Cladiri din localitatea mea

 
Bistriţa, un oraş pe cât de mic, pe atât de bine împânzit de monumentele
istorice lăsate în urma trecerii anilor. 
Biserica Evanghelică

Aflată în centrul oraşului Bistriţa, este un monument de arhitectură

reprezentativ pentru tranziţia de la stilul gotic la cel al Renaşterii în
Transilvania. Construcţia bisericii a fost finalizată în anul 1564. Sub zidurile
actualei biserici se află fundaţiile lăcaşului de cult ridicat de primii colonişti saşi.
Prosperitatea economică datorată unei activităţi meşteşugăreşti şi comerciale
tot mai active, precum şi înlesnirile majore acordate bistriţenilor de către
regina Elisabeta, mama împăratului Sigismund de Luxemburg, au încurajat
cetăţenii să înalţe o nouă biserică. Zidirea noii biserici, în a doua jumătate a
secolului al XIV-lea, a dus la ridicarea unei bazilici romanice cu trei nave, având
un cor poligonal şi două turnuri ce flancau intrarea principală a peretelui nordic
al corului, ce va fi lărgită după mijlocul secolului al XVI-lea.

 
Într-o a doua etapă, biserica a fost reconstruită în stilul unei bazilici gotice:
navele sunt despărţite prin stâlpi octogonali, care au luat, odată cu refacerea
bolţilor din veacul al XVI-lea, în partea superioară o formă cilindrică. În biserică
şi în cimitirul perimetral au fost ridicate mai multe altare şi capele amintite în
documentele vremii. Un exemplu în acest sens este un altar închinat apostolilor
Petru şi Pavel ce a fost ridicat în biserică la 1499. O a treia etapă de construcţie
începe în 1475 şi este finalizată în 1520. Biserica devine o biserică hală în stil
gotic.
 
Aşa cum figurează în planurile mai vechi ale oraşului, avea o incintă de zid pe al
cărui traseu va începe în anul 1487 edificarea unui turn de apărare şi
supraveghere a oraşului. Includerea turnului în corpul bisericii va duce la
demolarea turnului nordic şi ridicarea unui turnuleţ cu scară în spirală prin care
se asigură un acces independent spre turnul nou construit. Între acesta şi
turnul oraşului s-au păstrat două ferestre din vechea faţadă din secolul X. În
1478, după demolarea unuia dintre cele două turnuri ale bazilicii romanice, s-a
început construirea, alături de turnul păstrat, a unui nou turn care era iniţial
plasat în afara zidurilor bisericii şi care va fi legat, prin lucrări de zidărie şi
tâmplărie, abia în 1487.
În anii următori biserica nu mai cunoaşte refaceri majore, dar în urma
incendiului din 1857, când este distrus acoperişul şi ceasul turnului, va fi refăcut
ultimul etaj al acestuia în stilul neogotic.
Pe data de 11 iunie a.c., a izbucnit un incendiu la baza turnului bisericii. Schele
de lemn ce împrejmuiau turnul au luat foc, turnul şi o parte din acoperişul
bisericii fiind grav afectate.
Biserica Evanghelica a fost, este si va ramane simbolul orasului Bistrita.
COLEGIUL NATIONAL ,,LIVIU REBREANU,, BISTRIȚA
În cei peste 109 de ani, la Colegiului Naţional „Liviu Rebreanu" Bistriţa educația
și formarea elevilor au fost înscrise în cele mai înalte coordonate de pregătire
științifică și trăsături morale.
La începutul secolului XX, vechiul local al Gimnaziului Evanghelic din centrul
oraşului nu a mai corespuns ca spaţiu cerinţelor de atunci, ceea ce a dus la
ideea construirii unei noi clădiri. Acest local a fost vândut statului, de către
Parohia Evanghelică, la 7 octombrie 1900, cu suma de 120.000 de coroane.
După mai multe variante, s-a hotărât cumpărarea unui teren pentru noua
construcţie, pe fosta stradă a Măcelarilor (azi Bulevardul Republicii). Acest
teren, în întregimea lui, a avut forma unui dreptunghi, cu un front la stradă de
192 m, înspre vechiul târg de vite de 209 m şi lungimea de 230 m.
O dată cu darea în folosinţă - în 1911 - a localului actual, acesta şi-a primit
beneficiarii, care au fost elevii Gimnaziului Evanghelic German, găzduiţi până
atunci într-un local vechi şi neîncăpător, situat în centrul oraşului, lângă Biserica
Evanghelică. În timpul războiului, populaţia şcolară germană a emigrat iar
puţinii tineri rămaşi şi şcolarizaţi nu ocupau spaţiul localului. Aşa se face că în
anul şcolar 1944 - 1945 activităţile şcolare româneşti au fost concentrate în
actualul local al Colegiului Naţional "Liviu Rebreanu" Bistriţa.
 In această cladire de 109 ani au învățat elevi care apoi au devenit personalități
în profesiile pe care le-au urmat. Pe băncile acestei școli au învățăt doctori de
renume, profesori universitari, fizicieni, informaticieni. Suntem plasați pe
podium printre liceele din România. 
Campusul colegiului este modern, dotat cu tot ce este necesar desfășurării unui
învățamânt de calitate: de la mobilier, la biblioteca bogată de la centru de
documentare și informare, sălile de sport,laboratoarele de informatică, fizică,
biologie, chimie și limbi străine. 
Casa Argintarului
Unul din cele mai preţioase monumente istorice din municipiu este Casa
Argintarului, care datează de la începutul Renaşterii. Monumentul de
arhitectură de la începutul secolului al XVI-lea este fosta locuinţă a unui mare
meşter bijutier care i-a şi înfrumuseţat faţada între 1560-1563 cu admirabile
ancadramente de piatră în stilul Renaşterii, executate de arhitectul elveţian
Petrus Italus. Casa Argintarului este un monument reprezentativ al arhitecturii
civile transilvănene din epoca medievală. În respectiva clădire funcţionează
astăzi Şcoala Populară de Artă Bistriţa.

În decursul timpului, Casa Argintarului a cunoscut mai multe transformări în

interior. În 1758 a ars, iar în anul 1939 a ajuns în pragul demolării şi numai
intervenţia lui Nicolae Iorga pe lângă primăria oraşului i-a prelungit existenţa.
În 1950, imobilul din strada Dornei nr. 5 a devenit proprietate de stat, intrând
în reparaţii generale. La 1 iunie 1969, Casa Argintarulul, după restaurare, a
devenit o adevarată bijuterie arhitectonică, ce s-a păstrat până în zilele noastre.