"Un succes

de excepţie..."
New York Times

sex,
trădări,
iubire Editura
MIRON
pasionala
„O carte care a încîntat milioane de cititori..."
K ir kus R e v iew s

Poveşti incredibile de dragoste despre Lisa

şi alte doamne minunate, prietenele ei, care
se îndrăgostesc subit, au tot felul de relaţii
extraconjugale, greşesc, îi pierd şi uneori
îi regăsesc pe bărbaţii viselor lor.
L35aoo
Lisa şi ceilalţi
Lisa şi ceilalţi
Traducere de Anca Nistor

o
W A

tBucureşti
 O logodnă urgentă

Darre ll- Fre nc h nu s em ăn a deloc a regizor de fil m.

Purta
tar un costum
şi lanţul cu dunguliţe
unui ceas subţiri,vestă.
îi atîrna peste o cravată genpas
înghiţea mili
tile de stomac cu apă Perrier, pe care o bea direct din
sticlă, şi biroul său era cel mai dezordonat din cîte vă
zus e Hester vreod ată.
Cărţi, scenarii, h.îrtii, numere ale revistelor Spotlight şi
The Stage erau grămadă pe birou şi era ca şi cum ai fi
vorbit c u c ineva peste zidul g ră dinii.

ziua - făcîndu-şi
Ulti ma m ea vorbind
unghiile, asiste ntă perso cu
ia telefon nalăprietenele
îşi petrecea toat ă
şi regulîndu-se cu,cei mai importanţi clienţi ai mei, spuse
el plictisit. Habar n-avea de dactilografte, stenodactilo
grafie, Qrtografie sau măcar să facă un ness. Odată, a
în c erc at s-o pună pe Nan ette New m an în rolul principal
dintr-un fHm de război, în locul lui Paul Newman.
6

Hester izbucni în rîs.

- Te rog să mă crezi că, a tunci, n-a fost delo c am u
zant, spuse Darrell French.
Telefonul începu să sune şi trecură cîteva secunde
pînă cînd îl găsi printre lucrurile de pe birou.
- Bine, fă- m i leg ătu ra,. . Sa lut , David, ce m ai faci. ..
Ticălosul, zise el apăsînd nervos pe butonul receptorului,
l-ai întrerupt, imbecilule... Bine, fă^pii legătura din nou...
David, da, Niven, la numărul din sudul Franţei... Atunci,
âr.trebui să faci legătura prin centrală.
Oftă şi lăsă jos rfeceptorul, uitîndu-se la Hester ru
gător.
- Dup ă cum v ezi, sî nt î ntr-un rahat teribil . Sî nt co m 
plet dependent de o asistentă nepricepută şi m-am sătu
rat de fete frumoase şi analfabete Care nu sînt dispuse
să muncească, dar cărora le surîde ideea filmelor. în
ultimele două zile au venit la interviu peste o sută de
fete.
Se uită din nou la Hester, observîndu-i faţa rotundă şi
dulce, gura frumos formată, părul arămiu şi strălucitor
strîns într-o coadă lejeră pe ceafă şi pielea la fel de
curată ş i de cafenie ca s ăpun ul Pears'.
- Pari a fi o fată sim patică, con tinu ă el înd oielnic, dar
s-ar putea să mă înşel. Trebuie să-ţi mai spun şi că am o
căsnicie fericită şi trei copii pentru care trebuie să plă
tesc taxe şcolare de nouă mii de lire sterline anual. Pot
să
i-amfacfăcut
astaavansuri
numai dacă lucrurile
nici uneia dintremerg bine la birou. Nu
asistente.
- Se p are că vă e foart e gre u, spuse Hester cu com 
pătimire. * y .
- Am m are nevoie de cineva ca re să se ocup e de o
mulţime de lucruri, spuse Darrell French. De luni în două
săptămîni' plec la Nairobi ca să fac un serial de televizi
 7

une intitulat Iarba cîntă.

- Cu Dori s Le ssing? î n trebă Hester.
- Ei bine, ăsta e un p as î n d irecţia cea b un ă, zise e l.
Poţi să termini pînă atunci cu slujba pe care o ai acum?
- Oh, desigur, şopt i Hester.
- Bine, a tunc i ar fi bine să- ţi fa ci c îtevg va ccinuri
îm potriva holerei, febrei g alb en e, tuberculozei, ăsta din
urmă s-ar putea să te scoată din circulaţie penţru vreo
24 de ore. Ai paşaportul în regulă?
Hester încuviinţă nevenindu-i să creadă.
- Chiar î mi ofe riţi slujba?
- Da. O m ie e bi ne ?
- Pe a n? î ntrebă ea s per ia tă .
Dărrell French începu să rîdă.
- Nu, pe lună. Sp er că nu e şti m ăritată sau că nu a i
vreo relaţie serioasă, nu?
Hester era ameţită la gîndul atîtor bani. Ezită o clipă
în ainte să răspundă, pentru că nu se putea spune că
relaţia ei cu Julian era serioasă.
- Nu, spuse ea, în cele d in u rm ă, cate goric nu.
- Bine, pentru că slujba asta o să te fac ă să st ai
plecată în străinătate săptămîni întregi, chiar şi luni, iar
soţilor nu prea le place acest lucru.

Hester încercă să-l sune pe Julian de la un telefon

public imediat cum se depărtă suficient de biroul lui Dar
rell French. Nu îi plăcea deloc faptul că trebuia să-l sune
ea, mai ales că el nu-i mai dăduse un telefon de mai
bine de o. săp tăm înă. Dar o no uă slujbă era , cu s igu
ranţă, un pretext bun. In definitiv, el fusese cel care îi tot
spusese să renunţe la serviciul ei actual şi putea să pară
în cîn tată şi în al no uălea cer, nu rigidă şi căutîn du-ş i
cuvintele, cum ar fi fost în mod normal. Mîna i se umezi
 8

pe receptor, în timp ce telefonul suna întruna. Probabil

că Julian era plecat sau nu voia să răspundă. Adesea
scotea telefonul din*priză cînd avea mult de lucru.
Ieşindşidincumpără
magazin cabina telefonică,
o sticlă deHester seDom
duse Perignon,
direct la după
care opri uq taxi. Dacă avea să cîştige douăsprezece mii
de lire sterline pe an, îşi putea permite cîteva luxuri.

- Am primit slujba, strigă e a cînd intră în bir oul pe

care îl împărţea cu Beverly, secretara directorului comer
cial.
- Excele nt, spus e Beverly, care îşi term inase prînz ul
, fru gal a lcătuit din b rînză d e va ci şi crevete, şi a cu m am es 
teca Sweetex cu un pix într-un pah ar de car ton cu cafea.
- Nu- m i vine să cred, spus e Hester desfăcî ndu -şi
părul, care i se revărsă arămiu pe*umeri. O grămadă de
bani şi un om atît de drăguţ, iar David Niven a sunat
exact cînd stăteam de vorbă. Am cumpărat asta ca să
sărbătorim, zise ea agitînd sticla de şampanie.
- Ţin regim şi t u trebuie să baţ i la m aşină ra portul
Fishe r- Holmes î n d u p ă- am iaza asta .
- Nu-mi p asă, zise Hes ter rupî nd cu unghiile h îrti a
aurie de pe dopul sticlei, de luni în două săptămîni, sînt
în drum spre K enya.
- Dum nez eule, spu se B everl y scoţî nd din dula p două
pahare de plastic. Ce naiba o să spună domnul Petrie?
Chiar a şa, se în trebă Hester, ce avea să sp ună do m 
nul Petrie? Lucrase pentru el şase ani, încă de cînd
absolvise şcoala de secretare. Deşi munca fusese grea
şi, adesea, plictisitoare, ea ţinuse atît de mult la toţi cei
din birou, iar domnul Petrie păruse atît de îngrozit de
fiecare dată cînd ea sugerase că ar fi vrut să plece în
altă parte, încît nu fusese în stare să o facă.
 9

Totuşi, în ultima vreme ajunsese la capătul răbdării.

L uc rase pînă tî rziu î n fie c are s ear“ă, p e Julian p ărea s ă-l
intereseze din ce în ce mai puţin şi ea nu făcea cu
noş tinţă cu nici un alt b ărb at. Ei -bine, ieşi se din ac ea
monotonie obţinînd o slujba nouă. Acum nu mai trebuia
decît să -i spu nă do mn ului Pe trie .
Dopul zbură pe fereastră, punînd în pericol vieţile a
doi porumbei care se împerecheau pe acoperiş. Şam
pania, agitată de Hester, ţîşni pe mocheta de un verde
decolo rat şi ea um plu c ele do uă p ahare.
- Pe ntru c arie ra ta stră lucit ă, sp us e Beverly. Cî te
calor ii conţine şam pan ia?
- Ap roap e ni ci una, spu se Hester. Ş ti u, îi spun do m 
nul ui Petrie că m -am logodit. „
- - Dar n- ai fă cu t- o, zise Beverly.
- Pot să m ă p refa c c-am făcut- o. Nu cu Julia n, sî nt
prea sup erstiţi oasă c a să ris c asta, dar o să spu n c ă tot ul
s-a petrecut repede şi, deodată, mă mărit cu altcineva.
-Aiurea, o să vrea să ştie cine e respectivul, spuse
Beverly.
Lui Hester îi veni o altă idee.
- O să- i spun c ă m ă m ăr it cu Ni co.
—Cine e Nico?
- Ni cholas Ca lvert, am c rescut îm preu n ă, e si ngurul
meu prieten platonic.
- N-o să se sup er e? î ntrebă B eve rl y.
- N-o s ă şt ie, zise Hester.
Domnul Petrie mîncase bine de prînz. Părul său alb
era * puţi n răvăşit şi faţa m ai îm b u jo rată ca oricî nd . Din
cauza căldurii, îşi scosese vesta. Cînd Hester apăru cu
carneţelul de steno, el îi zîmbi afectuos. Faptul că dom
nul Petrie continua să mai lucrezş la firma Bateman and
10

Mathers mult după ce ar fi trebuit să iasă la pensie, se

datora în întregime eficienţei lui Hester. Toată ziua ea
era un public atent, fiind obligată să-l asculte spunînd
glume şi povestindu-şi necazurile, zîmbind la remarcile
sarcastice dictate, corectîndu-'i greşelile gramaticale şi
conducîndu-l cu pricepere prin rutina zilnică. Domnul Pe
trie considera că Hester era înţelegătoare şi plăcută la
vedere. Se gîndi că era deosebit de atrăgătoare în ziua
aceea, în noul costum de un verde ca salcia.
îi dădu c ît eva scrisori. Hes ter îi am inti că, în s eara
aceea, avea să aibă nevoie de schiţa raportului Fisher-
Holmes, la două rînduri, pentru a putea să-i mai aducă
modificări cînd avea să se uite pe el acasă. După aceea,
în c u rajată de ju m ătatea d e sticlă d e ş am p an ie şi ju c în -
d u -se c u sp iralele carn eţe lulu i, îi dădu ves tea. •
Chipul îmbujorat al domnului Petrie îşi pierdu puţin
din culoare.
Vai, Hester, nu poţi să mă părăseşti.
- Trebuie, spu se ea ro şin d din cauza minciunii pe
care era nevoită s-o spună,’pentru că mă căsătoresc.
Asta era cu totul altceva. Domnul Petrie era un om
foarte sentimental. Imediat ocoli biroul şi o sărută pe
obraz.
- Felicită ri, dr aga m ea! Nu i se pu tea înt împ la une i
persoane mai drăguţe. Cine e acest tînăr extrem de no
rocos, Julian cumva? întrebă el puţin îndoielnic.
Hester î nc rucişă d egetele la spate.
- Nu, e un vechi priete n din copilă rie , Nicholas Cal 
vert. Ne cunoaştem de ani de zile, dar, deodată, relaţia
noastră s-a schim bat.
- Excele nt, excelent, spus e dom nul Petrie . Nu mi-ar
fi plăcut dacă m-ai fi părăsit pentru un alt şef. Şi mă
bucur că acest tînăr te poate întreţine şi nu mai eşti
 1.1

nevoită să lucrezi. Mi-e tare milă de sărmana doamnă

Davies de la contabilitate cînd o văd ducîndu-se acasă
în fiecare s eară în c ărc ată d e saco şe, d upă care trebuie
să facă curăţenie şi să-i gătească soţului ei. Şi, cînd vrei
să ne părăseşti?
Hester începu să se joace şi njai mult cu spiralele
carneţeluflui.
- Pă i, pe ste vreo dou ă să ptămîni, mă te m . Ne căsă
torim peste, ăăă, şase săptămîni şi aş vrea să stau o
lună acasă pentru a pregăti totul.
- E-n regulă, spu se dom nul Pe trie pă rînd tr ist deo 
dată. B ănu iesc că ar f i bin e sa d ai un anun ţ în zia r, p oate
chiar să te ocupi de interviuri. Dar o să-ţi simt lipsa foarte
mult, Hester.
• D in fericire pentru ea, în clipa ac eea încep u să su ne
interfonul. Era directorul general, care voia să stea de
vorbă cu domnul Petrie şi acesta se trezi imediat la reali
tate.
- Und e sî nt toate inf ormaţi ile în legă tură cu afacerea
Marsh and Follifoot?
- Le-am pus dimineaţă pe biroul dumneavoastră, zise
Hester pe un ton liniştitor, lată-le, zise ea scoţînd hîrtiile
de sub ziarul Sporting Times şi un număr al revistei Play
boy.
- Mulţumesc, spuse domnul Petrie; ieşind repede din
birou. Sper c-o să ne inviţi pe mine şi pe Nancy la nuntă.

Hester avea lacrimi în ochi cînd ieşi din birou.

- Am făcut- o, î i zise ea lu i Bevşrly. Nu m -am mai
simţit atît de groaznic decît atunci cînd i-am dat drumul
din colivie canarului fratelui meu şi l-a mîneat apoi pisica.
Aveam şapte ani.
- Pot să f iu dom nişo ara de on oare? întrebă B eve rly.
12

Aş vrea să nu mă fi făcut să beau atîta şampanie, pentru

că scriso are a asta e groaznică.
Domnul Petrie o chemă pe Hester mai tîrziu şi îi
spu se că tocm ai o su nas e pe soţi a sa , Nancy.
- Nici nu- ţi î nc hipu i c e în cîntată est e, t ristă pentru
mine, bineînţeles, dgr bucuroasă pentru tine. Mereu zi
cea că nu îşi închipuie cum de o fată atît de di’ăguţă ca
tine nu s-a măritat pînă acum. Vrea să ştie cu ce se
ocup ă logodnicul tă u.
- E agent de burs ă... în City, spu se Hes ter si mţind un
oarecare pericol, dar nefiind sigură din ce direcţie.
- Exce lent, spu se domnul Pe trie . Nancy trebuie să
vină la Londra la expoziţia Constable de la Academia
Regală şi vrea să dăm o mică petrecere de iogodnă
pentru voi aici, la birou, în ziua aceea, ca să ne luăm la
reved ere de la tine aşa cum trebuie.
Hester se făcu la fel de verde ca şi costumul ei.
- Nico e plecat în străinăta te săptăm înă viitoa re .
- Atunc i săptăm înă c ea laltă , spuse domnul Pe trie .
Va fi ultima ta săptămînă aici, aşa că o să dăm o petre
cere de desp ărţire pe cinste.

Nico era cu un client cînd îl sună Hester la birou. El o

sună cînd ea era în biroul domnului Petrie pentru a-i da -
raportul Fisher-Holmes şi- scrisorile care mai rămăseseră
de semn at .
- Logodnicul tău e la tele fon, sp use B eve rly, băgî nd
capul pe uşă şi cu un licăr maliţios în ochi.
. - Fă -i legătura aici, eu n-o să tra g cu urech ea , spu se
do m nul Petr ie nes in cer . """ •
- B ună, Ntco, sp us e He ste i* ridicî nd receptor ul şi ro
şind din nou.
- He s, m ă bucur să t e a ud.
 13

- Dra gul m eu! s pus e ea puţ in mai î ncet . Ne vedem în

s eara asta, m ai tîrz iu? _. .
Nico păru surprins.
- Aş a .sta bil ise ră m? Trebu’ ie s-o duc pe A nn abel l a^
aeroport.
- Atun ci după ac eea, nu c on teaz ă cî t de tî rz iu e .
- Nu putem s-o lăsă m pe mîi ne? o î ntrebă Ni co.
Hester se uită ia stiloul domnului Petrie, nemişcat
deas up ra fo ii d e hîrt ie al b astre.
- Vreau at ît de m ult să te văd, dra gul m eu, z ise ea cu
o voce mai sen zuală .
- Bine , o s ă tre c p e la un sp rez ece, spuse el p uţ in
surprins d e in sistenţele e i.
- Minunat, spu se ea ^ respirî nd adînc. Ş i, Nico scu m 
pule, te iubesc mult.
El păru uluit.
- He s, a i băut ceva?
- Şi eu abia aşte pt să te vă d, dra gul m eu. La reve
d ere, i ubitule, m u rm u ră ea şi, d u pă c e trî nti re cepto rul î n
furc ă, i eşi în fu gă din birou .
Ah, dragostea asta, îşi spuse domnul Petrie.
- Cum nai ba se descurca Machia vel li ? spu se Heste r
trî ntind u-se pe scaun ul ei .
- Ah, ce pînză înc urc at ă ţe sem , spuse B eve rl y. Tre
buie să recunosc că logodnicul tău avea o voce* deli
cioasă la telefon.
- E mult prea b un ca să f ie a m estecat în aş a c eva .

Hester cumpără o sticlă de whisky şi se instală în

apartam entu l ei pustiu, dorind u-şi să o su ne Ju lia n Se
uită la fotografia lui de pe poliţa căminului: plin de sine,
extrem de chipeş, cu ochi negri în care exista o pasiune
pe care, cu siguranţă, nu o simţea faţă de ea. Pe masă,
14

erau trei copii ale ultimei lui cărţi pe care ea le bătuse la

maşină, prima pagină fiind plină de păr de pisică. Se
numea Stratificarea, stereotipia genului şi-tiparele com
portamentului
referire specială
sexual
la Convey
printreIsland.
fraţidin clasa de mijloc, cu
Hester nu înţelesese prea mult, dar îl crezuse pe
Julian, care era profesor de sociologie la Universitatea
din Londra, cînd îi spusese că erau nişte lucruri foarte
importante. Terminase dactilografierea de o săptămînă,
dar îi plăcea să tot aibă o scuză ca să-l sune, în caz că
devenea prea disperată. Acum trebuia să-i spună şi de
spre noua
seara aceeaeilaslujbă, dar,nudeşi
el acasă, sunase
primise derăspuns.
nici un cîteva ori
Eraîn
în drăgostită d e Julian d e doi an i. în zilele bune, îşi im a
gina cum ar fi fost viitorul lor împreună. în zilele proaste
se simţea lipsită de orice căldură sufletească.
Pe deasupra pădurii de plante de pe pervazul feres
trei privi cum dispăreau culorile de pe cer şi cum platanii
din jurul islazului se umpleau de umbre întunecate. Era
una dintre
asupra aceleasemeni
Londra seri umede
uneişi pături.
sufocante, care se lăsau
Deschisese toate
ferestrele, îri speranţa că avea să se facă puţin curent.
în schimb, Hockney , motanul roşcat al lui Hester, apăru
printre plante miorlăind dezaprobator şi sărind cu un zgo
mot greoi la picioarele ei. începu să se mîngîie de pi
cioarele ei goale, după care se răzgîndi şi o atenţionă
în tîi cu lăbuţa d reap tă şi apoi cu c ea stîn g ă pe g am b ă,

fără -să-şi retragă

Fi inţ ăghearele.
rea şi n erecu no sc ătoare, îl certă ea. Ţi- am
luat o conservă de somon ca să sărbătorim. O să avem
bani, Hockney.
în bucătărie, des ch ise c o n serva, d ar Ho c kn ey luă cî
teva înghiţituri, după care zgîrie ziarul de sub farfurioară
 15

şi se du se î n su fragerie c a să s e s pele pe foil e lui Julia n.

Hes ter îl goni ş i în d ep ărtă părul de pe p rima co ală .
Dacă Julian ar fi dat manuscrisul unei dactilografe
profesioniste,
de l-arîşifi costat
lire sterline, spuse pe
ea, puţin două avea
deoarece sute cincizeci
un scris
în grozitor de greu d e descifrat. Apoi se simţi vinovată.
Bineînţeles că o făcuse din dragoste, dar un om simţea
nevoia să . şi prim ească puţină d rago ste în sch imb . Şti a
că se apropia sfîrşitul semestrului şi probabil că el era
foarte ocupat. Poate că, în lunga vacanţă de vară, avea
să aibă mai mult timp pentru ea.
Se uitnuă mîncase.
că Nico la ceas - Putea
un spsă-i
rezece fără un sfe
pregătească măcarrt - oproba bil
omfetă. Luă nişte cimbru şi magheran din cutia de la
fereastră şi se du se la, bu cătărie s ă le tai e.
Nico Calvert fusese prietenul din şcoală al fratelui ei
mai mare, Michael, pe care ea îl plăcuse cel mai mult.
Obişnuia să stea adesea cu ei în vacanţe şi ea se îndră
gostise puţin de el, pentru că era deştept, liniştit şi rîdea
cu uşurinţă, şi nu se aştepta niciodată ca ea să fie alt
ceva decît era. Ei îi mai plăcea şi faptul că el nu se
supăra dacă pierdea nesfîrşitele partide de tenis, cro
chet, pocher şi vingt-et-un, pe care le jucau în acele veri
lungi şi fierbinţi. într-un fel, i se părea că el era mai mult
fratele -ei d ecît Mic hael.
Michael, care se dusese să stea cu familia lui Nico în
Somerset, dăduse de înţeles adesea că Nico'era inteli
gent. Mama lui era fiică de nobil, familia sa părea să
deţină mult pămînt şi, după ce terminase şcoala, Nico
apăruse mult în paginile mondene ale ziarelor, fiind foto
grafiat alături de o mulţime de fete drăguţe. Dar nu po
m enea n ici odat ă nu m e ale unor oam eni importanţ i, nu se
lăuda cu invitaţiile pe care le primea şi care alcătuiau un
16

teanc de căr ţi de joc pe poli ţa căminului său.

Nici nu mormăia pentru că, datorită faptului că moşia
fusese într-o situaţie financiară dificilă la moartea tatălui

său, cîştige
să-şi el fusese primul înmembru
existenţa al familiei
mod serios. care trebuise
Era evident că nu îi
plăcea să lucreze ca agent de bursâ, era ca şi cum ai fi
ţinut un cîine de vînătoare într-un apartament din Lon
dra.
în ultim ele o p ts p rezec e luni, d e cîn d Nico se în d ră
gostise de-Annabel, Hester îl văzuse mult mai puţin. An--,
nabel era manechin, avînd mult mai multă frumuseţe
decît
cută întalent, şi voiaei să
domeniul devină
şi, la fel caactriţă.
Hockney,Era.într-un
extremmoment,
de plă
era mieroasă şi dulce, şi în clipa următoare zgîria şi
scotea ghearele. îi făcea zile negre lui Nico, pentru că nu
era suficient de bogat ca să o ducă la baruri de noapte în
fiecare seară sau să o ducă, de cîte ori avea chef, lâ tot
felul de petreceri în diverse colţuri ale lumii. Totuşi, făcea
un scandal monstruos dacă el se uita la alte femei. Hes
ter o văzuse de
de persoană caredouă
uda ori şi nu-inumai-cînd
plantele plăcea de erau
ea. Era genul
aproape
moarte.
»Nico veni pe la unsprezece. Purta o cămaşă cu dun-
guliţe galbene şi albe, şi îşi scosese cravata şi haina de
la costumul gri-închis. Părea obosit şi foarte palid. Pro
babil că Annabel îi făcuse vreo scenă, îşi spuse Hester
furioasă. Era înalt şi slab, cu un păr drept, de culoarea
nisipului,
afară iar faţaunluinas
de pistrui, nu turtit
aveaşinimic
nişte ieşit
ochi din comun, de
somnoroşi, în
culoarea ambrei. Hester îi puse o băutură tare.
- Pun par iu că n -ai m în cat ni mic-, spu se ea .
- Am m înc at la prînz , zise Nico trî ntindu -se pe c a
napea. Nu p rea m i-e fo am e, e prea ca ld.
 17

- în Ci ty tre buie să fie groaznic.

- Bi ro ul meu e ca o saună.
- Ce m ai f ace m am a ta ? î l întrebă He ster .

peste- asta
înc ă încetul
îi m ai cu
e încetul.
do r de Adevăratele
tata, dar îneicearc ă să tre acă
probleme
sînt financiare. Administratorul moşiei o jupoaie. Mă gîn-
deam să r enunţ la B ursă ş i să m ă duc acasă să m ă ocup
de treburi.
- Şi d e ce n- o faci? îl în treb ă Hester. în tot deaun a ţi -ai
dorit asta.
- N-aş cîştiga de stui bani. Tat a a lăsat lucruril e într-o
stare foarte
cepe să proastă şiiarabia
ne revenim,, astapeste vreodecinci
depinde verileanibune.
am în
în
plus, n-o văd pe Annabel ca soţie de fermier.
- A r putea să se obişnuiască, zi se Hester fără con
vin gere . Te -ar av ea pe tine. -
- Şi al ergie, sp us e Nico. Nu su portă să stea la ţar ă.
- Ce mai fa ce? î l în trebă Hester, obs ervî nd că ri duri le
din colţurile ochilor se mai adînciseră de cînd îl văzuse
ultima oară.
- Nicioda tă nu se sim te bine în aintea unui zbor.
- Unde a ple ca t? »
- La Rom a, l a o.pr ezentare pe ntru Vogue şi să dea o
probă pentru un rol într-un film, spuse el uitîndu-se abă-'
tut la pahar. Ne-am certat rău înainte să plece şi a az-
vîrlit cu cartea de telefon în mine.
- Cu care ? î ntrebă Heste r.
- Cu E- K , bine, cel puţ in, că n- a fost Debrett’s. Din
fericire, nu m-a nimerit şi a spart vasul Meissen pe care i
l-a dăruit Mickie Middlesex de Crăciun, ceea ce a înfu
riat-o şi mai tare. N-am vorbit tot drumul spre aeroport.
Şi sînt sigur că l-am văzut pe Jamie Cavendish intrînd în
sala pentru plecări chiar înaintea noastră.
18

- N-are o nevastă drăguţă? î ntrebă Heste r.

- A avut cî teva, zise Nico po som orî t. A sta nu- l îm 
piedică să se ţină după Annabel.
- S-ar
un ton puteaProbabil
liniştitor. să f icăfostpleca
o coincidenţă
în altă parte. , z ise H ester pe
- A sta explică, probabil, de ce era e a atî t de prost
dispusă, bănuiesc că se temea să nu fie descoperită.
Dum n ez eule, tre buie să î n c etez să mă m ai văică resc.
- Sufe ri di n c au za lui A nn abel, sp use Hester ducî n-
du-se la bucătărie. Mai bea puţin, în timp ce eu îţi pregă
tesc ceva d e m încare .

pipeSp
r şiars e tr ai
tocm ei adău
ou ă într-un
g a verdcastron
eaţă cîcundsmel veni
întînă, puse sare,
î năuntru .
- Care a fost motivul acele i extraordinare conver saţ ii
pe care am avut-o după-amiază la telefon? o întrebă el
aplecîndu-se pentru a-l freca pe Hockney după urechi.
- Mă p regăteam să- ţi spun d espre asta , zi se ea c u
precauţie.
Aşteptînd să se încingă untul în tigaie, ea îi povesti
desp- reEuno mua-am
slujbă. Ni deco prfu îobnclemele
plî ns întat. m el e, cînd tu abia
aşteptai să-mi dai o asemenea veste uluitoare. îmi pare
atît de rău, Hes. Spune-mi mai multe.
- Pă i, o să f iu nevoită să plec mult în străinătate. .
- Un l ucru bun, pentru î nc eput, te ţi ne departe de
„ Omul Cu Tre cut".
- Aş vrea să nu- i spui aşa, zise Hes ter ră sturnî nd
ouăle
nici cuîn nevestele
tigaie. Julian nu are mereu
profesorilor. Pur relaţii cu studente
şi simplu, şi
munceşte
foarte mult.
- Sc rii nd porcă rii precum cele de al ăt uri. Ju liâ n şti e
tot atîta despre tipurile de-comportament sexual cît ştie
Hockrr ey despre alunec area s usp endată .
 19

Hes ter rî se uşor.

- Hockn ey este foarte bun la al u nec area sus pendată ,
ar fi trebuit să-l vezi cum se căţăra pe picioarele lui Ju
lian -cînd
Cumera mai
mic.merg e că snicia l ui Juli an?
- Nu m ai l ocu ie şte cu soţia l ui ş i vorbeş te tot ti mpul
despre divorţ, zise Hester împingînd în faţă marginile
prăjite ale omletei, ca să se reverse şi lichidul din mijloc
în grăs im ea în cinsă.
Nico î i adm iră for m ele pline ale pie ptului şi şol duril or,
şi gleznele care, în ciuda căldurii îngrozitoare, erau încă
subţiri.
- Eşt i o fată foarte atrăg ăto are ş i te i roseşt i cu Julia n,
spuse el. De ce nu-ţi găseşti un tip drăguţ şi fără com
plicaţii?
- Tu d e ce nu te rmini cu A nn abel şi nu- ţi găseşti o
tipă drăguţă, şi fără complicaţii?
- A nn abel nu face parte d in a ceeaşi categorie cu
Julian, care e un individ de o idioţenie crasă, spuse el cu
răceală.
- A nn abel e ste o n em ernică de pat ru stel e, zi se ş i
Hester.
O secundă se priviră amîndoi furioşi, după care Nico
în cepu să rîdă.
- Vorbeşti des pre femeia d upă care tî njesc. Bine ,
pace, hai să nu mai pomenim despre nici unul din ei.
' - Bine , m orm ăi ea, punînd o om let ă perfe ctă pe o
farf urie de un verd e ca sm ara ldul, dup ă care uns e cu unt
două felii de pîine şi le aşeză de fiecare parte a farfuriei.
Gata. Tre bu ie să m ănî nc i cî t e ca ldă.
- Nu prea a re şans e să se răcea sc ă în căldura a sta,
zise Nico. Eşti un înger, ce bine e să simţi că are grijă
cin eva d e tine.
20

Luă farfuria şi se duse în Sufragerie. Hester îl urmă

cu o farfurie cu brînză Brie şi un castronel cu prune
verzui.
- Mai p ovesteşte -m i desp re sl ujba ta , spuse Ni co
aşezîndu-se pe canapea. Să ai grijă, pentru că membrii
echipelor de filmare sînt foarte periculoşi cînd sînt în
străinăta te, ad ăug ă «1 l uî nd o înghiţitură de o m letă c o m 
plet lipsi t de; en tu ziasm .
- Noul meu ş ef e îns urat, spuse Heste r.
- Ca şi Julia n, spu se Nico, dar văzî nd expresia de
pe chipul ei, adăugă: Bine, pace, pace. E o omletă deli
cioasă, poate chiar/mi-era foame.
După ce termină de mîncat omleta, cele două felii de
pîine , b rînza ş i cele cinci pru ne, î şi sc oas e tabac h era şi îi
ofe ri o ţigară lu i H ester , da r ea clătin ă din cap.
- M-am lă sa t. Sî nt o sclavă a propagandei.
- Acu m spune- mi d e ce e ra i atî t de drăgă stoa să d upă-
amiază la telefon şi de ce era atît de important să vin aici
în s eara asta.
Hester î m pu n gea covorul c u pic io rul .
- A m intra t într-o î nc ur cătu ră ş i tu e şti singur ul care
mă poate scoate din ea.
Nico o p ri vi prin per d eaua d e fum de ţigar ă.
- Sună de spe ria t.
Roşind, ea îi spuse cum îl minţise pe domnul Petrie
că se logodea, numai ca să nu-1 rănească sentimentele.
Nico zî m bi.
- O prostie , dar ti pică. N-am uita t niciodată cî t ai
plîns cînd a trecut Michael peste nevăstuica aia pe şo
se a. ■,
- Dar asta n u e t ot, conti nuă ea cu o voc e sla bă.
Domnul Petrie a insistat să dea o petrecere de adio la
birou pentru mine şi presupusul meu logodnic.
 21

Nico fluieră .
- Mam ă, a sta chiar e grav. Şi , Julian n- o să vină ?
- Am spus că tu e şti, z ise H ester încet.
- Ce-ai fă cut! tună e l d eod ată, aşa î nc ît pînă ş i Hock 
ney sări de pe hîrtiile lui Julian.
- Nu ştia m p e nimeni alt cin eva ş i, acum , vrea să dea
o petrecere într-o zi, în următoarele două săptămîni.
Nico clătină din cap.
- Nu, nu, spune- i că toc m ai am fost t rimi s la bir oul de
la Paris.
- M-a luat pr in sur prin dere, aşa c ă ştie deja că e şti
aici.
- O să se ăfle . .
- N-are cum . Nimeni d e l a bir ou nu cun oaşte pe
nime rii care să te cun oasc ă p e ti ne.
- Peste tot , spu se Nico fără să se la ud e, e ci neva
care cunoaşte pe cineva care mă cunoaşte.
- Sînt nu mai dou ă ore într-o seară, de dra gul p rie 
teniei noastre îndelungate şi lipsite de probleme, spuse
ea rugător. ^
- Nu, spuse e l. Ar însem na săp ierd Arcaşii... la-l pe
Hockney.
Dar Hester s imţ i că d ădea sem ne d e slă biciune.
- Te rog.
- Ei bine, am jucat destul de bine rolul lui Orsino la
ş co ală, ' iar băiatul c are o in terpreta p e Olivia, Ch arlie
Paignton-Taylor,
ca tine, Hes, aşanucăerabănuiesc
nici pe departe
că n-ar atît de atrăgător
trebui să-mi fie
prea greu să interpretez rolul unui îndrăgostit. Bine, o s-o
fac. dar numai pentru o seară.
După aceea, el stinse ţigara şi îşi scoase agenda.
- Acu m şt iu de ce i se spun e ca ie t de a ng aja m ente.
Ce zici de miercurea viitoare? Ar fi bine să luăm şi prîn-
22

zul în ziua aceea, ca să mă informezi cum trebuie.

Hester se duse lîngă el şi se lăsă pe vine.

- Nici
om din lume.n u şt iu cu m să-ţi mu lţum esc . Eşti cel mai b un
- Atun ci, pot să m ai beau un pahar? o în trebă el . Şi,
pe urmă, poate ne uităm la Soap.
- Ah, da, te rog, spuse Hester dînd drumul la televi
zor. Julian nu mă lasă niciodată să mă uit l'a filmul ăsta,
zjce că e o idioţenie care nici nu poate fi exprimată în
cuvinte.

Nico- turnîndu-şi
Niciod atădouă
n u se ştie depentru
degete whiskycine bat cl Anna
în pahar. opo tel e, zise
bel zice că beau prea mult.
—•Pro bab il că ea te fac e s ă bei , s pu se. Hester , d ar
văzîndu-i expresia de pe chip, adăugă: lartă-mă, pace,
pace,

Temperatura creştea din ce în ce şi Londra se topea

de
zile căldură. Hestertîrziu,
lucrînd pînă îşi petrecu următoarele
ca să se asigure cădouăsprezece
totul era în
regulă cînd avea să plece. Colindă prin magazine în
timpul pauzelor de masă, căutînd îmbrăcăminte pentru
călătoria în Kenya şi întrebîndu-se dacă, într-adevăr, do
rea să-şi petreacă următoarele cîteva luni într-o ţară care
era, probabil, plină de şerpi şi unde era de două ori mai
cald ca acolo. Vaccinurile necesâre o făcură să se simtă
în grozitorvechile
vizioneze şi, s eara,
filme aleapluiro Darrell
ap e c ăFrench,
nu mcare
ai averau
ea putere să
atît de dulci-amărui din punct de vedere sentimental, în
cît o făceau să- i fie tare d or d e Ju lia n.
El tot nu sunase. Ar fi vrut să i se facă o injecţie
îm potriva lui. Restul tim pului şi-l p etrec ea în treb în d u -se
cu teamă dacă Hockney avea să supravieţuiască rămî-
 23

nînd în grija unei prietene cît avea să fie ea plecată şi,

mai rău, dacă sărmanul Nico avea să supravieţuiască
petrece
Totulriipărea
de logsăodsenă.precipite alarmant. -Nu numai că
taţi cei de la serviciu ştiau de logodna ei şi o tot bombar
dau cu î ntreb ări, dar t oţi partenerii d e afaceri a i bo m nulu i
Petrie, care sunau la firmă, păreau să fi aflat vestea cea
bună şi abia aşteptau s-o felicite. Nu putea să doarmă
noaptea. Se simţea foarte presată.
Hester îşi petrecu dimineaţa din ziua petrecerii evi-
tîndu-l
un pl ic,peîntr-o
juniorul firmei,ccare
m anieră am sem isterioasă,
plimba prinevident
clădirestrîcu ngînd
bani pentru cadoul de adio al lui Hester.
Nico se întîlni cu ea la un bufet din preajmă, pentru a
lua prînzul mai devreme. Jucase crichet în weekend,
astfel că pistruii i se înmulţiseră şi părul i se mai decol
orase.
- Ţi- e foame? o întrebă el .
-ElDe loc, spus
cumpără e eadeclă tinî Muscadet
o sticlă nd di n ca p.şi cîteva sandvişuri
cu somon afumat, şi merseră în parc, luînd pe drum şi o
pungă de nectarine. Fiecare potecă era plină cu petale
de liliac mov şi de salcîm galben. Secretare cu pielea
roşie din cauza soarelui, în costume de baie, stăteau
în tinse pe iarba uscată, tineri funcţionari îşi scoteau c ă
măşile şi îşi expuneau la soare spinările pătate. Hester,
care se spălase pe cap dimineaţă pentru petrecerea din
seara aceea, purta o bluză de un verde-fistic şi o fustă
ruginie peste picioarele goale şi maronii. Nico observă
cum toţi bărbaţii întorceau capetele cînd trecea ea. Se
aşezară la umbră unui platan.
Pămîhtul era crăpat din cauza lipsei de ploaie.
- Mă simt at ît d e- gro aznic pentr u seara;a sta, sp use
24

ea oftînd şi privindu-i cum umplea două pahare de car

ton.
- Scu zele tale în cep să devin ă chiar ma i plict isi toa re
decît evenimentul în sine,- zise el. Abia aştept să fiu
godit, adăugă apoi şi îi dădu paharul. Acum te rog să mă lo
pui l a cure nt. Un de se presu pu ne că o să ne că sătorim?
- A casă, s pus e ea roşind, dar o să f ie o nuntă re -
strînsă, în fam ilie, pentru că tatăl tău to cm ai a murit.
Nico ridică din sprîncene.
- Dar a murit acum op tsp rez ece lun i.
- Şti u, dar a f ost singu ra scu ză care m i- a ve nit în
minte ca să nu fiu nevoită să invit pe toată lumea. Pe
urmă, plecăm în luna de mie're în Kenya. M-am gîndit să-
spun ade vărul p e jum ătat e.
- Unde, în K enya ?
- în rez ervaţ iile de vînătoare.
- Nu p are un l oc prea liniştit.
Ea chicot i.
- Sînt pregătită, d acă eşti ş i tu. I ar Bev e singura
care ştie că nu sîntem lodogiţi cu adevărat. O s-o re
cunoşti, pentru că o să fie îmbrăcată cu o pereche de
panta loni vişini i, dac ă o să s lăb easc ă s uficient .de mult
pînă la şase diseară ca să-i vină bine.
- De ce ne căsătorim cu atî ta grabă, doar nu e şt i
în sărcinată, nu?
- Ah, nu, zise ea m uşc înd dintr- o nectari nă. Domn ul
Petrie ar fi îngrozit. Ne grăbim, pur şi simplu, şi, din

omoment
logodnăceîndelungată.
ne cunoaştem de atîţia ani, nu era nevoie de
- De ce nu sc rii pentru Woman's Own? o întrebă
Nico întinzîndu-se pe iarbă. Trebuie să recunosc că totul
e cam erotic, ca o căsătorie aranjată, adăugă el luîndu-i
o fl oare d e lil iac din păr. î n c ep să te p rivesc cu alţi ochi .
 25

- Nu vorbi pr ost ii, zise He st er roşind.

- Ce-o să se î n tî m p le cî nd o să te întorci di n K enya ş i
toţi or să afle că nu sîntem căsătoriţi?
- Ah, o să spun em bă am rupt logodn a, pentr u că n u
ne potriveam.
- D e ce ? Al de scope ri t că er am homosex ua l sa u că
beam în secret?
- Nu- i nici un sec ret ,în leg ătur ă cu faptul că bei,
spuse ea umplîndu-i paharul.
Deodată, observă cît de obosit şi tras la faţă părea
dincolo de pistrui.
- Ai pri mit vre o veste d e la An nabel?
- O singură ved ere, în c are m ă ruga să- i ia u p erle le
de la bijutier, fără să arate vreo dorinţă puternică de a
mă avea alături.

Abia cînd se îndreptau spre biroul lui Hester, ade

vărul ieşi la iveală. Nigel Dempster îl sunase pe Nico în
seara precedentă ca să-i spună că Annabel şi Jamie
Cavendish fuseseră nedespărţiţi de cînd ajunseseră la
Roma şi îl întrebase dacă avea vreun comentariu de
făcut.
- Dem ps ter e un a m ic, aşa că a înţeles perfe ct cî nd
i-am spus să se ducă naibii, spuse Nico. Nu cred c-o să
folosească informaţia, dar, chiar dacă n-o s-o facă el, o
s-o facă altcin eva cî t de c urînd.
- Nu Ssăupor
s-a plictisit tot t,vorbească
zise ea italieneşte
îng rozită. şiProbabil că Ann abel
vrea să con
verseze puţin în engleză.
- Jam ie Ca vendish n-a atra s nici oda tă pe cine va pen 
tru felul în care face conversaţie, spuse Nico posomorît.
Toată dimineaţa am încercat s-o prind la telefon, printre
discuţii despre investiţii cu văduve bătrîne, dar^ifi era
26

plecată, ori n-a vrut să răspundă. îmi vine să urc în avion

şi să mă duc la Roma, să-i despart, dar nu pot să-mi las
baltă afurisitul de serviciu în momentul ăsta.
Hester era chinuită de remuş'cări.
- Şi eu te oblig să m ergi la petr ecerea asta oribi lă,
îm i p are nespus de rău, ad ău g ă ea şi, luîndu-l de braţ, îl'
sărută pe ob raz .
Erau atît de absenţi, încît nici unul din ei nu observă
un fotograf ascuns în dosul unei sălcii plîngătoare, care
le făcu rep ede o p o ză cî nd trecură pe lî ngă el .
Nico o lăsă la serviciu la ora unu şi jumătate, dar în
loc să intre imediat, ea aşteptă cinci minute, după care
luă un taxi spre Piccadilly, de unde cumpără o rochie de
un roz-pal, o cămaşă albastră de mătase de la Ţurnbull
and Asser şi toată colecţia de concerte de pian ale lui
Mozart, lucruri pe care nu şi le putea permite. Trebuia
să-l sune pe directorul băncii ca să-i spună despre noua
ei slujbă, mai ales că tocmai scosese trei sute de lire
ste rline sub form a u no r cecuri de c ăl ăt orie.
Se întoarse la birou, simţindu-se extrem de vinoyată
pentru situaţia creată, şi găsi totul pustiu. Toate se duse
seră la coafor, în afară de Beverly, care citea Cosmopoli
tan şi îşi un gea pic ioare le c u o c rem ă b ron zantă.
- Domnu l Petrie a lu at-atî ta băutură, înc ît ar putea
pluti pe ea şi un vas de război, spuse ea. Şi, în sfîrşit, o
să am ocazia să fac o încercare eu tînărul domn Bate
man.
- Do ar n u vine ş i el , nu? î ntr ebă Hester î ng rozită .
Tînărul domn Bateman era chipeşul fiu al preşedin
telui, care era atît de speriat să nu fie vrăjit de dactilo
grafe, înc ît nu participa ia petrec erile o rg anizate la birou.
- Ba vine şi, de as em enea, ş i. doam na Bateman ,
spuse Beverly veselă, Trec pe aici înainte să se ducă la
 27

un dineu. Pînă şi domnişoara Fishlock s-a dus la Hydro

Beauty Clinic ca să-şi depileze picioarele şi braţele. Toată
lum ea vrea să- ţi u reze to ate cele bu ne, Hes.
-A h , mai taci , spu se Heste r.
Domnul Petrie se întoarse pe la trei şi jumătate, la fel
de î n cîntat ca un copil în ajunu l Cră ciunu lui.
- Scu m pa m ea, zise e l oprin du -se lî ngă bir oul ei şi
suflîndu-i coniac în nas, mama ta a sunat înainte de
pauza de masă.
- Dar e în s trăi nătat e, spu se H ester î ngrozit ă.
- Ei bine, au fost nişte furtuni t er ibile pe Medi terană
şi vasul lor a tras la ţărm, spuse domnul Petrie încîntat.
Mama ta şi-a închipuit că o să citeşti în ziare despre
furtuni şi că o să te îngrijorezi, dar părinţii tăi se simt
foarte bine. Acum sînt la Cannes şi sosesc aici duminică,
l-am spus cît de încîntaţi sîntem cu toţii pentru tine şi
Nico.
- Oh, nu , zise Hester aşezî n du -se foarte b rus c.
- Draga m ea , îmi p are nespus de ră u, credeam că
ştie. Dar nu-ţi face griji, a fost foarte încîntată. Ca şi
mine, s-a temut puţin că ar putea fi vorba de Julian, dar
a fost uimită cînd a auzit că e Nico. Mi-a spus că e un
băiat ferm ecător. O să su ne din nou m ai tî rziu.
Hester era în birou, admirînd picioarele proaspăt de
pilat e ale do m niş oarei Fishloc k, şefa dactilog rafe lor, cî nd
sun ă m am a ei, e vid ent du pă' un p rînz prelungit şi s ăr
bătoresc.
- Scum po , z ise m am a e i şi pe fi r se auziră para zi ţi,
am fost extrem de încîntaţi, e o veste absolut minunată...
în totdeaun a am sp erat că tu şi Nico o să fiţi îm preună,
eraţi prieteni atît de buni cu ani în urmă. Nu-mi închipui
un ginere mai bun. Abia aştept s-o sun pe Elizabeth
28

Cal vert. As ta o s- o m ai î n ves elească, pentru c ă e atî t de

deprimată după moartea lui Georgie.
- Ah , nu , te rog, sp us e Hester cuprinsă de panică ,
Nico nu i-a spus încă nimic, trebuie să fie secret.
- Draga m ea , domn ul Petr ie mi- a spus că vă căsă to
riţi peste şase săptămîni..., paraziţi, paraziţi, ...nu-i aşa?
r- Nu, spu se H ester c ate gor ică.
- Ei bine, a sta e o uş urare, nu că ar m ai fi con ta t în
ziua de azi, dar oamenii întotdeauna fac socoteala după
nuntă şi zic Hm, nu? Draga mea, tata şi cu mine sîntem,
de asemenea, atît de încîntaţi că nu e Julian. Nu ţi-am
spus nimic niciodată, pentru că ai fi putut să te măriţi cu
el, dar eu n-am considerai că era potrivit pentru tine. Şi
tata ar fi făcut infarct dacă te-ai fi măritat cu un socialist.
- E sociol og, nu socia list .
- AC elaşi lucr u, unghii m urd are ş i dezapro bato r faţ ă
de cineva, numai pentru că locuieşte într-o casă fru
moasă. Trebuie să-l sun pe Michael, o să fie încîntat că
te mări ţi cu Nico. Crezi c -o să fie cavaler de on oare?
-A h , nu, te rog , apro ape că str igă He ster, extre m de
conştientă de urechile ciulite ale domnişoarei Fishlock şi
de fapt ul că Bev erly ab ia se ab ţinea să nu rîdă î n col ţ.
- Stă m la fa m ili a Mon tgo m ery ş i toa tă lum ea e în-
cîntată, continuă mama ei. îţi transmit dragostea lor şi
tata vrea şi e l să- ţi vo rb easc ă.
Din fericire, tatăl lui Hester, mai conştient de costul
convo rbirilor interu rb ane, nu vorbi mult, dar riu exista nic i
o îndo ială călăseraă fo
Hester recearte î n cîntat.
ptorul jos, sco- ase un s unet de g ro az ă
şi se ascunse repede la toaletă, care arăta ca o cabină de
probă cu toate rochiile de petrecere ale secretarelor agă
ţate peste tot. Măcar dacă ar fi putut să ajungă la un tele
fon public şi să o sune din nou pe mama ei, dar nu ştia
 29

numărul de la vila familiei Montgomery. îi şi vedea îngro

zită cum sărbătoreau în faţa unei sticle de Armagnac şi
sunî nd jum ătate di n pop ulaţi a Anglie i.
La cinc i şi ju m ătate, s im ţind u-se ca şi cum s -ar fi afla t
în tr-o barcă ce s e în d rep ta leg ăn în d u -s e spre Casc ad a
Niagara, Hester îşi puse rochia roz. Aceasta i se mula pe
trup şi îi dădea o altă strălucire pielii, care contrazicea
senzaţia de greaţă şi nervozitate pe c are o simţea.
- Păr grasă? o în trebă ea pe B everl y car e, centi 
metru cu centimetru, intra în pantalonii vişinii.
- Nu, a bsolut sup er b, ai mai slă bit în ultimele două
săptămîni, spuse Beverly zîmbind cu maliţiozitate. Tre
bu ie să fie atî t de s tresant s ă te logo deşti .
- Logo dnicu l tău n-o să mai ştie und e se afl ă cî nd o
să te vadă în rochia asta, zise Marie din spaţiul dactilo-'
grafelor.

Petrecerea avea loc în sala de consiliu. La început,

toţi stăteau sub candelabre, studiindu-şi toaletele şi în
trebîndu-se ce să mai spună, ceea ce era ciudat, pentru
că nu aveau as em en ea dif icul tăţi î n o rele de program.
Domnul Petrie, care avea un prieten negustor de vi
nuri, comandase cinci lăzi de sticle de şampanie şi o
sticlă de whisky pentru membrii Consiliului. Ca o armată
care aştepta să vină în ajutor, şirurile dexsticle sclipeau
pe faţ a de m asă albă. Do m nu l Petri e l e facu s ă circule în
curînd, iar murmurul conversaţiilor începu să se răspîn-
dească în toată clădirea.
Toţi cei din birou păreau să fi contribuit cu mîncare.
Domnişoara Fishlock pregătise sandvişuri cu brînză, dac
tilografele preparaseră rulouri umplute cu ouă fierte, tă
iate cub uleţe, şi pastă de peş te afum at.
Directorul general îşi trimisese secretara să cumpere
30

de zece lire somon afumat, pe care ea îl pusese pe

feliuţe de pîine, iar soţia împachetatorului făcuse un tort
pe care scrisese: ,,/V/co şi Hester: Toate cele bune".
Lui Hes ter i se p u se un no d în gît. /
- Eşt i grozavă, spu se ea cu o voce tremu rătoa re, p ur
şi simplu nu-l merit. îţi m ulţu m esc atî t de mult.
- Nu plî nge, că- ţi st ric i m achiajul, îi spu se B everly. La
naiba, Debby Austin de la contabilitate are pantaloni la
fel ca a i m ei - nesuferita ! Probabil că m -a văzut î n cerc în-
du-i ieri la toaletă.
- Logodnicul tă u e jos , Hester, spu se Marie. A re un
zîm bet fermecător.
Poate că, pînă la urmă, Annabel l-a sunat, îşi spuse
Hester.
Nico îşi netezea părul în oglinda din hol cînd ea co
borî sc ările .
- Du m nezeule, a ră ţi sup er b, spus e el. Ca o fond ântă .
Nu va trebui să mă prefac deloc. Ce mai faci, scumpă
mea? Parcă a trecut un milion de ore de cînd te-am
Văzut l a prî nz. M i-a fo st atî t de d or de tine, drag a m ea.
- Nu exag era, îi şopti e a.
- Peste ş ase s ăptăm îni v om fi1căsă toriţi ş i o să f ii a
mea pentru vecie, scumpo, zise Nico.
- Ai bă ut, spu se Heste r.
- Corect, dar prom it că n- o să m ai şt ie nimeni î n
afară de tine.
- Şi nu av ea să afle nim eni. Nico se pur tă imp ecabil:
vorbind cu domnişoara Fishlock despre uşurinţa cu care
se defectau fotocopiatoarele, discutînd despre al treilea
test cu domnul Bateman, spunîndu-i domnului Petrie ce
şef bun îi fusese lui Hester, admirînd fotografiile bull-ter-
rierijor doamnei Petrie şi izbutind chiar să mănînce o
felie de tort, să bea cîteva pahare de şampanie, despre
 31

care Hester ştia că nu-i place. Vorbi cîteva minute cu

Debby Austin de la Contabilitate şi îi admiră pantalonii
vişinii.
- Cred eam că nu t rebuie să ara te că ştie că nu sîn
tem logodiţi, dar îmi tot făcea cu ochiul, îi şopti el apoi lui
Hester. ^
- Şşş, e do ar u n ti c nervo s, sp use ea si mţind subit o
do rin ţă t eribilă d e *a rî de.
- <3ust ă nişte sardele, s pu se do m nişo ara Fishl ock
fluturînd o bucată de sardea roşie pe sub nasul lui Nico.
- Nu, mulţum esc, zise e l. A rată superb, dar trebu'e
să fa c ef ortur i să m ă ţ in de regim uL prenupţial.
- Dar tu n- ai ne voie să slă beşti, sp use dom nişo ar a
Fishlock veselă.
- S-ar putea să nu mai în cap în haine dimin ea ţă, zi se
Nico.
E la fel de adaptabil c a un termo stat, îşi sp us e Hester .
cu recunoştinţă. Julian nu s-ar fi purtat nicipdată atît de
bine, deşi el şi Hester chiar fuseseră logodiţi.
Deoarece toată lumea încerca să o felicite, lui Hester
îi era greu să s tea atît d e ap ro ap e d e Nico pe cît ar fi
vrut.
Tocmai vorbea cu doamna Petrie despre torturile de
nuntă, cînd Nico (prins de soţiile a doi dintre directori) se
în toarse d eo d ată şi şopti în colţul gurii:
- Âm ui ta t unde m er gem în luna de miere.
- în rez ervaţiile de vînăto are, îi şopti Hes ter la rîndul
ei, pe ntru şas e săptăm îni.
- Dar nu e anotimpul p loi os? o a uzi ea pe una dintr e
soţii spunînd uimită,
- Ce m ai face m am a ta , Heste r? o întrebă doamna
Petrie.
- Navig h ează p ri n Franţa, spuse H ester şi încremeni
32

cînd o auzi pe Fiona, soţia directorului general, spunîn-

du-i lui Nico:
- Am auzit că astăzi, în pau za de prî nz, i -ai cum părat
lui Hester inelul de logodnă. Cum e?
Lăsînd-o pe doamna Petrie vorbind, Hester se în^
toars e ia răşi şi flutură m îna s tîngă p e care sclipea un ine l
cu ru bine ş i diam ant e false ,
- Nu -i aşa că e m inuna t? e xclam ă ea .
- Splend id, zise Fion a, uitîndu -se la Nico uluită şi
gîndindu-se că trebuia să fie bogat dacă îşi piitea per
mit e diamante de as em enea m ăr ime.
- Dar nu e m ai mult decît me riţ i, scum po, zise e l
luî nd-o pe H ester du pă m ijl oc.
- Unde o să locui ţi ? întrebă Fi ona.
Urmă un moment de tăcere.
- Pă i, zise Nico. Probabil, sp us e Hester od ată cu el
şi, apoi, spuseră împreună: Nu, spune tu.
- Ne gî r\dim la a p artam entele a m înd uro ra, zise Ni co
în c ele din urm ă. Al m eu e m ai central, d ar al ei e mai
rural. Probabil că o să locuim într-al meu în timpul săptă-
mînii şi o să mergem la al lui Hester în weekend.
Doi dintre directori tocmai se alăturaseră grupului şi îi
erau prezentaţi lui Nico, cînd Marie veni în fugă.
' - Uit e, ai a p ărut î n ziar, sp use ea a gitî nd un n um ăr
din Evening Post.
- la să vedem, spuseră toţi îngrămădincju-se fn jurul
lor.
Sub o fotografie a lui Nico şi Hester, braţ la braţ, care
se întorceau de la prînzul luat în parc, scria: ,/ntimp ce
prietena sa din ultimii doi ani, fotomodelui Annabel Blair-
Hopkinson, este plecată la Roma, agentul de bursă Nico
Calvert se logodeşte în secret cu iubita sa din copilărie,
Hester Milne. Nici unul din ei nu a fost de găsit în acea
 33

stă după-amiază pentru a da o declarape, dar surse de

la biroul lui Hester au afirmat că şeful acesteia orga
nizează în această seară o petrecere în cinstea ei şi a
lui Nico.tă Ce
renumi va face
pentru nestatornica
constanţ a sa? Să Annabel,i,care
fim atenţ deci."nu este
- Oh, Doamne, şopti Hester.
Pe chipul lui Nico nu se clinti nici un muşchi.
- Frumos, sp us e el d egajat , şi e o po ză foarte re uşit ă
a ta, scumpa mea Hes.
- Eşti ch iar tu, Nico, m -am g înd it eu. Fe licită ri, sp us e
o voce.
Era tînărul domn Bateman, alături de care se afla o
fată care parcă nu avea bărbie.
- Nico, scum pu le, ehiar tu eşti ! exc lam ă ea. Cît de
brusc şi de dramatic, l-ai spus lui Annabel?
- Sa lut, Charlie, sal ut, Selen a, sp us e N ico sărutî nd -o
pe fată pe obraz. Credeam că sînteţi în Seychelles. Aţi
cun oscu t-o pe Heste r?
Hester dădu din cap, amuţită.
- Ne pare e xtrem de rău să te pierdem, Hester, zise
Charlie Bateman privind-o cu interes pentru prima oară
în şas e ani. Nu ştiam că îl cunoşti pe Nico. Vii la Mel-
chester pe 12, Nico?
Din fe ricire, îi s alv ară c îtev a b ătăi î n roasă.
Dom nu l Petrie îşi şterse s u d oarea ş i la crim a obligato
rie, după care începu un discurs emoţionant de adio
adresat lui Hester, mulţumindu-i pentru cei şase ani de
devotament.
După cinci minute, bătrînul domn Bateman, care do
rea să ia cina în Cadogan Square, spuse:
- Ajunge, C yri l.
Dar domnul Petrie nu şe lăsă influenţat şi mai con
tinuă cinci minute. Hester nu auzea nici an cuvînt din ce
34
-r

spunea el. Nu-se putea gîndi decît la scandalul pe care

av ea să i- l fac ă An n abel lui Nico, d up ă ce cit ea z iar ul.
în sfîrşit, cîn d dom nul Petrie rugă pe toată lu m ea să
în cchine
în ă atîtp ah
de arele’în cin stea
în grozită, în c ît lui Hes ter
ridică şi a luişi Nico,
paharul ea cin
bău în era
stea ei.
Ce era mai rău nu trecuse încă. O grămadă de ca
douri se scoaseră la iveală de sub faţa de masă albă.
Printre acestea se aflau un set de cratiţe din partea celor
de la Contabilitate, ceşti de,cafea de la Depozit, un coş
de picnic de la Comercial, un cocoş pictat de la Genera!
şiTrading Company
patru prosoape din partea
pufoase domnului şi doamnei Petrie
de la dactilografe.
- Cred eam că t otuşi ciup erci le m erg cu orice , expli că
domnişoara Fishlock.
- Dup ă cum vezi, toţi te iubi m, Hester, sp use domn ul
Petrie. :
Ea izbucni î n lacrim i.
- Nu m ai suport, sp us e apo i .suspinî nd. Aţi fost cu
toţii atît de din
- Taci drăguţ], nicionu
g ură, vă daţipsseama...
î ntreru e Nico î n aşa fe l, î n cît să -l
audă numai ea, nu poţi să dai înapoi acum.
îi dădu batista lui d e m ătas e roşie şi, dîn du-ş i s eam a
că ea era incapabilă să spună ceva, ţinu un scurt dis
curs. îi mulţumi domnului Petriâ pentru petrecere şi tu
turor celorlalţi pentru cadouri şi mîncare, şi, în cele din
urmă, le mulţumi pentru faptul că i-o dăruiseră pe Hes
ter, Toţi
des se
pr eîngrămădiră
care ş tia că
să ao vsărute
ea să-pel facă fo şiarte
Hester să-lf ericit
bată .
pe Nico pe spate.
- Cred că no i o să plecăm , îl auzi ea pe Nico spun în-
du-le încet soţilor Petrie, totul a fost minunat, dar cam
obositor pentru Hes.
 35

- înţeleg, a fost cam obo sitor pe ntru noi t oţ i, spu se

domnul Petrie cu o faţă strălucitoare.
- Ne vedem m îine, vă m ulţum esc foarte mult , bîigu i
Hester.
în tim p ce doi colegi d e la Co m ercial îl aju tară pe
Nico să cob oare cu cadou rile , ea avu timp să treacă pr in
birou şi să ia cămaşa de la Turnbull and Asser şi con
certele de pian ale lui Mozart.
Căldura d e afară o iz bi c a un cuptor.
- Nu spu ne nimic , zise Nico î n clipa în c are ea urcă
în m aşină lîn gă el. Ne privesc d e la fereastră?
Con du se vre o j u m ătate de milă , d upă c are opr i. Timp
de un minut o privi doar, ochii săi de culoarea ambrei
fiind foarte îngustaţi. Apoi începu să rîdă pînă îi dădură
lacrimile.
- Ce încurc ătură, te ribilă încu rcătură! zise e l î n c ele
din urmă.
- E or ib il, sp use ea î ng rozită . Tî nărul do mn B ate m an
şi articolul din Evening Post.
Nico se şterse 1a- ochi.
- Nu c on tează, zise el a poi. Au fost cu t oţii a tî t de
drăguţi, hai să mergem să ne facem praf.
So arele de un roz- aprin s s trălucea î n dosul plat anilor,
în tim p ce el străb ătea Londra, în d rep tîn d u -s e spre Ch el
sea. Din cînd în cînd, izbucnea în rîs. Hester era vag
uşurată de reacţia lui, dar se întreba cît se datora al
coolul ui con su m at. O d us e la un restauran t foarte plă cut,
unde cinară sub o boltă deasă de viţă. Vaze cu flori de
gura-leului roz se aflau pe feţele de masă vernil. Oare de
vină era imaginaţia lui Hester sau o mulţime din cei aflaţi
la mese ridicară privirile şi se înghiontiră cînd intrară ei?
- Felicit ări, do m nu le Calvert, spu se şe ful ospă ta rilor,
felicitări, domnişoară Milne. Am văzut articolul din ziar.
36

Trebuie să fie o seară cu totul deosebită pentru amîndoi.

Sper că acceptaţi o sticlă de şampanie din partea casei.
Hester îi aruncă lui Nico o privire chinuită.
- Ne-ar Eduardo.
mulţumesc, face m are p lăce
Toate re, spus
chestiile asteaegratuite
el zî m bin
sîntd larg. îţi
excelente, îi zise el apoi lui Hestfer, aşezîndu-se. Cu pu
ţin n oroc, p utem tră i c a în sînul lui A v ram tot re stul vie ţii .
în u rm ăto arele c ît ev a m inute, patru pers o an e veniră
la m asa lor să-l fe licite.
- Vi i aici des cu A nn abel? î l întreb ă ea abătută, cînd
ultimul dintre ei se îndepărtă.

spuse- Obişnuia
Nico. Dar eim nu-i
să vplace
in ades
preaeamult,
î nainte
nu es-suficient
c cunoscde pe e a,
gălăgios şi nici suficient de plin de oameni deştepţi la
care să ţipi.
Deoarece Hester părea incapabilă să ia o decizie, el
comandă pentru amîndoi sparanghel şi somon afumat, şi
o sticlă de Sancerre, pe care urmau să o Dea după şam
panie.

asta,- zise
Ni co, trebuie
ea după să ospătarul.
ce plecă m ă la şi să plăte sc eu î n seara
- Nd f i r idi colă , m ă simt minun at .
- Peste ci nci z ile voi fi în avion , zbu rînd sp re Keny a,
insistă ea, iar tu va trebui să rămîi aici şi să suporţi
consecinţele.
El ridică din umeri.
- Ştii cum e lum ea' din Lond ra , peste cî teva zi le or să
uite totul.
- Opti m ismul tău e d e-a dre ptul te ribil .
După ce băură sticla de şampanie, ea începu să se
mai înveselească. încă ti mai venea să plîngă şi îi era
în grozitor de ruşine, d ar er a atît d e plăcut să ia cina cu
Nico. O asculta şi făcea eforturi să o amuze, în loc să
 37

caşte şi să se uite după alte femei, enervîndu-se, aşa

cum făcea Julian, dacă ea nu înţelegea imediat o pro
blem ă so ciologi că .
Chiar şi aşa, tresărea de fiecare dată cînd vedea
intrînd o femeie brunetă.
- Mă to t gî nd esc că ar p utea f i An nabe l-
Nic o rîs e. *,
- Ţi- e m ai team ă d e ea d ecît m ie . E ului tor , conti nuă
el, izbutind să vorbească şi să mănînce sparanghelul în
acela şi timp, cum to ţi cei prezenţi la petrec erea ac eea au
spus că erau extrem de încîntaţi că nu te măriţi cu Ju
lian.
- Nu vre au să vorbesc d espre Juli an, spus e He ster .
O îngrozea gîndul că nici măcar nu se întrebase ce
reacţie avea să aibă el la vederea articolului din ziar.
- Eu, da, spu se Nico. Ar f i timpul ca to tuşi cineva
să- ţi b ag e minţile în cap. ^
- în prezent, a re foarte mult de lucru, m orm ăi ea . Se
lasă furataltcev
ia nimic de lucruri
a. atît de mult, încît nu se mai gîndeşte
- Eşt i sigură că e furat d e lucru? o î n trebă el se c.
- Bineînţele s, şi , cînd ap are, e a tît de minu nat. Am
senzaţia că mi s-a oferit sărutul vieţii sau un Leonardo
numai al meu.
- Contfnu ă, sp us e Nico blî nd, ar tre bui să- i vorbeşti
cuiva despre el.

dă şiHester
foa.rteştia că băuse aprea
prietenoasă mult, simţea
lui Nico, dar, sdbcum
privirea blîn-
defensiva
îi eed ează.
- A ş vrea s ă-l ati ng tot timpul c înd sînt cu e l, sp use
ea. D ar l ui nu-i place, zice c ă şi ţinutul de m în ă p e str adă
e ceva ruşinos.
- Poate pentr u că e îns urat, spus e N ico. Ma i îns urat
38

decît îţi închipui. Oamenii căsătoriţi sînt foarte hotărîţi să

menţină aparenţele. Atîta timp cît căsnicia lor nu e ame
ninţată, puţin îi interesează pe cine fac să sufere.
- Şi m ă face să m ă simt a tît de.. . înc epu ea .
-Cum?
- Ne putincio asă în pat .
Trebuia să fie beată. Niciodată nu discutase aseme
n ea lucrur i cu cin eva, nic i ch iar c u B everly.
- Zic e că sî nt plictico asă ş i lipsit ă d e im aginaţie. Am
citit milioane de cărţi despre sex, dar nu prea am ocazia
să pun în practică ceea ce am aflat din ele. Cînd ne
culcăm, sînt atît de încordată, încît nu pot să mă relaxez.
Vocea îi tremura. Cu o mînă deschidea şi închidea
nervoasă o floare de gura-leului.
- Te-ai m ai cu lcat şi cu al tcineva? o î ntreb ă Nico.
- O d ată sau d e do uă ori, dar au fost nişte întî iniri
răzleţe după petreceri. După aceea m-am simţitjngrozi-
tor. Cred că trebuie să fii îndrăgostit ca să meargă.
Nico îi luă cealaltă mînă, studiindu-i inelul de logodnă
şi unghiile trandafirii. Apoi i-o întoarse şi îi sărută palma
în cet.
- Eşti o fată atî t de d răgu ţă, Hes. Viaţa ar fi mult mai
simplă dacă te-aş iubi pe tine şi nu pe Annabel.
- Şi eu pe tine, nu pe Julia n, sp us e ea cu tristeţe .
Descoperiră că nici unul din ei nu prea avea poftă de
mîncare. Lăsară somonul neatins, dar luară restul acasă,
pentru Hockney. Terminară totuşi sticla de Sancerre şi
cîte două pahare de coniac.
Plecară brusc, după ce Nico lăsă un bacşiş foarte
mare.
Soarele apusese şi felinarele luminau frunzele pla
tanilor. Cînd urcară în maşină, Hester scoase la iveală
sacoşa.
 39

- A s tea sî nt pentru tine, pentru c ă a i f ost atî t de

dr ăgu ţ cu. mine.
îi dărui căm aş a de m ătas e şi con certele d e pian ale
lui Mozart.
Nico fu ulu it.
- Scump o! N -am nevoie de astfe l de ca douri.
- Ba da, a i riscat cel m ai val oro s lucru din viaţa ta
pentru m ine. •
- Dă- i-le lu i Julia n.
Ea clătină din cap.

- Juli an prefe ră W ag n er ş i nu- i stă deloc bine în

albastru.
Hester se rezemă de spătarul scaunului, văzînd Lon
dra prin aburii alcoolului. Castanii roz şi albi erau aco
periţi de lumînări, printre florile salcîmilor galbeni şi cele
de glicină atîrnau lumînări, toată lumea se aprinsese, îşi
spuse ea visătoare.
Trecură zece minute pînă cînd îşi dădu seama că
Nico
loc săconducea spre laapartamentul
o ducă acasă ea. lui din Kensington, în
- Ar tre bui să m ă întorc la Putney, trebu ie să fi e
teribil de tîrziu.
- Vreau să ascu lt discurile întî i, z ise Nico.
Parcă m aşina lîngă un castan u riaş d in piaţ ă.

Lui Hester îi plăcea foarte mult apartamentul lui. Era

sărăcăcios,
erau foarte iar perdelele
uzate, şi husele
însă era fotoliilor, decolorate,
un apartament extrem de
confortabil şi plin de discuri, cărţi şi fotografii. Deasupra
căminului era un tablou al casei din Som erset, p ătrată , în
stil Queen Anne, cu ziduri ruginii şi pajişti verzi.
Pe birou era fotografia lui Bentley, iubitul labrador
negru al lui Nico, pe care el îl vedea în weekend-uri,
40

refuzînd să-l ţină în Londra.

- Pare s ă fie destu lă ordine, z ise el . Trebui e să f i fost
pe-aici doamna Harris. Mă duc pînă la toaletă, tu ia o
sticlă de vin din frig ider.
îri ciuda căldurii sufocante, pe Hes ter o apucă puţin
tremuratul. Se duse la fereastră, trăgînd în piept parfu
mul ameţitor al liliacului şi florilor căţărătoare. Întorcîn-
du-se, văzu patul dublu al lui Nico printr-o uşă din partea
dreaptă. Parcă era o prezenţă palpabilă, ca un urs griz
zly care aştepta să se năpustească asupra ei. Nu fi ridi
colă, îşi spu se ea furioasă, Nico o iu beşte pe A nn abel,
în bucătărie,
prietena d o am n a Harris
dumneavoastră, lăssunaţ
vrea s-o ase un bilet. ,A
i foarte sunat
urgent,“
după care era notat uo număr din Roma care părea să
nu se mai s fîrş eas c ă.'He ster se a bţi nu s ă n u îl fa că
bucăţi şi să nu-l înghită ca o spioană. în schimb, luă
sticla de vin din frigider.
- Ţi s-a lăsa t un m esaj să o suni pe A nn abel, îi spus e
ea cînd el ieşi din baie.
- Mulţunumărul.
să formeze m esc, sp us e el şi , luî nd foaia de hî rtie , înc epu
Hester se duse la baie. Fu uimită că, după atîta al
cool şi atîtea emoţii, încă mai arăta bine. O urăsc pe
Annabel, îşi spuse ea furioasă. Zăbovi mai mult, spălîn-
du-se pe mîini şi pieptănîndu-se. Se parfumă puţin, după
care se spălă din nou, deoarece se gîndi că ar fi părut o
invitaţie. Calmează-te, îşi spuse ea pentru a.mia oară în'
seara aceea.
Cînd se întoarse în sufragerie, îl găsi pe Nico sprijinit
de perete, cu chipul în umbră, continuînd să asculte cum
suna telefonul. Hester se aşeză pe un colţ al canapelei,
în celălalt c ap ăt al în căperii, pentru a sta cît m ai d ep arte,
de conversaţie.
 41

Nico tr înti r eceptoru l în furc ă.

- De ce te ascunzi acojo ? o î ntreb ă el. Ca să mă
pedepseşti pentru că am sunat-o pe Annabel? Poţi să-l
suni şi tu pe Julian, dacă vrei.
- Nu f i aşa de nesufe rit .
Hester se ridică şi se duse iarăşi la fereastră. Ar fi
vrut să nu mai tremure. Urmări cu privirea o sţpa căză
toare pe cerul ca indigoul, după care îşi dădu seama că
era un avion. Poate că în el se afla*Annabel, în drum
spre casă.

zart. Deodată,
Hester nuîncăperea
făcu nici ofumişcare,
inundatăştia
de doar
muzica lui Mo
că muzica
părea să Exprime toată''singurătatea şi dorinţa din su
fletul ei.
- Nu m ai fi su părată, Hes, z ise Nico tra versînd ca
mera şi hjrînd-o m braţe.
O privi o secundă, ca şi cum ar fi încercat să-şi înti
părească în minte fiecare trăsătură a feţei ei. Ea îi sim
ţea
uşor.vag p arfumul after- sh ave-ului. Apo i, e l o sărută foarte
- Te-ai spălat pe dinţ i, mu rm ur ă ea. Nu- i ci nst it .
Atunci, el o sărută mult mai apăsat şi, aproape îna
inte ca ea să-şi dea seama, erau în pat. Şi nu şi-ar fi
în chipuit niciodată că un b ărbat putea fi atît de tandru şi
de priceput la alungarea timidităţii, atît de dornic să-i
facă plăcere. Era ca şi cum ai fi ascultat Merry Peasant
ani de zile cîntat la un pian dezacordat.şi, deodată, să-l
auzi interpretat de Arthur Rubenstein la un pian Bech-
stein.
Mai tîrziu, ea murmură:
- Eşt i absol ut minunat .
- A(p exersat mult , zise e l'S ărutî nd -o pe umăr. A n na
bel e extrem de pretenţioasă, dar nu vreau să vorbesc
42

despre ea. Doamne, eşti atît de caldă şi de dulce, şi ai

un co rp atît d e m inu nat! , x
- Juli an zice că sî nt p rea gra să.
- Julian ar trebui bici uit ş i tu ar tre bui s ă-l dai î n
ju d ec ată pentru calom nie, eşti absolut adorabilă în pat.
- Nu v rea u s ă vo rbesc d espre Julia n, şopt i Heste r.
N i c o l e spr ijin i de pern e şi luă o ţigar ă. L in chi bri t
licări în întuneric ca un licurici. El o cuprinse în îndoitura
braţului. Hes ter se * gîndi că n iciod ată nu s e sim ţise m ai
bine. Tocmai era să adoarmă, cînd un gînd îngrozitor i
se str ecur ă în minte. 7 '
-Tr eb u ie să m ă duc a casă , N ico .
- Nu vorbi prost ii, no apt ea, zise e l uitîndu -se la ceas,
sau, mai degrabă, ziua abia a început’ Dacă vrei să te
sch imbi, te duc acas ă înain te -să ple ci la serviciu m îine
dimineaţă.
în cepu să-i m în g îie sîn ul stîn g şi ea nu m ai fu atît de
hotărîtă. .
- Tre bu ie să m ă duc, zise a poi. Nu i- am d at să m ă-
nînce lui Hockney.
Urmă un moment îndelungat de tăcere.
- La nai ba c u Hoc kney, spus e el.
- Nu- i nevoie să t e de ranjezi , o să iau un ta xi, s p u s e,
Hes ter , la fel cu m făCea m er eu cu Jul ian-. ->
- Ba nu, o să te duc e u.
Afară, acoperişuf maşinii era plin de flori de castan,
ca nişte confetti,.îşi spuse ea. Cerul începuse deja să se
lumineze puţin, în timp ce ei străbăteau străzile pustii.
Nico îşi ţinea mîna p e pulp a ei go ală, într -un ges t liniş ti
tor. Nu o sărută cînd ajunseră, iar ea răsuflă uşurată,
deoarece gura îi mirosea ca o colivie de papagal. Dar el
rupse o ramură din liliacul alb din gradina de alaturi şi i-o
dărui.
 43

- Micuţă Hester, spu se el plimbî ncfu- şi dege tul u şor

pe obrazul ei. Cine şi-ar fi închipuit? Du-te şi dormi puţin.
O să te su n dim ineaţă.
Hockney, împărţit între supărare şi bucurie că ea se
în torsese, îi atac ă g lezn ele im ediat.
- Ţi- am adus som on adevărat în s eara a sta, spuse
ea d esfăcî nd foiţa de staniol, şi t u nu şt ii dec ît să ab u zezi
de mine.
Hockney continuă să miorlăie jalnic pînă cînd ea îi
pus e peşt ele jos. A po i, du pă c e îl mirosi o dată, îi arun că
ei o privire urîtă, după care, un ghem de blană porto
calie, se îndreptă spre dormitor.
- Şi eu c are a m venit pentru ti ne, strigă Hester după
el indignată. Nico are dreptate, eşti un porc, Hockney.
Zdrobi coada liliacului şi îl puse într-o vază lîngă pat,
mirosind parfumul diafan şi ameţitor. Apoi se întinse în
pat ş i îşi a ţinti priv irea a s u p ra tavanu lui.
- Nu sî nt deloc beată, spu se eă cu glas tare , doar
îm b Cî
ătată.
nd Hoc kn ey sări pe bu rta e i şi în cep u s ă o frăm înte
cu ghearele scoase, ea nici măcar nu observă.
'Se trezi cu o durere de cap îngrozitoare. îi luă mult
timp ca să se dea jos din pat, să se spele şi să ajungă la
serviciu. Merse cu două staţii de metrou mai mult decît
trebuia, cu m pără pa tru bu ch ete de gura -leului p entru do m 
nul Petrie şi cînd trecu pe lîngă un individ care cînta
Greensleeves
- Ţi- ai pus b laluza
flaut,peîi puse
dos, î două
i spu lire
se Bîn everly
şapcă. cî nd o văzu
intrînd în birou. Ar trebui să poarte noroc. O să ai nevoie
de aşa ceva, toata dimineaţa au sunat oamenii ca să te
felicite.
în urm ăto area ju m ătate d e oră, diverşi angajaţi ai fir
mei veniră în birou ca să-i spună cît de mult îl plăceau
44

pe Nico. Acesta sună în timpul pauzei de cafea.

- Ce m ai faci? îl în trebă ea c uprinsă b rusc de ti midi
tate.
- Dacă tor ni două sti cle de S ancerre p este o sticlă de
Dom Perignon peste patru pahare de Asti S pumante p e
ste cel puţin jumătate de sticlă de whisky peste jumătate
de sticlă de Muscadet băută ieri în pauza de masă, nu te
poţi aştepta să te simţi ca un izvor de munte dimineaţă,
în plus, telefonul m eu a în c ep u t să sune d e la şapte
dimineaţa. în afară de patru dintre ziarele noastre naţio
nale , print re cei care m -au s un at au fost m am a, bunica ş i
trei mătuşi, care au părut încîntate, şi vreo doi prieteni
fotografi, care vor să-ţi facă poze. Toată lumea mi-a spus
ce fată minunată eşti şi cît de bucuroşi sînt că, în sfîrşit,
i-am dat papucii lui Annabel. Tu ce mai faci?
- Bine, sp us e ea sinc eră, dar, în gli pa ur m ătoare, şti u
că nu era aşa, deoarece Nico adăugă:
- Colac pe ste pu păză , An nabel tocma i m -a suna t,
suflînd flăcări, pentru că a fost informată de o duzină
dintre cei mai buni prieteni ai ei şi de mama, şi cele două
m am e vitre ge ale e i că noi doi o să ne căsătorim în scurt
timp. Vine acasă astăzi. Şi, ghici cine o s-o întîmpine la
aeroport la douăsprezece şi jumătate. Nu se mai pune
problema ca eu să renunţ la City, pentru că City -ul o să
renunţe la mine, dacă n-o să stau mai mult timp pe-aici.
- Vai, N ico, îm i p are nesp us de rău, zise Hester
în grozită.
- Te cred. Te su n m ai tîrz iu.
Hester se aş eză la bi roul e i, sim ţindu -se î ng rozitor de
deprimată. încetează, îşi spuse ea furioasă, nu fi atît de
bleagă, de luni te aşteaptă o nouă slujbă grozavă. O să
te simţi mai bine imediat cum o să pleci din Anglia. Dar
nu se putea gîndi decît la faptul că sărmanul Nico era
 45

nevoit să înfrunte furia lui Annabel şi, mai rău, faptul că

cei doi aveau să se împace.
La u ns prezece şi ju m ătate, tel efonul sh °P ri din sunat
o secundă şi Marie veni cu un plic adus de' un curier şi
scri s foarte prost la m aşin ă. '
Deschizîndu-I, Hester citi: ,Prag ă domnişoară Milne,
am citit în ziar aseară despre logodna dumitale. Trebuie
să. te felicit şi să-ţiurez toate cele bune, dar, la interviu,
ţi-am spus că nu mă interesează o persoană cu legături
sentimentale, aşa că mă tem că postul dumitale a fost
ocupat şi nu mai am nevoie de serviciile dumitale. Al
dumitale,
Nu maiDarrell French."
suport, îşi spuse Hester. Fugi imediat la un
telefon public şi încercă să-l sune pe Darrell French, ca
să- i e xplice , dar era num ai oc up at - proba bil î l sun ase
David Niven din sudul Franţei, îşi spuse ea cu tristeţe.
Apoi îşi aminti de averea pe care o cheltuise în ultimele
dou ă săptăm îni î n contul noului ei sala riu gras. Avu sen
zaţia că un sac de aspirator Hoover, în care se afla viaţa
ei exploda deodată. Se întoarse la birou, îşi puse capul
pe birou şi căzu pradă unui somn scurt şi îngrozitor. O
trezi tel efonul. Er a Ju lia n. Citis e în ziar desp re log odn a ei
sau, mai degrabă, secretara lui îi arătase articolul. Cu
siguranţă, era o greşeală.
- Mă du ce l a Etoile, zise Hester uluită, punînd recep
torul la loc în furcă.
- Niciodată n u te- a dus la un restaurant a tî t de luxo s,
spu se Beverl y. Trebuie să fi m uş cat din m om ea lă.
- „ Momeal ă" e cuvî ntul cel mai pot riv it , sp u se Heste r.
Annabel vine acasă ca să discute cu sărmanul Nico.

Pentru prima oară de cînd îl ştia, Julian o aştepta la

restaurant. Ca întotdeauna, hotărît să alunge orice pre
46

ju d ec ată despre rigiditatea profesorilor universitari, el purta

o cămaşă neagră, pantaloni albi, strîmţi, un lanţ de aur şi
se dăduse cu destul de mult Aramis. Era absorbit de
reevaluare
lectura unui volum un pahar de tiStereotipuri
şi beaintitulat Chambery.ale genului:
Arăta şi mai o
bine datorită faptului că se bronzase minunat. Hester se
gîndi că niciodată nu arătase mai superb.
- Ai fost ple cat, sp us e ea , a şezînd u-s e pe scaun
lîngă el.
El încuviinţă.
- Am fost la o conferi nţă despre „ Să ră cia Mondia lă ",

organizată
cisco, un deîn am
Florida, şi apoidola unuăseminar
prezentat lucră ri.în San Fran
- Ca un băia t care duc e ziarele , zise ea rî zînd ner
voasă.
Julian se încruntă.
- Le- au plă cut oam enilor? î l întrebă HesterVe pede.
- N-au fost prost pri mite. A m simţi t ne voia să plec d in
Londra. E foarte plăcut să petreci cîteva zile în compania
unora dintre cele mai luminate minţi din propriul cîmp de
activitate.
Nico are cîmpuri de fîn, îşi spuse Hester şi fu alar
mată de acel gînd. Trebuia să se concentreze. Exact
cînd Julian se pregătea să se lanseze într-o descriere
amănunţită a călătoriei sale, ea spuse:
- A ş vrea un gi n cu ap ă tonică foart e m are , te r og.
Julian păru alarmat.
- Dar tu n u eşti adep ta băutului la prînz .
- Ero are, am ice, spu se ea. Tu eşti ce l care crede că
n-ar trebui să beau la prînz.
Ar trebui să nu mai vorbesc atît de mult, îşi spuse ea
şi Julian chemă ospătarul, comandînd ginul cu apă to
nică, timp în care ea se copcentră asupra frumuseţii lui.
 47

Se spălase pe cap pentru ea, părul fiindu-i încă ud la

spate. Conştient de privirea ei, Julian spuse că înotase
în ainte să vină la în tîlnire. Prostii, îşi sp use ea, niciodată
n-ar putea
torul să obţină
unui uscător de aceste
păr. onduleuri uniforme fără aju
- Cum mai m erge cu dacti lografi ere a manuscr isul ui
meu? o întrebă el.
- Am te rminat l ucr ul de vreo dou ă săptă mîni. Am
în cercat să te sun. Nu m ă în c în ta id eea d e a-l trim ite prin
poşta. .
- Ai dreptate , spu se Julian. E mu lt prea val oros. î mi
pare rău că n-am avut timp să te anunţ că plec. Totul s-a
petrecut foarte repede. Ţi-am trimis o vedete din Florida.
- N-am primi t-o înc ă, spus e Hes ter cu o vo ce plă 
cută , du pă care bău ju m ătate de pah ar dintr- o în gh iţitură
Juli an î nc epu să o priv ească puţin a larmat.
- Ce svrei să m ănî nc i? o î ntreb ă el . E at ît de ca ld,
în cît eu nu prea am poftă d e m în care.
Hester nu avea să mai cadă în plasă. Adesea, în
trecut, Julian îi spusese că nu îi era foame şi ea coman
d ase cev a frugal , un grepfru t şi o o m letă sim plă, pentru a
descoperi că lui îi revenise brusc pofta de mîncare şi
co m anda s om on afum at şi o fri ptură uri aşă .
- Aş vre a un ca lca n Dover mare şi o salată de roşii,
sp us e ea. *
Pînă cînd Julian termină de relatat cu lux de amă
nunte călătoria sa în America, li se aduse şi comanda.
Întîi, Julian trim ise vinul în ap o i, pentru că nu era suficien t
de rece , dup ă care îl ch em ă pe os păta r.
- Ac este pe rişoare d eza m ăges c foa rte mul t, spuse
el. Cred că nu aţi pus destule condimente. Aş vrea nişte
somon rece, în sChrmb.
Hester roşi ca focul şi îşi puse mult sos tartar. Este
48

un sacrilegiu să te plîngi aici, îşi spuse ea furioasă, cînd

totul se face atît de-perfect. E un ignorant şi un înfumu
rat . / .
- Nu
să mai m înc de
slăbeşti a prea multte-am
cînd nu sos tamairtavăzut.
r, o mustră e l.săAi re uşit
Nu vreau
pui la loc prea curînd. Poate ar trebui să plec mai des,
adăugă el în glumă, şi să te fac să-ţi pierzi pofta de
mîncare. -
- Cal canul e abso lut de licios, îi spus e Hester chel
nerului cînd acesta se întoarse cu somonul lui Julian, şi
la fel şi s alat a d e roşii, şi so su l tartar . ~

-Chelnerul îi făcu cudoam

Vă m ulţumesc, ochiul aproape
nă, spuseimperceptibil.
e l c u sole mn ita te .
- Bine , ce e cu prosti ile alea care a u ap ărut în zia ru l
de aseară? o într ebă Julian apoi.
Hes ter î i s pu se şi el f u îngro zit.
- Bătr înul ăla se nil care te exp lo atează de şas e ani!
Şi tu n-ai avut curajul să-i spui de ce plecai.
- N-a fost o chestiun e d e cura j, prote stă Hester. P ur

şi simplu, ţin la domnul Petrie şi n-am vrut să-i rănesc

sentimentele.
- Şi Nico Calvert a f ost de acord cu ş arada ast a?
Bănuiesc că e genul de glumă proastă pe care ei o
apreciază, apropo de adolescenţă întîrziată.
- Ni co a fost m inun at şi s-a purtat ca un dom n, să ri
Hester.
- Vrei să sp ui că eu n-aş f i făcut-o?

- Dacă
Nu, nu,noulzisetăea
u şrep
ef afedlă e.cevîmai despre
pare rău,
astaJulian.
?
- A afla t, spu se ea cu triste ţe . M i- a tri mis o scriso are
az i- dim ineaţă, sp un înd u-m i că i-a dat postul a ltcuiva.
- Cîţi a ni ai , Hester?
- Dou ăz eci şi şase.
 49

Ar fi trebuit să ştie, îşi spuse ea iritată.

- Eşt i foarte co pilăroasă pentru dou ăze ci şi şase de
ani.
Nu avea nevoie să i-o spu nă ej-
- îmi d au s eam a că e şti o perso ană sufle tist ă, dar să
scorneşti asemenea minciuni. Este evident că tu con
sideri că Nico te-a susţinut foarte mult, dar pur şi simplu
te-a încurajat în minciuna asta. Ai meritat să pierzi pos
tul. Ce-a spus mama ta cînd i-a dat vestea domnul Pe
trie?
- A fost absolut în cîntată, spu se Hesţer. îl a d or ă pe
Nico. •
- Bineî nţele s, e de aştep tat să fi e de acord cu en-
dogamia, spuse el ironic.
Hester îşi m uş că b u zele . Nu a v ea să- i dea sati sfacţi e
lui Julian întrebîndu-l ce însemna „endogamie". Acum îi
ţinea prelegeri la nesfîrşit. Ei îi era foarte greu să se
concentreze. Se gîndi, deodată, ce voce obişnuită avea,
un accent de Birmingham cu inflexiuni americane. Apoi,
se ruşină îngrozitor pentru faptul că era.atît de snoabă.
Peştele, uleiul din salată şi sosul tartar începeau să-i
facă greaţă. Luă o înghiţitură de vin alb şi simţi că părul
în c ep ea şă-i transpire. Mai av ea d e m în cat în c ă trei sfer
turi din peşte. Julian, care aproape că terminase somo
nul, era total contra irosirii şi, phiar mai mult, împotriva
pachetelor pe ntru acas ă.
La m asa d e al ăt uri, un băr bat blond î i ţin ea m în a f et ei
frumoase de lîngă el. Amîndoi păreau îndrăgostiţi. Hes
ter se trezi că îi fuge gîndul la Nico, întrebîndu-se cum
se descurca. îl atacase Annabel deja? Poate că se îm
păcau în patul dublu al lui Nico. Simţi o durere atît de
inte nsă, î nc ît răm ase stu pefiată .
- Cred c ă e m ai bine c ă n -a ie şit nimic di n slujba ai a,
50

spuse Julian. Nu cred că ai tăria morală să suporţi o

în treag ă echipă de film are în străin ătate şi, d eş i-îi adm ir
munca lui Darrell French, ca regizor, dă dovadă de lipsă
de seriozitate. în ziua de azi, nu poţi să faci filme doar
pentru divertisment.
îi luă m în a în tr-a lui.
- Dacă a i avea o mu l potri vit care să t e înd rum e, cre d
că te-ai putea transforma într-o fiinţă omenească minur
nată, Hester.
- Si gur nu m -aş p utea tra nsform a într- un cal de po
vară.
Julian se încruntă, dar nu se lăsă.
- Ai descoperi că dom eniul sociologi ei oferă foarte
multe satisfacţii. Am foarte mult de lucru în momentul
ăsta, trebuie să mă rup de orice activitate cotidiană ca să
pot continua să lucrez la următoarea mea carte.
- Cum o s ă se num ea scă?
- O să aibă un ti tlu scurt, d ar sugestiv: „ Relaţia
dintre surori". Bărbaţii nu pot să-şi ascundă capetele în
ni sip în c eea ce priveşte m işc area feministă. Asta tre buie
să fie cea mai importantă lucrare a mea de pînă acum.
Nu ţi -am spus î nc ă, pentru că am avut nevoie de timp de
gîndire, dar s-a pronunţat divorţul. Presupun că o să te
bucuri fo arte mult. ' -
Hes ter aş eză furc uliţa şi cuţ itul a lături.
- Ce î ncerci să- m i spui, J ulia n?
- Că ar tre bui să te muţi cu m ine. A şa am putea să
schimbăm parametrii relaţiei noastre. Ai putea să-ţi închi-
rie zi aparta m entul, c eea ce n e-ar adu ce do uă sute patru
zeci de dolari pe lună, şi ai putea să mă ajuţi la cercetare,
şi, dacă-va fi nevoie, ai putea să baţi la maşină şi .cîţe
ceva pentru alţi profesori.
Hester rămase absolut fără grai. Julian vrea o mena-
 51

jeră şi o sec retară p e c are să nu fie nevoit să o p lătea

scă, îşi spuse ea.
- îm i dau s eam a că trebu ie să fi e un şoc pe ntru ti ne ,
spuse
cum ţi-aiel dorit
plin tu
deasta,
sine.nuCînd
poţi ţi-ai dorit ceva
să receptezi totulatîtimediat.
de mult
- Si mt n evoia să i es la ae r, zi se ea. îm i pare n es p u s '
de rău, îi spuse apoi chelnerului," care dădea din cap cu
tristeţe văzînd că nici nu se atinsese de mîncare, a fost
delicios, dar e prea cald afară, adăugă ea şi ieşi în fugă
din restau rant. /
Afară, un soare dogoritor şi alb strălucea neobosit de
pe un c er a lb şi înc ins. Julia n o co nd us e pe jo s pînă la
birou, ducîndu-şi bicicleta de ghidon şi vorbind întruna,
în să Hes ter nu rec ep ta ap ro ap e nimic. Pavajul îi ardea
tălpile.
Cînd aju ns eră, ea îl pri vi la fel de aten t cum , o privise
Ni co î n s eara prec edentă.
- Vre i să m ă săr uţi, Julia n? î l întreb ă ea, a dău gînd
„Te rog“, cînd el ezită.
El o îmbrăţişă şovăitor. Hester simţi ghidonul bicicle
tei împungîndu-i stomacul şi lanţul murdar de ulei atin-
gîndu-i piciorul.
SărutuMu i f u la fel de superfi cial c ş em b lem a „ Mu l
ţumim" din partea de jos a unei etichete de la magazin.
Ea se d esprinse din îm br ăţişare.
- îm i p are rău, Julia n, s pu se ea cu' triste ţe. Dar nu
pot să mă mut cu tine, pentru că nu te mai iubesc.
El păru stupefiat.
- Hei , ştiu exac t ce simţi pentru m ine. Do ar că ri dici
bariere defensive, pentru că n-am luat legătura cu tine
cîteva zil e. Cre d e-m ă, a tre bu it să m ă g în des c şi * eu
foarte bine, să rezolv nişte conflicte extrem de reale. Nu
ştia m d acă s înt p regătit i ară şi pentru o r ela ţie serioasă.
52

- De as em enea, nu c red că ai fi un tată vitr eg foart e

bun pentru Hockney, spuse ea.
Julian era furios.
- Te-
vreme. Simtai influenţa
v ăzut prea multNucumaiNico
lui ironică. Cal Hester,
ai nimic, vert în ult ima
nici serviciu, nici logodnic şi, cînd Annabel o să vină de
la Roma şi o să te facă praf, o să ajungi de rîsul lumii.
Nu vreau să te mai vezi cu Nico şi te aştept la mine,
diseară la opt, cu manuscrisul.
- Taxi, strigă ea, văzî n d o f irmă portoc al ie pe care
scria Liber apropiindu-se ca un înger salvator. Traversă
în fugă,
venea din fiind
sens cît
opus,peşi ceurcăsărepede
fie lovită d e care
în taxiul o m aşină
o care
aştepta.
Nu avea bani decît pînă la Spitalul Putney, trebuind
să parcurgă restul drumului pînă acasă pe jos. Un abur
de căldură plutea deasupra ierbii pîrjolite. Fiecare copac
era un cazan clocotitor, plin de musculiţe.
Flori uscate de culoare roz cădeau din castani. Hes

ter Dover.
ajunse
canul acasă la timp pentru a vărsa tot vinul şi cal
Hockney nu fu deloc înţelegător cînd ea se spălă pe
dinţi, miorlăind şi mîngîindu-se de picioarele ei, condu-
cînd-o ţîfnos la bucătărie, unde se strînseseră muştele
pe somonul adus de ea s eara tr ecută .
- Nu ţi-ar fi plăcut s ă “sta i cu Julia n, sp us e Hester,
aruncînd somonul la gunoi. Nu ţi-ar fi dat voie niciodată
Relaţ ia dintre surori" .
părulKit-e-Cat
să-ţiîilaşidădu pe şi mirosul îi făcu iarăşi greaţă. Se
duse şi sună la birou. 1
- îm i p are ră u, dom nu le Pe trie , dar am o durere de
cap cumplită. O să vin la prima oră să pun totul la punct.
Imediat cum închise, telefonul sună din nou. Ea răs
 53

punse într-o clipă, sperînd să fie Nico, dar era cineva de

la Daily Mail.
- Greşeală , stri gă ea t rîntind rece ptorul î n furcă, du pă
care scoase telefonul din priză. In dormitor, văzu că, din
firul de liliac pe care i-l dăruise Nico, o mulţime de petale
albe căzuseră deja pe noptieră.
- Casa asta e o cocină, spu se ea ş i se apu că .de
curăţenie, plîngînd cu suspine, pînă cînd părul i se udă
de su do are şi faţa i se um plu de praf. ,
Cînd termină, în sfîrşit, se prăbuşi pe pat.
- Sînt o proastă , dacă m ă înd răgos tesc de un băr bat
pe care îl cunosc la fel de bine ca pe vechiul meu ur
suleţ, spuse ea şi începu să plîngă din nou.
O întrerupse soneria. Nu răspunse, gîndindu-se că
trebuia să fie vreun ziarist. Dar persoana de la uşă se
sprijinise de sonerie. îşi puse o pereche de ochelari fu
murii şi se duse să deschidă.
Spre surprinderea ei era Nico. Şi el avea ochelari de
so are
- ,Und
dar şi-i. sc oase
e naiba imediat.
a i fost, că te-a m sun at toată dup ă-
amiaza? Cei de la birou mi-au spus că ai plecat acasă.
- Ce fa ce An nabel? î ntrebă ea repede .
- Bine. Totul e rezolv at în partea ai a.
Hester simţi că i se umplu ochii de lacrimi iarăşi.
- Mă bu cur foarte mul t, spuse a poi cu răceal ă. Ar
trebui să bem ceva ca să sărbătorim.

-ElDe
o urm ă înţi su
ce por ocfrag erie.ăştia' ridi coli ?
helarii
- Sînt m ahm ură, mo rmă i e a.
în ciuda protestelor ei, e lj-i scoase.
- Scu m pa m ea , ce s- a-ritî m plat? o întrebă apoi în
grozit.
- Am lua t masa cu Jul ian.
54

Ochii de culoarea ambrei se răciră.

- Dacă ti că losul ăla ţi- a fă cu t scand al. ..
- Nu, nu, m i- a cerut să mă m ut cu e l.
El îşi încleşta mîna pe braţul ei atît de brusc, încît ea
se strîmbă de durere.
- Ce- a fă cut ?
- Vrea să- m i înc hiriez aparta m entul şi să mă m ut cu
el.
, - Şi tu ce-ai spu s?
- Ni co, te r og, mă do are, strigă ea. Am desco perit
deo dată că n u vreau să m ă mu t cu e l.
- Omul cu „ Tr ecut din Tre cut", spu se Ni co z îm bind .
Frecîndu-şi braţul, ea se duse la fereastră şi începu
să rupă frunzele uscate ale uneia dintre hortensii. Cîteva
petale de un roş u-deschis căzură pe perv az . Ea ob serv ă '
că aveau form ă de inimă.
- Sî nt î n cîntată că totu l e bine î ntre tine şi A nn abel,
m urm ură ea. Ţ i- a făcut scandal?
- îngro zitor, la înc epu t. Se pare că valo area m ea, l a
fel ca a ta, a crescut uluitor în timpul logodnei noastre de
do uăzeci şi pa tru d e ore. S-a h otărî t că vrea să se m ări te
cu mine, dar, întîi, trebuie să sun la Evening Post, să le
cer să publice o dezminţire a ştirii de aseară, după care
să anunţ logodna noastră în Times.
Deci, asta e, îşi spuse Hester cu- tristeţe şi, cu glas
tare, adău gă: ..
- Mă duc s ă a duc ceva de bă ut .
- A şa că a m fo rmu lat anunţul, continuă N ico, şi m -am
gîndit că ţi-ar plăcea să arunci şi tu o privire pe el.
- Sî nt sigu ră că vei fi foarte fe rici t, spus e ea cu o
voce sugrumată.
- Şt iu că voi fi, zi se Nico, Jn viaţa m ea n -a m fost m ai
fericit.
 55

Scoase o bucată de hîrtie din buzunaj şi i-o dădu.

- Hai de, cit eşte .
Nu suport, îşi spuse ea îndurerată. Apoi îşi aminti cît
de atent fusese Nico faţă de ea, nu numai la petrecerea
de logodnă; ci şi în momentele cînd fusese foarte sigur
că avea să o piardă pe Annabel. Era o prostie să nu-i
îm p ărtăşeas că bucuria.
Se forţă să se uite pe hîrtie. Primele cuvinte erau
acoperite de o perdea de lacrimi, dar apoi citi: , Anunţăm
logodna lui Nicholas Gerald Christopher, fiul cel mare al
doamnei
Calvert, dinGerald
Penhaldren
CalvertHall,
şi alSomerset,
răposatului
şi Hester
dqmnJane,
Gerald
“
citi ea uluită, ,junica fiică a domnului şi doamnei Anthony
Milne, din Lime Tree House, Chichester, Sussex
B uzele înc epu ră să- i trem ur e. x
- Nu î nţeleg, şop ti e a.
- Mi-a plă cut la neb un ie să f iu logodit cu t ine , spu se .
el încet. Dar aş prefera să fim căsătoriţi.
- Nu pute m, sp us e ea c u o voce înăbu şită. Te- am
compromis.
- Ştiu, şi n-aş p utea f i mai î nc înt at, z ise Nico luînd-o
de după umerrşi întorcînd-o cu faţa spre el; iar inima ei
în cepu să bată şi m ai tare. A n n ab el tot trăn căn ea şi eu
mi-am spus deodată „nu te afli unde trebuie, amice, ai
face bine să pleci imediat şi să te duci acolo unde ţi-e
locul".
Se uită la ochii ei înroşiţi şi umflaţi.
- Te ador, Hes , arăţi ca unul dintre purce ii de la
fermă şi eşti una dintre făpturile cele mai minunate şi mai
familiare pe care le- am ţinut vreo dată în b ra ţe.
- A cela şi luc ru l- am simţit şi eu, mu rm ură ea î n c ă
maşa lui pe care o udase. Julian vorbea fără încetare şi
era atît de plin de sine şi de îngîmfat, dar n-ar fi putut fi(
56

atî t de fantastic cum ai fost t u as eară.

- în c are parte a se rii ?
-A s t a a fost az i- dim ineaţă, spuse He ste r. Mă refe r la
petrecere şi la momentul în care Marie a apărut cu zia
rul...
- M-a m com portat bine , spuse N ico mîngî indu- i pă
rul, pe ntru c ă nu -m i păs a. Cred că sînt înd răgostit d e tine
în că de pe v rem ea cîn d erai o şcolăriţă cu codiţe. A n n a
bel, a fost do ar o par an teză.
- Ce cuvinte frum oase, spuse ea îm bujorîndu-şe.
, - D ra g a m ea, nu te forţez, nu? o în trebă el deo dâtă.
Şi tu- simţi
Ah, lada,
fel mfaţăi- adeplăcut
mine,atî
nu-i taşa?
de m ult să fi u logodită c u
tine aseară, încît, de atunci, am avut cele mai grozanice
simptome de dare înapoi, zise ea oftînd şi, aruncîndu-se
de gîtul lui, îl sărută pînă cînd inimele lor începură să
bată cu putere.
- înc ă ceva î nainte s ă tre cem la che sti uni m ai seri 
oase, spuse Nico. Te-ar deranja foarte mult dacă aş
termina
grij ă de cu Bursa
fe rm ă? Oşi săte-aş duce în
fi e foarte greuSomerset să avem
la începu t, dar, dacă
o să te am lîngă mine, ştiu că o să reuşesc.
- Dacă po ate să vină ş i Hock ney, spuse Heste r.
- N-o să pgată m îna oi , zise Nico înd reptîndu -se spre
dormitor.
- Nu, zise ea urm înd u-l . D ar va a vea fo art e mare
grijă&ă reducă numărul şoarecilor.
 Ignorîndu-i pe ceilalţi

Unul dintre cele mai mari şocuri din viaţa Juliei Ni

cholson care
fericită, fu descoperirea faptului
nu te împiedică să tedeîndrăgosteşti
a avea o căsnicie
de alt
cineva. înainte să se căsătorească, mereu se îndrăgos
tea - lansîndu -se î n fiec are no uă relaţ ie cu zelul unuia
care sare de la trambulină fără să-şi dea seama că bazi
nul fus ese gol it.
După fiecare relaţie, era plină de vînătăi şi zguduită,
dar, după cîteva săptămîni, era cît se putea de dornică
să seApoi,
implice iarăşi, cu altcineva.
la nouăsprezece ani, îl cunoscuse pe David
Nicholson, un agent de asigurări de succes, care se în
drăgostise de ea cu vreo cinci minute înainte ca ea să-l
vadă şi să se îndrăgostească de el. După trei luni, erau
căsătoriţi.
Julia înflorea. David îi cumpără o pisicuţă portocalie,
58

pe nume Kitchen, şi, după ce se jucase cu cadourile de

la nuntă, şi îşi petrecuse şase luni zugrăvind căsuţa, ea
îşi luase o slujbă uşoară la o com panie im obiliară.
Apoi, veni petrecerea de vară a familiei Hornby. Soţii
Hornby erau arnîndoi arhitecţi de succes şi, de două ori
pe an, îşi umpleau apartamentul sărăcăcios mobilat cu
alţi oameni de succes. în după-amiaza aceea sună tele- *
fonul.
Era David.
- Dra gule! exclam ă ea î nc întată . M i- a f ost dor de
tine. Credeam că şedinţa durează pjnă la şase.
- Şi m ie mi-a fost do r de tine, sp us e el părî nd agita t.
Mă tem că sîntem în urm ă. Nu cred o să mai ajung l a
petrecere.
- Nu se poate, dragul meu, spu se ea dezamăg ită. -
- N-are impo rtanţă. O să ne pr indă bine să ne cul
căm devreme.
•- Să ne culcăm devreme, rosti Julia rfdicînd glasul.
Dar e u pot să m ă duc.
- Nu po ţi fără m ine, zise David simplu . Ştiu ce l i se
în tîm p lă fem eilor m ăritate care se duc la petreceri fără»
soţii lor. Răţuşte la discreţia oricăruijup din zonă.
Pe Jufia o înfurie faptul că avea atît de puţină încre
d ere î n ea la num ai un an şi ju m ătate de la că sătorie, şi îi
spuse acest lucru.
- Nu î n tine nu am înc red ere, draga m ea, ci în ceil alţ i
bărbaţi.
' - Dar am che lt uit o avere p e cură ţa tul rochi ei!
Cinev a se auzi strigî nd.
- Trebu ie să înc hid, sp us e Da vid. Bine, du -te l a pre
ţioasa ta petrecere. O să vin să te iau pe la nouă.
- îţi m ulţum esc, dragul m eu. S cum pu le ?
Dar el închisese. Chipeş şi liniştitor, îi zîmbea din
 59

fotografia înrămată de pe birou. După ce obţinuse ceea

ce dorise , Juli a nu m ai vo ia să s e du că la petrecere.
Se pregăti îndelung. Voia să-l orbească pe David cu
frumuseţea ei cînd avea să sosească şi îi plăcea foarte
mult să facă sen zaţie . Dr ept ur m are, a partam entu l soţi lor
Hornby era plin cînd ajunse ea. Sarah Hornby o întîm-
pină la uşă. înaltă şi slabă, cu părul lung strîns într-o
coadă înfăşurată cu o panglică, asemeni unui stîlp de
arminden, ochii acesteia scînteiară cînd văzu că Julia
venis e singură .
- Scum pa m ea , ai sc ăpat , în sfî rşi t. Sî nt î ng rozit or de
puţine fete, aşa că vino să-ţi prezint cîţiva bărbaţi mi
nunaţi.
După ce aruncă o privire prin încăpere, Julia observă
în cîn tată că, în afară d e o fată cu piep tul plat, în tr-o
rochie roşie de şifon, ea era de departe cea mai drăguţă
de acolo. Sarah o prezentă unui bărbat elegant care
sp un ea că luc reaz ă în publicita te.
-- Care
Nu e este
aici, szise
oţu ea
l tău?şiovăzu
î r\ jrebă
un el
licăr. în ochii l ui, ceea
ce o făcu să-şi dea seama că David avea dreptate. Dar
vine mai tîrziu, adăugă ea repede şi licărul se stinse.
Petrecerea avea momente de calm. Fără David, care
să le pună întrebările potrivite, Julia descoperi că oa
menii erau mai puţin interesanţi ca altădată: Aflîndu-se
în tre doi balerini care b eau suc de roşii stînd cu picioa
relecăpere.
în în prima
Obpoziţie,
servă amîşi ulăsă
zatăprivirea
că treisăfem
alunece
ei se prin
luptau p en 
tru atenţia unui bărbat foarte înalt, cu umeri laţi şi cu un
păr lung, de un roşcat-închis. Stătea cu spatele la ea şi
Julia se mută puţin pentru a-i vedea profilul. Avea o faţă
o so asă şi a rs ă de s oar e, şi un nas m are.. C e băr bat urît!
îşi spuse ea. Parcă-i o vulpe!
60

Deodată, el se întoarse şi o surprinse privindu-l. Julia

roşi şi se uită repede în altă parte, dar cînd îl privi din
nou peste cîteva secunde descoperi că el încă o fixa cu
privirea.
.în următorul sfert de oră, oricît de mult ar fi încercat
să se concentreze asupra balerinilor, privirile lor con-
tinuară să se întîlnească.'Avea nişte ochi tulburători, de
un gri foarte deschis, cu pleoape grele şi gene negre şi
dese. Ea răsuflă uşurată cînd el sp desprinse de lîngă
cele trei femei şi se duse spre Sarah Hornby. Julia în
cercă să nu observe că amîndoi priveau în direcţia ei.
Cînd îşi ridică privirea din nou, văzu că bărbatul cel înalt
disp ăruse şi Sarah îi Tăcea s em ne disp era tă .
- îm i p are ră u c ă te- ai pricopsit cu ce i doi , spu se ea
cînd Julia reuşi să-şi facă loc printre invitaţi. Vino să ţi-l
prezint pe cel mai atrăgător bărbat din LondraL
Sarah exagerează întotdeauna^ îşi spuse Julia, ur-
mînd-o în cealaltă încăpere. Acolo nu mai era nimeni în
afară de bărbatul care seniăna cu o vulpe. Acesta privea
apus ul'pe ferea stră. Se în toars e şi l e z îm b i..
- E un păcat să le fa ci cunoştinţă unor oam eni atî t de
tul bură tori ! D ar n u m ă pot abţine. Juli a Nicholson - Ri
chard de Lisle! Acum vă las, dragilor, pentru că trebuie
să mă ocup de invitaţi! adăugă Sarah, după care se
în d ep ărtă, cu panglicile fluturîn d.
Juli a ar fi vrut tare m ult s-o u rm eze. Richard de Li sl e!
Ce proastă fusese să-i tot arunce priviri. El trebuia să-şi
fi închipuit că era vreo actriţă şomeră care voia să pună
mîna pe un rol în următorul lui film! Se uită la pahar,
neputînd să spună nimic.
- E în regu lă, sp us e el cu blî nd eţe . Sarah fac e cele
mai şocante prezentări. Oamenilor le trebuie cel puţin
cinci minute ca să-şi revină.
 61

- Nu sînt a ctriţă , sp us e Ju lia şi el iz buc ni î n rîs.

- Nici n u m i-am înch ipu it că ai fi. Ac triţe le nu roşesc,
îm i p are rău că m -am holbat la tine, d ar m -ai zăp ăcit.
Vino s ă prive şti apus ul.
Apartamentul soţilor Hornby avea una dintre cele mai
splendide vederi din Londra. Dincolo de coroanele po-
rnilor, cerul de un auriu-închis era străbătut de purpuriu
şi roşu.
- înto tdeaun a mă g înd esc că, at unci cî nd m or, mar ii
artişti pictează apusul pe rînd, ca să aibă o ocupaţie,

spuse Julia şi, imediat, se gîndi că era o remarcă afec

tată.
Dar Richard d e Lisl e zîm bi do ar ş i spuse:
- Mă î ntreb c e se î n tîm p lă cu regiz orii indife renţi cînd
mor, bănu iesc că ajung direct în iad.
Julia observă că se bîlbîia uşor, ceea ce îl făcea să
pară rh ult mai puţi n în sp ăim în tător. '
Un bărbat tundea iarba în grădina alăturată şi Julia
se cutremură, deodată.
- Ţi- e fr ig? o î n trebă el, a p lecî n du -se să î nc hidă fe
reastra.
Ea în s ă clătină din cap.
- E d in cauza m ir osului de iar bă tăi ată proaspăt. îmi
aduce aminte de vremea cînd eram la şcoală. Eram atît
de grasă pe atunci, încît nici nu puteam să alerg şi toţi
rîdeau de mine.

una.Richard de Lisle scoase un pachet de( ţigări şi îi oferi

- în şc oală, eram cu m ult mai î n alt decît toţi ce il alţi.
Făceau glume pe seama mea. Pe urmă, am început să
m ă dezvolt ş i am desco perit că exista u avantaje. L a c urs e,
puteam să m ă uit sub fus tel e fe m ei lor.
Julia rîse şi ridică paharul în cinstea lui.
62

- Pentru to ţi cei i eşiţi din co m un , atunci.

- Doam ne, ce frum oasă e şti ! spus e el. Und e na iba e
soţul tău?
- A fost re ţinut l a ser viciu. Ne -am cam certat în le gă
tură cu venirea mea singură aici, zise ea şi, imediat, se
simţi neloială.
- A re perfectă dreptate. Dac ă ai fi fost soţia m ea ,
te-aş fi ţi nut sub ch eie .
Invitaţii începură să vină din camera alăturată şi, în
deo seb i fem eile, tot înc erc au să- i d esp artă. Da r. era c a şi
cum Richard de Lisle ar fi trasat un cerc magic în jurul
lor, excluzîndu-i pe toţi ceilalţi.
Ei niciodată nu-i fusese atît de uşor să stea de vorbă
cu cineva. Află că el avea doi copii la internat, ceea ce
în s eam n a c ă treb uia să fie destul d e în ain tat în vîrstă, şi
că turna un film într-un studio din apropierea biroului ei.'
La rîndul. ei, îi pov esti d esp re David şi desp re Kitchen,
pi sic a ei. /
- Noi a vem pa tru pis ici, spu se e l ump lînd am bele
pahare. Ele ne conduc.
Tocmai vorbeau despre mărcile de mîncăruri pentru
pisici, cînd fata cea frumoasă şi slabă în rochie roşie de
şifon veni repede spre ei.
- Rick y! exclam ă ea. N- am văzut cî nd ai ve nit ! Tre
buie neapărat să stăm d e vo rb ă în tre pat ru ochi.
Julia dădu să se îndepărteze, dar Richard de Lisle o
apucă strîns de cot. Ea fu încîntată să se rezeme de
perete , apro ape atingîndu-l.
- Nu m i- ai ră sp un s la telefoan e, îi repro şă slăb ă-
noaga. Voiam să-ţi spun despre succesul pe care l-am
avu t în Statele Un ite.
Şi îi spuse, dar fu întreruptă de Sarah Hornby, care îl
strigă pe Richard la telefon.
 63

- Mă î nto rc im edia t, î i sp us e el Juli ei.

Ameţită, ea îl privi cum traversă încăperea. Se în
trebă cum de putuse să-l considere urît, cînd îi făcea pe
toţi ceila lţi bărb aţi p rezen ţi s ă' p ară in sign ifia nţi. Slăb ă-
no aga continua să trănc ăneas că.. .
- Trebuie să ple c, spu se e l cu părere de ră u c înd se
în to arse. Soţia m ea trebu ia să vină să m ă ia d e aici, dar
s-a dus acasă şi se plînge că’e obosită şi că îi e foame,
îţi m ulţum esc foarte m ult că ai stat d e vorbă cu m ine.
Sper să ne revedem cît de curî nd.

Juliadesela simţi
vedere dezumflată
soţii Hornby. Niciprivindu-l
măcar nu-icumceruse
îşi luanumă
la re
rul dş telefon . v.
Apoi se dezmetici. Pentru Dumnezeu, acum era mă
ritată! Dar se linişti numai cînd, ajungînd la uşă, el se
în toarse şi o privi lung...
Cîteva minute mai tîrziu, cînd David Nicholson sosi
obosit*şi simţind nevoia să bea ceva, acesta se gîndi că
soţiaMai
lui nu păruse
tîrziu, niciodată
făcură maicuradioasă.
dragoste mai multă pasiune de
cît în ultimele cîteva săptămîni. Ce căsnicie perfectă, îşi
spu se Juli a înainte să ado arm ă. .
Totuşi, a d oua zi, la' servic iu, nu răsfoi r evis te cu
reţete şi nici nu citi pagina riiondenă. Se uită pe ferea
stră. Mucurile de ţigări se adunau'în scrumieră. La patru,
o sună pe Sarah Hornby ca să-i mulţumească pentru
petrecere.
- Cred că a fos t bine , spus e Sarah. Cî ţiva a u s ta t
pînă după miezul nopţii. Cu siguranţă, ai dat lovitura.
-Z ă u ? ’ ’ ‘
- Cu Richa rd d e Lisl e. La zece m inute dup ă ce ai
sosit, a venit să mă întrebe cine eşti şi a rămas lipit de
tine tot restul serii.
64

- Mi s-a pă rut de stul de atrăgător, spus e Julia calmă.

- A trăgă tor? E mo rta l. Este ce l m ai vînat bărb at pe
care-l cunosc. Dar nu l-am mai văzut niciodată aşa. Te-a
sunat?
- Nu, de c e ar fi tre buit?
- O să te- su n e. M i- â dat tel ef on az i- dim ineaţă - ştii
cum se bîlbîie. l-au trebuit cinci minute ca să-mi ceară
num ărul tău. •
- Dar de ce e u? întrebă Jul ia.
- Hab ar n-a m , zise-Sarah lipsit ă de ta ct. G ustu rile nu
se discută .
-- Cum e nevaare,stă-
A trăgăto camsa?du ră. Fie care are drum ul l ui. Cel
puţin, ea. Despre el n-am auzit nici o bîrfă. Se lasă furat
de muncă. Dar trebuie să fii precaut cu tipii ăştia rezer
vaţi. Fără să-ţi dai seama, te trezeşti că ai apucat un
tigru d e coadă.
Sau o vulpe, îşi spuse Julia.
De fiecare dată cînd suna telefonul, ea tresărea ase
meni
în unuiurm
cele cal ătoare.
speriat. Dar el nu sună în ziua aceea şi nici
în tr-o d u p ă-am iază, ea s e d use să cum p ere cafea
pentru birou. Întorcîndu-se cu o cutie mare în braţe, văzu
un taxi oprind chiar în faţa ei. Din el sări un bărbat. Părul
acela de un roşu-închis nu putea fi confundat. Richard
de Lisle o văzuse şi îşi agita braţele ca o moară de vînt.
Erau la vreo douăzeci de metri distanţă unul de altul.
Julia- nuBun
ştiaă,unde să else ,uite
sp use tra gicînd
chiulse duse
ul? spre el.
Julia îi arătă cutia cu cafea.
- A m ră ma s fă ră .
- Hai să m er gem s ă be m ceva .
- La ora a sta ?
 65

- Ştiu un loc plăcut d up ă col ţ, u nd e po ţi să be i la

orice o ră.
După cîteva clipe de ezitare, Julia acceptă totuşi să
meargă, dar numai pentru cinci minute. Acel loc plăcut
după colţ era numai pluş roşu şi lumini roz. Cîţiva bărbaţi
roşii la faţă o priviră pe Julia cu interes.
în afară de blonda tunsă foarte scurt, cu jac h etă c a
fenie, care cînta Night and Day la pian, ea era singura
fem eie de acol o.
- Ce a i vrea să bei? o în treb ă Richard d e Lisl e.
- Ce e mai indica t în toi ul d u pă-am ieze i?
- Coniac. Du -t e şi aş ează -te la o m asă ş i eu vi n cu
băuturile..
Julia se aşeză şi îl privi cum glumea cu barmanul. îi
observă din nou umerii laţi şi coapsele puternice, şi se
în grozi cîn d se trezi în treb în d u -s e cum ar fi fost să fii în
pat cu el.
Cînd se aşeză şi el, ea observă cît de obosit părea.
- A i lucr at prea m ul t, zi se e a.
- Nu, e i bine , da, m ereu fac a sta. Nimic nu pare să
meargă aşa cum trebuie, actorii fac crize de isterie. Au
fost atît de groaznici în dimineaţa asta, încît am plecat şi
i-am lăsat baltă! Tu ce mai faci? Asta e mult mai impor
tant.
- Bi ne .
El o exam ina cu ate nţie.
- Arăţ i sup erb, pa nta lonii aceştia sc urţ i m ă dau gata.
Dat fiind că nu era fardată, Julia evita să-l privească
în ochi.
- Şti i ce m i-ăr plăcea să fac acum ? zise e l.
- Ce? întrebă ea j u cînd u -se cu tra ndaf ir ii de pla sti c
de p'e masă.
- Aş lu a ce l mai m are a partam ent de la Ritz, aş trage
66

draperiile, m-aş ghemui cu tine într-un pat imens şi aş

dormi o lună.
Julia izbucni în rîs.
-- Dacă
Ah, baai dadormi
, baoda.
lună,N-n-aş aiputea
aveasănevoie
dormde decît
mine dacă
.
aş şti că eşti acolo cînd mă trezesc. Azi-noapte am avut
un vis extrem de tulburător în legătură cu tine.
- Cu m ine ? întrebă ea m ăgul ită . Ce făcea m ?
- Nişte l ucrur i m inu n ate care nu pot fi rosti te.
El îi atinse o buclă.
- Sînt foart e atră gătoare.

tens,Deodată,
î nc ît se Julia simţi electricitatea dintre ei atît de in
sp erie.
- Peste un m inut ar trebui să plec, zise ea luî nd o
în g hiţitură de coniac şi în ecîn d u -s e.
El o bătu pe spate, zicînd:
- Ha i să bem ceva du pă pro gram, într-o zi, săp-
tăm îna asta.
Julia se fîstîci. Să bea ceva în miezul zilei era în
regulă. Dar, după program, era ceva ce mirosea a adul
ter!
- E rt iai greu, t rebu ie să m ă duc r epede acas ă şi să- i
pregătesc cina lui David.
- El nu pleacă niciodată ?
Ochii lui ciudaţi, de culoare foarte deschisă, o priviră
pătrunzător. în lumina roz, părul lui părea să fi luat foc.
Deodată, semănă cu diavolul. îngrozită, Julia se ridică
brusc, strî bungînd
- Tre ie să mla ăpiept cutiazidseeea.
întorc, cafea.
Afară, în lumina strălucitoare a soarelui, temerile i se
risipiră. Ce ridicolă trebuia să fi părut. El nu semăna
deloc cu diavolul, era doar un bărbat masiv, cu nişte ochi
obosiţi.
 67

Merseră pe jos pînă la biroul ei.

- îm i parg ră u, n-am vrut să t e grăbesc. De vină e
numai costumaţia asta a ta şi prea mult alcool în timpul
prînzului.
Ea ob servă că se b îlbîi a m ai mult ca de obice i.
- V i i la petrecerea de ziua m ea? î l întrebă ea dint r-un
impuls. E mierc ur ea viito are. Cu soţia, vr ea u s ă spun.
- Cred că n e- ar face plăcere, sp use el . C îţi a ni î m 
pli ne şti? Şais pr ezece?
Julia se str îm bă uşor.
- La şase ş i jum ătate , a tunci - do ar bă uturi ...

- Pot să dau o mică p etre cere de zi ua m ea ? îl în 

trebă ea pe David cînd se pregăteau de culcare în seara
aceea. '
- Întîi , ar t rebui să p lătim factur a la g aze şi ra tele.
- As te a pot să mai a ştepte - o să pr imesc u n ce c
gras de la bunica de ziua mea. O petrecere mică, dragul

meu...
Aşa cum era îmbrăcată, în cămaşa de noapte al
bastră, imediat după baie, David Nicholson nu putea să-i
refuze soţiei sale nimic.
- Bin eînţeles, scum po , atî ta timp cît te ocupi de i n
vi taţii - şi nu m ai mult de treiz eci d e persoane!
Cu o zi înainte de petrecere, sună Sarah Hornby.
Draga mea, Mark e plecat în Statele Unite, îi spuse
ea şiprea
aşa Julia îşi bărbaţi.
puţini ascunsePot
dezamăgirea, deoarece erau şi
să vin cu altcineva?
- Bineî nţele s, cine e ?
- Un t ip ferm ecător, e braz ili an.
- Ce inte re sant, cum ara tă?
Era ca şi cum s-ar fi deschis un baraj. Jumătate de
oră mai tîrziu, cînd Sarah obosi de atîta vorbit, Julia se
68

gîndi că era prima oară cînd Sarah recunoştea în faţa ei

că avea amanţi.
în s eara ac eea, îi arătă lui David lista invitaţilor. El
fluieră uşor.n u cun osc p e nimeni. Cine naiba sî nt Duck ş i
- Dar
Piggy? '
- Di ck şi Pegg y Fans haw e, î i, ştii, p erechea ac eea
sim pati că pe care am cun osc ut- o la He nley.
- Pe ntru vreo ci nci minute. Ş i Gera niu m cine e?
- Gen eviev e, dragul m eu, soţi a lui Richard de Lisle -
regizorul pe care l-am cunoscut la familia Hornby.
- Parcă-
că i-am invitati opepagin di n şiWho’s
soţii ăMitton Who.
pe Suzy, ca S'avă
să fie Domnului
şi
cîţiva oam eni d e rî nd.
- Ah , nu, nu soţii Mitton, d e* fiec are d ată cînd se
îm b ată fac scandal. Şi d e ce naiba ai în vitat-o şi pe
Suzy? Se strică toată socoteala.
Su zy era secretara lui David, cu un ta lent î nn ăscu t de
a atrage atenţia, care purta lucruri prea strîmte şi prea
scurte.
în tregi Juliei nu-iare
în fiec plăcea
zi. deloc ideea că David îi dicta ore
- Ei bine, o să- l rog şi pe bătrî nul Roley Farebro ther
să treacă.
- Nu, se ră sti Ju lia . Cu asta ch iar că nu sînt de
acord. Dacă individul ăsta o să-mai treacă vreodată pra
gul casei mele, eu plec.
Roley Fare bro ther era ceva d e ge nul c el ui mai gro az
nic sale
ile cîine bancuri
vagabond, cu prostul
insipide şi deobicei de cîntece
a cînta a rîde deobscene
propri
cînd se î m băta.

Julia şi Richard de Lisle se ţineau de mînă pe ca

n apeau a -din piel e n eagră a s oţilor Hom b y cînd s e pră
 69

buşi tavanul. Ea se lupta cu disperare să iasă de sub

dărîmături, cînd se trezi şi văzu că pisica frămînta pe
burta ei şi David ţinea tava cu micul dejun.
- Kit che n ş i cu m ine am venit să- ţi spu nem la m ulţi
ani, zise el sărutînd-o.
Julia era atît de bucuroasă că totul fusese doar un
vis, încît se aruncă de gîtul lui David şi îl îmbrăţişă.
- Ah, dra gul m eu, cî t te iubesc, z ise ea.
David îi dărui un set alcătuit din bluză şi jachetă din
caşmir şi o poşetă. Kitchen îi dărui o cutie de „Turkish
Delight". Ea fu uşor dezamăgită că bunica ei îi dăruise o
broşă cu diamante cam urîţică în locul obişnuitului cec
gras, dar se înveseli cînd ajunse la birou şi găsi un pa
cheţel care o aştepta.
Era un volum de poezii moderne şi de neînţeles. în
interior, Richard de Lisle scrisese ,J.a mulţiani - cu dra
goste din partea lui Richard."
Va trebui să le ţin la birou, îşi spuse ea, dar fredonă
tot drumul s pre coafor
Totul mergea în paueazacîteva
strună, hotărî de m ore
asă.mai tîrziu,
cînd se ştergea după ce făcuse baie. Avea trei sferturi
de oră la dispoziţie ca să se aranjeze. Pentru Julia, ope
raţiunea de fardare era ca un fel de ceremonie religi
o asă, care trebuia să s e d esfăş o are î ntr -o linişt e totală ş i
fără întreruperi. Tocmai îşi adunase la un loc toate sti
cluţele şi pămătufurile necesare, cînd sună soneria.

-Eralartă
David,
-m cu
ă, tot
scucumSuzy,
po, dsecretara
ar m i-amsa. uit at cheil e. M-am
gîndit că ar fi frumos dacă Suzy ar putea să facă o baie
şi să se schimbe.
- Ce idee bun ă. Vino sus, z ise Juli a zîm bind cam
în cordat.
Abia făcuse ordine în baie.
70

îi dădu lui Su zy un prosop şi o lăsă să se descurce.

Dar ritualul ei era distrus. La cîteva minute, Suzy venea
să împrumute cîte ceva sau să întrebe cine mai venea.
în c ele din u rm ă, Julia renunţă, fiind cît se pu tea de
aranjată cu acea creatură în preajmă.
- Ce n aiba a i p e tine? o în trebă David, re m arcî ndu -i
deodată rochia-pantalon de culoare roz.
- îţi place? î ntrebă ea.
- E interesantă, sp us e el prudent. Cam deco ltată la
spate. Totuşi, îţi stă bine cu culoarea asta.
în clipa ac eea sună soneria. Mai erau zec e m inute
pînă cînd trebuiau să sosească invitaţii. Julia se duse să
desc hid ă. Zîm betu l îi în gh eţă î n să pe faţă cî nd î l văzu pe
Roley Farebrother. Era gata să-i trîntească uşa în nas,
cînd el îi dădu repede un buchet mare de lalele şi o
sărută cu z gom ot.
- Mulţi, mulţi a ni, bătrînico . Nici nu ară ţi de cincize ci
de ani . Ce pija m a f rum oasă ai pe ti ne - eşti gat a d e
culcare?
El avea o cravată ecosez şi o vestă din catifea ca
fenie.
- David a z is că vi n mu lte muie ri, aşa că m -am gî ndit
să ajung mai devreme ca să pot avea pretenţii.
- David e la bu cătărie , Roley, spu se Julia . Po ţi să te
duci la el.
Nu avea încredere că putea vorbi cu David în clipa
ac eea. Cum în drăznis e să- l adu că totu şi pe Role y?
în salon, Ro ley Fareb ro th er o atac ă p e Su zy . A c ea
sta purta o fustă neagră, despicată, şi nu avea sutien
sub bluza ajbă, transparentă şi cu multe volănaşe. Un
prost gu st incre dibil ! îşi sp us e Julia .
Şeful Juliei şi soţ ia, ac est uia so siră primi i.
- A m veni t devr em e, pe ntr u că t re buie să m ergem la
 71

cină, spuse el dîndu-i un buchet mare de trandafiri. Ce

bine arăţi!
Hotărîtă să nu-i prezinte pe Roley şi pe Suzy, Julia îi
ţinu d e vo rbă î n su frag erie cî t mai m ult cu putinţă .
Apoi, invitaţii începură să sosească. în curînd, Suzy
era în largul ei, fiind înconjurată de cinci bărbaţi. Şi, cu
groază, Julia văzu că Roley Farebrother îi spunea soţiei
şefului ei cea mai porcoasă poveste a sa. Deodată, toată
lumea păru să aibă paharele goale, iar Julia şi David
erau ocupaţi cu umplerea lor.
Sună telefonul. Era Sarah Hornby, care spuse în-
cîntată că brazilianul nu avea chef să se dea jos din pat.
- Am sunat să- ţi urăm un foarte , fe ri cit Richa rd d e
Lisle, scumpo, adăugă ea şi închise.
Juli#se întoarse nervoasă. David era în spatele ei şi
vorbea cu o femeie care tocmai sosise. Aceasta îi zîmbi
Juliei şi îi întinse mîna.
- La mul ţi an i,'sp u s e e a. Sî nt Gen evieve de Lis le.
Richard
am caută
întîrziat atît,undarloceuunde să parcheze.
am avut treabă în îmi pare rău că
provincie.
Era trecută bine de treizeci de ani, purta o rochie
roşie şifonată şi nu era machiată, fiind însă bronzată.
Dar a vea un aer som noro s, de p ersoan ă bine hră nită .
David, vădit impresionat, o duse să i-i prezinte pe toţi
cei lal ţi. Julia ie şi în hol - inim a îi b ătea cu p utere.
în prag, în tu n ec at la faţă, se afla Richard d e Lisle.
Chipul
sară în ibraţe
se lumină
şi să-l însă,
roagecînd
să ooducă
văzu.undeva,
Juliei îideparte
venea de
să-i
toţi acei oameni. în schimb, arboră cel mai strălucitor
zîmbet.
- Ri chard, c ît mă bucur !
- La mulţ i ani, sp us e el privind- o cu ate nţie. T otul e î n
ordine?
72

Nu i se poate ascunde nimic acestui om, îşi spuse ea

şi încuviinţă.
- îţi m ulţ um esc pentru c arte, şopti a poi. Intră să be i
ceva.
David îi întîlni în prag şi Julia i-l prezentă. întotdea
una îl considerase pe David înalt, dar acesta părea scund
faţă de Richard de Lisle.
- Tocm ai am fost vră ji t de soţi a dumita le , spuse Da 
vid oferindu-i un pahar. Vino să ţj-o prezint pe secretara
mea. E o mare admiratoare a dumitale şi arde de nerăb
dare să te cunoască.

* în Julia strînse
scurt timp,dinSu
dinţi.
zy era nas în nas cu Rich ard d e Lisle
şi, de fiecare dată cînd el părea să se elibereze, David îi
făcea cunoştinţă cu o altă fată frumoasă.
Se’duse la bucătărie să mai scoată nişte apă tonică
din frigider şi o găsi pe Kitchen stînd ca tăuraşul Ferdi
nand printre florile şefului ei. Cînd o luă în braţe, începu
să toarcă.
-Auzi
Of, paşi
Ca tkin, sp us
şi, cînd se eîntoarse,
ea, sî ntîlatîvăzu
t depe
tr istă . de
Richard
Lisle în p rag.
- Ea e Kit che n, z ise ea .
- Este frum oasă, spu se e l a prop iindu -se ş i ci uful ind
blana pisicii, după care o mîngîie pe ea pe păr. Dar nici
pe departe atî t de fru m oasă ca tine .
Luîndu-i- o p e K itchen din braţe, îi d ădu drum ul j os cu
blîndeţe
cîine careş se
i întin se b raţele
adăpostea . Julia seOcclipă,
de furtună. uibăriseî agăţară
ntr e ele c a un
unul de celălalt fără s ă vo rb ească, d up ă care el zise:
- Ştiu că n -a r tre bui s ă-ţi fac asta. îm i pare nespus
de rău că s-a întîmplat. Dar mă obsedezi, nu pot să
lucrez , nu pot să gînd esc - nu şt iu ce- i cu m ine. Şt iu că
 73

n-ar trebui să-ţi cer aşa ceva, dar trebuie să ne mai

vedem.
Vocea lui era ca un sedativ şi mîinile îi erau calde pe
spatele ei. Julia simţi cum îi dispare orice urmă de vlagă.
- Tre bu ie să ple c la Rom a pentru tr ei z ile , dar m ă
în torc dum inică.
Cu o voce pe care aproape că nu o recunoscu, ea
zise:
- Da vid s e duc e la o cină de c richet luni . înto tdeaun a
se î nto arce m ult du pă m iez ul nop ţi i.
- O să te sun luni ca să s tabili m locu l de î ntîl nire,
spuse el luîndu-i mîinile într-ale sale. Promite-mi că n-o
să te răzgîndeşti pînă atunci, şopti el apoi. Adu-ţi aminte
că te iubesc.
îi dădu drum ul ex ac t la tim p. în clipa u rm ăto are intră
David. Julia se întrebă cît stătuse afară, dar el zîmbi
agreabil.
- Aici e rai ! îi spu se el l ui Rich ard. So ţia ta zice că
trebuie
Juliasăîşiplecaţi.
luă la revedere de la soţii de Lisle ameţită.
- Cred că 'a fost bine, sp use ea du pă c e plecară ş i
ultimii invitaţi, aceştia fiind, bineînţeles, Suzy şi Roley
Farebrother.
- C ea mai re uşită p etrecere pe care am dat- o pînă
acum, zise el.
Julia nu mai suporta, dorinţa de a vorbi despre el era
prea puternică.
- Soţi i de Lisles sî nt simpatici, nu- i aşa? zise ea .
- Ea e extraord inară. E l nu prea m i-a plă cut.
- De ce? întreb ă ea n epăsătoare. E prea sol id?
- Nu m ă d eranjează asta . Dar a re o părere pre a
bună desp re si ne. Sărm ana Su zy abia a sc ăpat de e l.
- Suz y?
74

- Toată seara a rug at- o să- l îns oţească la Rom a ş i,

pînă la urmă, a trebuit să accepte să ia masa de prînz
mîine cu el. M-a rugat pe mine să-l sun dimineaţă şi să-i
spun că e bolnavă.
- Eşt i si gur că vorbi m desp re a ceeaşi p ersoană?
- Da, i ndi vidu l c u părul roşu, care s eam ănă cu o
vulpe. Oricum, are o r eputaţie îng rozitoare. De ac eea am
venit după tine la bucătărie. Nu voiam să te supere.
Timp de un minut, Julia nu spuse nimic. Apoi, ob
servă că cineva sti nsese ţigara pe can apeau a î m brăcată
în m ătas e alb ă şi izbucni în plîns.
-A h , po rc ii, sp use ea suspinî nd. Uit e ce-a u făcut din
canapeaua noastră!
David o î m brăţişă.
- Scu m p a m ea, nu mai plînge, sp us e el lin işt itor , mai
ale s de ziua ta.
în cetul cu în cetul, suspinele se m ai potoliră. David se
felicită pentru modul în care rezolvase situaţia. Se simţi
puţin vinovat pentru toate acele minciuni pe care le spu
sese despre Richard de Lisle şi Suzy.
Dar nu-i plăcuse deloc ce auzise în bucătărie. De
Lisle era îndrăgostit de Julia, evident, şi ea era atît de
impresionabilă. Acele lucruri trebuiau înăbuşite de la în
ceput.
în plus, îşi s pu s e el m în g îin d -o pe păr, av ea o scuză
pentru a lua o masă de prînz prelungită cu Suzy a doua
zi. Era foarte important ca amîndoi să-i spună Juliei ace
eaşi poveste.
 Reţinere temporară

Prima mea slujbă a fost la o mică editură, Mildew and

Rambridge. Şi nu m i-şia să
spăl, să fac comisioane plăcut deloc telefonice.
fac legături - nu făceam decît să
Am
sta t acolo d oar pentru că cei d e la şc oala de dactilografie
spuseseră de nenumărate ori să păstrăm prima slujbă
cel puţin un an şi, mult mai important, pentru că eram
ne bună dup ă domnul Ramb ridge.
Toate eram: domnişoara Winn, secretara lui, pur şi
simplu, saliva după el, şi pînă şi domnişoara Truslove
cea grasă, care
cu Devon lucradinpentru
Violets belşugddmnul Mildew,
dacă trebuia să-lsevadă.
dădea
Nu ştiu ce îl făcea să fie atît de minunat. Avea pe
puţin treizeci de ani şi întotdeauna părea obosit: ca un
leu plictisit, cu chipul său frumos şi răvăşit, cu un corp
superb, care întotdeauna părea prea mare pentru hai
nele sale cînd stătea şi citea manuscrise toată ziua cu
 76

picioarele lui lungi pe birou. îl vedeam numai ocazional,

dar, de fiecare dată cînd îi duceam cafeaua, îmi arunca
. un zîmbet fermecător, iar eu aveam grijă ca numai el şi
nimeni altcineva să ia caimacul laptelui.
în ultima v rem e, căsn icia în c ep u s e să-i ş c h io p ăteze
şi, cu speranţe reînnoite, domnişoara Winn îşi făcuse
permanent, iar do m nişo ara T rus lov e se apucă să- şi p en-
seze bărbia în fiecare dimineaţă.
Celălalt bărbat din firmă, în afară de domnul Ram
bridge şi domnul Mildew, era domnul Curtis de la Vîn-
zări. Nici domnişoara Winn, nici domnişoara Truslove nu
îl ag reau şi erau b uc u ro ase că pleca la sfîrşitul lunii. Eu
eram cam tristă. Era'libidinos, dar eu îl plăceam. Avea
un chip plăcut de ţigan şi se îmbrăca elegant. Dar, să fim
sinceri, nu făcea parte din aceeaşi categorie cu domnul
Rambridge. Domnului Curtis nu i-am pus niciodată în
cafea c aimacul laptel ui.
Era o lună iulie zăpuşitoare şi domnişoara Winn îşi
luă brusc o vacanţă de o săptămînă. Domnul Rambridge
nu îi dădea niciodată multe scrisori şi speram ca ea să
mă lase să o înlocuiesc în perioada cît lipsea.
Dar era hotărîtă să angajeze pe cineva temporar.
- Să n-o l aşi să se atingă de do sare, îmi s pu se ea
mie. Ai grijă să-i bată scrisorile la maşină şi să menţină
ordinea pe biroul lui. Le-am spus celor de la agenţie să
ne trimită o femeie mai în vîrstă.
Luni, la unsprezece, apăru „femeia mai în vîrstă“.
Avea
corp şivreo nouăsprezece
o fustă ani părul
scurtă. Avea şi purta o bluză
lung, ochii mulată
mici şi pe
un
cîine mops în braţe.
Sînt Stephanie Bathurst, spuse ea. Am venit unde
trebuia?
- Ai î ntî rz iat , se răsti do m nişo ara Truslove.
 77

- îm i p are ră u, am d ormit mai mul t.

- E cî inel e tă u? o î n trebă dom nişo ara Truslove. Nu e
vo ie cu cîini aici. ’
în clipa ao eea, dom nul Ram b rid g e ieşi din birou pă-
rînd abs ent. -
- Vre ţi să -i spuneţi, vă rog, dom nişo are i Winn să vină
la m in e? zise el .
- E în vacanţă , spus e dom nişoara T ruslove.
- Oh, Doamn e, am uit at.
- Dî nsa e angajat a te m po rară , a dăug ă domnişo ar a
Truslove ironică. Şi-a adus şi cîinele, dar i-am spus că
nu e voie cu cîini aici:
- E foarte cum inte , sp us e Ste ph anie z îm bindu -i fe r
mecător domnului Rambridge. Plînge dacă rămîne sin
gur acasă.
- Nu vă d d e ce n -ar pu tea să stea a ici , spu se domnul
Rambridge. Te rog să vii în birou cînd eşti gata.
Lui Stephanie îi trebui cel puţin o jumătate de oră ca
să fie gene
şi cu gata. dese
Arăta şisuperb. Ochiinişte
îşi făcuse ei mici deveniseră
adîncituri imenşi
superbe în
obraji. Domnul Curtis, de la Vînzărj, care tocmai sosise,
sco ase un fluie rat prelung.
- la te ui tă, spu se e i. Lucrurile în cep s ă arate mai
bine.
- Do mnul Ramb ridge a şteaptă , spuse domnişoa ra
Truslove cu asprime. Du-te înăuntru imediat.
Eu amEra
Pomeroy. rămas să am
drăguţ, dargrijă de cîine, pacoste,
o adevărată al cărui nume era
scîncind
şi lătrînd şi aruncînd priviri pe furiş la lucrul de mînă al
dom nişoare i Truslov e.
Stephanie stătu în biroul domnului Rambridge ore
în tregi de unde ieşi căscîn d, iar eu am în treb at-o dacă
voia să-i aduc nişte sandvişuri.
78

- Nu, mulţum esc, spu se e a. Mă î ntîl nesc cu cine va,

dar o să te în so ţesc puţin, dac ă nu te der anjează.
îm i spuse că abia se în torsese din sudul Fran ţei, unde
stătuse
- Nuşasem săptămîni.
ai am nici un ban, dac ă-ţi vine să crez i, de
aceea fac treaba asta temporară. Habar n-am să bat la
maşină sau să scriu steno, aşa că zîmbesc tot timpul
şi-mi arăt foarte mult picioarele, ceea ce pare să dea
rezultate, la spune-mi, ce-i cu Rupert?
- Rupe rt ?
- Rupe rt Ramb ridge - e absol ut d eli ci os! Pr esupun
că e-î ns
Da,urat,' nu ? fe ricit, am minţi t eu.
ş i foarte
- Pă cat! î m i p lăcea, ş i celă lalt - brunetul - nic i el n u
arată rău.
Se întoarse de la masă pe la trei şi jumătate şi intră
în biroul dom nului Ram b rid g e pentru ca ac es ta să-i dic
teze alte scrisori. După aceea, dispăru ca să se fardeze.
- Do am n e, e cinci , sp us e ea uitîndu-se l a ceas cî nd
ieşi de Aş
acasă. la toaletă.
putea săA trecut
le cer cucelor
multdeorala mea de plecare
agenţie să mă
plătească pentru jumătatea de oră suplimentară. Noapte
bună tuturor, zise ea şi, luîndu-l pe Pomeroy în braţe,
ieşi din birou înainte ca domnişoara Truslove să apuce
să mai spună ceva.
Marţi veni tîrziu, stătu două ore la masă, îşi petrecu
foarte mult timp în biroul domnului Rambridge scriind
după dictare,
maşină. dar, lacăîntoarcere,-nu
Era uluită el nu-i făcuse bătu nici un cuvînt la
avansuri.
- E înc ă înd răgos tit de soţia sa , i-a m spus eu cu
răceală.
- Toţi spun aşa, z ise Step han ie oftî nd, dar n-are im
portanţă niciodată.
 79

Miercuri după-amiază, domnişoara Truslove nu mai

suportă şi, imediat cum Stephanie părăsi biroul, se duse
la domnul Rambridge.
- Tre i ore la m asă, am auzit-o spu nîndu-i, ş i nici o
scrisoare bătută la maşină.
- N-a re impo rta nţă, zise dom nul Ram brid ge c u blî n-
deţe, cea mai mare parte a zilei de mîine voi fi plecat la
Brighton, aşa că va putea recupera.
Dar, în dimineaţa celei de a patra zile, Stephanie veni
îm b răc ată cu o vestă din şireturi peste o rochie m ulată
pe corp şi, imediat, se duse să se fardeze.
- De- ajuns , spus e dom nişo ara Truslove ş i i ntr ă în
bir oul dom nulu i Mildew ,, trî ntind uşa î n urm a ei . îşi p e
trece toată ziua la toaletă, am auzit-o eu strigînd, iar
astăz i po artă o rochie car e o fac e să p ară goală.
- Poft im? spuse domnul Milde w.
- A pro ape goală , repetă ea, înc ingîndu -se. Are o i n
fluenţă negativă asupra micuţei noastre Jenny, care e

numaiproaste
ceiuri la primala eivîrsta
slujbă
ei. şi poate prinde foarte uşor obi
- Se poate ocup a Jenn y de scrisori le lui Rup ert to t
restul săptămînii?
- Nu vă d d e ce nu, n- au mai răm as decî t două z il e.
Nu mi-a venit să cred ce norOc dăduse peste mine:
am început să sar prin birou, înconjurîndu-mă cu braţele,
în sfîrşit, av eam prilejul să-m i în c erc norocul cu dom nul
Rambridge.
Poate aveam să dau o fugă pe Oxford Street în pau
za de m asă ş i să- m i cu m păr o rochie nouă.
Pe chipul lui Stephanie nu se putea citi nimic cînd
ieşi din biroul domnului Mildew.
- La re ved ere, îmi s pu se ea. îţi m ulţum esc că ai avut
grijă de Pomeroy. Transmite-i dragostea mea lui Rupert.
80

Numai moartă, mi-am spus eu. Niciodată nu m-am

bucurat atît de muit cînd am văzut pe cineva plecînd.
Nu că mi-ar fi fost antipatică, dar mă deranja să ştiu
că stătea
sexy. Am ore în şirînsă
iertat-o în biroul
cînd domnului Rambridge
am descoperit arătîndcă
surprinsă
scrisese cu ruj1pe peretele de la toaletă Trus,Porothy
love a avut mai mulţ
i bărbaţ
i decît am avut eu mese de
seară calde."
Vremea se încălzea din ce în ce. Gleznele domni
şoarei Truslove se umflau, iar eu mă topeam bătînd la
maşină iar şi iar scrisorile domnului Rambridge, pînă cînd
acestea
merg să erau
beauperfecte.
ceva cuDomnul Curtissău
el şi chipul mădebătea
ţiganlasecapîntu
să
necă şi mai mult cînd, la fel ca de fiecare dată, l-am
refuzat.
Cînd domnul Rambridge se întoarse de la Brighton,
la birou nu era nimeni în afară de mine. Dat fiind că
venis e cu o m aşină deca potabilă , frum useţea sa e ra ap ro ap e
copleşitoare, astfel că m-am bîlbîit puţin cînd i-am spus

de plecarea
- N-ar f luii trebuit
Stephanie.
să m ă aştepţi, zise e l p unîndu -şi fru
moasa semnătură cu cerneală neagră în josul fiecărei
scrisori. Sînt excelente, trebuie să fi muncit ca o sclavă
pentru asta. Ce zici, bem ceva?
Deschise un dulap mic, de unde scoase o sticlă de
wh isky ş i dou ă pah are. Dup ă aceea s e răz gî ndi.
- Dacă stau să m ă gînd esc mai bine , ha i să m ergem
la un bar, aici e prea cald.
Mi-a fost prea ruşine să-l întreb dacă puteam să mă
fardez, aşa că n-am avut timp decît să mă pieptăn şi să
golesc jum ătate de sti clă de par fum pe m ine .
Ne-am aş ezat pe terasa unui bar minun at , înconjuraţi
de aburi de parfum Charlie. Eu eram mută de fericire,
 81

dar domnul Rambridge păru încîntat să vorbească nu

mai el. Eu doar îl ascultam.
- Sp er că -ţi place ce faci, z ise el .
- Ah , da, e din ce în c e mai plăcut, pe m ăsu ră ce
capăt mai multă experienţă.
Nu eram obişnuită să beau şi, sub soarele atenţiei lui
şi bînd al doilea pahar, am început să mă deschid ca o
floare.
l-am spus to tul d esp re m ine ş i de ce fus ese alungată
Stephanie, de fapt, şi ce scrisese p e perete desp re do m 
nişoara Truslove. Domnului Rambridge îi plăcu foarte
m ult aces t (ucru .
- Era o fată ciudată , în tr- adev ăr, spu se e l. Am avut
nişte colegi de şcoală care se numeau Pankhurst. O fi
vreo le gătură?
- Nu cred, am spus eu rî zînd uşor di n cau za bă utur ii .
Ea se numeşte Bathurst.
- Ah, Bat hurs t! B ănuiesc că locu ie şte în vreun apar
tament sordid împreună cu mai multe fete, care îşi atîrnă
toate lenjeria deasupra căzii.
- Nu, am zis eu, l oc uieşte în Kensington cu fra tel e şi
cumnata ei.
Domnul Rambridge se uită la ceas.
- Du m n ezeule, trebu ie să ple c. Uite ce e , o să te las
la cea mai apropiată staţie de metrou.
M-am dus acasă ameţită şi cuprinsă de euforie. M-am
bucurat că părinţii mei plecaseră la film. Gîndul că aş fi
putut deveni a doua doamnă Rambridge mă ţinu trează
toată noaptea: tînără, iubitoare şi înţelegătoare, alinîn-
du-i durerea prov oc ată d e prima căsnicie .

în dim ineaţa u rm ăto are v rem ea era foarte frum o asă

şi am ajuns la birou devreme. Am tăiat doisprezece din
82

trandafirii tatei, catifelaţi şi uzi de rouă, pentru a-i pune în

biroul domnului Rambridge. Apoi, mi-am dat seama că
exag erasem , aşa c ă am luat tre i dintre ei pe ntru a- i pu ne
pe biroul
mă fardezdomnului Mildew.
şi, cînd am ieşit, Am stat multTruslove
domnişoara la toaletătocmai
ca să
răspundea la telefon.
- Răcelil e acest ea de vară sî nt atî t de î nş elă toare,
spunea ea. Aveţi grijă de dumneavoastră. O să-i spun
domnului Mildew că nu veniţi pînă luni.
Mie î mi sp use su părată :
- N-ar tre bui să la şi niciodat ă centra la nesu prave
gheată. Era domnul
răcit îngrozitor Rambridge,
şi nu vine la serviciu.care mi-a spus că a
M-am înfuriat că n-am fost acolo să răspund. Domnul
Rambridge ştia că eu eram întotdeauna la centrală la ora
aceea şi trebuia să fi sunat special ca să stea de vorbă
cu mine. Poate chiar ar fi vrut sa mă duc să-l îngrijesc.
Acum trebuia să suport trei zile lungi pînă cînd aveam
să-l revăd. Mi-I închipuiam în patul său mare şi gol, la fel
de dezam
în dimăgit ca şiac
ineaţa mine.
eea, dom nul Mild ew avu unul din ac 
cesele sale de eficacitate şi descoperi că lipseau două
manuscrise.
în c ele din urm ă, am găsit British West Hamptead, A .
Geographical Survey printre cărţile de telefon, dar n-am
putut să găsim nicăieri Stubby, The Story of A Royal
Corgi.
- Po ate l-a lua t dom nul Ram brid ge, a m. spus eu pli nă
de speranţă.
- Bu nă idee , zise dom nul Mildew. Sun ă-I şi întreabă- l.
Eram atît de emoţionată, încît abia puteam să ridic
receptorul. Dacă manuscrisul era la domnul Rambridge,
puteam să mă duc să-l iau. Aş fi putut să-i duc nişte
 83

st rug uri şi să- i p regătesc o m asă uş oară de prî nz - eu,

care nu puteam nici m ăcar să fi erb un ou.
- Spălă toria chin eze asc ă, spu se o vo ce la celă la lt
cap -ăt Mă
al firul ui. i, am greşit nu m ărul, a m spus eu ş i a m
scuzaţ
form at din nou. -
Am fost com plet şoc ată cî nd îmi răspu ns e o fe m eie .
- Aş pute a v orb i cu dom nul Ramb ridge? a m între bat
eu.
- Greşea lă , spuse vo cea ş i închise.
De data aceasta, am format cu atenţie. Telefonul sună
în delung.
- Alo, spus e o vo ce răst ită de fem eie şi , pe fund al, se
auzea un lătrat de cîine. Taci, Pomeroy, spuse vocea. E
în regulă, dragul m eu, d u -t e în ap oi în pat. C u cine aţi
spus că doriţi? Cu domnul Rambridge? îmi pare rău, aţi
greşit nu m ărul, z is e ea şi trî nti receptoru l iară şi.
îm i trebuiră cîtev a s ec u n d e ca s ă mă d ez m eti cesc -
minunatul, minunatul domn Rambridge şi oribila Stepha
nie sau minunata, minunata Stephanie şi oribilul domn
Rambridge. Dar cum se găsiseră? Apoi, mi-am amintit
că, seara tre cu tă, l a bar, î i sp us esem nu m ele ei de fam i
lie şi fa ptu l c ă lo cu ia, la fratele ei. î n ciu da im pres iei de
lene pe care o dădea, trebuia să fi acţionat cu viteza
fulgerului. Nu puteam să ţip, dar am simţit imediat cum
îm i curgeau lacrim ile p e obraji.
în clipa ac eea, intră dom nul Curtis şi spuse:
- Bună , fr umoa so.
Apoi, adăugă mai îngrijorat:
- Hei, ce s-a -ntîrî iplat?
Plîngeam în hohote, dar, încetul cu încetul, am reuşit
să-i spun toată tărăşenia.
El ridică din umeri.
84

- Mă aşteptam la asta . Mi- am dat seam a că n u era o

fată renumită pentru rezistenţa elasticului de la chiloţi.
Cîrid am intrat marţi, am văzut-o stînd pe biroul lui, cu
fusta ridicată, lăsînd să se vadă aproape toată pulpa.
- Dar domn ul Ram brid ge nu- i a şa, am spus e u sus-
pinînd.
- Te î nşel i, scum po. E f oarte a bi l.
- Nu cred, a suferi t fo arte mu lt cînd l-a părăsit soţi a
lui.
- Dar ş tii de ce l-a pără sit? Pe ntru că se ţi nea dup ă
toate fustele din Londra. Nu ştia niciodată de el. De ce
crezi că părea atît de obosit dimineaţa?
- Dar n -a f ăcut avansu ri ni ci une i f emei d e lâ servi
ciu. ■ -
- E de p ărere că nu tre bu ie să facă m urdărie în faţ a
propriei uş i. Oricum , ţ i-l înc hipu i d înd u-se la Truslo ve sau
la Winn?
- Ste ph anie e foarte frum oasă, a m spus e u.
- Si gur,decît
nu trebuie e binesă-ţifăcută. P ar t upuţin
mai scurtezi eşt i fustele,
mult maisădrăguţă
te -
tunzi ca lumea şi să n-o mai laşi pe mama Truslove să-ţi
spună cu ce să te îmbraci.
M-am gîndit puţ in la ac est e lucrur i.
- Crez i că, at unci, dom nului Ramb ridge i- ar plă cea
die mine?
- Bineî nţele s, d ac ă’ eşt i atî t d e prostuţă , în cît să- l
vrei.M-am ridicat cînd domnul Curtis spuse aceste cu
vinte şi l-am privit uimită. El se uita pe fereastră. Am
scos oglinda din birou şi m-am privit repede: ochii îmi
erau umflaţi şi roşii, şi rimelul îmi curgea pe faţă.
-A r ă ţi c a nai ba, spu se dom nul Cur tis îm brăţi şî n-
d u -m ă ş i să rutî nd u- m ă.
 85

Asta e ciudat în legătură cu bărbaţii. Nu ştii dacă-ţi

plac pînă nu te ating.
îm i dădu drum ul la fel d e rep ed e cum m ă îm b ră
ţişase.
- lartă -m ă, m -am lăsat luat de va l, spuse el şi sco ase
o pereche de ochelari fumurii din buzunar. Pune-ţi ăştia
şi hai să mîncăm ceva.
- Tre bu ie să -i adu c sandvişur i do m nişoar ei T ruslove .
- Las- o încolo p e dom nişo ara Truslove , se poat e d es
curca şi singură.
- îţi mu lţum esc câ e şti atî t de drăguţ.
- Am eu m otive le m el e, zi se e l.
în w eeken d -u l acela, m -a m tuns şi m i-am c u m p ărat o
rochie nouă. Am evitat să m ă gînd esc la bir ou sau la
domnul Rambridge.
Cînd am ajuns luni la serviciu, domnişoara Winn era
isterică din cauza felului în care arăta biroul ei. Prietenul
care se aşteptase să o însoţească în vacanţă nu venise
şi ea îi povestea domnişoarei Truslove, care îşi pierduse
penseta şi încerca pe furiş să-şi smulgă firele de păr din
bărbie cu un cle şte de unghii.
- Te- ai t uns, îmi s pu se dom nişo ara Truslove. E mult s
mai frumos aşa. Şi ai şi o rochie nouă, puţin caiji scurtă
pentru birou. Văd că ai î n văţat c eya d e la indivi da aceea,
zise ea apoi şi se apucă să-i povestească domnişoarei
Winn despre Stephanie.
Domnul Rambridge veni pe la zece. Părea epuizat.
Eu stăteam la centrală.
- Cum vă si mţiţ i? l- am întrebat e u.
- Mul t ma i bine , m ulţum esc. Am sta t în pat tot w eek 
end-ul şi a m reuşit să tra ns pir mult.
Sînt convinsă, m i-am spus eu.
86

El mă privea cu interes.
- îm i p lace cum îţi stă părul, zise el , şi rochia . Mi-a
făcut plăcere să bem ceva împreună, trebuie să mai
facem asta cî t de curî nd.
Zîmbindu-i foarte dulce, am observat că părul îi era
mai rar şi, unde odată, credeam că trupul său superb şi
păros părea prea mare pentru hainele sale, acum mi-am
dat seama că purta haine prea strîmte.
în tim p ce făc eam c afeau a, l-am au zit pe dom nul
Curtis venind. Am turnat caimacul laptelui într-o ceaşcă
şi am luat-o, îndreptîndu-mă spre uşă.
- îi duc e u cafeau a domnului Ram bridg e, să ri dom 
nişoara Winn.
- Asta e pe ntru dom nul Curti s, am s pus eu scur t.
- Dar a re caimac. Şt ii doar că domnului Ramb ridge î i
place caim acul de la l apte.
- Interesa nt, şi dom nului Curti s îi place, a m zis eu.
 Sora miresei

Ca de obicei, Sally întîrzia la cină. Friptura de porc se

zbîrcea în cuptor. Tata, care renunţase la păhărelul de
dinainte de cină de cînd cu Bugetul, foşnea nervos ziarul
de s eară .
- Sall y e culmea , spuse m şm a. Ne aşez ăm ?
M-am uitat pe fereastră şi am văzut o maşină al
bastră şi lun gă op rită la po artă. ■
- E aic i, am spus eu, cu Charles.
Am văzut-o pe sora mea sărind din maşină şi venind
în fugă în
şi poarta peurma
alee,ei. lăsîn
Sally du-l pe Chniciodată
nu închide arles săuşile;
în chidă
ştie portiera
că o va face cineva în locul ei. Rîzînd întotdeauna, este
la fel de frumoasă ca primăvara şi la fel de bine primită
pretutindeni.
- Bun ă seara t uturor , st rigă ea.
- Ai î ntîrz îat, spu se tata cu b lînd eţe .
88

- Charle s r ăm îne la m asă? întrebă m ama, ne şti ind

cum să împartă patru cotlete la cinci persoane.
- Dra gii m ei, strigă Sa lly, î m brăţiş înd u-i întîi pe un ul,
apoi pe celălalt, am o veste extraordinară pentru voi.
Charles şi cu mine ne-am logodit.
Se lă să o tăcere î n cărc ată de uimire - apoi, toat ă
lumea păru să izbucnească în rîs şi să se sărute unii pe
alţii. Charles Tankard este fermecător şi, în plus, mai are
o calitate: e foarte bogat. Sally nu are decît optsprezece
ani şi ştiu că părinţii mei n-ar fi fost niciodată de acord să
se mărite atît de tînără, dacă n-ar fi fost siguri că totuşi
Charles avea să-i ofere o viaţă cu care ea nu era deloc
obişnuită. De acum încolo, vor fi iahturi şi încălzire cen
trală.
Charles apăru cu un aer timid, dar era foarte încîntat
de sine.
- Am vrut să vă cer permisiun ea mai întî i, dom nule,
spuse el strîngîndu-i mîna tatei, dăr se pare că Sal n-a
mai avut răbdare.
- Şi Helen va fi do m niş oară de onoare, nu- i a şa,
draga mea? mă întrebă Sally radiind.
Toţi se î nto arseră să m ă priv ea sc ă, de p arcă ar fi fost
o compensaţie pentru faptul că nu eram eu cea care se
căsătorea.
- Bineînţele s că nu se po ate , am spus eu. E ri dicol .
Toată lumea ar rîde de mine dacă aş fi domnişoară de
onoare la vîrsta mea.

Am douăzeci şi şapte de ani, aproape cu opt ani mai

mare decît Sally. Unul dintre coşmarurile mele cele mai
dese era că ea se va mărita înaintea mea. Acum, într-o
viteză îngrozitoare, se părea că mă transformasem într-o
fată bătrî nă - so ra nem ăritată a lu i Sally.
 89

Sally se întristă cînd mă auzi refuzînd, iar mai tîrziu,

în s eara ac eea, m am a m ă luă d eo parte.
- Tata şi cu m ine şti m ce mu lt ai suferi t din cau za lu i
Simon şi nu te-am bătut la cap. Dar nu poţi să stai aşa o
veşnicie, altfel pierzi trenul. A trecut aproape un an.
Nu, trecus e dec ît un an ? Mi se păr ea o eternitate .
Ieşisem cu Simon timp de şase ani şi, chinuită de în
doieli, mă luptasem să-l fac să mă iubească. Toţi spu
neau să am răbdare, că, pînă la urmă, el avea să se
în s o are cu m ine.
în schimb, cîn d s-a în tors dintr-o v acan ţă la schi, el
m-a anunţat că întîlnise pe altcineva. M-am comportat
fo arte bine a tunci - fără isterica le , fără agitaţie, doar
pierzîndu-mi puţin din strălucire şi simţindu-mă complet
pustiită. Stăteam ore în şir în camera mea, uitîndu-mă pe
fereastră la maşinile care treceau şi la miile de bărbaţi şi
femei care se plimbau pe stradă, toţi perechi, în afara de
mine.

tat săBineînţeles că, pînă

fiu domnişoară la urmă,Sally
de onoare. am fucedat şi am accep
încîntată..
- Mă bucu r atî t de mult, sp us e ea , şi o să cunoşti o
mulţime de bărbaţi la nuntă.
Băr baţ i? Cun oş tea m fa m il ia T ankard - aroganţi , chi 
peşi, siguri pe ei, cu maşinile lor rapide şi elicopterele
lor. Era puţin probabil să-l interesez pe vreunul.
Cele trei luni dinaintea nunţii au fost un coşmar. Tre

sbuie
eamsăa fică”
fosteram
de-achinu
dreptulităinsuportabilă.
de g elozie. MAcum
amîmi
a îşidaufăc ea gr iji
pentru toate că nu aveau să fie pe placul familiei Tan
kard; ce agitaţie a fost cu alegerea florilor, şi a tortului,
chiar şi a invitaţilor potriviţi. în fiecare seară, cînd ve
neam acasă de la serviciu, găseam holul plin de talaş de
la ambalaje. Şi eram chemată să mă minunez de ul
90

timele cadouri trimise. Tatăl lui Charles, care era, pur şi

simplu, vrăjit de Sally, le făcu cadou de nuntă o căsuţă
superbă. Charles îi dărui lui Sally un colier cu smaralde
şi diamante.
A fost o ceartă şi în legătură cu rochiile domnişoare-,
lor de onoare. Eu nu Sînt la fel de frumoasă ca Sally.
Sî nt î naltă - am un m et ru ş aptez eci şi şapte - şi cî n-
tăresc pe m ăsu ră. Cînd sînt fe ricită , m ă lum inez l a faţă ş i
dau impresia că sînt frumoasă. Dar cînd sînt tristă, arăt
ca n aiba .
Cealaltă domnişoară de onoare era sora lui Charles,
Bridget, care este scundă, cu nişte ochi negri şi o piele
măslinie; arată senzaţional în culori vii. Singurul ei defect
sînt picioarele şi era hotărîtă să le acopere. Drept ur
mare, se înţelese cu Sally, care, în perioada aceea, era
foarte mult sub influenţa familiei Tankard, şi, împreună,
aleseră o rochie ciclamen, lungă, cu o mulţime de volă-
naşe. Nimeni nu-mi dădu atenţie cînd am spus că eram
prea solidă pentru o rochie lungă, plină de volănaşe, iar
ciclamenul nu se p otrivea de loc cu tenul m eu.
Ven i şi ziua nunţii - pu tea i fi sigur că Sa lly avea să
facă s oarele să ap ară - şi, la ora tre i, ne aflam în bi
serică, aşteptînd-o să sosească, Bridget arătînd superb,
eu, ca o pocn itoare d e Crăciun prost îm pac hetată. Cî ţiva
invitaţi întîrziaţi intrară repede cu pălăriile în mîini.
Deodată, apăru Sally. O undă de plăcere îi străbătu
pe toţi cei prezenţi. Flori albe de cireş cădeau în curtea
bisericii,cadar
fericită ea.nici
Erauna nu plutea
radioasă şi nu mai graţioasă
se temea sauTata,
deloc. mai
strîngîndu-i braţul, părea îngrozit.
Se intonă .Marşul nuptial“ şi ne-am pus în mişcare:
Sally plutind în faţă, ca o zeiţă, Bridget şi cu mine ur-
mînd-o asemeni Demnităţii şi Neruşinării. Mă simţeam
 91

expusă tuturor privirilor, dureros de conştientă de umerii

mei laţi sub volanele ciclamen. Toată lumea trebuia să
se uite la mine şi să o recunoască pe sora nemăritată a
lui Sally.
- Dra gii m ei. .., încep u vicarul.
Abia cînd valurile de ruşine se mai stinseră puţin,
l-am observat pe bărbatul care stătea chiar lîngă noi.
Avea pînă în treizeci şi cinci de ani şi era înalt, cu umeri
puternici, din aceeaşi categorie cu mine.
Dar nu înfăţişarea lui îmi atrase atenţia, ci nemiş
carea; avea un aer ciudat, ca şi cum n-ar fi făcut parte
dintre cei din jurul său. Ţinea mîinile atît de încleştate pe
spătarul băncii, încît încheieturile degetelor i se albiseră,
şi un muşGhi îi zv îcn ea c ontin uu în ob raz.
Trebuia să fi simţit că îl priveam fix, pentru că se
în toarse brusc spre m ine. Su b bronz, chipul său era în 
grozitor de p ămîntiu. l-am zîm bit fără să v reau, ca a tunci
cînd vrei să linişteşti un copil speriat. Instantaneu, chipul
său deveni o mască şi privi prin mine.
- Oh, Do amn e, îngrozi tor! m i- am spus e u. A rată a tît
de bine, şi-o închipui că încerc să-l atrag.
Uitîndu-mă în altă parte, am simţit o puternică ro-
şeaţă cuprinzîndu-mi faţa, gîtul şi umerii.
Ju m ătate de oră m ai tî rzi u, n e- am înş ira t cu t oţii pen
tru a saluta invitaţii. Era ca şi cum am fi lucrat într-o
fabrică - în clipa în care fiecare invita t ajun gea î n dre ptul
meu, îi zîmbeam, ne strîngeam mîinile şi spuneam cî
teva cuvinte de bun -venit; a poi, ven ea u rmătorul, zîm bet,
str îng ere de m îini, urăr i.
Eu stăteam între Bridget şi doamna Tankard, care
dăd ea pe dinafară a sem eni pe trolul ui dintr- o so ndă şi , de
fiecare dată, ţine a oam enii d e vorbă p rea mult .
Deod ată, am auzit- o pe B ridget ţinî ndu-şi respiraţi a.
92

- Uite, îm i şopti ea. E l e frum osu l David par lisl e. Am

fost î nd răgos tită de el.
Era bărbatul pe care îl remarcasem în'biserică. Chi
pul îi era aproape inexpresiv cînd începu să înainteze
spre noi.
- Da vid, exclamă d oam na Tankard, mă bucur atî t de
mu lt că ai reuşi t să vii .
- Bu nă, Ver a, spu se e l tot fără să z îm beas că şi se
aplecă să o săru te p e obraz.
- Mi-a părut a tî t de ră u cînd am auzit tot ul , spu se ea .
Am tot vrut să-ţi scriu. Dar niciodată nu apucăm s-o
facem. Ce fac cei mici?
- Sî nt bi ne .
Era pur şi simplu nedrept, pînă şi vocea lui era sexy.
- Şi t u; te descurci ?
- Şi eu sî nt bi ne .
în biserică, num ai „ bine“ nu arătas e.
- Ve i răm îne î n A nglia u n ti mp?
-V r e o lun ă. -
Co ada s e lung ea î n sp atele l ui.
- Pe ntru D um n ezeu, nu m ai ţine tra fic ul pe I oc, Vera,
spuse domnul Tankard.
Ap oi, a junse î n faţa m ea, măsu rî nd u-m ă d in cap pînă
în picioare - şi, sigur, era un bărb at care ştia cum să
privească pe cineva. Furioasă, m-am trezit roşind din
nou.
- Ne-am văzu t în biseri că, zise el întinzî nd u-mi m îna.
- M-a i văzut ş i pe m ine? în trebă Bridg et apucî ndu-i
mîna şi întinzînd obrazul ca să o sărute. M-am schimbat
de cî nd ob işnuia i s ă- mi cu m peri î n gh eţată ?
- E limp ede că m ănî nci m ai puţi nă îng heţată, zise e l.
-U n d e stai?
- La Grand.
 93

- Vii pe ta noi m îin e? O să fim atît de pli ctis iţi.

Coada se mări din nou.
- Se p are că t ot ţinem traf icul p e l oc, spus e el. Ne
vedem mai tîrziu.
- Nu- i a şa că e superb? spu se B ridget pr ivi nd î n
urma Iui.
- Ci ne e ?
- David Carlisle, e a rhitect. A cu m v reo şas e ani, s- a
în surat cu un m anechin splendid - s-a scris în toate
ziarele. Bună ziua, unchiule Dennis, ce mai faci? Pe
urmă, el a obţinut o slujbă excelentă în Africa, iar ea a
fugit cu partenerul lui de acolo, luînd şi copiii.
- Groa znic. O să se î ntoarcă?
- Nici o sp era nţă, sla vă Domnului!
în sfîrşit, oam enii în c etară să m ai vină şi am fost
liberi să ne mişcăm. Mi-am petrecut o jumătate de oră
cum plită stî nd d e vo rbă c u rud ele . LUi Sally nu- i p lace să
scrie scrisori, astfel că majoritatea voiau să ştie dacă
prăjitoarele
ajunseseră. lor de care
Cîţiva pîinenuşi mă
şervetele de masă
mai văzuseră de lamăei
demult,
în trebară unde era Sim on - fu extrem d e enervant.
Tocmai mă duceam să vorbesc cu mătuşa mea pre
ferată, cînd o vo ce spus e:
- N- ai bă ut ni mic .
David Carlisle era lîngă mine. îi făcu semn unuia
dintre chelnerii care trecea pe lîngă noi şi înlocui pa
harelecum
veam goalese cu altelebulele
ridicau pline.dinCuprinsă de timiditate, pri
paharul meu.
- Dacă îm i m ai spu ne cine va că n u m -a văzut de
cînd eram atîtica, îi trag un pumn, zise el.
- Eşt i rudă c u Charle s?
- Vera e n aşa m ea, aşa că, î n j ur, sî nt o mulţime de
priete ni d e-ai păr inţilor m ei. Eşti sora lui Sa lly?
94

- Da , a m spus eu te m înd u-mă d e i ne vit abil a com 

paraţie.
s - Pa rcă i eri l- am luat pe C harle s de l a R adl ey, zise
el. Am
doi parfost
atî şocat cîndri.am primit invitaţia la nuntă. Amîn-
t d e tine
- Prea t ine ri ? am întrebat e u.
El ridică din umeri.
- Cine şti e? Eu eram mult mai în vîr stă cî nd m -am
în surat.
- Şi căsnicia ta s -a- d est răm at, a m spus e u fără să
gîndesc.
-Acel
Demuşchi
u nd e ştii? în trebîncepu
din obraz ă e l brusc. Cin e naiba
să zvîcnească iarăşi. ţi- a zis?
- Bridge t mi- a spus, am bîigui t eu. Dar e u am între
bat-o. îmi pare rău.
în c ă m ă m ai privea furios cîn d o cheineriţă ven i cu o
tavă plină de sandvişuri cu somon afumat. El o privi, clipi
de cîteva ori, şi clătină din cap. Aporîşi scoase taba
chera.
-î- mEui sîpare
nt cenespus
l care arde rău.
tre bui .., am zc iseară
s ă-şi e u.scu ze. Mă te m
că ne rvii me i sînt cam înc ord aţi în m om entul ăsta. Hai să
mai bem nişte şampanie.
- Trebuie să fi e groaz nic, am spus eu î nc et, gî n-
dindu-mă cum ar fi fost dacă Simon s-ar fi însurat cu
mine şi m-ar fi părăsit după aceea. Oribil... adică, se
în tîm p lă destul d e rar s ă în tîlneşti o pers oan ă cu care să
te
torepotriveşti cu adevărat,
şti cu ea. suficient
Ap oi, toată de multlegată
agitaţia ca să dte căsă
e nun tă - am
tră it l uni de zile coş m arul ăsta - şi, pe ur m ă, tot ul să
meargă prost. Să vii în fiecare seară într-un apartament
gol... Trebuie să-ţi închipui că n-o să mai găseşti nicio
dată persoana potr ivi tă - ca ş i cum ai esc alada Everes-
 95

tul în pantofi de balet. îmi pare atît-de rău, am spus eu

cu o voce din ce în ce mai stinsă, privindu-mi mîinile
stînjenită. *
- Nu se m eni deloc cu Sa lly, nu? m ă într ebă e l cu
blîndeţe.
în partea c ealaltă a în căp erii, Sally era în conju rată de
invitaţi.
- E frumo asă , nu- i aşa? am spus e u.
El o privi îngînduraf.
- Puţ in cam sclipitoare, po ate. De obicei , oam enii se
în g răm ăd esc în jurul tabloului pe care e pusă em b lem a
roşie cu cuvîntul „Vînduf. Tu eşti mult mai drăguţă. Doar
că nu ai rama potrivită.
- Ce vre i să spui? l- am întrebat eu furioa să, con
ştientă de faptul că faţa mea îmbujorată nu se potrivea
cu vo lănaşele ciclamen.
- lartă -m ă, sp use e l z îm bin d pent ru prima oară. Tre
buie să încetăm să ne mai scuzăm unul faţă de celălalt.
Dar rochia a sta e oribilă - sînt sigur că Bridg et a al es- o,
şi pun pariu că această coafură îngrozitoare ţi-au făcut-o
la coaforul mătuşii Vera.
- De u nd e... ştii? am într ebat eu, curioasă fă ră să
vreau.
- Cunosc foarte bine fa milia T ankard - sî nt cu t oţii
nişte fa nfaro ni.
Probabil că dorea foarte mult să plece ca să stea de
vorbărăsuflat
am cu toate acele cînd
uşurată fete frumoase,
am văzut-omi-am spus eu,mea
pe mătuşa şi
venind spre noi - cel puţin avea s ă-i of ere posibili ta tea
să plece.
Hainele nu sînt punctul forte al mătuşii mele şi, deşi
făcuse eforturi să se îmbrace adecvat pentru nuntă, pă
rul drept î n cep us e deja s ă-i iasă d e sub pălări a elegantă,
96

iar ciorapii i se făcuseră armonică în jurul gleznelor. In

tenţionat nu i l-am prezentat pe David Carlisle, dar el nu
dădu nici un semn că ar fi avut de gînd să” plece.
După ce am vorbit despre familie vreo cinci minute,
ea spuse:
- Salî y arată splendid, da r, cî nd m ergea spre al ta r,
mă gîndeam: nu e bine, ar fi trebuit să fie Helen şi Si
mon. Ce s-a-ntîmplat, draga mea? Am fost atît de su
părată cînd mama ta mi-a scris că s-a contramandat
totul.
- A cuno scut pe altcineva cî nd a f ost plecat la s chi ,
am spusasculta
Carlisle eu groaznic
totul. de conştientă de faptul că David
- A fost un prost, a sta e t ot ce pot să spun. Niciodată
n-am avut încredere în bărbaţii cu ochii apropiaţi, nu eşti
de a cord? spu se ea î nto rcîndu -se spre Davi d.
- Cate go ric, z ise e l ser ios.
- Eşt i drăguţ ş i foarte bro nzat , continuă ea.
- M-a m întors rece nt d in Kenya.
- Kenya,
animalele z ise
acelea m ătuşa m ea , care are opt pi sici . Toate
minunate!
El tocmai povestea despre rezervaţiile de vînătoare,
cînd ea se uit ă deo dată în j os.
- Dum nezeule, a m uit at să- m i pun pa nto fi i de petre 
cere! Vă rog să mă scuzaţi, zise apoi şi porni repede
spre uşă.
- Ce femeie' m inu nată, spus e el rî zînd, dup ă ca re se
în to-arse
A fostspre
to tuml ine.
pentrL-ai
u miubit m ultdepeşasacele aSim
ine timp ni, aon,
m nu?
spus
eu d egajată .
- De aceea ai fost a tî t de e locv entă a cum cît eva
minute cînd ai vorbit despre oamenii părăsiţi. Ai găsit pe
altcineva?
 97

Am clătinat din cap.

- Toată lum ea în cearcă să mă cu plez e, dar mă te m
că nu merge.
- Parcă n-aş şt i. Imed iat du pă ce m -a părăsit soţi a
mea, toate prietenele ei au venit să mă consoleze.
N-am spus că, î n c azul lui , era altceva - d acă arăt ai
atît de superb ca el, trebuia să alungi oamenii din jurul
tău.
- Este foarte uşor să a jungi î n situa ţia de a ved ea un
alt cap pe pernă în fiecare dimineaţă, continuă el. Şi,
apropo de asta, iat-o pe mătuşa Vera venind cu o altă
candidată.
Doamna Tankard venea spre noi însoţită de o fată
frumoasă care avea pe cap jumătate din Expoziţia -de
Flori, din Chelsea.
- Da vid, dra gul m eu, tre bu ie să ţ i-o p rez int pe Am y,
spuse ea, după care se întoarse spre mine. Helen, cred
că ar trebui să te întorci Ja ceilalţi. Charles şi Sally se
p regNici
ătesc
că arsă fitaie
pututtortul. ~ asu .
fi mai clară. Tristeţea se lăsă
pra mea ca un nor. Bridget veni şi mă luă cfe braţ.
- Vino s ă-ţi p rez int partenerul pe care ţ i l- am ale s
pentru seara asta. Ştiu că e genul tău.
„Genul meu“- Domnul să mă ajut e! - se nume a
Tubby Langley şi era un individ fără bărbie, cu un păr
roşcat şi creţ şi un început de burtă. Oare numai pentru
un asemenea
timp om uneram
numai pentru potrivită?
schimb Din fericire, am avut
de amabilităţi.

După ce se ţinură toasturile şi se aplaudă, se făcu

linişte; apoi, în încăpere reîncepu agitaţia. Copiii, care
erau din ce în ce mai gălăgioşi, ţîşneau printre picioarele
adulţilor, jucînd leapşa. Bunicile se retraseră pe margine
98

pentru a-şi bea cafeaua şi a-şi odihni gleznele umflate.

Cu coada ochiului, am văzut uimită cum David Carlisle
se descotorosi de frumoasa cu pălărie din flori şi tra
versă încăperea cu agilitatea unei pantere. Dumnezeule,
ven ea spre mine .
- Ha i să m ergem mai departe de m ulţ ime, spus e el.
A m ascuns o st icl ă de ş amp anie .
L-am urmat ameţită în capătul celălalt al încăperii.
- Do am ne, ce pro sti i mai vo rbesc oamen ii l a nu nţi ,
zise el.
- De ce a i venit, d acă nu-ţi plac petrecerile? l-a m
în treb at eu .
Din moment ce era nunta organizată de părinţii mei şi
el băuse deja cantităţi mari de şampanie, m-am simţit
în dreptăţită să fiu puţin supărată.
- Singur ele petreceri care- m i plac sînt cele pe ntru
două persoane, spuse el privindu-mă în ochi. lei cina cu
m ine î n seara asta?
- Nu pot , am spus eu. E petrecere a dom nişoare lor
d e ono ar e.nţele s. Ar fi. trebuit• să-mi ■dau s eam a, z ise e l şi
- Bineî
chipul îi era din nou inexpresiv.
Tocmai voiam să-i spun că aş fi preferat de milioane
de ori mai mult să iau cina cu el, cînd apăru doamna
Tankard.
Helen, zise ea cam înţepată, Sally s-a dus să se
schimbe. N-ar trebui să te duci s-o ajuţi?

ieşiseSally,
din bineînţeles, era în mijlocul
rochia de mireasă unui haos.
şi o mulţirfie Tocmai
de jupoane
erau împrăştiate pe jos. Am făcut puţină ordine şi m-am
dus la baie să-mi refac machiajul. David Carlisle avea
dreptate. A rătam gr oaznic şi păr ul m eu era ori bil.
Cineva bătu la uşă. Era Charles, într-un costum nou,
 99

elegant, care venise să ia valizele noi şi elegante ale lui

Sally, şi, în cîteva minute, plecară, făcînd cu mîna printr-o
ploaie de confetti şi urări.
Deodată, m-am simţit îngrozitor de obosită. Şampa
nia nu face decît să mă deprime şi mai mult. Deşi barul
era închis, David Carlisle părea să fi făcut rost de încă o
sticlă şi o’golea cu succes. N-am mai văzut niciodată un
bărbat atî t de puţi n afec tat de băutură.
- N- am decît un singur pahar, d in care va tre bui să
bem amîndoij zise el.
Ne-am privit doar, fără să vorbim prea mult. Apoi, el
luă cîteva confet ti- uri din părul m eu. Şt iţi cu m e - unif te
bat la cap ani de zile şi nu se întîmplă nimic, apoi, un
bărbat îţi atinge părul şi te străbat o mie de volţi.
- Şti u c ă n -a r tre bui să te p resez, dar nu crezi că ar fi
mai bine pentru amîndoi dacă nu te-ai duce la petre
cerea aceea? sp use e l.
Prezenţa sa fizică era de-a dreptul copleşitoare. Toc
mai voiam să spun că aveam să plec devreme de la
petrecere , cî nd apăru Tubb y.
- Aici erai ; Elena din Troia, spu se e l. Te-am căutat
peste tot . Trăsur a te aşteaptă.
îm i v en ea să bag cuţitul în el.
- La reved ere, i- am sp us lu i Da vid Carlisle .
Speram să-mi facă o invitaţie pentru a doua zi, dar
nu o făcu. Chipul îi deveni iarăşi pămîntiu.

hareAm mersdeînginapartamentul
uriaşe cuiva,
cu apă tonică, fărăunde am Toţi
gheaţă. băuterau
pa
din familia Tankard, în afară de mine, şi ştiam că ar fi
vrut să-şi spună părerea despre nuntă şi, probabil, să-mi
bîrfească familia, dar se simţeau inhibaţi de prezenţa
mea.
Bridget se simţea foarte bino cu c ava le rul d e on oare.
100

Cealaltă pereche tocmai se întorsese din luna de miere.

Tubby m oţă ia . t u stăte am pe canapea lî n§ă el ş i mă
plictise am. Am plecat pe la zece.

La un club de noapte ar trebui să mergi numai cu

cineva care îţi place. în clubul The Black Gypsy era î ntu 
neric, dar desluşeam peste tot oameni înfăşuraţi unii în
jurul altora ca nişte p ro so ap e ude. Co lac peste p u p ăză,
tre bui să m înc ăm o cină im ens ă - deşi , în întun eri c, nu- ţi
dădeai seam a dacă era carne de vacă sau de cal . Tubb y
mîncă toată porţia mea.
Mai tîrziu, am dansat decent amîndoi, făcînd con
versaţie politicoa să. Po ate ar tre bui să m ă m ulţu m esc C u
atît, m-am gîndit eu cu tristeţe, o droaie de copri grăsani
şi Tubby venind acasă în fiecare seară din City. Apoi mi
i-am închipuit pe David Carlisle venind acasă In fiecare
seară şi genunchii mi se înmuiară.
Măcar dacă aş fi avut ocazia să-i alung acea tristeţe
din privire şi să-l fac fericit, să nu mai fie atît de dureros
de singur.
Ne-am întor& la masă şi Tubby o invită pe Bridget la
dans.
Cavalerul de onoare se întinse lîngă mine, arogant şi ,
plictisit.
- Nu vre i să dansezi, nu? spu se e l uitî ndu -se la Brid
get, care îi făcu cu ochiul peste umărul lui Tubby.
Este jenant să stai în întuneric lîngă un bărbat care
este co m plet i nd ife rent faţă d e tine .
- A fost u n disc urs foar te bun , am spus eu cu timidi 
tate.
- în şcoală , a rh fost preşedintele Socie tă ţii de D ez
bateri, spuse el ca şi. cum asta ar fi explicat totul.
Deodată, n-am mai suportat. Trebuia să-l sun pe Da-
 101

vid să văd dacă se simţea bine. Portarul mă privi mo

rocănos cînd l-am întrebat unde e telefonul şi deveni şi
mai morocănos cînd l-am pus să caute cartea de telefon
şi să-mi schimbe o liră.
Davi d are n evoie de m ine, î m i t ot sp un eam în ti mp ce
form am numă rul , cu d egete tremu rătoare.
- Grand Hotel, s puse o voce .
- Aş vrea să vorb esc cu dom nul Car li sle .
Urmară cîteva dipe de linişte.
La naiba, mi-am spus eu, probabil că a adormit.
-Şi Nu
mairăspunde nime că niagăţase
rău, probabil în c ameră, doamnă.
pe cineva şi era fu
rios că era deranjat la ora ac eea.
Alte clipe de linişte.
- Am sun at la recepţie şi m ă tem c ă domn ul Ca rli sle
a plecat, spuse vocea apoi.
îm i veni am eţeală.
- Nu se p oate să fi pleca t. Trebu ia să stea p înă luni .
- îmi pare rău, do am nă, a plă ti t şi a plecat acum vreo
trei or6.
Am pus receptorul în furcă încet. Mă lovi ca un tr?35
net. Pe cine voiam să păcălesc cu aiurelile acelea de
spre fa ptul că voiam să- i redau înc red erea, pentru că e ra
în tr-o stare în g rozito are? Era cel mai superb b ărbat pe
care îl cunoscusem vreodată şi mă îndrăgostisem lulea
de e l - şi înc ercam să spun că era mil ă.
M-am dusdupă
tremurătoare, la toaletă şi m-am
care m-am rujatla din
întors nou cu
zgomot mîini
şi lu
minile slabe. Cînd am dansat cu Tubby, am închis ochii
cup rinsă de ago n ie ş i l- am lăsat să- şi atingă o brazul gras
de al meu. în sfîrşit, orchestra cîntă imnul naţional.
- Mer gem să be m ceva la m ine ? î ntre bă T ubby.
- Da, chiar, stri gă Bridget.
102

Erau cu toţii dornici să prelungească seara.

- îm i p are r ău, am spu s eu, dar sî nt foarte obosită.
Mă priviră îngrijoraţi.
- Pari obosită , într-adevăr. Te condu c a casă, spuse
Tubby, dar, pînă la urmă, l-am cpnvins şă mă urce într-un
ta xi. T rebu ie să luăm prînz ul s ăptăm înă viitoar e.
Abia în intimitatea taxiului, avînd un drum de patru
mile înaintea mea, am dat frîu liber sentimentelor. Am
plî ns pînă mi se desfăcu pă rul - revărsîndu -se, nu în
valuri strălucitoare, ci într-o claie îmbîcsită de fixativ; aşa
că am plîns şi mai tare. în sfîrşit, am ieşit din oraş. L-am
rugat pe şofer să oprească la cincizeci de metri de casa
noastră; voiam să intru fără să mă vadă nimeni.
Mergînd pe alee, am văzut licărul unei ţigări în întu
neric. Inima îmi stătu în loc.
- Hele n, spu se o vo ce ş i Da vid Carlisle ve ni spre
mine, chipul fiindu-i foarte palid în lumina lunii.
Am făcut un efort ca să nu fug direct în braţele lui.
- Cum ai a fla t unde locu im? am îngăim at e u.
- A dresa voastră era trecută pe invi ta ţi e.
- Dar trebuie să f i stat a ici ore î ntre gi.
- Aş tept de doi a ni o perso ană ca ti ne. Pot să mai
aştept dou ă ore .
N-ar fi trebuit să facă asemenea afirmaţii dacă nu
avea gînduri serioase.
- Cînd am aj uns la hot el, am găsi t o tele gram ă d in
Africa, continuă el.
Asta era, mi-am spus eu cu tristeţe, soţia lui îl voia
în apoi.
- Firma are nişte problem e, a şa că m îine tre buie să
plec î ntr - aco lo s ă r ezolv totul.
îm i ridică bărbia, făc în d u -m ă să-l prives c.
■- Drag a m ea, a i p lîns. N -ar f i trebuit să te las să
 103

mergi la petrecerea aceea. E limpede că nunta asta a

fost extrem de stresantă pentru tine. Păreai atît de chi
nuită în biserică. Şi ai nişte ochi atît de trişti, continuă el.
Aş vrea să alung toată durerea din ei. Aş vrea să te fac
fericită, să nu mai ştii ce e suferinţa.
- Dar asta. .., am î nc epu t e u, du pă care m -am gî ndit
mai bine.
Lasă-I să creadă că el e cel care se ocupă de refa
cere.
- De cî nd ai pleca t cu T ub by , m -am tot întrebat dacă
eşti bine, spuse el.
Şi eu care îmi făcusem griji pentru el tot timpul.
- Ţin e-m ă în braţe , te rog, am şoptit eu.
Mă îmbrăţişă şi un lucru pe care n-aş fi putut să-l
inven tez fu felul î n care trem ur ă cînd m ă sărută .
- Cî t o să f ii plecat ?
- Patru săptăm îni, p oate vreo dou ă l un i, nu mai mul t.
Iar cînd o să mă întorc, o să te curtez aşa cum trebuie,
cu spectacole
O să-mi scrii? de teatru, trandafiri şi altele de acest gen.
- B ineî nţele s, d acă vre i.
- Vreau , şi, cî t voi fi aco lo, m ă gî nd esc să î nc ep
divorţul.
N-am spus nimic, l-am luat mîna şi i-am lipit-o de
obrazul meu. Eram prea preocupată să reţin lacrimile
pentru faptul că mă găsise cînd acest lucru părea im
posibil.
 Ciorapii de Crăciun

Crăciunul debută în cel mai rău mod posibil anul ace

sta, cu Audrey, telefonista, ameţindu-se la petrecerea de
la birou
- şi spunîndu-mi cîteva
N-are nici un rostlucruri
să- i înm faţă.
ai faci ochi dulc i dom nului
Blantyre, zise ea, tocmai mi-a spus că te simpatizează,
dar nu te place. E un tip căruia îi p.ac picioarele, în
ţelegi?
în ţeleg eam - chiar prea bine. Cu nişte picioare ca ale
mele, cum puteam să mă aştept ca domnul Blantyre sau
altul să se îndrăgostească-de mine? Faţa mea e în re
gulă şi nici silueta nu e rea, dar picioarele sînt oribile.
Aşa cum spunea fratele meu, Matthew, „Caroline n-are
gle zne - doar gamb e de sus pînă jos .“
De asemenea, Crăciunul, cu tot spiritul său de comu
niune şi bunăvoinţă, este cel mai prost moment pentru a
fi nefericit în dragoste.
 105

Nu mi-ar plăcea să fiu singură, dar, chiar şi în mijlo

cul familiei, te poţi simţi îngrozitor de singură, dacă nu
există un bărbat special care să te iubească.
Familia mea, anul acesta, a constat din părinţii mei,
sora mea, care e încă la şcoală, şi fratele meu, care a
scris în ultimul moment ca să anunţe că vine cu o seară
în ain te de Ajun şi că ad u c e şi doi prieteni (fără să speci
fice sexul). în sfîrşit, pentru a completa petrecerea, era şi
mătuşa mea Gertrude, o învăţătoare masivă şi autori
tară, a cărei minte este pe atît de îngustă pe cît este
spatele
patra. ei de [at. Ne tratează ca pe nişte copii de clasa a
Locuim într-o casă în stil victorian, la marginea mlaş
tinilor din Yorkshire, şi, cînd m-am întors de la petre
cerea de la serviciu, am găsit-o complet transformată.
Coroniţe mari de ilice şi molid decorau încăperile înalte
şi colţuroase şi, în salon, strălucea un imens pom de
Crăciun. Un mănunchi de vîsc atîrna de lustra din hol,
dar, din păcate,
mă sărute sub el.nu-mi închipuiam că cineva ar fi vrut să
Tata şi sora mea plecaseră deja să aştepte trenul cu
care venea fratele meu de la Londra şi eu tocmai mă
pieptănasem şi îmi puneam o pereche de cizme lungi şi
negre pe picioarele groase, cînd l-am auzit pe Conrad,
terierul nostru, lătrînd şi o maşină opri în faţă. Mama ieşi
repede.
- Matthew, dragul m eu, ţi -ai lă sat m ustaţă ! exclam ă
ea, îmbrăţişîndu-l pe fratele meu şi lăsînd pete de făină
pe paltonul lui bleumarin, elegant.
Fratele meu ajuta o fată să coboare din maşină. Cu
cîrlionţii ei, ochii puternic rimelaţi, gura roşie şi lucioasă
şi obrajii fardaţi cu ruj roz, semăna cu o păpuşă blondă.
Avea pe ea o haină de blană blondă.
106

- Ea e ste An thea, spuse e l.

Eu eram atît de ocupată să mă holbez la această
apariţie şi la numeroasele ei bagaje, încît, la început, nici
nu l-am observat pe celălalt bărbat care era cu ei. Părul
său negru era răvăşit şi pe chipul său verzui era o ex
presie îngheţată. Se clătina uşor.
- Jam ie n u se simte p rea bi ne, spu se frate le meu. A
avut o gripă puternică şi mă tem că s-a dat jos din pat
prea curînd.
- Să rm anul băia t, spu se m am a cu com păti mire. Tre
buie să meargă direct în pat. în camera lui arde un foc
foarteLuîndu-I
plăcut. după mijloc, îl ajută să urce scările încet.
- Ad evă rul e că J am ie s- a î m bătat cri ţă l a pe trecere a
de la birou, spuse fratele meu imediat cum mama nu-l
mai putea auzi. Anthea şi cu mine ne-am chinuit să-l
urcăm în tren. Ţi l-am adus ca dar de Crăciun, Caroline.
E simpatic cînd e treaz.
- Seam ănă cu Bob Ge ldorf, z ise sora m ea extaz iat ă.

„darulMaidetîrziu, cînd i-am dusuşopşi

Crăciun'1sforăind cina îndormind
cameră,dus
mi-am
cu găsit
lu
mina aprinsă. L-am privit cîteva minute înainte să mai
arunc cărbuni î n foc, du pă c are am sti ns lumina.

Gerul se instală a doua zi dimineaţă şi asupra casei

se abătu un vînt tăios care sufla dinspre mlaştini. Nici
Anthea, nici fratele meu, nici Jamie nu apărură la micul
dejun. Stăteam în semiîntuneric şi o priveam pe mătuşa
Gertrude cum devora o farfurie de porridge, cîrnaţi şi
costiţă, cinci felii de pîine prăjită şi ziarul de dimineaţă.
Poate că şi eu o să arăt aşa peste treizeci de ani, mi-am
spus eu cutremurîndu-mă.
Sora mea spărgea nuci cu dinţii.
 107

- Aş vrea ta re mult să- m i d ăr uiască cineva de Cră

ciun pe ,Adam and the Ants" şi o cameră mare de hotel,

spuse ea. coborî pe la unsprezece, încărcat cu cutii de

Jamie
bunătăţi pentru mama. Arăta mult hai bine.
- îm i p ar£ rău că am sosit în as em enea ha l aseară ,
spuse el. Trebuie să fi fost un microb din aceia de pa
truze ci şi opt de ore. Ce cas ă s up erbă ave ţi.
Un adevărat linguşitor, mi-am spus eu, şi, pînă la
prînz, îi făcuse pe toţi, mai puţin pe mine, să-i mănînce
din palmă.
religie Citise aceleaşi
cu mătuşa Gertrudecărţi
şi îicaspuse
tata, surorii
discută mele
despre
o
mu lţi me de luc ru ri ob sc ene d espre v edetele muzi cii pop.
Mama era încîntată că se oferise să cureţe cartofii pen
tru prînz.
La mine doar se uita. Nu era la fel de chipeş ca
dâmnul Blantyre. Nu avea un metru optzeci, umerii săi
laţi îl făceau să pară şi mai scund, iar gura sa era prea
mare
blond şişi ondulat.)
părul prea rebel. (Domnul Blantyre avea părul
Dar avea un fel de a mă privi cu ochii aceia som
noroşi şi periculoşi. Scăpăm mereu lucrurile din mînă şi
am pus glazură mai mult pe masă decît pe tort. Fratele
m eu şi An thea, părînd cam obosiţi , ,co bo rîră cu puţi n
în ain te de m as a d e prîn z şi spu seră că plecau la Leeds.
- A re o m ulţime de vî n ătăi pe gî t, îmi şopti so ra mea.
în
- ain te să sîp lece,
Ca roline, fratele
nt î ntr-o m eu
p ană de îmbai nispuse:
î ngro zi toare. Tre
buie să-i iau un cadou lui Anthea, dar aş putea să împart
cadourile tale celorlalţi?

După masa de prînz, am spus că'mă duc la Skipton

să fac nrşte cumpărături de ultim moment.
108

- Vi n şi e u cu tine, zise Jam ie.

' - la maşin a, îi spu se tata .
. Mie nu-mi îm pr um ut ă niciodată preţioasa lui m aşină.
M-am dezbrăcat de blugii vechi şi mi-am pus nişte
reiaţi noi. Nu aveam nici o îndoială că, imediat cum îmi
va vedea picioarele, Jamie avea să înceteze să umble
du pă m ine, dar vo iam să î ntreţin iluz ia puţ in m ai mult .
După-amiaza era pe sfîrşite cînd am plecat. Ruginiul
ferigilor era singura culoare în acel peisaj cenuşiu de
iarnă.
Am observat că mîinile Ini încă mai păstrau bronzul
de astă-vară.
- Es te plă cut ai ci, sp us e e l. Pă rinţi i m ei lo cuiesc în
străinătate şi acesta e primul Crăciun ad evărat p e care îl
sărbătoresc după mulţi ani.
- A r fi trebuit să vi i într-un an cu unchiul To ny , am
spus eu. '
- Unch iul Tony?
- Oaia neagră a familie i. Mătuşa Gertrud e nu suportă
să steaanul
unul/în in aceeaşi
următorcasă
vine cu el, aşa
celălalt. Beacă,cam
într-un
mult an, vine
şi, de
obicei, trebuie să-l ducem în pat şi să-i plătim drumul
în apoi la Londra, d ar, d e fiec are d ată cîn d vin e aici, e
scandal.
- îmi pare r ău, spu se Jamie. înc ă nu m -am obiş nuit
cu serpentin ele a stea.
‘ Era pentru a treia oară cînd lua curba cu viteză, fă-
cîndu-mă să mă lovesc de el, aşa încît mă întrebam
dacă nu cumva o făcea intenţionat.
- Skipton er a aglo m erat. în cărc aţi cu brazi şi ili ce, cu m 
părătorii de ultimă clipă se chinuiau să meargă prin ză
pad a de pe trotuare .
Prin difuzoare răsunau colinde. Nervii erau încordaţi.
 109

Jam ie spu se că î n că nu c um păras e ni ci o fe licita re ş i,

din moment ce singurele pe care le-am putut găsi erau
acoperite cu un scris încărcat de bucle şi steluţe, cum
pără felicitări de aniversare.
Apoi insistă să intrăm în fiecare librărie ca să căutăm
cartea potrivită pentru tata şi îmi parfumă încheieturile cu
toate parfumu rile din m agazin e, m irosind u-l e, în ainte să- i
g ăseasc ă pe cel mai pot ri vit pentr u m am a.
Mi-a fost foarte greu să-l împiedic să-i cumpere mă
tuşii Gertrude o pereche de gene false. Mirosind ca o
stricată, am mers cu el în piaţă ca să luăm castane şi
m ere pentru găti t. '
Era aproape imposibil să străbaţi mulţimea. Jamie
mă luă după umeri pentru a mă ocroti şi, de fiecare dată
cînd î nc ercam să m ă e liberez, m ulţim ea ne îm pin gea di n
nou unp’l în altul; Apropierea lui mă tulbura.
A m m od ificat fe licit ăr ile î ntr-o cafen ea.
- Fă să- ţi .s em en e scrisul cu al m eu şi scrie p e fele
„Crăciun fericit cu dragoste de la Jamie". Eu o să trec
adresele, zise el.
Nu vedeam nici un sens în a le trimite, din moment
ce aveau să ajungă abia după sărbători;, dar Jamie in
sistă. Am încercat din răsputeri să nu caut să văd cîte
trim itea fetelor,
- Mă î ntorc im edia t, zise e l cî nd am ple cat , dî nd u-mi
cheile maşinii.
Tocmai mă întrebam de ce nu mă gîndisem la dom
nul Blantyre cel puţin o oră, cînd Jamie îmi aruncă un
pach et în braţe .
- Nu pentr u Crăci un, e do ar un cadou. spu se e l.
Era o pereche d e m ănuşi din co joc .
- Srn t minunate !
- Nu sup ortam să te vă d cu m îinil e roşi i de f rig .
110

Panica din Ajunul Crăciunului era în toi cînd am ajuns

acasă. Toată lumea voia să împacheteze cadouri şi nu
mai aveam hîrtie. Sora mea o scotea de pe fundul ser
tarelor.
- Caroline, spu se ea venind la mine.
- Ştiu, eşti în p an ă de bani şi vre i să î m părţi to ate
cadourile m ele .

Era absurd să mă bucur atît de mult pentru o pere

che de mănuşi. Cu douăzeci şi patru de ore în urmă
fusesem distrusă de domnul Blantyre şi, acum, abia îmi
aminteam
nu-mi văzusecumpicioarele,
arată. Jamie avea
îmi tot un suflet
spuneam eu bun şi încă
relaxîn-
du-mă în cadă înainte de cină. Dar tot nu suportam să-i
spulber iluziile, aşa că am trişat din nou, îmbrăcîndu-mă
cu un pulover negru şi ascunzîndu-mi picioarele sub o
fustă roşu cu negru şi o pereche de cizme.
Vinul curse la masă şi, pînă şi mătuşa Gertrude păru
să se î nm oaje.
După aceea, ne-am aşezat cu toţii să ne uităm la
spectacolul de circ; dar în timpul numărului cu cîini, tele
vizorul pîlpîi brusc, scoase un sunet şi se opri. Nimic nu
putu să-l readucă la viaţă. Ne aştepta îngrozitoarea per
spectivă de a ne distra singuri.
- Ha ide ţi să jucăm şara de, spus e Jamie .
în mod norm al, am fi m orm ăit, d ar se p ărea că ne
molipsise pe toţi cu bunădispoziţia lui, Ni se alătură pînă
şi tata, defilînd cu pălăriile mamei pe cap. Piesa de rezis
tenţă fu Jamie într-o rochie lungă şi cu mănuşi de box,
în truchipîn d-o pe m ătu ş a Gertru d e an tren în d ec h ip a de
netball, în timp ce sora mea şi Anthea ţopăiau în cos
tum e de gimnastică .
Credeam că mătuşa Gertrude o să se supere auzind
 Ill

ho ho te le de. rîs car e s e stîrniseră, d ar ea c hiar zî m b ea -

apropo d e îm blînzire a sc orpiei .
- Nu l-aş lă sa î n preajm a fe telor m el e, a m auzit- o eu
spunîndu-i mamei, dar trebuie să recunosc că-mi place
tînărul.
Oh, Doamne, mi-am spus eu, trebuie să recunosc că
şi mie începea să-mi placă.
Tata se uită la ceas.
- Mă î nd oiesc că vreun ul dintre voi e într-o stare de
spirit religioasă, dar, dacă vrem să ajungem la slujba de
la miezul nopţii, ar trebui să plecăm, zise el.
Mama, tata, sora mea şi mătuşa Gertrude se duseră
sus să se p reg ăteasc ă şi , în cele din urm ă, fratele m eu ş i
Anthea se hotărîră şi ei să meargă.
- Să m ergem acum , pe ntru că mî ine dim inea ţă n- o
să ai nici un chef de biserică, îi spuse fratele meu bătînd-o
uşor p e şez ut.
- Ha i să r ăm înem acasă, îm i spuse Jamie .

şi amDupă
privitcetăciunii
au plecat cu toţii, ne-am
strălucitori aşezat
pînă cînd pe canapea
liniştea deveni
insuportabilă. M-am ridicat să pun un buştean pe foc.
- Vre i o cafe a?
El clătină din cap şi mă măsură din cap pînă în pi
cioare cu ochii aceia somnoroşi şi periculoşi, pînă cînd
stomacul meu dispăru.
- Nu, sp use el ridicîndu-se ş i îm brăţişînd u-m ă, te
vreauOh,
d Do
oar am
pe tin e,ne.ce su perb f u acel săr ut.
- Caro, Caro, Ca ro, sp us e el visă tor.
Niciodată nu-mi mai auzisem numele rostit aşa şi
niciodată tavanul şi mobila nu se mai învîrtiseră în jurul
m eu. Mă trase înapo i pe can apea.
- Sî n t atît de fe ricit aici, sp us e el în părul m eu. Toată
112

familia ta îmi place atît de mult. Pînă şi Anthea pare mai

pu ţin ne sufe rită ac u m .'
- N- o găse şti atră gătoare?
- Cre d că glumeşti - tot acel f ard şi picioa re le a celea
în grozitoare.
îm i treb ui o sec u n d ă ca să-i în reg istrez vorbele. Pi
cio arele ei erau s up erb e - lung i şi sub ţiri. Dacă ei crede
că picioarele ei sînt oribile, mi-am spus eu îngrozită, tre
buie să fie şi mai exigent în privinţa picioarelor decît
domnul Blantyre.
M-am îndepărtat de el şi, murmurînd cîteva fraze de
spre
m ea ,cîtîncuind
de imposibil era totul,
uşa. N-am am săfugit
putut fac sus în camera
a ltceva decît să m ă
trîntesc pe pat şi să plîng în hohote.
Cîteva minute mai tîrziu, Jamie zgîlţîi clanţa şi îmi
vorbi, dar eu am refuzat să-i răspund, astfel că, pînă la
urmă, el plecă. Cînd toţi ceilalţi se întoarseră de la bise
rică, m-am prefăcut că dorm. Toată noaptea am privit
cum stratul de zăpadă creştea ca o glazură albă pe per
vazul ferestrei şi am auzit pendula bătînd orele exacte
jos, în hol.
Cînd m-am trezit a doua zi dimineaţă, avînd senzaţia
că am nisip în ochi şi cu inima grea, am văzut că peisajul
cenuşiu se transformase într-unul de basm, toţi copacii
fiind încărcaţi de zăpadă şi căsuţele din sat sclipind ca
nişte palate.
Mi-a fost imposibil să fiu veselă la micul dejun. Jamie
era binedispus, dar ochii lui păreau obosiţi. Am evitat să
ne privim. Toţi exclamară în faţa cadourilor, oricît de în
grozitoare ar fi fost. Mătuşa Gertrude îmi dărui un set de
supor turi pe ntru ou ă din plast ic mo v - „ pentr u serta rul
tău ,“ adăug ă ea.
- Exa ct ce îm i do rea m , exclam ă ea, deschizî nd sti cla
 113

de parfum de la Jamie, dar nu fu la fel de încîntată cînd

fratele meu îi dărui o trusă pentru împrospătarea res
piraţiei.
La fundul teancului meu de cadouri am găsit un pa
cheţel cu un carton pe care scria: „Caroline. Cu toată
dragostea mea, Jamie“ şi cuvîntul J oată“ era subliniat.
Era o pereche de ciorapi negri stil plasă. Ochii mi se
umplură de lacrimi cînd m-am gîndit cum ar fi venit cio
rapii aceia pe picioarele mele.
Mătuşa Gertrude, sora mea, care era îndrăgostită de
vicar, Jamie şi cu mine stăteam cu nasurile roşii şi în
cheieturile degetelor vineţii în biserică, la slujba de di
mineaţă, cîntînd cît ne ţineau plămînii ca să ne încălzim.
Fără vreo speranţă de reuşită, m-am rugat lui Dumnezeu
să m ă ajute să-l ui t pe J am ie s au s ă-m i d ea .nişte pi
cioare ca ale Joannei Lumley.
Cînd tava pentru colectă ajunse la noi, mătuşa Ger
trude puse o bancnotă de o liră, foarte ostentativ; apoi,
sora mea, la fel de ostentativ, scoase o bancnotă de
cinci lire şi o aşeză cu grijă deasupra.
Ticăloasă mică, mi-am spus eu, nu era de mirare că
spusese că nu are bani şi că vrea să împartă cadourile
cu mine.
Mătuşa Gertrude păru furioasă, iar eu i-am surprins
privirea lui Jamie şi m-am abţinut să nu rîd.
El veni lîngă mine şi, în timp ce sora mea şi mătuşa
Gertrude stăteau de vorbă cu vicarul după slujbă, noi am
porni t în ainte pe s tradă, a sc ultî nd ecoul c lopotel or.
- îmi p are r ău pent ru as eară, spuse e l a plecîndu -se
şi luînd o mînă de zăpadă. Eşti îndrăgostită de altcineva,
Caroline?
Am clăti nat d in cap.
- Dar f ugi de m ine t ot timpul. De fiecare dată cî nd am
114

impresia că fac progrese, în piaţă sau aseară, fugi ca un

anim al speriat .
Scurmam zăpada cu vîrful cizmelor.

trude,- continuă
Eşti mai el.greu de atins chiar şi decî t m ătuşa Ger 
- Nu poţ i să cîştigi d e fiecare dată, a m spus eu.
- îmi pare rău, dar n -o să te mai deran jez, zise e l şi
azvîrli bulgărele de zăpadă la cîteva mile distanţă, în
vale.
Am mers pînă acasă în tăcere. De două ori am alu
nec at ş i el m -a ţ inut , da r şi-a retras m îna imediat.
După mătuşa
trabucuri, prînz, fratele meuîşi şiscrise
Gertrude tata scrisorile
încercarădenoile
mullor
ţumire, iar sora mea se îndopă cu bomboanele de cioco
lată umplute cu lichior, golindu-le de lichior şi dîndu-i
învelişul d e ciocolată cîineliji. .
Anthea şi Jamie dezlegară cuvintele încrucişate din
ziare. Eu citeam aceeaşi pagină de carte pentru a nu ştiu
cîta oară, cînd, deodată, televizorul prinse viaţă, la timp
pentru discursul Reginei. Lui Conrad i se făcu rău.
M-am dus la bucătărie şi m-am apucat să pregătesc
cina de Crăciun. încercam să nu plîng în timp ce cură
ţăm castanele .
- Te si mţi bi ne , draga m ea ? m ă întrebă m ama, apă-
rînd mai tî rziu. Nu t e-am văzu t niciod ată făcî nd atî ta treab ă
în casă. Par i teribil d e obosită.
- Num ai pe ntru c ă se po artă atî t de urî t cu Jam ie,
spuse sora mea scuipînd un sîmbure de curmală în gă
lea ta de cărbuni.
- Ne de scurcăm foarte bine acum, î mi spuse m ama
apoi. Du-te şi fă o baie bună, draga mea, şi pune-ţi ro
chia cea no uă, îţi vin e atî t de bine.
M^arn dus sus plină de amărăciune. Ştiam că, ime
 115

diat după ce ieşeam, începeau să discute despre cît de

tensionată eram.
Nu mai aveam camu flaje . în s eara aceea, pentr u p rima
oară, Jamie avea să-mi vadă picioarele în toată splen
doarea lor. Mi-a luat mult timp ca să mă fardez, pentru
că plîngeam tot timpul şi îmi curgea rimelul. Mi-am pus
rochia pe care mi-o dăruise mama de Crăciun: din ca
tifea neagră, despicată în părţi. Tocmai mă pregăteam
să-mi pun ciorapii, cînd cineva bătu la uşă.
- Intră , am. spus eu fără să m ă gîndesc.
Spre groaza mea, era Jamie.
- Mam a ta a spu s că te roagă să pui cartof ii pe foc ,
după care să vii să bem ceva, zise el cu o voce formală.
- Virr imedia t, a m spus eu, dar gla sul î mi tre mu ră.
- Ce s-a -ntîmplat, draga m ea? m ă întrebă e l.
- A stea, am strigat e u plî ngînd şi am ar ătat s pre .
picioarele mele oribile.
- Cred şi eu. Prostuţo c e eşti, o să îng heţi d acă mai
umbli desculţă pe frigul ăsta. Pentru Dumnezeu, pune-ţi
nişte papuci.
- Nu înţelegi, a m spus eu suspinî nd, nu m i-ai ma i
văzut picioarele pînă acum.
- Ba sigur că le- am văzut, z ise e l. Matthew are o
fotogra fie nem aipom enită de-a ta acas ă la el - numai
picioare şi dînd pe dinafară în partea de sus a costumu
lui de baie. Din septembrie, de cînd am văzut-o, mă tot
ţin de capul lui să mă invite aici într-un weekend.
- Vrei să spui că le- ai v ăzut şi n u te d eran jează?
l-am întrebat eu nevenindu-mi să cred.
- Bineî nţele s că nu. Nu-mi plac deloc picioare le ca
de găină ca ale lui Anthea.
Nu-mi venea să cred ce bucurie simţeam, era ca
atunci cînd sîngele începe să-ţi circule din nou prin de
116

gete, după ce le-ai avut amorţite.

- A ş vrea să- ţi pui ciora pii de la m ine, continuă e l. Ar
merge foarte bine cu rochia asta.
Am clătinat din cap.
- Sînt su perbi, d ar a ş fi d e rî sul l umii d acă m -aş
încălţ'a cu ciorapi-p lasă.
- Pune- i, sp use e l cat egori c.
Cu mîini tremurătoare, mi-am pus ciorapii. Transfor
marea fu incredibilă. Nu-mi venea să cred.
- Ah, am spus eu f ericit ă, a m glez ne! Glezne ad e
vărate!

cuv -întApe
ratăcarsuperb,
e l- amspus
scris pee bel ile
îmtbrăţişîndu -m ă, ş i fieca re
a f ost adevărat.
- Dac ă pute ţi să vă între rup eţ i din sărut, stri gă sora
mea, bătînd în uşă, mama a zis să nu pui cartofii încă.
Unchiul T on y a greşit anul. A su nat a dineauri de \& gară,
plîngîndu-se că nu s-a dus nimeni să-l aştepte. Mătuşa
Gertrude voia să plece, dar s-a răzgîndit cînd a simţit
aroma curcanului.
Deodată,
frumos Crăciun.mi-am spus, pînă la urmă, o să fie cel mai
 Lebăda cea urîtă

Jessica mergea repede pe High Street adîncită în

gînduri. încerca să formuleze un paragraf introductiv pen
tru povestea de senzaţie pe care o auzise în dimineaţa
ac eea la Tribunalul Minoril or.
Un ado lesc ent îşi î nju ng hias e ta tăl vitre g, care venis e
acasă beat şi începuse să o bată pe mama lui. întregul
caz o tulburase foarte m ult pe Jess ica.
Băiatul acuzat păruse atît de înfrînt cînd magistraţii îl
trimiseră la închisoare pentru două săptămîni. Dar ştia
că trebuia să-şi învingă sensibilitatea, dacă voia să fie o
bun ă jurnalistă .
Era atît de absorbită ele gînduri, încît trecură cîteva
secunde pînă cînd îşi dădu seama că o striga cineva.
- Je ssi ca . Jessica!
Se opri brusc, cu picioarele lungi depărtate ca un
m înz, uitînd u-se în t o ate părţile, dar nu şi la tînărul blond,
118

din Lamborghini-ul de un verde-închis, care o striga. Ace

sta dădu înapoi pînă cînd ajunse în dreptul ei.
- Jessica, sp us e el răbdător, sînt aic i.
- Ah , bună, Oli ver, spu se ea roşin d şi scăpînd din
mînă punga de hîrtie şi carneţelul. Ce mai faci? E mai
bine acum?
Oliver Cotswold era unul dintre numeroşii băieţi cu
care umblase sora Jessicăi, Helen, înainte să se mărite.
Fiind pilot de curse, suferise arsuri grave într-up accident
pe pista de la Silverstone în urmă cu un an. Cînd el se
în to ars e să-i vo rb eas c ă, ea îi v ăzu cicatricile care îi d es 
figurau partea stîngă a feţei.
- Mi- am re venit com ple t, spuse e l. Sî m bătă da u o
petrecere în cinstea revenirii mele în circuit. Mi-ar face
plăcere să vii şi tu.
- Vai, ce drăgu ţ d in p artea ta , sp use Jessica ridi cînd
punga şi carneţelul. Mi-ar face plăcere să vin, dacă nu
lucrez.
-Sî m b ătă se ara ?

scriu- despre l a W .l. joacă Dear Octopus şi ar trebui să

Ce i deasta.
- Bine , vi no dup ă aceea, petrec erea o să ţină toată
noaptea.
- Să aduc o s ti clă de ceva?
- Nu, do ar pe ti ne - apropo, vine şi Da nny.
Jessica simţi că i se înmoaie picioarele. Inima i se
opri în loc. Slavă Domnului că Oliver îşi aprindea o ţigară
şi nu- văzu cît de
Ai s pus D şocată
anny? era. Abia izbuti să şoptească:
- Da. Dann y Mc Carth y, î l mai ţ ii minte , a umb lat cu
sora ta, Helen, spuse el, după care porni maşina cu un
zgomot asurzitor care îi făcu pe trecători să se ţîţîie. Pe
sîmbătă, atunci.
 119

Jessica rămase în mijlocul străzii, strîngînd în braţe

pachetele. La un moment dat, îşi dădu seama că strîn-
sese punga atît de tare, încît oul şi roşia din sandviş
ieşiseră prin celofan şi se amestecaseră cu cafeaua care
se vărsase.
îi prom isese lui Victor Price, editorul, că, pîn ă la pa-'
tru, avea să scrie articolul despre Tribunalul Minorilor, în
schimb, aruncă sandvişurile şi cafeaua în cel mai apro
piat coş de gunoi şi intră într-o cafenea, aşezîndu-se în
colţ.
- Danny s-a întors, m urm ură ea şi, luî ndu-şi faţa în
mîini, încercă să-şi potolească emoţia.
Helen, sora cea mare a lui Jessica, fusese atît de
frumoasă, încît avusese întotdeauna o mulţime de admi
ratori, dar cel pe care familia şi-l amintea mereu era
Danny. Toate cele patru surori ale Jessicăi şi chiar şi
mama ei se duceau să îşi facă părul în weekend-urile
cînd venea Danny.
Nu că ar fi fost deosebit de chipeş. Era slab, foarte
brunet şi avea o faţă extrem de tristă cînd nu rîdea,
adică mai tot timpul; dar avea mîini frumoase, un accent
irlandez plăcut şi părea să aibă timp pentru toată lumea.
La o petrecere, vorbea cu cea mai ştearsă dintre femeile
prezente şi, după zece minuţe, ea radia fericită, înconju
rată de o mulţime de oameni. Lumea se încălzea în
preajma lui Danny; era ca un foc de tabără într-o zi de
iarnă.
Jessica, cea mai mică dintre surori, era răţuşca cea
urîtă într-o casă plină de frumuseţi. Cînd Danny ieşise cu
Helen, ea avea numai paisprezece ani şi era ignorată
sau tachinată de restul familiei în legătură cu înfăţişarea
ei. Totuşi, Dann y stătea m ereu de vorb ă cu e a.
Nu venea niciodată de la Londra fără să-i aducă un
 120

cadou: un urs de un metru de la Fortnum’s, o vulpe

îm p ăiată în tr-o cutie d e sticlă, un caiet plin cu felicitări de
Crăciun victoriene, un şoricel de zahăr roz, care continua
să se întărească pe poliţa căminului ei şi după aproape
patru ani şi ju m ătate.
Ba descoperise chiar şi scorbura secretă din stejarul
de pe malul rîului, unde ea obişnuia să se ascundă ori
de cîte ori era nefericită sau cînd voia să fie singură.
în cetul cu în cetul, pe m ăsură ce săptăm în ile treceau
şi el părea să vină din ce în ce mai des, pe Jessica o
în g ro zea fap tul că desc o p erise că nu num ai că se g în 
dea la elpeîn frumoasa
vidioasă permanenţă, dar şicare
Helen, că putea
era îngrozitor de in
atrage băieţii
Jără nici un pic de efort. începuse să evite să se mai afle
în ac eeaş i în c ăp ere cu ei, ca nu cum va să-i d escopere
cumplitul secret.
De Revelion se dădu o petrecere la ei acasă, la care
veni şi Danny. în timp ce toate cele patru surori ale lui
Jessica se î m brăcau - toate parfumate , îm băiate , cu pă

rul stră lucitor

aşezase deodată- peşi pat,
se faîn rdcapotul
au cueimroşu,
îini sigure, Helen se
şi spusese
că avea o presimţire că Danny avea să-i ceară mîna în
seara aceea.
- Noroco aso, spu se V ictoria, a doua dintre sur ori ,
plină de invidie. O să spui „da“?
- S-ar putea , zise Helen per iindu-şi pă rul de u n n e
gru albăstrui.
Dar vocea îi era atît de voioasă şi de plină de în
credere, încît Jessica se furişase în camera ei, extrem
de rănită.
Cu cîtă indiferenţă îşi pusese prima ei rochie lungă -
cea d in tafta violetă a Victoriei - extrem de co nştientă de
umerii ei osoşi.
 121

Nu se înveseli nici măcar atunci cînd Danny îi spuse

foarte se rios că era foarte drăgu ţă.
Mai tîrziu, Jessica trebui să îndure agonia de a-l ve
dea dansînd cu Helen aproape de miezul nopţii. Helen
era atît de înaltă, încît ochii lor se aflau aproape la ace
laşi nivel şi ea păruse să radieze de fericire cînd el îşi
mişca mîinile pe spatele ei gol', sub perdeaua întunecată
a părului.
Apoi veni miezul nopţii şi toţi se sărutau între ei, spăr
geau baloane şi suflau în cornuri de vînătoare. Deodată,
Jessica se trezise faţă în faţă cu Danny, iar el o îmbră
ţişase şi, fără să stea pe gînduri, o sărutase.
- La mu lţi a ni, drag a m ea ! spu se el , du pă care o
privise vesel în ochi, văzîndu-i nedumerirea şi tulbura
rea, şi, pentru o secundă, se uitaseră unul la altul. Oh,
Doamne, zise el apoi, îmi pare rău, Răţuşco.
în clipa ac eea; Helen ap ăru s e lîn gă ei şi îl luase de
braţ pe Danny, spunînd puţin supărată:
- Vi no, dr agul m eu, Ră ţuş ca pune cam mult monopol
pe tine.
Jessica se dusese la culcare. A doua zi se trezise în
zori şi mersese pe jos mile întregi prin peisajul îngheţat,
fără ca măcar să bage de seamă gerul, încercînd să se
liniştească pentru a putea da ochii cu Danny la prînz.
Dar, cînd se întoarse, află că el plecase. Helen era în
chisă în camera ei.
- Ce s-a- ntîmplat? întrebă J essica uluită .'
- Nu ş tiu, spu se m am a ei oftî nd. S- au cam certa t
aseară, au pus punct şi Danny s-a întors la Londra. Ţi-a
transmis dragostea lui.
Mai tîrziu, Helen vorbi despre acest lucru, nu cu pă
rinţii ei, nu cu Jessica,- ci cu Victoria. Era ceva foarte
dificil pentru o fată atît de dorită să admită acest lucru,
122

dar era limpede că Danny avea vreo nouă iubită blondă

la Londra şi încă nu era pregătit să se însoare. La puţin
timp după aceea, Helen se logodise şi se căsătorise cu
cel mai bun şi mai chipeş dintre pretendenţii ei, trăind, în
prezent, undeva la ţară şi aşteptînd din clipă în clipă cel
de al doilea copil.
în fiecare an, Dan n y trim isese fam iliei o felicitare de
Crăciun. Ultimile trei fuseseră expediate de la New York,
dar nu conţineau nici o adresă.
După patru ani şi jumătate, dragostea Jessicăi se
transformase într-o durere surdă. La optsprezece ani,
terminase şcoala
dintotdeauna şi se angajase
îşi dorise să scrie laşi ziarul
pentrulocal, pentru fu
că Danny că
ses e jurnalist.
Visa ca, într-o bună zi, să ajungă pe Fleet Street -
aşa cum Cele Trei Surori tînje au să ajung ă la Mosco va -
şi să-l mai întîlnească pe David. De fiecare dată cînd se
ducea la cinema şi, după aceea, visa cu ochii deschişi la
Robert Redford sau la Clint Eastwood, trăsăturile aces
tora Avea
fi ind oî nlo cu ite deveche
fotografie cele ale
a lui culuiHelen,
Dann y.dar o tăiase
pe Helen şi, de fiecare Revelion, fotografia era mutată
dintr-un jurnal în altul, în amintirea serii în care o săru
tase.
Şi acum se întorcea. Peste trei zile, avea să-l revadă.
Poate se schimb ase - tre buia să ai bă apro ape tre iz eci
de a ni acum - iar ea s e agăţas e de un v is în tot a cel
timp. Se privi în oglinda de pe peretele opus. Era tot o
răţuşcă urîtă, tot slăbănoagă, tot cu pieptul plat şi la fel
de deşirată ca întotdeauna, cu o faţă ascuţită din care
ieşeau în evidenţă numai ochii imenşi şi cenuşii.
Ah, de ce nu îşi lăsase părul lung, în loc să-l tundă
de fiecare dată cînd îi ajungea la guler.
 123

Privirea îi alunecă spre ceas. Dumnezeule, era două

şi jumătate! Lăsă ceaşca de cafea neatinsă şi porni re
ped e spre birou .
în tr-u n fel, reu şi să term in e articolul d es p re Tribunalul
Minorilor pînă la ora patru. Editorul o puse să rescrie
introducerea de trei ori, dar, cel puţin, îi dădu un loc bun
în tr-o pagină in terioară. Ea bătu la m aşin ă apoi două
anunţuri matrimoniale» care, în mod inevitabil, o făcură
să viseze la Danny.
Tocmai plutea spre altar la braţul tatălui ei, într-o ro
chie albă de mătase, cu guler înalt ca să-şi ascundă
claviculele, cînd bătăile din uşa de la intrare o readuseră
la realitate cu o tresărire. Cu un sentiment de vinovăţie,
reveni la maşina de scris şi citi ultima frază:
,Mireasa, condusă la altar de unchiul ei, purta o ro
chie de cireaşă din şifon alb şi dantelă franţuzească."
Ch ic o tea şi co rec ta cu vîntu l „ cir eaşă11, cînd ap ăru Ro 
sie, ispititoarea biroului. Fusese plecată de la unspre
zece, pentru a lua interviu managerului echipei locale de
fotbal.
- E superb, z ise Roş ie, punînd pe bir ou un ca rneţel
nefolosit şi prăbuşindu-se pe un scaun. Interviul a fost de
o natură prea intimă pentru un ziar de familie, dar m-a
invitat la cină diseară şi, fără îndoială, o să ajungem şi la
politica sa defensivă.
îşi d ăd u la o parte din ochi bretonul d e c u lo area am 
bre i şi îi aru nc ă Jessicăi un zî m b et fermecător.
- Nu vre i să te duci tu la petrecerea de retragere a
vica rului î n sear a asta î n locu l m eu?
- Bine , dacă te du ci la Dear Octopus în locul meu
sîmbătă seară.
- Ai o întîl nire? î n tfebă Roş ie surpr insă .
- Oli ver Cotswold dă o p etre cere .
124

Rosie fluieră invidioasă. Managerii echipelor de fotbal

erau nulităţi în comparaţie cu înălţimile ameţitoare ale lui
Oliver Cotsw old şi ale p riete nilor săi pil oţi de c urse.
- Noroco aso, or să fi e o m ulţi me d e tipi a colo, spuse
ea privind-o cu un ochi critic. Trebuie să te îmbraci cu
ceva fantastic.
- Vrei s ă v ii să m ă ajuţ i?, o înt rebă Jessica. Mă gîn-
deam să mă fac blondă, dar mi-e cam frică să-mi vop
sesc păr ul.
- Vop seşte-ţi -l , sp us e Roşie. A d oua zi p oţ i să- l spe li ,
dacă nu- ţi place.
în următoarele
managerul treizile,
de fotbal, Roşie printredeîntîlnirile
şe ocupă amoroase
înfăţişarea Jes cu
sicăi. La opt şi jumătate, sîmbătă seară, Roşie tot nu-i
dăduse voie Jessicăi să se uite în oglindă, ca să nu se
răzgîndească. Se aflau în apartamentul lui Roşie, pentru
ca mama Jessicăi să nu facă infarct cînd îşi vedea fiica.
Roşie o convins ese să -şi p ună o p ereche de sand al e
argintii cu toc înalt şi o rochie argintie, strălucitoare, mu
latăate.
sp pe Picioarele
corp, închisă go
în ale
faţă,ş dar
i sp cu un decolteu
atele dezgolit eadînc
rau înpr esărate
cu un p raf arginti u.
Unghiile îi erau date cu lac argintiu. Părul îi fu piep
tănat în faţă, cu un breton des şi despărţit sub forma a
două afipi de o parte şi de alta a capului, după care fu
stropit cu argintiu, auriu, r oz ş i al bas tru, aş a în cît păr ea o
blondă curcubeu. Jessica o lăsă bucuroasă pe Roşie să
o fardeze,
facă deoarece
ea î ns ăşi. mîinile îi tremurau prea tare ca să o
- Trebuie să a i un m achia j cu adevărat dramati c ca:
să iasă în evidenţă în lumina slabă de la petreceri, spuse
Roşie autoritară, dîndu-i cu puţin praf argintiu pe pomeţi.
Dumnezeule, arăţi superb, zise ea, dîndu-se înapoi ca
 125

să- şi adm ire o p era. E uluitor că nim eni ,n- a rem arc at
pînă a cu m ce drăg uţă eşti . Ac um poţ i să te u iţi, sp us e e a
şi o. în to arse cu faţa sp re o glin dă.
- Nu se poate să fiu eu, ?ise Jess ica, du cînd u-se la
oglindă ş i atingî ndu -şi im agin ea cu uim ire .
Ochii ei cenuşii, şi mai mari acum datorită fardului
argintiu şi celor trei straturi de rimei negru, erau scoşi în
evidenţă de gura rujată şi zîmbitoare.
Corpul ei sclipitor nu mai'părea slăbănog şi deşirat, ci
doar seducător de suplu şi mlădios. Părul multicolor îi
dădea un aer ciudat de exotic şi ambiguu sexual. Era
imposi bil ca Dan n y s-o ign ore cînd arăta astfe l.
- Sî nt ca o focă ano rexică, z ise ea în glum ă ca să
ascu nd ă cît de î n cîntată era.
- Foa rte frum os, dup ă cî t am muncit , spuse Roşie .
- Ah, n-a m vrut să fiu nerecun os cătoare, zise Jes
sica. E atît de minunat să pari sofisticată, rea şr pericu
loasă în acelaşi timp. Eşti atît de deşteaptă, nu înţeleg
cum reuşeşti, adăugă ea cu modestie^ gata să-i sară de
gît, dar Ro şie se dădu r ep ed e înap oi.
- Nu fi a tî t de g ener o asă cu favorurile, ' praf ul ăla
sclipitor şe ia. Şi să nu îmbrăţişezi bărbaţi în costume
albe, că n-or să-ţi mulţumească, zise Roşie, după care
se mai înmuie. Totuşi, arăţi superb, era şi timpul ca ră
ţuşca să se transforme în lebădă.
- Doam ne, sî nt a tî t de emoţionată, spuse Jessi ca
răsucindu-se şi privindu-şi spatele în oglindă. Crezi că ar
tre bui să port jach eta d e catifea î n prim a p arte a se rii?
- Pe na iba ! zise Roşie. Ş i femeilor frum oase nu le
clănţăne dinţii. Nu trebuie doar să pari sofisticată, trebuie
să te şi porţi ca atare. Ar fi bine să bei ceva tare înainte
să te duc p înă acolo.
în am urgul în m ires m at d e tei, copac ii uriaşi c are stră-
126

ju iău aleea casei Cotsw old p ăreau să trem u re în căldura

zăpuşitoare asemeni unor clopote întunecate. Toate fe
restrele casei în stil georgian fuseseră larg deschise şi
muzica răsuna
frumoşi, peste
agitaţi din pajiştile
cauza verzi, neobişnuit,
zgomotului catifelate. alergau
Doi cai
printre florile dintr-un padoc din apropiere.
' - Dum nezeule, sp use Roşie oftî nd şi uitî ndu -se c u
invidie la maşinile sport parcate pe pietrişul din faţa ca
sei, în spate sînt Ferrari-uri.
- Aş vrea să mă duc acasă . Am avut u n horos cop
în grozito r azi-d im in eaţă, g em u Jessica.
în ciuda
clănţăneau maicelo
rău rcad ooricînd.
u ă p ahSimţea
are pesudoarea
c are leşiroin-
băuse, dinţii îi
du-i pe coaste.
- Nu mergi l a sp în zurăto are, sp use Roşie opri nd
Mini-ul uzat cu o zgîlţîitură. la uite, au luminat şi piscina,
pun pariu că o să vă scăldaţi în pielea goală.
O lă să pe Jess ica trăgînd de timp în s peran ţa, că
Oliver ar fi putut să iasă din casă şi să o invite şi pe ea.

eu, -caViaţa ’e tare gr laea,Institutul

Cenuşăreasa, sp us eFemeilor
ea la plecare.
şi ultimulTuactla ba l, ş i
din Dear Octopus, adăugă ea, după care porni, cîntînd
tare J erus alem".

Oliver Cotswo ld nu o recun oscu pe Jessica în clipa în ,

care îi deschise.
- Salut, intră , spu se e l înto rcînd inst inct iv partea ne
vătămată a feţei spre ea. Trebuie să fii vreo prietenă
de-a lui Smokey; are prietenele cele mai tulburătoare.
- Nu, nu sî nt.. . sî nt eu, Jessic a, zise ea.
Oliver sc oas e un fluie rat.
- Je ssica ! sp use e l nevenindu-i s ă c readă. M icuţa
Jessica Eliot. Dumnezeule! exclamă el răsucind-o. Pînă
 127

la urmă, ai ieşit din găoace. O să ai nevoie de un paznic.

Vrei să-ţi scoţi ceva? o întrebă el, după care începu să
rîdă. Nu, nu cred că ai putea.
Jessica aruncă o privire nervoasă în oglinda din hol
şi cînd, pe moment, nu o recunoscu pe blonda aceea
superbă, fu sigură că totul era în regulă.
- Toate fetele par să fie co stu m ate în pir aţi în s eara
asta, zise Oliver. Ca în Peter Pan, va fi o plăcere să
avem o Tinkerbell. Deşi, sclipind aşa, arăţi mai degrabă
ca Jack Frost, spuse el clătinînd din cap. Zău, e foarte
tulburător.
în clipa ac eea, sună soneria.
- Smok ey! str igă e l spre o uşă din dre apta.
O fată apăru din mulţime, purtînd o bluză albă cu
franjuri tăiată la brîu şi o pereche de pantaloni scurţi cu
dungi roşii, albastre şi aurii.
Avea picioare lungi şi bronzate, iar părul de un blond
cenuşiu îi cădea pînă la umeri. Era foarte frumoasă.
- Sm okey, d rag a m ea, ea este Je ssica E li ot, sora
cea mică a lui Helen, spuse Oliver. Adu-i ceva de băut şi
ai grijă de ea cît mă duc să deschid uşa, nu cunoaşte pe
nimeni.
Sm ok ey o m ăsură pe Jessica din ca p p înă î n picioa re
cu ostilitate.
- în curî nd o să cun oască, z ise ea cond ucînd-o într-un
birou, în dreapta, unde o masă imensă, suficient de mare
pentru a putea dormi pe ea, era încărcată cu pahare şi
tot soiul de băuturi. Ce vrei să bei? Primul pahar îl torn
eu, dar, după aceea, fiecare se serveşte, mai e un bar în
salon. •
- Ah, vi n a lb, te r og, spus e Je ssica. Sm ok ey e u n
nume foarte frumos, adăugă ea încercînd să fie prie
tenoasă, e o pore clă cum va?
128

- Nu, mî rîi Smo key.

- Cum te- ai a le s c u un asem enea num e?
- Ma rfta e o ne bu nă, zise Smo key um plî nd o hai bă
cu vin alb. rîse uşor, începînd să o placă.
Jessica
- Şi flori le ac elea sî nt m inun ate , spu se ea admirînd
crinii aurii, irişii galbeni şi garoafele roz de pe peretele
îm b răcat în m ătase d e cu lo area caisei.
- Mam a l ui Oliver le- a făcut, morm ăi Sm ok ey. Ş i ea e
nebună, din moment ce pleacă în weekend, lăsînd casa
pe mîinile lui Oliver şi ale prietenilor săi beţivi. Uite, ci
neva şia aruncîndu-l
tocul stins deja ţigara pe covor, spuse ea luînd chiş
pe fereastră.
îi dădu halba Jessicăi, d u pă care o conduse în tr-u n
salon dublu, înţesat de oameni chipeşi care vociferau cît
puteau de tare. Peste tot erau lumîriări care aruncau o
lumină slabă pe chipurile bronzate. Jessica intră extrem
de emoţionată, ca o înotătoare care încerca apa mării în
Brighton în ziua de Crăciun.
. - Pe care dintre ace şti nenoro ciţi a m eţiţi vre i să -l
cunoşti? o întrebă Smokey.
- îl cuno ştea m pe Dann y Mc Cart hy, cu a ni în urmă,
în g ăim ă Jessica, nereuşind să pară d eg ajată.
Sm ok ey îi arunc^ un zî m bet pie ziş.
- Ire zist ibil ul Dann y, eh? N -a venit înc ă - probabil că
mai doarme, ca să treacă peste diferenţa de fus orar. A
sosit abia azi-dimineaţă.
Soneria se auzi din nou.
- Smok ey! stri gă Oliver din ho l.
- De ce naiba n- o fi a ng ajat pe cineva să ră spu nd ă la
uşă? zise ea enerv ată şi dispăr u.
O secundă, Jessica rămase singură, tremurînd de
groază.
 129

Apoi, o voc e scum pă şi îm bib ată de whisky spuse :

- Asta î mi d oresc î n seara asta .
Şi un deget lunecă leneş pe spatele ei. Jessica tre
sări şi se întoarse, trezindu-se faţă în faţă cu celebrul şi
fanfaronul Mikey Carpenter. Era foarte ars de soare şi
purta un sacou cu dungi albe şi roz, cu un trandafir roz la
butonieră.
- Ce mai faci? î l în treb ă Jess ica roşind, pe ntru că e l
era atît de celebru.
- Le fac pe do am ne cu foa rte m are pr icepe re , a şa
mi-au spus, zise Mikey, dezvelindu-şi dinţii puternici şi
foarte albi. Iar tu eşti o adevărată doamnă.
O măsură cu ochii săi albaştri înceţoşaţi.
- De u nde a i apărut, din valurile mă rii? Parc ă ai fi o
nimfă a apelor.
- Cine vorbeşte de n imfe? î ntreb ă un tî năr dră guţ ş i
brunet, într-un pulover bleumarin, care bea dintr-o cutie
de Coca-Cola.
- Dispa ri, Butle r, eu am văzu t-o primul, zise Mikey
Carpenter.
- Totul e dre pt î n drago ste ş i în desfr îu, spu se Bo b
bie Butler. Ce fată superbă!
Şi Jessica roşi şi mai tare, deoarece Bobbie Butler
era, probabil, cel de-al doilea pilot de curse al Angliei. în
clipa următoare, apăru şi Rupert Bentley, al treilea mem
bru al celebrului trio. într-o mînă ţinea o sticlă de whisky,
din
laltă,care îi umplu
o sticlă paharul lui Mikey Carpenter, şi în cea
de şampanie.
- Oliver m i-a spu s că eşti sora lu i Helen, î i zis e el
Jessicăi. Doamne, dar în familia voastră sînt numai fete
frumoase.
Văzînd că paharul ei era plin, se întoarse spre Butler
şi începu să-i toarne şampanie în cutia de Coca-Cola.
130

- Pentru Du m n eze u , Rup e, aici e conia c, st rigă Bob

bie Butler, trăgînd cutia brusc, aşa încît şampania curse
pe covor.
- N-are nimi c, sp us e Rup ert dîndu- şi păr ul de un
blond-alb la o parte de pe frunte şi zîmbindu-i Jessicăi.
Acum bei un coctail cu şampanie.
' Un alt pil ot, un italian o ac h eş cu ochi arzător i, î m 
brăcat într-o cămaşă roşie, se alătură grupului. Imediat,
Mikey Carpenter îi expedie pe el şi pe Rupert Bentley
în tr-o altă parte a în căperii.
- Tu ai insista t să -l aduc i, Rup e, aşa că a i face bine
să stai plictisesc.
să mă de vorbă Vreau
cu el. N-am
să stauvenit la petrecerea
de vorbă asta ca
cu Jessica.
Pentru ea era o noutate şi, la început, o experienţă
tulburătoare. întotdeauna se simţise invizibilă la petreceri
şi, acum, toţi bărbaţii din încăpere păreau să se lupte
pentru a-i cîştiga atenţia.
Chiar şi cei care nu se aflau în jurul ei păreau să stea
pe margine, aşteptînd un simplu semn ca nişte partici
panţi ladeoarece
turile, o licitaţie.toţi
în curînd, ea începu
care voiau să i sesăprezinte
amestece bău
veneau
cu o sti clă , sub prete xtul d e a- i u m ple paharul.
Ea îşi mai dădu seama şi că, în ciuda comportamen
tul ui lo r, Mike y, Ru pert şi Bo bb ie ven is eră cu prietenele -
animatoare de Formula 1, de genul celor care îşi spălau
părul de trei ori pe zi şi aveau nişte chipuri atît de inex
presive încît aveai impresia că purtau ochelari de soare
chiar şi atunci cînd şi-i scoteau.
Totuşi, în ciuda calmului lor exagerat, toate trei se
uitau la Jessica de parcă ar fi fost purtătoare de febră
tifoidă.
- Mike y, ar tre bui să ne î nv îrtim prin î n căp ere, spuse
prietena lui supărată.
 131

- Mai bea ceva ş i în căp erea o să se înv îrtească

singură, zise el.
- A fost greş eala ce lui care a dat sta rtul , spus e Bob
bie Butler. Cînd s-a aprins lumina verde, jumătate dintre
piloţi nici nu se aliniaseră.
- A fost ca ş i cum ar fi dat drum ul unei pungi pli ne c u
maşinuţe Dinkey printr-o pîlnie, zise Mikey.
, - Tipul d in sp ate a ţî şnit ca din puş că ş i m -a îm pins
în parapetul din stîn g a, aş a c ă totul s -a term in at în ain te
să pa rcurg d ou ă sute d e metri. M-am ales cu un cucui cî t

cornul unui
Jessicăi unicorn,
pentru la pune
a-i pipăi mîna, zise ej şi îi ridică mîna
cucuiul.
- Şi muşchii gî tului m eu au avut de sufe rit, spu se
Mikey luîndu-i mîna Jessicăi de pe capul lui Bobbie şi
punîndu-i-o pe gîtul său, care era puternic şi maroniu ca
al unui taur.
Jessica i-l atinse şovăitoare.
- Ce bine e, spu se Mik ey studi indu- i chi pul . Doam n e,
ce drăguţă eşti.osul şoldului lipit de al ei şi privi în jos.
Ea îi simţi
- Cum a fost astăz i? î l î n trebă apoi cu t imidita te .
Toţi izbucniră în rîs.
- A cîştiga t, spu se B obb ie Butle r. Te -a pus la l ocu l
tău, Mikey.
- îţi pla c cursele de m aşi ni? o î ntreb ă Mikey.
- N-am fost l a nici un a, zise Jessic a stî njenintă .
- N-a
te duc i fost l a nici
la Silverstone un a, sp usurmător.
în weekend-ul e el părînd stup efia t. O să
- Pr obabil că o să l ucrez .
- \?a tre bui s ă te dai b oln avă, sp use Mik ey cu toată
aroganţa unuia cu un venit personal foarte mare.
Rupert Bentley s e în to arse la ei cu un braţ d e sticl e şi
le um plu p aharele tut uror.
132

- Am obosit să t ot vorb esc italie neşte , se plînse el

Nu mai suport.
- Asta n-a fost nici odat ă o problemă pent ru ti ne, zise
prietena lui arţăgoasă.
- A m auzit că e şti sora lu i Helen, spuse un bărbat
în tr-u n costum cu dunguliţe.
- Şte rge- o, zi se Mik ey Carpe nter.
Seajra. cont inuă în acelaşi m od. S e s pu seră bancuri
pe seama altor piloţi şi a costurilor maşinilor de curse;
bîrfele se înmulţiră. Jessica descoperi că, atîta timp cît
rîdea şi se arăta extrem de interesată, nu putea să dea
greş.
stătea Dar,
în locdelafiecare
gîndul dată
că arcînd
sunafi soneria, inima îşiîi
fi putut Danny. Mikey
concentra acum toată atenţia asupra ei.
Ea eră uimită şi măgulită, dar gîndurile îi erau domi
nate de Danny. De ce, se întrebă ea, în timp ce ascult ce
se vorbeşte despre curs, acceleraţie şi curbe interioare,
nu pot să fac altceva decît să mă întreb cînd o să vină
Danny şi de ce stau aici să vorbesc cu Mikey şi nu Cu el?
- Ţii dre să-i
în cercîn Scarsdale?
gim d esp artă. o întreba prietena lui Mikey,
- Nu , spu se Jessica. •
- Tre bu ie să ţ ii un regim.
- Nu tocmai, în g ăim ă ea cî nd toţi îi priveau corpu l
subţire şi argintiu. Pur şi simplu, uit să mănînc.
- Mie m i- e gre u să renun ţ la băutură, spus e prietena
lui Mikey supărată, bînd din paharul cu apă Perrier. Te

face -atîtAsdetaplicticos.
p oţi s-o m ai spui o dată, z ise Mik ey î ntor-
cîndu-se spre Jessica. Vino să dansăm.
- Da, te rog, sp us e ea. ,
Se simţea îngrozitor de vinovată faţă de prietena lui
Mikey, dar voia tare mult ca, în drum spre ringul de dans,
 133

să arunce o privire prin saion şi hol, în speranţa că avea

să-l zărească pe Danny. Poate că el avea să doarmă în
continuare şi nici nu avea să mai vină, îşi spuse ea’
disperată.
Ringul de dans era deja plin. Mikey era un dansator
excelent, complet relaxat, dar agil ca un jaguar. Jessica,
nesigură pe picioare din cauza băuturii şi tocurilor înalte,
fu nevoită adesea să se agaţe de el, iar el o ţinu ca un
bărbat care era foarte obişnuiţ cu fem eile .
în tim pul unei m elodii rock, o în vîrti ca pe un titirez,
dar, cînd muzica deveni mai lentă, o strînse în braţe,
lipindu-şi trupul musculos de al ei şi plimbîndu-şi mîinile
în sus şi în jo s pe sp atele ei, lipindu-şi o brazul d e părul
ei. Cînd se desprinse de ea, faţa îi era nnurdară de al
bastru şi argintiu.
Cînd se întorcea în salon, Mikey se ciocni de un alt
pil ot de cu rse - un aus tralian cu un ochi vînăt, cu ca pul
ban dajat ş i braţul î n eşarf ă.
- A fos t o cursă frum oasă, Mike .
- Tu c e-ai făcut? î l în treb ă Mikey, ţinî nd-o pe Jessica
strîns de încheietura mîinii.
- Am pie rdut o roată d in spate l a Pa dd ock Bend,
spu se austral ia nul. î n c lipa urm ătoare, am fost a ru nc at în
parapet, sîngerînd ca un porc. Mecanicii mei s-au speriat
ca naiba.
- Acum te s imţ i bine ?
- Cu aj utorul băutur ii, zise a ustralia nu l z îm bin d şi du-
cînd o sticlă la gură.
Smokey stătea rezemată de tocul uşii salonului şi
m înc a o fe lie de c am e d e curc an î ntre do uă fe li i de pî ine ,
avî nd un aer plicti sit şi m iza ntro p.
—A venit Danny ? o întrebă J essica î ncet.
- E la bu cătă rie, vo rbeşte cu Ol iver, zise Smo key.
134

Jessica simţi cum i se înmoaie picioarele.

- Trebuie să m ă duc la toaletă , mu rmu ră ea ş i ur că
scara, ducîndu-se într-unul din dormitoare pentru a se
uita Cum
în oglindă.
era posibil ca imaginea ei să fie atît de intactă şi
de perfectă, cînd inima îi bătea nebuneşte?
Coborînd scara din nou, îşi dădu seama că niciodată
nu mai fusese atît de beată. Trebuia să se controleze,
altfel începea să spună tot felul de bazaconii în clipa în
care îl vedea pe Danny. îşi şterse mîinile transpirate pe
rochie şi intră în salon, uitîndu-se disperată în jur, dar nu

văzu- nici urmă

la tă- de Danny.
te, spus e Mikey trăgînd -o ia ră şi î n grupul care
îl în conju ra. Şi nici n-ai p ahar, zis e el turnîn d vin în tr-u n
p ah ar gol p e car e i-l. dăd u .
Ea bău, într-o încercare disperată de a nu-şi pierde
în c red erea.
- Trebuie să i ei curba di n m emo rie , spus e Bobbie
Butler. Dacă greşeşti cu treizeci de centimetri, nu mai e
acelaşi lucru. -
- La Druid’ s End a fost a na ibi i în gr ăm ădeală, spuse
Mikey.
- Vrea u să dans ez c u Jessica , spuse Rupert Bent- ,
ley.
- Ei bine, nu poţi , zise Mik ey.
Prietena lui Bobbie Butler era atît de ameţită, încît
mînca pot- pourri dintr-un castron albastru cu alb.
- Ce ca rtofi scîrboşi, zise ea.
- Uit e, acela e un bărb at a trăgător, sp use prietena l ui
Mikey deodată, aranjîndu-şi părul. Acolo, lîngă uşă, stă
de vorb ă cu Olive r.
- Puţ in cam slăbuţ, spu se prietena l ui R up ert. Da,
poate că ai dreptate, are nişte ochi superbi.
 135

Jessica nu trebui să se întoarcă, ştia că era vorba de

Danny. O să leşin, îşi spuse ea. Apoi îşi aminti că trebuia
să pară strălucitoare şi sofisticată. îşi îndreptă atenţia
asup ra lu i Mikey şi Bo bbie.
- Trebuie să accelerezi t ot ti mpul, spus e Mikey.
- Ad evăra t? zi se Jessica . ;
Deşi se aştepta, sări ca arsă cînd Oliver o bătu pe
umăr.
- Dacă te p oţi dez li pi d e ace şti co wbo y pent ru o
secundă, Jess, vino să-l saluţi pe Danny.
Ea se întoarse şi îl văzu stînd la jumătate de metru
distanţă.
- Bun ă, Jessica, acum cî ţiva ani ven eam în vizi tă pe
la voi, mai ţii minte?
- Doamn e, într-a devăr, spu se ea prefă cî nd u- se ex
trem d e uimită . Ce s urp riză să te văd din nou.
în ciuda tocurilor ei, el tot era m ai în alt cu vreo cinci
centimetri. Părea mai tras la faţă, ochii lui pătrunzători
erau foarte întunecaţi., pielea măslinie îi era lipsită de
culo are şi un m uşch i îi zv îc n ea î n ob raz .
Era îmbrăcat cu o cămaşă cu dungi albastre, dar
costumul său gri arăta ca şi cum ar fi dormit în el.
- Cînd ai ve nit? î l î ntreb ă Jessica g îndin du -se că
părea mult mai îmbătrînit şi mai abătut.
- Azi -diminea ţă .
- Sper că a i dormit pu ţin.
- înc ă n- am avut ti mp.
- Cî t e ce asul a cum la New York?
- Vre o şas e sear a, cr ed.
- Tre cut cu mult de ora de desch idere , spuse prie 
tena lui Mikey umplîndu-i paharul. Diferenţa de fus orar
este a d evărata b oală a secol ului dou ăze ci, adău g ă ea cu
un zî m b et sti ns.
136

- Cu ce te ocupi acum ? o î ntreb ă el pe Je ssica.

- Lu crez l a zia rul loca l.
- îţi pla ce ?
-LaAh, da, foarte
naiba, mult ea,- vorbesc
îşi spuse e atî ta diversi
ca în tat e. J urnalul lui
Jennifer'1.
- Ştiu totu l, sp us e Dann y. T inerii Fermieri di n For-
dingbridge au tuns oile, în timp ce nevestele lor au or
ganizat un concurs de aranjare a unui cuier, cu gustări
sub formă de hot-dog-uri şi cafea, pregătite de Mes-
dames Hilda şi Edna Harrison.

-Jessica rîse.corespon dent special , continuă Danny. Am

Am fost
scris chiar şi o pagină de modă, spunîndu-le cititorilor ce
vor purta în toamna aceasta persoanele trecute de trei
zeci de ani conştiente de buget.
Zîmbi deodată, lucru care făcu să i se adîncească
ridurile din jurul ochilor şi dezvălui o imensă bunătate pe
chipul lui. Nu se schimbase, îşi spuse Jessica cuprinsă
şi de uşurare şi de panică.
Se sim ţea copleşit ă de d ragos te. A r fi v rut să- i spu nă
despre rochia de „cireaşă" şi despre povestea cu împun
săturile de cuţit, dar, în clipa următoare, o fată brunetă
în tr-o rochie roşie veni spre ei.
- Danny, e m inunat, pe ntru cît timp a i ve nit?
- Pe ntru vreo lun ă, sp use e l sărutî nd -o pe ob raz . Am
venit să scriu despre nunta regală. Americanii sînt ob
sedaţi de asta. O cunoşti pe Jessica Eliot? Jessica, ea

- Bună, spuse Bridg etThe dîndObserver.

este Bridget O’Hara de la
di n cap absentă î n di
recţia Jessicăi. Am auzit că ai scris un articol mare de
spre Reagan în numărul de mîine al lui Times, îi spuse
ea lui Danny.
 137

- A fost o înc urc ătură teri bilă , zise el . S -a pier dut

ju m ătate de articol, iar eu am lăsat notiţele în Statele
Unite , aşa că, az i- d im in eaţă, a tre bu it să m ă duc direct l a
redacţie, să rescriu două mii de cuvinte şi să aştept cî-
teva ore ca să corectez şpalturile.
- Ori bil , spus e Bridg et îng rozită . C e p ărere ai despre
Reagan?
Danny ridică din umeri.
- îi lipseşte cîte ceva - ca şi ar ticolului meu. î mi
place ce faci în legătură cu India, e foarte bun, adăugă
el.
- Mulţumesc, zi se Bridge t.
Danny vorbea atît de încet, încît, îndeosebi la o pe
trecere, trebuia să stai foarte aproape de el ca să-l auzi.
Pe Bridget O’Hara nu părea să o deranjeze deloc acest
lucru. Jessica îşi. aminti cum, pe vremuri, obişnuia să
în chidă ochii şi să-l asculte, în tipărin du-ş i în m em orie
fru m us eţea fiecă rui c uv înt al lu i.
- Ce mai face Hele n? î ntrebă Danny.
Jessic a tresări .
- Ah , foarte bine, aş teap tă a l doilea c opil .
- Pri mul ce-a fos t?
- O f eti ţă - Cle m ency - care e adora bil ă. Hel en e o
mamă excelentă.
Trebuia s ă ros tească fie care c uvînt cu preciz ie, ca să
nu i se împleticească limba.
- Şi m am a ta , continuă Dann y, a re uşit să a ibă o
maşină de spălat vase? Mi-era tare milă de ea, cum
sp ăla dup ă voi to ţi.
- A m pus cu t oţii bani ş i i- am făcut una cadou pe ntru
„nunta de argint"... Au! ţipă ea şi sări ca arsă cînd Mikey
Carpenter îi vîrî o bucăţică de gheaţă în decolteul de la
spate.
138

- Sa lut, Mikey, sp us e Danny . Ai făcut o cursă bună

astăzi. Sunday Times a publicat o poză mare cu tine în
interiorul ultimei pagini.
-- Ce fa c în
St rope şti ea? î ntrebă
oamenii Mike y.panie, într- un fe l asem ă
cu şam
nător c u o ejaculare, z ise Danny.
Mikey rîse.
- N-a i ie şit od ată c u Helen?
Danny încuv iinţă .
- Şi am pierdut, la fel ca t oţi ce ilal ţi.
- Dar Helen nu era nici pe dep arte a tît de sexy ca

splendoarea
sicăi astasus,
puţin prea mică,aşaziseîncît
Mikey cuprinzînd
degetele lui setalia Jescu
opriră
nonşalanţă pe sînul ei drept.
Jessica se desprinse rîzînd, dar nu înainte de a ve
dea cum ochii lui Danny deveniră, pentru o secundă, în
loc de cenuşiu închis, de culoarea granitului.

, Pe măsură ce timpul trecea, ea şi Danny deveneau

ca două insule, despărţite din ce în ce mai mult de valuri
tot mai mari de oameni: vechi prieteni veneau să stea de
vorbă cu Danny; alţi şi alţi bărbaţi încercau să se li-
peastă de Jessica.
Paharul îi era umplut mereu şi ea rîdea şi flirta. Avea
să-i arate lui Danny cît de dorită şi fascinantă devenise.
Iar şi iar dansă cu Rupert, cu Bobbie, cu Oliver, cu ita
lianul, toţi îritorcîndu-se cu feţele murdare de albastru şi
argintiu. ,
Dar Mikey Carpenter o aştepta întotdeauna la întoar
cere, bînd continuu, acceptînd adularea mulţimii, avînd
răbdare, absolut sigur de prada sa. Din cînd în cînd,
Jessica îl surprindea pe Danny privind-o ca şi cum ea ar
fi fost un mesaj p<e care el nu îl putea descifra.
 139

Ah, de ce nu mă invită la dans, se întrebă ea, gata să

izbucnească în plîns.
El stătea de vorbă cu Bridget lîngă foc acum, as-
cultînd ce îi spunea ea, cu capul nemişcat şi cu ochii
atenţi. Nu îşi pierduse deloc din farmec, îşi spuse Jes
sica uitîndu-se la expresia fascinată de pe faţa fetei. De
ce nu vii încoace, ar fi vrut ea să strige, să mă salvezi
din nisipurile astea mişcătoare? în schimb, dădu pe gît
în c ă un p ahar.
- Bra vo, spu se Mi key, ha i să m ergem să dansăm .
- Bine, zise asc ultăto are, ca un c opil care accepta
pr og ram area l a de ntist ca p e cev a inevi tabil.
‘ - înc ă un proprietar d e Lamb orgh ini fă cut pra f, îl auzi
ea p e Dann y sp un îndu -i lui B ridget cî nd tre cu pe lîngă e i.
Pe ringul de dans era foarte întuneric acum. Majori
tate a lum ină rilor se co ns um aseră . C îte o rază de lumină
străbătea încăperea cînd se deschidea uşa. Jessica îşi
scosese pantofii şi dansa desculţă. în jurul ei, pudra se
topea pe chipuri frumoase, sînii ieşeau din decolteuri,
bijuteriile străluceau în lumina slabă, în timp ce muzica
răsun a asurzitoare .
- Vai, săra cul, zise Jes sic a în clipa în care tra ndafi rul
roz al lui Mikey căzu din butonieră.
Se aplecă, vrînd cu disperare să-l ia de jos. îi veni
ameţeală şi o podidiră lacrimile cînd, în clipa următoare,
floarea fu strivită sub picioarele dansatorilor.
- Lasă- I, spus e Mik ey trăgî nd -o în picioare ş i strî n-
gînd-o la piept.
Părea să ardă, plin de o energie pur animalică. îşi
strecură mîna prin decolteul ei şi începu să-i mîngîie
şezutul.
Jessica se zvî rcoli, m işcare pe c are Mik ey o l uă drept
intenţionat erotică.
140

- îng erul m eu, şopti e l în părul ei. As ta- i do ar în

călzirea.
Cînd ea se întoarse, uşa se deschise şi o pereche
ieşi. în raza de lumină, îl văzu pe Danny la numai vreun
metru distanţă. Dansa cu Bridget, foarte aproape unul de
altul, şi vorbea. Jessica nu mai suportă. Deodată era
Revelionul din urmă cu patru ani şi jumătate şi Danny
dansa cu Helen. Scoase un geamăt.
- Da, e plăcut, nu-i a şa? spu se Mikey, trăgî nd u-i
rochia în jos şi sărutîndu-i umărul dezgolit.
Peste capul lui, ea îl văzu pe Danny privind-o. în
ciuda
fi suflatcăldurii
direct zăRuşitoare, fu caşi şis-ar
de la Polul Nord cum o pală deînvînt
fi înfăşurat jurular
gîtului ei. Apoi îl văzu uitîndu-se la ceas, vorbind cu Brid
get şi, luînd-o de mînă, ieşi de pe ringul de dans.
Cinci minute mai tîrziu, cînd Jessica izbuti să-l con
vingă pe Mikey că voia să mai bea ceva, acesta o con
duse în hol, unde fură opriţi de cîţiva invitaţi ce abia
sosiseră şi care voiau să-l felicite pe Mikey pentru victo
ria sa.
- Trebuie să m ă duc la toalet ă, spuse Je ssica, des-
prinzîndu-se de el din nou.
Peste zgomotul petrecerii răsună deodată un tunet
puternic. Nu îl găsi pe Danny nici în salon, nici în bucă
tărie, nici în birou sau în salonul dublu. A plecat, îşi
spu se ea îngro zi tă.
în hol o văzu pe Sm o key, care stătea la picioarele
scării şi înnegrea dinţii frumoasei fete de pe coperta re
vistei Vogue.
- L- ai văz ut pe Danny?
- îl pla ci mult, nu? î ntr ebă S m ok ey ridicî nd p rivire a şi
zîm bindu-i fe rm ecător. Cred că a p leca t cu Bridget O ’Hara
acum vreo cinci m inu te. Pe d e altă parte, d acă aş f i în -
 141

locul tău, aş verifica şi pe sus, pentru că e ca un bordel

acolo.

scări,Jessica
urcîndîncepu să plîngă
cîte două trepte şiodată,
o rupse la fugă îndesus
i2bindu-se pe
-pereţi
şi de balustradă. Dădu buzna.în fiecare cameră, aprin-
zînd lumini, surprinzînd perechi înlănţuite în paturi, îm-
piedicîndu-se de un bărbat fără cunoştinţă, căutîndu-i
în nebunită pe Danny.
Un alt tunet puternic zgudui casa în clipa în care ea
ajunse la. ultima cameră de pe.ultimul hol. Răsuflă uşu

rată, pentru
nimeni. că lumina
Fereastra era era aprinsă,şi dar
deschisă în cameră
ploaia cădea nu
cu era
un
fîşîi t constant, ud înd sticlele de p e pervaz.
Oh, Doamne, nu mai suport! suspină ea. în oglindă,
văzu că rimelul î i c ur gea p e obraji. Ş i-l şt erse ca un copil .
--Aici erai, spuse deodată o voce triumfătoare şi lu
m ina fu stinsă. '
Era Mikey. Pentru un minut, se uită la ploaie.

îm p-erec
As ta ar treînbuigrăd
h ează să- ini ad
ă, uc
zisăeînăuntru pe ce i'geam
el şi în chise care usel rî
zînd.
Jessica se furişă spr e uşă.
Mikey se întoarse şi ochii lui albaştri licăreau de bău
tu ră şi do rin ţă. .
- Vino înc oace, spuse e l.
- Tre bu ie să ple c, zise Je ssica repez ind urs e spre
uşă. Deşi beat, Mikey era un bărbat obişnuit să ia într-o
fracţiune de secundă decizii pe care majoritatea oame
nilor nu le iau într-o viaţă întreagă. într-o clipă, traversă
în c ăp erea şi îi blocă drum ul. A p u cîn d -o cu brutalitate, o
sărută, forţîndu-i gura să se deschidă cu limba. Ea simţi
gustul de whis ky şi tra buc.
142

- Nu! zise e a re volta tă .

Dîndu-se înapoi, se împiedică de covor. Imediat, Mi
key o împinse în pat şi se apucă să-i tragă rochia de pe
umeri cu frenezie.
- Te rog , nu, în găim ă ea, o s- o rup i.
- Taci, zise el cu faţa roşie şi plină de b rutalita te şi o
sărută apăsat.
- Nu! str igă Jessic a zbătînd u-se, dar e l era mult prea
puternic pentru ea şi îi ţi ntui m îinile deasu pr a capului.
- Ai cerut- o toată seara, scu m po, şi acum o să ţi-o
dau, poţi fi sigură, spuse el trîntind uşa cu piciorul. Hai
să scoatem armura asta. Isuse, zise el respirînd între
tăiat, ai un corp ca de băiat.
Deodată, lumina se aprinse. Urmă un moment înde
lungat de linişte. Jessica închise ochii. în clipa urmă
toare, fură scăldaţi de un şuvoi de apă rece.
Pentru o secundă de groază, ea crezu că se prăbu
şise tavanul şi că cerul îşi revărsa furia asupra lor drept
pedeapsă.

tezeApoi, cînd deschise

apa, groaza fu şi maiochii,
mare,clipind des caînsăprag,
deoarece, îndepăr
legă-
nînd o găleată de metal, cu două pete de culoare în
obrajii palizi, era Danny.
- Ce drac u’, se ră sti Mikey, care primise grosul a pei.
- Şte rge- o, Mikey, spu se Danny cu r ăcea lă . Tre bu ie
s-o duc pe Jessica acas ă.
Ea fu cuprinsă de uşurare, ruşine, remuşcări şi amă
răciune.
- Du-te ş i str ică petrec erea al tcuiva, url ă Mikey rid i-
cîndu-se şi repezindu-se să-i tragă un pumn lui Danny,
d ar rată .
- î n lo cu l tă u n-a ş face-o, spu se Danny ţ inî nd g ăle ata
cu ambele mîini, altfel îţi sparg capul cu asta.
 143

Jessica îşi ridică rochia sfîşiată şi se ridică nesigură

pe picioare.
- Du -te ş i ia-ţi haina, îi sp us e Dann y.
Cînd trecu pe lîngă oglindă^ ea văzu că rujul îi fusese
în tins, de parcă i-ar fi sîn g erat gura. Fără să d ea atenţie
găleţii, Mikey se repezi din nou spre Danny, dar se îm
piedică de marginea patului şi se prăbuşi. Alergînd pe
hol, Jessica îl auzi strigînd:
- O să mi- o plă teşti pentru treab a asta, Dann y.
Jessicăi îi luă destul de mult să-şi găsească pantofii
şi, ch iar mai m ult ca să -şi- g ăs eas c ă po şeta, pentru că
uitase că venise cu cea gri sidefat a lui Roşie, nu cu cea
uzată, din piele, a ei. Afară, ploaia se înteţise şi fiecare
trăsnet era urmat imediat de un tunet puternic.
Jessica nu era chiar atît de beată încît să nu remarce
că, în maşina lui Danny, era curat. Pe vremuri, Helen se
plîngea mereu că el ţinea în maşină teancuri de! cărţi,
ziare vechi şi îngălbenite, pachete de ţigări, cutii de bere
şi' haine
- Amîmprăştiate pesteexplică
închiria t-o, tot. el. Sp er că o să porn ească.
Unde naiba or fi ştergătoarele? adăugă el apăsînd pe
butoane-şi făcînd geamurile să se deschidă şi să se
în chidă, luminile să se aprindă şi să se stingă. Gata,
spuse el, în sfîrşit.
Jessica avea impresia că vede mai multe perechi de
ştergătoare mişcîndu-se în faţa ochilor ei. îi închise re
pede.
îşi Nu trebuie
spuse ea. să mi se facă rău şi nu trebuie să plîng,
Cînd intrară pe şosea, Danny îşi aprinse o ţigară.
Jessica îi privi profilul, părul ciufulit şi ud, ochii mijiţi pen
tru a vedea prin perdeaua de ploaie, gura rigidă.
- îţi m ulţum esc că m -ai salva t, spuse ea cu o voc e
stinsă.
144

- Prietena lu i Mikey era d e părere că el avea ma i

multă nevoie să fie saivat decît tine, spuse el încruntat.
Jessica se strîmbă.
- U- un de a i gă sit găleata ?
- Oliver mi-a dat-o s-o pun î ntr-unul din dorm itoare ,
unde se prelingea apă din tavan. Cînd am ajuns sus,
i-am găsit o mai bună folosinţă.
- Se presupun e că are efe ct asup ra cî in ilor, zise Jes
sica.
- Şi asup ra căţe lelor, spu se e l furios .
Jessica îşi muşcă buzele, făcînd eforturi disperate să
nu plîngă.
Lui Danny nu-i fu deloc greu să găsească drumul
spre casa ei. Trebuia să-l fi parcurs adesea cu Helen, în
îm prejurări m ai plăcute, îşi s pu se Jessica. Cîn d intră pe
alee, el spuse deodată:
- N-a m apucat să te întreb, ce mai fa ce Răţuşca?
- Ră ţuşca ? î ngăim ă ea .
- C ea m ai m ică dintre suroril e lui Hele n. M ă ata
şasem foartea mult
Jessic înghiţideî puştoaica aia. ărăciu ne. O are era pos ibi l
n sec cu am
ca Danny să o fi confundat cu una dintre surorile ei mai
mari?
- Cîţi a ni are acum ? întrebă el .
- Nouă spre zece .
- E drăgu ţă, pentru că to ţi o nu m ea u răţuşca cea
urîtă, dar mie mi se părea că are cel mai mult potenţial.
- Arată bi ne , mu rmu ră Jessi ca.
- A ajuns să scri e la zia r? Mereu vor bea despre a sta
şi mă bombarda cu întrebări.
- E la Universitate , z ise Jess ica, l a Newcastle.
- Păcat, sp erasem c-o s-o văd la petrecerea lu i Oii- •
ver.
 145

Jessica strînse din dinţi într-o încercare disperată de

a nu plînge. Ce nebunie, să fie geloasă pe ea însăşi. Nu
mai suport, îşi spuse ea.
Maşina opri în faţa casei. în grădina din faţă, nemţi-
şorii şi trandafirii albi erau aplecaţi din cauza ploii.
- Vi no î năuntru, spu se ea, m am a ş i t at a se vor bu
cura m ult să te revadă.
Dann y se uit ă la c eas şi îşi î năb uş i un căscat.
- Nu cre d, l a do uă şi ju m ătat e dim ineaţa , spu se e l
ocolind maşina şi deschizîndu-i portiera, aşa încît ea nu
mai putu decît să coboare.
El o ţinu de cot cînd merse clătinîndu-se pe alee şi îi
găsi cheile, după ce ea încercase fără succes să des
cuie cu un ruj.
- Eşti sigur că nu vrei să bei cev a? î l în treb ă ea
rugător.
El clătină din cap.
- Ado rm pe picioare . Du -te î năun tru să nu te uz i şi

mai -mult,
Mîizise
ne teel şiîntorci
porni înapoi
la Lon pedra?
alee. strigă ea d isp erată în
urma lui.
- Da, spus e el fără să se î nto arcă m ăca r, am o î ntî l
nire l a prînz . Su cc es cu jurnalismu l.
Şi dispăru, începînd să alerge spre maşină ca să nu-l
plouă mai mult. în clipa în care porni, un fulger imens
păru să despice cerul.

cînd-Jessica
Totul urcă^cara.
e în regulă, Te-aidrag a m ea? î i strigă m am a ei
distrat?
- Da, spu se Jessica vorbi nd cu p reciz ie. Ne vedem
mîine dimineaţă.
Din fericire, un alt tunet elimină orice dorinţă de a mai
continu a discuţia .
Herew.ard, cîinele de vînătoare, care se temea de
146

tunete, o zbughi de sub patul părinţilor ei, printre pi

cioarele Jessicăi, în dormitorul acesteia. în curînd, capul
său cu pete maron şi albe fu scăldat de lacrimile ei,
deoarece tremurară împreună pînă cînd, odată cu apa
riţia zorilor, furtuna se opri.

Fiecare ciripit de păsări părea să-i facă praf capul

Jessic ăi. în cele din u rm ă, se dădu jos din p at şi i zbuti să
ajungă la baie, unde luă patru pastile de Alka Seltzer şi
fu cît pe ce să verse totul. Apoi făcu o baie, curăţînd
fiecare particulă sclipitoare de fard de pe faţă şi corp, şi
spălăCurcubeul
culorile deapăruse
pe păr. şi dispăruse pentru totdeauna, în
faţă aşteptînd-o numai dezolarea. încetul cu încetul, îşi
dădu seama că, indiferent cîţi de Mikey Carpenter ar fi
alergat după ea, ea avea să-l iubească numai pe Danny
mereu, iar el nu avea s-o iubească niciodată.
Nu avea să mai fie niciodată atît de frumoasă şi do
rită ca seara trecută şi nici măcar acest lucru nu fusese
suficient
O pentru a-l atrage.
salvase din gh earele bala urului, un Sf . Gheo rg he
indif ere nt, care dis părus e în no apte pentr u to tdeauna.
Auzind că părinţii ei se treziseră, îşi puse o pereche
de blugi şi o cămaşă veche şi ieşi repede din casă.
Mam a e i fus ese atî t de î nc înt ată de fa ptul că ea urm a să
se ducă la o petrecere dată de Oliver şi avea să cu
no ască tine ri d răguţi (dac ă ar f i ştiut ea), î nc ît ar fi vrut să
audă o relatare amănunţită. Iar Jessica n-ar fi suportat
acest lucru acum.
Mergînd pe poteca spre rîu, văzu că totul sclipea în
jur. Ferigile tinere salu tau so arele, iar sălciile se unduiau
deasup ra urzi cilor de un verd e închis.
Hereward, extrem de bucuros că tunetele dispăru
 147

seră şi că făcea o plimbare atît de devreme într-o di

m ineaţă de dum inică, alerg a î n ainte, lătrî nd fe rici t.
Ajungînd la rîu, care devenise un torent învolburat
după ploaia din timpul nopţii, Jessica merse pe potecă
pînă la stejarul ei preferat. Era atît de ameţită din cauza
mahmurelii, încît fu nevoie de cîteva încercări ca să se.
caţere în scorb ura e i s pecială.
Hereward, care sărise în apă, lătrînd la vălurele, ieşi
din nou pe mal şi dădu roată disperat pînă cînd o găsi.
Apoi, liniştit că ea era în siguranţă, porni în urmărirea

unuiJessica
iepure. se înfăşură în tristeţea ei ca într-un şal. Nu
mai avea decît o durere de cap surdă, ceea ce o făcea
să fie şi mai conştientă de intensitatea suferinţei. Ieri,
v isas e cu ochii desc hiş i. A s tăzi, nimic. '
- Mult m ai bine ar fi fost d acă s-ar fi dus la p etrec ere
ca Răţuşca timidă şi retrasă pe care Danny şi-o amintea
cu atîta afecţiu ne. N -ar fi ;plăcut -o nic iod ată, dar, cel p u
ţin,
n-ararfi fisuportat
putut deveni prieteni. lui
asta, prietenia Apoi, îşi dădu
Danny nu i-arseama că
fi ajuns.
Voia şi dragostea lui.
Privi multă vreme cum apa se contopea cu malul,
uneori kaki, alteori argintie, şi insectele care zburau pe
deasupra ei. Cînd razele soarelui începură să străpungă
frunzişul, o lacrimă căzu pe creanga acoperită de licheni
de sub ea, apoi alta şi alta.
Ce-osăsădistingă
nu putu se întîmple cu lacrimi
printre mine, suspină ea. La
silueta care început,
înainta pe
potecă. încetul cu încetul, îşi dădu seama că era un
bărbat într-un pulover bleumarin, al cărui păr negru flu
tura în vînt.
Deveni rigidă - nu se p utea, probabil că visa. îl văzu
pe Hereward alergînd spre el şi bărbatul se aplecă să îl
148

mîngîie. Apoi, tăbliţa cu numele lui Hereward sclipi în

soare cînd bărbatul o examină. Îndreptîndu-se, el mai
m îngîie -cîinel e o d ată şi grăbi pasul s pre asc un zătoar ea
ei. Da, sigur era Danny, iar ea avea faţa umflată şi ochii
înroşiţi de plîns. Se g h em u i şi m ai m ult în scorbură.
- Bună, Ră ţuşco, spuse Da nny.
- Oh, Doam ne, bu nă - Da nny! Ce- i c u ti ne aic i?
în trebă ea gata să c ad ă din pom în în c ercarea de a se
preface surprinsă.
- Am venit l a petrecerea lu i Oliver C otsw old, z ise e l.
Jessica deschise gura şi apoi o închise la loc. r
- Nu m ă a ştep tam să te g ăsesc a ici, spu se e l încet.
Am auzi t că e şti la New cas tle.
Rîdea de ea, oare? Nu îndrăznea să-l privească. Se
uita fix- la copac, observînd cum ghinde micuţe apăru
seră deja printre frunze.
- Cine ţi -a spus a sta? m urmu ră e a.
- Una d in surori le tal e - cea blondă .
- A fost l a petrecerea lui Oli ver?

acolo- încercau
Şi înc ă săcum - mîna
pună arătapesenza
ea. ţional. Toţi bă rba ţii de
Jessica-simţi că roşeşte. E ridicol, îşi spuse ea, des-
prinzînd lichenii cu unghiile.
- Chiar şi t u? î ntreb ă ea.
- Nu, spu se Da nn y, nu mi-a u plă cut nicioda tă blo n
dele.
- Dar cred eam ..., zise Jessic a prea re pede?
-EaCe- ai cre zut?
împunse ramura cu piciorul.
- Nimic, nu ştiu — că- ţi plac.
- Cine ţ i-a spus ?
Era extrem de conştientă de privirea lui atentă, dar
nu putu să se uite la el.
 149

Rupse o frunză şi începu să o facă bucăţele.

- Hel en m i-a spus, mu rmu ră a poi. A z is că mot ivu l
pentru care nu te-ai însurat cu ea a fost că te îndră
gostiseşi de o blondă sexy de la Londra.
Danny îşi aprinse o ţigară, trăgînd fumul în piept.
- Bănu ie sc că trebuia să spu nă ceva. Ş i ni ci eu nu
pu tea m să- i spu n adevăru l. Am ţinut foarte m ult l a He len,
am fost la un pas de a mă însura cu ea, ar fi fost atît de
uşor şi de firesc.
Vorbea foarte încet acum, aşa încît Jessica trebuie
să aplece capul ca să-l audă.
- N- am putut să m ă îns or c u ea, pe ntru că am desco 
perit deodată că adevăratul motiv pentru care îmi plăcea
atît de mult să vin era o puştoaică slăbuţă. Toţi spuneau
că era urîtă, dar, ori de cîte ori vorbeam cu ea, se lumina
ca o stea pe cerul întunecat al nopţii. Familia ei o des
considera întotdeauna, aşa că am început să-i aduc ca
douri ca s-o înveselesc, dar, pe urmă, mi-am dat seama
că aş f i vr ut să- i d ăruiesc totul - chiar pe m ine însu mi.
Jessica nu putu să scoată nici un cuvînt. Stătea în
mărmurită, ştiind că, dacă deschidea gura, toată dragos
tea şi toate emoţiile ei ar fi năvălit afară cu forţa unui vai
de flux japo nez.
- N- ai de gî nd s ă t e da i jos d e-acolo ? s pu se e l. M- am
săturat să st rig în susul sc ări lor ca un con du ctor de auto
buz.
Jessica se lăsă să alunece pe trunchiul copacului.
Aterizînd la mai puţin de un metru de el, se rezemă de
pom, studiind cu atenţie modelul tenişilor ei.
- A .tre buit să m i-o Sc ot din m inte, continu ă el du cîn-
du-se spre ea, altfel aş fi putut fi acuzat de viol. A avut
noroc că a fost păzită de conştiinţa mea. Aşa că am
plecat în America, unde m-am lansat în muncă şi am
150

în c erc at să m ă în drăg o stesc d e o m ulţim e de alte fete,

în s ă am intirea ei a răm as vie. Astfel, am venit ac as ă să
văd dacă această mare pasiune era doar rodul imagina
ţiei mele.ceaAseară,
răţuşca urîtă seamtransformase
descoperit, înspre groaza mea, că
lebădă.
Jessica scoase un suspin sugrumat.
- îns eam n ă că a i ştiut tot timpul c ă e ram eu.
- Da. Inim a mi s -a frî nt î n clipa cî nd am intra t în
cameră. Erai acolo, frumoasă, admirată, înconjurată de
piloţi de curse care se învîrteau în jurul tău de parcă ai fi
fost circuitul de la Silverstone. Abia cînd te-am auzit ru-
gîndu-te de Mikey Carpenter, mi-am dat seama că totul
era numai o poză.
- M-am pur tat atî t de ori bil, şopti e a. Ştiam că o să vii
la petrecere şi voiam să te uimesc! Pur şi simplu, nu sînt
obişnuită ca oamenii să alerge după mine aşa, în mod
norm al n-o fa c.
Danny aru nc ă în apă ţigara fum ată pe jum ătate .
- Eu am fost ce l car e s-a pu rtat ori bil , zis e el cu
tristeţe. Aşteptam să găsesc o puştoaică slăbuţă, cu ochii
imenşi, care să se agaţe de fiecare cuvînt al meu şi am
descoperit, în schimb, o frumuseţe răpitoare pe care fie
care bărbat de acolo încerca s-o aducă în patul lui. Am
fost atît de orbit de furie şi dezamăgire, încît m-am purtat
ca un idiot. îmi venea să mă iau la palme imediat după
ce te-am lăsat să pleci aseară. Am mizat pe faptul că,
dacă nutreai dorinţa de a te sinucide la fel ca mine în
dimineaţa asta, trebuia să vii să te ascunzi aici.
Jessica îl privi cu atenţie pentru prima oară şi ex
presia din ochii lui întunecaţi îi provocă un gol în stomac.
- Nu-mi plac le bed ele, sp us e el încet, mîngî indu-i
obrazul uşor şi trecîndu-şi degetele peste pleoapele ei
umflate. Au ochi mici şi răi, muşcă şi sîsîie. întotdeauna
 151

am preferat răţuştele, stîngace, pufoase şi»absolut ado

rabile.
O ciufuli şi, apoi, o luă încet în braţe şi o sărută.
- Jessica, micuţă Jess ica, nu m ai a i de ce să p lîngi .
Toate coşmarurile s-au sfîrşit.
- Am fos t a tît de geloasă pe mine î ns ămi, spuse e a
suspinînd. Ah, Danny, te-am iubit încă de cînd ai început
să vii la noi cu Helen, n- am iubit niciodată pe altcineva -
sînt aproape cinci ani acum, nu se poate să mai fie
dragoste de adolescentă.
Danny zîmbi şi îi şterse ochii cu batista lui.
- Oricum, răţuştel e nu cun osc drago stea d e- adoles
cent.
Ea se agăţă de el.
- N-o să ma i ple ci, nu?
- N-aş înd răz ni. Dac ă n-aş f i în p reajm ă ca să a m
grijă de tine, ai putea să intri în alte încurcături ca cea de
aseară.
De data aceasta, o sărută foarte apăsat şi îndelung,
pînă cînd Hereward ieşi în fugă din apă şi îi stropi cu apă
murdară.
- Se de scu rcă fără gălea tă de a pă, spuse Jessi ca
rîzînd.
Hereward se uită de la unul la altul, cu ochi străluci
tori şi cu capul plin de iarbă, ciotul său de coadă făcîndu-
i tot corpul să se mişte.
Dann y rîse .
- Nu reuşeşte, zise e l luî nd-o du pă um er i. Ha i să
m ergem să le dăm ves tea părinţ ilor tăi.
 O seară înălţătoare 9

Prînzul cu Elizabeth mă deprima de fiecare dată.

- Coli n î n cep e s ă 'te ia drept ceva si gur, n u crez i?
spu se ea turnî nd sos fran ţuzesc peste salată . Adică, i se
spală cămăşile, i se găteşte, atunci cînd este acasă,
adăugă ea enigmatică. Mereu te duci la el să-i faci curat.
Şi ce primeş ti î n schim b? A bso lut nimic.
- îl iube sc, a m spus eu, î ntrebîndu -m ă cum av eam
să m ănî nc toate spagh ete le.
- Ieşi cu el de doi ani ş i nu d ă nici un sem n că ar „
avea de gînd să se înso are cu tine , continuă ea.
- Nu vreau să m ă m ări t, am minţi t eu cu o voce
slabă. Cel puţin cîţiva ani de-acum încolo.
Elizabeth se gîndea numai la măritiş. După optspre
zece luni agonizante în care îşi plimbase prietenul prin
faţa vitrinei de la Gas Board, reuşise să se logodească -
şi cît de oribil de încrezută era din această cauză.
 153

- B ineî nţeles că vrei să te măriţ i, zise ea. Iar Colin e

o partidă foarte bună.
Avea dreptate, Colin era o partidă excelentă. Teribil
de chipeş, foarte agreat la clubul de tenis şi extrem de
priceput în meseria lui.
Dar Elizabeth avea dreptate şi în privinţa faptului că
se folosea de mine şi, deşi îl apăram cu înverşunare, era
adevărat că mă lua drept ceva sigur.
Atinseserăm un punct groaznic în relaţia noastră -
rău cînd eram împreună, pentru că ne certam prea mult
şi mai rău cînd nu eram împreună, pentru că niciodată
nu ştia m ce are d e gînd.
în ziu a ac eea, în să, predica lui Elizabeth d e ia prîn z
mă deprimă mai puţin ca de obicei, deoarece, seara,
pentru prima oară după multe săptămîni, Colin mă sco
tea în oraş.
De la birou m-am dus direct la el acasă, dar, cum nu
mi-a răspuns nimeni, am descuiat cu cheia. în hol, erau
o grămadă de rufe cu un bilet deasupra: Jng eraş,“ -
în to td eau n a îm i s p un ea aş a cîn d voia ceva - „ s-ar pu
tea ca, pînă la urmă, să fiu reţ
inut la birou. Fii drăguţă şi
du astea la spălat. Cu dragoste, Colin."
Uneori îl urăsc pe Cplin. Mă aranjasem degeaba ia
răşi. Stăteam furioasă la spălătorie uitîndu-mă la cămă
şile albe şi la chiloţii care îmi dansau în faţa ochilor.
Tocmai răsfoiam un teanc de reviste de anul trecut din
care fuseseră scoase cele mai interesante lucruri, cînd o
voce ană întrebă dacă ăveam o monedă de cincizeci de
pence.
Era o voce de bărbat, atrăgătoare şi răguşită, aşa că
am ridicat privirea imediat. Nu era deloc genul de bărbat
cu care ar fi fost de acord Eliza beth - foarte î nalt, cu
ochelari fumurii, cu trăsături minunate, cu un păr de un
154

blond-închis şi nebărbierit. Avea o paloare cadaveridă.

De asem enea, p ărea cî t se putea de m ahmur.
- Aveţ i o m on edă de cinciz eci de pence? repetă e l,
zîmbindu-mi.
Am scotocit prîn geantă pînă cînd am găsit o mo
nedă.
- Mer si, spu se el pu nîndu- m i în m înă o mu lţi me de
m on ede de ci nci pence.
După aceea, îşi vîrî rufele în maşina alăturată. Că
măşile lui, albastre şi de culoarea dudelor, păreau mult
mai interesante decît ale lui Colin.

- La pentru
douăzeci naiba, săpun.
spus N-aveţi
e el. Acu m îmidouăzeci,
mărunt tre buie nu?
o mon edă de
Am clătinat din cap şi i-am dat pachetul lui Colin de
„Daz“.
-Poftim.
- Vă m ulţum esc din sufl et , zise e l turnî nd d ete rgentul
în m aşină. O să v ă răsp lătesc eu cum va - haideţi să
bem ceva.
- Nu, mu lţ umesc, am spus e u.
- De ce ?
- Nu vre au.
El îşi scoase ochelarii şi mă privi. Dacă n-ar fi fost
inje cta ţi, ochi i lui ar f i fost ch iar frum oşi - obli ci şi de un
cenuşiu-albăstrui.
- într- adevă r?
- într- ade văr.
- Păcat, spus e e l oftî nd şi se aş eză cu vr eai do uă
scaune mai încolo, după care scoase un plic mototolit
din buzunar şi se apuc ă să des eneze.
- Ce fa ceţ i? l-a m în trebat e u s up ăra tă.
- Nu vă m işca ţi, aveţi e xac t e xp resia care trebuie.
- Pe ntr u ce ?
 155

- Mi s- a ce rut să m ă ocup de ilus tra ţii pe ntru un

articol despre soţiile cu carieră.
- Eu nu sî nt că sătorită , m -am ră stit eu.
- Bine , nu pu tea m să văd, di n m om ent ce ţi neţi mîna
în buzu nar. Locuiţi cu cin eva?
- Nu, am spus eu.
El se uită atunci în maşina mea de spălat.
- Trebuie să re cun osc că prie te nul du m ita le are u n
gust îngrozitor la cămăşi. Cu ce se ocupă? Face reclamă
la săpun?
- E director l a o firm ă de texti le , am spus eu.
Nici prin cap nu-mi trecea să spun despre Colin că
lucra pentru o firmă care se numea „Cuti-Curve Corset
Company".
' - Dum neata cu ce te ocupi? l -am întrebat eu.
- Sînt grafician. Din păc ate, las totul pînă în ultima
clipă. Acum sînt cuprins de panică, aşa că lucrez non
stop de ieri.
Nu era de mirare că părea epuizat.
Mai trasă cîteva linii cu creionul, după care examină
desenul.
- Pof tim, zise e l arătî nd u-m i- l.
Eu era m , ca tegoric - îm bu fnată ca o cioar ă bătr înă
pe un fir de telegraf-, dar, fără nici o îndoială, eu.
- E foarte reuşit , a m spus eu şo văit oare .
- Ha i să luăm cina îm preu nă şi î ţi fac unu l pe care
poţi să-l păstrezi.
Am deja un aranjament, am spus eu, vîrînd rufele
lui Colin într-o sacoşă de polietilenă.
El căscă şi îşi frecă ochii. Era atrăgător, dar nu te laşi
agăţat ă d e arti şti la*o sp ălătorie.
- Bine , spuse el desch iz înd u-m i uşa. Dacă te pli c
tiseşti, caută-mă. Locuiesc la numărul 9, peste drum.
156

Colin se purtă foarte frumos cu mine cînd am ajuns.

Mă îmb răţişă şi chiar îm i oferi ceva de bă ut.
- Di re ctorul gen eral m -a ch em at l a el astăzi du pă-
amiază,
parte dinzise el lui
grupul extrem
vinerideseară.
satisfăcut. M-a invitat să fac
- Pentr u ce ?
- foundation Garment' Manufacturers Association“
organizează Serata Doamnelor !a Belmont Hotel. E un
eveniment foarte elegant şi directorul general ia întot
deau na un grup de dire ctori de la „ Cuti - Curve " îm pr eun ă
cu soţiile lor. Anul acesta m-a invitat şi pe mine.
-- AGroz
şa e.av,Worthing
a m spus ton
e u.zice că nu s-a ma i întîmplat să
invite pe cineva atît de tînăr. Asta înseamnă că, peste
şase luni, ar trebui să fac parte din Consiliu, spuse el
părînd atît de fericit, încît m-am repezit să-l îmbrăţişez.
- O să vi i şi tu, sp gs e el apoi. O să stai de vo rbă cu o
mulţime de oameni importanţi.

-EliAu
za dbeth
clopfu ote
î ncdeîntnun
ată cîtă,ndspi-am
us e dat
e a vestea
cu şire c tenie
ea bu
. Cînă.
nd
e vorba de Colin, „vino să-mi cunoşti şeful" e echivalent
cu „vino să-mi cunoşti mama". Va trebui să porţi o rochie
lungă.
- Dar nu pot să- m i p ermit a şa ceva .
- Pot să- ţi îm pru m ut rochia m ea di n ta fta nea gră.
Vino să o p robezi diseară.
Elizabeth este mult mai slabă decît mine şi rochia ei
era atît de strîmtă, că abia puteam să respir. De aseme
nea, era şi fără bretele şi jenant de decoltată.
• - Nu pot să m ă îm b rac cu aşa ceva, am protestat eu.
E indecentă şi, oricum, nu se mai poartă rochii fără bre
tele.
 157

- Aic i te înşeli , spu se Elizabeth cate gorică. Au re

venit ia modă. Am văzut două în ziarul de săptămînă
asta.
M-am pri vi t în oglind a e i - fără î n do ială că rochia mi
se potrivea foarte bine. A m mai pro testat o dată .
- Nu a m nici u n sutien fără bretele .
- Nici n- ai n evoie cu o roc hie atî t de strîmtă, zise
Elizabeth.-

M-am hotărît ca, vineri seară, să fiu sofisticată, sclipi

toare , uşo r misterioasă ş i să farm ec î n treaga A soc ia ţie a
Fundaţiei Producătorilor de Confecţii.
în tr-o revistă, am găsit un articol pentru m irese intitu
lat „Cum să te pregăteşti pentru cea mai importantă zi
din viaţa ta“ şi am urmat sfaturile ad-litteram.
Am mîncat numai friptură la grătar şi portocale, mi-am
albit coatele cu lămîie, m-am spălat cu lapte şi mi-am
făcut o mască facială din albuş de ou. Vineri arătam la

fel - Dîndu-şi
mai obosită
seama. că urma să se întîmple ceva, şeful
meu îmi dădu drumul mai devreme, iar Elizabeth insistă
să mă duc la coaforul ei, Bernard din Knightsbridge.
- Va trebui să renun ţi la s tilul ,Alice în Ţara Minu
nilor" măcar o dată, zise ea. Ridică-ţi părul şi lasă cîteva
bucle libere.
în tim p ce părul m i-era tuns, spălat, clătit, dat cu
balsam,
cu uscat
domnul şi periat,
Crispin, caredomnul Bernard
îi tot lua avu de
uscătorul două
păr.certuri
Ară
tam ca o combinaţie între Medusa şi Micul Lord Fauntle-
roy. Era apro ape ora şase cî nd am terminat ş i m -am dus
în staţia de autob uz. Do u ă au to b u ze trecură pline şi, din
moment ce Colin venea să mă ia la şapte, eram din ce în
ce mai cuprinsă de panică.
158

Deodată, un Renault bleumarin trecu cu viteză prin

staţie, dar frînă brusc şi dădu înapoi aproape la fel de
repede.
Bărbatul chipeş care se aplecă şi deschise portiera
mi se păru vag familiar. Poate era vreun cîntăreţ de
muzică pop sau îl văzusem la televizor? După aceea,
mi-am dat seama, era artistul de la spălătorie, atît de
ferchez uit, î nc ît nu î l recuno scu sem . Am urca t re p ed e în
maşină.
- Speram să ne m ai întî lnim, z ise e l.
- Ah , te ro g, poţ i să m ă du ci pînă acasă?
- A ş prefera să te i nvi t l a cină, dar pr esupun că
această coafură superbă înseamnă că ai deja un pro
gram. Unde locuieşti?
- Cra nbu ry Crescen t - dup ă c ol ţu l st ră zii pe ca re se
află spălătoria. Vine cineva să mă ia la şapte.
El se uită la ceas în ţimp ce pornea.
- Liniş teşte -te, e abia şas e şi cinci .
- îm i p are ră u că, la înc eput, nu te-a m re cunoscu t,
am s pus eu.
Părea tota l sc hi m bat - ochii i nje cta ţi şi barb a dispă
ruseră. Purta un sacou cu dungi albastre şi albe şi o
pereche de pantaloni albi foarte strîmţi.
Izbucni în rîs.
- Am re uşit să dorm puţ in de cî nd nu n e- am ma i
văzut şi sînt aranjat aşa pentru editorii mei. Toată lumea
e foarte mulţumită de mine. în urma acelei schiţe pe care'
ţi-am făcut-o,
în treag mi s-a dat
ă d e coperţi d e sarcina
cărţi. Ade a ilustra
cu m chiar ocăserie
îţi d ato rez o
cină ca lum ea . Un de te duci în seara asta? _
- E un e venim ent e xtre m de importa nt organiz at de
compania (ui Colin*
Ochii îi licăriră.
 159

- O să- ţi placă . N-o să- l vezi prea mult pe Dom nul

Mai-Alb-Decît- Albul, pentru că o să fie prea ocupat cu
aran jarea, cuibului. D ar o s ă fii atî t d e oc up ată cu în d e
părtarea celorlalţi bărbaţi din jurul dumitale, că n-o să te
plictiseşti o clipă.
- N-o să fie del<5c aşa, am sp us eu înţep ată. E ceva
la un nivel foarte înalt.
Cu siguranţă, ştia cum să-şi conducă maşina. Pro
babil că lumea credea că sîntem urmăriţi, după felul cum
străbăteam străzile şi cum luam curbele în viteză. Nici
Jam es Hu nt n -ar fi putut să o fa că mai bine.
- Ei bine , cînd î m i ve i acc ep ta invitaţia ?
Mi-am privit mîi nile.
- Nu ş tiu, am zis a poi.
- E ceva se rios cu Dom nul Mai- A lb-De cît- Alb gl?
- Sîntem îm preun ă de doi ani. *
- îl iube şti ?
- Da, cre d că da .
- Bine,
relaţie ai cîştigat, nu m i-a plă cut nic iodată să stric o
perfectă.
Deodată, fără să-mi dau seama, aş fi vrut să fi fost
mai insistent.
Cînd opri în faţa locuinţei mele, se uită la ceas.
- Pof tim - în. p aisp rezece m inute f ix . Ai patruze ci şi
şase de minute ca să te linişteşti. Şi spune-i Domnului
Mai-Alb-Decît-Albul că îl bat dacă nu are grijă de tine
aşa Acum trebuie.scările în fu gă.
m urcat
Ultimele pregătiri pentru „cea mai importantă zi din
viaţa ta“ ar trebui să dureze două ore şi jumătate, iar eu
trebuia să comprim totul în patruzeci şi cinci de minute.
Dar, în sfîrşit, eram gata, cu excepţia rochiei.
Fără Elizabeth, care să tragă de ea, mi-am dat seama
160

că nu puteam să mă îmbrac, aşa că am strigat-o pe

proprietăreasa mea, doamna Horrobin, să vină să mă
ajute.
- Ei, sp use ea adulm ecînd, s întem ter ibi l de găti tă .
în ciuda grătarului şi portocalelor, se p ărea că nu
slăbisem prea mult şi ne-am chinuit r fiult a m înd ou ă.
- Mi-ar trebui un şiret, gîfîi do am na Horrobin, ş i tu a r
trebui să porţi ceva pe dedesubt.
în sem iîn tunericul din dorm itorul lui Elizabeth, nu îm i
dădusem seama exact cît de strîmtă era rochia. Pocnea
la cusături, iar, în partea de sus, mă revărşam ca o
în g h- eţată la cornet.
Ai p utea să duci o tavă de cea i pe e i, zise doam na
Horrobin.
- Arăt bine? am întreb at- o eu î ndoielnică .
Ea îmi dădu efarfa din boa, din pene negre, pe care
mi-o împrumutase tot Elizabeth.
- O să fi e bine dac ă te acoperi cu a sta.
Se auzi soneria.
-NuLaîlnaiba , a venit deja,
mai văzusem a rppe
niciodată spus
Colineu.îmbrăcat în
sm oching. Fr um us eţea sa uluitoare era şti rbit ă do ar de o
tunsoare foarte recentă, deoarece se vedea o porţiune
prea mare de gît roşu între guler şi păr.
- Bu nă, îng eraş, spu se e l a bia a run cîndu-mi o pr i
vire. Arăţi superb. O să mai ducem pe cineva cu maşina,
continuă el în timp ce ne îndreptam spre un taxi care
aştepta.
Pe bancheta din spate erau două persoane solide.
Cu ochii lor mici, obrajii umflaţi şi trupurile masive, parcă
erau două balene îmbrăcate elegant. în timp ce eu şi
Colin ne instalam incomod, el îi prezentă ca fiind Harold
şi Deirdre Bligh.
 161

- Încînta ţi de cuno ştinţă, sp us eră e i fără e ntu zia sm .

A fost drăguţ din partea ta că ai completat numărul în
ultimul moment, spuse fata, remarcă ce mi se păru cam
ciudată:
După amabilităţile de rigoare, cei trei mă ignorară
complet. Fata era mai îngrozitoare decît băiatul, cu vo
cea ei afectată.
Nu mă deranjă nici felul în care îl batea pe Colin pe
genunchi de fiecare dată cînd voia să sublinieze un lu
cru.
Colin se purta foarte neobişnuit, aplecîndu-se spre ei
şi strecurînd în discuţii remarci ca ,Ai perfectă dreptate"
şi „Sînt perfect de acord".
M-am bucurat cînd am simţit un picior lipit de al meu.
Colin juca teatru, probabil. Am apăsat şi eu. Abia cînd
luminile hotelului Belmont pătrunseră în taxi mi-am dat
seama îngrozită că piciorul era al lui Harold Bligh.
Cînd Deirdre Bligh îşi scoase haina de blană, am
putut să o ex am in ez m ai at ent. Orice team ă că ar f i put ut
să-l intereseze pe Colin se evaporă.
Nic i m ăcar re su rsele com paniei nu r euşiseră să- i dea
măcar sugestia unei talii, iar rochia de mătase roz, mu
lată pe corp, o făc ea s ă arat e orib il.
Desfăcu un pachet care conţinea două orhidee şi
multă verdeaţă.
- Una pe ntru ti ne , una pentr u m ine - de la tat a,

spuse ea venind
- Nu cre d căspre
se mine. Vrei să ţi-o
potriveşte cu taprind
ftauaeu?
n eagră, am zi s
eu .
Parcă refuzasem un ofiţer al Imperiului Britanic la
Palatul Buckingham.
- Tata o să se simtă ji gnit , spus e ea a m eninţătoare
şi, uitîndu-se dezaprobator la pieptul meu, înfipse bu
162

chetul în aşa fel încît feriga să ascundă cît mai mult din
decolteu.
Cînd am ieşit de la toaletă, i-am găsit pe Colin şi
Harold Bligh aşteptî nd u-ne.
Colin se uită dezaprobator la decolteul meu şi se
duse mai bine dispus spre Deirdre.
- Ară ţi minunat, spu se e l.

- Cine e idi otu l care ne-a întîmp inat? l- am î ntr ebat e u

pe Colin după ce am intrat.
- Taci din gură, şopti e l furios, uitî nd u-se în ju r de
team ă să nu f i auzit cinev a. E ta tăl lu i Deirdre - direc
torul general.
Oh, Doamne, mi-am spus eu, simţindu-mă cuprinsă
de t eamă. A cesta e jocul lui - fii ca dir ectorului genera l.
Ne-am alăturat unui grup de persoane care stăteâu
în faţa barului. Colin era în elem entul său, deg ajîn d o
falsă bună dispoziţie.
Am observat că luase un obicei îngrozitor atunci cînd
dădea
am belemîna
m îinicual oamenii,
e sale - acela
ca undevicaa ler. strînge mîna în
Părea să cunoască pe toată lumea, iar la cei la care
nu putea să ajungă prin mulţime pentru a le strînge mîi-
nil e le făc ea sem n cu d egetul ridica t şi le făc ea cu ochiul.
De asemenea, izbutea să se ţină după Deirdre Bligh
ca un cîine preferat.
Eu stăteam pe margine, bînd sherry şi încercînd să
dau impresia că mă simt bine. Aş fi vrut ca cineva să
stea de vorbă cu mine ca să-i pot impresiona cu po
tenţialul meu de soţie de director. Picioarele mă dureau
în grozitor şi rochia era atît d e strîm tă, că abia respiram .
- Nu lucre zi l a Foam Rubber Padding? mă întrebă
un b ărba t mic d e statură cu o m us taţă roşcată , uriaşă.
 163

Am clătinat din cap şi el îmi aruncă cel mai ferme

cător zî m bet.

Ei bine, at unci la ,Pahtie G ir d les ştiu că te-am

văzut- undeva.
- Poate m -aţi văzu t în tr-o z i cî nd am v enit să- l iau pe
Colin Lang.
- Colin L'a ng d e la All-in-Ones?
Am încuviinţat şi el mă privi cam ciudat. Tocmai voia
să spună cev a, cî nd ord onatorul toa sturilor bătu î n m asă,
invitîndu-ne la cină pe un ton de sergent major.

pală,Grupul de lafiind „Cuti-Curve"

locul meu fu aşezat
între Harold Bligh la masa
şi un stîlp. Colinprinci
stătea în faţa mea, cu vreo două locuri mai încolo, lîngă
Deirdre.
în c ep eam să-m i fac griji în m od serios, d ar m -am
hotărît să încerc să conversez cu Harold, ca să-i fac
plăcere lui Colin.
- La ce dep artament lucrez i? l-a m întrebat e u.

zise - el,Tocm ai am patru

împungînd preluarotocoale
t „ Depadertamentul Fă răînBre te le ",
unt cu cuţitul.
ult ima vrem e a fost o oarecare acal m ie , dar, din m om ent
ce rochiile fără bretele par să revină la modă, adăugă el
aruncînd o privire spre mine şi printre ferigi, viitorul pare
destul de roz.
Mi-era groază să nu mă întrebe dacă purtam un su
tien „Cuti-Curve“, aşa.că m-am grăbit să încep să vor
besc îmi
căci despre teatru,spatele
întoarse un subiect care şinuseîl interesa
imediat apucă sădeloc,
vor
bească despre preţul balenelor pentru corset cu ama
zoan a din stînga lui.
în tim p ce d ăd eam g ata cinci feluri d e m în care, m ă
uitam în zadar după vreun semn conspirativ din partea
lui Colin.
 164

Dar el era prea ocupat copleşind-o cu complimente

pe Deirdre.
Feţele din jurul meu deveniră din ce în ce mai roşii şi
rochia mea din ce în ce mai strîmtă. Un balon se sparse
deasu pr a c apetelo r .noastre .
Norocosul, mi-am spus eu cu invidie.
Femeilor li se dărurcîte o agendă de adrese îmbră
cată în piele roşie, iar Colin, rîzînd mult, îşi trecu numele
în ag en d a lui Deirdre, în exclam aţii de „ Bravo, Colin" din
partea celor din jur.
Mă plictisisem îngrozitor şi, deodată, îmi doream ca
superbul artist de la spălătorie să fie acolo şi să rîdă cu
mine,
CîndTemeile se retraseră la toaletă, am încercat s-o
■evit pe Deird re, d ar ea veni d up ă m ine.
- Colin m i-a spu s că sînte ţi priete ni, zise ea. •
- Foarte vechi, am spus eiţ îm buf nată, încercînd să- mi
lărgesc roch ia puţi n.
- Este fe rm ecător! Tata are o - părere foarte bună
desp- reAieiel. şit mult c u el? am într ebat-o eu făcî nd efort uri
ca să nu-mi tremure vocea.
- Ah, d e cî teva or i pe săp tăm înă î n ultimele tre i lun i.
în c ă d e cîn d m -am în tors d e la pension. E o persoană
atît de responsabilă, continuă ea. Nu stăm niciodată pînă
tîrziu, pentru că el crede că mama^şi tata şi-ar face griji.
După care el vine la mine,mi-am spus eu furioasă.
Viperă mincinoasă.
M-am întors la masă cuprinsă de mînie. Ar fi trebuit >
să plec de acolo chiar în ciipa aceea, dar nu aveam
destui bani p entru taxi . Colin veni şi .se aş eză lîngă m ine.
- Pentru D um n ezeu fii mai ves elă, şop ti el, nu e o
în m orm în tare
 165

- S-ar p utea ca, în c urînd , să fie a ta, i- am spus eu

şuierător. Deirdre mi-a spus cît de minunat te-ai purtat
cu ea în ultima vreme.
Nici măcar nu tresări.
- Nu f i ridicolă , sp us e el cu răceală. E vo rba n um ai
de afaceri.
- Unde e vorba num ai de a face ri? î ntrebă o voce
veselă în spatele nostru.
Colin sări ca ars.
- De irdre, exc lam ă el luî nd-o de mînă. Ha i să dan 
săm.
Cînd dansa, tremura ca o gelatină roz.
- Nu- i a şa că le stă bine? spus e perso ana de lî ngă
mine.
- O perech e atî t de p otrivi tă, z ise altcineva c u voce
tare, sperînd să audă tatăl lui Deirdre.
El auzi şi privi în jur pînă cînd mă văzu stînd singură.
Ferigile alunecaseră şi, cum era fiul, aşa era şi tatăl, veni
spre mine imediat.
- Pari singurică , fe tiţ o, spu se e l, vino să dans ăm pu
ţin.
Toţi ceilalţi de la masă erau fascinaţi, lehova în per
soană coborîse din cer ca să danseze cu o simplă muri
toare.
- Tu eşti fata pe care Colin a găsit-o pentru fi ul meu
Harold, nu? Colin al nostru e un tînăr plin de resurse -
nu ştiu ce ne-am face fără el.
Zîmbi şi le făcu cu mîna lui Deirdre şi lui Colin, care
trecură pe lîngă noi dansînd. Orchestra începu un quick
step.
Tatăl lui Deirdre era un dansator plin de energie,
făcînd tot felul de mişcări, dansînd cu spatele, făcînd
paşi m ari. >
166

Stînjenită de rochia strîmtă şi nefîind o foarte bună

dansatoare nici în cele mai bune momente, eu mă tot
îm p ied icam şi m ă s c u zam .

bind- cuBănu iesc că e şti talentată l a alt ele , spu se e l zî m -

subînţeles.
Orchestra începu un Gay Gordons.
- Preferatul meu, exclamă tatăl lui Deirdre începînd
imediat să mă înv îrteasc ă din ce în ce m ai repede.
Deodată, toată încăperea începu să se învîrtească şi
picioarele noastre păreau să sş fi încurcat între ele. Am
reuşit să mă îndrept, dar domnul Bligh se dezechilibră şi

'se
oribilagăţă de mine.
de ceva sfîşiatînşiclipa aceea,rochiei
fermoarul se auzi meleunsezgomot
des
chise pînă jos.
Pentru o secundă de coşmar, am rămas goală pînă
la brîu în mijlocul ringului de dans. apoi, apucîndu-mi
repede rochia, am rupt-o la fugă spre cea mai apropiată
uşă..Aceasta dădea în bucătărie, unde o grămadă de
chelneri italieni mă înconjurară strigînd „Bella, bella“ şi
în cercîn d să m ă aju te. în c ele din urm ă, am fost salvată
de directoare, care mă duse în biroul ei şi scoase un ac
şi aţă.
- Ce întî m plare n eplăcută, sp un ea e a tot timpul, clă -
tinînd din cap.
Deodată, Colin dădu buzna înăuntru cu eşarfa din
boa, din pene, şi cu poşeta mea. Era teribil de furios.
- Ce prostie din p artea ta să nu por ţi nimic pe ded e
subt, sp us e el. „ -
Sînt sigură că era mai supărat pentru că nu purtam
un sutien „Cuti-Curve“ decît pentru că patru sute de oa
meni m ă văzus eră goală. Am înc eput să plî ng.
. - Vrea u să m ă du c acasă. ^
- Nu f i ridicolă , b ineînţeles c ă nu po ţi să faci a sta.
 167

Cum răm îne cu Ha rold?

- Nu suport să m ai dau ochii c u oamenii aceia , a m
zis eu. Du-mă acasă, te rog.
Directoarea tuşi discret.
- Mă t em că rochia do am nei nu po ate fi în ch eia tă,
zise ea.
- Va tre bui să te duci acas ă să te schimbi, spuse
Colin.
- N- am cu ce altceva să m ă îm brac, a m spus e u
plîngînd.
Colin îşi pierdu controlul.
- Nu mai bo ci, strigă el. Mă deza m ăgeş ti.
- Te d eza m ăgesc ? am stri gat şi e u atunci . Dar t u,
în ş elîn d u -m ă cu...
Nu găseam cuvintele potrivite.
- Du -te şi ia-ţi haina, bom băni el.
Cînd am ieşit de la toaletă, l-am văzut pe Colin vor
bind cu Harold Bligh.
- S-a fărîm at în mîinile tate i, l-a m auzit pe Ha rold
spunînd. Nu te supăra, dar e perfectă pentru cupa C.
Se întoarseră şi mă văzură. Harold se făcu roşu ca
racul.
- Ha rol d o să te ^ u c ă aca să să te sch imbi , spuse
Colin zîmbind, dar ochii îi erau îngrozitor de reci.
- N-am cu ce să mă schimb , a m spus e u ş i, mizî nd
pe groaza de scene a lui Colin, am izbucnit din nou în
plîns.
Acest lucru dădu rezultatul scontat. Harold dispăru
imediat, iar Colin îmi găsi un taxi. Am făcut o ultimă
în c erc are.
- Vino cu m ine, te rog, am spus eu pe un t on rugă toc ,
n-am nici un ban.
Furios, el îmi dădu o bancnotă de cinci lire.
168

- Nu realize zi că eu lucrez în seara asta, spu se e l ş i

intră înapoi în hotel.
Cînd am ajuns acasă, nu-mi veni să cred că era
numai
în c ă îmnouă
i m aişi răsunau
jumătate. înUltimele
urec hi.cuvinte ale lui Colin
Poate că îl judecasem greşit şi toată atenţia pe care
i-o dădea lui Deirdre şi lui Harold făcea parte din cam
pania sa de a ajunge sus şi de a cîştiga suficienţi bani
pentru a se căsători cu mine.
Dar merita, oare? Dacă, într-adevăr, ajungea sus,
cîte alte seri la fel de oribile ca aceea trebuia să suport?
Şi, dacă
cînd mi-am-ar
căzutfi rochia
iubit, arînfi faţa
înţeles
atîtorcîtoameni.
de supărată am fost
Toată noaptea, printre accese de plîns, am oscilat
în tre cele două puncte de ved ere. Presu pun că dragos
tea, ca o insectă, continuă să zvîcnească multă vreme
după ce moare.
Pe la ora şase dimineaţa, am adormit, în sfîrşit, doar.
pentru a fi trezită cîteva ore mai tîrziu de doamna Horro
bin, car e îm i b ătea î n uş ă strigî nd:
- La te le fon.
Am coborît ameţită. Era Colin, vesel şi guraliv ca un
disc- joc key.
- Bună dimin ea ţa, draga m ea, zise el.
- Lasă- m ă- n pace, a m zis e u ră guşită .
- îng eraş, şt iu că m -am purtat îng rozitor, dar o să -ţi
explic totul, îţi promit. Vin chiar acum la tine.
- Ba nu vii nicăie ri, am spus eu. Plec la cum părături.
-- Tre ci p e la min e. Te rog, scu m po . O să m ă re
van şez faţă de tine .
, Eram prea so m no roasă ca să m ai discu t.
- Bine , o să aj ung cam într-o oră .
- Să nu î ntî rz ii, drag a m ea, spus e el cu voc ea sa
 169

specială de Cas ano va c are, pe vre m uri, făcus e atî ta pră

păd.
Are chef să se destrăbăleze, mi-am spus eu supă
rată, e weekend şi nu suportă să se gîndească la Deir
dre.
Am aj uns pe l a do uăs p rezece ş i jum ătate. Exagerase
peste măsură. Pusese discul meu preferat, avea un zîm
bet pînă la urechi şi purta puloverul verde închis pe care
i-l făcusem cadou de Crăciun.
- Scum pa m ea ! zi se e l îm brăţişîndu -m ă ş i în ecîn-
du-mă, practic, în ,Paco Rabane Pour Homme" .
M-am desprins din braţele lui şi m-am aşezat pe ca
napea. Pentru prima oară în doi ani, ştiam că eu domi
nam.
- Scu m pa m ea , spus e el d in nou, aşezî nd u-se pe
jos, la picioarele m ele, în cercîn d să ia un aer de băieţel,
pot să-ţi explic totul. Ar fi trebuit să-ţi spun mai devreme,
dar cînd Deirdre s-a întors din Elveţia, în toamnă, bă
trînul Bligh m-a luat deoparte şi m-a rugat destul de ferm
să o plimb puţin.
- De ce nu mi- ai spus?
- Am vrut , dar m i- a fost team ă să nu pun î n pe ri col
relaţia noastră. M-am gîndit că o să te superi.
- Şi cum crez i ca m -am si mţit aseară? Bănu iesc c ă-ţi
închipui c ă nu m -a deranjat.
- Ştiu că m -am purtat ca un idi ot. Doar că do resc a tît
de mult să avansez şi să cîştig bani ca să...
- O ţii pe Deirdre Bligh în puf , am spus eu rău
tăcio asă şi m -am ridica t să plec. •
El veni spre mine. Pentru prima oară, aproape că se
ruga de mine.
- Te rog , dă-mi v oie să te invi t la m asă. O să luăm o
sticlă de vin, sau mai multe, dacă vrei. Vin să te iau
170

peste o oră şi îţi promit că lucrurile n-or să mai fie ca în

ultimele cîteva luni.
- Bine , a m spus eu cedî nd, la fel cum făcusem de
multe- ori înainte.spMă duc.acasă
Excelent, us e el, casăşimă schimb.
cum nu s -ar fi înd oit ni ci o
clipă de rezultat. Să ştii că le-ai făcut tuturor o impresie
nemaipomenită aseară, adăugă el luîndu-mă după umeri
şi conducîndu-mă spre uşă. Harold abia aşteaptă să te
revadă. Şi bătrînul Bligh îţi transmite salutări şi a spus
că, dacă vei vrea vreodată un post de manechin, te va
angaja cu dragă inimă.

dare.Deodată, scoase la iveală o pungă plină cu rufe mur

- Poţi să la şi ş i astea î n dru m ul tău, te rog?

Stăteam iarăşi furioasă în spălătorie. Tocmai puse

sem detergentul, cînd artistul cel superb îşi făcu apariţia
în ăuntru. Purta un pulover bleum arin şi d eja îşi m ur
dărise pantalonii albi de vopsea.
- Bu nă, zise el, tocm ai lua m micul dejun, cî nd m -am
uitat pe fereastră şi te-am văzut intrînd aici. Mi-am zis, ia
te uită, Doamna Mai-Alb-Decît-Albul, şi chiar devreme
după petrecere, zise el şi mă privi mai atent, trebuia să fi
ob serv at cî t de or ibil d e roş ii ş i de um fla ţi î m i erau ochii .
- Am o durere de cap cum plit ă, am spus e u defe nsiv.
- Ei, ar fi timpul să-ţi d esc arci suflet ul. Hai la min e să
bem ceva.
- Bin e, a m spus e u.
- Uite , ai uitat cev a afară, zise el luî nd c eva d e jos şi
dîndu-i drumul în maşina mea de spălat.

în apartam en tul lui era un ad ev ărat haos - peste tot

se vedeau pînze, patul era nefăcut, iar pe dulap, printre
 171

cărţi şi reviste, era o felie de pîine mîncată pe jumătate.

- Mi cul dej un, explic ă el ş i m uş că din fel ia de pîine .
Vrei şi tu?
A m clăti nat din cap.
- la l oc, zise e l apoi ş i dădu la o parte o grăm adă de
pînze ca să-mi facă loc pe canapea.
După aceea, puse cîte un pahar mare de whisky
pentru fiecar e ş i. se a ş eză pe un fotol iu şu bred în f aţa
mea.
- Acum , po veste şte -m i cum â f ost ase ară .
- Nu e prea mult d e povesti t, a m spus eu. C olin s- a
ţinut dup ă fiica şefu lui.
- As ta e ceva standard, sp use e l tră gî nd de ta lpa
uneia dintre cizm ele sale di n p iel e neagră.
- Şi mie m i-a căzut rochia, a m zi s eu oftî nd.
' El ridică privirea.
Şi nu purtam sutien.
- Mamq! spu se e l z îm bind . Cît aş vrea să fi fost
acolo.
Apoi i-am povestit repede tot ce se întîmplase cu o
seară în urmă.
La sfîrşit, nu mai zîmbea.
- Mi-ar plăcea să- l fac praf pe ti căl osul ăsta, z ise e l.
De ce naiba îi mai speli rufele?
- E ultim a oară, a m spus eu. Trebu ie să la s totul în
regulă.
- Pe urmă, pute m să petre cem wee kend-ul îm pre
ună?
- l-a m prom is lu i Colin că iau m asa d e prînz Cu el şi
trebuie să-i duc rufele înapoi.
- înc ă îl m ai iube şti?
- Nu, am spus eu. Dar, du pă doi ani, tre buie să a i o
discuţie. ' ,
172

- Eşti nebun ă, zise e l ridicîndu-se şi um plî ndu-şi p a

harul din nou.
M-am uitat pe furiş la părul lui lung şi şaten, la umerii
săi
lungi.laţi,Oh,la Doamne,
şoldurile mi-am
îngustespus,
şi la arpicioarele sale foarte
fi o schimbare ne
maipomenită. Se opri în faţa mea şi, întinzînd mîna, îmi
ciufuli părul uşor.
- Mă bu cur că ţi- ai pieptă nat coafura aceea î ng rozi
toare.
- Nu ţ i-a pl ăcut?
- De loc, z ise el . Dar as eară nu e rai î ntr-o stare de
spiritK/l-am
adecvată pentru
abţinut să amăauzi că era
arunc oribilă. lui şi să izbuc
în braţele
nesc în plîns. .
- Nu te mai duc e la el, sp us e şi ochi i îi era u deo dată
serioşi. Stai aici ş i o să m înc ăm înd elun g, o s ă’ ne C u
noaştem mai bine şi, apoi, am putea sau nu să mergem
la cinema. După aceea, am o friptură uriaşă în frigider
pentru cină, după care s-ar putea să-ţi fac portretul.

Avea să-l
putusem un chip atît pe
consider de Colin
superb. M-am întrebat cum de
atrăgător.
- îi duc ru fele l ui Colin şi o să iau m asa cu el, am
spus eu. Pe urmă, o să vin aici.
El ridică din umeri şi goli paharul.
- Cum vre i. Te co nduc î napoi .
La spălătorie era un adevărat haos. Dintr-una dintre
maşini ieşea o spumă roz şi toată lumea se strînsese în
jurul ei.
-' C r e d că e m aşina ta , spuse a rti stul meu ş i, în 
grozit ă, m i-am dat seam a că avea dreptate .
Am pă şit repede pr in spum ă şi am deschis capacul.
În ăuntru, to ate c ăm ăş ile fru m o as e şi alb e are lui Co 
lin erau pătate de roşu, asemeni zorilor. Vestele şi pan
 173

talonii lui albi erau de un roz închis.

- Fantastic , sp us e artistul m eu. Incre dibil. Uite ce
culori. Nici Turner însuşi n-ar fi reuşit mai bine, zise el şi,
vîrînd mîna în maşină, căută prin spumă pînă cînd găsi,
în sfîrşit, o cîrpă roşie.
- Nu-mi p ermit să- m i stri c cea m ai bună batistă , zise
el.
- Tu a i fă cut-o, am spu s eu uimită , p ra batista ta. Ai
pus-o acolo intenţiona^
Pe chipul lui apăru un zîmbet.

cut-o- oDa,
datăzise apoi ş i cu
din greşeală st oarse batista
o batistă în m purpu
de mătase aşină. A m f ă
rie şi, o lună, a.trebait să port chiloţi mov. M-am gîndit că
Domnul Mai-Alb-Decît-Albul ar merita o lecţie.
Am înc eput să rîd. v
- Coli n o să î n n ebu neasc ă de fur ie, am zis e u şi ,
deodată, nu voiam să fiu de faţă cî nd av ea s ă de sc op ere
totul.

cept.- Dacă invit aţi a ac eea la mas ă mai e va la bilă, o ac

 Johnnie Casanova

Richard se încruntă la imaginea sa din oglindă. Poate

că John nie putea să po arte tri couri Lacoste des ch eiate ş i
mulate
subţire pe- sem
corp, ăna
dar elcunu
o gputea.
iraf ă.Avea gîtul, îşiprea
Oftî nd scolung
ase şitr icoul ş i.
îşi puse o c ăm aş ă d e un albastru în chis şi c rav ată şi un
sacou de in bleu, după care se dădu cu after-shave-ul lui
Johnnie.
Ieşi în hol şi bătu la uşa celuilalt dormitor.
. - E trecut de nou ă, sp use e l. Am ple cat.
Dină untru se auzi zgo m ot d e p aşi şi o vo ce stri gă :
-Johnnie
St ai p uţ
ieşiin!înfăşurat într-un prosop, cu părul negru
răvăşit, şi închise uşa în urma lui.
- Mai sta i pe- ai ci, zise el. Sî n t gata î nt r-un sfert de
oră.
- Pe naiba , sp use Richard, du pă care adău gă, a ră-
 175

îîn d spre uşa cam erei: Do ar n-o aduci şi pe ea, nu?

Johnnie zîmbi şi clătină din cap.
- în invita ţie nu scria a du ceţi un duş m an. Uite ce e ,
spune-i Mirandei că lucrez pînă mai tîrziu. O să vin şi eu
în ainte să se în chidă barurile.
Richard luă cheile maşinii.
- O să- i spun să- ţi p ăst reze pe cineva, zise e l ş i ie şi
trîntind uşa de la intrare.

Richard remarcă fata imediat cum ajunse la petre-

cece. un
lîngă Părea
grupsă
de nu
persfie deloc
oaneînc largul ei, învîrtindu-se
are o ignora u, nedu pem erită ca
un căţel aşezat în mijlocul străzii.
- Cin e e fata în roch ie purpu rie? înt rebă e l luî nd un
pahar din mîna Mirandei, gazda <lui.
- Ve rişoara m ea Gem m a, tocmai a te rminat şcoala şi
nu e deloc î n elem entu l ei.
Gemma. Richard repetă numele în gînd. îi plăcea.
-- Să
Ah,mdra
ă duc
gulsă ms eu,
ta uadei vrea?
vorbă cu
Ţi-eaaş ?f iîntre bă e l.de re
extrem
cunoscătoare. Se vede atît de urît la o petrecere cînd
cineva stă singur. Vine şi Johnnie, nu? adăugă ea bătînd
din genele lungi şi negre.
- Desigu r, spu se Richard. Era l a se rvici u. Zicea că
s-ar putea să mai întîrzie.
Gustă din băutură, care era îngrozitoare, şi se în
trebă
una oundsticlăe era a scu
pentru ns w hisky-ul.
Johnnie. Fetelelîngăţine
Cînd ajunse fataauînî n tot dea
rochie purpurie, grupul din jurul ei se risipise. Ea strîngea
paharul î n m înă, p ărî nd fo arte speriată .
- Bună, spuse e l.
Ea se înto arse recun os cătoare.
-A h , b ună.
176

- E prea gălăgie a ici ş i nu prea m ă pricep să cit esc

pe buze, spuse el, iar ea îl urmă lîngă fereastră. Ai o
rochie frumoasă.
- Nu- i aşa că e super bă? Am îm prum uta t- o de la
Miranda.
Avea ochi mari, albaştri, şi o piele trandafirie, iar chi
pul ei inocent şi neliniştit nu se potrivea deloc cu trupul
voluptuos. Ca şi cum l-ar fi împrumutat şi pe acesta
pentru petrecere.
- Iar Gem m a e un n um e foarte frumos, z ise e l. Ţi se
potriveşte.
-*D
- Mi-e aunde
s pus ştii
Miracă nda.
m ă cheam ă Gem m a?
Ea păru dezamăgită.
- Şi te- a tri mis să m ă salvez i?
- De loc. Eu am într ebat-o cine e şti ş i a m venit singur
în c o ac e.
Află că nu avea decît şaptesprezece ani, îşi începea
prima slujbă şi locuia într-o cameră în apropiere de el.
Aceea
ea zileera prima ei petrecere londoneză şi se gîndise la
î ntregi.
Conversaţia lor era mereu întreruptă de fete care ve
neau să întrebe unde era Johnnie.
- Cine e Johnnie ? î ntrebă Gem m a, după ce ple că o
blondă.
- Col egul meu de apa rta m ent.
- Are o mulţi me de admiratoa re.
- Aşa s -ar sp une .
- Ce fa ce ?
- Pr ăpă d.
Ea rîse.
- în ce se ns? Cum e?
Richard ridică din umeri.
 177

- Nebun, ră u, peri culos de cunoscut, spus e el d ega

jat. O singură privire calcu lată, din ochii lui albaştri şi
nemiloşi şi soţiile îşi părăsesc soţii, prietenele îşi lasă
prietenii, şi toate îşi lasă lucrurile împrăştiate prin apar
tamentul nost ru - ca să aibă m otiv să se î nto arcă.
- îl cun oşt i de multă vreme?
- Ah, de o ve şnic ie . Am fost l a şco ală îm preu n ă, ş i l a
Cambridge, şi, de atunci, împărţim acelaşi apartament.
Eu sînt angajat acolo doar ca să primesc mesaje. De
asemenea, am cel mai ud umăr din Londra.
Ea îl privi atent.
- îmi dau s eam a. Cred că, dacă a ş vrea să plî ng pe
umărul cuiva, l-aş alege pe al tău.
în veselit, Richard îi spuse cît eva bancuri şi îi spuse
cine erau cei de la petrecere. Muzica răsuna foarte tare
şi oamenii dansau, se îmbătau, deveneau mai drăgăs-
toşi şi se certau. Stînd de vorbă cu ea, Richard se în
trebă cum arăta dimineaţa acel corp superb şi cald, şi

părulPrivirile
e i î n tun ecatîntîlniră
|i se răsfirabrusc,
t p e comunicară
p ernă. şi, deodată,
fu foarte important să o ia de acolo înainte să vină John
nie.
- Ce fa ci după ast a?
- Nimic, spu se ea .
- Ce z ici , plecă m d e- aici ca să m ergem s ă mîncăm
undeva?
' - să
putut Ah,mănînc
c u mare
nimicplăce
la prînz.re. Sî nt l ihn it ă de foam e. N- am
Johnnie sosi exact cînd plecau ei. Stătea în prag
zîmbind şi blocîndu-le trecerea. Purta un costum roz cu
o garoafă la butonieră, părînd înalt, subţire şi sexy.
îi luă după um eri pe am în do i.
- Fugeai de mine? Cu cea mai dră guţă fa tă de a ic i.
178

- Merge m să mî ncăm. spuse Ri cha rd.

- Stai puţin. I Mu te grăbi aş a. N-ai d e gînd s ă mă
prezinţi?
- Ea e ste Gem m a, zise Ri cha rd si mplu .
- Gem m a, spuse Johnnie cu o voce m îng îie toare .
G-e-m-m-a. N-am mai cunoscut nici o fată cu numele de
Gemma, zise el apoi şi îşi lăsă privirea să lunece în jos,
nescăpîndu-i nici o părticică din trupul ei.
- Foarte frum os, Richard, m urm ură e l. De-a dre ptul
excepţional şi, pe deasupra, şi la petrecerea Mirandei.
Ce întors ătură !

în cînGemma
tată şi roşi. Dar,n că
se aru în de
clipagîtul
aceea, Miranda exclamă
lui Johnnie.
- Dragul m eu, a i ajuns , în sfî rşit . îţi a du c un wh isky.
După ce dispăru ea, Johnnie miji ochii în întunericul
petrecerii.
- Nu pare prea inte resa nt, spus e el. Unde m erge ţi să
mîncaţi?
- Nu n e- am hotărî t înc ă, spu se Richa rd c ăruia nu îi
plăcea
expresiedeloc cum o măsura
nonşalantă Johnnie pe
care însemna Gemma cucăacea
întotdeauna era
interesat.
- Priviţi, a venit John nie! strigă o fa tă î ntr-o rochie
transparentă.
Richard o luă pe Gemma de braţ.
- Ha i să m erge m , zi se el .

dusePentru ca Johnnie
pe Gemma la unsărestaurant
nu le deaunde
de urmă,
nu maiRichard
fuseseo
niciodată. Era foarte scump şi el fu încîntat cînd o văzu
mîncînd cu poftă.
Nu o dus e acasă î n seara ac eea - nu voi a să ri şt e c a
ea să -l revadă pe Joh nn ie atî t de curî nd - şi nu o duse
 179

acolo niciodată după şirul de întîlniri care urmară. Nici nu

o sărută, temîndu-se de şuvoiul de emoţii pe care ar fi
putut să-l declanşeze acest lucru.
Descoperi că se gîndea tot timpul numai la ea, gîn-
duri tulburătoare şi obsedante, care nu-l lăsau să doarmă
noaptea şi îl făceau să fie absent în timpul zilei. De
as em en ea, î l s peria şi faptul că s e g înd ea la e a* ca la o
posibilă soţie. Ar fi fost o nebunie să se însoare cu o fată
care nu a vea decî t şap tesp rezece a ni.
Johnnie, foarte curios, îl asalta cu întrebări.
- Ve rişoara aceea a Mirandei a vea c eva f oart e se
ducător. Nu m-ar deranja s-o învăţ cîte ceva. De ce n-o
aduci pe-aici într-o seară?
- Şi să pu i m îna p e ea im ediat? Nu, me rsi!
- Ri char d, scum pule, vreau s-o văd doar ca să mă
conving că este destul de bună pentru tine.'
- Sa u des tul de proastă pentr u tine .
- Uite ce e , invit- o m îine la cină, o s- o ch em pe

Birgitta să gătească şi, pe cuvînt de cercetaş, o să fiu

cuminte.
Richard oftă şi fu de acord.
în mod surprinzător, s eara fu un succes. Birgitta găti
minunat, se bău mult vin şi, deşi Johnnie făcu tot posibi
lul ca Gemma să se simtă în largul ei, dădu de înţeles
foarte clar că pe el îl interesa Birgitta.
Cînd ieşi din salon, se aplecă şi o sărută pe Gemma
pe ob- raz
Mi-a. părut bine , scum po . Eşti bu nă pent ru bătrî nul
Richard. Stai prin preajmă.
Cînd o conduse acasă, Richard făcu o manevră ca
să evite un taxi care apăruse după o curbă, şi ea se izbi
de el. Nu făcu nici o încercare de a reveni la loc. El o
simţi fierbinte ca un cuptor. Gîtlejul i se uscă.
180

După ce opri în faţa casei ei, o îmbrăţişă şi o sărută.

Nu era conştient decît de sîngele care îi zvîcnea în cap
şi de căldu ra şi mo liciunea corp ului e i.
- Haide, spuse e l. A r fi bine să ne oprim.
- De ce? D e ce? O ftă ea, gh em uin du -se lî ngă e l. N u
mă vrei, Richard?
- N-are ni ci o legătură c u asta .
- Uită- te l a Jo hn nie cu Birgit ta.
- Tu nu e şti Birgitt a, sp us e el.
În io rcîn d u -s e spre c asă, el se în treb ă ce an u m e îi
oprise. De o bicei , nu ezita î n privinţ a feţe lor - şi acu m I
se oferise pe tavă. E prea tînără, probabil că încă n-a
în ceput să ia anticon cepţionale, îşi spuse el. Nu vreau
asta de la ea - nu î n că, nu î n ainte d e a fi sigur că o
vreau pentru totdeauna.
Cînd o sună a doua zi, căldura dispăruse din vocea
ei. Părea supărată, rece, aproape jignită. Nu, nu era
liberă în seara aceea şi nici următoarea, şi cînd se îhtîl-
niră cu prima ocazie, fu foarte rece.

douăElzile,
hotărî să o lase
descoperi că îisăera
fiarbă o săptămînă,
atît de dor de ea, dar, peste
că nici nu
pjjtea să lucreze. Decise să se ducă să o ia de la servi
ciu.
în g h eţă cînd văzu m aşina lui Johnnie, un Lotus Elite,
parcată în faţa clădirii. Johnnie stătea rezemat de ea şi
fuma. Gemma ieşi în fugă şi nu se opri decît în braţele
lui. _ '
îl- Te
confruntă
-am văz pe
ut c Johnn
u Gem iem aa. d o u a zi la micul dej un.
Johnnie îl privi.
-Şi?
- Ai promis c- o la şi î n pace. Nu m ă sup ăr cînd î mi
furi femeile de sub nas. Dar G em m a e doar un cop il.
 181

- înv aţă re pede, sp use Jo hnn ie aprinz îndu -şi o ţ i

gară. Am rămas surprins cînd m-a sunat.
- Te-a suna t? î ntrebă Ri char d.
- Da, m -a su nat a do ua zi dup ă ce a fost a ici i a cină
şi m-a întrebat dacă putem să ne vedem. M-am gîndit că
trebuia să fie ceva în legătură cu tine, aşa că am spus
„da“, bineînţeles. Sărmana de ea, era într-o stare îngrozi
toare. Ăăă...a zis că nu păreai să vrei să faci nici o
mişc are ş i era c hiar a tî t de îns păim în tător d e u rîtă?
- Urî tă ? repetă Richard. D um nezeule!
Johnnie ridică din umeri.
- Sigur că a tre buit s- o co nso lez , p ărea să a ibă m ar e
nevoie de asta. Dar mă dau la o parte, dacă vrei.
Richard clătina din cap. Asta era, îşi spuse el cu
regret. Ce l puţin, bănuia că nu avu ses e timp să se înd ră
gostească prea tare de ea. Totuşi, de cîteva ori în zilele
care urmară, dorinţa deveni atît de insuportabilă, încît o
sunase şi o invitase în oraş, dar, de fiecare dată, primise
acelaşi refuz rece.

Richard se cufundă în muncă; jucă squash. îşi pe

trecu mult timp în afara Londrei. îşi sună vechii prieteni,
xlar durerea nu părea să dispară.
în tr-o seară, cîn d se în to arse ac asă, se ciocni de
Gemma, care ieşea din baie. Era'înfăşurată doar într-un
prosop roşu şi părul i s.e revărsa pe umerii albi., Lui Ri
chard i se tăie răsuflarea. Uitase cît de frumoasă era.
Ea păli cînd îl văzu.
- Bu nă, Richa rd, ce mai fa ci?
- Bine . Ară ţi bine .
- Grăbeş te-te, iubi to, că î n gh eţ de frig, strigă John nie
din'dormitor.
Roşind puternic, Gemma o zbughi pe lîngă el.
182

Richard se aşeză pe pat, luîndu-şi capul în mîini.

Avea senzaţia că cineva îi smulgea unghiile de la pi
cioare.

găsi Ope Johnnie

s ăpt îmbrăcîndu-se
ăm înă mai tîrz
ca iu, veni înacoraş.
să iasă as ă d e la serviciu şi îl
- Cea mai sup erbă sedu cătoare a ve nit l a se rvi ciu
astăzi.
- Cî nd o mu ţi ai c i? ,
- Cît ma i curî nd posi bi l.
- Ieşi c u ea în s eara asta? î ntr ebă Ri chard.
- Da.

-CîtŞidecugreu
Gemîi era
m a să
cum
parărănonşalant.
m îne?
- Dra gul m eu, Gem m a a urm at aâ ee aşi cal e ca toat e
fem eile, î n pat ş i jos din pat .
Richard fu îngrozit.
- Dar nu se p oate să- i dai papucii, pur şi si mplu!
- Cine a zi s că- i dau papucii ? spu se Johnn ie pun în-
du-şi un sacou galben. O s-o văd doar săptămînal, nu în
fiecare zi.
Gemma sună seara următoare. Richard îi spuse că
Johnnie nu era acasă. Discutară agreabil, dar Richard îi
simţi încordarea din voce.
A doua zi, sună din nou, părînd disperată.
- Pot să te a jut cu c eva? o î ntreb ă Richa rd.
- Nu, mulţum esc. Do ar spu ne- i lu i Joh nnie că a m
sunat.
Seara următoare, sună Cînd Johnnie se schimba ca
să iasă în oraş.
- Bună, scum po, zi se el vî rî nd re ceptorul între um ăr
şi bărbie şi continuă să îşi încheie butonii. Ce mai faci?
Grozav. Trebuie să ne vedem curînd. Am fost extrem de
oc up at zil ele a st ea. O să te sun, d a?
 183

Johnnie găsi o slujbă nouă care presupunea multe

telefoane de afaceri nocturne. Instală în apartament un
robot telefonic care să înregistreze mesajele. Richard,
care medicală
soră încerca fără
pe tragere de inimă sălaseo cupleze
care o cunoscuse petrecere,cuîşio
petrecea foarte mult timp plecat de acasă.
în tr-o seară, cît eva zile m ai tîrziu, se în to ars e acasă
şi ascultă mesajele.
- Johnnie , Johnni e.
Era vocea Gemmei, fără nici o căldură în glas, de
data aceasta. Părea disperată.
- Te rog, Jo hnn ie , trebu ie să te văd, te r og, nu mă
mai înnebuni cu robotul ăla, spuse ea şi izbucni în plîns.
Suna îngrozitor, suspinele ei răsunînd în toată încă
perea.
Richard nu mai suportă şi opri robotul, ştergînd vo
cea Gemmei.
- îm i p are ră u, î i sp u se e l asis tentei, care î l aştep ta î n
camera alăturată. Trebuie să plec.
Pentru o secundă, cînd deschise uşa, Gemma se
lumină la faţă văzînd că era el.
- Ri char d! C e ca uţi a ici ?
- Ţi-a m auzit m esajul pe robot. L- am şters. N-o să- l
recucereşti pe Johnnie în felul ăsta, îi spuse el cu blîn-
deţe. Pot să intru?
Ea încuviinţă. El fu îngrozit de înfăţişarea ei. Fusta îi
era plină de pete, părul îi era neîngrijit, pielea pătată. Nu
avea să-l recucerească nici aşa, îşi spuse ea.
- Be i o cafe a?
El clătină din cap. Ea frămînta o batistă în mîini.
- Ce s- a-ntî m plat?
- Johnn ie , sp use ea cu b uzele tre mu rî nd. L -ai văz ut?
- Din cî nd în cî nd , spu se e l uitîndu-se p e fereastră.
184

Ţi-e mai bine fără el, spuse apoi brusc. Ştiu că sună
brutal, dar l-am văzut terminînd cu atîtea femei. E inca
pabil să aibă o relaţie cu cineva mai mult timp.

-Urmară
Dar z cîteva
icea cămomente de linişte.
m ă iubeşte şi, a cum ... a cu m cred că
sînt î ns ărcinată. Oh, Do am n e! zise ea ascunzîndu-şi faţa
în mîirîi şi izbucnind în plîns.
Richard traversă camera într-o clipă şi o luă după
umeri.
- Sărm ana de ti ne, eşti si gură?
- Ei bine , apro ape.. .

- AiDardreptate
m i- e să fii sup
a tît de fr icăărată
, spudi sen cau za lu i Johnn
ea lovindu- ie .
şi fruntea
cu pumnii. Parcă aş fi. în iad. Ce or să spună părinţii
mei? Şi colegii de serviciu. N-am putut să mă abţin,
Richa rd. Prima dată cî nd m -a su nat - seara după ce a m
luat cina cu voi şi Birgitta, n-am vrut să ies cu el.
- Te-a sunat ? î ntrebă Ri chard brus c. Dar cred eam.. .
nu c on teaz ă, con tinuă.
- Şi nic i n-am vrut să m ă culc cu e l. Dar e a tî t de
atrăgător. De fiecare dată cînd mă atinge, mă înfior. Mi-a
promis c-o să dureze veşnic şi că o să se însoare cu
mine.
- S-ar putea s- o facă, pînă la urmă!
- Nu ! exc lamă ea dep ărtî ridu -se de e l. N u tre bu ie să
afle . Nu v reau s ă fie cons trî ns s-o facă.
- O să mai a şteptă m o săptămî nă, după car e v a
trebui să afle, zise Richard.

în u rm ăto arele cît ev a zile, Richard îşi petrecu fiecare

moment liber cu Gemma, ducînd-o la cinema, forţînd-o
să mănînce cum trebuia, încercînd să o facă să se re
laxeze.
 185

în tr-o seară, o găsi clătinîn d u-s e, cu ochii îm p ăien 

jen iţi şi cu faţa leo arcă d e sudo are.
- Bu nă, dragule, spus e ea cu limba îm plet icită . Vino
şi tu la petrecere, zise ea agitînd o sticlă de gin pe trei
sfe rtur i go ală . A m bău t asta făcî nd o b aie f ierbinte.
Luă încă o înghiţitură din sticlă şi se strîmbă. ,
Richard î i sm uls e sticla din m înă.
- Proa sto! strigă e l. Să î nc erci a iurel i din a st ea b ă
beşti.
- îl vreau p e Jo hn nie, strigă ea, ah, cî tă nevoi e am
de el! De ce să îndur coşmarul ăsta singură?
Ţipă isteric, iar Richard, care detesta orice formă de
violenţă fizică, îşi luă inima în dinţi şi îi trase o palmă. Ea
se prăbuşi pe canapea.
- îmi pare ră u, n espu s de rău, şopt i ea. Dar mi-e atî t
de frică, Richard.
Mai tîrziu, îi fu îngrozitor de rău. El o aşeză în pat şi o
ţinu în braţe, liniştind-o ca pe un copil, pînă cînd se
calmă.
1 - Pov est eşt e-mi de spre Joh nni e, zise ea. C u ce a m
greşit?
- Cu nimic . Joh nn ie nu suportă preă multă dragoste.
- A avut vre od ată o rel aţ ie mai serioasă cu vre o fat ă?
- Nu, d in cîte îmi am intesc . Le ur m ăreşte cu a sidu i
tate, după care le părăseşte. Aproape ca şi cum ar fugi
de cev a de care î i e gro ază, nu du pă cev a ce- i p lace .
- Pre supun că de aceea e un aman t a tît de gr oza v,
sp us e ea. Pe ntru că e atî t de detaşat.
Richard o mîngîie pe păr. Ideea că Johnnie făcea
drago ste cu G em m a îl excită. îi simţi tr upul m oale li pi t de
al său. O doresc, îşi spuse el. N-am încetat niciodată s-o
doresc. Ştia că era o nebunie, dar, uşor, mîngîietor, în
cepu să facă dragoste cu ea. După aceea, ea plînse şi
186

plînse şi el îi spuse iar şi iar cît de mult o iubea şi că

avea să se însoare cu ea, pînă cînd ea îi adormi în
braţe.

-A do ua zi du
Richard, e î pă-am
n reguiază, ea îsînt
lă. -Nu l suînnăsărc
la seinată,
rviciaşu. a că nu
mai trebuie să te însori cu mine. Şi mai ştii ceva? John
nie m-a sunat adineauri şi m-a invitat în oraş.
- Te duci? o întrebă el si mplu.
- Bin eînţeles, z ise ea feri cită .
- Ai gr ijă.
Nu suporta gîndul de a se duce acasă şi de a-l vedea
pe Johnnie aranjîndu-se. Se duse Iş cinema şi, apoi, la
un film care începea la miezul nopţii. Cînd ajunse acasă,
văzu că toate luminile erau aprinse. Dar cînd intră în
salon, îl găsi pe Johnnie stînd pe canapea, singur. Că
maşa albă îi era descheiată la guler şi, lîngă el, era o
sticlă de whisky. Ochii îi străluceau periculos.
- Am fos t cu Gem m a.
- Ştiu, zi se Richard.
- Şi mi-a spus c eva s enzaţional. A zis că asear ă ai
cerut-o de nevastă, spuse el şi se ridică de pe canapea,
clătinîndu-se uşor. Eşti nebun! Nu trebuie să te însori cu
ea. E o uşuratică. Oricine ar putea s-o aibă.
- Nu vrea u să discut despre asta , zise Richard dîn-
du- şi seam a că Johnn ie era extrem d e bea t.
- Ei bine, eu vrea u! Nu te las să te înso ri cu o uşu
ratică. Ce-ar fi să-i dăm papucii amîndoi? Nu vrei să te
în sori cu ea, Richie. E m ult m ai bine d ac ă locuieşti cu
mine.
- A sta era, de ci, z is e el ra r. De fa pt, nu te in tere
sează femeile, nu? îţi place doar ca ele să te placă,
pentru ca apoi să le răneşti. Şi nu suporţi să-mi placă
nici mie.
 187

Johnnie venea spre el, cu ochii îngustaţi ameninţător.

- înto tdeaun a am crezut că era î ntîmp lă tor f elul în
care îmi stricai fiecare relaţie, zise Richard. Acum îmi
dau Johnnie
seama căîi trase
o făceai
un intenţionat.
purrin atunci, trimiţîndu-l în partea
cealaltă a camerei. Richard ridică privirea ameţit şi îl
văzu pe Johnnie aplecîndu-se deasupra lui, cu o ex
presie de gr oază p e chi p.
- Ri chie , în găim ă el. lartă- m ă. Mi- am pie rdut cu m 
pă tul. N- am vrut să te rănesc.
Richard îşi pipăi maxilarul şi se ridică.
- BaSăda,măzise
răneşti. e l cu răceală.
pedepseşti înt otplăceau
pentru că-mi deau nafemeile,
a i vrut să m ă
cînd ar fi trebuit să te vreau numai pe tine. Bănuiesc că
de aceea am suportat, pentru că, în subconştientul meu,
am ştiut de ce o făceai.
- Nu pleca, Ri chie, nu p leca . Ai în ţeles gre şit! spus e
Johnnie rugător.
Dar Richard trîntise uşa în urma lui. O rupse la fugă
pe stradă. Trecu pe lîngă casa în care locuia Gemma.
Era lumină la ea şi, pentru o clipă, el cochetă cu gîndul
de a-i face o vizită. Ce triunghi stupid, îşi tot spunea el.
Faptul că el, Johnnie şi Gemma erau implicaţi astfel fă
cea parte din geometria ciudată a iubirii. Fiecare dintre ei
iub ea pe cine. nu trebu ia.
Rîul era acoperit de ceaţă. Macaralele se întindeau
asemeni, unor beţivi înalţi deasupra apei. Sus pe cer, uri
avion se deplasa printre stele, luminile sale licărind cînd
verzi, cînd roşii. Cît aş vrea să fiu în avionul acela, îşi
spuse el. îşi pipăi maxilarul din nou. îi amorţise. Bănuia
că, în curînd, la fel ca în toate celelalte cazuri, avea să
în c eap ă să-l d o ară ca n aiba.
 Să cîştige cea mai bună

Toate lucram în acelaşi birou şi nu ne gîndeam decît

la bărbaţi. Fiona Davis era specializată în poliţişti; lui
Susan Black - Blackie - îi plăceau băieţi i m oderni d in
televiziune sau publicitate. Nici una nu vedea în cealaltă
o rivală serioasă.
A m îndou ă era u frum oase î n moduri t otal dif erit e. F io n a.
era una dintre acele blonde care ies îmbrăcate elegant
ca să plimbe un labrador. Blackie avea o faţă micuţă şi
palidă, părul scurt şi negru, şi purta tot felul de haine
aiurite, folosind cel puţin o sticlă de-tuş de pleoape pe
săptămînă.
Eu însămi am o faţă drăguţă, o siluetă normală şi
părul lunguţ, şaten şi bogat. Mă descurc, dar nu am atîta
putere de atracţie ca celelalte două. Numele meu este
K at hlee n Burgess.
Tocmai mă întorsesem dintr-un concediu de două
 189

săptămîni şi mă instalam în colţul meu, încercînd să mă

odihnesc puţin, cînd Fiona apăru îmbrăcată cu un jerseu
foarte strî mt v îrît într-o fu stă roşie foarte strîmtă - deloc -
genul e i - şi mirosind pu ternic a parfum.
- Bună, zise ea. Ce m ai fa ci?
Evident, nevrînd deloc să afle, se aşeză pe scaun şi
se apuc ă im ediat să- şi far d eze ochi i.
Hei, am spus în sinea mea, Fiona nu-şi fardează
niciodată ochii în timpul zilei.
Aveau să se întîmple lucruri şi mai ciudate. Blackie
îşi făcu apariţia, co m p let m ac h iată şi cu g en e false cu
tot. Blackie se ascunde întotdeauna în dosul unor oche
lari fumurii imenşi pînă.la ora prînzului.
- Bună, spus e ea î n t reacăt ş i îşi sc oase peria.
- Ce v-a apucat pe a m îndo uă? am între bat eu. Ce
s-a-ntîmplat cu cele două colege dragi pe care le ştiam ’
şi le iubeam?
Amîndouă mă priviră furioase şi, din moment ce ni
m eni nu voia să ştie cum îm i petrecus em concediul, m -am
dus să iau corespondenţa pentru departamentul nostru.
Toate scrisorile erau pentru un anume Charles Town
send, al cărui nume era urmat de o serie întreagă de
titluri. Blackie nu mai era cînd m-am întors.
- Cine este Charle s Tow nsend cînd e a ic i? a m între
bat-o eu pe Fiona.
Ea dădu drum ul rimelul ui cu zgom ot.
- Dă- m i m ie scrisor ile alea, stri gă ea sm ulgîndu-mi-le
din mînă.
- Bine , bine . Dar cine e ?
- Noul con sulta nt şt ii nţif ic. A fost adus de Consi liu ca
să preia departamentul nostru.
- Cum e ?
- Ah , înc întăto r şi uluitor d e intel ige nt.
190

- însur at?
- A sta nu mai şt iu, sp us e Fi on a, care, une ori, devine
foarte încrezută.
- Cine lucreaz ă pe ntru el ?
- As ta e partea ri dicolă . E a tî t de m ult de m unc ă,
în c ît lucrăm şi eu şi B lackie, tar B lackie a făcut o pasiune
pentru el. Nu-l lasă în pace nici o clipă. Ei bine, nu pot să
stau aici să bîrfesc toată ziua. Ar trebui să-i duc scri
sorile.
Blackie se întoarse, mirosind şi mai tare a Fidji şi
purtînd un sutien nou.
- Ară ţi bine , i -am spus eu.
- Ad evăra t? spu se e a bu curoasă . Unde e Fi ona ?
- Să -i ducă scr isori le unu i anu m e Town send.
Blackie păru furioasă.
- Era m sigură că o să facă asta .
- De ce ?
- S-ş î ndrăgosti t lul ea de sărmanul domn Townsend;
nu iese deloc din biroul lui.
- Cum e tipu l?
- Ah, excelent. Gen ul soţul ui idea l. A fost profesor
universitar şi acum e prima oară cînd lucrează la o com
panie, aşa că e total zăpăcit de lucruri precum memo-uri
şi interfoane. Bine că,mi-am adus aminte, biroul lui tre
buie să se f i um plut de praf în w eeken d.
Şi, luînd un pămătuf de praf, ieşi din încăpere.
Trebuie să-l văd şi eu, mi-am spus.

ceeaAmc eaşteptat
l e făcu spînă cî nd
ă apar ă p ae sosit
Fiona şicăruciorul
Bla ckie,pentru
certîcafea,
nd u-se
pentru care dintre ele avea să-i ducă ceaşca domnului
Townsend, şi m-am furişat în biroul acestuia cu cutia de
biscuiţi.
El se uita pe fereastră, atît de absorbit de gînduri,
 191

în cît am putut să-l s tu diez cu atenţie. Nu-m i d ăd eam

seama pentru ce era atîta agitaţie; mie mi se părea doar
un tip slab, cu un aspect dezordonat şi cu un păr lung şi
negru, cu o faţă prelungă şi ascetică şi cu ochelari în
formă de semilună. Făcu semn că nu voia biscuiţi.
- Ei bine , n u e de loc un Adon is, am sp us eu reve nind
în biroul nostru.
Fiona şi Blackie mă priviră stupefiate.
- Domnul T ow ns end nu mănîncă bi scu iţi , spuseră
am înd ou ă la unison.
Mi-am dat seama mai bine ce voiau să spună în
după-amiaza aceea, cînd am luat notiţe la o şedinţă.
Poate că domnul Townsend nu era un Adonis, dar
şti a să vo rbească - oh, Do am ne, şi cum mai vorb ea! în
modul cel mai dezarmant, vorbind cu o voce groasă şi
blîndă, îi făcu praf pe toţi directorii.
Cînd bătrînul Antrobus, directorul general, spunea obiş
nuitele sale banalităţi, domnul Townsend ridică privirea,
mă surprinse căscînd şi zîmbi.
Şi avea un zîmbet mortal, care îi lumina trăsăturile
destul de comune. Am hotărît că, totuşi, îl găseam atră
gător. Dar nu aveam să alerg după el ca celelalte două.
Cu siguranţă, nici un şef nu avea dosarele puse în
ordine ş i nu era atî t de î ngrijit ca d om nul To w ns end.
Gata cu acele pauze de prînz vesele, de cîte două
ore, cînd mergeam să mîncăm împreună; acum, Fiona şi
Blackie
se mîncau
împiedica unabrînză de să
pe alta vacirămînă
şi iaurtsingure
la birou, pentru a
cu domnul
Townsend.
Amîndouă ţineau regim în permanenţă şi vorbeau la
nesfîrşit d e cal orii. ■
Eu am încep ut să iau m asa d e prî nz la cafen eaua lu i
Jimmy cu şeful meu, domnul Pringle. Blackie şi Fiona îl
192

dispreţuiau pe domnul Pringle, pentru că acesta avea

nasul roşu, îşi vîra vată în urechi cînd era frig şi nu avea
bani niciodată. Mie îmi plăcea de el.
Soţia lui aştepta un copil şi obişnuiam să stăm în faţa
ouălelor şi cartofilor prăjiţi şi să ne întrebăm daca avea
să fie fată sau băiat şi rîzînd despre ultima absurditate a
Fionei şi a lui Blackie.
- Nu pot să înţeleg ce vă d la domnul Tow nsend , a m
minţit eu.
- E o co m binaţie de neajutorare ş i inte lige nţă , spuse
domnul Pringle. Femeile simt imediat dorinţa de a fi ca
nişte mame pentru el şi îi cos nasturii, dar, în acelaşi
timp, ştiu căt-intelectual, le este superior.

în ziu a în care B lackie îşi scurtă fusta cu zec e c en 

timetri cu capsatorul de la birou şi Fiona veni îmbrăcată
cu cel mai strîmt jerseu pe care îl văzusem vreodată,
dom nul Pri ngle intră clătinînd u-se, pămî ntiu d e obo seală ,
şi strigă:

-- EExce
bă iat!
le nt,Trea mi kilograme
spus eu îşi m brăţi
jum ăta te. .
şîndu-l
- As tăz i, n oi d oi o să sărbătorim , spu se e l. La na iba
cu ouăle şi cartofii prăjiţi.
Am mers la un restaurant franţuzesc, de pe High
Street. La început, am comandat o sticlă de şampanie şi
o sticlă de vin alb. Nasul domnului Pringle se înroşi şi
mai tare cînd toastă pentru mine, pentru soţia lui şi pen

tru băieţelul
De fapt,Crispin,
făceampeatîta
rînd.zgomot, încît n-am observat
grupul de bărbaţi de la o masă din apropiere. Apoi, fu
adusă budinca şi, deodată, l-am văzut pe domnul Town
send privindu-mă sumb ru. Dom nu l Antrobus era lîngă e l,
stînd cu spatele la noi.
 193

- Chelner, do uă conia curi m ar i, strigă dom nul Prin

gle.
- Ss st, a m şopt it eu. Dom nul Antrobus şi domnul
Townsend sînt aici!
- Eşt i o fată m inun ată , Kathleen, spus e dom nul Prin
gle luîndu-mă după umeri şi ridicînd paharul.
Domnul Townsend îşi scosese ochelarii şi ochii lui
erau asemeni unor sloiuri de gheaţă. La sfîrşitul mesei,
mă privi susţinîndu-l pe domnul Pringle şi ieşind prin
spate, ca să nu ne vadă domnul Antrobus. Am luat un
taxi pînă la serviciu şi l-am dus pe domnul Pringle în
biroul său, unde. adormi imediat.
Cînd m-am întors în biroul cel mare, am văzut-o pe
Blackie plîngînd în hohote. Ce zi!
- Ce s-a -ntî mp la t?
- Am fo st conce dia tă !
- Pof tim?
- B aba a ia de la Pe rso nal m i- a văzut fusta şi m i-a
trimis un memo în legătură cu ţinuta la serviciu. După
ju m ătate d e oră, a venit aici să v ad ă d acă l-am citit, iar
eu îl fă cu sem ghemotoc! A şa că m -a dat af ară .
- Sărm ana de ti ne , am spus e u cu comp ăt imire .
- Acum , Fi ona o să pună m îna pe domnul T ow n
send , zise Black ie izbu cn ind iară şi în plîns. .
în clipa ac eea, m ă c h em ă dom nul To w n sen d. Cîn d
am închis uşa, am văzut că era la fel de întunecat la faţă
ca o zi-de iarnă.
- Nu ştiu cum s ă'î nc ep, dom nişo ară Burgess, spuse
el jucîndu-se nervos cu un prespapier verde de pe birou.
Pringle este un om căsătorit şi, deşi am observat că iei
masa cu el în fiecare zi, n-am spus nimic. Nu sînt de
acord cu amestecul în vieţile altora. Dar, cînd ei fac une
le lucruri atît de publice cum aţi făcut dumneata şi dom
194

nul Pringle astăzi la prînz, trebuie să pun piciorul în prag.

Am văzut că domnul Pringle a devenit (a) drăgăstos şi
(b) îng rozitor de beat.
- Nu-
rezistă i dre pt, din
la băutură a mcauza
spus eu furioasă,
sărăciei. A fost dom
primanuloară
Pringle nu
cînd a băut şampanie de cînd s-a căsătorit. Nu bea nici
odată la prînz. Cum ar putea s-o facă din salariul de
mizerie pe care i-l daţi?
Domnul Townsend mă privi şocat, luînd izbucnirea
mea ca o dovadă a faptului că simţeam ceva pentru
domnul Pringle.

spus- euDom nulî m

a poi Pringle şi cu m ine sî ntem d oar prie teni, a m
bu fnată.
Urmă un moment de tăcere pe care am refuzat să-l
în trerup.
Domnul Townsend se ridică şi se uită prin jaluzelele
veneţiene. Văzîndu-i umerii aduşi, n-am mai simţit nici
un pic de furie. Nu poţi să te cerţi cu un om care poartă
pantofi ciudaţi.
Apoi se întoarse şi spuse încet:
- Dom nişoară Burgess, cre d că nu- ţi da i seam a ce
importantă este relaţia şef-secretară.
(Auzi, nu-mi dădeam seama.)
- Vezi d um n eata, e s te o situaţie arti ficia lă. Eşti atî t
de obişnuită ca domnul Pringle să-ţi spună să scrii o
scris oare sau s ă suni un client, în cît ţi- e teribil d e greu s ă
spui „nu“ dacă te invită la cină sau să te culci cu el.
- Nu m -am culcat cu domnul Pr ingle , a m stri ga t eu
indignată.
Dar domnul Townsend nu asculta şi continuă:
- Cînd i- am s pus decanului m eu că int ru în industrie,
mi-a spus: „Să-ţi faci o regulă din a nu te încurca cu
femeile de la birou, Townsend. Dacă te îndrăgosteşti de
 195

ele, nu mai faci nimic; şi e al naibii de jenant cînd te

plictiseşti de ele.“
Apoi î m i aruncă acel zî m b et superb.
- E un sfa t b un, dom nişo ară Burg ess, spu se el cu
blîndeţe. Dacă-ţi place, într-adevăr, domnul Pringle, cau-
tă-ţi altă slujbă şi priveşte lucrurile în perspectivă.
Deodată, am simţit o dorinţă atît de puternică de a
plînge pe umărul lui, încît n-am putut să mai spun nimic.
A şa că am ieşit în fu gă din birou. f
Am găsit-o pe Blackie tot trăgîndu-şi nasul, dar sufi
cient de calmă pentru a mînca o ciocolată, în timp ce,
Fiona îşi înăbuşea un zîmbet satisfăcut şi încerca să
pară compătimitoare.
- Mai bine că te- a dat a fară, i -am spus eu. Domn ul
Townsend tocmai mi-a spus că nici prin cap nu i-ar trece
să ai bă o re la ţie am or oas ă cu o fată d e la bir ou.
- Dum neze ule! exclam ă Fi ona luî nd repede zi ar ul de
s eară şi des ch izînd u-l la p ag in a cu „ Oferte de serv ici u11.
Ce mai aşteptăm?

- Fiona şi B lackie îşi p etrecu ră săp tăm înă urm ătoare

mergînd la interviuri. Amîndouă erau convinse că, în ziua
în c are av eau s ă în c eap ă noul serviciu, av eau să pri
mească un telefon de la domnul Townsend, ca să le
invite în oraş .
Totuşi, amîndouă erau hotărîte să rămînă pînă la pe--
trecerea de săp tăm înă viit oare .
- Trebuie să -m i cu m păr ce va spect acul os, z ise Blac
kie.
- O să- l dau gata pe Charles, spuse Fiona .
Petrecerea î nc epu la şas e ş i jum ătate .
Eu am ajuns cu cîteva minute mai devreme şi tocmai
îm i p ieptăn am pro as p etele bucle la toaletă, cîn d Fiona
196

dădu buzna înăuntru. La început nici n-am recunoscut-o.

Părul ei superb şi drept fusese încreţit, lucru care nu o
prin dea de loc, şi purta o roc hie ciclam en cu gu ler înalt .
-Cînd
Ţi- aiseschim
duse labatoglindă
coafura,
să am spus euamproste
se pieptene, şte .
observat
că rochia îi era atît de decoltată în spate, încît aproape
că i se vedea despicătura şezutului.
Cu siguranţă fu rem arcată - toată lum ea se holbă ia
ea cînd ne-am întors în sală. Pînă şi domnul Townsend
ridică privirea şi zîmbi.
- Ai văz ut că Charles m -a rem arca t? şo pt i ea şi .,
deodată,
O altăîncremeni
blondă culîngă
părulmine. la uite.
încreţit, îmbrăcată într-un cos
tum galben cu pantaloni, m uiat pe corp, intră şi veni spre
noi. Abia după cîteva secunde mi-am dat seama că era
Blackie.
- Ţi- ai vopsit pă rul? am spus eu ului tă.
- Bineî nţele s că nu, e o perucă. M-am gî ndit să fiu ca
Fiona, domnii preferînd blondele.

Costumul
al Fionei ei eraM-am
în spate. aproape la fel
simţit de decoltat
penibil în rochiaîn mea
faţă ca
de
catifea neagră.
Seara trecu asemeni unui. vis urît. Se serviră cinci
feluri de mîncare şi apoi se dansă. Domnul Pringle veni
şi mă invită la dans. Nu se putu abţine să nu rîdă de
coafurile ide ntice ale celor do uă.
Domnul Townsend dansă cu drăguţa doamnă Prin
gle, care nu dăduse jos nici un kilogram după naştere.
Vorbeau foarte serios şi se tot uitau în direcţia noastră;
cînd se termină dansul, veniră să stea de vorbă cu noi.
Eu evitam să mă uit la domnul Townsend.
Speram că nu răspîndise zvonuri legate, de mine şi
dom nul Pringle .
 197

- Dansez i, domnişo ar ă B urgess? m ă întrebă e l.

Era unul dintre acele valsuri care se cîntă numai la
petrecerile de birou, un’ doi, trei, un’ doi, trei.
- Mă te m că nu prea şt iu să dan s ez, sp us e ei ti mid.
Ne învîrteam complet în afara ritmului şi, ah, durerea
m inu nată c înd m ă călc a. x - .
- îm i pla ce pă rul dum ita le , spuse e l. îmi am inteşte de
un portret în ulei al stră-străbunicii mele. Era considerată
foarte frumoasă, adăugă el repede.
Fericirea fu de scurtă durată. Orchestra începu să
cînte un Paul Jones, iar noi am fost despărţiţi. Am simţit
o m are triste ţe cî nd am v ăzut-o pe B lackie încolţindu -l şi,
apoi, pe Fiona ducîndu-se lîngă ei. Tot restul serii nu mai.
lăsară pe nimeni să se apropie de el.
- Noi plecă m , spuse dom nul Pringle l îngă mine .
- Tre bu ie să mă duc la cop il , adăug ă doam na Pr ingl e
fericită.
- Vre i să te duc em cu m aşina? m ă î ntre bă domnul
Pringle, aruncîndu-mi o privire nedumerită.
Am încuviinţat absentă. Nu mai suportam.

A doua zi de dimineaţă, înainte să mă duc la serviciu,

în cercam să alung d u rerea d e cap cu un suc d e porto
cale în cafeneaua lui Jimmy, cînd domnul Townsend in
tră şi veni glonţ spre mine. Era alb la faţă şi tremura.
- Dom nişoară Burgess, mă î ntreb dacă po ţi să -mi
acorzi zece minute, spuse el aşezîndu-se pe scaun lîngă
mine.
Am ob servat că purt a ciora pi desp ere ch eaţi .
- Am făcut o pro stie în gro zitoare aseară.. . nic i nu _
în d răzn es c să m ă duc la birou.
Care dintre ele p usese m îna pe e l? m -am întreb at e u
simţind o durere puternică.
198

El î şi .aprinse o ţigar ă cu o m înă t rem ur ătoare.

- După cum şti i, am fost m ono poliz at de domn işoara
Black şi de domnişoara Davis aseară...
-- Am
Nu observa
eram cut, mamaşin
spus
a, eaşa
u poso
c ă morî
m -amtă .gîndit că era ■'
bine să le conduc la uliimul tren. Am luat un taxi întîi
pînă la Victoria şi am urcat-o pe domnişoară Black în
trenul de Brighton.
Tocmai voiam să spun încurajator că fusese un lucru
bun, cînd el adăugă:
- Dup ă aceea, am lua t taxi ul pînă la Pa dd ington şi
am
Dar,urcat-o pe trenul
exact cînd domnişoara
s-a pusDavis în trenul
în mişcare, de aplecat
ea s-a Oxford.
pe fereastră şi mi-a făcut cu mîna-atît de frenetic, încît
i-a căzut peruca şi mi-am dat seama că nu era domni
şoara Davis.
- Er a Bla cki e! am spus e u.
- Le-am urcat în trenuri gr eşite. Era a tî t de greu să le
d eoseb eşti. .. şi am în do u ă erau destul de.. . ameţite .

fiind L-am
cît peprivit
ce săuncadminut
de peşi scaun.
am început să rîd cu lacrimi,
- Crezi că a u fo st în regulă, toată no aptea î n gări
străine? m ă'î nt reb ă el î ngrijorat.
- Cred că or să sup ravieţuiască, am zi s eu. De şi s ^ar
p u te a să le mai f i potolit din pasiun e.
Domnul Town send ro şi.
- Nu că aş avea cev a contra l or. Sî nt nişte fete foarte
simpatice, dar nu-mi lasă nici o clipă de linişte. Pe lîngă
asta, adăugă el ferm, dar fără să se uite la mine, mă
int eresează al tcin eva.
îm i pieri to ată pofta d e rîs şi am m urm u rat o scu ză
cum că nu voiam să întîrzii la serviciu. Dar, cînd am
aj uns, eram mu lt p rea n efe ricită ca să pot lucra .
 199

Cele două Frumoase ale Pădurii, după ce trebuiseră

să ajungă acasă de la naiba în praznic noaptea trecută,
ajunseră abia pe la jumătatea dimineţii. Nici nu au prea
avut chef de vorbă, pînă cînd le-am spus că pe domnul
Townsend îl interesa altcineva.
Ciudat, dar acest lucru le înveseli; atîta timp cît Fiona
ştia că Blackie nu avea să pună mîna pe el şi Blackie
ştia că Fiona avea ghinion, păreau- bucuroase că totul se
terminase.
- Hai să m ergem la m asă, sp use Bla ckie.
- Bu nă idee , zise Fiona. Poate î l ved em pe Henry.. .
Vii, Kathleen?
- Nu, iau m asa c u n aşa m ea, am minţ it eu.
- Bine, pa , sp us eră ele ş i ie şiră îm preu nă.

Stăteam la biroul meu simţindu-mă oribil, cînd sună

interfonul meu.
- Vre i să v ii pu ţi n, do m nişoară Burgess? spuse dom 
nul Townsend.
L-am găsit în genunchi, înconjurat de hîrtii, cu părul
răvăşit, şi cu ochelarii pe vîrful nasului.
Am dat să ies din nou, cînd el se bîlbîi deodată:
- Dom nişoară B- Bu rgess, tocmai a m vorbi t cu u n
prieten al meu care lucrează în domeniul transporturilor
navale şi care are mare nevoie de o secretară la Depar
tamentul de Petroliere care să înceapă lucrul de lunea
viitoare. E un program foarte lejer... de la zece la cinci...
salariu bun, pauze de prînz lungi...
- Sun ă minun at , am zi s eu indife re ntă.
- Te-ar interesa? m ă în trebă el ridicî ndu -se şi venind
spre mine.
în clipa ac eea i-am v ăzu t ex presia d e pe chip şi pă-
mîntul îm i fugi de s u b picio are .
200

- Dragă , scum pă dom nişo ară Burgess, spuse el r u

gător. Te rog, te rog, acceptă slujba asta, ca să te pot
invita în oraş, aşa cum am vrut să fac din prima clipă
cînd- te-a
Pe mm ine
văz?ut.
am întreb at e u cu o vo ce piţ igă ia tă .
- Te rog, sp un e că a ccepţi slujba, sp use e l cu a cea
voce convingătoare cu care îi hipnotiza pe directori la
şedinţe. N -aş' sup orta s ă te exp un bîr fel or î ng rozitoare
de la birou, dar nu cred că mai rezist mult.
îm i m în gîi e ob razu l în cet, d e parcă ar fi fost cel mai
preţios lucru din lume.

- el
spuse Măaplecînd
tem căcapul
va t ca
re să
buimă
să sărute.
î nc alc r egula m ea de a ur,
- Nu e nevoie , am şoptit eu. Tocm ai mi- am d at de
misia.
 Azil politic

Tetbury Court a fost întotdeauna una dintre cele mai

el egan te c lădir i de locuinţe d in Lon dra - panoul cu nu
mele locatarilor arătînd ca o pagină din Debrett şi, din
moment ce se află la numai o aruncătură de băţ de
Camera Comunelor, unora dintre membri Cabinetului le
convine să locuiască acolo în timpul săptămînii.
Jenny şi cu mine, în primul nostru apartament lon
do nez în ani i şaiz eci, co boram tonul oare cu m .
Am ajuns acolo numai datorită prietenei unei prie
tene, care era secretara unui Membru al Parlamentului
care locuise acolo pe vremuri. înainte să ne mutăm la
Nr. 4, a trebuit să semnăm un contract lung în care se
pomenea de zgomot şi de faptul că nu aveşm voie să
ju căm „ budgerigars" d u p ă ora zec e.
în curîn d, am d es co perit că vizavi, la Nr. 3, locuia On.
Anthony Hudson, ministrul pentru relaţii publice, cel mai
202

chipeş membru al Cabinetului. Abia aşteptam să-l cu

noaştem. Dar, deocamdată, îi simţisem doar fumul de
trabuc scump pe hol şi îl auzisem scăldîndu-se ca un
leviatan
Soţiauriaş în cadă.
lui avea picioare groase şi locuia la ţară, dar
Jenny văzuse frecvent o altă femeie foarte elegantă in-
trînd cu propria ei cheie în apartament.
Jenny, căreia nu-i plăcea slujba pe care o avea şi
tînjea să fie o femeie întreţinută, era mult mai preocu
pată decît mine să-l cunoască, dar, pînă la urmă, eu am
fost cea care l-a văzu t prim a.

liam,Avusesem o zi deosebit
prietenul meu, de proastă
nu mă sunase la serviciu,
aşa cum Wil
promisese,
în tim p ce m ă în d rep tam spre c as ă în c ep u s e să plouă şi
eu nu aveam pardesiul pe mine.
Cînd am ajuns acasă, udă leoarcă, am descoperit că
Jenny ieşise deja şi eu nu aveam cheie. Era ultima pică
tură. Pe vrem ea aceea nu cun oşteam p rea mult e cuvinte
din patru litere, dar eram în plină vervă cînd se stinse

lumina.
- E prea mul t, am zi s eu p lîng înd u-mă î n întun eri c,
prea de tot.
- Ce e p rea de tot ? î ntreb ă o voce î n s patele meu ş i
lumina se a prins e brusc.
Domnul ministru era deja acolo, cu cîteva picături de
ploaie scl ipind pe gu lerul d e catîfea a l pardesiulu i.
- Bună seara, spuse el , ce vrem e or ibi lă.
Dumnezeule, ce solid era, mult mai solid decît arăta
la tele vizor .
- Ce s- a-ntî m plat , draga m ea? co ntinuă e l zî m bin -
du-mi larg.
- N-a m cheie , a m bî igui t eu. Dar colega m ea de
apartament trebuie să sosească dintr-o clipă în alta.
 203

El mă măsură din cap pînă în picioare. Rochia mea

părea să fi intrat la apă şi era lipită de corp ca o cîrpă
udă.
- Eşti udă le oarc ă, spu se e l. Mai bine vii să bem
ceva şi să te usuci.
- Nu vă deranja ţi, vă rog, am spus eu, cople şită de
statura, bonomia şi ochii lui cenuşii. Pot să aştept.
Jenny m-ar strînge de gît pentru lipsă de iniţiativă,
m i- am spus e u.
- Ha i, vino, sp us e el categoric descuind uşa. E ab
surd să stai afară.
Nu fusese deg eaba o rganiz at orul parlam entar al par
tidului său. Simţindu-mă ca o muscă ce intra în salonul
păi anj enului, l- am urm at înăuntr u.
Apartamentul său era uluitor, plin de cărţi şi cu cele
mai mari tăvi pentru băuturi pe care le văzusem vreo
dată. Stăteam udă leoarcă în mijlocul acelor splendori şi
dinţii îmi clănţăneau ca nişte castaniete.
- A r tre bui să- ţi scoţi hainele alea ud e, sp use el .
- E în re gulă, am zis eu, şi , oricum, n-aş av ea cu ce
să mă schimb.
- Am un hala t m are pe care a ş p utea să ţ i-l îm pru 
mut, spuse el conducîndu-mă într-un dormitor. Nu fi aşa
speriată, nu te mănînc.
S-ar putea întîmpla, mi-am spus eu. Dar m-am spri
jinit de uşă în tim p ce îm i sc oteam rochia, păstrîn d u-m i
sutienul şi chiloţii pentru protecţie. Halatul lui era sufi
cient de larg cît să-l înfăşor de două ori în jurul meu şi
măturam podeaua cu el.
- A şa e m ai bine, s puse^ dom nul minis tru cî nd am
apărut din nou în salon. Te-ai zbîrlit toată.
îm i dădu un pahar.
- Coniac, ca să te înc ălz eşti puţ in; pare m are , dar e
204

mai mult ginger. Presupun că ar trebui să mă prezint.

Sînt Anthony Hudson, băiatul de vizavi.
Am rîs uşor. Părea ridicol, pentru că trebuia să aibă
vreo patruzeci de ani.
- Iar tu tre bu ie să fii Vi rgin ia sau Jenny?
- Vi rginia , de u nde şti ţi?
- M-am uita t la corespon denţa de pe masă şi , u neor i,,
vă aud strigînd una la alta seara.
- Do am ne, î mi cer scuze, zise ea a mintindu-şi de
reguli le pri vind z go m otu l.
- îm i place. De m ult a m tot vrut să vă invi t pe l a
m ine- , V-am
dar n-am
auz it,reuşit
a mdecît
spussă eu.
cînt A foînstbaie . foar te a pre
ceva
ciat. '
- Vă cu nosc aparta m entul de stul de bi ne , cont inuă
el, un bun prieten de-al meu, Buffie Angland, a stat acolo
în ainte să fie d at afară d e la Ministerul Agriculturii. L-aţi
cunoscut?
- Nu, dar prim eşte cele mai ciud at e t ele foan e în toi ul
nopţii de la femei care se oferă să-i dea lecţii de fran ■
ceză.
După ce, la început, îmi fusese greu să vorbesc, cu
timpul am descoperit că era foarte uşor să discuţi cu el.
Caricaturiştii îl înfăţişau de obicei ca o pisică neagră, dar
mie mi se părea mai degrabă un cîine frumos şi priete
nos - sau po ate era un |u p?
- Und e e prie te na ta ?

-JenNunyştav
iu. ea prost ul obic ei de a veni foarte t îrziu.
- Şi tu, aveai d e gî nd să ieş i în s eara asta ?
Mi-am amintit deodată de William, care nu mă su
nase de trei zile şi care, din cauza faptului că nu puteam
să intru în casă, nu putea să ia legătura cu mine,
 205

William Cuceritorul, care mă înfuria teribil.

- Nu, am spus eu privind a bătu tă î n p aha rul gol .
- Ce păcat, zise e l oftî nd. Am fi putut să luăm cina
undeva, dar am aranjat deja să cinez în Cadogan Square,
zise el uitîndu-se la ceas. De fapt, ar trebui să mă pre
gătesc de plecare. Mai pune-ţi.
- O să fi e plă cut? am strigat eu î n urm a lu i.
- Nu, ca n aiba, strigă e l di n. dorm itor. Nişte feţe în 
cruntate din cauza Legii Naţionalizării şi Piggy Bridling
ton, care o să leşine înainte de primul fel de mîncare.
Doody Harbottle trebuie să vină de la Edinburgh.
Ciudat că se aştepta să-i cunosc pe toţi acei oameni
cu numele lor stranii.
Cînd se întoarse să îşi aranjeze cravata în faţa oglin
zii din salon, eu am încercat din nou să plec, dar el nici
nu vru să audă.
- Sim te- te ca acasă. Ai te leviz or, tele fon fără cablu,
scrabble, bicicletă pentru exerciţii, mîncare şi băutură din
belşug. Eu trebuie să plec, dar n-o să stau mult. Voi fi
foarte dezamăgit dacă nu te găsesc aici cînd mă întorc.
Dacă vine Je nny, ch eam -o şi pe ea.
Alese o garoafă roşie din vaza de pe masă, pe care
şi-o prinse la butonieră şi se privi încruntat în oglindă.
Arăta'superb, ca o reclamă la Moss Bros, ba chiar mai
bine.
Imediat cum ieşi, am dat fuga la oglindă să văd cum
arătam. Deloc rău, de fapt, părul blond mi se uscase
cîrlionţat, iar ploaia îmi făcuse pielea să lucească.
Oar e m(ă place? m -a m într eb at eu î n timp ce form am
numărul lui William. Nu era acasă, bineînţeles. Apoi am
sunat la barul unde obişnuia să se ducă după ce ieşea
de la serviciu, dar nu era nici acolo, aşa că mi-am lăsat
de o parte mîndria şi l-am sunat pe cel mai bun prieten al
 206

lui, care păru stînjenit şi spuse că nu-l mai văzuse pe

William de cîteva zile. Pe fundal se auzeau rîsete şi am
avut sentimentul oribil că William era acolo.
Ca să mă înveselesc, mi-am umplut din nou paharul
şi am început să explorez apartamentul. în dormitorul
ministrului erau un pat im ens şi o mu lţime de fotog rafi i cu
cai şi cîini.
Undeva, în spate, era o poză a soţiei lui. Purta perle
şi o rochie de seară fără bretele. Retuşerul făcuse efor
turi .uriaşe pentru a da impresia unui piept mai mare, dar
nu se vedea nimic.
M-a.rn gîndit căaşa pcăărea
Mi-era foame, d estul
m-am decis de
să prostu ţă. prin
dau o raită
bucătărie. Am găsit un pateu cu usturoi delicios şi, toc
mai îmi pregăteam cea de a doua serie de pîine prăjită,
cînd am auzit cheia în broască. Poate că domhul mini
stru greşise seara recepţiei.
- Co o-ee, spu se o vo ce senzuală. Ti grişorule scump ,
eşti foarte rău, mi-ai spus că pleci în seara asta. Sînt eu,
Eunice.
Se ăuziră nişte paşi care străbătură repede holul şi,
în prag, ap ăru o fem eie fru m o as ă. Soignee, cu o c oafură
elegantă, arăta ca şi cum şi-ar fi trăit viaţa pe o terasă
luminată de lumînări, mîncînd discret bomboane ,After
,E ig ht. Cînd mă văzu, scoase un ţipăt de groază.
- Unde e Tony? strig ă e a.
Avea un accent străin foarte slab.

eu . - S-a dus să ia ci na, se î n to arce m ai tîrzi u, am zis

- Tu cine eşti ? m ă în treb ă ea. Ş i ce na iba ca uţi aici? '
M-am gîndit că era extrem de nepoliticoasă şi destul
de bătrînă, dacă o priveai mai de aproape. Probabil că,
sub h ainele acelea elegan te, p iele a î i era î nc reţi tă.
 207

- E în regulă , am spus eu pe un ton li niş ti tor , sî nt

vecina de vizavi. Am rămas pe afară, aşa că domnul
Hudso n m i-a spus că pot să aştep t aici.
- A şadar, e şti una dintre fetele care s-au m utat vi
zavi. Ai rămas pe afară! Nu cred aşa ceva. Ai născocit
chestia asta ca să ajungi aici.
Părea furioasă. Deodată, am simţit un miros puternic
de ars. O clipă, am crezut că luase foc. Apoi mi-am
amintit de pîinea prăjită şi’ mi-am făcut mult de lucru
curăţî nd arsura î n ch iuvetă.
în ac est tim p, ea ob s erv ă prăpădul pe care îl fă
cusem deja cu pateul. Faţa ei arăta ca laptele care era
gata să dea în foc şi începu să vorbească şi în franceză
şi în engleză despre cum preparase acel pateu special
pentru domnul ministru (pun pariu că îl cumpărase de la
„ Fort num ’s) şi cum nu aveam nici un drept să fiu cochon .
în cele din urm ă, luă rep ed e castronul, ţinîn du-l ca pe o
urnă de sacrificiu.
- Să- i spui lu i T on y c ă Eun ice a fost a ic i şi că o să
vorbesc cu el mai tîrziu, strigă ea, trîntind uşa de la
bucătărie şi, apoi, pe cea de la intrare.
îm i stricase pofta d e m în c are, aş a că m -am hotărît să
fac o baie ca să mai treacă timpul. Baia era extrem de
luxo asă - cu oglinz i p este t ot, chiar şi pe tavan. Toc m ai
mă relaxam în cadă, privindu-mi numeroasele imagini
din toate unghiurile, cînd sună soneria.
La început, am ignorat-o, dar, văzînd că suna în con
tinuare, m-am înfăşurat într-un prosop şi m-am dus să
deschid, ru gîndu -m ă să nu fie tot E unice.
Se dovedi a fi un bărbat între două vîrste, roşu la faţă
şi cu o mustaţă în furculiţă şi cu o bărbie care se pierdea
în gulerul alb şi scrobit.
- Bu nă, Ton y e a cas ă? î ntr ebă e l uitîndu-se la acele
208

părţi ale corpului meu care nu erau acoperite de prosop.

l-am spus că domnul ministru avea să se întoarcă
mai tîrziu şi tocmai voiam să-i închid uşa în nas, cînd el
dădu buzna înăuntru.
- Bine, o să- l aştept, pentr u că nu l- am mai văzut
demult, zise el aruncîndu-şi pălăria într-un cuier şi în-
dreptîndu -se direct spre tava cu bă uturi .
- Mă duc să mă îm brac, a m spus e u, dar cum hai 
nele mele erau tot ude, mi-am pus iarăşi halatul domnu
lui ministru şi m-am întors în salon.
- Ce vrei să bei? m ă întV ebă Mus taţă- n Furculiţă .
- Conia c c u şinge r, a m spus e u.
- Să m ă pre zint , num el e meu e Monty Angla nd.
- Buf fi e, de viz avi ? am exclamat e u.
- Extra ordinar, z ise el , nu cred că am avu t plăcerea .
- N- am avut- o, dar no i n e-am m utat în aparta mentul
dumneavoastră.
El înţeles e atunci şi zîm bi.
-Vecinele lui Tony. Ca să vezi. Vulpoi bătrîn, iube-
şte-ţi aproapele, eh? spuse apoi şi începu să rîdă în
hohote, dezvel'mdu-şi dinţii îngălbeniţi. Te-a ţinut pînă
acum ascunsă, nu?
- Ne- am cunoscut a bia î n seara a sta .
Monoclul îi căzu, iar gura i se deschise şi se închise
de cîteva ori.
- M-a prins ploaia şi apQi am desco perit că n u aveam
cheile la mine, aşa că mi-a împrumutat apartamentul şi
halatul dumnealui, înţelegeţi?
Era evident că nu înţelegea deloc. Mi se păru ciudat
că nici Buffie, nici Eunice nu mă credeau.
- Te supe ri d acă dau drumul la tel evizor pe Ş tir i?
în treb ă el. A zi-d im in eaţă am av u t o ceartă cu Consiliul
pentru Relaţii Rasiale şi aş vrea să văd cum am ieşit.
 209

Păru foarte dezamăgit că televiziunea nu fusese mar

toră la umilirea lui, dar, la buletinul de ştiri, se prezentă o
în registrare în care ministrul in au g ura Expo ziţia Commu
nications Sixties la Earl’ s Cou rt î n d im ineaţa aceea.
Vorbea cu indiferenţă, dar arăta superb, şi se mai
prezentară cîteva secvenţe cu el vizitînd standurile în
conjura t de o m ulţi m e de fete frum oase.
- Nu e xistă n ici o înd oială, spu se Bu ffi e m oroc ănos.
Tony are magnet la fete. Singurul motiv pentru care e
în c ă în Cab in et e faptul c ă-l p lace nev as ta prem ierului şi
premierul se teme mai mult de ea decît de electorat.
Odată, credeam că-l interesează Eunice.
- Euni ce ? am spus e u î ncet.
- Nevastă-m ea, o fem eie a l na ibi i de at răgătoare ,
puţin cam temperamentală, dar asta pentru că e pe ju
mătate franţuzoaică, ştii?
Sigur că ştia m.
- Nu cred că To n y e genu l ei , ei îi plac bărba ţii care
nu prea ies în faţă, zise el mîngîindu-şi mustaţa plin de
sine. Dar orgoliul unui bărbat e uluitor. Scuză-mă, draga
mea, dar, în locul tău, aş fi prudentă. îi plac fetele tinere,
dar are obiceiul să le iubească şi să le lase.
- Are mult e iub it e?
- Milioane , sp use Buffie . T ens iu nea e de vină. Cînd
munceşti atît de mult ca el, n-ai timp pentru o relaţie
serioasă, aşa că ai aventuri scurte. E atît de uşor -
17.000 de fe m ei l-a u votat. Am simţi t a sta pe p iel ea m ea
cînd am fost ministrul agri culturii.
Ministrul agriculturii! Gîndul că acel imbecil trebuise
să se ocupe de sărmanele vaci, porci, găini, cai, curcani
şi raţe din toată ţara er a îng rozitor.
Eric Robinson şi formaţia sa urmară după Ştiri, cu
Luton Girls Cho ir cî ntî nd Nymphs and Shepherds. Buffie
b ătea ritmul cu un beţigaş d e cocktei l.
Sînt o pereche teribilă, mi-am spus eu. Buffie, cu
telefoanele lui, şi domnul ministru culcîndu-se cu soţia lui
Buffie.
Era î n înch ipu irea m ea s au Buffie îşi freca picior ul de
al meu?
Amîndoi ne uitam la televizor, dar cînd mi-am tras
picioarele mai departe, Buffie se trase şi el mai aproape.
- Ma i be ţi ceva, a m s pus eu să ri nd d e pe canapea.
- Dă- m i voie , z ise e l um plî nd am bele paha re.
- Unde e soţi a dum neavoastră î n seara a sta? l- am
în treb
- at, sperîncud os ă-i
la cina distrag
priete nă. aten ţia. a m ea are multe
Eunice
prietene. Aşa că m-am decis să trec pe-aici să văd ce
mai e nou, z ise el venind sp re m ine.
Am răsuflat uşurată cînd am auzit cheia în broască,
dar m-am uitat în jur după un loc unde aş fi putut să mă
ascund , în c az că era Eun ice di n nou.
- Sa lut, exclam ă Buffi e.

nu oDacă
arătă.eraSeuimit să-l vadă
s alytară pe Buffie,
afe ctuo s. domnul ministru
- Eunice î ţi trans m ite drago st ea ei, sp us e Buff ie.
- Ce drăguţ di n p artea e i, spu se domnul min ist ru
amabil. Transmite-i-o şi tu pe a mea. Tu ce mai faci,
micuţa mea? mă întrebă el apoi. Ce bine că mai eşti aici.
Nu-i aşa că es te ferm ecăto are? îi spu se e l lu i Buffie . Am
găsit-o tremurînd în faţa fostului tău apartament, aşa că
a trebuit s-o aduc imediat înăuntru. V-aţi simţit bine fă-
cî nd s chim b de impresii î n legătură cu Nr.4 ?
îşi puse c ev a d e b ău t şi s e aş eză.
- A fost aşa cum m -am aşte ptat , o seară îng rozi 
toare.
- Cine era a colo? întrebă B uff ie şi înc epură s ă vor
 211

bească despre Doody şi Piggie, nu era groaznic ce pă

ţise sărmana Sybil, şi despre cum aveau să facă faţă
Rupert şi Charlie remanierii.
îi ascultam îm tr-o s tare plăcută d e am eţeală. Nu pu
team sa-mi iau ochii de la domnul ministru.
îm i p lăcea felul cum părul său negru grizo n at era
pieptănat pe spate. Ridică privirea deodată şi zîmbi cînd
văzu că mă holbam la el.
Doamne, mi-am spus, dacă se uită aşa la femeile din
circumscripţia sa, îmi dau seama de ce l-au ales 17.000
de femei.
- Virginia m i-a spus c ă l uai lecţi i de franc eză l a m ie
zul nopţii, îi zise el lui Buffie cu un licăr în ochi.
Buffie se înroşi, dar înainte să apuce să răspundă
ceva, sună telefonul. Domnul ministru ţinea receptorul
foarte apro ape de ureche, dar eu tot a u zeam iste rica le le
din locul unde mă aflam. Buffie zîmbi şi se aşeză pe
braţul fotoliului meu.
- Una din păs ărelele l ui Ton y se zburleşte ră u, îmi
şopti el.
Dom nul ministr u ascu ltă ţipete le pînă la capăt.
- Cî t m ă bucur să te a ud , Eunice, spuse e l poli ti cos,
ai bănuit corect, ticălosul ăla bătrîn e aici, mai bine vor
beşti cu el.
Buffie sărise ca ars de pe braţul fotoliului cînd îşi
auzise numele.
- Ce vrea? şop ti el. "
- Nu şti u, dar e foarte su părată .
- Bu nă, scum po, zi se B uffie în rece ptor, după care
ascultă vreun minut. Bine, scumpo, habar n-aveam că e
atît de tîrziu. Vin cît pot de repede. Vrea să se culce, ne
spuse el apoi.
Ieşi din apartament cu viteza fulgerului. Se făcuse
212

pămîntiu la faţă. Nici măcar nu se osteni să-mi spună la

revedere. Mi-era milă de el că trebuia să suporte o ase
menea scorpie.
- Sărman ul Buffie , sp us e dom nul minis tru zîmb ind
larg. Sp er că n- o să p rim ească v reo am en d ă "pe ntr u
depăşirea vitezei. Am înţeles de la Eunice că voi două
v-aţ i văzut m ai d evrem e.
- N- am vrut s- o supăr, dar n u p ăre a să mă crea dă
cî nd i-am s pus că am răm as p e a fară - şi n ici Buffi e nu
m -a crezut. Sper că n -a m strica t ni mic.
- N-ai st ric at. Eun ice înc epe să devină mult pre a
pretenţioasă şi, de
nepoftită, spuse el şiasemenea,
îşi puse unarepahar
talentul
marededea Whisky.
apărea
Sărmanul Buffie nici n-o să ştie ce l-a lovit.
- Chiar ar tr ebui să ple c. Se pare că Je nny n-are de
gînd să mai vină acasă şi nu pot să vă mai. reţin.
- Ai ceva ara njat ?
- Aş putea să mă d uc la un hot el.
- Nici o sp eranţă la ora asta. Va tre bui s ă te insta lezi
în cAm
am era m ea
clătinat dindcap.
e oasp
Dacăeţi.aş Mai
mai fivrei
băut,unl-aş
p ahar?
fi văzut
dublu şi era destul de greu să mă descurc cu unul.
- la vino ş i stai puţi n lîngă m ine, zise e l bătînd uş or
în c an ap ea. îm i p are rău pentru inciden tul cu Eunice. M ă
tem că va trebui să fii atentă şi în privinţa lui Buffie. Pare
hotărît să îmbătrînească urît şi, acum, că ştie unde lo
cuieşti, o să-ţi vină pe cap la orice oră.
- N- am văzut nicioda tă o persoană atî t de geloasă ca
Eunice, am zis eu pe jumătate pentru mine însămi. Aş
vrea să-l văd şi pe William izbucnind ca ea.
- Will ia m? Pri ete nul tă u? îţi fa ce p robleme?
Era ca şi cum aş fi cerut bere, cînd domnul ministru
îm i o ferea o sticlă im en s ă de ş am p an ie.
 213

Jenny î mi spu nea m ere u să nu vorbesc de un b ărbat

în faţa altuia. Dar, deodată, m -am trezit povestindu-i dom 
nului ministru totut despre William şi cum mă făcea să
sufăr.
- Ac um vine să mă ia du pă cină, n u î nainte, ş i îmi
spune că trebuie să lucreze chiar şi duminica, am spus
eu fără să-mi dau seama că îmi luase mîna într-a sa.
- Pare să se pr iceapă la născoc it mi nciuni, d ar o să
cunoşti mulţi alţi oameni. într-o zi, o să priveşti înapoi şi
o să te întrebi ce ai văzut la el.
Am încuviinţat cu tristeţe.
- Pî nă un a-aIta, cred ca ar f i timpul să-l facem pu ţin
gelos, zise apoi şi, trăgîndu-mă uşor spre el, mă sărută.
Oricare ar fi fost defectele sale ca ministru pentru
relaţii publice, în ceea ce privea relaţiile particulare era
uh geniu. Aş fi vrut să-l sărut la infinit. Presupun că,
exersînd, faci lucrurile din ce în ce mai bine.
La î nceput, n-am auzit soneria , d ar persoana trebuia
să s e fi pr optit în buton. Ap oi înc epu să s e aud ă şi cioc ă
nelul.
- La naiba, sp us e el n ete zi nd u-şi părul, ar fi mai bine
să răspund.
Era Buffie. Domnul ministru nu voia să-i dea drumul,
în să, prea uşor.
- la rtă- m ă că te deranjez, bă trî ne, dar Eunice m -a
dat afa ră, l- am auzit eu spu nînd.
- De ce ?
- Pă i, cî nd am aj uns ac asă, ea p ărea at ît de su
părată, încît m-am apucat să-i spun despre mititica pe
car e o ţii aici - ha, ha, ha, ca s-o b inedispu n, î nţeleg i?
- Nu, dar continuă , sp use domnu l minis tr u cu ră 
ceală.
- Ei bine , s-a î nfur iat atî t de tare, în cît a în cep ut s ă
214

azvîrte în mine cu sticluţele şi borcănelele de pe măsuţa

de toaletă. Are o ţintă a naibii de bună pentru o femeie
care n-a jucat niciodată crichet. Pe urmă, mi-a spus s-o
şterg. Şi am făcu t- o - destul de ra pid. O să- i treacă, dar
aş putea să rămîn în camera ta de oaspeţi în noaptea
asta?
- Vir ginia o să do arm ă în c am era de oaspe ţi.
- Ho, ho, ho, rî se Buffie . A sta chiar e bună.
N-am auzit răspunsul domnului ministru, pentru că
în ch isese uşa salonului.
în cele din urm ă, lui Buffie i se repartiză c an ap eau a,
iar domnul ministrupe
- îl in stalez măBduse
uffie,în du
camera
pă c de
areoaspeţi.
o să vi n să- ţi spun
noapte bună, şopti el.
Stăteam în pat luptîndu-mă cu conştiinţa mea. Peste
cîteva minute, fidelitatea mea faţă de William avea să fie
pusă la încercare. Oricum, nu puteai să sari în patul unui
bărbat di n prim a seară.
Jenny spunea mereu că trebuia să aştepţi cel puţin
două săptămîni pentru ca ei să înceapă să te dorească.
Dar avea să fie teribil de greu să-i spun “nu„ domnului
minist ru, care era atît de c onv ingător şi de atră gător.
în plus, d up ă ce-i m în c as em din m în c are, îi b ău sem
din băutură şi îi supărasem amanta, aş fi părut nere
cuno scătoare dacă aş f i spus “ nu„ .
E numai vina lui Jenny, mi-am spus eu furioasă, cînd
am văzut pe sub uşă cum se stinse lumina în camera
alăturată.
Am încremenit cînd am auzit paşi pe hol. Uşa se
deschise încet şi am simţit un miros puternic de after
shave.
Era m m ăgulită că se aranjas e pentr u m ine .
- Und e eşti , scu m pa m ea ? şop ti el . '
 215

- Aici , a m şopti t l a rîndul m eu, sperî nd să nu- l der an

jeze pe Buffie îm p ied icîn d u -se de vreun scaurr.
Se aşeză pe m argin ea patul ui şi, cî nd se î ntin se spre
mine, am simţit ceva moale şi pufos frecîndu-se de faţa
mea. Mi-a trebuit o clipă ca să mă dezmeticesc.
- Oh, Do amn e, n u! Nu! am ţipat eu ş i a m stri ga t dup ă
ajuto r cî t am putut de tare.
Mi se păru că a trecu t o veşn icie, d ar treb uia să f i fost
numai cîteva secunde, pînă cînd se aprinse lumina. Buf
fie, în izmene lungi şi gri, se învîrtea prin mijlocul ca
merei. în prag, teribil de furios, stătea domnul ministru
în făş u rat în tr-u n prosop.
- Ce n aiba faci a ici? urlă e l la Buffie . N-a i d e gî nd s ă
în veţi odată să te porţi cum trebuie?
Mă uitam la ei.
Ce intra re în înalta so cietate - în pat , do ar î n sutie n
şi chiloţi, cu un ministru înfăşurat în prosop şi un fost
ministru în izm ene. Deo d ată, mi se păru ridi col - probabil
că, d e vin ă e ra al coolul şi o uş oară iste rie - şi am izbuc
nit în rîs.
Buffie şi domnul ministru se uitară unul la altul şi
în c ep u ră şi ei să rîd ă. Stăteam toţi trei pe pat şi lacrim ile
ne ş iroia u pe ob raji.
- Ce- aţi z ice de un p ahar înainte de cu lca re ? între bă
Buffie cu speranţă în glas.
- Nu , spuse dom nul minis tr u cat egoric, mergem cu
toţii la culcare şi, dacă mai aud vreun zgomot din cauza
ta, te acu z d e vi ol.
Viza vi se aprinse o lum ină.
- Oh, Doam ne, a m s pus eu uş urată , a veni t Jenny,
aşa că, acum, pot să mă duc la mine acasă.
Pentru un moment, domnul ministru mă privi cu mult
regret, după care oftă adînc;
216

- Ţinî nd cont de î m prejurări, p oate ar fi mai bine, zise

el. Te conduc.
Ajungînd în salon, luă garoafele roşii din vază, le
în
dăveli în tr-odu pagină
rui, con cîndu -maă afară î n Evening
ziarului ho l. Standard şi mi le
Stătea în spatele meu, în umbră, şi Jenny nu îl văzu
cînd deschise uşa.
- Ginny! şopt i ea. Slavă Dom nului că a i ve nit. Willia m
e aici. " Toat ă s eara a înc erc at să dea de tin e şi nu ştia
unde eşti. l-am spus că ai ieşit cu un tip superb, aşa că,
acum , e ca turbat. L-a i înn ebun it, draga m ea. Dar, pe ntru
Dumnezeu, ăi grijă să nu fi prea drăguţă prea curînd.
- Un sfa t foarte bun, spu se domnu l mini str u săru-
tîndu -m ă înd elung . I nsist să -l u rm ezi.
Ciudat era că nici unul dintre noi nu îl văzu pe Wil
lia m, care st ătea în sp atele l ui Jenn y - tot în um bră.
De atunci n-am mai avut nici o problemă cu William.
 Nunta lui Kate

Imediat cum ajunseră pe şosea, Hugh acceleră cu

B.M.W.-ul său bleumarin.
- Am fă cut bine că am aştepta t să tre acă ora de v îrf ,
spuse el. Cui îi scrii?
- Unor oam eni pe nu m e Lace y, zi se Kate .
- Tal bo t- Lacey? Ne- au tri mis un ca dou, ch ia r dacă
nu pot să vină la nuntă? Interesant. Ce ne-au dăruit?
- Dou ăsprez ece pahare de v in, n u nemaipomenit de
frumoase.
- Vera Talbo t- Lacey are gustur i excele nte, z ise Hugh
cu oarecare răceală în glas. Ar trebui să le vezi casa de
la ţară.
- Cine sî nt, de fa pt? î ntrebă K ate .
- El e a so ciat pri ncipa l la firma Burns and Marlowe,
spuse Hugh aprirtzîndu-şi pipă. Am apărat unul sau doi
dintre cli enţi i l ui - cu su cc es, aş p ut ea spun e. N -ar fi rău
218

să adaugi ceva la sfîrşitul scrisorii în sensul că îi invităm

la ci nă imed iat cum ne in stală m.
Kate oftă. Toţi prietenii lui Hugh păreau să se bucure
de
dupămultnuntă
succes şi, de
pentru ca asemenea, trebuiau invitaţi
Hugh să avanseze la cină
în cariera sa
juridică. în acel ritm, m ai bine d esc h id eau un restaurant.
Jumătate dintre invitaţii de la nuntă erau avocaţi influenţi
şi ch iar judecător i. P etrec erea avea să fie ca un cev a di n
“Gilbert and Sullivan". Hugh era menit să realizeze lu
cruri măreţe în viaţă. Părinţii ei erau încîntaţi că se mă
rita cu el.
Eaeaîi să
în c ep studie profilul
în c ăru frumos:
n ţeas c ă la părul negru,
tîm p le, era care abiaat frum os
p ieptăn
pe după urechile foarte curate; ochii, de un căprui închis,
priveau cu viclenie din dosul ochelarilor cu ramă de baga.
La treizeci şi şapte de ani, era considerat de prieteni un
celibatar convins. Ah, categoric, nu ciudat, pentru că avu
sese o mulţime de iubite potrivite, chiar superbe, dar era
doar precaut, temîndu-se să nu cumva să facă o gre

şeală. Avusese
destule prea multealecazuri
aspecte neplăcute de divorţ,
căsniciei, pentru cunoştea
a se în
sura cu uşurinţă.
Kate îşi îndreptă atenţia din nou asupra scrisorii. în
clipa următoare, Hugh făcu o manevră pentru a ocoli o
maşină care frînase brusc în faţa lor, şi Kate trase o
dungă cu stiloul pe toată pagina. încleştă pumnii atît de
tare, încît pînă şi unghiile ei, care erau roase complet, îi
pătrunseră în palme. Numără foarte încet pînă la zece,
după care rupse foaia şi o mototoli. Nu trebuia să se
răstească la Hugh, mai ales după teribila demonstraţie
din ziua precedentă.
De la serviciu, se dusese direct la casa pe care o
cumpăraseră în Canonbury ca să fie aproape de Tribu-
 219

nai. Cînd sosise Hugh, ea era căţărată pe scară şi vop

sea tavanul bucătăriei. El îşi pusese ceva de băut şi,
tocmai îi povestea despre cazul pe care îl cîştigase în
dimineaţa aceea contrar tuturor aşteptărilor, cînd, deo
dată, ei îi scăpase din mînă cutia cu vopsea, stropind cu
alb plăcil e d e gresie pro asp ăt puse.
Atunci, Hugh spusese că, întîi, ar fi trebuit să aco
pere podeaua cu ziare, iar Kate făcuse o, adevărată criză
de isterie. Hugh nu făcuse nimiCj pur şi simplu, o privise
, neputincios, p înă c înd ţip etele e i s e tr ans fo rm aseră î n
suspine. Atunci, îi turnase o cantitate destul de mare de
whisky într-o cană.
- îmi pare nespus de rău, spu sese ea .
. - Sînt doar n ervii din aintea nunţ ii, zisese e l bătî nd -o
scurt pe umăr. A fost prea mult pentru tine, să mergi la
serviciu pînă în ultima clipă, sa faci pregătirile de nuntă
de la Londra şi să zugrăveşti casa în fiecare seară. în
weekend, o să plecăm undeva.
- Dar n u pot, strigase ea. Am sute de scrisori de
scris, Vanessa o să vină pentru o probă a rochiilor de
domnişoare de onoare, trebuie să finalizez Jucrurile cu
furnizorii şi cu florarul, să termin de vopsit aici...
- Toate astea pot să aştepte , o întrerup sese Hugh cu
fermitate. Mai sînt două săptămîni pînă la nuntă. O să
faci o pauză la sfîrşitul săptămînii, ca să poţi fi odihnită
după aceea şi să rezolvi totul. O să-l chem pe Eddie de
la serviciu să vină să termine de vopsit aici. O să-i sun
pe Hillihgdoni să văd dacă ne putem petrece weekend-ul
pe iahtul lor.
Ah, nu Hillingdonii, îi venise lui Kate să strige. Era un
cuplu în care rolurile erau inversate. Jonty Hillingdon se
ocupa de gospodărie, scria cărţi cu reţete culinare şi
prezenta emisiuni culinare la televizor; Muriel, soţia lui,
220

era o arhitectă de succes care avea prieteni bărbaţi şi

călătorea mult în străinătate. Amîndoi beau prea mult şi
dădeau petreceri, unde oameni celebri se cuplau cu alţi
oameni celebri. Kate se îndoia că Hugh i-ar fi plăcut la
fel de mult dacă n-ar fi avut atîta succes. Erau ultimii
oameni de pe pămînt alături de care ea simţea-că s-ar fi
putut relaxa.
Dar Hugh formase numărul deja. Auzi cum rugămin
tea lui de a petrece weekend-ul cu ei fu întîmpinată de
exclam aţii de buc urie la celălalt cap ăt a l fi rul ui.
- Muriel e absolut î n cîntată, zise e l pun înd receptorul
în furcă.
mîine Mai dar
dimineaţă, vinee loc
o ppentru
erec hşase
e, care se duce
persoane, aşa căpe iah t de
n-avem de ce să ne facem probleme. Jonty o să se
ocupe de mîncare, aşa că o să ne putem odihni.
- Nu pot să m ă odihnesc cî nd sî nt atî tea de fă cut,
spuse Kate, ştiind că era nerecunoscătoare, în timp ce
"curăţa podeaua îmbufnată cu o cîrpă înmuiată în tere
bentină.
- Depunîndu-
simplu, f apt, mă g înduneam
şi încă pahar.la Amine însum i,tensi
fost destulă spusese e l
une la servifciu în ultimele cîteva săptămîni, iar în ultima
vreme, nici tu n-ai fost foarte uşor de suportat serile,
draga mea. Aş vrea tare mult o pauză.
Pe ea o cu prins ese ră remu şcări le .
- Oh, Do amn e, îmi p are r ău, mu rm urase a tunci , r id i-
cîndu -se. Sî nt atî t de ego istă.
Aruncase cîrpa pe grătarul de vase şi îl îmbrăţişase,
lipindu-se de spatele lui lat şi solid, simţind caşmirul pu
love rului său b leumarin m oale sub o brazul e i.
- Am devenit at ît de ob sedată de m ine însămi, şop
tise ea. îţi promit că, după nuntă, o să-mi revin.
Hugh se răsuc ise ş i o luase î n b raţe .
 221

- Ştiu, spus ese e l m îngîindu -i sî nii. Dar nu tre buie să

mai slăbeşti, draga mea, pentru că n-o să mai rămînă
nimic din tine. Vino, şoptise apoi, respirînd întretăiat, au
pus patul din camera de oaspeţi azi-dimineaţă, ce-ar fi
să mergem sus şi să-l inaugurăm?
Fără să- şi d ea s eam a, K ate devenise, rigidă .
- Mă cam d oare ca pul, sp us ese ea c u since rita te ,
după care îi venise să-şi muşte limba, cînd îşi dăduse
seam a ce scuză sla bă invocase.
Hugh ridica se d in u m eri ş i îi d ădu se drum ul.
- în ult ima vrem e, te- a durut cam mult ca pul, ar tre
bui să te duci la oftalmolog, spusese el.
Acum, se îndreptau spre palatul plutitor al păcatelor
al soţilor Hillingdon pentru un weekend de relaxare. Cînd
ieşiră, d e pe a uto str adă, Hug h opri ca să p un ă ben zină.
Luînd bonul, îl vîrî cu grijă în portofel, lîngă o poză în
grozitoare a lui Kate făcută la petrecerea lor de logodnă.
Hugh lua bonuri pentru orice. Chiar şi cînd o ducea la
resta urant, o dăd ea d rept u na dintre clie ntele sale .
- Ce ai l uat pentru Muriel şi Jon ty? o întreb ă el cî nd
porniră din nou.
- Taram aso lata, st ridii a fum ate, pate u, u n p epene,
nişte sparanghel, căpşuni şi, da, trei sticle de şampanie,
spuse Kate uitîndu-se în sacoşa de pe bancheta din
spate.
- Nu era nevoie s ă m ergi atî t de d eparte, ,zise e l
în cruntîn du-se. Le-am cum părat deja şase sticle de „ San-
cerce" şi un bordo foarte bun.
- A m vrut s-o fa c, pentru c ă sî nt atî t de dră guţi cu
mine, spuse ea.
Jonty şi Muriel fuseseră, într-adevăr, foarte prietenoşi
faţă de ea, poate pentru a compensa faptul că nu le
222

plăcea că p un ea m îna pe cel mai bun bu rla c al lor („ Este

singurul burlac heterosexual pe eare-l cunosc, draga mea,“
îi spus ese Muriel cîn d o v ăzu s e prim a oară), şi pentru că
ea nu se dovedise a fi tocmai prietena înfocată care
speraseră. Toate acele atenţii nu erau decît o încercare
de a ascunde faptul că nici ea nu-i plăcea prea mult pe
Jonty şi Muriel. Trebuia să încerce să se înţeleagă bine
cu prietenii lui Hugh, pentru că aceştia aveau să fie în
m od sigu r vi itoru l ei.
Acum era prea întuneric ca să mai scrie scrisori. Soa
rele apusese, colorînd orizontul într-un portocaliu ames
tecat cu roz, restul cerului fiind de un albastru ca safirul
O stea foarte strălucitoare, urmată de una mai mică,
tocmai răsărise în stînga. Acum mergeau pe drumuri de
ţară, farurile luminînd indicatoare ascuhse de vegetaţie.
Vara era abia la început şi trandafirii sălbatici erau pre
săraţi prin gardurile vii. Atmosfera de ţară o tulburase
în totdeaun a, d e parcă faptul că locuia în tr-u n mic ap ar
tament din Londra, se rupsese total de instinctele pri
mare- ale lumii
Nou exterioare.
ă şi ju m ătate , sp us e Hugh uitî ndu-se la cea sul
din maşină. Ajungem foarte bine. Tare aş vrea să beau
ceva.
Kate scoase oglinjoara şi îşi vîrî cîteva şuviţe răzleţe
în coc. Lui4Hugh îi p lăc ea ca ea să-ş i ridice părul - zic ea
că avea o slă biciu ne pentru c efele fem eilor - dar, î n
ultima vreme, ea slăbise atît de mult, încît pieptănătura

ac eea
vrut să nu făceatimp
fi avut d săecîtse să- i acpecen
spele cap,tu dar
ezelucrase
palo area
pînăfeţe i. A r fi
tîrziu în seara aceea, încercînd şă lase'totul în ordine
în ainte să plece la sfîrşitul săptăm în ii. Nu suporta gîn dul
că trebuia să renunţe la serviciu şi să-şi lase toţi prietenii
de acolo.
 223

în ziua ac eea, şeful ei o invitase la m as ă la prîn z

în tr-o ultimă în c erc are d e a o convinge să răm în ă.
- Eşti mult prea inteli gentă, îi s pu ses e el la a do ua
sticlă, ca să-ţi petreci restul vieţii la cratiţă şi slujindu-l pe
Hugh. Timpul pentru gîndire e cel mai mare duşman al
căsniciei, Kate. Pot să-ţi ţin postul o lună, nu mai mult.
Dar ea clătinase din cap şi îi refuzase oferta. Era atît
de obosită, încît tot ce voia să facă după ce se mărita,
în tre gătitul cinelor pentru prietenii influen ţi ai lui Hugh,
era să doarmă şase luni. Era îmbrăcată tot în costumul
roz şi purta pantofii negri cu toc înalt pe care îi avusese
la serviciu, dar avea de gînd să-şi pună ceva mai comod
imediat cum ajungea la bordul iahtului.
- Am ajuns, spu se Hugh in tr înd pe u n dr um secu n
dar, ca un tune l întu nec os străj uit de cop aci.
Iarba şi spinii zgîriau maşina. Prin geamul deschis,
Kate auzi măcăitul unei raţe şi ciripitul păsărilor som
no roase. Tras e în piept a erul c are m iros ea a urz ici ud e şi
păm înt r eavăn. Rîul strălu cea î n faţă şi, acolo, fla nc at de
sălcii, cu alămurile sclipind în lumina farurilor, era iahtul
soţilor Hillingdon. Era vopsit într-un albastru închis şi, la
prova, flutura un steag negru cu cu un cap de mort şi
două oase încrucişate. La ferestrele salonului se vedeau
drap ele r oşi i. Num ele său - sub ie ct a l m ultor dis cuţ ii -
era pictat cu litere aurii: M.V. Virgin Queen.
Muriel ie şi rep ed e din bu cătărie .
T- Dragii mei, aţi reuşit! exclamă ea. Jonty abia a pus
car tofi i, aşa c ă aveţi de stul tim p p entru cîteva p ahare.
Traversînd cu greu pasarela cu tocurile ei înalte, Kate
nimeri în braţele lui Muriel şi cele două femei fură ne
voite să se î m b răţiş eze cu m ai m ultă căldură dec ît şi-a r fi
dorit fie c are din tre ele.
Cînd se desprinse de pieptul mare şi parfumat şi din
224

braţele încărcate de brăţări ale lui Muriel, Kate îşi dădu

seam a c ă aceas ta era mu lt mai aranjată d ecî t ar fi fost în
mod normal pentru Hugh. Părul ei blond vopsit în şuviţe
era proaspăt spălat şi ea purta o bluză albă cu multe
volane peste o pereche de pantaloni strîmţi din catifea
neagră, ascunzînd o talie care se tot îngroşa.
Ochii albaştri atotcunoscători, fuseseră machiaţi cu
grijă, iar bronzul, accentuat de un fard maroniu, ascun
dea vinişoarele roşii de pe obrajii ei. Ajunsese la o vîrstă
cînd avea tendinţa să arate mai bine într-o lumină artifi
cială, dar încă mai era o femeie extrem de frumoasă.
Kate se întrebă cine erau ceilalţi doi pentru care Muriel
îşi dăd u se atît a o sten eală.
în bucătărie, K ate îl găs i pe Jonty trebăluind cu un
şorţ sub forma unei femei goale de ale cărei sfîrcuri
atîrnau ciucuri de stripteuză. Chipul său de plantator de
ceai, cu părul cărunt adus cu grijă în faţă, părea ridicol
de nepotrivit. Presăra mentă în cartofii care fierbeau.
- Nu- i aşa că e cea m ai e rotică a rom ă a ve rii ? spus e
el. Bună, Kate scumpo, arăţi ca şi cum ai avea nevoie de
ceva tare.
- Ai f i putut s-o spui m ai bine, zise Muriel rîzî nd în
hohote.
în totdeaun a ved ea double entendresîn remarcile cele
mai nevinovate. îi amintea lui Kate de o hienă, pe dina
fară rîzînd veselă şi, pe dinăuntru, atentă şi periculoasă.
- V-a m adus cîte va bunătă ţi, spuse Kate re pede dî n-
du -i sacVai,
oşacelu frumos,
i. Jo nty . zise Muriel luînd-o şi uitîndu-se
în ăuntru. Dar n -ar fi treb uit, drag a m ea, ai nevoie să pui
cît mai mulţi bani deoparte pentru nuntă. Trebuie să pu
nem vinul la rece pentru mîine la prînz. Ce costum minu
nat a i, a do r rozul . Eu d e ce nu arăt aşa la birou, Jonty?
 225

- Nu te tre zeşti sufi cie nt de d evrem e, sp us e Jont y.

- Am al te l ucru ri mai bu ne de fă cut dim inea ţa, zi se
ea făcîndu-i cu ochiul lui Kate.
- Cel mai bun lucr u pe care poţi să- l fa ci acum e să
le aduci lui Hugh şi lui Kate nişte gheaţă şi să încetezi cu
vorbăria, spuse Jonty dîndu-i lui Kate un gin cu tonic.
Dacă o să tot staţi pe-aici, cina n- o să mai fie gata
niciodată.
- Tre bu ie să mă duc să m ă schi mb, spuse Kate cînd
Muriel îi trînti în pahar un cub de gheaţă şi o felie de
lămîie.
- Întîi du -te ală turi şi p rezin tă-te , sp us e Murie l.
Lăsîndu-I pe Hugh să-i povestească lui Jonty în amă
nunt despre longevitatea şi calitatea sticlelor de vin pe
care le adusese, Kate luă o înghiţitură din pahar şi se
duse alături. Salonul, cu pereţii săi îmbrăcaţi în lemn
strălucitor, cu mesele sale lustruite şi cu lămpile sale
demodate, fusese luminat atît de subtil şi de seducător
de Muriel, încît trecură cîteva secunde pînă cînd Kate o
văzu pe frumoasa fată care stătea întinsă pe una dintre
canapelele din piele roşie. Păru! auriu i se revărsa pe
spate, iar picioarele ei lungi, dezvelite de rochia porto
calie, erau atît de catifelate şi atît de uniform maronii, de
parcă ar fi fost înmuiate într-un recipient cu ciocolată cu
lapte.
- Bun ă, spuse ea cu un zî m bet fermecător de re
clamă la pastă de dinţi. Sînt Georgina Arlington.
De ce naiba nu mi-am petrecut ultimii douăzeci şi
nouă de ani din viaţă într-un salon de frumuseţe? se
gîndi Kate.
- Bună, spuse ea t imidă .
Fata o măsură încet din cap pînă în picioare şi, deo
dată, păru extrem de încîntată de ceva.
226

- Cred c ă pe Tod î l cunoşti deja , zi se ea.

Bărbatul care, p înă atunc i, stătus e în um bră, se rid ică
atunci.
- Bun ă, Katie , sp us e el sec.
O secundă, Kate se uită la chipul lui bronzat, cu ochii
lui limpezi şi mult prea familiari. Apoi, zîmbetul îi pieri
brus c de pe b uze. Paharu l îi s căp ă din m înă şi ea se ţinu
de tocul uşii. Crezu că avea să leşine.
- Tod, chiar tu eşti?.î ng ăi m ă ea .
- Chiar e u, sp use e l cu o voce egală . Se pare că ai
nevoie de un alt pahar. Jonty! Adu-ne încă un gin cu
tonicPeste
m arecîteva
. secunde, cînd intră în salon, Hugh o
găsi pe K ate în g enun chi, ştergînd ginul de pe covor cu o
batis tă de hîrtie. '
- Draga m ea , spu se e l supăra t. Aş vrea să nu ma i
scapi lucrurile din mînă. Ieri, vopseaua, astăzi, paharul.
- Să sperăm că n -o să fii tu .m îin e, zi se Georgina
chicotind.
Hugh ridică
şi, imediat, privirea, ochelarii
îşi scoase îi remarcădefrumuseţea
la ochi şiîntr-o
pipaclipă
din
gură.
- Bu nă seara, spu se e l cu acea voce cal dă ş i entu zia 
stă pe care o rezerva pentru clienţii bogaţi şi membrii
importanţi ai profesiei de jurist. Sînt Hugh Lancaster, zise
el dînd mîna cu Tod şi Georgina.
- A spus cineva despre K at e că v oia a lt paha r? în

trebă- Muriel băgînd

îm i pare capulusped uşă.
nesp e ră u, Muriel, dar celăl alt m i-a
căzut din mînă, murmură Kate, continuînd să şteargă
disperată ca să-şi ascundă emoţia.
- N- are importa nţă , scump o. întotdeauna a vem pa
hare de plastic la bord ca să putem azvîrli cu ele unul în
 227

celălalt. Bine că nu era Bloody Mary, că ţi-ar fi stricat

frumuseţe de costum. Te simţi bine? o întrebă ea cînd
Kate se ridică. Eşti albă ca varul.
- Cred că tocm ai a văzu t un invi tat, sp use T od luî nd
sticla de vin alb de pe masă şi umplînd paharul său şi pe
cel al Georginei cu o mînă care era foarte sigură, după
cum ob servă K ate cu tri steţe .
- Pof tim, Kate, zise Jonty aducîndu -i un pahar pl in .
Un G şi T.
- Mulţumesc, mu rm ură e a luî nd paha rul. Mă duc să
mă schimb în ceva mai comod, adăugă apoi şi se duse
repede în cabina alăturată.
Muriel o urmă, aducîndu-i valijoara.
- Hugh e norocos, dacă ăsta e t ot ba gajul pe care ţi
l-ai adus, spuse ea. Eu nu pot să mă duc la magazine
fără Un camion. îl înnebunesc pe Jonty.
Netezi pătura de pe patul de sus şi puse la loc-un
trandafi r să lbatic ce căzu s e din vaza de lîngă fe reastră.
v - C e frum oas e sî nt flori le, fa r tu e şti foarte am abilă,
spuse Kate, făcînd un efort teribil pentru a rosti fiecare
cuvînU
- Dar se ofilesc a tît d e rep ed e, ca şi n oi, dr aga nr iea,
spuse Muriel, admirîndu-şi chipul într-o oglindă veche şi
pătată. Nu-i aşa că fata aceea, Georgie, te face să te
simţi de o sută de ani, iar el e o nebunie. L-am cunoscut
anul trecut la o conferinţă de presă la Academia Regală
şi, de atunci, tot încerc să-l conving să vină aici într-un
weekend. Speram să-l transformăm în noul nostru băr
bat de rezervă - acum că ne-a i lăsa t fără scumpul nos tr u
Hugh - dar se p are că , deo dată, e f oarte se rios implica t
cu Georgie. îmi pare rău că nu v-am dat vouă patul
dublu de lîngă uşă, zise ea rîzînd iarăşi ca o hienă, dar,
din moment ce Tod şi Georgie au sosit de azi-dimineaţă,
228

a fost o chestiune de primul sosit, primul servit, cum se

spune. Sărmanul Jonty şi cu mine trebuie să ne culcăm
în salon d upă ce se retrag e toată lu m ea. Niciodată nu
avem parte de prea multă intimitate în călătoriile astea.
Draga mea, continuă ea, părînd îngrijorată deodată, chiar
eşti foarte palidă, eşti sigură că te sjmţi bine? Perioadele
astea de logodnă sînt îngrozitoare. Jonty şi cu mine eram
atî t de î nc ord aţi, n e-am certat tot t impul cu o lună î naint e
de nuntă, dar am izbutit să ne înţelegem destul de bine
şaptesprezece ani, aşa că nu-ţi face prea multe griji.
Schimbă-te repede şi vino.
în clipa în care Muriel ieşi, K ate se prăbuşi pe pat,
luîndu-şi faţa asudată în mîini şi încercînd să-şi poto
lească bătăile nebuneşti ale inimii. Treptat, şocul de a-l fi
revăzut pe Tod făcu loc groazei că, după atîţia ani, el o
vedea arătînd atît de oribil: cu părul nespălat de o săp
tămînă şi strîns în coc, cu machiajul şters după o zi de
serviciu şi cu cearcăne.
Mîinile îi tremurau atît de tare, încît abia putu să des
ch eie snadesturi
frumo sc ihimb,
costumu
d o arlui.o Ni ci m hăcar
perec e denu- şi adu
rei aţi vechises
şi le ceva
argi ,
care niciodată nu- i venis eră ca lu m ea, şi vreo d ouă bluze
în culori care nu o prindeau p rea bine. Datorită fap tului
că dorea ca totul să fie în ordine, toate lucrurile ei bune
erau spălate şi călcate acasă, aşteptînd să fie mutate în
dulapuril e d in casa c ea no uă.
îş i lăsă părul în jo s, d ar ac es ta c ăp ătas e fo rm e fo arte

neplăcute
că îl ridicădiniarăşi.
cauzaRujul
faptului că fusese
şi fardul strîns păreau
de obraz In coc, aşa
doar
să-i accentueze paloarea feţei, iar tuşul de pleoape îi
scoteau în evidenţă ochii mici şi roşii din cauza prea
multor no pţi nedor m ite .
- Doam n e, zise ea oftî nd, nu p ot să dau ochii cu e l.
 229

Auzi hohote de rîs din salon şi sări ca arsă. Scoto

cind prin geantă, găsi o sticlă de calmante, înghiţi unul
cu gin şi se prăbuşi înapoi pe pat.
Trecuseră nouă ani de cînd ea şi Tod se cunos
cuseră şi se îndrăgostiseră. Ea era în anul doi la Drept,
la Universitatea din Bristol, şi, cînd îl dusese prima oară
pe Tod să stea cu părinţii ei în Bath, aceştia fuseseră
în groziţi. Tod nu num ai că av ea părul lung şi barbă, nu
purta niciodată cravată şi nu respecta valorile clasei de
mijloc, dar mai şi refuzase un post foarte bun în publici
tate pentru a încerca să-şi ia diploma de pictor. Din cau
za faptului că nu avea niciodată bani, părea să trăiască
mereu pe spinarea lui Kate.
Pe ea nu o deranjase deloc acest lucru, deoarece
părinţii ei îi dădeau o alocaţie generoasă şi ce era al ei
era şi al lui Tod. Ştia că era cel mai generos om din lume
cînd avea bani şi era convinsă că, într-o bună zi, avea să
fie un pictor grozav. Nu se supăra nici cînd, uneori, pic-
în d, pierdea noţiunea timpului şi în tîr zia cîte trei ore la
în tîlnire, venind cu cîţiva trandafiri pe c are îi rupea din
nepreţu ita grăd ină a Decan u lui, ca o ofertă de pace. :*
Ceea ce 0 distruse însă fu faptul că, odată, cînd se
du sese acasă sing ură î ntr- un w eekend şi se î nto rsese cu
o zi mai devreme pentru că i se făcuse teribil de dor de
el, uşa studioului său îi fusese deschisă de către o roş
cată î nfăş urată î ntr-un proso p verd e şi v ăzus e că hainele
acesteia erau împ răştiate p e pat şi pe jos.
Kate o rupsese la fugă suspinînd. Tod o ajunsese din
urmă în parc, avînd pe el numai o pereche de blugi, iar
picioarele desculţe i se învineţiseră de frig pe iarba în
gheţată. îşi aminti că se gîndise că părea foarte slab şi
prost hrănit cînd nu avea cămaşă pe el. Se priviseră cu
feţele pămîntii şi tremu rînd.
230

- Term ină, K atie , nu mai plî ng e, o rug ase el. Ea n u

în s eam n ă absolut nimic, am ag ăţat-o as eară la o petre
cere, pe tine te iubesc.
- Nu poţ i să m ă iubeşti, îi strig ase ea, d acă, într-un
m om ent cî nd sî nt cu sp atele , te cul ci cu. ..
Nici nu putea rosti cuvintele.
- Uit e ce e , spu sese Tod apuc înd -o de bra ţe pe ntru a
o împiedica să fugă, respect faptul că nu vrei să te culci
cu nimeni pînă nu te măriţi. Niciodată n-am abuzat de
asta, nu-i aşa, nu-i aşa, adăugă el strîngînd-o atît de
tare, încît ea se strîmbă de durere. Dar sînt un bărbat
care are necesităţi fizice. Nu pot să trăiesc ca un că
lugăr. Te iubesc, aş da orice ca să te păstrez, m-aş
în su ra cu tine şi m îi ne, dar nu putem trăi nu m ai din alo
caţia de la părinţii tăi. Te rog, încearcă să înţelegi.
Dar ea se desprinsese de el şi ieşise din parc în,
fugă. Se întorsese acasă la Bath şi, cu acordul părinţilor
ei încîntaţi, refuzase să-l mai revadă, să-i vorbească la
telefon sau să-i răspundă la scrisori. Ba părinţii ei fuse
seră atît de bucuroşi că o terminase cu Tod, încît nu se
supăraseră nici cînd ea picase la examenele finale —
niciodată nu fuseseră de părere că o carieră era impor
tantă pe ntru o fată - şi o trimiseseră î n A frica de Sud
pentru un an ca să-şi revină.
. In acel an, trecu se pr in viaţă ca o so m nam bu lă. Nu
trecus e ni ci o zi fără ca ea s ă se g în deas că la To d şi fără
să- i fie do r de el . Da r se con vin sese, ia răşi în cu rajată de
părinţii ei, că orice fel de relaţie cu el nu i-ar fi adus decît
necazuri, pentru că era incapabil să fie credincios., To t
tuşi, toţi bărba ţii c are o cu rtas eră - şi fus eser ă destu i -?'■
păreau nişte imitaţii de ceară în comparaţie cu vitalitatea
lui Tod .
în cele din urm ă, ea ren u n ţă la luptă şi s e în to ars e îr)
 231

Ang lia , conş tientă că nu m ai p utea tră i fără el , dar află că

el plecase în America. Părinţii ei avură foarte mare grijă
să nu-i dea niciodată adresa lui de acolo, pe care el o
lăsase special pentru ea.
Cu foarte m are grij ă, ea î şi r ăcise inima şi se con cen
trase asupra carierei. Nu avea chef să se apuce din nou
de învăţat, dar se angajă secretară la o firmă de avocaţi
unde, cu cunoştinţele pe care le avea în domeniul juridic
şi cu inteligenţa ei, se făcuse în curînd indispensabilă.
- Un luc ru m inun at la K ate este acela că nu o deran 
jează să lu creze pîn ă tîrziu, îi plăc ea şefului ei să le
spună celorlalţi asociaţi, ale căror secretare stăteau cîte
două ore în pauza de masă şi dădeau fuga la toaletă cu
poşetele în mîini fix la cinci şi un sfert.
Cu trecerea anilor, şeful lui Kate avu din ce în ce mai
mult succes şi, adesea, putea să-l angajeze pe Hugh
Lancaster să-i apere pe clienţii săi mai influenţi. Un avo
cat pledant chipeş şi obişnuit să aibă succes la femei,
Hugh fus ese im presiona t, la înc eput, de frum us eţe a deli 
cată, de Crăiasă a Zăpezii, a lui Kate şi, apoi, îl incitase
indiferenţa ei. începuse atacul: bombardînd-o cu flori, cu
cadouri şi cerîndu-i întîlniri, pînă cînd, în cele din urmă,
ea acceptase să iasă cu el. După cîteva luni, el o ceruse
în căsătorie, iar ea ac c ep tas e şi, în sfîrşit, el o ad u ses e
în patul lui şi ea izbutise să-i as cundă faptul că nu sim 
ţise nitpic.
Dragostea o să vină cu timpul, îşi spunea ea. îmi
place de Hugh şi îl respect, părinţii mei îl adoră, pur şi
simplu. Trebuie doar să am răbdare. Astfel că se lan
sase în planurile pentru nuntă, umplîndu-şi zilele şi ma
joritatea nopţilor cu o activitate febrilă. Dar, pe m ăsură
ce ziuă se apropia, descoperise îngrozită că se gîndea
obsesiv la Tod, fiind chinuită de vise erotice cu el noap
232

tea şi, ziua, amintindu-şi cît de mult o tulbura el pe vre

muri, numai cu un sărut. Acum, colac peste pupăză,
trebuia să stea cu el pe iaht tot weekend-ul. Simţi o
panică
în teribilă,cînd
tre etaje ca şiexista
cum s-ar fi aflat ca
pericolyl într-un lift blocat
o bom bă să explo
deze.
O bătaie în uşă o făcu să tresară atît de tare, încît se
lovi cu capul de patul de deasupra. Era Hugh.
- Haide, toţi sîntem lihniţi de fo am e. Jonty a făcut un
Chicken Supreme atî t de perfect, înc ît se va s up ăra dacă
mai întîrziem mult.

-- laAurtămai
-m ă,răm
visam, spus
as do e Ka
ar cin cisteprezece
. zil e, zise el pl in
de sine, şi n-o să mai fie nevoie să visezi, o să ai reali- *
tatea.
- Vin imedia t, sp use ea .
Cînd se ridică, îi veni iarăşi ameţeală. Fără să-şi dea
seama, golise paharul. Ştia perfect de bine că ginul nu
tre buia com binat c u c almante.

Erau cu toţ ii la m as ă cînd intră ea în salon . !

- A şază-te în dreap ta l ui Jonty, lîngă Tod, sp use Mu 
riel, şi bea puţin vin, ai rămas cu mult >^urma noastră.
Kate se aşeză pe bancă, uitîndu-se la Jonty care tăia
puiul, privind cum cuţitul foarte ascuţit despica pieptul.
- Ţi-e fo am e? o î ntr ebă e l pu nîndu-i do uă f elii în ;
farfurie.
- N-nu
la masă fo arte
la prînz, aşaţare,
că amse mîncat
bî lbî i destul
ea. Şeastăzi.
ful m eu m -a i nvi tat-
- Pun e-i m ai mult, zise Muriel cî nd Jo nty î i puse
ciuperci ş i îi turn ă un s os g ros pes te feliile d e pui, tre bu ie
hrănită bine. Cel puţin, n-o să-ţi fie greu s-o treci pragul,
Hugh dragule.
 233

Stînd lîngă Tod, Kate era conştientă de mîinile lui, cu

degete lungi şi arse de soare, care undeau cu unt o felie
de pîine. încă nu putea să se uite la el. în schimb, se uită
peste masă la Georgie, care era de*a dreptul superbă.
Ochii ei oblici cu gene groase erau de verde gălbui şi,
cînd se întinse să ia sarea, lumina lumînprilor licări pe
sînii ei arămii şi pe gîtul minunat, lipsit de riduri. Şi ea o
privea pe Kate fascinată, ca şi cum ar fi fost o relicvă
nepreţuită, veche de secole, dezgropată pe un şantier
arheologic. Era posibil ca acea fiinţă ştearsă şi insipidă
să fi fost iubita lui Tod? părea să spună ea.
- Toţi a rdem de nerăbd are să află m cum v-a ţi cunos
cut tu şi Tod, spuse ea. Trebuie să fi fost destul de
traumatizant, dacă te-ai speriat aşa. V-aţi întîlnit la gră
diniţă sau unde? Varianta lui este că v-aţi cunoscut la
Bristol.
- A şa e , spus e K ate înc ercî nd cu disp era re să n u-i
tremure voc ea . A m i eşit îm preu nă o vrem e. •
- Pe u rm ă, ea a plecat î n A frica, de Sud, zise Tod
degajat. Şi m-a lăsat cu inima frîntă.
- Trebuie să f i f ost singura fem eie care a fă cut asta ,
spuse Muriel aruncîndu-i o privire fierbinte.
- El a fost tipul di n c au za căruia a i picat l a exam e
nele fi nale ? în trebă Hugh.
Kate roşi furioasă.
- De u nde ş tii a sta?

- Mam Jonty.
mulţumesc, a ta m i-a spus , zise Hugh. Nu vreau ca rtof i,
- De obic ei are acest efe ct a sup ra fe meil or, spuse
Muriel. Fetele se sinucid sau se retrag la mînăstire. Nici
od ată nu pot să ţ in p asul cu viaţa ta sexuală, T od .
- în seam nă că sî ntem doi, spu se el.
- Ei bine, eu n -am de gî nd să m ă duc la m înăstire ,
234

dragul meu, spuse Georgie. N-am pomeţii potriviţi pentru

o călugăriţă. Puiul e delicios, Jonty.
- Bun, spu se e l u m plî nd toate pahare le. în w eekend -
ul ăsta, sînteţi cu toţii nişte cobai, pentru că încerc toate
reţet ele pe care o s ă le prez int î n v iitoare a m ea e m isiun e
televizată.
- Şti i să gă te şti? î ntr ebă Geo rgie uitî ndu -se l a Hugh.
- Num ai che sti i ele m entare, spu se e l. îm i place să vă
las pe voi, fetele, să vă ocupaţi de bucătărie.
- în seam nă că e şti un ş ovin ist , spuse Georgie a run-
cîndu-i o privire ameţitoare şi scoţîndu-şi în evidenţă de
colteul apăsîndu-şi braţul stîng de sînul stîng.
Dintr-un anumit motiv, Hugh găsi că remarca ei era
extrem de amuzantă.
- Să nu- mi spui că eşti o femin istă, zi se e l netezin-
du-şi părul, care nu avea nevoie să fie netezit.
- De loc, spuşe Georg ie, mi- aş d ori num ai să găse sc
un soţ ca Jonty, care îşi dă seama că drumul spre inima
une i femei trece pri n sto m ac.
- înto tdeaun a am crezut că era pu ţin mai jos, z ise
Muriel cu rîsul ei de hienă. Jonty nu e foarte romantic,
Georgie, continuă ea, mai degrabă o citează pe Marika
Ha nb ury Tennyso n dec ît pe lordu l Alf re d.
- Care lord? î ntreb ă Geor gie. Nu -m i p la c lo rzii. Am
avut unul odată şi tot timpul voia să-l biciuiesc. Haide,
Jonty, spune-mi cum ai făcut asta. Ca s-o impresionez
pe mama lui Tod cînd o să vină la Londra.
- Păi, sp us e Jo nty cu ochii stră lucitori, întîi se fie rb e
carn ea de porc ş i bouquet garni o oră...
Hugh încep u, să disc ute cu Muriel desp re cuno ştin
ţele co m un e care urm au să vină l a nuntă .
- Tre i lorz i au accep tat deja , ceea ce e gro za v, spus e
el.
 235

Tod se întoarse spre Kate.

- Cî nd te măr iţ i?
- De ra îine în d ouă săptămîni.
- La ce oră ?
-L a trei.
- Sper să n u fi e go al ă bise ri ca - toa tă lumea o să
asculte cursa la radiourile din maşini.
- Nu ş i ai m ei, spu se K ate . Nu sînt prea pa sionaţi de
curse.
- Ah, da , m i-aduc am inte, spuse T od cu un z îm bet
stins, Redwood Rover.
Kate roşi puternic. Cu nouă ani în urmă, Tod fusese
atît de convins că Redwood Rover avea să cîştige cursa
Cambridgeshire, încît o făcuse să-şi amaneteze perlele
şi să-i împrumute cincizeci de lire. Din nefericire, Red
wood Rover îşi azvîrlise jocheul din şa chiar înainte de
cursă. Cîteva zile mai tîrziu, mama lui Kate, care cotro-
băia prin camera ei, fă.ră îndoială căutînd vreo dovadă
incriminatorie a relaţiei ei cu Tod, găsise bonul de la
casa de amanet în jurnalul ei şi, după aceea, izbucnise
un scandal monstru.
Urmă un moment îndelungat de tăcere.
- Ţi- a plăcut în A m erica? î l întrebă Kate .
Ah , de c e îi su na vo cea ca şi cum i s -ar fi făcu t inj ecţii
de amo rţire în ambii o braji ?
- Da, ş i m -a ajuta t ş i di n punc t de ved ere com erci al .
După ce m-arri stabilit acolo, am început să-i interesez
pe cei de aici.
Ea tot nu putea să-l privească în ochi şi se uita fix la
părul blond de pe braţele lui, trebuind să-şi învingă do
rinţa puternică de a le atinge.
- La ce lucre zi acum ? îl într ebă ea , în schimb.
- Tocm ai a m terminat o pictur ă m ural ă în noua cate
236

drală de la Westmarton şi adun cîteva fotografii pentru

expoziţia din Cork Street din septembrie, după care o să
mă duc la Paris şi, probabil, la New York, în primăvară.
Vorbea în felul lui leneş şi puţin răguşit. Am reuşit,
părea să spună, chiar dacă tu şi ai tăi m-aţi lovit.
- Şi T od o să picteze şi u n autobuz, spuse Georgie
în trerupîn du-l pe sărm anul Jonty în tim p ce zicea cît de
mărunt trebuia tăiat tarhonul. Ai auzit, Muriel?'continuă
ea strigînd peste masă şi întrerupîndu-l pe Hugh, care
vorbea despre vinul pe care îl beau. Tod a fost angajat
de către Gas Board să picteze un autobuz pentru cam
pania lor publicitară de la sfîrşitul verii.
Muriel îi zîmbi lui Tod cu căldură.
- Minunat, dra gul m eu, ce o să picte zi?
- Pis ic i care torc ş i copii rum eni î n o bra ji î n călzin -
du-se în faţa unor focuri de gaze, bănuiesc, spuse el. Nu
cred c-o să mi se permită să fiu foarte outre.
- Dar o să i ei o grăm adă d e ba ni, spuse Muri el.
Tod fu atras într-o conversaţie cu ea şi Hugh acum,
iar Jonty, netulburat, continuă să vorbească despre
ken Supreme. Chic
- Se pu ne tigaia la înc ins , se toarn ă ulei ş i Se ad au g ă
legum ele tăia te cu bu leţe. ..
Pentru un minut, Kate putu să-l studieze pe Tod în
linişte. De cînd nu se mai văzuseră, el îşi răsese barba şi
mustaţa, astfel că, acum, i se puteau aprecia trăsăturile
şi forma frumoasă a gurii. Şi părul drept, de un şaten-
deschis, era mai scurt, trecînd cu puţin peste gulerul
cămăşii gri de blugi, care se potrivea perfect cu cenuşiul
ochilor săi tulburător de direcţi. De asemenea, se şi îm
pli nise - evident, nu m ai era a rtist ul lihn it de foam e. Ba
chiar părea să fi trăit din plin fiecare zi şi majoritatea
nopţilor de cînd se despărţise de Kate. Nu mai era un
 237

băia t frumos, sensibil şi rom antic - discipolul iubi t de

lisus — ci un b ărbat călit, î n c rezăto r şi extrem d e atr ă
gător. Simţindu-i privirea, el întoarse capul. Imediat, Kate^
lăsă ochii în jos.
- Ce mai face doam na din Bath? î ntrebă e l. Presu
pun că a bia a şteap tă să devin ă soacra unu i im ine nt a vo 
cat a l Reginei.
- Despre cine e vo rba? î ntrebă Hugh aş ezî nd cu ţitu i
şi furculiţa la un loc.
- întrebam de viitoare a ta so acră, spuse T od.
- Ah, Eliza beth e o fem eie extra ord inară, zise Hugh
cu entuziasm. Şi o foarte bună jucătoare de bridge. Ţin
foarte mult şi la Henry, jucăm golf ori de cîte ori se
poate. Sînt foarte norocos în privinţa socrilor, spuse ei
ridicînd politicos paharul spre Kate.
- Pr oba bil că s- au schimb at , z ise Tod simplu.
Cînd se întinse săn u m ple paharul lu i Georgie, o ati nse
cu braţul pe Kate, care sări ca arsă.
- Pe de a ltă par te , tu nu te- ai sch imb at deloc, spuse
el în aşa fel încît să audă numai ea. Aceeaşi violetă
veşn ic sensibilă .
K ate îşi m uşc ă b uzele .
- Mai vrea cineva o porţie ? întreb ă Jont y.
- K ate nu s- a atins nici de p rima, sp us e Murie l pe un
ton acuzator.
Kate se uită în farfuria cu sos care se răcise, cu
ciuperci negre şi lucioase, şi cu feliile de piept de pui,
care începuseră să se usuce. Simţi cum broboane de
sudoare îi apăreau pe frunte şi ştia că i-ar fi fost rău
dac ă ar f i în cercat să m ai m ănî nc e.
- îm i p are nespus d e rău, Jonty, a fost atî t de del i
ci os, în cît n ic i nu -m i im agin ez d e ce nu m i- e foam e.
- Le m ănî nc eu, sp use Tod î nfigî nd furculi ţa în c el e
238

două felii de piept de pui, te-ai întrecut pe tine însuţi, ca

d e obicei, Jonty.
, Geo rg ie tăie o felie din car tofi i pe car e îi d ădu se d e o
parte şovăitoare.
- Nu- m i da u s eam a cum de nu te îngra şi de loc, Tod,
pentru c ă nu faci ni ci un fe l de g im nastică.
- Ba fa ce, spu se Muriel uitî ndu -se l a Kate .
- Se xul nu con teaz ă, spus e Georgie cu un zîm bet
şire t. Mi-ar plăcea s ă f aci jogg ing cu m ine .
- Jogging- ul e o pierdere de ti mp absolută , spuse
Tod. Dacă ies din casă, o fac ca să privesc lucrurile din
jur, nu să alerg şi să-s perii an im alele din zo n ă.
- Eu fa c jogging în fi ecare dimineaţ ă, spus e Hugh.
Ca şi cum asta ar f i lămu rit lucruri le.
- Se v ede foarte bine , zise Georg ie a dm ira tiv. P ar i
în tr-o form ă ex celen tă. O să alerg şi eu cu tine m îine,
d acă m ă trezesc la timp. ■
- Grozav, z ise Hu gh s ug îndu -şi burta, m i- ar fi plă cut
să vină şi Kate cu noi.
- Mai l ăsaţ i fata în pace, nu vedeţi că-nu se simte
bine? sp us e Muriel. ■
- Poate o să te si mţi m ai bine du pă ce o să te rmini
cu serviciul, draga mea, zise Hugh.
- Re nun ţi l a lucru ? m ă în trebă Georg ie cu invi die .
- Bineî nţele s că nu, răsp un se Hugh r epede în locu l
lui Kate. O să aibă o slujbă cu program complet acasă,
ocupîndu-se de mine. Nu prea îmi plac soţiile cu carieră.
Sînt sigur că acesta e motivul pentru care multe căsnicii
se st ric ă. ~ (
- Dar e u şi Jont y, care muncim amî ndo i ca niş te
scla vi? sp us e Muriel indign at ă.
- Voi doi , sp us e Hug h ridi cînd p aha rul spre Muriel ,
sînteţi o minunată excepţie, dar nimeni n-ar putea să
 239

nege, dragă Muriel, că ai un soţ excepţional de bine

pregătit. *
- E val abilă şi reci proc a, spus e Jonty strî ngînd farf u
riile. Cine vrea c ăpşun i? L e-am m arinat în "Framboise".
- Eu, te r og, sp us e Geor g ie, nu pot să le rez ist, sî nt
un afrodisiac nemaipomenit. Mai ţii minte ce efect dra
matic au avut asupra mea la Paris, Tod?
Kate simţi că îi vine să leşine din nou. Se ridică,
ţinî ndu -se de m asă.
- Promit că m îine o să gătesc şi o să spă l vasel e,
Jonty, dar te superi rău dacă mă duc să mă culc acum?
spu se ea .
- Bin înţele s că nu, sp us e Muriel. Te imţi rău?
- Puţi n ca m obosită , mu rmu ră Kat e.
- Să dormi m ai m ult m îine, îi spu se Jont y.
- Vi n im edia t să te înv ele sc , spus e Hugh g lumeţ, şi
n-ai voie să citeşti în pat.
- Va tre bui să tre cem prin cabina voastră ca să ne
ducem la culcare, spuse Georgie, aşa că să nu te sperii
şi să nu crezi că te pipăie Tod d acă o să intre d eod ată la
dou ă dim inea ţa :
Numai pentru a doua oară în seara aceea, Kate îl
privi în ochi pe Tod.
- Nu- ţi fie team ă, spu se el, sî nt prea corect ca să
vreau o c asă ce s -a vîndu t deja .
Mă urăşte, sigur mă urăşte, fu tot ce putu să gîn-
dească ea în timp ce se dezbrăca. Era atît de aiurită,
în cît luă două Som nifere. Ştia că era periculos după al
cool ş i calm ante, dar nu voia d ecît să uite d e toate . Apo i,
cuprinsă de disperare, căzu în genunchi şi îşi ascunse
faţa în pătura care m irosea a crem ă de so are , suspinî nd.
- A jută- m ă, Doam n e, te rog, nu şt iu ce să fac.
Cînd veni să-i spună noapte bună după vreo zece
240

minute, Hugh o găsi adormită pe jos. Nu tresări nici mă

car cînd el o luă în braţe şi o aşeză în pat.,,

Kate închise ochii şi îşi ascunse faţa în pernă, ig-

norînd măcăitul raţelor de pe rîu şi razele de soare care
pătrundeau prin draperiile trase. îşi simţea capul ca o
minge de rugby după un meci pe Twickenham.
Nu voia decît să doarmă o lună întreagă şi, astfel, să
rateze nunta. Termină, îşi spuse ea furioasă, cum ar fi
putut să-i dezamăgească pe sărmanul Hugh şi pe părinţii
ei, şi cum rămînea cu toate rudele care veneau din toată
ţara să bea două sute de sticle de Moet et Chandon şi
pentru o reuniune de familie, şi croitoreasa care muncise
atît de mult şi cu dragoste la rochia ei de mireasă şi, mai
mult, cînd mama ei bătuse Bond Street şi Knightsbridge
în lung şi-n lat ca să g ăs eas c ă o p erech e de pantofi
portocalii care să se asorteze perfect cu pălăria ei'David
Schilling.
Era prea tîrziu ca să pună capăt Carnavalului. Ca să
nu fie "fată bătrînă", cum spunea mama ei atît de fer
mecător, şi să nu piardă trenul, Kate îşi arsese toate
punţile . în clipa ac eea, probabil că Tod do rm ea în braţele
lui Georgie după o noapte de pasiune. Sper ca ea să fie
complet amorţită, îşi spuse Kate gemînd şi punîndu-şi
perna în cap. Printr-o ceaţă de tristeţe şi dorinţă, auzi
zgomot de vase care erau spălate şi pe cel al duşului.

Se
careuită în patul
o simţi cînddevăzu
deasupra
că eraşigol..
fu şocată de că
Probabil bucuria
Hughpese
dusese să alerge.
Trase perdeaua şi se strîmbă cînd lumina soarelui
pătrunse înăuntru deodată. Afară văzu o încîlceală de
ierburi de un verde ca smaraldul şi mănunchiuri de pi
ciorul cocoşului galbene se înălţau deasupra nivelului
 241

apei întunecate. Era deja foarte cald. Se strîmbă şi mai

mult cînd se privi în oglindă: îngrozitor de palidă, cu
pleoapele umflate şi roşii din cauza somnului forţat, cu
părul oribil de murdar şi cu puţină mătreaţă pe cărarea
din mijloc. Trebuia să se spele imediat.
în bucătărie, îl găsi pe Hugh, roşu la faţă şi în viorat
de duşul pe care îl făcuse după jogging, emanînd mulţu
mirea de sine a unuia care tocmai se întorsese de la
slujba de dimineaţă. Se opri din lectura articolelor ju
ridice din Times pentru a o săruta scurt pe obraz. Jonty
curăţa cartofi noi, iar Muriel, superb bronzată, chiar dacă
avea pielea puţin încreţită pe burtă, era îmbrăcată într-un
costum d e baie al b şi curăţa c apetele m urd are de pămînt
ale sparanghelului. Cu toţii se arătară atît de încîntaţi că
ea se odihnise bine, încît Kate începu să se Simtă vino
vată că ei nu avuseseră o plăcere similară.
- Lăsaţi-mă să fa c şi eu c eva, zise ea .
- N- o să r idici nici un deg et, dr aga m ea, sp us e Mu 
riel. Toţi sîntem îngrijoraţi pentru tine şi sînt hotărîtă să te
trimit înapoi la Londra complet odihnită. Bea puţină ca
fea, spuse ea dîndu-i o ceaşcă mare, după care îi dădu
una şi lui Hugh, care lăsă ziarul jos cu satisfacţie.
- Au scris tre i sfe rturi d e rubrică desp re caz ul pe care
l-am apărat ieri, îi spuse el lui Kate.
- Te- au ci tat?
- De cî teva o ri, ceea ce e foarte îm buc urător.
- Groza v, ia să vă d.
El îi dădu ziarul.
- Ac ol o: "Burnham-Watts contra lui Inland Revenue".
Era un caz foarte plictisitor, în care Hugh părea să fi
rezolvat totul singur.
- Trebuie să opresc l a urm ătoare a ecluză , spu se e l
punîndu-şi zaharină în cafea, să văd dacă pot să iau
242

ziarul Telegraph. Ei trebuie să dea mai multe amănunte.

Cînd o să plecăm, Jonty?
- Im ediat cum term ină Tod de picta t. S- a tre zi t de la
şase ca să prindă lumina, zice că termină pînă la prînz.
- E ce va de ca pul lu i? întrebă Hugh.
- Ah , este foarte bun, z ise Muriel . De fa pt, dacă a i o
mie de lire care-ţi prisosesc, ar fi bine să cumperi acum
unul dintre tablourile lui. în cîţiva ani, valoarea lor o să
crească foarte mult.
- Anul tre cut, n oi a m cu m părat pa tru, spus e Jonty
spălînd cartofii. Considerăm că stăm pe o mină de aur.
- E bine d e şti ut, sp us e Hugh. Unchiul m eu ce l bogat
voia să ne cumpere un tablou ca dar de nuntă. Dacă o
să fie o investiţie atît de bună, trebuie să-i spunem de
Tod.
"Burnham-Watts contra lui The Inland Revenue" îm i
dansă prin faţa ochilor. Nu mai discutaţi despre Tod ca şi
cum ar fi o chestiune legată de "Unit Trusts", îşi spuse
ea furio asă. Dar, dî nd u-i z iarul î n apo i lu i Hug h, z ise:
- E gro za v, bravo. Treb u ie să fi înc întat. Aş pu tea să
mă spăl pe cap, Muriel?
- Ai f i put ut, sp use Jon ty deschizî nd su părat r obi 
netul, care lăsă să curgă doar cîteva picături de apă, dar
prietena lui Tod pare să fi consumat toată apa. Cu ce
naiba o să gătesc la prînz?
- Pute m să luăm ap ă de la urm ătoare a e cluză ş i să
pregătim sparanghelul diseară, spuse Muriel pe un ton
liniştitor. Şi, sincer, dragă Kate, nu-ţi face griji în privinţa
păr ului, a rată foarte b ine. Pers o anele bru nete sî nt atî t de
norocoase, pentru că nu se vede cînd e murdar părul.
- Ce -ar fi să -ţi pui costum ul de b aie şi să fa ci p uţină
plajă? spuse Hugh.
Lui Kate îi venea să ia pletele aurii ale lui Georgie şi,
 243

asemeni iubitei lui Porfirio, să o strîngă de gît cu ele.

Din moment ce nu avea cu ce să se spele, Kate
trebui să recurgă la crema demachiantă, după care se
şterse cu un flanel.-Trebuia să se ducă şi pe mal, la
toaletă, să-şi urzice şezutul. Cînd îşi puse costumul de
baie, în sfîrşit, descoperi că partea din spate a punţii era
o masă de trupuri goale. De fapt, era mai mult Georgie,
fără sutien şi practic fără slip, î n afară de d ou ă tr iunghiuri
micuţe de blană de leopard. Băgase un uscător de păr
în tr-u n prelungitor c on ectat la o priză din salon şi îşi usca
splendoarea de păr. Sînii ei superbi şi unşi din belşug
tremurau cu fiecare mişcare a periei. Şi sînii mei au
arătat aşa odată, îşi spuse Kate cu invidie. Hugh, cu un
slip albastru şi cu un binoclu de gît, pentru a studia păsă
rile, stătea întins la vreo jumătate de metru de Georgie,
dezlegînd cuvinte încrucişate din ziarul Times şi fumîn-
du-şi pipa. Trupul lui, care avea o uşoară formă de pară,
dar era întreţinut foarte bine prin exerciţii şi un autocon
trol ri guros, în cep u se deja să s e în ro şeasc ă.
Dar nic i tot jo gg ing -ul din lum e nu i-ar fi putut impr ima
graţia lui Tod, cu umerii săi laţi şi maronii, cu şoldurile
sale înguste şi picioarele foarte lungi. Purta numai o pe
reche de blugi decoloraţi, tăiaţi mai sus de genunchi şi
murdari de vopsea. Avînd în faţă o pînză aşezată pe o
bancă şi sprijinită de parapet, picta cîmpul de pe malul
opus, prinzînd lumina, în timp ce iarba lungă se unduia
în ad ierea cald ă ca blan a unui an im al. Num ai liziera în 
tunecată a m este cenilor de pe deal des părţea cî m pul de
cerul alb şi fierbin te. .
- E foarte frumo s, spu se K ate încet.
Tod se întoarse, încuviinţă fără să zîmbească şi îşi
văzu în continuare de lucru.
- Arăţi m ai bine. Som nu l trebu ie să- ţi f i p rii t, stri gă
244

Georg ie acoperind zgo m otul uscă torul ui.

Kate se aşeză între Hugh şi cealaltă parte a iahtului,
cît putu mai departe de Tod, îngrozitor de conştientă de
diferenţa între ea şi Georgie. Nu văzuse soarele'ţoată
vara. Unghiile de la picioare, nelăcuite, erau uşor gălbui,
şi, cînd se răsese pe picioare joi seară, tîrziu, îi scăpase
0 mică porţiune, astfel că firişoare de păr negru se ve
deau deasupra gleznei stîngi, asemeni unei pădurici în
zăpadă. Cel puţin umerii îmi sînt atît de albi, îşi spuse eâ
posomorîtă, încît n-o să se vadă mătreaţa care ar putea
să cad ă. Se apu că din no u d e scri sori .
"Dragă Vanessa,"
şoarele de onoare,
îi scrise ea uneia dintre domni
"îmi pare tare rău că nu crezi
că
albastrul hiacint nu te prinde la fel de bine ca pe Cres-
sida."
Georgie se întinse acum ca să-şi usuce părul la spate,
care rămîne ud întotdeauna pentru mai mult timp, şi sînii
1se ridicară foarte mult: Kate observă cu un zîmbet lăun
tric şi trist că Hugh nu progresa deloc cu dezlegarea
cuvintelor încrucişate, rezolvînd deocamdată doar două
careuri. în curînd, veni şi Muriel, şi se apucă şi ea să
scrie o scriso are .
- Unde e Jonty? întrebă G eorgie.
- Ah, tre băluieşte pri n bu cătări e, zise Muriel , după
care întrebă în şoaptă: Cum se spune în italiană "mi-e
tare dor de tine " , Hug h?
- "Ti
Ce amo
grozav,stupidissimo",
z ise Geor gie spuse Hugh.
oprind uscăt orul de pă r.
Aş vrea să ştiu şi eu alte limbi străine, ca tine.
"Sînt sigură că, dacă te-ai da cu un ruj uşor mai roz,
culoarea albastră îp va sta minunat',scrise Kate. Ah, ah,
Doamne, ce tîmpepii, îşi spuse ea.
- Priviţi, un piţigoi-a lbastru, zise Hug h.
 245

- O prive li şte mai plă cută decît ce l m aron, mu rmu ră

Kate.
- Unde, unde ? stri gă Georgie.
- Chiar deasup ra paj işt ii, sp use e l dîndu-i bi nocl ul
său, care era tot la gît.
- Nu vă d, se plî nse Georgie.
- în d rea pta, spus e Hug h şi, cînd m işcă bi nocl ul,
Georgie îl trase spre ea, făcîndul să-şi atingă umărul de
sînul ei stîng.
- Ah, acolo e, dragul de e l! stri gă e a sări nd în sus de
bucurie. Nu-i aşa că-i dulce?
- Te-a i înroşit, Hugh, spu se Muriel c u subînţele s.
- Lasă- m ă să te ung , spuse Georgie .
- N-am nimic , z ise e l înti nzînd u -se l a loc foarte re
pede. -
Ridicînd privirea, Kate pbservă că slipul lui'era ca o
turlă. Fără să vrea, se uită la Tod şi descoperi că acesta
se uita în aceeaşi direcţie. Cînd ridică privirea, el o sur
prinse şi începu să rîdă. O secundă, ea simţi că îi ia faţa
foc şi îşi îndreptă atenţia din nou asupra scrisorii. Ceea
ce o şoca mai mult era faptul că nici nu o deranja că
Hugh o do rea p e Georg ie .
Aceasta o tot bombarda cu întrebări legate de nuntă.
- O să te îm braci î n alb?
- Da, spuse Kate . ■
- Simbolul vi rgini tăţii , zise Tod, adăug înd tente de
indigo la verdele închis al copacilor. Credeam că eşti
destul de bătrînă la douăzeci şi nouă de ani, ca să-ţi mai
etalez i lipsa de exp erien ţă, K atie. '
Ea îşi muşcă buzele. Era o lovitură sub centură.
- Nici n u arăţi de do uăzeci ş i nouă, spuse Georg ie
mai mu lt din amabilitate d ecît d in co nvin gere, ungîndu-şi
umerii cu loţiune.
246

- Und e vă duceţi î n luna de m ie re? î ntrebă Murie l.

- în Gr ecia , z ise K at e.
- De ce i s- o sp une lună de m ie re? î ntrebă Georgie .
- Pentru că, de obicei, sînt destul de lipicioa se, zise
Tod.
- ~Ano astră n -o să fie, zise Hugh vesel şi rîse îm 
pr eună cu c eilal ţi.
- Vrea cin eva ceva de băut? î n trebă Jont y, apă rî nd
în uşă roşu la faţă, cu un prosop de vas e pe um ăr .
- Aş vrea puţin Bollinger, spuse Muriel acoperind ime
diat scrisoarea cu braţul.
- Şi eu la fel, sp us e Ge org ie.
- Şi nouă ne convin e, sp us e Hugh, sunî nd ca o re
clamă la American Express.
Păru s ă-şi fi recăp ătat st ăpînirea d e sine şi s lipu l pla t.
- Tu ce vre i, T od ? întrebă Jon ty.
Tod, care se uita absent de la peisaj la tabloul său,
nu răspunse.
- To- od, spu se Ge6rg e, nu şti u să f i refuza t vreodată
cev a de băut. ■
- Ah , scuze , whisk y cu m ultă apă, te r og, Jont y.
- Nu avem nici u n pic de apă, spus e Jont y supăra t. A
fost folosită toată. Va trebui să te mulţumeşti cu sifon,
Tod, şi cu toţii va trebui să ne mulţumim la prînz cu
pateu de peşte afumat, quiche şi salată.
- Ex cel ent , spuse Georgie nebăgî nd d e seam ă pr i
virea îm bu fnată pe c are i- o arun că Jonty.
- Cui îi sc rii? o în treb ă e l p e Muriel, care p us e scri 
soarea într-un plic.
- Ce lor de l a G.P.O. Ne-au trimis un ultim avertis
ment, spuse ea repede, ridicîndu-se. Vin să te ajut cu
băuturile.
- Sî nt sigură că nu le scri a celor de la G.P.O., îi şopti
 247

Georgie lui Hugh în clipa în care Muriel şi Jonty nu o mai

pu tea u auzi. Nu i- ar f i atî t d e d or d e ei .
- l-ar fi, dacă e i i-a r decup la tel efonul, spu se T od .
Georg ie înc epu să rîdă .
- Poate a re o a ventu ră cu un su perb conte it ali an. Ce
romantic. Ştii, îi spuse ea lui Hugh, mi-a spus că l-a
în registrat pe Jonty sforăind, ca, data viitoare cîn d s e vor
certa, să-i pună caseta.
- După părerea mea, suferă de m încărim ea de şap
tesprezece ani, spuse Tod căutînd un tub de albastru de
cobalt. Mă întreb dacă Jonty o avea relaţii extraconju-
gale.
- Nu cre d, spuse Hugh scuturî ndu-şi pipa de perete le
iahtului, vădit nemulţumit de subiectul discuţiei.
- E atît de deprim ant, cînd te gîndeşti c îţi oam eni
căsătoriţi îşi înşeală partenerul, spuse Georgie oftînd.
- Nu şt iu, e u î nto tdeaun a am fost de părere că ne sin-
ceritatea în cuplu este cel mai important lucru într-o căs
nicie, spuse Tod desfăcînd tubul de vopsea. Nu eşti de
acord, Katie?
Ea ridică privirea. Inima i se frînse. Pe chipul lui nu
v ăzu d ecît dis preţ ş i ostilitate .

Ziua fu din ce în ce mai proastă. Prînzul fu un coş

mar. Toţi băură prea mult. Kate stătea în faţa lui Tod şi,
din cînd în cînd, îl surprindea privind-o uluit, ca şi cum
s -ar fi într eb at ce văzu s e vreo dată la e a. Spre înc înt area
lui Muriel, Hugh era fascinat de Georgie. Nici măcar nu
îşi puse ochelarii cîn d m în că pateul, c eea ce era foarte
neobişn uit, di n m o m ent c e îi era te ribil de frică d e ridur i.
în timp ce Jonty îi povestea lui K ate în am ăn u n t cum
să pregătească la perfecţie Calcan Veronique, ea îl auzi
pe Hugh şoptindu-i lui Georgie "N-aş putea să mă însor
248

cu o s up erbita te ca ti ne, pentru că n -a ş m ai a jun ge nicio

dată la serviciu dimineaţa."
Printre asemenea amabilităţi, vorbea, de asemenea,
extrem de pompos despre politică. Tod nu se osteni să-l
contrazică, dar Kate era conştientă că cei doi se antipati
zau din ce în ce mai mult.
După masă, Tod făcu ultimele retuşuri la tabloul său,
în tim p ce Jonty şi Hugh m eş tereau la motor, iar K ate şi
Georgie strînseră vasele în bucătărie, pentru a fi spălate
după ce se alimentau cu apă.
- Pare extra ordin ar că a m putu t fi a m îndo uă iubit ele
lui Tod,Sîntem
gunoi. spuse total
Georgie, aruncînd
diferite. resturile
Presupun că-i în găleata
plăcea de
gîndi-
rea ta, pentru că zicea că erai foarte deşteaptă.
- Foarte drăguţ di n p artea l ui, zise K ate arţăgoas ă,
ne vrî nd să vorb ea scă desp re T od.
- Nu şt iu cum ai putut să- i dai cu pici orul, i nsistă
Georgie.
- Era P ostul Paştelu i şi obiceiul s-a păstra t, spuse
Kate.- Dar n- am m ai întî lnit niciodat ă o fem eie care să se -
fi săturat de Tod, nu m ai e l se-sătura de ele. B ănuiesc că
e atît de irezistibil tocmai pentru că ştii că nu ai niciodată
superioritate faţă de el, pentru că pictura îi interesează
mai m ult dec ît orice altcev a. Cîteo d ată e atî t d e iubitor şi,
altădată, uită chiar şi că exist. Cînd făcea acea pictură
murală de la Catedrala Westmarton, n-a venit acasă într-o
noapte.
Dar, cîndAmm-am
înnebunit,
dus laeram sigură că
catedrală, l-amse văzut
dusesepecuscară,
alta.
pictînd la ora două dimineaţa, iar slujitorul bisericii dor
m ea î ntr-o s trană . Aş fi murit de frică .
- Minunat, dragul m eu, sp use Muriel i ntrî nd în b uc ă
tărie urmată de Hugh. Tod vrea să mai stăm puţin, aşa
 249

că o să p lecăm peste v reo trei sfe rturi de oră. Jonty şi cu

mine mergem să ne plimbăm puţin.
- Eu mă duc să fa c plajă , z ise Georgie.
- Am sta t pre a m ult la soare î n dim inea ţa a sta, spuse
Hugh atingîndu-şi umerii uşor. Mă duc să trag un pui de
somn. Ar fi bine să vii şi tu, draga mea, adăugă el.
- Nu sî nt obosi tă , spus e Kate repede .
- Nu minţi , zise M uri el. I ară şi eşti albă c a varul.
Hugh îi strînse încheietura mîinii.
- Ha ide, e ora de culcar e.
- Exa ct, spus e Murie l cu obişnuita insinuare în voc e.
Dar, ca să vă odihniţi bine, o să agăţăm un bilet cu
nu-deranjaţi de clanţa uşii.
Imediat cum închise uşa, Hugh se năpusti asupra ei
ca un nebun, respirînd greu, evident excitat de Georgie.
Kate nu suportă.
- Ar putea să vină cineva, zi se ea.
- Nu vor bi pro st ii, spus e Hugh rupî ndu-i suti enul cos
tumului de baie. Toată lum ea ştie exact ce avem de gînd
să fa cem .
- Nu a cum , spu se ea gat a să pl îngă.
- M-am săturat de e sc hiv ările tale, se ră sti el îm pin -
gînd-o pe pat. Ai nevoie de un regulat bun, draga mea.
în cele din urmă, o forţă, ven ele umflîndu-i-se pe frun
te, iar zîmbetul acela oribil îi desfigura chipul de avocat
distins, în timp ce Kate era la fel de uscată ca o coajă de
ou. întregul act fu un dezastru.
După aceea, rămase întinsă lîngă el, groaza împiedi-
cînd-o să scoată măcar un cuvînt, iar lacrimile îi şiroiau
în părul încîlcit.
- A r fi bine să te gî ndeşti bine pînă sîmb ătă vi it oar e,
spusese el furios. M-am săturat de purtarea asta a ta
ridicolă.
250

. Du p ă ac eea, răsuci cuţitul şi m ai mult în rană.

- De ce n aiba n u înv eţi ş i tu ceva d e la Georgie?
Ieşi furios din cabină şi, în clipa următoare, ea îl auzi
sărind în apă ca să se răcorească. Ar fi dat orice ca să
poată pleca de pe iaht şi să fugă pe cîmp, dar nu se
putea dezlipi de Tod înainte să apuce să schimbe cîteva
cuvin te cu e l. Răm as e acolo ascu ltî nd cu m porn i ia htul ş i
toţi stăteau pe punte ca să nu o trezească. în curînd,
ajunseră la ecluză şi zidul ud, de un verde închis, în
tunecă fereastra cabinei. Cînd apa se revărsă înăuntru şi
"Virgin Queen" se ridică la nivelul următoarei ecluze, ea
o văzu pe Muriel întorcîndu-se bucuroasă după ce ex
pediase scrisoarea, iar Georgie alerga pe o pajişte cu-
legî nd flori ş i scoţînd exclam aţii d e în cîntare.
în sfîrşit, p lecară. Ştia că ar fi trebuit să se fo rţeze să
se d ea jos din p at şi să le d ea o m înă de aj utor cel orla lţi ,
dar nu mai suporta o discuţie cu Georgie.
Pe măsură ce se apropia seara, "Virgin Mary" naviga
pe ape verzui şi limpezi, pe lîngă cîmpuri şi, pe alocuri,
pîlcuri de arini negri.
Kate ieşi pe punte ca să-şi termine scrisorile. Toată
lumea era în celălalt capăt. Georgie, la cîrmă, îndemnată
de Hugh, tot du cea iahtul s p re m al, printr e hoh ote de rî s.
Ajunseră la nişte meandre, care păreau să schimbe pei
sajul di n jurul lor asem eni unui cale idos cop .
Un vîrf de clopotniţă se apropie şi se retrase, apa se
în tun eca o d ată cu lăs area serii. Pe m aluri, şobolani de
apă, şoareci de cîmp şi insecte ieşeau la iveală. O li
belulă ţîşni cu o sclipire albăstruie. Un cîrd de raţe trecu
pe lîngă ei. Musculiţe zburau deasupra punţii. încet în
cet, plicurile se strînseră teanc lîngă Kate.
Era vag conştientă de hohotele de rîs care se auzeau
din bucătărie. Apoi, o umbră căzu pe foaia de hîrtie. Era
 251

Tod. îi dădu un pahar cu gin şi tonic şi se duse în partea

cealaltă a vasului, stînd cu spatele la ea, scăldat pentru
un minut în razele soarelui care apunea, care făceau ca
sălciile argintii de pe malul opus să pară aurii. Apoi se
în toarse şi, luînd plicurile, s e uită la ad rese.
- Lor d cutare , Si r Charles şi Lady cutare , preşedin
tele înaltei Curţi de Justiţie cutare, spuse el. Aceştia sînt
prietenii tăi?
- Cei mai mulţi sînt ai lu i Hugh .
- Hugh ş i i ară şi Hu gh .
Rîsul ei sună prea strident.
- Ale na ibi i mus culiţe, sp us e e a al un gînd o insect ă
care se hrănea din glezna ei dreaptă.
- Mînc aţi- o pe K ate , sp us e el aprinzî nd u-şi o ţ igară .
Urm ă u n m om ent de tăce re.
- Arăţ i bine, zise ea. Ce m ai face m am a ta, locuieşte
tot în Som erset? A m văzu t o po ză .de la nunta suror ii ta le
în The Tatleracu m vr eo d oi ani, er a fo arte f rum oas^ă . Cel
cu care s-a măritat arăta excelent. Credeam c-o să vii la
nuntă, zise ea şi glasul i se stinse brusc.
Urmă iarăşi un moment îndelungat de tăcere. Inima
ei începu să bată cu putere, făcînd-o să-i fie greu să
respire.
- Oricum, continuă e a, î ndoind nervoasă ti vul că
măşii, se pare că ai devenit foarte celebru de cînd nu
te-am mai văzut. Ai ceva c om enzi .'intere sante?
- M-a i în trebat a st a ş i asear ă şi e lim pede că n- ai
ascultat nimic din ce ţi-am spus, zise el scurt, şi acum
turui ca un sistem de alarmă.
Pentru că cineva tocmai a intrat cu forţa în mine, ar fi
vrut ea să spună, dar izbucni într-un rîs isteric. Luă o
în ghiţitură d e gin şi se în ec ă.
- Doam n e, înto tdeaun a a i f ăcut băuturi le pr ea tari.
252

Iahtul intră pe un braţ străjuit de sălcii plîngătoare ale

căror crengi lungi şi verzi atîrnau în apă.
- îm i amin tesc de Georgie, spu se ea ui tîndu-se spre
m al . E atî t de frum oas ă, To d :
- Nu pot sp un e acelaşi luc ru ş i desp re t ine , zise e l cu
duritate. Arăţi groaznic. Cînd ai albit?
- Să al besc! Nu- i ade văra t!
- Uite , spu se e l arătî nd u-i o şuviţă d e pă r.
- Ă la nu e păr a lb, c i vop sea, de cî nd am vopsit
tavanul bucătăriei, spuse ea şi izbucni în rîs, iar, de data
aceasta, nu se mai putu opri.
Tod nu rîse, ci doar o privi.
- Arăţi îngrozitor, Katie .
El se aplecă apoi peste balustradă şi luă un fulg de
lebădă din^ipă. O secundă, îl ţinu în palmă, după care i-l
dădu ei.
- As ta e pe ntru că te mă ri ţi cu Hugh.
Kate se trase înapoi. Fulgul alb, simbolul laşităţii, căzu
plutind pe punte.
- Fugi d e viaţă , îi sp us e e l.
- Pre sup un că m ă di spre ţuie şti pe ntru că nu mă m ă
rit cu un maniac sexual ca tine.
- Te dispreţuie sc p entr u că te măr iţ i cu un b ărbat de
care puţin îţi pasă, pentru că ţi-e frică să nu rămîi ne
măritată.
- De un de ş tii că nu- l iubesc?
- N-
teneşti ai f i săvenit
măcar a ici pearăcap,
te speli tîndîmbrăcată
îng rozitor, fă răhaisă te os
în nişte
ne aiurite. Eşti ofilită ca o plantă care moare din lipsă de
apă, continuă el. Cînd te privesc acum, mă întreb ce
naiba oi fi văzut la tine.
Ea se trase înapoi ca şi cum,ar fi pălmuit-o.
- Ai te rmin at? î l î ntreb ă apoi cu o vo ce rece .
 253

- Nu, Te vinzi pe ntru petreceri de bridge, com itete şi

banalităţi din astea, care n-or să însemne nimic, pentru
că nu-l iubeşti, Katie, şi nici el nu te iubeşte. N-ar saliva
după Georgie, dacă s-ar simţi bine în pat cu tine. Dar
ăsta n-a fost niciodată punctul tău forte, nu-i aşa? Bănu
iesc că faci acelaşi joc ca şi cu mine. Katie l-a făcut pe
Tod să cadă de la mare înălţime şi nici măcar nu i-ai
întins o plasă d e sig uranţă, zis e el în cep în d să se plim be
în c o ac e şi în colo p e punte.
Kate se ridică , dar picio arele îi trem urau foarte tare .
- Nu mai am d e gî nd să a scu lt n ici un cuvî nt.
Dar el o apucă de braţe şi o întoarse cu faţa spre
ţărm.
- Ştii ce-i aia?
Dincolo de un cîmp şi un şir de plopi tremurători,
erau ruinele ruginii ale unei biserici străvechi.
- Est e Mînăsti rea Wi ll ingdon, sp use Tod. Aco lo tră 
iau călugăriţe, dar au fost alungate în secolul al pai
sprezecelea, pentru că aduseseră bărbaţi înăuntru şi se
dedaseră desfrîului. Nu-ţi poţi reprima complet dorinţele
sexuale, Katie, pentru că te transformi într-o acritură. Şi,
chiar dacă n-o să se întîmple asta, el o să te strivească,-
oricum, ca pe un fluture strivit în mizerie. Dincolo de
această b ono mie, nu e decît un ti că los. Peste do uă săp -
tăm îni o să fi i măritată cu el. Mireas a era îm brăc ată î ntr-un
vă l de mi nci uni - Dum neze ule!
Kate se desprinse din mîinile lui şi fugi în cabină,
aruncîndu-se pe pat cu faţa în jos, şocată şi gemînd de
gr o ază. Du p ă vreo do uă m inut e, se ridică în cet şi se pri vi
în oglindă. O are era ch iar atît d e u rîtă.cu m spu n ea el?
Chipul care o privea, speriat şi cu ochii uscaţi, părea cel
al unei bătrîne. Dădu fuga la toaletă. Mirosul de urină o
copleşi şi vărsă la nesfîrşit, pînă cînd avu impresia că
254

stomacul îi era întors pe dos. O apucă o durere de cap

cumplită, avînd senzaţia că oasele îi striveau creierul
în cetul cu în cetul, şi îş i strîn se tîm p lele cuprinsă d e du
rere.
Cineva bătu la uşă.
- Te simţ i bi ne ?
Era Hugh.
Nu putu să-i răspundă.
El apăsă pe clanţă furios.
- Kat e, spune ceva.
Ea deschise uşa atunci şi se prăbuşi în braţele lui.
- Ce s-a -ntîmp lat? o întrebă el îngrijor at.
- A m o migre nă, zi se ea pri nt re dinţ i.
Pra ctic, o du se î n b raţ e pînă î n cabin ă .şi, pentru a
doua seară consecutiv, o aşeză în pat.
- Sărm ana d e t ine , spu se e l, evident simţind u- se vi
novat pentru faptul că o forţase să facă sex mai de
vreme. Probabil că ai stat prea mult la soare. Să chem
un doctor? continuă el atingîndu-i fruntea cu mîna asu
dată.
Ea clătină di n cap făr ă pu tere .
- O să-mi treacă, dacă stau liniştită.

îşi petrecu res tul serii m oţăind şi fiindu-i rău. Din cîn d
în cîn d, Muriel, Hug h sau G eo rg ie b ăg au capul p e uşă,
cu mu stră ri de conştiinţă, şi o în trebau dac ă avea nevoie
de ceva. Uneori se auzeau hohote de rîs, care erau
reduse la tăcere imediat. La un moment dat, Jonty în
cepu să cînte un cîntec deocheat şi i se spuse să tacă.
K ate şt ia că se sim ţea u bine î n abs enţa ei ş i că arunc a o
umbră asupra weekend-ului lor, dar se simţea prea rău
şi prea zguduită ca să-i pese.
După cîteva ore, cînd se părea, în sfîrşit, că durerea
 255

de cap începuse să dispară, nu însă şi cea din suflet, ea

îi au zi pe toţi venind la culcare.
- Kate , şo pt i Hugh.
Văzînd însă că nu răspunde, el o înveli, o sărută pe
frunte şi urcă în patul de deasupra. în curînd, răsuflarea
lui se transformă într-un sforăit uşor. Işi aminti de Muriel
şi casetofonul ei şi se întrebă dacă asta era căsnicia: un
jo c nesfîrşit d e a în c erc a s ă-l conduci p e celălalt.
în curîn d, sforăitul d ev en i atît de tare, în cît p ărea să
zgud uie pereţ ii cabin ei. Ea s e dădu jo s din pat, trecu ti pti l
prin salon, unde şi Muriel şi Jonty păreau să sforăie, şi
ieşi pe punte . A v ea am eţeală şi era com plet epu izată .
Cerul plin de stele începea deja să se lumineze la
orizont. Ceaţa plutea deasupra cîmpurilor. Kate se aşe
ză, respirînd parfumul acrişor şi ciudat al florilor de soc.
Apoi, amintindu-şi de situaţia ei deznădăjduită, îşi luă
faţa în mîini şi începu să plîngă. Deodată, simţi o mînă
pe umăr şi sări ca arsă. O ţigară licări în semiîntuneric.
Era T od .
- îm i p are rău, K atie, şopti e 1. N-ar f i trebuit s ă-ţi dau
fulgul ăla astăzi. A fost un gest negîndit şi crud, dar nu
suport să văd cît de mult te-ai schimbat. Erai atît de
caldă, de tandră, de s trăl ucito are şi de fru m oasă.
- Acu m nu mai sînt, spu se ea suspi nî nd.
- Nu, n u m ai eşti, zise el cu b lî nd eţe. Mă fa ci să m ă
gîndesc la o jucărie a cărei cheie a fost răsucită prea
mult şi, deodată, toate mecanismele îi ies la iveală şi ea
se opreşte
plînge brusc. Eşti pe punctul de a claca. Nu mai
şi ascultă-mă.
' - Te-a m ascultat dest ul, z ise ea î nghiţi nd î n sec, dar
se opri din plîns.
- Faci î n aşa fel î n cît să f ii ocu pată tot timpul, spus e
el aşezîndu-se lîngă ea şi luîndu-i mîna într-a lui, aşa
256

cum am făcut eu du pă ce m -ai pă ră sit .

Kate oftă.
- Picta m, pictam, picta m ca să umpl u fie care minut
din zi şi din noapte, continuă el.
- Te -a afectat atî t de m ult ? întrebă ea î n şoaptă .
- Nu te- ai gî ndit niciod ată , nu? sp us e el dî ndu-i dru
mul mîinii. O parte din suferinţa aceea se află în acele
tablouri, au fost cele mai reuşite. Pierzîndu-te, m-am ma
turizat. Bănuiesc că ar trebui să-ţi mulţumesc. Dar acum
tu faci acelaşi lucru, lucrezi tot timpul, ca să nu ai timp să
te gîndeşti cum o să fie după ce te măriţi. Va trebui să
îm părţi pat ul cu el în fiec are noapte, nu d o ar să în duri o
ciondăneală ocazională de care poţi să fugi, şi să-l auzi
dregîndu-şi glasul şi sugîndu-şi pipa aia scîrboasă, ex-
primîndu-şi la nesfîrşit teoriile stupide şi să dai petreceri
pentru prietenii lui îngrozitori.
- Iar eşti în fo rm ă, sp us e ea ridi cînd glasul. Tod,
asasinul de caractere. Dă-mi voie să-ţi spun că Hugh e
considerat o partidă excelentă.
- Mai î n cet, nu- i trez i p e toţi , spus e el pu nîndu-i o
mînă pe umăr şi ea trebui să se împotrivească din toate
puterile tentaţiei de a întoarce capul şi de a i-o săruta.
- Rup e logodn a, sp use el . Te rog, trebuie s- o fa ci.
Ea respiră adînc. Tod trebuia să simtă ceva, dacă
insista atît.
- Do ar n u cre zi că no i do i a m putea să. ..înc ercăm di n
nou,- adică...
Nu, nu cred, sp us e el mult prea repede pentru a -i
da chiar şi o rază de speranţă. între noi doi s-a terminat
totul. Timp de zece ani, am avut în minte o imagine
idealizată a ta. încă mai am în portofel o fotografie ruptă
de-a ta. A fost lipită de atîtea ori, că n-a mai rămas nimic
din ea. Motivul pentru care am venit în weekend-ul ăsta
 257

a fost acela că Muriel mi-a spus că vii şi tu cu Hugh.

Pînă aseară, dacă mi-ar fi spus cineva, Katie ar vrea să
vă împăcaţi, aş fi renunţat la tot. Dar, acum, îmi dau
seama
scoarţa cu tristeţe că
copacului, tot s-a terminat
nu mai poţi totul.
găsi oOricît
urmăaidezgîria
ver
deaţă dedesubt.
Ea .ar fi vrut să i-se aru nc e în braţe şi să- i s pu nă că
putea să devină din nou frumoasă, atrăgătoare şi fericită,
numai să o iub ească.
- Dar, chiar d acă nu m ai e nimic î ntr e noi, contin uă' el
aprinzîndu-şi o ţigară de la cealaltă, tot mai ţin la tine.
Dumnezeule,
mic. douăzeci
Gîndeşte-te şi nouă
cîţi oameni de ani lanuvîrste
divorţează înseamnă ni
mult mai
în aintate şi îşi g ăs esc alţi parteneri d e viaţă. Ai toată
viaţa înainte şi poţi să cauţi un bărbat care te va iubi cu
adevărat.
- As ta i- ar ucide pe a i mei.
- Num ai o bom bă nu clea ră ar putea s- o ucidă pe
mama ta. Bănuiesc că e îngrozită să nu rămînă fără
nepoţi. '
- Şi a sta, recunos cu ea. Dar î l ador ă pe Hugh, iar eu
am renunţat la serviciu şi la apartament.
- N-are ni ci o im por tanţă . O să- ţi găs esc eu o slujbă .
Am o m ulţime de prie te ni î n A m erica, or să- ţi facă e i rost
de un permis de lucru acolo. Dacă părinţii tăi or să te
dea afafă din casă, poţi să stai cu mine pînă cînd o să te
pui pe picioare.
- Cu tine şi cu Georg ie? î ntreb ă ea cu înc ord are în
glas.
- Si gur, c u m ine ş i eu Georgie.
- O să t e însori cu ea ?
- S-ar putea . E sufici ent de decorati vă. Mi-ar plăce a
să am cop ii. D ar se p are că m i- am cam pie rdut a bilita tea
258

de a iubi pe cineva foarte mult.

K ate se î nfurie.
- Pu ne î n practică c eea ce predici, îi stri gă ea. N -ar
trebui
ea - şisănte-a însori
r tre buicusoăfemeie
fi i atî tdacă nu eşti Cu
de încrezut. nebunmdupă
înd răz neşti
să-mi spui ce să fac cu viaţa mea? O să mă mărit cu
Hugh şi pun pariu c-o să fiu mai fericită decît tine.
Coborî în cabină, unde începu să tremure îngrozitor,
în tim p ce furia făcu loc treptat disperării. A r fi vrut să se
urcre în pat lîngă Hugh pentru puţină căldură şi mîngîiere,
dar faptul că ştia că nu ar fi primit nici una, nici alta, o,
să simtă
făcu ziuă şi rîul şiîncepu
mai acut golul ladinviaţă,
să revină relaţia lor. Cînd
singurul ei gîndse
fu de a fugi de pe iaht.

- Und e sîntem? o în trebă ea pe Murie l cî nd sp ăl au

vasele după micul dejun.
Muriel aruncă o privire pe fereastră.
- La vreo m ilă d e Eclu za C rickfol d, spuse ea. O să
ancorăm de partea cealaltă a ei şi o să mergem să bem
ceva cu nişte prieteni pe nume Peplow, după care o să
ne întoarcem să mîncăm de prînz şi o să pornim înapoi
spre maşini.
- Se pare că m i-am pie rdut com plet simţul orie ntă rii ,
zise Kate. Care e cel mai apropiat oraş?
- Great Molesforth, sp us e Murie l. La vreo şase mile
de Ecluza Crickfold. E un orăşel frumos, cu o biserică
normandă minunată. Am nişte clienţi acolo. Dacă n-ar fi
fost atît de departe de rîur am fi putut să trecem pe la ei.
Furculi ţe le mi ci se pun acolo, drag a m e a .,
Lui Kate i se făcu ruşine deodată pentru faptul că
fus ese un oas pete atît d e îng rozit or.
- Vă m ulţum esc foarte mult că m -aţi invita t, zise ea .
 259

Tu şi Jon ty a ţi fost atî t de drăguţi.

- De ce nu mai sta ţi o z i, să vă bucuraţi de pa tul
dublu? spuse Murie l. A m în cerc at să- i conving pe Tod şi
Georgie, dar e l trebuie să s e apu ce d e |u cru la autobuzul
pentru "Gas Board".
Hugh se încruntă cînd Kate spuse că nu voia să
m eargă la familia Pe plo w.
- Ai î nn ebunit de-a b inelea? se răst i el.
- Mă simt î nc ă puţi n slăbită după ziua de ie ri .
- Sper că nu te superi dacă eu o să m ă duc, spu se e l
în ghesuind tutun în pipă cu un băţ d e chibrit. Clarissa
Peplow este sora Verei Talbot-Lacey, iar
cător. el este jude
- Şi încă unul fo artab u n , spus e Kate . Bineî nţel es că
trebuie să t e duc i.
- Sper că după n untă o să m ă su sţ ii m ult mai mul t,
adăugă el trăgînd din pipă.
Jonty veni spre ei încheindu-şi cămaşa curată.
- Am pus pă stră vul î n c uptor, draga m ea . Te rog să -l
scoţi tu la unu şi jumătate. E un nou mod de preparare,
care cred că o să vă placă tuturor. Se pune chimen
dulce, se adaugă usturoi tăiat mărunt şi, apoi...
- Ajun ge, dra gul m eu, îl întrerup se Murie l ve nind di n
buc ăt ări e îm brăc ată î ntr- un costum al b d e marinar. Dacă
te apuci să-i dai lui Kate toată reţeta, nu mai ajungem
niciodată la familia Peplow. Şi, după noaptea trecută, eu
una a m un chef nebun d e plimbare .
în tr-un tîrziu, coborîr ă cu toţii pe m al. K ate, c are ar
dea de nerăbdare, îi auzi ţipetele lui Georgie, care fu cît
pe ce să cadă în apă. încetul cu încetul, glasurile şi
rîsetete-lor se stinseră. Ea dădu fuga în cabină şi începu
să- şi arun ce lucrurile în valijoară. T oc m ai voia să se dez
brace de costumul de baie, cînd auzi zgomot de paşi. îşi
260

pu se rep ede b luza ş i îm pin se v aliz a sub pat c u pici orul -

exac t la timp. Tod apăru î n p ra g So arele din ziua prece
dentă îi decolorase părul şi îi făcuse pielea de un maro-
în chis.ţrecu
seara Parcă eraî şiunmaiîmvo
tă nu p ătim it al plajelor californiene. De
rbiseră.
- N u vi l? o între bă e l.
- Nu. M-am săturat de judecători ş i, de asem enea, ş i
de pictori înfumuraţi. De ce nu te duci mai repede s-o
farm ed pe doam na Pe plow?
O secundă, se priviră cu duşmănie, după care e!
zîmbi.
-EaBine, o s-cuo fa
îl urmări c. pe fereastra cabinei cum urcă
privirea
dealul cu mersul său atletic cape i se păruse atît de
atrăgător p e vremuri. Nu pleca, ar fi vru t să s trige. Da r îşi
dădu s eam a că ar fi fost un adev ărat masoc hism dacă ar
fi prelungit weekend-ul. Aruncă repede şi restul lucrurilor
în v aliză, la un loc cu g răm ad a d e scrisori, şi îş i puse
costumul cel roz. Chiar şi în starea aceea de amără
ciune,
cată-şi 'cun-ar f i putut murdari.
pantalonii să călătoreasc ă î ntr-o
Scrise repede c ăm aşă despi-
un bilet.
"Dragă Hugh, îmi pare nespus de rău că am plecat
aşa, dar îmi trebuie timp ca să mă gîndesc. lartă-mă că
m-am purtat atît de oribil în acest weekend. Cu dra
goste, Kate."
îl îm pături, scrise n u m ele lui d easu p ra şi îl puse pe
patul de sus. N-o să înţeleagă, o să fie nebun de furie,
îşi
Greaspuse ea sărind
t Mol esfor pe mmile
th - şase al şipepornind rep ed- edup
ste cî mpuri pe ăpotecă.
care
avea să fie liberă ca pasărea cerului. Se grăbea atît de
mult să se î n d ep ărteze d e ia ht, î nc ît atunci cînd es caladă
pfima poartă, într-un cîmp imens, nici nu se osteni să
citească ce scria pe bucata de lemn înfiptă în gardul viu
 261

de lîngă poartă. Porni repede prin iarba tăiată, simţind

cum îi zgîria gleznele. Soarele ardea cu putere. în cu-
rînd, gîfîia şi transpira în costumul ei roz, dar tot mai
putea fi văzută de pe rîu, aşa că menţinu acelaşi ritm în
continu are . Păcat că nu făcu se şi ea jogging cu Hu gh din
cînd în cî nd . Gîndu l la el o făcu să g răb eas c ă pasul. ,
La două sute de metri de rîu, trecu pe lîngă ceea ce
crez u că era o vac ă m are ş i n eagră. Apo i s e uit ă din nou
şi îi văzu ochii mici, biana creaţă de pe frunte, inelul din
nasul t ra ndafir iu şi m işc area n ervo asă a capului. îi aminti
de Hugh, Doamne, nu mai scap de el, fu ultimul ei gînd
coerent.
Pentru o secundă, rămase încremenită de groază,
după care se întoarse şi o luă la fugă. Taurul, suferind
din cauza căldurii, înnebunit de muşte şi lipsit de com
pania unei femele, scoase un muget furios şi porni în
urmărirea ei. Împiedîcîndu-se de muşuroaie, alunecînd
pe bale gi d e vacă, K ate fu gea c ît o ţineau picio are le spre
poartă. Dădu drumul valizei. îi căzu întîi un pantof, apoi
şi celălalt. Taurul se apropia de ea din ce în ce, tropotul
copitelor sale zgudu ind păm întu l. Ea î nc epu să gî fîie .
- Fugi sp re rîu, pentru Du m n ez eu! stri gă o voc e de
pe mal.
Scoţînd un geamăt de groază, cu vreo zece metri
în ainte de poartă, K ate o luă brusc la d reap ta. A p a se
ved ea lică rind în d epărtar e. N -o s ă reuşesc , îşi spu se ea
disperată. Taurul fugeia atît de taie, încît nu se putu opri
şi trecu pe lîngă ea, intrînd direct în gardul viu. Sur
prinzător de repede, ieşi şi porni din nou după ea. Kate
nu mai avea decît vreo douăzeci şi cinci de metri pînă la
rîu, dar animalul o prindea din urmă. îi simţea răsuflarea
fierbinte pe picioare. Gîtul îi era atît de uscat, încît nici nu
pu tea să ţipe. în faţă er a un zid d e urzi ci. Ezită o clipă.
262

- Sari! strigă vo cea î ng rijorată .

Luîndu-şi inima în dinţi, ea ţîşni prin zidul verde şi
dens şi, imediat simţi o durere acută în partea dreaptă, o
greutate ca de plumb trîntind-o la pămînt şi lăsînd-o fără
suflare, împingînd-o în rîu. O să mă înec şi nici nu con
tează, îşi zise ea ducîndu-se la fund. Nu mai avea pu
terea să înoate. în clipa următoare însă cineva o apucă
şi o trase la suprafaţă. Trecură cîteva secunde pînă cînd
îşi dădu s eam a că era To d . O d u s e pe m alul celălalt şî o
lăsă jos fără p rea m ultă b lîndeţe.
- Und e te-a l ovi t? o î n treb ă el venind lîngă ea, eu
pă rul, faţa ş i hainele m ur d are de nămol.
- în partea asta, cre d; zis e ea fără vlagă, a tingî ndu -şi
coastele.
în ciuda protestelor ei, el îi rupse jac h eta, d ezvelin d o
zgî rietură adînc ă în partea dr eaptă a torace lui.
- Proasto ce e şti, zise e l, tam po nînd zgîrie tur ă cu
mîneca jachetei. încă vreo doi centimetri şi ţi-ar fi perfo
rat plămînii.
- N-a m avut încotro. Nu ştiam că e un taur pe cî m p.
- Unde te ducea i, or icum?
- A casă, voiam s ă fug de ti ne . Oh, Doam ne, spuse
ea c ăutî nd în b uzunarul fustei.
-Cee?
- Cre d că a m pie rdut chei le .
În to rcîn du -s e la bordul iah tului şi realizîn d d eo d ată cît
de aproape de moarte fusese, ea începu să tremure.
Tod î i dădu un p ahar m are de conia c.
- B ea ăsta . Pe urm ă, fă u n duş şi spală bine zgîrie- .
tura ai a. O să î nc erc să-l găs esc pe ferm ier ca să- i spun
să-şi ia taurul şi să-ţi recuperez o parte din lucruri.
Ge nun chii înc ă îi m ai tremu rau cî nd dă du drumu l la .
duş. La naiba cu provizia (te apă a lui Muriel, îşi spuse
 263

ea sp ălî nd u-se î ntîi pe co rp şi a po i la cap. Bu cur ia d e a fi

din nou curată aproape că o făcu să uite de usturimea
pe care i-o provocaseră urzicile. Cînd se întoarse în ca
bină, găsi biletul pe care i-l lăsase lui Hugh pe patul de
jos. Era sigură că îl p u s es e pe cel d e sus. Rupîn du-I
bu căţe le , se î n trebă d acă n u'c u m va î l citise Tod.
Cînd se î nt oars e, e l o g ăsi î n salon, înfăş ur ată î rltr- un
prosop roşu decolorat, apa şiroindu-i pe spate din părul
lun g şi negru d e parc ă ar fi fost o sirenă.
— Tim p de o sec un dă, răm ase în prag, chipul său fiin d
complet inexpresiv. Nămolul i se uscase pe umeri şi în
păr şi îi mînjise faţa. Parcă era un miner care tocmai
işşise din adîncul pămîmtului. Apoi intră şi îi puse gean
ta, valiza şi cheile pe masa lustruită.
- îmi pare ră u c ă nu ţi- am găsit ş i pa ntofii , dar ta urul
în cep u s e să-ş i cam piardă răb d area.
Kate era îngrozită.
- Nu i-ai spus fermierului s ă-l ia de a colo? A r fi put ut
să te omoare.
Tod luă paharul ei de coniac golit pe jumătate şi îl
bău. După aceea începu să rîdă.
-Tăuraşul n-â părut nici pe jumătate atît de interesat
faţă de mine cum a fost faţă de tine. Trebuie să fi fost
plăcut să fii alergată de un mascul cu atîta înverşunare.
De ce nu i-ai spus că te doare capul?
Pac, îl plesni ea cu mîna care nu ţinea prosopul.
Se priviră furioşi, în timp ce urmele degetelor ei se
în roşiră în cetul cu în cetu l p e faţa lui m înjită d e noroi. Cu
pumnii încleştaţi, Tod făcu un pas spre ea.
- U-hu, s puse Murie l cu vo cea puţ in înco rdată d in
cauza traversării pasarelei.. Bună, îngeraşilor, spuse ea
dînd buzna în salon. Tu unde ai fost, Tod? Eu una nu
mai pot de foam e, voi ?
264

Apoi se opri deodată, uitîndu-se la Kate, care era

în că udă sub prosop, la Tod , m înjit de noroi, şi la valiză.
- Ce se î ntîmp lă ? întrebă ea î nc întată că era ros t de
bucluc.
Kate deschise gura şi 6 închise la loc.
- Nimic, sp us e Tod scurt, ducînd m îna la ob raz ca să
ascundă urmele de degete. Kate a căzut în apă, eu am
scos-o şi ea a făcut, în sfîrşit, primul duş.
Deodată, Kate simţi mirosul oribil care venea din bu
cătărie.
- Oh, Doam n e, sp use ea pă li nd. Am uit at să opresc
cuptorul.
în clipa urm ăto are, Jonty d ăd u b u zn a în ăuntru, roşu
la faţă d e furie.
- Pă cat, e xplod ă e l. Pă străvul m eu s -a făcut scrum şi
nu mai e nici pic de apă.

- A fo st un w ee kend minunat , spus? H ugh să rutî nd- o

pe Muriel şi urcînd la volan.
- îmi pare nespus d e ră u pent ru păstrăv, îi spu se
K ate l ui Jonty p entru a m ia oară.
Hugh lăsă geamul în jos ppntru a vorbi cu Tod şi cu
Georgie.
- Ne-a m bucura să ve niţ i a m înd oi la nuntă. Să vă
trimitem o invitaţie?
- Da, te ro g, spuse G eorg ie întorcî nd o faţă bron zat ă
spre Tod. îmi plac nunţile la nebunie.
- Mă tem că n -o să pot veni-, zise el. I m ediat cum
termin de pictat autobuzul, va trebui să plec la Paris.
- D&r eu aş p utea să m ă duc şi să vi n du pă ti ne
duminică.
' - Bineî nţele s, d acă vre i, spu se Tod i ndife re nt.
Se dusese în partea lui Kate şi bătea darabana în-
 265

acoperişul maşinii. Apoi se aplecă şi o sărută pe obraz.

- Sp er c- o să f ii fo arte fericită, îi sp us e el înc et. Ca
dar de nuntă, îţi dau cel mai bun avocat în divorţuri din
oraş.
- Sper că Georgie o să po at ă ve ni, zi se Hugh m er -
gînd cu viteză pe autostradă. Toţi magistraţii ar sorbi-o
din ochi. Nu-mi pare foarte rău că Tod nu poate să vină.
Părinţii tăi au avut dreptate, draga mea, nu făcea pentru
tine.
A făcut-o deja pentru tine, îşi spuse ea şi îşi scoase
instrumentele de scris.
- Al te' scr isori de m ulţum ire , s pu se Hugh scoţî ndu-şi
pipa. Eşti ca o albinuţă.
- Ul ti ma, spuse e a.
Soarele la zece-grade arunca umbrele lungi ale ma
şinilor în mers pe bordura înverzită. Kate trecu adresa şi
num ărul de tel efon fo arte clar în partea de s us a pagini i.
"Dragă Tod '' începu ea, "m-am hotărît să nu mă mai
mărit
seamacuceHugh. îţimulţ
greşeală umesc căarm-ai
îngrozitoare fi fostfăcut să-mi
pentru dau
amîn-
doi. Cu toată dragostea mea şi Domnul să te binecu-
vînteze, Katie."
A doua zi, la birou, bătu la maşină adresa pe un plic
maron, ca să nu o supere pe Georgie, şi.îl expedie.

La început, toţi fură înţelegători cînd ea le spuse că

nu se putea căsători cu Hugh. Hugh însuşi fu amabil, dar
protector. Imediat o duse acasă la părinţii, în Bath, ex-
plicîndu-le că era într-6 stare teribilă de surescitare şi că
Tod fu ses e p e ia ht, tulb ur înd -o şi mai jp u lt . Părinţii ei îi
spuseră că avea nevoie de un somn bun, că se obosise
prea mult. Chemară doctorul, care îi dădujjn sedativ şi
266

spuse că nu trebuia să se mai ducă la serviciu în ultima,

săptămînă.
Şeful ei înţelese perfect, ea lăsase deja totul în or
dine, iar el şi colegii de serviciu aveau să o vadă la
nuntă.
A doua zi, cînd ea nu dădu nici un semn că s-ar fi
răzgîndit, doctorul fu chemat din nou şi stătu o oră de
vorbă cu Kate în salon.
- îm i pare foarte ră u, Eliz abeth, dar n u găses c că
este ceva în neregulă cu Kate. Regretă nespus că su
pără pe toată lumea, dar e hotărîtă că ar face o greşeală
măritîndu-se cu Hugh, asta-i tot. Mai bine că se întîmplă
acum, decît peste şase luni sau şase ani. Nu fiţi prea
severi cu ea, îi trebuie mult curaj ca să facă asta.
După asta, Elizabeth Drayford fu cea care avu nevoie
de sedative. Scenele care urmară fură mai cumplite de
cît îşi putuse închipui Kate. Tatăl ei tuna şi fulgera, Hugh
era f urios ş i răută cios. S p u n ea tot timpul că se făcu se de
rîs în faţa tuturor superiorilor săi şi ce'avea să se în-
tîmple cu casa cea nouă şi cu discursul pe care îl pregă
te a de s ăptă m îni la rî nd.
Cel mai rău era că mama ei o ataca nonstop, acum
iste rică , în clipa ur m ătoare, răzbu năto are.
- După atî ta m unc ă ş l atî tea pla nuri , ne- ai dezam ă
git, striga ea. Dai cu piciorul unui soţ ideal ca să devii o
fată bătrînă. Nu pot să înţeleg de ce, cînd e atît de
fermecător, de inteligent, un bun jucător de bridge, şi,
dacă-ţi închipui că o să stai toată viaţa aici, te înşeli.
Tatăl tău şi cu mine ne-am gîndit să-ţi transformăm fosta
cameră în a doua cameră de oaspeţi. Mulţi dintre priete
nii noşt ri p referă să nu do arm ă în aceeaş i cam eră cu al te
cupluri cînd rămîn peste noapte.
- Nu- ţi fa ce gri ji, sp us e K ate, în cerc înd să p ară l ini şt i
 267

toare, o să locuiesc în altă parte, n-o să vă mai deranjez.

- Dar de ce , de ce , d e c e ?
- Hu gh nu mă i ubeşt e.
- Te-ar iub i d acă ai f i mai d răguţă cu e l, în ultima
vr em e te- ai purtat îng rozitor.
- Şi ni ci eu nu-l iubesc.
- Ă sta e ce l m ai idi ot motiv. î l placi.
- Nu, cre d c ă e un idi ot în cr ezut şi în fum urat şi îmi
face silă cînd mă atinge şi cînd suge din pipa lui scîr-
boasă, spuse Kate suspinînd cînd repetă ciMntele lui
Tod.
- Crezi că e u l- am iubit pe tată l tă u cînd m -am m ări 
tat cu el?
- Nu l-a î iub it nicio dată, strigă Kate. De ac eea sînt în
halul ăsta. N-am văzut nici un pic de dragoste sau afec
ţiune între voi cînd eram mică. Cu atîţia ani în urmă, mi-a
fost frică să mă dăruiesc lui Tod, pentru că mereu îmi
băgaseşi în cap că sexul e ceva rău şi oribil. Ei bine, e
ceva rău şi oribil cînd îl faci cu un bărbat pe care nu-l
iube şt i - ca Hugh.
- Cum îndrăz neşti să- m i vorbe şti aşa? spuse mam a
ei şi gîtul i se umplu de pete roşii. E numai vina lui Tod, e
un porc. înainte să te duci pe iahtul ăla, erai foarte bu
curoasă să te măriţi cu Hugh. Oricum, continuă ea cu
satisfacţie în glas, Hugh mi-a spus că Tod are o iubită
frumoasă şi tînără şi nu ţi-a dat atenţie deloc. Pun pariu
că şi-a spus că nu mai arăţi atît de bine.
Şi scandalul continua la nesfîrşit. în următoarele un
sprezece zile, Kate împachetă toate cele trei sute de
cadouri de nuntă şi le duse la poştă, pentru a le trimite
înapoi tuturor ju d ecăto rilor şi avocaţilor im portanţi care le
trim iseseră a tî t de a m abili. Cel puţin, dup ă asta, pu tea să
se ang ajeze c a îrrtpacheta tor, î şi sp us e ea cu triste ţe .
268

Dar, în ciuda tuturor acelor discuţii, avea senzaţia că

se afla într-un submarin pe fundul oceanului, cînd, la
suprafaţă, era furtună. Era extrem .de conştientă că su
părase
putea săpesetoată lumeadecît
gîndească şi căla Tod.
se purtase
Ştia că oribil,
nu maidaravea
nu
ce să spere. îi spusese clar pe iaht că nu o mai iubea.
Totuşi, se agăţase de nişte firimituri de speranţă că el
s-ar fi putut răzgîndi în privinţa ei, pentru că avusese
curajul să rupă logodna cu Hugh şi, poate să-i răspundă
la scris oare.
Telefonul suna întruna, rudele şi prietenii vrînd să
ştie dacă nunta se contramandase cu adevărat. De ase
menea, soneria suna tot timpul, vecinii trecînd pe acolo
sub motiv că voiau să-şi exprime compasiunea pentru
Elizabeth Drayford, dar, în realitate, dorind să afle detali
ile întunecate ale despărţirii, pentru că Elizabeth fusese
atît de mîndră de partida pe care o făcuse fiica ei. De
fiecare dată cînd suna telefonul sau soneria, lui Kate îi
tresărea inima, crezînd că era Tod, dar nu era. Nu primi
nici un semn de la ei nici printre grămezile de scrisori
care soseau de două ori pe zi şi pe care ea le răsfoia
disperată.
Era vine ri seara. Nu nta a r fi tre buit să aibă loc a do ua
zi şi T od trebu ia să fi plecat d eja sp re Fran ţa. K ate .m i
zase pe o şansă la un milion că el avea să se întoarcă şi
pierduse. Acum trebuia să recunoască faptul că viaţa ei
era distrusă. Era bucuroasă că Hugh dispăruse, dar cum
avea s ă trăi ască ea tot re stul vi eţii ? P arcă A .E. Hou sm an
scrisese: "Cel care iubeşte de mai multe ori, n-a iubit
niciodată." *
în acel w eek en d trebuia să g ăs eas c ă o c am eră unde
să locuiască şi, apoi, o slujbă. După ce plătise din buzu
narul ei pentru tort, rochiile domnişoarelor de onoare,
 269

anunţului din Times de rupere a logodnei, timbrelor pen

tru pachetele expediate, taxa pentru cort şi alte o sută
unu lucruri, nu îi mai rămăseseră decît două sute de lire
în b ancă.unde
Katamoja, Era ar
d efiaju ns săpentru
putut lucrezeunpentru
bilet oameni
pîn ă înaleEtiopia sau
căror suferinţe erau mult mai mari decît ale ei.
Pe ntru prima oară d e cî nd se î nto rs ese de pe ia ht, se
bucura că rămăsese singură acasă. Părinţii ei se duse
seră la o petrecere în partea cealaltă a oraşului. Mama
ei, care slăbise un kilogram din cauza stresului, arăta
foarte bine în rochia şi cu pantofii pe care şi le cumpă
rase pentru nunta lui Kate. Acest lucru declanşase alt
atac.
‘ - Detest să port astea, spu sese Eliza beth Drayford la
plecare. Dar, după cît am fost nevdiţi să cheltuim, n-o
să-mi pot permite să port altceva ani de zile de-acum
în colo.

Rămînînd singură, Kate făcu o baie, spălîndu-şi tot

praful de la talaş din păr, după care îşi puse o pereche
de blugi roz vechi şi un tricou mov decolorat. Apoi se
duse în grădină. Un sturz cînta şi aerul mirosea a trifoi şi
flori de portocal, nemţişori uriaşi şi de un albastru închis
străpungînd amurgul violet. Trandafirii roz păreau să tre
mure în aerul nemişcat. îşi dădu seama cu un sentiment
de remuşcare că tatăl ei îngrijise cu dragoste fiecare
floare ca să arate perfect în ziua nunţii.
Pe discul soarelui nu se vedea nici o urrnă a trecerii
timpului. Ca şi mine, îşi spuse ea cu tristeţe. Am ajuns la
douăzeci şi nouă de ani şi n-am realizat nimic, în afară
de faptul că am încurcat vieţile altora.
Se cutremură şi îşi cuprinse braţele deasupra coa-
telor ca să se în călzeasc ă. Trebui a să intre în cas ă ca să
270

preg ătească c eva pentru c ina pări nţil or ei.

Cînd vîra în cuptor budincă cu cartofi şi carne, auzi
cheia în broască. Se întristă imediat, se întorseseră deja
-Martini-uri
m am a ei,seci.
bine disp us ă şi c u ochi .i scînte ind d up ă cîte va
- Prea umili tor, sp us e ea sco ţînd u-şi pa ntofi i. Toată
lumea m-a întrebat de nuntă. Toţi sînt de părere că te-ai
purtat oribil, Kate. Erau acolo şi Tom cu Sue cu fiica şi
ginerele lor, cu un bebeluş superb într-un leagăn porta
bil. Sue m-a dus sus să-l văd. "Biata de tine,” a zis ea,
"nu cred c-o să mai ai nepoţi acum."
Elizabeth Drayford scoase batista şi îşi suflă nasul cu
zgomot.
- A i reuşi t să vorbe şti c u unchiu l Trubs haw să- i sp ui
că nunta s- a contramandat? continuă ea pe un ton mai
arţăgos.
- L-a m sun at toată z iua, d ar n-a răspuns n ime ni,
spu se Kate , aşa c ă i- am tri mis o tele gram ă.
- Sper s- o p rimească, pe ntru că nu vrea u să ne pic e
pe cap tot w eekend-ul.
- Ce-ar f i să t e duci să te sch imb i, El iz abeth? spuse
Henry Drayford, care ştia că, d ac ă m ai av ea loc o scenă,
nu m ai m înc a în seara ac eea.
- Toată lumea m i-a a dm ira t r ochia , spu se m am a ei
reluînd tonul de martiră urcînd scările, dar eu nu mă
gîndeam dşcît că ar fi trebuit s-o port în împrejurări mai
fericite.
Kate oftă, aflîndu-se mai aproape de punctul maxim
al deprimării decît în ultimele două săptămîni. Dădu dru
mul b oabelor de fasole î ntr-o o ală î n care cloco te a apa.
- Gră dina arată superb, zi se ea cu o voce î nc ărcat ă
de emoţie, niciodată n-am văzut-o mai frumoasă, trebuie
să fi muncit mult. îmi pare nespus de rău.
 271

Henry Drayford se duse lîngă ea şi o bătu pe umăr.

- Nu con teaz ă, n u co n tează, m amei tale o să -i trea 
că, totul o să pară mai frumos peste cîteva zile. Bei
ceva?Ea încuviinţă, nefiind sigură că putea vorbi, şi îl privi
cum se duse spre tava eu băuturi din salon.
Tocmai punea sace în fasole, cînd auzi zgomotul pu
ternic al unui motor şi scrîşnetul pietrişului. Apoi o auzi
pe mama ei ţipînd.
- Ce s -a-ntîmp jat? î ntreb ă ea ieşind î n ho l ala rm ată.
- Vine un autobu z! 'St ri gă m am a ei . Ce naiba caută
aici? Henry! E un autobuz afară, spune-le să plece ime
diat. ^
- CrecJ că m am a ta a b ăut prea mult, mu rmu ră Hehry
Drayford ieşind din salon cu un pahar mare cu whisky şi
cu unul cu gin şi tonic.
Kate dădu fuga la fereastra holului. Categoric, un auto
buz viu colorat înainta pe alee, minunat pictat cu ini
mioare, trandafiri, crini, irişi galbeni şi trifoi, toate legate
în tre ele prin ghirland e d e viţă d e un v erd e deschis şi
panglici de un roz pal.
Nu s e pu tea gîndi dec ît la fa ptul c ă era foarte frum os .
Apoi rămase încremenită, încleştînd mîinile pe pervazul
ferestrei, deoarece pe autobuz erau pictate cu litere de
un roz aprins cuvintele "O iubesc pe Kate Drayford."
Un nod imens i se puse în gît. închise ochii, nevenin-
du- i să c readă, d ar l acrimile ţî şn iră de su b p leoape. Ţî şni
imediat pe uşă şi citi cuvintele din nou.
Kate Drayford." »
"O iubesc pe
în clipa urm ăto are, uşa cabinei se deschise şi Tod
sări cu picioarele sale lungi.
Kate o rupse la fugă pe alee, oprindu-şe direct în
braţele lui.
272

- Ah , Tod , dragul m eu, cred eam că e şti în Fra nţa.

- Şi eu c redeam că trebu ie să f ii la tfr eo petrec ere a
burlacilor, chiuind cu toate rudele lui Hugh. Nu mi-am dat
s eam a că e vine ri ş i m -am trez it prin s în tra ficul de w eek 
end.
O îmbrăţişă foarte strîns. Ea îi simţi bătăile puternice
ale i nimi i şi căm aşa alb astră udă d e transpira ţie.
- Kati e, scu m pa m ea, şt iu că e ulti ma înc ercare, dar
nu poţi să te măriţi cu Hugh, te rog, n-o face. îmi frîngi
inima.
- Dar nu m ă mări t, spuse ea pe jum ătate rî zînd, pe
ju m ătate plîn gîn d, n-ai primit scrisoarea m ea?
- Ce s crisoare ? în trebă el u imi t.
- Ţi- am tri misx o scrisoare acum vreo dou ăsprez ece
zile, în care ţi-am spus că am rupt logodna.
- Ai băt ut a dresa la maşină?
- Da, era un pli c m aron . M -am gîndit că, altfel, l-ar fi
deschis Geor gie şi s-ar f i înfuriat.
Tod sco ase u n geam ăt.
- Ah , scum pa m ea. A r fi tre buit să -ţi a duci am inte că
nu deschid niciodată plicurile cu facturi. Dumnezeule, nu
mi-am dat seama. Şi, în tot-timpul'ăsta, ai aşteptat să-ţi
dau un semn de viaţă, gîndindu-te că nu-mi pasă. Nu
suport.
Avea lacrimi în ochi cînd se aplecă să o sărute, ţi-
nînd-o atît de strîns, încît ea avu senzaţia că i se rupeau
coastele. îi simţi barba zgîriindu-i obrazul şi părul aspru
sub degete şi stomacul i se topi ca ceara de bucurie,
dorinţă fizică şi uimire. în cele din urmă, vru să tragă aer
în piept şi el îş i lipi o b razul d e părul ei, m în gîindu-i faţa
iar şi iar cu degetele, ca şi cum ar fi vrut să fie convins
că era acolo.
- M-am purtat a tît de oribi l cu tine pe i aht, d ar sufe-
 273

ream atît de mult, spuse el. Am auzit că vii cu un tip

nemaipomenit. Eram ros de gelozie şi nu voiam decît
să-ţi plătesc pentru toată suferinţa pe care mi-ai provo
cat-o şi să-ţi arăt că nu puteai să mă mai răneşti. Chiar
m-am amăgit singur că totut s-a terminat, pînă cînd te-a
fugărit taurul. Atunci mi-am dat seama că încă te mai
iubeam şi că ratasem totul. Aş fi venit mai devreme, dar
mi-am spus că cel mai potrivit dar era un autobuz pictat.
- E minunat , spus e K ate cu o vo ce sug rum ată . E cel
mai superb lucru pe care l-am văzut vreodată, nici nu-mi
vine să cred. Dar ce-or să sp un ă ce i d e la " Gas Board"?
- Proba bil că or să facă puţină gălăgie î n priv inţa
textului, dar ştiu că e cel mai adecvat, spuse Tod. Chiar
o iubesc pe Kate Drayford.
Ea se desprinse din braţele lui şi îl privi, observîndu-i
barba nerasă de cinci zile, cearcănele, ochii injectaţi,
cămaşa şi blugii pătate de vopsea. îşi înăbuşi un hohot
de rîs.
- Zău, Tod, ară ţi î ng rozitor, spu se ea cu reproş î n
glas. Te-ai neglijat în ultimele două săptămîni. Erai atît;
de frumos altădată. Dacă ai fi ţinut la mine cu adevărat,
nu m-ai fi lăsat să te văd aşa. Cred că nu te-ai spălat pe
cap de cîteva zile.
Pentru o secundă, pe chipul lui apăru un licăr de
în do ială şi nelinişte, dar, apoi, o v ăzu rîzîn d.
- Răutăcioaso, sp use e l luî nd-o în braţe . Dum n e
zeule, ce proşti am fost să pierdem zece ani. Oh-oh,
m urm ură e l uitîndu-se peste um ărul e i, sp re casă, Reg an
şi Corn w all vin înc o ace. .
Kate încercă să se întoarcă, dar braţele lui o strîn-
geau cu putere.
- Bu nă sear a, Eli za beth. Sa lut, Henry. M ă scu zaţi că
vă d eranjez într- un m om ent d e tr iste ţe .
274

- Cum înd răz neşti să vi i ai ci? z ise El iz abeth Dr ayf ord

indignată. Sînt sigură că numai tu'eşti de vină peptru
fapt ul că s-a rupt l ogo dna.
- Sper, zi se To d. Vă asigur, î ns ă; că î i vă f i mult ma i
bine cu mine. Am venit să-ţi cer mîna fiicei tale, Henry.
Kate sări ca arsă.
- Eşti sigur? îl întreb ă ea em oţion ată .
- Absolut, spu se e l trăgî nd -o îna po i în braţe şi m în-
gîindu-i părul. Nu mai am de gînd să pierd timpul.
- Ei bine , e ceva foarte ne obişnuit, murm ură Henry
Drayford.
- Treb u ie să m ărt urisesc că, dacă nu ne d aţi pe rmisiu
nea, oricum n-o să renunţ, spuse Tod.
- îng rozitor, zise Eliza beth , Nu te- ai sch imb at deloc,
Tod.
- Şi tu e şti aceeaş i din totd eauna, sp us e el poli ticos.
Deodată, toţi tresăriră cînd auziră un claxon insistent
şi un Morris foarte vechi rată cu puţin stîlpul porţii, venind
pe alee hurdu căi nd u- se.
- Dum neze ule, e Tr ub sh aw, spuse Henry Dr ayf ord.
- Parcă a i spus că i- ai tri mis o telegram ă, zise Eliza
beth cu o voce stridentă. Nimic nu eşti în stare să faci
cum trebuie , Kate. Ac um va tr ebui să ne petrecem w eek-
end-ul amuzîndu-l.
- Am obţinut un c ert ifi cat special astă zi , zi se Tod
ducînd-o pe Kate de mînă spre autobuz. Spuneţi-i lui
Trubshaw că, dacă mai rămîne pînă luni, va putea să
vină la nunta lui Kate, pînă la urmă.
 Lisa

Toate angajatele de la firma Throgmorton and Wil

liams fură emoţionate cînd Paul Buchanan vizită biroul
pfentru prima oară.
Purta o cămaşă albastră, care se potrivea cu strălu
cirea de safir a ochilor săi, şi era atît de înalt, de blond şi
de bronzat, încît, în întunericul prăfuit al biroului, ar fi
putut fi confundat cu un Zeu al Soarelui care rătăcise
c alea pe cer - num ai că, î n faţa clădi rii , era parc at u n
Aston Martin b leum arin, nu un car în flăcă ri.
O singură persoană păru indiferentă faţă de sosirea
sa, Lisa Aitken, secretara domnului Throgmorton, care
veni în hol să-l întîmpine.
Să stea de vorbă cu femeile era ceva la fel de firesc
pentru Paul Buchanan ca' respiraţia şi, urcînd împreună
cu domnişoara Aitken cele trei etaje pînă la biroul dom
nului Throgmorton, el remarcase dintr-o singură privire
276

că urcatul acelo r scă ri to ată ziua trebu ia să fi fost motivul

pentr u care ea era atî t de zveltă.
Domnişoara Aitken îi aruncase un zîmbet rece şi nu
sp us ese nimic - o reacţie cu care Pa ul nu era deloc
obişnuit.
Dom nul Throg m orton îl f ăcu s ă aştepte cî teva m inute
şi ac es t interv al îi oferi l ui Paul p rile jul d e a o stud ia mai
atent pe domnişoara Aitken, care stătea în faţa maşinii
de scris, mişcîndu-şi degetele pe taste cu viteza unui
pianist de concert.
Nu, ca siguranţă, nu era genul lui, prea slabă, prea
palidă, nefardată, ochelari, rochie cenuşie, demodată, şi
păr de un auriu pal strîns într-un coc pe ceafă. Paul
prefera brunetele.
Mai tîrziu, fu condus într-un birou spaţios şi dezordo
nat şi domnul Throgmorton îl privi pe deasupra ochela
rilor bifocali.
Apoi, ca un cîine care îşi aminti unde era ascuns
osul, scotoci printre hîrtiile de pe birou, pînă cînd găsi un
manus cris de c are era ataş ată o scrisoare .
- Domnul Buchana n! exc la m ă el.
Paul încuviinţă. Domnul Throgmorton se răsuci pe
scaun şi spuse că accepta încîntat romanul lui Paul de
spre' cu rse de m aşini. Un avan s de o m ie de lire era
acceptabil?
Paul, care primea de două ori pe atît pe lună dintr-un

venit necîştigat
f-o făcea prin muncă,
acea ofertă fu uimit
şi acceptă de plăcerea pe care
imediat.
- Cred că acest lucr u tre bu ie sărbă torit , z ise domnu l
Throgmorton descuind dulapul din spatele lui, de unde
scoase o carafă de sherry. Dă-mi voie să adaug, zise el
lustruind două pahare, că trebuie să-i mulţumeşti dom
nişoarei Aitken. Este o secretară admirabilă, dar nu se
 277

entuziasmează prea uşor. Ei bine, a luat manuscrisul

dumitale acasă în weekend şi, luni dimineaţă, a venit
în cîn tată, insistînd că trebu ie să-l publicăm . Astfel în 
curajat, ţi-am citit cartea, domnule Buchanan, şi am fost
întrutotul de acord cu d o m n işoara A itken.
După asta, Paul avu vu totul altă părere despre Lisa
Aitken. Ar fi vrut să-i mulţumească imediat, dar ea ple
cas e deja. -
- Casa dom nişoar ei Aitke n este în W est Country, î i
explică domnul Throgmorton. întotdeauna pleacă vine
rea a colo pentr u sfî rşit ul de s ăpt ăm înă.
Paul fusese
din roman. de acord
Dar, cum timpulcusău era
m odificarea a num
împărţit între curse,itor pasaje
barlca comercială a tatălui său, unde era angajat, iar,
serile, era ocupat cu o mulţime de femei frumoase, trecu
vreo lună pînă cînd predă manuscrisul revăzut.
Iarăşi urcă scările în urma Lisei Aitken. Observă că
avea nişte glezne fermecătoare. Aruncîndu-i faimoasa
privire ucigătoare, îi spuse:
- Bănuie
tru faptul sc că dum
că romanul meu ita le treacceptat.
a fost buie să îţi-ţi sînt
m ulţumesc
teribil pen
de recunosc ăt or.
- Mi-a plă cut foarte mult, zise ea simplu. Am fost atî t
de absorbită de lectura sa, încît era să uit să cobor unde
trebuia. Ne-am gîndit la copertă. Vrei să vezi cîteva idei?
Vocea îi era caldă, dar se bîlbîia uşor. De asemenea,
în timp ce se uitau la d es en e, Paul observă că av ea
unghiile roase pînă în carne şi că avea două fire re
maiate la ciorapi.
Paul cunoştea numai femei care aruncau ciorapii în
clipa în care se rupeau. îşi petrecu ceva timp parcurgînd
manuscrisul cu domnul Throgmorton şi şra aproape opt
seara cînd ieşi din birou în aerul plăcut al serii de pri
278

măvară. Aruncînd-o privire în josul străzii, o văzu pe Lisa

Aitken îndreptîndu-se spre staţia de autobuz. Mergea cu
umerii aduşi şi tîrîndu-şi picioarele. Fugi după ea.
- Am m aşina în ap rop iere , îm i da i voie să te conduc?
Ea s e înto arse.
Părea îngrozitor de obosită şi chipul îi era complet
golit de orice culoare, cu excepţia unor semne roşii de
fiecare parte a nasului, un de fus eseră oc hela rii .
- Nu- i nevoie, m ulţum esc, spus e ea. Autob uzul d in
colţ mă duce pînă acasă.
în clipa ac eea, patru au to b u ze trecură pe lîngă ei
unul după altul. Ea scoase un ţipăt, alergă după ele, dar
era prea tîrziu.
Paul se dus e după ea zî m bind .
- Ac um trebuie să- m i accepţi oferta , altf el o să aş 
tepţi mult pînă cînd o să vină alt autobuz, spuse el luînd-o
de braţ.
Ea îşi trase braţul, de parcă ar fi fost înţepată, şi
spuse bîlbîindu-se că nu o deranja să aştepte.
Paul era obişnuit să nu fie refuzat.
- Ha ide, sp use e l ferm, vreau să te conduc.

- N-ar tr ebui s ă stai atî t de tî rzi u, î i sp us e el în m a

şină. De cît timp luc rez i în do m eniu?
- De vreo do i a ni.
- Ş i îna int e?
- Am studi at te at rul.
El o privi cu interes.
- Ce te- a fă cut să re nunţi ?
Ea ezită şi apoi răsp un se: y
- A m descoperi t că nu eram foart e ta le ntat ă.
El pomeni cîteva piese care îi plăcuseră îţi ultima
vreme* Ea nu văzuse nici una, însă.
 279

- Trebuie să facem cev a în privi nţa asta, zise e l.

Ploaia din după-amiaza aceea făcuse grădinile lon
doneze să revină la viaţă. Aerul mirosea a liliac. Era o
seară sup erbă ş i Pa ul nu se grăb ea.
în Knightsbridge, o fată fru m o asă se îm b ăia şi se
parfuma pentru întîlnirea din seara aceea, o fată despre
care el ştia că avea să-l aştepte.
O privi din nou pe Lisa, care stătea tăcută lîngă el.
Adierea uşoară îi adusese cîteva şuviţe de păr blond
peste faţă şi îi colorase obrajii puţin. Părea aproape dră
guţă. Fu uimit cî nd se auzi î n treb înd - o:
- Vre i să cine zi cu m ine m îine seară ?
- înto tdeauna plec l a sf îrşit ul săptămînii.
- Atunci , l uni ?
- Lun ea l ucrez pî nă tî rz iu.
-Marţi?
Ea îşi îndoia fusta nervoasă. Se bîlbîi mai tare ca
oric înd atunci cînd sp us e: *,
- Nu cre d, mu lţ umesc.
Nici m ăcar o sc uză, de data ac easta.
- Haide, sp use Paul. Mă c ar cina , pe ntru fa ptul că a i
făcut ca ro/ nanul m eu să fie a cc eptat. Fără obl iga ţii - pur
şi simplu, îmi place să-mi achit datoriile.
Ea îl privi gînditoare un minut, ca şi cum ar fi cîntărit
avantajele şi dezavantajele. Apoi, încuviinţă uşor.
- Eş ti foarte amabil. M i-ar face p lăce re, mulţum esc.
în elipa în c are o lăsă în faţa uneia dintre ac ele case
edwardiene urîte şi roşii din apropiere de Wimbledon,
Paul începu să se înjure.
O fată ştearsă şi demodată. Făcuse tot posibilul ca
ea să accepte, cînd, în realitate, el nici nu voia să iasă
cu ea . ; ■
Ei bine, îşi spuse el plictisit, întorcîndu-se spre Lon-
280

dra - .o piesă de teatru , o cin ă scurtă, un d rum la el

acasă, apoi, la revedere, scumpo, ne mai vedem, şi tre
cea la alta.

Aitk Asta ar fi aerele

en pentru trebuit săei.o înveţe minte pe domnişoara
Totuşi, luni, una dintre prietenele preferate ale lui Paul
se înt oars e di n B erm ud e şi , mar ţi dim ineaţă, el tocmai se
pregătea să o sune pe Lisa pentru a contramanda cina,
cînd primi o scrisoare.
"Stimate domn Buchanan, a fost foarte frumos din
partea dumneavoastră să mă invitaţila cină mîine seară,
dar
rău. mi-am amintit că aveam
A dumneavoastră sinceră,ceva
Lisaaranjat
. îmi pare foarte
Aitken."
Pa ul era fur ios - faptul de a f i lăsat ba ltă e ra o ex p e
rienţă cu totul nouă, care nu îi plăcea deloc. Se gîndi să-i
trimită biletele de teatru împreună cu un bileţel sarcastic,
în să, d upă ce se gîn di toată ziua, se trezi conducîn d
maşina spre Throgmoijton and Williamspe la ora şapte.
Avu ngroc.
Ea era la coadă în staţia de autobuz, purtînd aceeaşi
rochie cenuşie fără nici o formă pe care o avusese şi în
celelalte două dăţi. Oare nu avea alte haine?
- Nu- i nimic bun la televizor î n s eara asta, stri gă el
oprind lîngă ea.
Ea roşi şi se făcu că nu-l vede. Toţi cei din staţie
priveau. Paul se aplecă şi deschise portiera.
- Hai de, urcă , sp us e el.
Lisa con tinuă să pr iveasc ă f ix drept înainte.
- Dom nişo ară Aitken, spu se e l a prinzî ndu -şi o ţigară ,
în curc circulaţ ia.
- Un pri ete n de- al du m neavo astră vă face semn, î i
spu se Lise i o fem eie grasă.
Toate maşinile opriră în spatele lui şi claxonau.
 281

Tremurînd de furie şi ruşine, ea urcă şi trînti portiera.

- încotro, dom nişo ară ? întrebă el şi îi z îm bi. Aş putea
să te las acolo unde ai întîlnire indiferent cu cine.

Jos. Lisa îl privi furioasă un minut, după care lăsă ochii în

- Dom nu le B uc hanan, ăăă, te- am min ţit. Nu a m nici
o întîlnire, dar n-are nici un sens să ies cu dumneata. Nu
sînt genul dumitale.
Culoarea îi apărea în obraji şi îi dispărea.
- De sigur, e u s înt ce l m ai î n m ăsură să ho tăr ăsc
asta, spuse el cu blîndeţe. Te rog, Lisa. Am două bilete
la "Hamlef
- Of, spuşisenuea
amtîcenjind,
să facdarcunuele,sî te rog!
nt îm br ăcată pentr u
aşa ceva.
- Pe mine n u m ă deran jează, sp use e l întorcînd.
Opriră să bea ceva şi ea îl întrebă dacă putea să se
•ducă să se aranjeze puţin. El fu amuzat cînd o văzu
ăpărînd peste cinci minute. Doar se spălase pe faţă şi îşi
strîns ese părul din nou - nu parfu m , nu r uj, nu fa rd.
Era ceva nou să meargă la teatru cu ea. de obicei,
mergea cu fete după care întorceau capul toţi bărbaţii.
Lisa parcă ar fi fost invizibilă pentru cei din jur. Acest
lucru îl făcu să fie ciudat de protector.
Lui îi plăcu piesa, deşi o mai văzuse o dată. Dar, şi
mai mult îi plăcu să o v adă atî t de î nc întată - acum
emoţionată pînă la lacrimi, în clipa următoare, rîzînd ca
un copil. Era atît de fascinată, încît, o jumătate de oră
după aceea, nu putu să spună nimic.
în tim pul cinei, sub influenţa luminilor calde şi a vinu
lui, el reuşi să o facă să se relaxeze puţin, dar încă era
foarte m ult în defensiv ă.
în loc să o ducă la el ac as ă, o d use direct la ea. A vea
prea multă experienţă ca să nu îşi dea seama că ar fi
282

fost o n ebunie să î n cer ce c eva î n s eara aceea.

Cînd mai aveau vreo treizeci de secunde pînă acasă,
ea îi mulţumi pentru tot şi, cînd el opri, ea apăsă repede
pe c lanţă.
- Noap te bun ă şi m ulţum esc, zise apoi ş i cob orî re
pede. ....
- Sta i puţi n, scu m po , nu te mănînc, stri gă el.
Dar ea urcă treptele în fugă şi scotoci în geantă după
chei. Paul alergă după ea şi i se aşeză în faţă, proptin-
du-şi umerii puternici de uşă.
Ea ridic ă din nou p rivire a - tremu ra ca va rga.
- Te rog, la s ă-m ă să int ru. A fost minunat, dar sînt
foarte obosită.
- Ce zi ci de m îine? s e tre zi el întrebînd.
Ea clătină din cap, însă.
- Trebu ie să lucrez pînă tî rz iu.
- Dar t rebuie să mănînci, spu se e l luî ndu-i cheia din *
mînă şi descuindu-i uşa. Vin să te iau pe la nouă.
Şi aşa începu totul. Pentru prima oară îo viaţa lui,
Paul descoperi că avansa pas cu pas. La ea mai mică
mişcare greşită, ea fugea repede.
în copilărie, el îm b lîn zis e o vev eriţă şi bucuria pe
care îşi aminti că o simţise prima oară cînd ea luase o
alună din mîna lui, semăna cu triumful pe care îl simţi
prima oară cînd Lisa îşi lăsă mîna într-a lui.
Niciodată nu vorbea despre sine. De asemenea, îl
nedumerea şi faptul că părea să aibă foarte puţini bani -
cei de la Throgmorton trebuia să-i dea un salariu destul
de bun şi totuşi părea să aibă foarte puţine haine şi el
bănuia că, adesea, sărea peste masa de prînz.
Weekend-urile reprezentau alt mister. După multe in
siste nţe, e ra p regăti tă să- l v ad ă apro ape î n fiecare s eară
în cursul săptăm în ii, dar, în fiec are vineri, pleca în pro-
 283

vincie şi se întorcea abia duminică seară tîrziu. Orice

sugestie cum că ar fi trebuit să rămînă la Londra sau că
el ar fi trebuit să vină să o viziteze, era refuzată cate
goric.
- Mătuşa m ea e bătrî nă şi n u- i plac musa fir ii , spuse
ea şi gata.
Adesea, cînd era cu el, ochii i se întunecau şi el avea
senzaţia că se afla la mile întregi distanţă.
Treptat, el renunţă la celelalte prietene, ceea ce nu fu
uşor, deoarece erau insistente, dar, pe lîngă Lisa, pă
reau artificiale şi încrezyte. El rîdea cînd se gîndea la
acestpe luc
fată careru:nici
Panuul oB sărutase.
uch ana n - un Casanov a - le gat de o
Apoi, într-o seară, cînd mergeau spre casă, Lisa îi
propuse să meargă să cineze la ea. Ziua pe care o
alese, îşi dădu el seama după ce acceptă, era ziua lui de
naştere. Nu îi spuse. Nu voia ca ea să cheltuiască bani
pentru el. Extrem de curios, se duse la ea.
- La mu lţ i ani, spus e ea de cum îi deschise.
-EaDezîmbi
undlarg.
e naiba ai ştiu t? '
- Ţi- ai t recut data n aşte rii pe contra ctul cu editura.
As tăz i îm plineşti do uăzeci şi no uă d e ani.
El se st rîmb ă. - *
- Mă apropii rapid d e «senil ita te.
Ea îi dădu un pachet. Era o cămaşă de un albastru-
păun extrem de scumpă pe care el o admirase cu cîteva
zile -în Draga
urm ă, m
cînd
ea ,trec us eră cu
nu trebuia să mf aşina pe Jermyn
aci asta, sp use elStre et.
l uîn-
du-i mîinile într-ale sale.
- Tu m i-ai dat mult mai mult, spus e ea cu tr iste ţe .
La început, florile, tortul roz, maioneza de crevete şi
usturoi care e a ştia cî îi p lăcea fo arte m ult ş i pui ul rece îi
284

distrase atenţia de la sărăcia încăperii. Aceasta era mi

cuţă, cu un tap et bej î ng rozitor şi un p at de fi er îngu st.
Abia cînd beau a doua sticlă de vin şi Lisa strîngea
farfuriile, el îşi dădu seama că nu avea nici bucătărie,
nici baie, şi trebuia să spele vasele la subsol.
Ea nu vru să-l lase să le care jos.
- E ziu a ta ş i ar trebui s ă fii răsfăţa t.
El se întinse în pat fumînd o ţigară şi dorindu-şi să o
po ată l ua de aco lo ch iar în s eara ac eea şi să o du că la el
acasă.
Cam era ac eea î i dăd ea fiori. .Cineva î n c am era al ătu
rată exersa Mozart şi repeta mereu acelaşi fragment.
Mireasma de iarbă proaspăt tăiată pătrunse prin fereas
tra desc his ă. '
Lisa se întoarse şi îi umplu paharul din nou. Toată
seara, în ciuda vremii calde, ea tremurase, dar el se
gî ndi să nu po m eneas că nimic des pre acest luc ru. Ea se
du se la fereastră.
El o privi un minut, după care stinse ţigara şi o urmă.
îşi plim bă m îinile uşor pe b raţele ei g o ale. A cum ea tre
mu ra mai ta re ca oricî nd şi e l sp us e înc et : .
- Domnul Throgm orton m i-a spus odată că e şti o f at ă
care nu se emoţionează niciodată. Crgd că se înşeală.
Cred că s im ţi-m ar m ulte e mo ţii decît oricare dintre fe
meile pe care le cunosc, zise’el şi o întoarse cu faţa'.
Cred că ai putea să dai gata un bărbat.
Un curent electric păru să treacă deodată prin ea,
cînd el se aplecă să o sărute. Ea îi înconjură gîtul cu
braţele şi, pentru o clipă, păru să explodeze lipită de el.
Brusc, îl împinse cu putere şi se aruncă pe pat sus-
pinînd.
- Draga m ea, te r og, nu te spe ria , spuse e l m în-
gîindu-i părul blond pînă cînd suspinele se transformară
 285

în sc uze în ăbuşite. De c e ţi-e frică? N-o să-ţi fac nici un

rău. Eu...
Fu cît pe ce să spună că o iubea, dar acelea erau
nişte cuvinte
tească pe care. înexperienţa
niciodată s ch imb ,îlspuse:
învăţase să nu le ros
- Ai ne voie de o vacanţă C e-ar fi să m er gem undeva
o săptăm înă?
Ea nu î l pri vi t în d spuse:
- îm i ia u fibe r săp tăm înă viit oare .
- Minuna t, putem să merg em la Pa ris, Rom a, New
York, o riund e vrei .

mea.- Nu, spus e ea re pede, trebuie să ple c cu mătuşa

- Dar e absurd, e şti cu ea în fiecare w eekend.
- E bătr înă, are nevoie de mine.
- Bine. O să v in să stau şi eu.eî tev a zi le cu voi.
- Nu! str igă ea cu o voce plină de tea m ă.
- De ce nu , unde o să st aţi ?
- Nu ş tiu. O să merg em în.m ai mu lte locu ri.

furios.După aceeazi,avură
A doua prima ceartă
o sunase serioasă
ca să-şi ceară şiscuze,
Paul plecă
dar
fuseseră distanţi unul cu celălalt.
- Eşti sigură că nu ştii un de o s ă sta ţi? s
- Sî nt sigu ră .
- Bine , spuse el cu răc eală. O să te sun cî nd te
întorci. - -
Se lansă într-o săptămînă de desfrîU. Se duse la o
mulţime de petreceri,
primiră înapo i cu exc îşilamaţii
sunădvechile
e bucuprietene,
rie . care îl
Bău prea mult . Dar n imic nu avea gust - cu cî t în 
cerca mai mult s-o uite pe Lisa, cu atît imaginea ei îi
ap ărea î n faţa och ilor asem eni unui nufăr a lb ş i rece.
Miercuri seară, tîrziu, tocmai se întreba cum şă scape
286

politicos de frumoasa suedeză care îi stătea pe genun

chi, cînd sună telefonul.
-Paul?
-Alo?
- Pa ul, sî nt e u, Lisa .
El sc oas e un strigăt d e bucu rie .
- Drag a m ea, Do am n e, ce minun at, sta i p uţi n, să da u
muzica mai încet.
O azvîrli pe su ed eză din braţe, luă tele fonu l în dorm i
tor şi închise uşa.
- Ah , Lisa , ce dor m i- a fost de tine .
- Şi m ie de t ine .
Cinci minute, vorbiră numai aiureli. Apoi, ea spuse:
- Dra gul m eu, m îine m ă întorc la Londra.
- Vi n s ă t e i au.
- Nu, tre buie s- o laş pe mătuş a m ea. O să a jung la
Londra puţin după ora opt.
- Vino dire ct l a m ine , spu se e l.
Şeara urm ătoare , în cep înd cu ora şapte, e l se plimbă
în colo şi în coace prin apartam en t, fumînd mult prea multe
ţigări şi bînd prea multe pahare de whisky. La opt şi
ju m ătate, sună soneria. El d ăd u fu g a s ă deschidă. Ea se
afla în prag, zîm b ind . - .
- Vino la l um ină ş i dă- m i voie să te pri vesc, sp us e el
conducînd-o în sufragerie. Eşti bronzată, Lisa, arăţi ex
celent.
- Mă s imt e xcelent, acum că sî nt ai ci, sp us e ea ş i el
îi citi în ochi drago stea pe care o sim ţea pentru el.
Am cucerit-o, îşi zise el triumfător, în sfîrşit, am cu
cerit-o. Se duse spre ea şi, foarte încet, îi scoase acele
din păr, aşa încît acesta i se revărsă pe umeri.
- Doam ne, o să te fac cea mai frumo asă fe m eie di n
lume, şopti el.
 287

Tîrziu după miezul nopţii, o duse înapoi la Wimble

don, cu un braţ pe după umerii ei, cu o mînă manevrînd
neglijent volanul, ştiind ceea ce bănuise tot timpul, că
dincolo de iceberg, Lisa era un vulcan.
Cînd ajunseră la ea, el opri maşina şi o îmbrăţişă. Ea .
îl privi şi, pe chipul ei, se citi team ă, d eo dată.
-Paul, trebuie să-ţi spun ceva.
- Şi e u trebuie să- ţi spun ceva. Te iubesc, te iube sc,
te iubesc, zise el şi o sărută îndelung, după care îi zîmbi.
Ei bine, ce este?
Ea clătină din cap.

-- Ni
Mîmic
ine impor
l a prî nztant.
o să luă m m asa î m pr eun ă, spuse e l.
Vin să te ia u d e la birou la unu fără un sfert.
Dup ă ac eea co nd us e pe străzile pu sti i. Şa nţu rile e rau
pline de petale de flori. Ca nişte confetti, îşi spuse el, şi
ştia că, a doua zi, avea să o ceară în căsătorie. Intră în
apartament şi rezistă tentaţiei de a o suna din nou. Se
zări î n og lindă.

era Zău,
idiotultrebuia
satului!să-şi şteargă acelî r zîmbet
Se duse baie. Ostupid, parcăera pe
scrisoare
jos - se aplecă ab sen t şi o ridică.
"Dragă Lis a." încremeni cînd citi mai departe. "M-am
bucurat atît de mult cînd am primit vederea de la tine.
S înt încîntată că tu şi Alexander vă simţiţiatît de minu
nat în vacanţ ă. Trebuie să fiţiatît de fericiţică staţi îm
preună mai mult timp. Vizitele de sfîrşit de săptămînă
sînt
crurileatîtsedevornesatisfăcătoare.
rezolva pînă la Nu contează,
urmă. poate căsăluvă
Va fi minunat
văd pe amîndoi în acest weekend. Trandafirii sînt su
perbi şi mai sînt încă multe căpşuni. Toate noutăţile atunci,
cu dragoste, mătuşa Maggie."
După primul şoc, Paul se simţi doar amorţit. Reciti
288

scrisoarea de nenumărate ori, pînă cînd înţelese ade-(

vărul. Lisa avea pe altcineva. Acest lucru explica totul;
nervozitatea ei, şovăiala de la început, teama ca el să nu
dea buzna în weekend-urile ei sau să nu o viziteze cît
'era în vacanţă.
îl m inţise, ticăloasa. în cetul cu în cetul, în tim p ce,
toată noaptea, se întoarse pe o parte şi pe cealaltă,
am or ţeala S e transfo rm ă într-o ura surdă .
La unu fără un sfert, aşa cum stabiliseră, ea ieşi din
birou.
îşi lăsase părul liber şi, cîn d alerg ă spre m aşina lui,
doi bărbaţi care reparau strada, o fluierară. Paul strînse
din dinţi furios.
- Bu nă, dra gul m eu, spus e ea urcî nd î n m aşină ş i se
în tinse să o sărute.
El, însă, o ignoră şi porni.
- Ce s -a-ntîmp lat? î l î ntrebă ea s peria tă. Ce este ?
Paul nu răspunse.
Ieşi de pe strada principală şi parcă pe o stradă la
terală mai pustie. Se întoarse spre ea şi o privi în ochi.
- Ce mai face Alexander? o î ntrebă e l încet.
Ea păli brusc, urîţindu-se. Deschise gura şi o închise
la loc.
- Cum ai afla t? şopti a poi.
- N-ar tre bui să- ţi p ierz i scrisorile la mine acasă.
- Scrisoare a de la m ătuşa Magg ie. .. Oh , Doam ne! -
Dra gul m eu, d em u lt voiam să -ţi spun. Am înc ercat s- o
fac şi aseară.
- Dar nu foarte tare. Ai un m ic a ranjam ent, nu? Eu î n
timpul săptămînii, Alexander în weekend-uri. Care e trea
ba, nu vrea să se însoare cu tine sau e deja căsătorit?
Ea scoase o exclamaţie de groază.
- Ah, nu, nu , nu ! Nu e vorba de aşa ceva. A i ,î nţeles
 289

complet greşit. Ah, Paul, lasă-mă să-ţi explic.

- N- ai ce să-m i explici, e şti o ipoc rit ă ş i o ticăloasă,
spuse el, după^are se aplecă şi îi deschise portiera.
Du-te la iubitul tău Alexander. Şi nu te mai juca aşa cu
vieţile oamenilor. E un joc în care nimeni nu cîştigă.
Lacrimile şiroiau pe obrajii ei.
- Paul, lasă- m ă să. ..
- Cobo ară , se ră st i e l apro ape î m pingînd- o.
Expresia de pe chipul ei cînd el se îndepărtă cu vi
teză î i aminti de fem eile care aş teptau la intrare a în m ină
cî nd adu ceau tărgile la su prafaţă .
în s eara ac eea se d u se şi se îm b ătă, m ai rău ca
oricînd, şi bău toată ziua de sîmbătă, în cele din urmă,
pierzîndu-şi cunoştinţa sîmbătă seară.
Duminică dimineaţă, se trezi pe podeaua cuiva. Se
în to arse acasă la el, făcu o baie, se bărbieri şi porni spre
Wes t C ountry. Con du cea ca un nebun.
Pe la jumătatea drumului, fu cît pe ce să leşine şi îşi
dădu seama că nu mîncase de trei zile. Opri la o ca
fenea şi comandă ouă cu cartofi prăjiţi, dar cînd acestea
i se aduseră, nu putu decît să bea cafeaua.
Umbrele se lungeau cînd intră în satul în care locuia
mătuşa Lisei. Cumpără ţigări de la un magazin din sat şi
află unde era casa.
Opri la o anumită distanţă şi îşi aprinse o ţigară ca
să-şi calmeze nervii. Genunchii îi tremurau şi inima îi
bătea cu putere cînd ciocăni la uşă. Se aşteptase să o
vadă pe Lisa, dar uşa îi fu deschisă de o femeie între
do uă vîrste cu fa ţa p lină de viniş oare roşi i.
- Da , spuse ea .
- Li sa este acasă? î ntrebă el .
Ea îl măsură din cap pînă în picioare.
- Să văd, spuse ea şi înch ise uşa .
290

După cîteva minute, Lisa apăru în prag. Ochii îi erau

roşii şi era îngrozitor de palidă.
- Pa ul, cum ai. .. ce ca uţi ai ci? î n găim ă ea .
- Ple c d acă deran jez, spu se e l. A m vrut să- ţi s pun
că- m i pare rău. Nu te-am lăsat să-mi expl ici. M-am gîndit
că poate lămurim lucrurile.
- Intră , spu se ea.
El o urmă în salon. O uşă-fereastră dădea spre o
grădin ă plină d e fl ori.
- Cum ai a juns ai ci? î ntreb ă e a.
- Am avut scriso are a mătuşi i ta le.
- Ţi- a fost g reu să ne găse şti ?
îşi strîn sese păr ul din nou şi purta o căm aşă v ec h e şi
pantaloni. Cu trei luni în urmă, el s-ar fi gîndit că părea
foarte ştearsă, a cu m în să î l d ur ea sufl etul cî nd se gînd ea
cît de mult trebuia să fi suferit.
- E o că lătorie plăcută, m ai ales cînd ap ar flo ril e d e
cîmp, continuă ea. E un sat frumos, nu? Biserica e foarte
veche, o parte
tur işti . Mătu şa din ea iee s-a
Magg anglo-saxonă. Vara, vin
gî nd it să desch idă omulţi
cafen! ea.
Vocea îi era întretăiată şi ea frămînta o batistă în
mîini. .
- Drag a m ea, o în trerup se el foarte blî nd, să nu- ţi fie
teamă. Spune-mi adevărul, te rog, oricît de dureros ar fi.
Te rog!
Ea dădu să spună ceva, cînd, deodată, din grădină,
se auzi
-M amun strigăt:
i, ma mi !
Şi un băieţel dădu buzna în casă, agitînd un autobuz
roşu de juc ărie , dar se împ iedic ă în covo r şi căzu cu fa ţa
în jos.
' Im ediat izbucn i în tr-un plîns cu susp ine. Lisa se duse
repede şi îl ridică. Paul luă autobuzul roşu.
 291

- S-a stri cat, sp use băieţe lul cî nd sus pinele se mai

potoliră.
CureauaJeşise de la locul ei, dar Paul o puse la loc.
- Poftim, zis e ei şi c opilul î l privi cu nişte ochi im enşi
şi negri, părul fiindu-i şi mai blond decît al Lisei.
- El e ste A lexa nder, s pus e ea t imidă .
- A le xander, spuse Pa ul î nm ărmurit. Alexander!
Un sentiment de uş urare îl cu prins e atunci. Lu ă copi
lul din braţele Lisei.
- Aşadar, t u e şt i Alexan der - ce idi ot am putut să f iu,
zise el şi începu să rîdă.
Copilul îl privi nedumerit o clipă, după care începu şi
el să rîdă. După un minut, Paul îl lăsă jos şi îi dădu
autobuzul.
- Du-te ş i jo acă-te î n grădin ă puţi n, spu se el . Vrea u
să stau puţin de vorbă cu mămica ta.
■Ale xande r s e într ist ă.
- Nu ple ci în că, nu? o î n treb ă el pe Lisa.
Ea clătină din cap.
-Liniştit,
Nu î nelcă,sedra gul m îneu,grădină.
întoarse î ntî i trebuie să bem cea iul.
Paul ar f i vrut să o ia pe Lis a în braţe im ediat, dar ştia
că nu e momentul potrivit. *
- Ce s-a întîm plat cu ta tă l lui Alexan der? o într ebă el .
- L-am iub it, şi el m -a iubit puţ in, dar nu suficient ca
să se însoare cu mine şi să se trezească deodată cu un
copil mic pe cap. Mama tocmai se recăsătorise şi nu
voia
urmas-osă-lderanjez
dau pe cu problemele
Alexander spremele. în cele
adopţie, din că
pentru urmă,
îmi
spuseseră că ar fi fost nedrept pentru amîndoi să-l păs
trez . Dar, cî nd l-am născu t, era atî t de f rum os , în cît n-a m
putut să-i las să mi-l ia, zise ea şi vocea i se frînse. Nl i
cîştig suficient ca să-l pot ţine la Londra. Din fericire, am
292

mătuşi. în timpul săptămînii, locuieşte la altă mătuşă, la

vreo zec e m ile d e aici .
Paul simţi un nod în g ît şi o îm br ăţişă cu putere.
- Draga m ea, m i- e atî t d e ruşine , m -am purta t atî t de
oribil. Poţi să mă ierţi, te rog?
- Să te i ert, s pu se ea uluită . Eu să te iert? Eu ar
trebui să-ţi cer iertare, pentru că n-am putut să-ţi spun.
De cî nd s-a născut A lexand er a m avut un singur prie ten,
nimic serios, dar cînd i-am spus de el, a dat înapoi ime
diat. Ah, Paul, am vrut să-ţi spun, dar nu suportam gîn-
dul de a te pierde. Te iubesc atît de mult, spuse ea şi
lacrimile îi şiroiau pe obraji.
El o str îns e şi m ai tare.
- Gre zi că pe ^ Ale xande r o să- l d eranjeze să ste a
în ghesuit în ap artam en tu l m eu pîn ă cînd o să găsim o
casă? spu se e l.
Lisa îl privi uimită.
- Vrei să spu i că ne vrei pe amîndo i? şopt i ea .
El încu viinţă zî m bin d.
- Bineî nţel es, spu se el , du pă care adău gă gî ndi tor :
Alexander Buchanan sună destul de bine, nu?
 Rochia roşie de angora

Simţeam cum Andrew se îndepărta de mine încetul

cu î ncetul. Era î ng rozitor - ca şi cum ai înc erca să duci
apă în m îinile făcu te căuş: oric ît de lipite ai ţine deg etele,
apa tot s-ar preljnge printre ele. Nu poţi face nimic.
D e fa pt, n u avem nimic în com un - el e comenta tor
sporti v la tele viziun e, iar eu sînt un am ărît de şo arece de
bibliotecă. La în cep ut , aces t lucru î l fa scin a.
• - Eşti atî t de diferită de to ate fetele pe care le- am
cunoscut, spunea el cu vocea lui specială şi senzuală.
Un clişeu, dar, cînd era vorba de un bărbat atît de
atrăgător ca Andrew, te simţeai măgulită. A luptat mult
pentru a mă cuceri, dar, fiind genul de bărbat care este,
imediat cum a reuşit, a început să se îndepărteze. Astfel
că şapte seri pe săptămînă se transformară într-o seară
pe săptămînă şi, şpoi, o dată la două săptămîni. De fapt,
am crezut că a dispărut definitiv, pînă cînd, evident, a
294

avut mustrări de conştiinţă şPm-a sunat, invitîndu-mă la

o petrecere sîmbătă viitoare.
Trebuie să-l recuceresc, mi-am spus. O să-mi cum
păr cea mai frumoasă şi mai sexy rochie.
Nu cred că, la faţă, o să mai arăt superb vreodată,
dar, pînă sîmbătă, slăbisem trei kilograme şi jumătate.
Temperatura scăzuse şi ea şi era atît de frig, încît m-am
bucurat că îmi cumpărasem ceva călduros de îmbrăcat.
Cheltuisem salariul pe trei săptămîni pe o superbă rochie
roşie de angora cu mîneci lungi şi guler înalt. Se mula pe
corp ca o mănuşă, astfel că eram pregătită pentru ma
rele atac.
Am pregătit totul ca şi cum ar fi fost o operaţiune
militară: măşti pentru faţă şi pentru ochi, o baie înainte,
n,u prea fierbinte ca să nu mi se umfle gleznele. Părul
arăta superb şi, pentru prima oară, machiajul îmi reuşi la
perfecţie. De fapt, eram chiar mulţumită de mine însămi.
Tocmai mă dădeam cu puţin €lin parfumul mamei, cînd
sună- soneria.
Cobo ară i m edia t, spu se m am a, care parcă era Ker-
mit cînd prezenta invitatul special, dar eu am cam stricat
efe ctul î m piedic înd u-m ă d e co vor la picioarel e scă ri i.
- Ară ţi supe rb, spus e An drew surpri ns.
- Mi se p are fi re sc, sp us e ta tă l m eu fără ta ct ca
în totdeaun a, d o ar se p reg ăteş te d e la micul dejun.
- îl ducem şi pe K it, spus e An drew.
Kit şi cu mine nu ne prea înţelegem, dar Andrew
con sideră că e te ri bil d e am u zant - şi Kit crede la fe l. îmi
aruncară paltonul în spate şi, deşi era foarte frig afară,
în tre ei doi îm i fu fo arte cald, m ai ales că funcţiona şi
radiatorul.
- La ci ne e p etrecere a? am întrebat eu.
- l a o fa tă , Syl via Oxle y. Pă rinţ ii ei sî nt ple ca ţi în
 295

w eekend, aşa că dă petrecerea acasă. E manech in, dec i

or să fie o mulţime de oameni de teatru şi televiziune.
Inima mi se op ri în loc - m anechinele m ă sper ia u de
moarte.
- Crezi că o să vină ş i Mark? întreb ă Kit um blî nd la
radio.
- Ci ne e Ma rk?
- Fr ate le Syl vi ei -'u n tip n em ai pom eni t - a fo st l a
CMord, e teribil de inteligent, dar aiurit rău. îşi petrece
nopţile cu prietenii şi toată ziua doarme. Părinţii Sylviei
sînt fo arte î ng rijoraţi î n priv inţa lui .
- Nu m ă miră, sp use A nd rew , nu şti a nci m ăcar cine
a fost căpita nul celor de la Oxfo rd. A
De multă vreme nu îl mai văzusem pe Andrew atît de
vesel şi, în curînd, am descoperit motivul. Imediat cum
am ajuns , o fată ve ni rep ede şi i se arun că d e gî t.
- Dra gul m eu, m ă b uc ur atî t de m ult că a i ve nit,
spuse ea. A bia acum în cep e petre cerea .
M-am simţit mai puţin rău cînd se aruncă şi de gîtul
lui
loniKit. Poateiarcăspatele
argintii, era doar afectuoasă.
îi era acoperit Purta
de un nişte panta
găr argintiu
car e îi trec ea cu m ult de m ijloc. A v ea ochii obli ci şi o faţă
de maimuţă, nu frumoasă, nu periculoasă. Mi-am dat
s eam a că trebuia să fi e Sylvia Oxley.
- îng eraş, exc lam ă ea deod ată. Ce- ai păţ it ? Eşti plin
d e păr . ' !
Poate că Andrew nu mai era atras de mine, dar ro
chia mealuidenegru
costumul angora,
fiindcuplinsiguranţă, eraînatrasă
de puf roşu parteadestîngă.
el -
Sylvia Oxley îl perie foarte intim printre chicoteli, în timp
ce o ser vitoare mă d use sus.
M ă c on du se î ntr-un dorm itor. O fată foarte slabă, într-o
roch ie neagr ă foarte dec oltată î n cer ca să- şi lipeasc ă sîriii
296

inexistenţi cu scoth ca să aibă un decolteu. Era foarte

cald şi am început să mă îndoiesc că făcusem bine îm-
brăcîndu-mă cu rochia de angora cu guler înalt, cu atît
mai mult cu cît, privindu-mă în oglindă, am văzut că mă
în roşisem foarte tare.
Am coborît. După ce am aruncat o privire în jur, mi-am
dat seama că eram depăşită. Fetele arătau fantastic:
peruci, gene false, sîni falşi, dar efectul general era mi
nunat: Cineva îmi dădu un pahar şi m-am dus lîngă An
drew şi Kit, care făceau nişte manechine foarte drăguţe
să rîdă în hohote. Andrew se văzu silit să mă prezinte.
- Mai năp îrleşti? î n treb ă Kit . îţi trebu ie nişt e Bob M ar
tins. Să nu stai lîngă mine.
- Dac ă lucre zi l a ITV, s pu se un a dint re fete i gno rîn-
du-mă şi culegînd ultimele rămăşiţe de puf de pe costu
mul l ui An drew , trebuie să- l fi cuno scu t pe Ro g er Ber ry.
- Pe bă trî nul Rog er? B ineî nţele s, ce m ai face?
- E ca m sup ăra t, tocm ai l- a pără sit neva sta.
- Bătr înul Roger! Cel c are era cu a ltă dactilog rafă în
fiecare pauză de masă şi spunea mereu că nevastă-sa
nu-l înţelege.
- A ple cat cu dent ist ul şi cu m obil a.
- Cred că Au drey nu m ai po ate su- şi sco ată r ochia ,
spuse altă fată.
- Dacă o cunosc bine pe Au drey, o să şi- o scoată
mai tîrziu, spuse Kit şi o luă la dans.
- Mă duc să mai adu c ceva de bă ut, spus e And re w,
dispărînd.
- Ce ţ ip f ascina nt, m urm ură p rima fat ă, urmî ndu -l
imediat. .
Am rămas singură, sufocîndu-mă de căldură şi sim
ţind că îmi ia faţa foc. începu să mă mănînce corpul.
Îh cercîn d să să m ă strecor în mijlocul grupurilor d e o a
 297

meni, mă simţeam ca o rrtOlie care se izbeşte de geam.

- Vino să sta i de vorb ă cu no i, sp use un bărbat ca re
era obligat să-i ţină companie unei fete insipide, şi plecă
aproape imediat, lăsîndu-mă cu fata, care, evident, era
la fel de plictisită de mine ca şi mine de ea.
Am privit. în jur, p înă cî nd s alvar ea-no as tr ă veni în
persoana unui bărbat gras, între două vîrste, care spuse
că era contabilul Sylviei Oxley.
- Hai să dan săm , îm i s pu se e l şi ochi i îi lică riră în
dosul ochelarilor. Demult n-am mai dansat, adăugă el
m ergî nd cu mine î n c am era î n tun ecată de al ături.
A vea p erfe ctă drept ate - vai, ce ruşine m i-a fost. cî nd
a înc eput să se î n vîrtească în faţa acelor oam eni frumoşi
cikpriviri fixe şi catifelate. Am încercat să dansez ca şi
cum n-aş f i fost cu el , dar el se tot ţinea d up ă m ine.
- Haide, e uşor du pă ce prinz i ritmul , spus e el ţo
păind ca o minge.
M-am uitat după Andrew şi l-am văzut stînd rezemat
de un perete, vorbind cu Sylvia Oxley. îi ignorau pe toţi
cei din jur. El întinse mîna şi, dîndu-i părul după urechi, îi
zîmbi. Doamne, cît mă duru. Neputînd să suport, l-am
lăsat balt ă p e contabil şi am ieşit în fu gă.
Am trecut pragul unei uşi şi m-am trezit într-un birou.
Deschizînd larg ambele ferestre, am scos capul în aerul
în g heţat. Dep arte, în capătul grăd inii, rîul sclipea ca o
lam ă de argint. ♦
Cînd m-am mai liniştit, am căutat în geantă fondul de
ten ca să-mi mai ascund roşeaţa, dar capacul căzuse şi
m urd ări se tot ul î năun tru.
Abia cînd am început să mă uit la cărţi, am observat
că un băiat dormea pe canapea şi un pui de ogar stătea
în tins la picioarele lui. Cu nasul său lung şi drept, cu
genele sale groase şi părul său blond- argintiu, semăna
298

cu unul dintre 'a cei c avaleri m edievali care s e văd pe

morminte în biserici. Nimeni nu putea să-i confunde pă
rul - acînelaurma
dormea trebuia să fie Erafrmult
exceselor. ateleprea
Sylvie i, Mark
frumos , cel care
ca să-l
ignor. Am început să tuşesc tare. Cîinele mă privi cu
reproş şi băiatul deschise un ochi.
- Cine n ai ba a deschis gea m urile? î ntr ebă e l îngrozit.
- lartă -m ă, dar e ra foarte cal d, am spus eu.
- Ei bine, m ăcar dă-mi v oie să l e înch id pînă nu ne
îm bolnăv im toţi trei d e pneum onie.
Se ridică de pe canapea căscînd. Zgomote de petre
cere se auzeau de alături.
- Oh, Doam ne! zise el aprinzî ndu -şi o ţigară cu o
m înă trem urăto are. Sylvia dă iară şi u na din petrecerile ei
în grozitoare? A re nişte prieteni oribili - acum sîn t mai
groaznici ca de obicei?
- Nu şti u, am spu s eu cu grij ă, n-a m mai fost pî nă
acum.
- Am anţii Syl vie i ar face-o pe doam na Ga skell să se
răsucească în mormînt. Schimbă bărbaţii aproape la fel
de des ca pe chiloţi. Singurul care a durat mai mult e un
luptă tor pe nu m e Ch arlie.
- Vine şi el în seara asta? am întrebat e u cu s pe
ranţă în glas.
- El crede că Sylvia e în că î n Am erica. De ac eea î şi

face ea de
funduleţ cap.prea
mult N#%şti manechin,
simpatic. Pun nu?
pariuNu,
că nuarăţi
eşti,grozav
ai un
dezbrăcată.
- Luc rez la o bibli otecă .
- Zău? spu se e l cu i ntere s. La cea m are de pe High
Street?
A m încuviinţa t.
- Excelent. O să vin s ă-ţi c er tot felul de că rţi şi o să
 299

te pun să te caţeri pe scară ca să-ţi văd picioarele. Mor

de foame, mă du c să m ănînc cev a. Vrei s ă-ţi aduc şi ţi e?
Am clătinat din cap.
- Bine , m ăcar dă- m i voie să -ţi aduc ceva d e băut -
am putea să ne simţim şi noi bine pe spinarea Sylviei.
Să nu te tra nsformi într- un do vleac - m ă întorc imedia t.
Ieşi din încăpere'urmat de cîine. Eu încercam să-mi
refa c machiaj ul, cî nd am auzit un rîs f amili ar. M-am apro 
piat de uşă şi m-am uitat prin deschizătură. Andrew o
ţinea pe Sylvia în braţe. Chicoteau amîndoi în acel mod
nebunesc în care o fac oamenii stăpîniţi de dorinţă şi sub
influenţa şampaniei.
- Eşti atî t d e dife rită de c elela lte fete p e care le-a m
cunoscut vreodată, eşti absolut unică, spunea Andrew
cu o voce sen zuală.
Aici i nt ru e u în sc enă, m i- am spus .
- - Şi cu pr ietena ta roşie la faţă cum răm în e? chi coti
Sylvia lipindu-se de el.
- Ah, e stî njenitor d e insistentă . în totd ea un a da i de
tipe
deamdinc-oastea dacă
să cadă pe lucrezi la televiziune, zise el. Cre
capul altcuiva.
- Ei bine, ai reuşit , contabilului m eu î i place fo arte
mult. Trebuie să recunbsc că e foarte şic să-ţi asortezi
faţa cu rochia.
în tim p ce rîsul lui A n d rew îm i răs una în urec hi, am
ieşit din Casă în fugă şi am laut-o prin grădină, iarba
în g h eţată trosnindu-m i sub picioare. N u puteam s ă m ă
op
să resc din plî
le pară rău. ns.
Mi-Iî mimaginam
i v en ea pe
să mAndrew
ă aruncsuspinînd
în rîu şilasă- i fac
în m o rm în tarea m ea.
, Ap a părea incre dibi l d e rece - în cep ea să în gh eţe şi
ţurţurii se vedeau sclipind pe pod.
- O să m or înainte să m ă înec, m -am gî ndit eu şi am
300

în c ep u t să plîng şi m ai tare.
Gerul şi l acri mile făcu ră să-mi c urg ă nasul. Căutî nd o
ba ti stă , m i- am dat seam a că- m i lăsasem geanta î n c asă .
Ultimele m ele l ucrur i - îl ved eam pe medicul le gist ex-
am inî nd u-le la anc hetă - o m ie de bilete de autobu z şi
cîteva elastice plutind pe o mare de fond de ten, un
ju rnal plin d e prostii desp re A n d rew şi parfum ul preferat
al mamei.
Mi-am amintit că folosisem şi aparatul de ras al tatei
ca să m ă d epilez pe pic ioare, pe care îl lăsasem cu fi rel e
de păr în el, şi apoi mai erau şi acele cărţi pe care le
îm p ru m u tasem d e la bibliotecă fără să s em n ez pentru
ele şi tortul de aniversare al şefei mele, pe care, în ciuda
faptului că spusesem că era delicios, îl lăsasem în ser
tarul biroului, pentru pă nu-mi fusese foame. Să fim se
rioşi , sin uc iderea nu e pentru oam ehi negli jenţi ca m ine.
. în g h eţată de frig şi sim ţin d u-m ă ca o idioa tă, m -am
în tors în cas ă şi am găsit o b aie unde am putut să-m i
spăl dar,
tor, rimelul
cel care
puţin,îmifaţa
cursese pe obraji.
mea era palidă,Arătam îngrozi
nu roşie, şi am
reuşit să-mi aranjez părul cu o perie de unghii.
Cineva încercă clanţa. Am ieşit şi am văzut manechi
nul lui Kit, care nu mai părea atît de frumoasă cu rujul
şte rs şi cu p eruca î ntr-o parte - am fost î nc întată să vă d
că era verd e la faţă. Spe ram să-i fie ră u.
L-am găsit pe Mark întins pe canapea cu o sticlă de
şam p anie a lăt uri, citindu-mi jurn al ul.
- Bu nă, m ă bucu r că te- ai întors, spus e el. Mă delec
tam cu jurnalul tău. Acest Andrew şi-a cam bătut joc de
tine, nu?
- Cum înd răz neşti, am spus eu furioasă. E or ib il s g
cite şti ju rn alele altora.
- Dar î nto tdeaun a o fa c, p rotestă el . Majoritate a sî nt
 301

plicticoa se, dar a l tău e c hiar drăgu ţ. N-âr fi trebuit să te

încurci cu A ndrew . A m ştiut c-o să te lase im ediat după
ce te- ai culcat cu e l - genu l lui de b ărbaţi aş a fac.
- Dă- m i- l im ediat , a m striga t eu.
- Draga m ea , nu te su păra. M i- a fost dor de t ine şi
m-am bucurat atît de mult cînd ţi-am văzut geanta, pen
tru că am ştiut c-o să te întorci. Zău, nu trebuie să mal
ieşi cu ticălosul ăla. Şi, fiindcă veni vorba de ticăloşi,
Sylvia a pus mîna pe unul de cinci stele în seara asta.
N-are deloc gusturi la bărbaţi. Dar ăsta mai are şi capul
mare. Pari dărîmată, continuă el, voiam să-ţi propun să
mergem la ăltă petrecere, dar cred că, mai bine, căutăm
un club liniştit.
- Chiar te ro g, a m spus eu cu o vo ce stinsă , m ă duc
să-mi iau haina.
- Ne î ntî lnim î n ho l.
Mă lăsă să aştept cîteva minute. Era îmbrăcat cu o
haină superbă din blană de ra ton.
- lartă -m ă că te-a m făcut să a ştepţ i, drag ă m ea, zi se
el luîndu-mă
tătorul, de braţ.
prietenul A trebui
Sylviei, şi să-isă-l suncăpes-a
spun Charlie,
întors,lup
de
fapt, şi că ar trebui să vină şi el. Charlie are centura
neagră şi anihilează orice rival.
Deschise portiera unei maşini albe şi mă instală, după
care î m i p us e că ţel ul în braţe.
- Sp er că nu te superi dacă î m părţ i scaunul ct i Pru
dence. Năpîrleşte îngrozitor, dar are un teribil complex
de inferioritate dacăoraş.
Am pornit spre stă peCîinele
bancheta din spate.
se cuibări în braţele mele
şi, în lum ina felinarelor, am ob s erv at *că, pe b lana s a
al bă, înc epus e să se adun e pu f roşu .
 Omul nepotrivit

Strîngînd pachetele în braţe, Penny dădu buzna pe

duşă,
ar seocolind
ci ocnicud dexteritate
e dire ctorulund lucrător căţărat
e vî nzări, carepe
ieşscară,
ea di n Sala
de Consiliu cu un clie nt imp ortant.
Murmurînd nişte scuze, o rupse la fugă în sus pe
scări, trecu în vîrful picioarelor pe lîngă biroul Personal şi
s e furişă î n tr-al ei.
Domnişoara Piggott, secretara principală a directoru
lui general, se uită la ceas dezaprobator.

nată.- Nu
E tre i ş că
crezi i nou te
ă mcam
inute,
jo cispcuusfocul?
e ea cu o voce u ltr ar af i
- Ah, do m nişo ară Piggott, îm i pare ră u, zise P enny ,
care era secretara secundară a directorului general, dar
arh, văzu t o rochie su p erbă într- o vitr ină şi am găsit o
pereche de pantofi asortaţi, şi, în acelaşi loc, am găsit o
foarfecă de grădină. M -am gîndit că v -ar plăcea .
 303

Chipul dezaprobator al domnişoarei Piggott se mai

în m uie.
- Eş ti foarte drăgu ţă, Penny . Cît îţi'dato rez?
- Ni mic, e un ca dou, spu se Penny s coţî ndu- şi pan
tofii şi trîntindu-se pe un scaun, împrăştiind pachetele
printre toate celelalte lucruri de pe biroul ei. V-am adus
nişte eclere, de fapt, trei, în cazul în care el, spuse ea
arătînd cu dispreţ spre uşa care dădea din biroul lor, se
în toarce la timp.
S-a întors, spuse donmişoara Piggott. Te sună de
la ora două.

-Penny se făcuMcpalidă.
Domnul Jnne s s-a î ntors deja ? Dum nezeule, e
prost dispus?
- L-a m v ăz ut şi în to ane m ai bu ne , z ise dom nişoara
Piggott pufnind din nas.
- V a i de m ine , spuse Penny, tre cî ndu-şi cu per ia p rin
cîrlionţii de un roşcat închis, cît aş vrea ca domnul Fra
ser să mai fie aici’. Totul era mult mai plăcut atunci.

Joshua Mclnnes
' Dom nu l Fraser Inc.
co ndcuusoese bir oul din efervescentă,
incompetenţă Londra al firme i
dar bine intenţionată.
Imediat cum se pensionase toamna trecută, bătrînul
Joshua Mclnnes, care supraveghease situaţia de peste
Atlantic cu din ce în ce mai multă nelinişte, îşi trimisese
fiul mai mic, pe Jake, să rezolve încurcăturile.
La început, cei de la biroul din Londra nu ştiau ce îi
lovise.
Tînărul Jake Mclnnes luase la bani mărunţi fiecare
departament şi, timp de şase luni, toată lumea tremu
rase.
' Apo i, trepta t, înc epu ră să îşi dea s eam a câ lucrurile
mergeau mult mai bine.
304

Comenzile curgeau şuvoi şi fabrica avea de lucru

pentru trei ani.
Oamenii încetară să se mai lipească de perete cînd
Jake Mclnnes trecea pe coridor. Toată lumea se linişti -
toată lumea, în afară de Penny, mai bine-zis, deoarece
era extrem de inef icie ntă.
Domnul Fraser o ţinuse ca pe un fel de animâluţ al
biroului.
O găsise utilă la memorarea aniversărilor şi pentru
faptul că ştia care dintre nepoţii centralistei se îmbol
năvise de pojar.
Din cînd în cînd îi dăduse să bată la maşină scrisori
pe care, apoi, le semna fără să le citească.
- Penn y e frum oasă şi m ă m enţine tînăr, sp us ese el
de fiecare dată cînd domnişoara Payne de la Personal
pomenise de concedierea ei. Face cafea bună şi are
grij ă în totd eaun a c a fl oril e din s ala de c onferinţe să arate
superb.

lnnesDar-acum,
îi luase că domnul
locul, Fraser nupariuri
toţi puneau mai era
cu şiprivire
Jake laMccît
putea să reziste Penny.
în ziu a cîn d s e h o tărîs e să m earg ă la cum părături,
Penny nu se aştep tase c a J ake Mcln nes să- se î ntoarcă
decît după-amiază tîrziu.
- Bun ă ziua, dom nu le Mcln nes, v-a ţi s imţi t bine? îl
în trebă ea agitată cîn d intră în birou.

teva Jake
clipe,Mclnnes o măsură
obşervîndu-i bluzadinalbă
cap de
pînămătase
în picioare cî-
şi fusta
roşie peste picioarele lungi şi ciocolatii.
- la l oc, spu se e l c u răc eală .
Jake Mclnnes era Un- bărbat solid, în jur de treizeci
de ani, cu un păr negru şi des, ochi de culoarea ma-
honului şi un maxilar foarte pătrat.
 305

Cu acest zîmbet pe buze, aduce mai degrabă cu un

bandit sicilian decît cu un om de afaceri american, îşi
spuse Penny.
Se priviră peste biroul imens.
- Este tr ei ş i douăze ci. Cred eam că p auza de prî nz
este între douăsprezece şi jumătate şi unu şi jumătate,
spuse el.
- Vă rog să m ă scuza ţi, m urm ură ea, dar am văzut o
rochie superbă şi, apoi...
- Nu vreau să aud nici o sc uză, se răsti e l.- l-am spus
domnişoarei Payne să-ţi taie două ore din salariul de
săptămînă aceasta, zise el apoi şi luă un dosar. Trebuie
să fi fost ocupată cît am fost eu plecat, pentru că aceste
scri sori sî nt dactilog rafia te foarte frum os.
- - Ah , bine , sp use Penn y zîm bin du -i încîntată .
- Păcat că n-a u abso lut ni ci o l egătură cu ceea ce
am dictat eu, co ntinu ă el înc et.
Penn y tresări ca şi cum ar f i lovit- o.
- Nu sc rii st eno?
- Nu prea mult, recun os cu ‘fea, dar scri u fo arte re
pede, aşa că se compensează. Domnul Fraser nu s-a
plîns niciodată, adăugă ea sfidătoare.
- Nici nu m ă miră , spu se Jake Mc lnnes.
în urm ăto area ju m ătate d e oră, el citi fiec are scri
soare ca pe o teză de examen, pînă cînd fiecare fărîmă
de încredere din ea dispăru complet. Apoi rupse scri
sorile şi le aruncă la coş.

-Penny
Şi înse
că ridică
c eva,imediat,
adău groşieă el ,ladata
faţă.viitoare cînd m ai faci
rezervări la hotel, ai grijă să fie camere cu un singur pat.
Nu-mi place să ajung în toiul nopţii şi să descopăr că
trebuie să î m part un p at dublu cu dom nul A twater.
Penny izbucni într-un hohot de rîs, dar se opri ime
306

diat cînd văzu expresia de dezaprobare de pe chipul lui.

- Un ulti m lucru, sp us e el cî nd ea d ădu s ă ia să. Să -ţi
pui pantofii cînd vii aici.

- A fost foart e sup ăra t? o î ntrebă dom nişoara Pi g

gott.
--N -a fost încîntat , zi se Penn y oftî nd.
Valerie, de la dactilografe, tocmai sosise cu ceaiul.
Duse o ceaşcă în biroul lui Jake Mclnnes şi ieşi după
cîteva secunde cu ochii strălucind.

cum- teNu- i aşa căNue sup

priveşte. că aşerb?
aveaî ivreo
spus şansă,
e ea l cînd
ui Pemă
nn y. Fe lul
gîndesc la toate femeile sofisticate care îl aşteaptă jos,
în hol. D o am n a Ellerington d e s ăp tăm în ă trecută parcă
era o vedetă de cinema. Totuşi, nu-i un păcat să speri,
nu?
- A r tre bui să te duci la doctor, spus e Penn y scurt .
Valerie se uită la fotografia de pe biroul lui Penny în
care
era u era
puţiunn afectate
tînăr aledecărui
o trăsături uluitor de frumoase
b arb ă lungă.
- Ef b in e, di n m om ent ce- ţi pla c i ndi viz ii ăşti a cu un
ghii murdare, nu cred că te-ai uita la domnul Mclnnes,
spuse ea sar cas tid . **“
- Fr ancis nu are unghiil e mu rdare, se răsti P enny . Şi
să nu îndrăzneşti să-i pronunţi numele în aceeaşi răsu
flare cu cel al lui Jake Mclnnes. Francis e atît de bun şi
deloc- N-a
agref siv.
ost del oc agresiv c înd a rupt pancarta ai a în
capul poliţistului în Trafalgar Square în timpul Marşului
Dezarmării, remarcă domnişoara Piggott.
- As ta -i al tceva, sp us e Penn y ironi că . Fr ancis a ară
tat d o ar ce sim te faţă d e no n^viole nţă :
- Ciudat mod de a o ară ta, spus e domn işoar a Pi g-
 307

gott, care nu îl plăcea pe Francis, nu atît din cauza vede

rilor politice sau al înfăţişării sale, cît pentru modul non
şalant în care o tra ta p e Penn y.
în clipa ac eea, sună telefonul. Pen n y răspunse.
- Alo.. . adică biro ul domnu lui Mc lnnes. Fr ancis! Dra
gul meu! Chiar tu eşti? Cît mă bucur că-ţi aud vocea,
zise ea uitîndu-se triumfătoare la Valerie şi la domni
şoara Piggott.
Jumătate se oră mai tîrziu, puse receptorul în furcă,
se cutremură fericită şi îşi ascunse faţa în mîini.
- A suna t, spu se e a simplu .
- Ama obser
Mclnnes sunat.vatA ,venit
spuseaici
domde două
nişoaraoriPişi ggot t. Şîni domnul
a ieşit
cruntat. '
- La nai ba c u domnul Mcln nes, spuse P enny. Ah,
domnişoară Piggott, Francis încă mă iubeşte. Credeam
că s-a îndepărtat de mine. Sîmbătă e o demonstraţie şi
vrea să mă duc cu el.
În cîn tată de fap tul că Francis continua să se arate
interesat
dea de ea,celPenny
lui Valerie de al se duseecler
treilea la dactilografe
ca un fel decaofertă
să-i
de pace.
în cursul urm ătoarelor două săp tăm îni, Pen ny îşi dăd u
toată silinţa să fie mai eficientă, ^lar făcu destule greşeli.
Rezervă mese la restaurante greşite, stabili întîlniri în
zile greşite şi vărsă ceai peste maşina de scris electrică
a domnişoarei Piggott.
De căasemenea,
pentru Francis nudeveni din cesingura
o sunase, în ce ei
maialinare
deprimată,'
fiind
faptul că îi promisese să o ducă la teatru joia următoare.
Veni şi ziua de joi. După ce se spălase pe cap dimi
neaţă, Penn y aju ns e la serviciu. m ai tî rziu ca d e o bicei .
Jake Mclnn es o chem ă imedia t.
308

- Pe nny, îi s puse e l.
- Oh, Doamn e, acum c e a m mai fâ cut ?
- îţi aminteşti că , săp tăm în ă tre cută, am scri s dou ă
scrisori , un a tată lui m eu, î n c are î i sp u n eam că Atkinsonii
sî nt greu de pri ns, d ar cred eam că vo m în c h eia un a cord
cu ei p înă la sfî rşitu! lun ii; şi cealalt ă, Atk inso nilor?
- Da, spus e Pe nny. L e- aţ i semn at pe a m îndo uă.
- Şi tu le- ai pus în plicuri greşite. A cu m ieşi, i eşi
imediat. Şi nu vreau să vorbesc cu Emma McBride, dacă
sună.
Către prînz, sună telefonul lui Penny.
- Aş putea vorbi cu Jake? î ntrebă o voce senzuală .
Oh, Doamne, îşi spuse Penny, cu care spusese el că
nu vrea să vo rbeasc ă? *
- Cine între abă ?
- Este un te le fon personal, m urm ură vocea.
Lu i Pen n y îi veni o idee.
- Ce mai face că ţe lul ? î ntrebă ea.
-Trebuie
Foart să
e bifienedoamna
, Penny,Ellerington,
foarte bi care
ne . avea un pe
ch inez. Pe nn y s e ho tărî să rişte .
- Ei bine , do am nă El le rington, dom nul Mcln nes m i-a
spus că nu vrea să vorbească cu cineva , dar nu- mi am in
te sc cu ci ne ; cu dum neavoastră sau cu Em m a McBride,
sau poate cu doamna Lusty. L-aş întreba, dar e atît de
supărat pe mine în dimineaţa asta. Nu v-aţi certat cu
dî nsul î n ultima vr em e, nu?
- Nu , dar sî nt p e cale s- o fac, spu se vo cea um plî n-
du -se de r ăceală. Cred c ă ar fi bin e să m i-l dai l a tele fon .
Două minute mai tîrziu, Jake Mclnnes ieşi din birou.
Fu pentru prima oară cînd îşi pierdu cumpătul, cu ade
vărat, cu Penny şi fu lucrul cel mai înspăimîntător care i
se î ntîmp lase v reodată .
 309

- Şi ia fotog rafia a ia de acolo, strigă el în final. Aici e

un birou, nu un studio d e film.
- la te u ită , spuse do m nişo ara P iggott după ce e l
trînti Poate
ăsta. uşa încă,urma
pînălui. Nu l-am
la urmă, ţine văzut niciodată
la doamna în halul
Ellerington.
- Cred că ar tre bui s ă- m i ca ut al tă slujbă , spuse
Penny luînd fotografia lui Francis.
- S-ar putea să f ie ind ica t; u ită -te în ziar, spuse do m 
nişoara Piggott. după care flutură o periuţă de dinţi. Ei
bine, eu am plecat la dentist. Nu mă mai întorc.
- La revedere. Sper să nu vă doară prea ta re , spuse

Penny, carenuseîi uita

Nimic dejaatenţia
atrase la rubrica "Oferte
în mod de serviciu".
deosebit, pînă cînd
citi deodată:
"Director general caută secretară/asistentă perso
nală foarte inteligentă şi muncitoare. Cunoştinţe de steno
şi dactilografie esenţiale. Salariul de la 8000 de lire în
sus pentru persoana potrivită. Trimiteţidate la căsuţa
poştală 9873."
Salariul era aproape dublu faţă de cît primea în pre
zent şi se gîndi la toate hainele pe care şi le-ar fi putut
cumpăra. Cele două pisici ale ei ar fi putut să mănînce
ficat î n fiec are zi .
Cererea nu îi luă decît cîteva minute. îşi închipuia că
noul ei şef era o variantă mai tînără a domnului Frâser,
bun şi apreciativ, aşteptînd să:i aducă cineva o rază de
soare în viaţă, li spuse despre toate necazurile ei cu
Jake Mclnnes şi îi relată în termeni mult^nai pozitivi
despre cariera ei. Foarte încîntată de sine, lipi plicul şi îl
duse personal la biroul de expediţii în pauza de prînz.

Tîrziu în după-amiaza aceea, Jake Mclnnes avea do

dat una dintre cele mai grele bătălii ţlin cariera sa. Stătea
310

relaxat pe dinafară într-un capăt al mesei lungi din Sala

de Consiliu. De fiecare parte a sa, şe aflau membrii Con
siliului, toţi englezi distinşi, cu mult mai în vîrstă decît el.
Prezenta schimbările pe care intenţiona să le facă;
schimbări care, trebuia să-i facş să vadă( erau atrăgă
to are î n sine şi nu d o ar o (dov adă c ă încerc a să s e dea
mare-la biroul din Londra alfirniei.
Treptat, pe măsură ce şedinţa avansa, simţi că era
pe cale de a cîştiga bătălia şi obţinea chiar şi cîteva
rîsete.

Tocmai
Atwater, trecusedelavînzări,
directorul subiectul livrărilor,deodată
se întrebă cînd Charles
dacă
nu cu m va av ea ve denii.
Deo arec e, prin fum ul gros d e tra buc , dinsp re, uşă,
ţopăi un iepure. îşi puse repede ochelarii. Da, era chiar
un iepure.
- la ui te, sp use el îng hion tindu-l pe dir ect orul pentru
relaţii cu publicul, care stătea lîngă el.

- nd
hotărî Dums ănezeule,
nu m ai mspănînc
use eace
m ultstal aacoperindu-
de junurile de şiafaoc ceri.
hi i şi
Jake Mclnnes se uită spre ei.
- Ai ce va de a dăugat, Charle s?
Domnul Atwater izbucni în rîs şi arătă spre iepurele
care ajunsese lîngă scaunul lui Jake Mclnnes.
în clipa ac eea, în c ep u neb un ia.
- Dum neze ule, u n i epure.

-- Dup ă e l, băvr ieeaţi .un loc în Consiliu.

Poa ta»că
- E ie pur el e t ău sau e o perucă? Ha, ha , ha .
Sînt ca nişte şcolari, îşi spuse Jake Mclnnes, făcînd
efort uri ca să- şi păs treze calmu l.
- Cum a aj uns ai ci? întrebă dom nul Atwate r.
- Cred că şt iu cum , spuse Jake Mc lnn es l uî nd de jos
 311

animalul teribil de speriat. Vă rog să mă scuzaţi o clipă,

domnilor.
O găsi pe Penny în genunchi lîngă dulapul cu do
sare.
Ea ridică privirea, roşie în obraji, cu o pată mare pe
nas.
- Ah, sp use ea zî m bin d fericită , l -aţ i gă sit. Mi-era
frică să nu fi ieşit în strad ă. .
Jake Mclnnes nu îşi găsi cuvintele cînd ea luă ie
purele din mîinile lui, gîngurindu-i.
- Gata, gata, micu ţule, te- ai speria t?
-Ochii
De unde îl a i, Penny?
ei se umplură de lacrimi.
- Din piaţă. Era ultimul. Vînzătoru l a spu s că îl bagă
în oală, d acă nu-l cu m p ără nim eni.
Un zîmbet stins apăru pe chipul lui Jake Mclnnes.
- Ei bine, ar tre bui să te duci să- i cum peri o cuşcă,
nu? ,
- E joi, n u mai am bani, sp us e e a.
Jake Mclnnes scoase portofelul şi îi dădu douăzeci'
de lire.
- Du-te chiar acum la m agaz inu l pe ntru anim ale . Şi
vreau ca toate scrisoril e să fie term inate p înă cînd ie s din
şedinţă, adăugă el.
Jumătate de oră mai tîrziu, iepurele era fericit instalat
în tr-o cuşcă fru m o asă, alb astră, ronţăind la nişte fru n ze
ele salată, şi Penny bătea la maşină, cînd sună felefonul.
Era Francis.
- Dra gul m eu, ce surpriz ă, exclam ă ea . Ne vedem
mai tîrziu, nu?
(Ce prostie, să lase să i se simtă emoţia din glas.)
Francis era stî njenit.
- Nu pot să a jung, z ise e l.
312

- Ah, de ce ? Ai pr omis. -
Francis îi spuse că trebuia să meargă la o demon
straţie. -
- Foarte bi ne, vi n şi eu, spuse Penny.
- Nu, z ise e l mult prea repede. E num ai o mică de
monstraţie.
Penn y intră în panică.
- Nu te cred. Ţi-a i găsit pe altcineva. E blonda aceea
oribilă, spuse ea cu vocea înecată. Ah, Francis, nu su
port.
- Ei bine, va trebui s ă-ţi treacă, zise el . O s ă te ma i
sun,Lumea
adăugăluiapoi şi închise.
Penny păru să se prăbuşească în jurul ei.
în tr-o zi, prac tic, îşi pierduse slujba şi, cu siguranţă, îşi
pierduse iubitul.
- Nim eni nu m ă iubeşte , spu se ea. Nimeni nu mă
vrea şi am o cameră, două pisici şi un iepure de între
ţinut. Ah, Francis!
Rupse foaia din maşină şi introduse alta.

rău."Dragul meu,"
N-am vrut scrise
să nu am fost "îmi
ea repede.
te cred, doarpare nespus de
dezamăgită..."
O umbră căzu pe foaie. Penny se aplecă repede ca
să a co pere c eea ce scria .
- Ce naiba fa ci? î n trebă Jake Mc lnn es a că rui vo ce
ră sun ă ca o îm pu şcătură.
Penny izbucni în plîns. Puse capul pe hîrtiile de pe
birou şi începu să suspine. Jake Mclnnes doar se aşeză
pe
bucmarginea biroului
şi aşteptînd ca eadomnişoarei Piggott,
să se oprească din trăgînd
plîns. din tra
- îm i pare nespus d e ră u, spu se ea , în c ele di n urm ă.
- Ce s-a -ntîmp lat? Pro blem e c u iu bitul tău?
Penn y încu viinţă cu triste ţe.
- Pî nă la urm ă, n u ieşim î n s eara a sta. Cred că şi- a
 313

găsit pe alta, o blondă îngrozitoare cu o pancartă de o

sută de centim etri .
Jake Mclnnes îşi examină unghiile.
- Ei bine , di n m om ent ce a m înd urQra n i s-au strica t
planurile pentru di seară.. .
- Ah, nu , spuse ea îng rozită. Nu ş i du m neavoastr ă -
cu doamna Ellerington. S-a supărat din cauza telefonu
lui?
- N- a f ost "to cma i încînta tă " , cum ar spune dom 
nişoara Piggott.
Penny începu să rîdă uşor.
- Şi, cum spu nea m , d in m om ent ce a m înduro ra n i
s-au stricat planurile pentru diseară, aş propune să fa
cem ordine aici, zise el arătînd spre dezastrul de pe
biroul lui Penny. Care e tava ta?
- Păi, ce le dou ă m ese de col o, sp use Pe nn y, î ntre-
bîndu-se ce schelete îngrozitoare aveau să cadă din du
lap.

în cele din urm ă, s e simţi foarte bine. J ak e Mcln n es

se hotărîse să fie amabil şi ea găsi multe lucruri pe care
le crezuse pierdute: paşaportul, cîteva bonuri de la cură
ţătorie ş i o cioc olată.
Două ore mai tîrziu, mesele, birourile şi dulapurile din
ju r erau puse în ordine şi Pen n y în d es a nişte hîrtii în tr-u n
sac.
- Dom nişo ara Pi ggott va f i şocată m îine dimineaţ ă,
spuse ea bucu roasă .
- în cearcă să menţi i lucrur ile aşa, spu se Jak e Mcl n
nes. Acum cred că merităm amînctoi să mîncăm ceva.
- Am grămezi de m înc are a casă, zise e a.
- Ştiu, jum ătate d e cutie de c roch ete de peşte în
congelator. Nu mai vorbi prQStii şi du-te să te aranjezi.
314

Penny se îngrozi cînd se văzu în oglindă. Plînsul îi

stricase machiajul şi, pe nas, avea o pată mare. Repară
totul în grabă.
Jake Mclnnes o duse la un restaurant foarte elegant.
- Masa dum neavoastră obişnu it ă, dom nule M clnnes,
spuse chelnerul conducîndu-i la o masă într-un colţ dis
cret.
Penny se î ntrebă d e cît e or i stăt use acolo Jake Mc ln
nes oferindu-i vin şi complimente frumoasei Clare Eller
ington.
Jake comandă băuturile şi, odată cu acestea, chel
nerul aduse o farfurie cu ridichi, pe care Penny ar fi vrut
să le ia pentru iepure.
- E a tît de plăcut să- ţi fie fo am e din cî nd în cînd, zise
ea. Francis m ă inhibă atî t de mult, în cît n u p ot să m ănînc
nimic în prezenţa lui. Mă tem că a terminat cu mine
definitiv. Ar fi trebuit să-mi dau seama de asta de cînd a
în ceput să pună tim bre d e catego ria a doua pe scrisori,
în loc de categoria întîi.
Chelnerul aduse avocado pear perîtru Penny şi stridii
pentru Jake. Timp de cîteva minute, mîncară în tăcere,
iar, la un moment dat, Penny observă că o femeie fru
moasă de la masa de alături se uita fix la Jake. Ce
ciudat, îşi spuse ea privindu-l. Umerii laţi, mîinile fru
m oas e şi puternice, pă rul negru şi des . Deo d ată, el ridi că
privirea şi o surprinse.
- Ei bine? o întreb ă el exac t ca la bir ou.
Penny roşi.
- Mă gîndeam că sînt eţi foarte at ră găt or.
- N-ar t rebui s-o a pui p e un ton atî t d e surprins, nu e
prea măgulitor.
- Voiam să spun că.. . ăăă, toate dactil og rafe le sî nt
în drăgostite de d u m n eavo astră, d ar eu sîn t im ună, bine
 315

în ţeles, pentru că s în t în d răgo stită d e Francis. Şi nu m ă

atra g oam enii care ţipă l a m ine, adău g ă ea.
- Ăsta e şanta j, spu se Jake Mc lnnes. De a cum în
colo, va trebui să-ţi suport greşelile de dactilografie, ca
să mă placi?
- Ah, nu, sp use Penny , am hotărî t că vă plac ori cum,
du pă seara asta - de fa pt, vă p la c chiar foarte mult.
El o privi mult timp.
- Asta m ă face să m ă si mt ca şi cum aş f i pr imi t
premiul Nobel pentru pace, spuse el rar.
Penny îl privi, la rîndul ei, neputînd să-şi ia ochii de la
el,
doi,şifăcîndu- Ti apăru
culoareai să revină înobraji.peChelnerul
cu picioarele pămînt. le aduse felul
- Dum n eze ule, arată delici os, ros ti ea luî nd furculi ţa .
Domnule Mclnnes, spuse încet, după vreo cinci minute,
uitîndu-se la farfuria de care nici nu se atinsese, îmi pare
nespus de rău, dar nu pot să mănînc. Nu-mi dau seama
ce s-a-ntîmplat... mi-era atît de foame şi acum nu-mi mai
e, şi a costat atît de mult...
- E apoi
adăugă în regulă , spu
şi, cînd se e l ea
îi zîmbi, cu îiblî observă
ndeţe. Nliniile
u c de
on teaz ă,
oboseală din jurul ochilor, ca şi cum n-r fl dormit suficient
în ultima v rem e.
■** Deo d at ă, îi era r uş in e d e el, iar în m aşin ă, pe dru m
spre casă, stătu cît mai departe cu putinţă, ţinînd cuşca
iepurelui între ei.
El nu în cerc ă să o săru te cî nd o lăsă în faţa uşi i.

timp-dimCulcineaţă
ă-te . d evrem e, îi spu se. Poate a şa, a jungi l a
Am luat-o de la început, îşi spuse ea, dar nu se
culcă. Se plimbă prin cameră, vorbindu-le iepurelui şi
Celor două pisici, bînd ceşti de cafea şi gîndindu-se cît
de m ult mai bine a răta Francis d ecî t Jake Mc lnn es.
316

Nu încercă să îşi dea seama care era srcinea sen

zaţiei de vagi d e fe ricire care pu nea s tăpî nire p e e a.

- Bună z iua , dom nişoară Pi ggot t, spuse Penny visă

to are a do ua zi dim ineaţă. Cu m a fost la denti st?
- îngrozitor, z ise do m nişo ara Pi ggott. A folosi t freza
ore între gi. Dom nu l M cln nes vrea să te vadă.
- îm i închipuiam, spu se Penny dîndu-se cu Miss Dior
din belşug.
- A ş fi mai atentă î n loc ul tău. Pare cam su păra t, o
preve ni do m niş oara Pigg ott.
Pe chipul lui Jake Mclnnes nu se vedea nici o ex
presie cînd Penny intră în birou. Ea îi zîmbi.
- Iepurele e foarte bine , spu se e a. Mănînc ă o gră
mada de...
- la l oc, sp us e el brus c. Ai fac e bine să-mi explici ce
e cu scrisoarea asta, zise apoi ţinînd două foi de hîrtie
în tre degetul m are şi arătător.

tîn d.- •Oh, Doam ne, ia r am încurc ,at ceva? spus e ea o f-

- Cred c ă o să ţi- o cite sc eu, spu se e l m ieros.
"Stimate domn, ca răspuns la anunţ ul dumneavoas
tră pentru o secretară/asistentă personală, cred că po
sed calificările necesare pentru acest post."
- Ah, spuse Penny interesată. Angajaţi altă secre
tară ? O să fi e m are îng hes uială, di n m om ent ce o să fim
trei.
- Ma i cont inu ă, spuse Jake Mc lnhes, "îmi place să
muncesc mult, iar ţelul meu este să găsesc o slujbă care
să-mi ofere satisfacţii!"
- Eu aş ang aja- o, s p us e Penny . P are foarte bună.
- Da? Ei bine , ascultă m ai departe. "Sînt foarte me
ticuloasă în tot ce fac şi obişnuiesc să iau iniţiative."
 317

Pe chipul lui Penny se citi groaza.

- Oh, nu, şopti ea, nu se p oate.
- Acum ur m ea ză partea cea mai i nte re santă , spuse

"-Motivul
el încet.slujbă
mea este pentru care vreau
că directorul să(unrenunţ
general la actualaa
om minunat)
fost recent înlocuit de un director de la compania-mamă
din America. Ca să fiu sinceră, acesta este unul dintre
cei mai mari tirani pe care i-aţiputea cunoaşte. A con
cediat deja duzini de colegi de-ai mei— oameni foarte
buni, care au lucrat mulţ i ani pentru firmă. Mi-e groază
că s-ar putea să urmez eu, deoarece mă ceartă tot tim
pul şiPenn
îmiy face viaţ
îşi ascu a un
ns e facoşmar."
ţa î n mîi ni.
El o privi cu severitate.
- Ai putea fi dată în jud ecată pentru scriso are a asta ,
zise el. E o calomnie de la început pînă lă şfîrşit Bineacă
am aj uns devrem e ş i n-a m ai văzut-o nimeni.
- îm i pare ră u, m urm ura ea. Since r.
- A şa ar ş i tr ebui, zise el şi apoi, spre surprind er ea
ei, îşi dădu capul
Obişnuiesc să iaupeiniţiative.
spate şiPenny,
izbucniPenny...
într-uh hohot
zise eldeşter-
rîs.
gînd u-şi ochii. i
Lacri mi d e ruşin e apăru ră î n ochii e i.
- De u n d a era să şt iu că vă ascund eţ i în s patel e unu i
număr de căsuţă poştală? Şi v-aţi purtat atît de frumos
cu m ine aseară, cînd tot timpul c ăuta ţi p e a ltcineva ca să
ang ajaţi în locu l m eu. Un lucru atî t de.. .
-- Tira
Pl ec,nic,spuse
sp usPenny
e el con
su tinuînd
spinî să
nd.rî Plec
dă: chia r a cum de
la f irm a as ta oribilă.
Se ridică brusc, dar, înainte să ajungă la uşă, el o
apucă de braţ.
- Uşurel, în ainte să fugi aşa din viaţa m ea, citeşte
318

acest memo. A sosit de la Relaţii Publice azi-dimineaţă.

Penny îl privi suspicioasă.
"Dragă Jake," scria. "îţimulţ umesc pentru scrisoare,
îţiconfirm
lungi oricîndcăvrei
o putem
să-i daiangaja
drumulpe- roşcata
mai alesta dacă
cu picioare
e atît
de frumoasă cum spui. E un loc liber la xerox chiar acum
şi poate să lucreze şi la recepţie, din cînd în cînd. Cele
mai bune urări, Jim Stokely."
Penny pus e mem o-ul pe biro u.
- Aţi a ranjat să m ă tra nsferaţi , spus e e a ra r.
El în cu viin ţă/

dorm- Ca sănoreuş
puţ in esc. Ms -am
aptea ă lucrez cevacă teîn-aitimpul
gîndit descurzi ca
lei foa
şi să
rte
bine la Relaţii Publice cu imaginaţia ta bogată.
Penny c ontinuă să- l priv ea sc ă uimită .
Frumoaşă şi tulburătoare, spuse ea încet. Nu în
cerca ţi do ar să scăpaţi de m ine?
El clătină din cap cu tristeţe.
- A pro ape toată no aptea m -am gîndit la ti ne ; cî nd
te-am văzutştictcaJms ţineai
că te irose în braţe
ecr etară. iepurele,
A r tre bui sămi-am d laatţară,
tră ieşti seamsă a
ai grijă de o casă, de animale, de copii şi de un bărbat
foarte norocos.
- Am sc ri s scrisoar ea aceea pe ntr u că era m supă
rată pe dumneavoastră, zise ea. Credeam că nu mă
puteţi suferi.
- Că nu pot să te sufă r! M-ai vră jit înc ă din prim a zi
cînd am intrat în biroul bătrînului Fraser. Era după-a-
miază şi ţu îţi făceai unghiile cu radioul deschis, iar soa
rele î ţi ju ca în păr.
Se d use sp re ea ş i expr esia de p e chi pul lu i o făcu să
se dea înapoi pînă cînd se propti de birou. El o luă în
braţe.
 319

- Ah, nu se poate , z ise ea c u tea m ă. Nu a ici .

- De ce nu? înt rebă Jak e Mc lnn es. Eu sî nt şe ful a ici,
zise apoi şi o săru tă fo arte ap ăs at. •
- Oh, Do am ne, s pu se ea roş ie la faţă ş i ra dii nd. Cre d
că nu mai vreau să mă mărit cu Francis, totuşi.
- Iar eu cred că nu-mi pot permite să te la s să- m i
sabotezi departamentul de relaţii publice; ar fi mult mai
bine dacă te-ai ocupa de relaţii particulare cu mine. O să
discută m amăn un tel e la m asă.
Continuînd să o ţină după umeri, se aplecă şi apăsă
butonul interfonului.
- Dom nişo ară P iggott , ple c la masă ş i n u m ă mai
în torc în d u p ă-am iaza ac eas ta. Răsp un zi d e tot biroul.
Tai şi spînzuri după bunul plac.
- Dar , dom nule Mclnnes, se auz i voc ea dom nişoa re i ‘
Piggott, aveţi o întîlnire.
- Co ntram and eaz -o, am o întî lnir e pe rsonală .
Luă degetul de pe buton şi îşi îndreptă atenţia din
nou -asupra
Da r, luidomnule
Penny. Mcln nes, z ise domn işoar a Pi ggott
dînd buzna în birou. Nu cred că pot să iau legătura la
timp cu ce i care u rm au s ă vină la şedinţă.
Tăcu brusc însă, cînd o văzu pe Penny în braţele lui
Jake Mclnnes.
- La na iba ! zi se ea.

Sfîrşit