2.

Sistem de management al echipamentelor electrice

2.1. Conceptul de management al echipamentelor electrice

Activele societăţilor comerciale au fost şi sunt administrate în scopul

obţinerii maximului din investiţie. Se constată totuşi că deşi se iau măsuri de
reducere a costurilor, de reorganizare, de creştere a productivităţii şi calităţii
etc., un număr sporit de oportunităţi sunt pierdute datorită obiectivelor
contradictorii şi a lipsei organizării între departamentele societăţilor.
În acest domeniu, al administrării activelor (assets), se impune
utilizarea metodelor de asset management (AM) pentru construirea unei singure
structuri pe principiul celei mai bune valori a investiţiei (banilor). O imagine
cadru a unei structuri de AM se observă în Fig.2.1, în care se remarcă unele
componente ale acesteia şi anume: managementul riscului, registrul activelor
(bunurilor), sistemele de management al muncii, educaţia etc.

Sistemul de Asset Management

Managementul riscului, Registrul activelor,

Sistemul de Management al muncii, Educaţia etc.

Materiale şi
Investiţii şi Exploatare şi
resurse mentenanţă
reînnoiri

Fig.2.1 Structura sistemului de asset management

O definiţie generală a AM, în cazul activelor fizice (echipamentele

electrice), poate fi: setul de mijloace (metode, discipline, proceduri) folosite, pe
întreaga durată de viaţă a afacerii, pentru optimizarea costului, performanţei şi
expunerii la risc ale acesteia, [6], [7], [98], [100]. Se poate observa deci că AM
afectează toate etapele afacerii: proiectare, exploatare, mentenanţă, siguranţă
etc.
Furnizarea energiei electrice, privită ca afacere, a suferit schimbări
importante datorate nu numai dereglementării pieţei de energie ci şi datorită
apariţiei tehnologiilor informaţiei.
16 Managementul echipamentelor electrice

Companiile de producere, transport şi distribuţie a energiei electrice au

o bază însemnată de echipamente (întrerupătoare, transformatoare, cabluri etc.)
care trebuie să fie administrată. În acest sens, pentru maximalizarea întoarcerii
investiţiei este necesară minimizarea costurilor instalării, exploatării şi
mentenanţei echipamentelor şi o creştere a siguranţei în exploatare, cu
menţinerea unui nivel de fiabilitate ridicat al acestora.
Managementul aparatelor şi echipamentelor poate fi de două tipuri:
management tactic, respectiv strategic, [6], [18], [25], [35].
Managementul tactic al aparatelor şi echipamentelor electrice este
definit prin programele specifice de mentenanţă ale fiecărui tip de echipament,
programe care generează norme şi activităţi de mentenanţă. De exemplu,
întrerupătoarele au programe de mentenanţă care ajută la stabilirea stării tehnice
a lor, respectiv a activităţilor de mentenanţă ce trebuie făcute. Astfel de
programe constau în inspecţii, monitorizări on­line şi off-line, diagnosticări etc.
Managementul strategic al echipamentelor se referă la două strategii
esenţiale de menţinere a performanţelor echipamentelor electrice și anume:
➢ optimizarea duratei de viaţă a echipamentelor pe termen lung,
respectiv pe termen scurt;
➢ optimizarea fiabilităţii echipamentelor. Nivelul fiabilităţii optime este
stabilit prin minimalizarea activităţilor de mentenanţă ale
echipamentelor cu menţinerea unei disponibilităţi cerute.
Specific pentru o companie electrică este ca aceste două tipuri de
management să fie combinate pentru a identifica toate procesele care determină
baza financiară pentru managementul, exploatarea şi mentenanţa activelor fizice
ale companiei.

2.2. Componentele şi parametrii sistemului de management al

activelor

Sistemul de AM al unei companii electrice trebuie să includă

următoarele componente, [9], [64], [65], [68], [81]:
➢ registrul activelor - acesta poate cuprinde de la o simplă listă de
coduri ale echipamentelor (întrerupătoare, transformatoare etc.) din sistemele de
producere, transport şi distribuţie a energiei electrice, până la o bază de date
tehnice sofisticată: specificaţii tehnice, diagrame GIS (Geospatial Information
Systems);
➢ sisteme de planificare şi control - reprezintă nucleul sistemului de
management al muncii şi permite realizarea operaţiei potrivite, la momentul
oportun, cu materialele corespunzătoare şi de către departamentele responsabile;
➢ monitorizarea şi diagnosticarea - este o activitate esenţială a AM şi
permite doar realizarea operaţiilor necesare echipamentelor electrice.
Inspecţiile, sistemele de monitorizare şi diagnosticare trebuie să conducă
 2. Sistem de management al echipamentelor electrice 17
mentenanţa şi deciziile de retehnologizare şi înnoire. Echipamentele trebuie să
fie conduse/gestionate atât din punct de vedere fizic cât şi financiar;
➢ baze de date istorice şi în timp real - prin crearea unor baze de date,
analizarea şi comunicarea acestora, se permite o mărire a disponibilităţii, a
performanţelor şi a duratei de viaţă ale sistemului energetic, o micşorare a
costurilor mentenanţei şi o optimizare a metodelor de realizare a mentenanţei.
Fără accesul la datele istorice ca şi la cele în timp real ale echipamentelor, cele
arătate mai sus nu pot fi realizate.
În afara celor de mai sus se pot enumera şi următoarele aplicaţii, mai
importante, care furnizează informaţii despre active şi care pot fi utilizate pentru
realizarea unui sistem de AM:
➢ sistemele de supraveghere, control şi achiziţii de date (supervisory
control and data acquisition - SCADA);
➢ managementul financiar;
➢ managementul resurselor etc.
Se observă că managementul activelor implică:
➢ dezvoltarea şi implementarea unui set integrat de strategii şi decizii;
➢ crearea fluxurilor relaţionale şi informaţionale între entităţi interne şi
externe.
Deciziile se referă atât la planificarea investiţiilor, cât şi la mentenanţă,
iar pentru luarea acestora trebuie avut în vedere un complex de factori (tehnici,
economici etc.).
Cei mai utilizaţi termeni (parametri) care acoperă aspectele tehnice ale
echipamentelor sunt, [6]: disponibilitatea; fiabilitatea; performanţa; sănătatea.
Prin utilizarea informaţiilor despre fiabilitate putem schimba proceduri
şi concepte pentru a crea sisteme cu un grad mai mare de disponibilitate şi
pentru a prezice costul apariţiei unor defecte bruşte. Cunoaşterea disponibilităţii
echipamentelor ne permite să ordonăm pe priorităţi lucrările de mentenanţă
pentru a obţine un optim al resurselor. Disponibilitatea este o variabilă care
poate fi utilizată pentru a creşte venitul, satisfacţia consumatorului şi eventual
profitul investiţiei.
Performanţa unui sistem sau a unui echipament este dată de comparaţia
modului actual de funcţionare cu parametrii ideali de funcţionare.
Sănătatea reprezintă măsura stării generale a echipamentelor în sensul
capacităţii de realizare a funcţiilor acestora. De exemplu, pentru cunoaşterea
stării unui întrerupător este necesară măsurarea, printre altele a electroeroziunii
contactelor, caracteristicilor cinematice, temperaturii în zona de contact etc.
Fiecare din aceşti parametri pot fi monitorizaţi şi comparaţi cu valori de
referinţă, în scopul generării unor avertizări (semnalizări) şi alarme care să
marcheze producerea unui eveniment “nesănătos”. De asemenea, valorile
acestor parametri pot fi înregistrate şi analizate pentru a atenţiona apariţia unei
evoluţii nesănătoase, Fig.2.2.
18 Managementul echipamentelor electrice

Cunoaşterea valorilor acestor parametri (disponibilitate şi fiabilitate,

performanţă, sănătate) pentru un echipament nou, respectiv pentru un
echipament în funcţionare, permite efectuarea unor comparaţii şi calcule ale
degradării echipamentului odată cu îmbătrânirea. Aceste comparaţii permit
prezicerea unor pierderi de sănătate instantanee sau acumulate în timp ca
procent din starea generală. Este posibil astfel, ca pe baza unor informaţii
adecvate sănătatea echipamentelor să fie considerată ca variabilă care poate fi
modificată în sensul creşterii venitului generat de investiţie.

Viteza Viteza medie de deconectare dată de

medie sistemul de monitorizare

atenţionare

alarmare
Detectarea evoluţiei
vitezei

t1 t2 Timp

Fig.2.2 Generarea semnalelor de atenționare şi alarmare

În sistemul de AM variabilele prezentate sunt interconectate. Astfel,

schimbând valoarea unei variabile, valorile celorlalte pot creşte sau scade.
Pentru dezvoltarea sistemului de AM pe lângă termenii tehnici se
utilizează şi termeni (parametri) economici, cum ar fi:
➢ valoarea instalată netă;
➢ venitul net;
➢ venitul potenţial net.
Valoarea instalată netă reprezintă valoarea prezentă a unui echipament
aflat în exploatare şi anume totalul cheltuielilor şi al variabilelor tehnice
prezentate anterior. În scopul creşterii valorii instalate nete asupra
echipamentelor se efectuează activităţi de mentenanţă care deşi conduc la
reducerea disponibilităţii, ele vor contribui la îmbunătăţirea sănătăţii şi
performanţei acestora.
Venitul net este definit ca totalul plăţilor clienţilor din care se scad
cheltuielile planificate şi neplanificate.
Venitul potenţial net se prezintă ca suma unui număr de variabile şi
anume:
➢ nedeservirea este pierderea de profit datorită unei ieşiri din funcţiune a
echipamentului, la care se poate adăuga diferenţa dintre sarcina maximă care
 2. Sistem de management al echipamentelor electrice 19
poate fi suportată de echipament (întrerupător, transformator, cablu etc.) şi
sarcina reală.
➢ dezvoltarea reprezintă capacitatea nefolosită viitoare sau planificată.
Poate fi mai rentabil pe termen lung din punct de vedere al costurilor să
investeşti într-un echipament nou sau să suprasoliciţi echipamentul existent
decât să reduci costurile şi să nu satisfaci cererea prezentă sau viitoare.
➢ reducerea costurilor de exploatare şi mentenanţă - reprezintă
potenţialul de reducere a costurilor (deci de creştere a profitului) prin
automatizare sau prin înlocuirea echipamentelor vechi cu altele noi mai
eficiente, sau prin modificarea procedurilor mentenanţei. Costurile de exploatare
şi mentenanţă sunt prognozate, dar folosind date istorice şi date achiziţionate în
timp real aceste costuri pot fi sensibil scăzute.
Combinând cadrul şi filozofia AM cu tehnologiile informaţiei, care
permit crearea şi colectarea informaţiei, se pot furniza date care să înlocuiască
intuiţia în procesele de modelare şi luare a deciziilor şi astfel să crească atât
beneficiile tehnice şi cele economice.

2.3. Activităţi ale sistemului de management al echipamentelor

electrice

Sistemul de management al echipamentelor electrice este compus din

activităţi care sunt intercorelate între ele, iar luarea deciziei asupra activelor
implică parcurgerea tuturor acestor activităţi. În Fig.2.3 sunt prezentate
componentele AM şi anume, [19], [37], [72]:
➢ monitorizarea și diagnosticarea stării tehnice a echipamentelor
electrice;
➢ strategia de mentenanţă aleasă;
➢ managementul riscului.

Managementul echipamentelor
electrice

Monitorizarea şi
Strategia de mentenanţa Managementul
diagnosticarea stării tehnice
aleasă riscului
a echipamentelor electrice
Fig.2.3 Activităţi ale managementului echipamentelor electrice

2.3.1. Monitorizarea și diagnosticarea stării tehnice a

echipamentelor electrice

Determinarea stării tehnice reprezintă o componentă importantă a

sistemului de AM şi urmăreşte funcţionarea echipamentelor din cadrul unei
companii de electricitate. Se disting numeroase posibilităţi de a obţine
20 Managementul echipamentelor electrice

informaţii asupra stării tehnice a echipamentelor electrice dintr-o companie

electrică. Determinarea stării tehnice se poate face prin una din următoarele
metode:
➢ monitorizarea on-line;
➢ monitorizarea off-line;
➢ metode statistice etc.
Pentru majoritatea companiilor de electricitate, tendinţa folosirii
echipamentelor existente, la parametrii optimi, cu un coeficient ridicat de
siguranţă, asociată cu asimilarea noilor tehnologii este de mare actualitate şi în
continuă ascensiune.
Monitorizarea stării tehnice este un concept nou care a devenit
primordial datorită dezvoltării continue a senzorilor şi traductoarelor,
dispozitivelor de monitorizare, respectiv a posibilităţilor noi în ceea ce priveşte
transmiterea datelor achiziţionate. Aceste lucruri au făcut ca monitorizarea să
reprezinte o soluţie atractivă atât din punct de vedere tehnic, cât şi economic.
Monitorizarea poate fi efectuată cu echipamentul scos din funcţionare, respectiv
cu echipamentul în funcţiune.
Monitorizarea echipamentelor electrice trebuie efectuată pentru a
colecta informaţii suficiente de la echipamentele monitorizate în vederea
estimării stării tehnice a acestora.
Prima etapă în procesul monitorizării echipamentelor electrice o
reprezintă achiziţionarea datelor. Datele trebuie să fie achiziţionate pentru a
putea extrage informaţii utile. După achiziţionarea datelor, acestea trebuie să fie
convertite în formă digitală pentru a permite stocarea, transmiterea și procesarea
datelor.
Următoarea etapă o constituie transmiterea datelor. În mod tradiţional,
transmiterea datelor poate fi realizată prin conectare directă (conductoare,
pereche de conductoare torsadate, cablu coaxial, fibra optică) de la senzori către
sistemul de monitorizare, respectiv de la sistemul de monitorizare la calculator.
Ca urmare a dezvoltării continue în domeniul transmiterii datelor, tehnologiile
fără fir (wireless: bluetooth, GSM modem, ZigBee) par a fi soluţiile cele mai
atractive. Avantajul acestor soluţii îl reprezintă faptul că nu necesită instalarea
de conductoare, care în mod normal presupun costuri suplimentare.
Următoarea etapa, în procesul de monitorizare, o reprezintă procesarea
datelor. În literatura de specialitate există numeroase metode, modele, algoritmi
și dispozitive pentru analiza avansată a semnalului, în vederea unei mai bune
înţelegeri și interpretări a datelor. Aceste metode, modele, algoritmi și
dispozitive utilizate depind de tipul de date achiziţionate.
Diagnosticarea este pasul următor monitorizării şi cuprinde
interpretarea datelor măsurate off-line și/sau on-line. Monitorizarea stă la baza
diagnosticării, iar fără diagnosticare, datele măsurate își pierd din valoare.
Diagnosticarea este procesul care foloseşte informaţiile obţinute pe
parcursul monitorizării cu scopul de a verifica dacă aceste valori măsurate sunt
 2. Sistem de management al echipamentelor electrice 21
în concordanță cu cele specificate de către fabricant sau cu unele înregistrări
determinate anterior, în baza cărora se emit avertizări, alarmări, recomandări
privind echipamentele supravegheate.
Monitorizarea stării implică dezvoltarea unor sisteme dedicate. Un
sistem de monitorizare reprezintă un sistem complex ce realizează o serie de
funcţii, [11], [48], [93], [97]:
➢ achiziţionează informaţii despre echipamentul monitorizat;
➢ transmite datele culese de la echipament către calculator;
➢ prelucrează şi prezintă, în timp real, aceste informaţii operatorului uman
prin intermediul unei interfeţe grafice;
➢ memorează succesiunea evenimentelor, în timp, ceea ce permite o
analiză post-avarie;
➢ prelucrează statistic evenimentele apărute în proces.
În prezent, astfel de metode şi sisteme de monitorizare sunt dezvoltate
de institute specializate de cercetare, de fabrici constructoare și chiar de
utilizatori. Un sistem de monitorizare al echipamentelor electrice trebuie să
satisfacă anumite cerinţe. În primul rând sistemul de monitorizare trebuie
proiectat pentru o funcţionare de lungă durată şi cu o siguranţă sporită, în
concordanţă cu durata de viață a echipamentelor electrice din staţiile electrice
(uneori peste 30 de ani). Bineînţeles, trebuie asigurată o relaţie rezonabilă între
costurile instalării şi eficienţa monitorizării. În al doilea rând, monitorizarea
trebuie să asigure informaţii pentru o estimare foarte sigură a duratei de viață
rămasă a echipamentelor electrice.