluţie este
corectă, având în vedere că dacă legea nu prevede competenţa exclusivă a instanţelor din
R.Moldova, concluzia logică este că legiuitorul a reglementat o competenţă alternativă, şi nu una
exclusivă.

2.3. Reclamantul X, cetăţean al Republicii Moldova cu domiciliul în Paris, a solicitat instanţei de

judecată din Republica Moldova desfacerea căsătoriei încheiate în Franţa, unde X a avut ultimul
domiciliu comun cu Y, cetăţean grec cu domiciliul actual în România.
Pârâta a solicitat respingerea acţiunii, pe considerentul că lipsa domiciliului pârâtei în
Republica Moldova atrage necompetenţa instanţei din Republica Moldova de a soluţiona prezentul
litigiu de drept internaţional privat.

a) Estimaţi relaţia între competenţa de drept intern şi competenţa de drept internaţional

privat.
b) Determinaţi competenţa jurisdicţională a instanţei de judecată în soluţionarea litigiului.
c) Întocmiţi partea rezolutivă a unei hotărâri privind admiterea spre soluţionare a cererii sau
declinarea competenţei.
Competenta exclusivă. Instanţele Republicii Moldova sunt exclusiv competente să judece
procesele de drept internaţional referitoare la desfacerea, anularea sau nulitatea căsătoriei, dacă la
data cererii, ambii soţi domiciliază în Republica Moldova, iar unul dintre ei este cetăţean al
Republicii Moldova sau străin fără cetăţenie.
Divorţul dat în RM ar fi dat în situaţia cînd legea străină competentă pune condiţii deosebit de
restrictive în faţa divorţului ori să nu-l admită. În acest caz, se aplică legea Republicii Moldova,
dacă unul dintre soţi este cetăţean al Republica Moldova, la data cererii de divorţ.
Subiectul 1
DOMENIUL DREPTULUI INTERNAŢIONAL PRIVAT

1.1. Caracterizaţi domeniul dreptului internaţional privat.

Domeniul dreptului internaţional privat îl constituie instituţiile juridice care formează ramura
dreptului internaţional privat, constituind principalele materii de studiu ale ştiinţei dreptului
internaţional privat.
Într-o definiţie juridică, conflictul de legi este situaţia care apare în cazul în care într-un raport
juridic există un element de extraneitate, şi care constă în aceea că acel raport juridic devine
susceptibil de a i se aplica două sau mai multe sisteme de drept aparţinând unor state diferite

1.2. Analizaţi conflictul de legi în calitate de materie esenţială a dreptului internaţional privat.
Cauza apariţiei conflictului de legi rezidă din faptul ca reglementările din sistemele de drept ale
statelor sunt deosebite unele de altele, cu privire la aceeaşi problemă de drept. Astfel, de exemplu,
termenul general de prescripţie extinctivă este de 3 ani în dreptul nostru; în dreptul elveţian acesta
este de 10 ani; în dreptul Statelor Unite este de 6 ani; în dreptul german, el este de 30 de ani. În
funcţie de numărul de elemente străine, raportul juridic poate avea legătură cu mai multe sisteme
de drept, conflictul de legi în acest caz fiind multilateral. De exemplu, în cazul contractului de
vânzare-cumpărare poate apare un conflict de legi în legătură cu statutul personal al părţilor,
deoarece una din părţi îşi are sediul în străinătate, precum şi unul privind regimul contractului,
deoarece un element al acestuia - şi anume locul executării contractului - este în străinătate.

1.3. Argumentaţi interdependenţa între conflictele de legi şi conflictele de jurisdicţii.

norme privind competenţa jurisdicţională în dreptul internaţional privat. Aceste norme
reglementează conflictele de jurisdicţii (în sens restrâns) care, alături de conflictul de legi,
formează principalele domenii de studiu ale ştiinţei dreptului internaţional privat.
Normele care soluţionează conflictele de jurisdicţii sunt de drept material, având în vedere că
acestea se aplică direct raportului juridic, prin aceasta deosebindu-se de normele conflictuale care
indică numai legea aplicabilă.

Subiectul 2
LEGEA APLICABILĂ SUCCESIUNII

2.1. Caracterizaţi raporturile succesorale cu element de extraneitate.

Succesiunea legală – defunctul nu a lasat nicio dispoziție prin care să poată fi stabilit modul cum
urmează să fie transmisă și împărțită masa succesorală.
Succesiunea testamentară – transmiterea masei succesorale are loc în temeiul voinței persoanei
care lasă moștenirea manifestată prin testament.

2.2. Analizaţi legea aplicabilă succesiunii prin norma generală stabilită de art.1623 alin.(1) şi
excepţia de la norma generală prevăzută de art.1623 alin.(2) din Codul Civil.
Norma generală
(1) Sub rezerva cazului în care prezentul capitol cuprinde dispoziții contrare, legea aplicabilă
succesiunii în ansamblul său este cea a statului în care cel care a lăsat moștenirea își avea
reședința obișnuită în momentul decesului.
(2) În cazul în care, cu titlu de excepție, toate circumstanțele cazului indică în mod clar că, în
momentul decesului, cel care a lăsat moștenirea avea în mod evident o legătură mai strînsă cu un
alt stat decît statul a cărui lege ar fi aplicabilă în temeiul alin. (1), legea aplicabilă succesiunii
este legea acelui alt stat.

2.3. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bălţi, reclamantul P.R., cetăţean al Republicii
Moldova cu reşedinţa obişnuită în Bălţi, a chemat în judecată pe pârâţii A.R. şi B.R., cetăţeni ai
Republicii Moldova cu reşedinţa obişnuită în Germania, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe
care o va pronunţa să constate că, în lipsa moştenitorilor rezervatari, este unicul moştenitor al lui
S.R., cetăţean al Republicii Moldova având reşedinţa obişnuită în Bălţi, decedat la data de
11.03.2019, în temeiul testamentului întocmit de acesta la data de 2.03.2019, iar masa succesoarlă
se compune din mai multe bunuri, unele situate în Republica Moldova, altele în Germania.

a) Enumeraţi elementele de extraneitate incidente în speţă.

b) Determinaţi legea aplicabilă în speţă.
c) Întocmiţi hotărârea instanţei în partea determinării legii aplicabile.
Legea aplicabilă succesiunii Legea aplicabilă succesiunii se referă la: a) momentul deschiderii
succesiunii; b) categoriile de persoane cu vocaţie succesorală; c) condiţiile legale privind calitatea
succesorală pasivă; d) exercitarea dreptului de posesiune asupra averii rămase de la defunct; e)
condiţiile şi efectele opţiunii succesorale; f) întinderea obligaţiei moştenitorilor de a suporta
pasivul; g) drepturile statului asupra succesiunii vacante. Articolul 1622.
Legea aplicabilă bunurilor succesorale (1) Raporturile de succesiune cu privire la bunurile
mobile sînt guvernate de legea naţională în vigoare la momentul decesului persoanei care a lăsat
moştenirea. (2) Raporturile de succesiune cu privire la bunurile imobile sînt guvernate de legea
statului pe al cărui teritoriu se află aceste bunuri. Articolul 1623.
Legea aplicabilă succesiunii testamentare (1) Testatorul poate supune transmiterea prin
succesiune a averii sale unei alte legi decît cea prevăzută la art.1622, cu condiţia să nu înlăture
dispoziţiile imperative. Legea aleasă se aplică situaţiilor prevăzute la art.1621.

Subiectul 1
PARTICULARITĂŢILE RAPORTULUI JURIDIC DE DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

1.1. Caracterizaţi raporturile juridice de drept internaţional privat

Raporturile de drept internaţional privat sunt raporturi civile, comerciale, de muncă, de familie, de
procedură civilă cu element de extraneitate. Astfel, pentru exprimarea obiectului dreptului
internaţional privat, precum şi pentru evitarea unei enumerări a acestor raporturi, în literatura de
specialitate se consideră că dreptul internaţional privat are ca obiect raporturile civile, în sensul
larg al cuvântului.
1.2. Explicaţi deosebirile existente între raportul juridic de drept internaţional privat şi cel de drept
public cu element de extraneitate
Raporturile juridice de drept public, comparativ cu cele de drept privat, nu pot fi compatibile cu
conflictele de legi, deoarece raporturile de drept public nu dau naştere la conflicte de legi. în
această situaţie, judecătorul din R.Moldova nu are posibilitatea aplicării unei legi străinem
explicaţia constând în faptul, că în aceste raporturi părţile se află, una faţă de cealaltă, pe poziţie
de subordonare juridică în care intervine elementul de autoritate al statului, care acţionează de /'t/re
imperii. în continuare, ar fi de precizat, că în categoria raporturilor de drept public intră, în
principal, cele de drept penal, administrativ, financiar, procedură penală, internaţional public, etc.

1.3. Formulaţi principalele elemente de extraneitate care pot apărea în legătură cu cele trei
elemente de structură a raportului juridic – subiect, obiect şi conţinut
a) în legătură cu subiectul elementele de extraneitate se deosebesc de felul acestor subiecte. De
exemplu, în cazul persoanelor fizice pot fi elemente de extraneitate - cetăţenia, domiciliul sau
reşedinţa, iar în cazul persoanelor juridice - sediul, naţionalitatea,etc.
b) în legătură cu obiectul raportul juridic (bunul mobil sau imobil), există element de extraneitate
în cazul când acesta este situat în străinătate sau, deşi este în ţară, se află sub incidenţa unei legi
străine; de exemplu, bunurile unei ambasade străine în R.Moldova.
c) în legătură cu conţinutul raportului juridic, constând în drepturile şi obligaţiile părţilor şi fiind
imaterial, se poate materializa prin elemente de fapt în cazul plasării acestora în străinătate sau
incidenţei legii străine, constituind în aşa fel elemente de extraneitate.

Subiectul 2
LEGEA APLICABILĂ CONDIŢIILOR DE FOND ALE ACTULUI JURIDIC ÎN LIPSA
ALEGERII

2.1. Definiţi noţiunea de „criterii de localizare obiectivă” a actelor juridice

Astfel, drept criteriu de localizare a contractelor - existenţa legăturilor cele mai strânse între
contract şi un sistem de drept.
Prin localizarea obiectivă a contractului se înţelege determinarea legii aplicabile contractului în
calitate de lex contractus, cu ajutorul unor criterii prin care se stabileşte legătura dintre contract şi
legea aplicabilă acestuia. Un criteriu principal de localizare obiectivă - legăturile cele mai strânse
şi unul subsidiar legea locului întocmirii actului.

2.2. Analizaţi soluţiile conflictuale prevăzute de art.2616 din Codul Civil privind determinarea
legii aplicabile condiţiilor de fond ale actelor juridice în lipsa alegerii
In lipsa alegerii legii aplicabile potrivit principiului autonomiei de voinţă, părţile pot săvârşi
fraudarea legii prin schimbarea locului de încheiere sau de executare a contractului.
În lipsa alegerii, se aplică legea statului cu care actul juridic prezintă legăturile cele mai strînse, iar
dacă această lege nu poate fi identificată, se aplică legea locului unde actul juridic a fost încheiat.

2.3. Potrivit clauzei compromisorii înserate în contract, părţile au convenit în principal ca

eventualele litigii să fie soluţionate de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă
Camera de Comerţ şi Industrie a Republicii Moldova. În completare s-a adăugat „Singur
vânzătorul este în drept, când va socoti util, să supună diferendele cu cumpărătorul spre soluţionare
arbitrajului de pe lângă camera de Comerţ Internaţional din Paris sau instanţelor competente din
ţara cumpărătorului, în conformitate cu regulile de procedură şi de fond ale acelor organe”.

a) Analizaţi clauza compromisorie asimetrică inserată în contract.

b) Determinaţi legea aplicabilă clauzei compromisorii.
c) Întocmiţi o clauză compromisorie neafectată de efecte patologice, reeşind din condiţiile
speţei.
Legea autonomiei de voinţă (lex votuntatis)
Legea ţării unde s-a pronunţat sentinţa
Legea indicată de normele conflictuale ale forului ( legea instanței în fața căreia a fost introdusă
acțiunea.)
Clauza compromisorie poare fi definită ca un acord al părţilor unui contract principal, exprimat
printr-o prevedere cuprinsă în acel contract sau printr-un înscris separat, de a supune eventualele
litigii în legătură cu neexecutarea contractului respectiv, unui anumit arbitraj.

Subiectul 1
PARTICULARITĂŢILE NORMELOR CONFLICTUALE

1.1. Caracterizaţi noţiunea şi scopul normei conflictuale.

Prezenţa într-un raport juridic de drept privat a unui element străin, după cum s-a arătat, ridică
problema conflictului de legi care este soluţionat prin intermediul normelor conflictuale.
Astfel, norma conflictuală apare ca fiind o normă de trimitere sau fixare având un caracter
prealabil, soluţionând indirect conflictul de legi. Denumirea de conflictuală derivă de la scopul
realizat prin aplicarea acesteia – soluţionarea unui conflict de legi.

1.2. Stabiliţi structura normei conflictuale.

Conţinutul normei conflictuale reprezintă categoria de raporturi juridice ce vor fi reglementate de
un anumit sistem de drept. Prin conţinutul său, norma conflictuală determină 14 Macovei I., op.cit.,
p.30. 43 sfera de aplicare în spaţiu a unei legi. Norma conflictuală de la art.1601, alin.2 C.C.
stabileşte că apartenenţa bunului la categoria de bunuri mobile sau imobile, precum şi orice altă
calificare juridică a bunurilor, se determină potrivit legii statului pe al cărui teritoriu se află
bunurile. Conţinutul acestei norme conflictuale îl formează raporturile privind regimul juridic
asupra bunurilor.
Legătura normei conflictuale este acea parte a normei care indică legea competentă de a guverna
raportul juridic de drept privat. Astfel, referindu-ne la exemplu de mai sus, legătura normei
conflictuale reprezintă partea a doua a normei şi anume (...) se determină potrivit legii statului pe
al cărui teritoriu se află bunurile (lex rei sitae). Stabilirea sistemului de drept care va reglementa
situaţia constituie scopul normei conflictuale.

1.3. Formulaţi punctele de legătură în dreptul internaţional privat al Republicii Moldova.

a. Cetăţenia este punctul de legătură pentru raporturile privind starea civilă şi capacitatea
juridică a persoanelor fizice, precum şi în raporturile succesorale referitoare la bunuri mobile.
aplicabilă în baza acestui punct de legătură se numeşte legea naţională a persoanei, termenul
latin fiind lex patriae.
b. Domiciliul, care este similar cetăţeniei, reprezintă, astfel, punct de legătură pentru starea
civilă şi capacitatea persoanelor, îndeplinind acelaşi rol ca şi cetăţenia. Acest punct de
legătură reprezintă regula în sistemele de drept englez, norvegian, danez şi în unele state
latino-americane.
c. Sediul persoanei juridice, locul unde s-a constituit persoana juridică, locul de activitate
a persoanei juridice servesc drept puncte de legătură pentru determinarea naţionalităţii
persoanelor juridice şi a altor organizaţii asimilate prin lege persoanelor juridice.
d. Locul unde s-a încheiat actul juridic este punct de legătură pentru determinarea formei
actului în sens de instrumentum (de exemplu, referitor la forma actelor de stare civilă).
e. Locul executării contractului este punct de legătură pentru determinarea legii contractului
menită de a reglementa drepturile şi obligaţiile părţilor contractante. Legea desemnată cu
ajutorul acestui punct de legătură poartă denumirea de lex loci executionis.
f. Locul unde s-a produs faptul cauzator de prejudicii constituie punctul de legătură pentru
raporturile juridice care se nasc din faptele ilicite cauzatoare de prejudicii determinând legea
aplicabilă raporturilor delictuale care poartă denumirea de lex loci delicti commissi. În unele
situaţii ca punct de legătură pentru raporturile delictuale serveşte locul producerii
prejudiciului; legea aplicabilă în acest caz poartă denumirea lex loci laesionis.
g. Locul unde se găseşte bunul este punct de legătură pentru raporturile juridice cu privire la
regimul juridic al bunurilor, la dobândirea, transmiterea, stingerea şi conţinutul drepturilor
instituite asupra acestora, precum şi la raporturile succesorale cu privire la bunurile imobile.
Legea desemnată în acest sens poartă denumirea de lex rei sitae.
h. Voinţa părţilor este punct de legătură pentru determinarea sistemului de drept menit de a
reglementa raporturile contractuale dintre părţi. Legea aplicabilă este denumită lex voluntatis.
i. Locul unde se judecă litigiul determină legea procesuală care se aplică litigiului respectiv.
Întrucât legea procesuală este de o aplicabilitate teritorială, cu unele excepţii strict prevăzute
de lege sau de tratele internaţionale, instanţele judecătoreşti sau de arbitraj se călăuzesc după
legile procesuale ale ţării căreia îi aparţin, adică după lex fori.
j. Pavilionul unei nave sau aeronave este punct de legătură în cadrul relaţiilor de comerţ
exterior, pentru contractele de transport maritim, precum şi pentru raporturile cu privire la
aceste nave. Sistemul de drept aplicabil prin efectul acestui punct de legătură poartă
denumirea de lex flagi.
k. Alte puncte de legătură. În practică sunt utilizate şi alte puncte de legătură pentru a
soluţiona un conflict de legi. Astfel, sunt cunoscute aşa puncte de legătură ca: ţara monedei
de plată sau de cont (sistemul aplicabil – lex monetae); locul de aflare a debitorului prestaţiei
esenţiale (sistemul aplicabil – lex venditoris); locul unde se desfăşoară raportul de muncă
(sistemul de drept aplicabil – lex laboris) etc.
Subiectul 2
PROCEDURA ÎN PROCESELE CU ELEMENT DE EXTRANEITATE

2.1. Caracterizaţi noţiunea de lege procesuală a forului (lex processualis fori) pornind de la
prevederile art.458 alin.(1) din Codul de Procedură Civilă.
Lex procesualis fori reprezintă legea procesuală a instanței sesizate cu judecarea cauzei.

2.2. Analizaţi modalităţile privind citarea persoanelor aflate în străinătate în litigiile soluţionate de
instanţele Republicii Moldova – art.104 alin.(2) din Codul de procedură Civilă.
a) în situaţia când domiciliul sau reşedinţa persoanelor aflate în străinătate sunt cunoscute, citaţia
va fi expediată prin scrisoare recomandată cu aviz de primire, cu excepţia cazurilor în care tratatele
internaţionale la care R.Moldova este parte sau prin legea specială nu este prevăzută o altă
procedură de citare.
b) în situaţia în care domiciliul sau reşedinţa persoanelor aflate în străinătate nu sunt cunoscute,
citarea se va face conform dispoziţiilor art.108 prin citare publică. în ambele situaţii, dacă
persoanele aflate în străinătate au mandatar cunoscut în R.Moldova, acesta de asemenea va fi citat.

2.3. Reclamantul, cetăţean al Federaţiei Ruse cu domiciliul în Moskova, a solicitat instanţei de

judecată din Republica Moldova recuperarea prejudiciului material cauzat de la pârâta companie
de transport din Republica Moldova cu sediul în Chişinău, invocând că deplasându-se cu
automobilul proprietate personală pe teritoriul Ucrainei a fost accidentat de camionul pârâtei.
Instanţa de fond s-a declarat competentă în soluţionarea litigiului. La examinarea litigiului
instanţa a supus proba faptei şi fondul cauzei legii Republicii Moldova.
Pârâta a atacat hotărârea instanţei de fond, susţinând că instanţa a aplicat în mod greşit legea
aplicabilă probei faptei ilicite, precum şi norma conflictuală privind legea aplicabilă delictelor
Civile cu element de extraneitate.

a) Determinaţi legea aplicabilă regimului probelor în procesele cu element de extraneitate

b) Stabiliţi norma conflictuală aplicabilă delictelor Civile cu element de extraneitate.
c) Întocmiţi cererea de apel în partea indicării motivelor de atac a hotărârii instanţei de fond.
(1) în procesele civile cu element de extraneitate, instanţele judecătoreşti ale Republicii Moldova
aplică legislaţia procedurală a ţării dacă nu s-a dispus altfel în mod expres.
(2) Obiectul şi temeiul acţiunii civile în procesele cu element de extraneitate sînt determinate de
legea care reglementează fondul raportului juridic litigios. După aceeaşi lege se determină şi
calitatea procesuală a părţilor.
(3) Mijloacele de probă pentru dovedirea unui act juridic şi puterea doveditoare a înscrisului care
îl constată sînt cele prevăzute de legea locului unde a fost încheiat actul juridic sau de legea aleasă
de părţi dacă ele au dreptul să o aleagă.
(4) Proba faptelor se face potrivit legii locului unde s-au produs. Cu toate acestea, este posibilă şi
aplicarea legii Republicii Moldova dacă ea admite şi alte mijloace probatoare decît cele specificate
la alin.(3).
(5) Dovada stării civile şi puterea doveditoare a actelor de stare civilă sînt reglementate de legea
locului unde s-a încheiat înscrisul invocat.
(6) Administrarea probelor de judecată se face în conformitate cu legea Republicii Moldova.
Subiectul 1
ORDINEA PUBLICĂ ÎN DREPTUL INTERNAŢIONAL PRIVAT

1.1. Caracterizaţi ordinea publică de drept internaţional privat.

Normele conflictuale indică legea competentă a cârmui raportul juridic cu element de extraneitate.
Această lege competentă poate fi legea forului sau legea străină. Practica soluţionării conflictelor
de legi arată că nu este posibilă aplicarea legii străine competente în cazurile în care această
aplicare ar contraveni ordinii publice a ţării forului. În acest fel, ordinea publică apare ca unul din
mijloacele prin care se limitează aplicarea legii străine şi deci a normei conflictuale care trimite la
această lege străină.

1.2. Comparaţia excepţia de ordine publică în dreptul internaţional privat şi normele de aplicare
imediată.
norma de aplicare imediată înlătură de la început norma conflictuală competentă, şi deci, în cazul
ei, nu se pune problema aplicării unei legi străine, norma de aplicare imediată conţinând soluţia
juridică în chiar cuprinsul ei;
- ordinea publică de drept internaţional privat apare numai după ce norma conflictuală a forului a
fost aplicată, pentru a înlătura efectele legii străine normal competente care contravin principiilor
fundamentale ale dreptului forului.
Excepţia de ordine publică, care exprimă sub aspect procedural această instituţie juridică
constituie o excepţie de fond, care poate fi invocată de orice parte interesată sau de instanţă din
oficiu.
excepţia de ordine publică prezintă o totalitate de norme juridice care, în virtutea importanţei
excepţionale a acestora, devin aplicabile, considerânsu-se că ordinea publică este constituită nu
numai din totalitatea legilor ce asigură echilibrul social, ci şi din normele penale sau administrative
care cârmuiesc raporturile imobiliare, circuitul monedei şi normele morale.
în dreptul R.Moldova invocarea excepţiei de ordine publică poate interveni atât în materia
statutului personal, care constituie un domeniu material, cât şi în cazul încălcării competenţei
excusive a instanţelor judecătoreşti din R.Moldova, adică în domeniul dreptului procesual.

1.3. Estimaţi efectele invocării ordinii publice în dreptul internaţional privat al Republicii Moldova
prin prisma reglementărilor stabilite la art.2581 din Codul Civil.
Ordinea publică se invocă în materia naşterii raportului juridic, adică în materia creării de
drepturi. În acest caz, se consideră că ordinea publică are un efect negativ, în sensul că aplicarea
legii străine este înlăturată şi deci raportul juridic nu se poate naşte. Invocarea ordinii publice are
în unele situaţii şi un efect pozitiv, în sensul că în locul legii străine înlăturate se aplică legea locală.
Intr-o altă părere se consideră că efectul ordinii publice îl constituie substituirea legii forului,
celei străine, deci aplicarea legii forului în locul celei normal competente, deoarece distincţia dintre
efectul negativ şi efectul pozitiv este mai degrabă aparentă decât reală, având în vedere că în orice
litigiu trebuie dată o soluţie iar aceasta nu poate avea loc decât în temeiul unei legi, care este a
forului.
Subiectul 2
RECUNOAŞTEREA HOTĂRÂRILOR JUDECĂTOREŞTI STRĂINE

2.1. Definiţi noţiunea de recunoaştere a hotărârilor judecătoreşti străine pornind de la

reglementările art.467 din Codul de Procedură Civilă.
Recunoașterea hotărârii judecătorești străine reprezintă atribuirea acelorași efecte ale hotărârii
judecătorești în țara în care se solicită recunoașterea, precum și în țara proprie.

2.2. Analizaţi procedura recunoaşterii pe cale judiciară a hotărârilor judecătoreşti străine în

Republica Moldova (art.468-474 din Codul de procedură Civilă).

2.3. Reclamantul, cetăţean german cu domiciliul în Hamburg, a solicitat instanţei de fond din
Chişinău recunoaşterea unei hotărâri judecătoreşti pronunţate de o instanţă din Germania privind
nulitatea căsătoriei încheiate în Germania cu un cetăţean al Republicii Moldova cu domiciliul în
Hamburg.
Instanţa din Republica Moldova a respins cererea de recunoaştere a hotărârii judecătoreşti
germane, pe considerentul că hotărârile judecătoreşti străine privind declararea nulităţii căsătoriei
sunt recunoscute de plin drept în Republica Moldova.

a) Enumeraţi elementele de extraneitate prezente în speţă.

b) Stabiliţi categoriile hotărârilor judecătoreşti străine recunoascute de plin drept în
Republica Moldova.
c) Întocmiţi partea rezolutivă a unei încheieri privind recunoaşterea sau refuzarea
recunoaşterii hotărârii judecătoreşti străine.

Subiectul 1
IZVOARELE INTERNAŢIONALE DE DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

1.1. Distingeţi principalele categorii de izvoare internaţionale de drept internaţional privat

1.2. Clasificaţi izvoarele internaţionale de drept internaţional privat în funcţie de natura normelor
instituite.
1.3. Argumentaţi particularităţile uzanţelor comerciale şi a cutumei în calitate de izvoare
internaţionale de drept internaţional privat.

Subiectul 2
DOMENIUL DE APLICARE A LEGII FORULUI ŞI LEGEA APLICABILĂ REGIMULUI
PROBELOR ÎN PROCESELE DE DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

2.1. Distingeţi acţiunea în justiţie în sens metarial şi procesual.

2.2. Analizaţi legea aplicabilă capacităţii procesuale a părţilor (art.455-456 din Codul de procedură
Civilă) şi regimul conflictual al probelor (art.458 alin.3-4 din Codul de procedură Civilă) în
procesele de drept internaţional privat.
2.3. Cetățeanul Republicii Moldova A.B. a încheiat un contract de mandat cu Compania
„Agricole”, Franța, în timpul unei expoziții, care s-a desfășurat în Franța. Contractul de mandat
prevedea reprezentarea companiei franceze la încheierea unor contracte de livrare cu companiile
din Republica Moldova și Ucraina. A.B., în calitatea sa de mandatar a înaintat o acțiune în instanța
de judecată din Republica Moldova prin care a solicitat rezilierea contractului de mandat și
repararea prejudiciului cauzat de către mandant prin neachitarea în termen a remunerării care i se
cuvenea conform contractului. Pârâtul a opinat, că în conformitate cu prevederile legii franceze,
care a fost aleasă de părțile contractului de mandat, mandatarul care a depășit împuternicirile
mandantului nu poate cere remunerarea serviciilor sale și rambursarea cheltuielilor suportate, iar
reclamantul a savârșit o asemenea abatere. Instanța de judecată nu a ținut cont de explicațiile
pârâtului, motivând că părțile nu au probat conținutul legii franceze, iar în lipsa acestor probe
aplicarea legii franceze este imposibilă.

a) Enumerați elementele de extraneitate prezente în speță.

b) Identificați temeiurile de aplicare a legii străine.
c) Formulați o solicitare de asistență juridică privind obținerea textului Codului Civil
francez.

Sbiectul 1
NATURA JURIDICĂ, OBIECTUL ŞI IMPORTANŢA DREPTULUI INTERNAŢIONAL
PRIVAT

1.1. Definiţi obiectul dreptului internaţional privat.

1.2. Analizaţi natura juridică a dreptului internaţional privat.
1.3. Argumentaţi importanţa dreptului internaţional privat.

Subiectul 2
LEGEA APLICABILĂ BUNURILOR ŞI DREPTURILOR REALE

2.1. Cracterizaţi regula lex rei sitae pornind de la reglementările art.2599-2600 din Codul Civil.
2.2. Determinaţi legea aplicabilă uzucapiunii mobiliare (art.2601 din Codul Civil), bunurilor
mobile aflate în tranzit (art.2606 din Codul Civil) şi valorilor mobiliare (art.2607 din Codul Civil).
2.3. Reclamantul R.A., companie italiană având ca obiect de activitate distribuţia de opere
cinematografice, a formulat în faţa instanţei de judecată din Republica Moldova, în contradictoriu
cu pârâta R.F., companie din Republica Moldova, având acelaşi obiect de activitate, o acţiune în
contrafacere. În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că a încheiat în Chişinău cu societatea T.R.
un contract prin care a dobândit, în calitate de cesionar, dreptul exclusiv de reproducere şi de
autorizare a reproducerii filmului „XYZ” pe termen de un an.
Compania R.F. a difuzat acest film în Republica Moldova fără a avea acest drept. Compania
R.A. a solicitat instanţei încasarea prejudiciului cauzat în legătură cu difuzarea neautorizată a
filmului, cerând ca fondul cauzei să fie supus legii sale naţionale.

a) Estimaţi excepţiile de la aplicarea regulii lex rei sitae.

b) Determinaţi legea aplicabilă în speţă.
c) Întocmiţi hotărârea instanţei de judecată în partea determinării legii aplicabile.

Subiectul 1
FRAUDA LEGII ÎN DREPTUL INTERNAŢIONAL PRIVAT

1.1. Caracterizaţi noţiunea de fraudare a legii aplicabile.

1.2. Determinaţi modalităţile şi condiţiile fraudei la lege în dreptul internaţional privat.
1.3. Decideţi asupra soluţiilor privind sancţionarea sau nesancţionarea fraudei la lege în dreptul
internaţional privat.

Subiectul 2
LEGEA APLICABILĂ CONDIŢIILOR DE FORMĂ ALE ACTELOR JURIDICE

2.1. Caracterizaţi scopurile formei exterioare a actelor juridice.

2.2. Determinaţi legea aplicabilă condiţiilor de formă a actelor juridice potrivit soluţiilor prevăzute
de art.2614 din Codul Civil.
2.3. Instanţa de fond din Bălţi a admis acţiunea formulată de reclamantul X, cetăţean al Republicii
Moldova cu reşedinţa obişnuită în Bălţi şi a obligat pârâtul Y, cetăţean al Austriei cu reşedinţa
obişnuită în Viena, să restituie reclamantului suma împrumutată de 30000 euro, sau echivalentul
în lei, la data plăţii.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa de fond a reţinut că între părţi s-a încheiat un contract de
împrumut la 20 ianuarie 2018, în Austria, pe termen de un an, iar executarea contractului urmând
să aibă loc în Bălţi. Contractul a fost consemnat în Registrul notarului public din Viena.
Instanţa a stabilit ca litigiul să fie guvernat de legea Republicii Moldova.
Pârâtul a atacat hotărârea instanţei de fond la Curtea de Apel Bălţi, susţinând că instanţa a
soluţionat litigiul de drept internaţional privat prin nerespectarea normelor conflictuale ale
Republicii Moldova privind determinarea legii aplicabile condiţiilor de formă şi de fond ale
contractului de împrumut. Reclamantul a cerut respingerea apelului pentru următoarele motive: a)
potrivit art.2614 lit.b) din Codul Civil la încheierea actului juridic a fost respectată legea naţională
a acestuia; b) la încheierea contractului în Viena, părţile au încheiat o convenţie verbală prin care
au stabilit că în eventualiatea apariţiei unui litigiu în legătură cu neexecutarea contractului acesta
să fie guvernat de legea Republicii Moldova.
a) Enumeraţi elementele de extraneitate prezente în speţă.
b) Interpretaţi normele conflictuale privind determinarea legii aplicabile în speţă.
c) Întocmiţi hotărârea instanţei de apel.
Subiectul 1
ISTORICUL APARIŢIEI ŞI DEZVOLTĂRII DREPTULUI INTERNAŢIONAL PRIVAT

1.1. Caracterizaţi condiţiile apariţiei problemelor de drept internaţional privat.

1.2. Analizaţi teoria statutarilor italieni (glosatori, postglosatori) privind soluţionarea conflictelor
de legi.
1.3. Formulaţi ideile esenţiale ale doctrinelor franceze, olandeze şi germane cu privire la
soluţionarea conflictelor de legi.

Subiectul 2
EXECUTAREA HOTĂRÂRILOR JUDECĂTOREŞTI STRĂINE

2.1. Caracterizaţi noţiunea de exequatur.

2.2. Analizaţi procedura de executare a hotărârilor judecătoreşti străine în Republica Moldova
conform reglementărilor stabilite în art.467-470 din Codul de Procedură Civilă.
2.3. Reclamanta, societate comercială cu sediul în SUA, a solicitat instanţei judecătoreşti din
Chişinău încuviinţarea executării silite a hotărârii judecătoreşti pronunţate de instanţa de judecată
din California privind încasarea unei sume, rezultând din cauzarea unui prejudiciu, în
contradictoriu cu pârâta, societate comercială cu sediul în Chişinău.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.467-
469 din Codul de Procedură Civilă a Republicii Moldova. Pârâta a solicitat respingerea acesteia,
întrucât judecarea pricinii de instanţa din SUA s-a desfăşurat în lipsa sa fără a fi citat, precum şi
pe motiv că nu există un tratat în acest sens între Republica Moldova şi SUA.

a) Analizaţi efectele hotărârilor judecătoreşti străine.

b) Stabiliţi condiţiile exequatur-ului.
c) Întocmiţi încheierea instanţei de judecată privind încuviinţarea executării silite.

Subiectul 1
CONFLICTUL MOBIL DE LEGI

1.1. Definiţi conflictul mobil de legi.

1.2. Analizaţi conflictul mobil de legi comparativ cu conflictul de legi în timp şi spaţiu.
1.3. Dezvoltaţi modalităţile de soluţionare a conflictelor mobile de legi.

Subiectul 2
LEGEA APLICABILĂ OBLIGAŢIILOR NECONTRACTUALE

2.1. Caracterizaţi faptele juridice licite.

2.2. Determinaţi legea aplicabilă faptelor juridice licite în dreptul conflictual al Republicii
Moldova conform art.2639-2640 din Codul Civil.
2.3. Reclamantul, cetăţean belgian cu reşedinţa obişnuită în Bruxelles, a depus în instanţa de fond
din Chişinău o acţiune privind încasarea unei despăgubiri în sumă de 50 000 lei pentru prejudiciul
cauzat personalităţii de la pârât, „Radio 99”, persoană juridică din Republica Moldova cu sediul
în Chişinău.
Instanţa a reţinut că reclamantul, aflându-se într-o deplasare în interes de serviciu la Chişinău
a aflat la ştirile difuzate de postul „Radio 99” că acesta este implicat în trafic de persoane în
complicitate cu o grupare infracţională din Republica Moldova. Ulterior, s-a constatat
neimplicarea cetăţeanului belgian la această infracţiune.
Reclamantul a solicitat ca litigiul să fie soluţionat potrivit legii naţionale a acestuia. La
soluţionarea litigiului instanţa a aplicat legea Republicii Moldova.

a) Enumeraţi elementele de extraneitate prezente în speţă.

b) Determinaţi legea aplicabilă în speţă.
c) Întocmiţi hotărârea instanţei de judecată în partea determinării legii aplicabile fondului
cauzei.
Subiectul 1
CONFLICTUL DE LEGI ÎN TIMP ŞI SPAŢIU

1.1. Caracterizaţi conflictul de legi în timp şi spaţiu.

1.2. Analizaţi formele conflictului de legi în timp şi spaţiu.
1.3. Argumentaţi condiţiile şi efectele drepturilor dobândite în străinătate.

Subiectul 2
LEGEA APLICABILĂ OBLIGAŢIILOR NECONTRACTUALE

2.1. Caracterizaţi faptele juridice ilicite.

2.2. Determinaţi legea aplicabilă faptelor juridice ilicite în dreptul conflictual al Republicii
Moldova prin prisma soluţiilor prevăzute de art.2633 şi 2643 din Codul Civil.
2.3. Reclamantul, cetăţean suedez cu reşedinţa obişnuită în Spania, a depus în instanţa de fond din
Republica Moldova o acţiune privind recuperarea prejudiciului cauzat de la pârâta, societatea pe
acţiuni „D.L.” din Republica Moldova cu sediul în Chişinău, având calitatea de proprietar al
hotelului „S.S.”.
În motivarea acţiunii reclamantul a menţionat că aflându-se într-o delegaţie a F.M.I. la
Chişinău a fost cazat la hotelul „S.S.” şi în perioada când nu se afla în hotel, persoana care se ocupa
de menaj a deteriorat din neatenţie o cameră video în valoare de 5000 euro, aparţinând acestuia.
În cadrul procesului de judecată, reclamantul a solicitat aplicarea legii suedeze asupra fondului
cauzei, iar pârâta a invocat aplicarea legii spaniole.

a) Enumeraţi elementele de extraneitate prezente în speţă.

b) Determinaţi legea aplicabilă fondului cauzei în speţă.
c) Întocmiţi hotărârea instanţei de judecată în partea determinării legii aplicabile.

Subiectul1
APLICAREA DREPTULUI STRĂIN ÎN CALITATE DE LEX CAUSAE

1.1. Caracterizați noțiunea și temeiul aplicării legii străine în calitate de lex causae.
1.2. Analizați teoriile existente privind titlul cu care se aplică legea străină în diferite sisteme de
drept.
1.3. Formulați modalitățile de stabilire a conținutului legii străine în dreptul internațional privat al
Republicii Moldova prin prisma prevederilor art.2579 din Codul Civil.

Subiectul 2
REGIMUL JURIDIC AL STRĂINILOR ÎN DREPTUL INTERNAȚIONAL PRIVAT

2.1. Definiți regimul juridic al străinului în dreptul internațional privat.

2.2. Analizați formele regimului juridic al străinului în dreptul internațional privat.
2.3. Hans Pott era anagajat la o întreprindere de construcții din Cahul. În rezultatul accidentului
rutier comis din vina șoferului „Moldcarton” S.R.L. stabilită prin sentința instanței de judecată, lui
Hans Pott i s-au cauzat leziuni corporale grave. Hans Pott a formulat o cerere de chemare în
judecată împotriva „Moldcarton” S.R.L. privind recuperarea prejudiciului cauzat în valoare de 10
000 lei.
Instanța de judecată din Cahul a refuzat primirea cererii de chemare în judecată, motivând că
examinarea acțiunii nu ține de competența instanțelor din Republica Moldova, deoarece
reclamantul este cetățean străin.

a) Enumerați elementele de extraneitate prezente în speță.

b) Determinați competența instanțelor judecătorești în cauzele cu participarea cetățenilor
străini.
c) Întocmiți o cerere indicând doar motivele de anularea hotărârii judecătorești prin care și-
a declinat
competența în speță.

Subiectul 1
CONFLICTELE DE LEGI ÎN SITUAŢII SPECIALE

1.1. Caracterizaţi conflictele dintre legile statelor în care coexistă mai multe sisteme legislative în
sensul art.2578 din Codul Civil.
1.2. Analizaţi conflictul interpersonal de legi.
1.3. Argumentaţi justificarea aplicării legilor statului nerecunoscut.

Subiectul 2
LEGEA APLICABILĂ RAPORTURILOR DE FAMILIE

2.1. Caracetrizaţi raporturile de familie cu element de extraneitate.

2.2. Determinaţi legea aplicabilă condiţiilor de formă şi de fond ale căsătoriei în dreptul
internaţional privat, pornind de la reglementările art.155-156 din Codul Familiei.
2.3. Reclamantul A, apatrid cu reşedinţa obişnuită în Chişinău, a solicitat instanţei de fond din
Chişinău, în contradictoriu cu pârâta B, cetăţeancă a Republicii Moldova cu reşedinţa obişnuită în
Italia, desfacerea căsătoriei încheiate în Italia. Pârâta a soliciatat respingerea acţiunii, întrucât
reşedinţa obişnuită în Italia atrage competenţa instanţei italiene în soluţionarea procesului de
divorţ.

a) Enumeraţi elementele de extraneitate incidente în speţă.

b) Determinaţia legea aplicabilă divorţului în condiţiile speţei şi stabiliţi competenţa
instanţei din Republica Moldova în soluţionarea cauzei.
c) Întocmiţi hotărârea instanţei în partea determinării legii aplicabile în speţă.

Subiectul 1
CALIFICAREA ŞI CONFLICTUL DE CALIFICĂRI

1.1. Definiţi operaţiunea calificării în dreptul internaţional privat.

1.2. Analizaţi legea după care se efectuează calificarea în dreptul internaţional privat prin prisma
reglementărilor prevăzute de art.2577 din Codul Civil.
1.3. Argumentaţi excepţiile de la calificarea potrivit legii forului în dreptul internaţional privat al
Republicii Moldova.

Subiectul 2
LEGEA APLICABILĂ STATUTULUI PERSONAL

2.1. Caracterizaţi concepţia aplicării legii personale (lex personalis) în diferite sisteme de drept.
2.2. Analizaţi determinarea legii aplicabile statutului personal în dreptul internaţional privat al
Republicii Moldova prin prisma reglementărilor prevăzute în art.2586-2588 din Codul Civil
2.3. Reclamantul A.B., cetăţean al Republicii Moldova şi al Israelului (fiul pârâtului din a doua
căsătorie) cu reşedinţa obişnuită în Chişinău, a solicitat instanţei de fond din Republica Moldova,
în contradictoriu cu pârâtul N.M., apatrid cu reşedinţa obişnuită în Israel, constatarea nulităţii
absolute a unui contract de donaţie a unui autoturism în favoarea lui C.M., cetăţean al Israelului
cu reşedinţa obişnuită în Chişinău (fiul pârâtului din prima căsătorie), invocând unele probleme de
incapacitate a pârâtului..
La soluţionarea litigiului, instanţa a aplicat legea Republicii Moldova privitor la capacitatea
pârâtului N.M.
Pârâtul a atacat hotărârea instanţei de fond la Curtea de Apel, invocând că aceasta a încălcat
norma conflictuală a Republicii Moldova privind determinarea legii aplicabile capacităţii.

a) Enumeraţia elementele de extraneitate prezente în speţă.

b) Determinaţi norma conflictuală incidentă în speţă.
c) Întocmiţi cererea de apel, indicând doar motivele pretinsei încălcări a normei conflictuale
în materia capacităţii persoanei fizice.

Subiectul 1
FRAUDA LEGII ÎN DREPTUL INTERNAŢIONAL PRIVAT

1.1. Caracterizaţi noţiunea de fraudare a legii aplicabile.

1.2. Determinaţi modalităţile şi condiţiile fraudei la lege în dreptul internaţional privat.
1.3. Argumentaţi soluţiile privind sancţionarea sau nesancţionarea fraudei la lege în dreptul
internaţional privat.

Subiectul 2
LEGEA APLICABILĂ PERSOANEI JURIDICE

2.1. Caracterizaţi noţiunea de naţionalitate a persoanei juridice.

2.2. Stabiliţi criteriile de determinare a naţionalităţii persoanei juridice în diferite sisteme de drept,
inclusiv în dreptul internaţional privat al Republicii Moldova potrivit art.2594 din Codul Civil.
2.3. Reclamanta, persoană juridică cu sediul în Frankfurt, în calitate de comisionar, a solicitat
instanţei de judecată din Republica Moldova, în contradictoriu cu pârâta, societate comercială
înregistrată în Republica Moldova cu sediul în Chişinău, în calitate de comitent, constatarea
nulităţii absolute a contractului de comision.
 În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că menţiunile obligatorii din actul constitutiv al
societăţii comerciale din Republica Moldova nu conţin nici o referire cu privire la realizarea
operaţiunilor comerciale pe care le implică contractul de comision.

a) Enumeraţi elementele de extraneitate prezente în speţă.

b) Determinaţi condiţiile de limitare a capacităţii unei persoane juridice de drept privat
potrivit legii Republicii Moldova (este oare neindicarea în actul constitutiv a unei activităţi
specifice o condiţie de limitare a capacităţii societăţii comerciale de a încheia anumite acte
juridice?).
c) Întocmiţi hotărârea instanţei de judecată în partea respingerii argumentelor reclamantei.