UNIVERSITATEA POLITEHNICA TIMIȘOARA

FACULTATEA DE CONSTRUCȚII
SPECIALIZAREA: INSTALAȚII PENTRU CONSTRUCȚII

PERFORMABILITATEA INSTALATIILOR

Student:
 MENTENANȚA INSTALAȚIILOR

Noțiunea de performabilitate
Noțiunea de performabilitate a fost introdusă de John Meyer în 1980 pentru evaluarea
performanței unui sistem. În acea perioadă acest termen a inclus și noțiuni ca și dependabilitate (
dependability) si sustenabilitate (sustenability).

Mentenanța se definește ca fiind totalitatea acțiunilor planificate și neplanificate de

monitorizare, diagnoză, întreținere și reparare efectuate asupra unui sistem cu scopul menținerii
sau refacerii caracteristicilor de funcționare ale elementelor în limitele impuse de specificații.
Mentenanța preventivă (serviceability) se efectuează la intervale de timp predeterminate, în
conformitate cu procedee impuse, pentru a reduce probalitatea de defectare a sistemului.
Mentenanța corectivă se execută după recunoașterea defectului, cu scopul de a restabili
capacitatea inițială de funcționare a sistemului.
Mentenanţei îi corespund următorii timpi caracteristici:
Timpul efectiv de mentenanţă, exprimat ca durata în care asupra unui dispozitiv sunt
efectuate, manual sau automat, acţiuni de mentenanţă. Se precizează că acesta nu include timpul de
aşteptare (alocat luării dispozitivului în reparaţie, de aşteptare a materialelor etc.), dar include
timpii inerenţi, proprii efectuării acţiunii respective de mentenanţă (timpii necesari de aplicare a
metodelor prescrise de mentenanţă).
Timpul efectiv de mentenanţă corectivă, ca parte a timpului efectiv de mentenanţă în care
sunt efectuate acţiuni de mentenanţă corectivă. în acesta nu se includ timpul de aşteptare şi timpul
necesar reparării unui dispozitiv care a fost în locuit în cursul acţiunii de mentenanţă corectivă
considerate.

2
 Timpul efectiv de mentenanţă preventivă, care exprimă partea timpului efectiv de
mentenanţă în care sunt efectuate acţiuni de mentenanţă preventivă. în acest timp nu se includ
timpul de aşteptare şi timpul necesar acţiunii de menţinere a unui dispozitiv care a fost în locuit.
Timpul efectiv mediu de mentenanţă observat, exprimat ca raportul dintre suma timpilor
efectivi de mentenanţă şi numărul total al acţiunilor de mentenanţă. Pentru aceasta, se impune
indicarea condiţiilor de efectuare a acţiunilor de mentenanţă.
Timpul efectiv mediu de mentenanţă estimat, ca fiind timpul efectiv mediu de mentenanţă
determinat prin valoarea sau valorile limită ale intervalului de în credere asociat unui nivel de în
credere dat şi bazat pe aceleaşi date ca şi timpul efectiv mediu de mentenanţă observat al
dispozitivelor nominal - identice. Se precizează că: trebuie să se dea sursa datelor; rezultatele nu
pot să fie cumulate sau combinate, decât dacă sunt similare toate condiţiile; trebuie indicată legea
de repartiţie admisă a timpilor efectivi de mentenanţă, împreună cu argumentele alegerii ipotezei
respective; trebuie indicat dacă intervalul de în credere este unilateral sau bilateral utilizat; dacă se
dă o singură valoare limită, aceasta se referă, în general, la limita superioară; se impun indicate
condiţiile de efectuare a acţiunilor de mentenanţă.
Timpul efectiv mediu de mentenanţă prevăzut, definit ca fiind timpul efectiv mediu de
mentenanţă calculat pentru un dispozitiv, avându-se în vedere indicatorii de fiabilitate observaţi,
estimaţi, extrapolaţi sau prevăzuţi şi timpul efectiv mediu de mentenanţă observat sau estimat al
tuturor elementelor sale componente, precum şi alţi factori ce trebuie luaţi în consideraţie, în
funcţie de condiţiile date. Se impune indicarea ipotezelor tehnice şi statistice, a metodelor de calcul
şi a sursei de date.
Între domeniile mentenanţei şi mentenabilităţii există o strânsă corelaţie. Obiectivele de
mentenabilitate ale unui sistem/echipament, pe durata fazei de funcţionare, depind, în mare
măsură, de procedurile corespunzătoare de mentenanţă, de logistica şi de resursele adecvate ale
acesteia.

Termeni caracteristici şi parametrii utilizati în domeniul mentenanţei

În general este recunoscută existenta unei relaţii strânse între domeniul mentenanţei şi
mentenabilităţii, realizarea obiectivelor privind mentenabilitatea unui sistem sau echipament în
timpul fazei de funcţionare, depinde în mare măsură de procedurile corespuzătoare referitoare la
mentenanţă şi la logistica de mentenanţă precum şi de asigurarea cu resurse de mentenanţă
adecvate. Aceasta presupune eforturi corespunzătoare în planificarea mentenanţei şi logisticii de
mentenanţă, prin dezvoltarea conceptului de mentenanţă prin efectuarea unor analize referitoare la
planificarea mentenanţei (analiza nivelurilor de repartiţie, identificarea şi analiza lucrărilor de
mentenanţă) şi prin determinarea cerinţelor de resurse logistice de mentenanţă (personal şi

3
instruire, manuale tehnice, echipamente de în cercare, aprovizionarea cu piese de schimb, facilităţi,
etc.).
Trebuie remarcat că activităţile de mai sus se aplică deopotrivă atât sistemelor complexe
cât şi produselor de consum. Totuşi amploarea şi profunzimea executării diverselor lucrări variază
mult în funcţie de complexitatea aplicaţiei. Gradul de dezvoltare al tehnologiei, complexitatea şi
riscurile implicate în nerespectarea cerinţelor de funcţionare trebuie luate în considerare la
asigurarea lucrărilor pentru o anumită aplicaţie. Scopul constă în alegerea unui număr minim de
lucrări totuşi condiţionând satisfacerea necesităţilor. Utilizatorii pot avea propria lor organizare a
logisticii de mentenanţă ca şi propriile lor sisteme cu care noul sistem trebuie să fie compatibil.
Aceste restricţii trebuie formulate în cadrul cerinţelor de mentenanţă.
Pentru a pune în funcţiune un sistem în mod eficient şi pentru al menţine mult timp la un
cost optim al ciclului de viată este necesară planificarea activităţii de mentenanţă şi logisticii de
mentenanţă precum şi obţinerea resurselor necesare.
Aceste activităţi în cep în faza de proiectare şi dezvoltare şi continuă pe toată durata fazelor
următoare ale ciclului de viată. Obiectivele care apar în planificarea activităţii de mentenanţă şi
logisticii de mentenanţă sunt următoarele:
- determinarea şi dezvoltarea conceptului de mentenanţă urmărind integrarea mentenanţei şi
logisticii în cerinţele sistemului;
- determinarea impactului proiectării mentenabilităţii sistemului în funcţie de cerinţele
logisticii de mentenanţă precum şi optimizarea procesului de mentenanţă;
- definirea cerinţelor logisticii de mentenanţă şi de planuri de mentenanţă;
- specificarea resurselor necesare.
Pentru un sistem reparabil fidelitatea este o condiţie necesară dar nu şi suficientă. Pentru ca
un sistem să fie disponibil în orice moment trebuie să fie uşor de întreţinut, uşor de menţinut în
stare de funcţionare.
Mentenanţa ( întreţinerea ) preventivă (probabilistică) - " PREMENT" (PRE - preventiv,
MENT - mentenanţă ) are ca scop menţinerea în condiţii normale de funcţionare prin intervenţii
sistematice pentru în locuirea elementelor înainte de defectarea lor şi executarea unor lucrări de
revizie, periodică, reglaj, etc.
Mentenanţa preventivă reprezintă ultimul stadiu al mentenanţei ( etapă superioară )
deoarece necesită cunoaşterea cu precizie a evoluţiei materialului.
Periodicitatea intervenţiilor de mentenanţă preventivă depinde de tipul (echipamentului
tehnic) sistemului şi de modul de utilizare al său . Astfel în funcţie de experienţă şi cunoştinţele
acumulate în timp privitor la comportarea în exploatare, se pot prevede revizii, operaţii de
întreţinere planificată, după un anumit număr de ore de funcţionare:

4
 a) Pentru un echipament electronic la care curba de supravieţuire este de tip Gauss, adică
un defect este prevăzut de exemplu la 12 luni + 1 (frecventa statistică), intervenţia preventivă
trebuie să se facă cel mai târziu în cea de a 11-a lună.
b) Pentru echipamentele electronice curba de supravieţuire este exponenţiala şi frecventa
unui defect fiind la 3 ani +2 (câmp de variaţie mare) trebuie sa se intervină in fiecare an deci, 3
intervenţii pentru a evita o singura pauza.
c) Pentru maşini unelte automate programele de revizie sunt stabilite la fiecare 1000 – 2000
de ore de funcţionare.
d) pentru aparatele de conectare, reviziile sunt planificate in funcţie de uzura contactelor in
procesul de comutaţie, motiv pentru care se prevede numărul ciclurilor de comutaţie intre revizii.
Reviziile se mai prevăd şi in funcţie de valoarea cumulata a curentului întrerupt dealungul
unui număr de cicluri de comutaţie.
Operaţiile de mentenanţa preventive sunt foarte diferite in funcţie de echipamentul tehnic şi
de condiţiile de exploatare:
-întreţinerea spaţiului de exploatare (aerisire, ventilaţie, îndepărtarea prafului); curăţirea
filtrelor, ventilatoarelor, elementelor de răcire, cablurilor, etc.
- curăţirea şi reglarea polilor contactoarelor; - revizia şi strângerea mecanica a legăturilor
electrice, borne, etc.;
- verificarea şi reglarea parametrilor electrici esenţiali; - înlocuirea elementelor cu
caracteristici îndoielnice;
- ungerea mecanismelor;
- completarea sau înlocuirea uleiului.
Mentenanţa preventiva nu poate înlătura in totalitate defectările unui echipament tehnic, dar
poate reduce numărul acestora printr-o serie de operaţii bine organizate cum ar fi:
- organizarea raţionala a reviziilor şi a operaţiilor de întreţinere cu personal instruit şi
specializat;
- înregistrarea defectelor constatate, timpilor de reparare şi costurilor acestor reparaţii;
- elaborarea unor planuri de mentenanţa (revizii)pe termen lung şi efectuarea unor studii de
corelaţie intre factorii ce condiţionează mentenanţa.
Un program de mentenanţa bine conceput prezintă următoarele avantaje:
- cheltuieli de întreţinere reduse ;
- reducerea numărului de opriri de producţie;
- diminuarea numărului de avarii importante;
- gestionarea raţionala a pieselor de schimb.

5
 Mentenanţa corectivă are ca scop restabilirea capacitaţii normale de funcţionare a
sistemelor defecte, prin efectuarea unor operaţii de eliminare a defecţiunilor apărute.
Din momentul producerii unui defect care determina scoaterea din funcţiune a
echipamentului tehnic, pana in momentul repunerii lui in stare de funcţionare se disting doua faze:
-de sesizare a defectării;
-operaţia de reparare cu următoarele faze:
1. Diagnosticare, identificare defect:
Se micşorează prin existenta cărţii tehnice a echipamentului tehnic;
2. Reparaţia:
O scurtare a timpului de repartiţie şi de punere in funcţiune se poate face prin concepţia
modulara in soluţia constructiva a echipamentului tehnic;
3. Reglarea şi controlul:
Poate fi redusa când echipamentul tehnic este prevăzut cu aparate de măsura şi control sau
când acestea se afla in dotarea personalului de supraveghere calificat care asigura efectuarea
operaţiilor respective.
Mentenanţa complexa are ca scop aplicarea unor masuri combinate de mentenanţa
primitiva şi colectiva in funcţie de anumite criterii funcţionale.