AUDIT ENERGETIC - NOTIȚE CURS

1. Noțiuni introductive management energetic

Managementul este arta de a dirija (a conduce, a comanda, a administra) resursele umane şi
materiale în scopul atingerii unor obiective specifice şi eficiente.

Managementul energetic constă în aplicarea unor măsuri ce permit o mai bună utilizare în domeniul
energetic a mijloacelor materiale şi umane, urmărind reducerea costurilor de consum, producţie şi
exploatare.

1.1.Direcțiile de bază ale managementului energetic

Managementul energetic trebuie fundamentat pe patru direcţii de bază:

1. planificarea:

• stabilirea obiectivelor,
• analizarea strategiilor convenabile,
• realizarea unui plan de acţiune
2. organizarea:
• adaptarea resurselor materiale şi umane în scopul atingerii
obiectivelor fixate
3. antrenarea (dirijarea):
• dirijarea utilizării resurselor pentru realizarea obiectivelor propuse
4. controlul:
• compararea rezultatelor obţinute cu obiectivele iniţiale
• depistarea diferenţelor existente
• luarea deciziilor menite să realizeze corecturile necesare

Managementul energiei reprezintă aplicarea unor tehnici profesioniste în utilizarea energiei. Există în
principiu aceleaşi tehnici ca şi cele aplicate în finanţare, producţie, marketing sau administraţie pentru
a face şi a menţine o firmă viabilă şi profitabilă. Se poate constata că energia este unul din cele mai
controlabile costuri pentru că orice economie de energie se contabilizează direct în profituri. Pentru
ca un program de management al energiei să funcţioneze corect el trebuie efectiv integrat în
programele şi procedurile de management general. Managementul energiei se bazează pe oameni – cu
cât sunt implicaţi mai mulţi oameni şi mai motivaţi, cu atât mai eficient este programul. Implicare lor
trebuie oricum structurată şi planificată.

Totuşi managerul energetic este elementul cheie, el trebuie format pentru a cunoaşte modul în care
trebuie să acţioneze concret în cadrul firmei, dar trebuie şi susţinut de conducerea firmei în
realizarea obiectivelor ce ţin de utilizarea eficientă a energiei.

Managementul energetic, aplicat într-o societate comercială, are ca principal obiectiv

asigurarea unui consum judicios şi eficient al energiei, în scopul maximizării profitului
prin minimizarea costurilor energetice, mărind in acest mod competitivitatea pe piaţă a
societăţii.

Obiectivele secundare, rezultate în urma aplicării unui program de management energetic,se

referă la:

1
 • creşterea eficienţei energetice şi reducerea consumurilor de energie, în scopul reducerii
costurilor;
• realizarea unei bune comunicări între compartimente, pe problemele energetice specifice
şi responsabilizarea acestora asupra gospodăririi energiei;
• dezvoltarea şi utilizarea permanentă a unui sistem de monitorizare a consumurilor
energetice,
raportarea acestor consumuri şi dezvoltarea unor strategii specifice de optimizare a acestor
consumuri;
• găsirea celor mai bune căi de a spori economiile băneşti rezultate din investiţiile în
eficientizarea energetică a proceselor specifice de producţie, prin aplicarea celor mai
performante soluţii cunoscute la nivel mondial;
• dezvoltarea interesului tuturor angajaţilor în utilizarea eficientă a energiei şi educarea lor
prin programe specifice de reducere a pierderilor de energie;
• asigurarea siguranţei în alimentare a instalaţiilor energetice.

2. Dezvoltarea durabilă şi managementul energiei

2.1.Conceptul de dezvoltare durabilă

Dezvoltarea durabilă – Sustainable Development - “dezvoltarea care corespunde

necesităților prezentului, fără a compromite posibilitățile generațiilor viitoare” – Gro
Harlem Brundtland 1987 - Raportul Comisiei Mondiale cu privire la Mediu şi Dezvoltare

Problemele complexe ale dezvoltării durabile au căpătat o dimensiune politică globală la:
 Conferința Mondială pentru Mediu și Dezvoltare Durabilă de la Rio de Janeiro –1992;
 Sesiunea Specială a Adunării Generale ONU și adoptarea obiectivelor Mileniului –
2000;
 Conferința Mondială pentru Dezvoltare Durabilă de la Johannesburg – 2002.

Dicton: Să gândim global și să acționăm local

Elementele comune ale definițiilor dezvoltării durabile

Literatura de specialitate arată că Pezzey în 1992, Morita Zhawashima în 1993, au găsit 61,
respectiv 41 de diferite definiţii de dezvoltare durabilă. Subiectele se referă la protejarea
biodiversităţii şi a resurselor naturale, la o balanţă echilibrată între activitatea economică şi
mediu, la egalitatea între generaţii, între regiuni, calitatea vieţii, la valori sociale şi culturale.
Elementele comune acestor definiţii funcţie de ceea ce este durabil, pot fi sintetizate în
următoarele trei aspecte principale:

1.aspectul durabilităţii beneficiului economic al resurselor naturale. Raţiunea este

aceea că beneficiul economic al resurselor naturale trebuie menţinut în siguranţă pentru a
putea fi împărţit între generaţiile prezentate şi cele viitoare. În acest sens, El Sarafi, 1989,
argumentează că nu toate veniturile din vânzarea resurselor naturale ar trebui tratate ca venit
curent disponibil pentru consum.

2.aspectul durabilităţii proprietăţilor fizice ale mediului ambiant, acordându-se

valoare absolută păstrării în condiţii de siguranţă şi continuitate a funcţiei ecologice a
mediului ambiant.

2
 4. aspectul durabilităţii utilităţii, în sensul că nu trebuie să se piardă funcţia
de utilitate pentru “calitatea vieţii” cât şi pentru “bunurile făcute de om”
fapt ce determină includerea, în definiţia dezvoltării durabile a echităţii
inter-regionale, a reducerii sărăciei, a capitalului uman sau a monumentelor
istorice.
5.
Conceptul de dezvoltare a contribuit mai mult ca oricare altul la apropierea disciplinelor din
domeniul ştiinţelor sociale. Ambiguitatea acestui concept a dus la utilizarea sa în multe
domenii şi teorii. Ivit în domeniul ştiinţelor economice, conceptul depăşeşte acest cadru şi
pătrunde în câmpul altor discipline din domeniul ştiinţelor sociale. Din această ambiguitate
decurge o întreagă problematică care i-a condus pe economişti să facă distincţie între
„dezvoltare” şi „creştere”, atribuind celei dintâi o amploare ce o transformă într-o temă
interdisciplinară. Spre deosebire de creşterea economică, dezvoltarea are alături de
dimensiunea economică dimensiuni sociale, culturale, umanitare, constituind un proces de
transformare a condiţiilor vieţii materiale şi spirituale.
Dezvoltare durabilă – DD – este conceptul de dezvoltare economico-socială (fig.1.1. şi
fig.1.2.) recomandat tuturor ţărilor de către ONU, prin care se caută armonizarea a trei
componente fundamentale.

Resurse Creşterea Echitatea

umane economică
între generaţii

DEZVOLTARE

DURABILĂ

A devenit un obiectiv strategic

internaţional adaptat la specificul
fiecărei ţări

Este un concept de evoluţie a societăţii care permite folosirea pe termen lung a

mediului astfel că dezvoltarea socio-economică să rămână posibilă concomitent
cu menţinerea calităţii mediului la un nivel acceptabil.

Fig. 1.1. Definirea conceptului dezvoltării durabile – DD [3]

Acest concept presupune corelarea a patru idei fundamentale, aparent independente, dar care
se află într-o strânsă condiţionare.

3
4.
Implementarea unui proces al
schimbării – care confirmă că
definirea cerinţelor şi nevoilor
pentru dobândirea echilibrului
durabil se va schimba odată cu
situaţiile, condiţiile şi timpul.
3.
Menţinerea compatibilităţii
dintre dimensiunea populaţiei şi
capacitatea productivă a eco-
sistemului
– care recunoaşte că există limite
şi cerinţe pentru
echilibru.
1.
Îndeplinirea cerinţelor
Conceptul prezente şi viitoare
– care
Dezvoltării Durabile
stabilesc
conţine următoarele
scopul durabilităţii.
4 etape aflate în
corelaţie, dar separate
2.
Îndeplinirea nevoilor
– care defineşte scopul
dezvoltării. Dezvoltarea care
răspunde necesităţilor
prezentului fără a compromite
capacitatea de a satisface
necesităţile
generaţiilor viitoare.

Fig. 1.2. Conceptul dezvoltării durabile[3]

În general, în cuantificarea conceptului de durabilitate se procedează mai întâi la stabilirea

unor indicatori ai durabilităţii. Problemele complexe ale dezvoltării durabile solicită găsirea
unor seturi de indicatori integraţi sau intercondiţionaţi, precum şi de indicatori agregaţi în
indici.

Indicatorii traduc conceptul de dezvoltare durabilă în termeni numerici, măsuri descriptive, în

semnale ce orientează acţiunile, facilitând o mai bună comunicare. Indicatorii simplifică
fenomenele complexe şi fac posibilă măsurarea statutului general al unui sistem. Combinarea
matematică a unui grup de indicatori sau agregarea lor dă naştere unui „indice”. Un indice
poate fi el însăşi un indicator ce simplifică un complex de informaţii, aşa cum este indicele
preţului de consum care combină preţurile unui grup de bunuri şi servicii cumpărate în mod
obişnuit pentru a compara preţul mediu al bunurilor şi serviciilor dintr-un an faţă de celălalt
an.

Indicatorii dezvoltării durabile combină tendinţele sistemelor sociale, economice, de mediu,

cu modul în care aceste tendinţe ilustrează legăturile din şi dintre sisteme. Proiectarea unor
buni indicatori ai dezvoltării durabile este o sarcină departe de a fi uşoară, generată de două
cerinţe relativ contrare: nevoia de complexitate şi nevoia de simplitate.

Se consideră că încercările de proiectare a unui singur indicator al dezvoltării durabile

reprezintă un mit, dar totodată se recunoaşte că este util să existe un număr cât mai redus de
indicatori pentru a avea decizii politice robuste de dezvoltare durabilă.

Până în prezent, încercările de definire a dezvoltării durabile în termeni cantitativi se

diferenţiază prin aceea că unele concepte utilizează abordări multicriteriale, cu mai multe
obiective, în timp ce altele consideră că un singur criteriu este reprezentativ, respectiv un
singur obiectiv. În studiile de dezvoltare durabilă este esenţial să fie stabilite criterii
cantitative deoarece acestea permit ca în final să se poată face distincţie între scenariile
„durabile” şi scenariile „nedurabile”.

4
Într-o abordare multicriterială, de exemplu, toate scenariile care satisfac următoarele patru
criterii, sunt considerate scenarii de dezvoltare durabilă:
- dezvoltarea economică – PIB/cap de locuitor se menţine pe întreg orizontul de timp de
analiză de exemplu secolul 21.
- inechitatea socio-economică între regiuni este redusă semnificativ pe întreg orizontul de
timp de analiză (secolul 21), în sensul că până în 2100, rapoartele veniturile pe cap de locuitor
între toate regiunile sunt aduse la nivelul celor existente astăzi între ţările OECD (echitate
inter-regională)
- rapoartele rezerve/producţie ale purtătorilor de energie primară care se consideră în pericol
de epuizare, nu scad substanţial sub valorile actuale (echitate între generaţii)
- probleme de mediu pe termen lung sunt atenuate cu succes, de exemplu emisiile de carbon la
sfârşitul secolului 21 să fie sub nivelul emisiilor de azi.

Aplicarea a diferite seturi de criterii pentru definirea scenariilor de dezvoltare durabilă este
deschisă şi în principal este legată de posibilitatea transpunerii pe modele sau de rularea pe
programe software dedicate.

În anul 1996, un grup internaţional de cercetători din cinci continente s-au reunit la Centrul de
Studii şi Conferinţe a Fundaţiei Rockfeller din Bellagio, Italia pentru a sintetiza eforturile
pentru dezvoltarea durabilă şi de a elabora în mod sintetic un set de principii. Setul de
principii, cunoscut sub numele de „principiile Bellagio” reprezintă un ghid pentru evaluarea
progresului spre o dezvoltare durabilă, în sensul că trebuie să existe:
- viziune şi obiective bine definite
- o perspectivă holistică:
 revederea întregului sistem ca şi a subsistemelor componente
 analiza stării subsistemelor sociale, economice, de mediu, a tendinţelor din şi dintre
acestea
 luarea în considerare atât a consecinţelor pozitive cât şi a celor negative a activităţii
umane într-un mod care să reflecte costurile şi beneficiile pentru sistemele umane şi
ecologice, în termeni monetari şi nemonetari.
- un scop adecvat: adoptarea unui orizont de timp suficient de lung pentru a:
 surprinde nevoile generaţiilor prezente şi viitoare cu scopul de redefinire a deciziilor
pe termen lung.
 impactul în plan local, regional, global asupra fiinţei umane şi a ecosistemului
 anticiparea condiţiilor viitorului pe baza datelor istorice şi prezente – unde dorim să
mergem.
 cadru organizatoric care leagă viziunea şi obiectivele de indicatori şi criterii de
evaluare
 un număr limitat de indicatori sau combinaţii de indicatori care să asigure un semnal
clar pentru progresul dezvoltării durabile
 măsurători standard, acolo unde este posibil, pentru a facilita comparaţia.
- transparenţa:
 datele şi metodele să fie accesibile
 ipotezele, judecăţile, incertitudinile în termeni şi interpretări să fie explicite
- comunicare şi largă participare:
 care să asigure o largă participare şi o largă recunoaştere a valorilor în schimbare
 care să asigure participarea factorilor de decizie în procesul de legare a politicilor
adoptate de rezultatele acţiunilor.
- evaluarea continuă:

5
 dezvoltarea capacităţii pentru măsurători repetate de determinare a tendinţelor
 evaluarea progresului spre dezvoltare durabilă trebuie să aibă caracter iterativ, să se
adopte şi să răspundă schimbării şi incertitudinii deoarece sistemele sunt complexe şi se
schimbă mereu
 ajustarea obiectivelor, indicatorilor
 promovarea învăţării colective cu feed-back spre factorii de decizie
- capacitate instituţională:
 alocarea de responsabilităţi clare şi de sprijin continuu în procesul de luare a deciziilor
 asigurarea capacităţii instituţionale pentru colectarea de date, gestionarea acestora şi
documentare
 sprijinul autorităţilor locale

Durabilitatea unui material este calitatea acestuia de a fi durabil, trainic respectiv calitatea unui
material de a-şi păstra proprietăţile fizico-chimice şi mecanice o perioadă de timp îndelungată.

Durabilitatea unui produs, este un indicator al duratei de operare aşteptată a produsului.

De exemplu, firma Volvo face cunoscut în reclamele sale faptul că automobilele sale
au durata medie de viaţă cea mai mare, lucru care justifică preţul ridicat ala acestora.
Cumpărătorii vor plăti mai mult pentru un produs cu o durabilitate mai mare. Dar şi
aceasta se întâmplă în anumite condiţii. Diferenţa de preţ nu trebuie să fie exagerat de mare.
Mai mult, produsul nu trebuie să fie afectat de modă şi de uzură morală, căci este posibil ca
oamenii să nu mai achiziţioneze produse cu viaţă prelungită. Astfel, făcând cunoscut faptul că
un calculator personal sau o cameră de luat vederi are durabilitatea cea mai mare, s-ar putea să
nu trezim interesul prea multora, deoarece caracteristicile şi performanţele acestor produse
sunt supuse unor schimbări rapide.

Durabilitatea unui sistem tehnic este perioada de timp cât poate fi utilizat un sistem tehnic în
serviciu, în condiţii stabilite în prealabil produsului.

Durabilitatea organizaţiilor privite ca sistem reprezintă capacitatea sistemelor de a evolua fără

risc spre ţintele dorite pe baza atributelor acumulate în prealabil.

2.2. Indicatori specifici de dezvoltării durabile [3]

Determinanţii dezvoltării sistemelor de energie sunt forţele motrice ce acţionează în
mod dinamic asupra sistemelor de energie pe întreg lanţul de la resursele primare până la
consumul şi utilizarea energiei.
Indicatorii dezvoltării sistemelor de energie sunt atributele calitative şi cantitative
care în termeni descriptivi şi normativi exprimă tendinţele în transformarea sistemelor de
energie aflate sub presiunea determinanţilor – forţele motrice.
Determinanţii – forţele motrice ale dezvoltării sistemelor de energie sunt:
- populaţia
- economia
- tehnologia
- baza de resurse energetice
- mediul înconjurător.

iar tendinţele dezvoltării se exprimă în principal prin indicatori de tipul:

6
- creşterea populaţiei
- creşterea economică
- creşterea nevoii de energie
- creşterea disponibilităţii de resurse energetice
- constrângeri globale viitoare
- progresul tehnologic
- creşterea calităţii energiei
- reducerea poluării cu carbon şi sulf
- creşterea cerinţelor de capital.

Caracteristicile majore ale mediului economic actual sunt [3]:

 Univers economic transformat din complicat în complex;

 Importanţa preponderentă a informaţiei;
 Importanţa crescândă a componentei ecologice;
 Delocalizarea industrială spre ţările cu manoperă ieftină;
 Integrarea geo-strategică în dezvoltarea întreprinderii pe plan internaţional;
 Luarea în considerare a economiei informale şi a reţelelor de afaceri pe plan internaţional;
 Orientarea lentă dar inevitabilă spre întreprinderea desalarizată şi spre externarea sarcinilor
şi funcţiilor;
 Capacitatea mai mare de acceptare a pieţei pentru produse neaşteptate, dar care înlătură
constrângerea vieţii cotidiene “produse-remediu”;
 Tendinţa nouă a produselor care marchează o apartenenţă culturală;
 Creşterea relativă a prestărilor de servicii care nu este lipsită de un anumit risc;
 Creşterea rolului economic al întreprinderilor mici şi mijlocii.

Agregarea indicatorilor şi determinanţilor în modele pe baza unor ipoteze privind relaţiile

dintre aceştia decurgând din înţelegerea istoriei şi a situaţiei curente în absenţa sau cu luarea
în considerare a discontinuităţilor şi a catastrofelor, permite elaborarea scenariilor de
dezvoltare.

Elaborarea de scenarii de bază şi alternative dă posibilitatea trasării de căi diferite de

desfăşurare a viitorului, respectiv a unor căi diferite de acţiune. Scenariile devin astfel
instrumente de surprindere a diferitelor relaţii şi evoluţii a determinanţilor şi indicatorilor care
determină viitoarele traiectorii ale sistemelor de energie. Dar, numai pentru un număr redus de
scenarii alternative va conduce însă spre dezvoltarea durabilă.

Determinanţii din aceste scenarii vor trebui să fie în armonie cu conceptul de dezvoltare
durabilă, astfel încât scenariile să nu aibă impacturi foarte periculoase de mediu sau alocări
neechitabile de resurse. Pot exista scenarii care să combine diferiţi determinanţi şi indicatori
dar care să aibă rezultate similare. Astfel, pe un orizont de timp până la mijlocul secolului 21
pot exista diferite căi de dezvoltare economică care să conducă la nevoi globale similare de
energie. O lume cu o populaţie numeroasă şi cu nivele relativ reduse de dezvoltare, poate avea
aceleaşi nevoi totale de energie ca şi o lume mai puţin numeroasă, cu nivele ridicate de
bunăstare. Dar numai această lume mai puţin numeroasă, cu nivele ridicate de bunăstare poate
oferi căi mai accesibile spre atingerea dezvoltării durabile. Atingerea dezvoltării durabile se
evaluează prin indicatori specifici care stau şi la baza diferenţierii scenariilor. Aceşti
indicatori specifici de durabilitate sunt:

7
- eradicarea sărăciei
- reducerea diferenţelor relative cu privire la venit, asigurarea accesului universal la
energie.
- creşterea gradului de asigurare cu energie
- creşterea utilizării surselor indigene de energie.
- îmbunătăţirea eficienţei furnizării energiei
- accelerarea răspândirii tehnologiei
- reducerea impacturilor negative asupra sănătăţii
- reducerea poluării aerului
- limitarea poluanţilor cu viaţă lungă
- limitarea materialelor toxice.

Utilizând o scară a impactului acestor indicatori specifici de durabilitate asupra scenariilor de

dezvoltare (impact scăzut, mediu, înalt, foarte înalt) se realizează o apreciere a fiecărui
scenariu din punct de vedere al durabilităţii, cât şi o diferenţiere între scenarii şi faţă de anul
de referinţă de la care se porneşte analiza.

2.3. Descriptorii şi obiectivele dezvoltării durabile în

energetică[3]

Dezvoltarea durabilă are o dublă semnificaţie de concept şi mijloc de acţiune care sunt
cuprinse în următoarea definiţie: durabilitatea reprezintă capacitatea sistemelor de a evolua
rară risc spre ţintele dorite pe baza atributelor acumulate în prealabil.
Principiile dezvoltării durabile se manifestă pe fondul vehiculării unor fluxuri material-
energetice, care sun supuse unor procese de restructurare (creşterea randamentelor,
micşorarea consumurilor specifice, diminuarea entropiei informaţionale, creşterea calităţii
tuturor proceselor, perfecţionarea factorului uman, etc.).
P1 - Pe circuitul resurselor minerale şi biologice nu trebuie să se înregistreze
acumulări sistematice şi variaţii semnificative
P2 - Fluxurile energetice vehiculate între surse şi consumatori trebuie utilizate
eficient (2C + 2E) şi să fie optimizate.
P3 - Strategiile de investiţii trebuie să asigure corelarea optimă între ofertă şi cerere cu
scopul valorificării eficiente a energiei disponibile şi în ideea producerii unor servicii care duc
la creşterea calităţii acţiunilor umane.
P4 - Construirea deciziilor trebuie realizată în condiţii de incertitudine pe baza concepţiei
holistice.
P5 - Corelarea aspectelor tehnico - economice în vederea reflectării tuturor
activităţilor în costuri raţionale se impune pe toată filiera producţie - consum, pe baza
prognozei explorative (determinarea tendinţei) şi a prognozei normative (stabilirea soluţiei de
dezvoltare ).

Obiectivele dezvoltării durabile sunt economice (maximizarea eficienţei), sociale (alocarea

echitabilă a bunurilor şi serviciilor), ecologice (menţinerea biodiversităţii pentru adaptarea
biosferei la modificarea condiţiilor geoclimatice), coordonatoare a optimurilor parţiale pentru
a obţine un optim global (optimizarea alocării resurselor minerale, ecologice, energetice şi de
capital). Strategiile dezvoltării durabile urmăresc stabilizarea creşterii demografice, reducerea
dependenţei de cărbune şi petrol, promovarea resurselor regenerabile, conservarea resurselor
biologice şi reciclarea materialelor cu scopul integrării deciziilor într-un proces unita tehnic -
economic - energetic profitabil.

8
Indicatorii dezvoltării durabile sunt de natură tehnică, economică şi socială. Indicatorii de
dezvoltare sub aspect social sunt: creşterea bunăstării naţionale netă produsă şi indicele de
dezvoltare economică durabilă. La acestea se adaugă indicii de mediu privind utilizarea
resurselor şi impactul asupra mediului şi indicatori de utilizare eficientă a energiei.

Descriptorii permit aprecierea conţinutului dezvoltării durabile şi orientează managerii să

coreleze îmbunătăţirea tehnologiilor astfel încât să fie satisfăcuţi eficient consumatorii prin
aplicarea deciziilor energo-economice performante.

Preocupările privind dezvoltarea durabilă a sistemelor energo-tehnologice se reflectă în

elaborarea strategiilor de conservare a mediului (strategii de conservare, programe de acţiune
în ecologia mediului etc.) şi strategii de dezvoltare cu luarea în considerare a resurselor critice
integrate (păduri, păşuni, ape, zone de coaste oceanice, surse de energie, consumatori de
resurse etc.). Dintre strategiile de dezvoltare, cea energetică are un rol hotărâtor în fixarea
coordonatelor dezvoltării şi în definirea impactului asupra mediului. Scenariile de dezvoltare
durabilă a energeticii vizează creşterea economică în condiţii de eficienţă energetică,
transferul de tehnologii şi finanţarea dezvoltării şi cuprind orizonturi de prognoză 2020 -
2100.

Conţinutul scenariilor energo-tehnologice se referă la următoarele probleme:

Scenariul A - se referă la ţările în curs de dezvoltare şi creionează prognoza energetică

cu un ritm de creştere a fluxurilor şi a structurilor energetice mai mic decât celelalte ţări
europene. El urmăreşte o reducere adecvată a intensităţii energetice şi prognozează un consum
maxim de energie pentru anul 2020.
Scenariul B - dezvoltă strategiile energo-economice necesare celorlalte ţări din Europa şi din
alte părţi ale lumii mergând pe orizontul de prognoză normativă.

Scenariul C - este ancorat în domeniul impactului energie - mediu având drept scop
reducerea noxelor pe întregul orizont care se încheie în anul 2020.

În toate scenariile se fac corelaţii privind aportul resurselor energetice la dezvoltarea

regiunilor abordate, optimizarea consumurilor prin metode manageriale (D.S.M.), creşterea
economică în condiţii de eficienţă energetică şi sistemul de formare a preţurilor.

Creşterea economică se poate evalua corect dacă se includ în preţuri toate costurile (inclusiv
externalităţile socio-ecologice) şi încorporarea obligaţiilor de perspectivă în contabilitatea
curentă. Soluţiile de dezvoltare macroeconomice arată că, în ultimii 30 de ani, consumul de
energie primară convertit în energie electrică s-a dublat. Preţurile trebuie construite pe baza
cercetării operaţionale, apelându-se la tehnica actualizării. Dacă nu se merge pe acest orizont
economico-ingineresc, atunci preţurile nu reflectă realitate a, din următoarele cauze: modelele
de stabilire a costurilor nu reflectă aspectele operaţionale din procesele energetice reale,
experienţa insuficientă contabilă în monitorizarea efectelor generate de producerea energiei,
tendinţe de subvenţionare a tarifelor pentru obţinerea capitalului politic, acţiuni care
distorsionează mecanismul pieţei libere (variaţia preţurilor resurselor primare combustibile),
prognoze bazate pe estimări nerealiste ale cererii, inclusiv lipsa concurenţei.

Energia într-o lume în schimbare pe orizontul 2020 reclamă transferuri de tehnologie noi,
performante şi preîntâmpinarea cererilor suplimentare energetice de 65÷95%.

9
Motivaţia acestor schimbări se poate face plecând de la următoarele date semnificative:

- consumul zilnic de petrol la nivelul. anului 2020 va fi probabil de 90.106 barili;

(1 baril = 0,136 tone)
- extracţia de cărbune se va dubla ajungând la 7.109 tone/an;
- cererea de gaze naturale va ajunge la 4.1012 m3;
- ţările în curs de dezvoltare, care consumă în prezent 30% din energia lumii vor consuma în
2020 circa 50% iar în 2100 circa 70%, contribuind la creşterea poluării mediului.

În anul 2020, circa 73% din rezervele de petrol şi gaze ale Terrei vor fi probabil concentrate
în Orientul Mijlociu şi în Comunitatea Statelor Independente. Rezervele de combustibili
fosi1i se vor epuiza după 45 de ani petrolul, după 70 de ani gazele naturale şi după 250 de ani
cărbunele, dacă nu se vor descoperi surse noi şi dacă ritmul de consum nu va creşte
exponenţial. Rezervele totale de energie regenerabilă reprezintă 20% din consumul mondial
actual de energie.

Dezvoltarea noilor capacităţi energetice pot fi finanţate de forurile mondiale (F.M.I, B.M,
B.E.R.D.) în următorii 25 de ani în proporţie de 30%, restul fondurilor trebuie asigurate din
surse locale. Cercetările, proiectările şi realizările în domeniul centralelor electrice, a reţelelor
şi a consumatorilor nu sunt susţinute financiar, legislativ şi din punct de vedere al exploatării
raţionale.

Recomandările Congresului Mondial al Energiei Tokio - 1995 şi Houston - 1998 sunt

următoarele:
-eliminarea subvenţiilor şi introducerea tarifării bazate pe costuri totale,
-creşterea ponderii celor care au acces la energia comercială,
-intensificarea acţiunilor de informare şi educare privind dezvoltarea durabilă,
-sporirea fondurilor destinate cercetării,
-îmbunătăţirea tehnologiilor de producere şi utilizare a energiei, atât cu fonduri externe cât şi
cu surse locale,
-maximizarea productivităţii energetice, dezvoltarea unor surse energetice interne, investiţii în
tehnologii energetice performante şi angajarea pieţei internaţionale.

În România există proiectul privind reorganizarea sistemului energetic prin infiintarea

a doua mari companii, Electra si Hidroenergetica.

La ora actuală:
Doua companii nationale energetice, cu cote de piata apropiate, ar putea deveni functionale la
jumatatea anului, in urma restructurarii sistemului de productie a electricitatii din Romania.
Astfel, Electra si Hidroenergetica vor fi obligate sa preia toate obligatiile societatilor
inglobate, inclusiv creditele interne si externe garantate de stat, si sa instituie ipoteci pe
bunurile unitatilor prin care sa garanteze rambursarea imprumuturilor. Aceste doua companii
energetice nationale vor avea costuri de productie a energiei de 44-45 euro pe MW/ora, nivel
inferior mediei actuale, de 48 euro pe MW/ora (GUVERN). In prezent, cel mai ieftin
producator de energie din Romania este Hidroelectrica, ale carei costuri de productie se
cifreaza in jurul valorii de 26 euro pe MW/ora. La polul opus se situeaza termocentrala de la
Galati, cu costuri de productie de 109 euro pe MW/ora. (România liberă)

10
Potrivit ministrului Economiei, „obiectivul principal pe care îl avem este acela de a valorifica
in interes naţional resursele energetice de baza - şi ne referim aici la cărbune, uraniu, apă,
gaze, ţiţei - astfel încât să asigurăm securitatea şi independenţa energetică a României. Avem
nevoie de 2 companii mari, comparabile cu companiile energetice din zonă atât ca dimensiune
cât şi ca structură”.

Totodată, prin înfiinţarea companiilor menţionate se mai urmăreşte asigurarea resurselor

financiare necesare investiţiilor în sectorul energetic şi crearea condiţiilor pentru competiţie
reală în tranzacţionarea energiei. „Odată cu finanţarea celor două companii, ceea ce se va
comercializa pe piaţa liberă este energia, şi nu va mai fi energie hidro, energie termo şi
energie nucleară, va fi un mix de energie /.../ Preţul energiei nu mai poate fi dictat de nimeni,
decât de piaţă”, a precizat ministrul Videanu, care a dat asigurări că nu va creşte preţul la
energie, ca urmare a înfiinţării celor două companii. (Sedintă de guvern 29.01.2010)
Electra (45% din productia Romaniei)
Centrala Nucleara Cernavoda
Hidro Tg. Jiu, Valcea, Sibiu
Termo Turceni,
Rovinari, Craiova
SN Lignit Oltenia

Hidroenergetica (40% din productia Romaniei)

Hidro Portile de Fier, Curtea de Arges, Bistrita, Buzau, Sebes, Caransebes, Oradea, Slatina,
Hateg, Cluj
Termo Bucuresti, Deva, Paroseni
CN a Huilei

2.4. Probleme de conţinut privind dezvoltarea durabilă a sistemelor

energetice

Dezvoltarea durabilă a energeticii europene

Durabilitatea energetică în Europa se concretizează în modul de producere şi utilizare a

energiei, care maximizează profiturile economice şi sociale pentru generaţiile prezente şi
viitoare, în ideea satisfacerii cererii fără degradarea mediului ambiant prin poluare.

Criteriile care permit analiza durabilităţii se referă la protecţia biosferei; utilizarea eficientă a
capitalului şi echitatea. Protecţia biosferei urmăreşte diminuarea efectului de seră,
împiedicarea reducerii stratului de ozon, păstrarea capacităţilor de reproducere a resurselor
naturale şi menţinerea calităţii apei, aerului şi a solului în limite impuse prin standarde.

Dezvoltarea conceptului de eco-capacitate dă consistenţă managementului protecţiei mediului

(sistem flexibil la perturbări ecologice, stabilitatea sistemului energetic la fluctuaţii ale
mediului extern). Utilizarea eficientă a capitalului uman şi natural se evaluează prin creştere
de randamente, scăderi ale consumurilor energetice şi prin sporirea calităţii factorului uman.
Echitatea se apreciază prin distribuţia proporţională a eforturilor de protecţie a factorilor de
mediu (folosirea resurselor neregenerabile, acumularea deşeurilor etc.).

Căile de realizare a sectoarelor durabile ale energiei sunt:

- elaborarea legislaţiei specifice sectoarelor energetice,

11
- restructurarea industriei energointensive,
- reducerea treptată a pierderilor de energie,
- reconsiderarea cantităţii de combustibil fosil folosite în energetică prin scăderea
consumurilor,
- răspândirea noilor tehnologii de extragere, preparare şi generare a energiei, adoptarea
cercetării operaţionale la calcul costurilor şi a tarifelor energetice, promovarea
managementului energiei în concepţie arhemo - sistemică (Metoda holistică DSM)
- reorientarea tehnologiilor şi punerea sub control a riscurilor energetice, conservarea
resurselor şi monitorizarea ecologiei mediului,
- unificarea modalităţi lor de construire a deciziilor în condiţii de risc.

Restructurarea sectorului energetic va permite reducerea consumurilor cu 50% până în anul

2020 [1].

Consumul de energie primară în Europa în perioada 2000 - 2100

2000 2010 2030 2100
Petrol + Cărbune + Gaze
55,7 EJ/an 44,0 EJ/an 21,2 EJ/an O
naturale
Hidro + biomasa + solară/
15,8 EJ/an 18,9 EJ/an 28,5 EJ/an 23,5 EJ/an
eoliană
Energia nucleară 2,8 EJ/an 5,8 EJ/an 15 EJ/an 45,6 EJ/an
Emisii CO2 90% 74% 32% 0

1 ExaJoul = 1018 Jouli

Se pune accentul pe reducerea hidrocarburilor şi a cărbunelui plus gazele naturale. Creşte

consumul de energie regenerabilă şi a energiei nucleare. Micşorarea combustibililor care
produc noxe poluante. Limitarea creşterii cererilor de servicii energofage. Emisiile de gaz se
reduc de la 90% în anul 2000 la zero în anul 2100.

Energia regenerabilă va creşte ca pondere în balanţa energetică europeană de la 28% în 2010

la 60% în anul 2030, punându-se accent pe biomasă.

Consumul Mondial de Energie în 1990 a fost de 340 ExaJouli din care 80% a fost acoperit de
combustibil fosil.

În Europa, în perioada 1990-2001 s-au consumat (47+51) EJ fiind acoperit cu 85%

combustibil fosil.

Sursele regenerabi1e la nivelul Europei vor acoperi în anul 2030 circa 3800 TWh/an.

Strategiile dezvoltării energeticii europene au la bază politici de tipul Least-Cost.

Planning sau Planificarea integrată a resurselor, care arată că este mai profitabil să conserv
energie prin tehnologii performante decât să construiesc noi centrale şi reţele electrice.

Energetica condiţionează dezvoltarea economică a României şi este influenţată de nivelul

dezvoltării economice a societăţii româneşti prin mijloacele tehnice a1ocate, prin structura

12
consumurilor şi prin preţuri. Produsul Intern Brut al României este format astfel: industria
(40-50)%, serviciile (27 - 37)% şi agricultura (16 - 23)%. Industria consumă 65% din energia
produsă de SEN, agricultura (2)%, serviciile 1%, iar restul în alte sectoare ale economiei
naţionale.
Din metodologia de ierarhizare a ţărilor din cadrul ONU realizată de PNUD, rezultă că
România consumă anual 3050 kep/loc şi se apropie de performanţele principalelor ţări
dezvoltate. Pentru a crea 100 USD - ţara noastră consumă o cantitate de 254 kep, pe când
Japonia 13 kep, Germania 18 kep, SUA 35 kep, iar Canada 50 kep.
Ponderea României în consumul mondial de energie este de 1%, similar cu cel al Olandei,
Cehiei şi Slovaciei luate la un loc. Structura resurselor primare de energie a ţării noastre arată
astfel: ţiţei - 40%, cărbune - 27%, gaze naturale - 23%, energia nucleară - 7%, iar
hidroenergia - 3%.
Această structură are caracter dinamic care reclamă ajustarea anuală a balanţei.
Sectorul energetic din România în context european poate fi analizat cunoscând următoarele
informaţii:
- reforma energo-energetică trebuie realizată având în vedere integrarea ţării noastre în
Uniunea Europeană,
- consumurile energetice ale Uniunii Europene au crescut în intervalul 1985-1992 cu 16,4% la
energie primară, iar producţia de energie primară a înregistrat un ritm de creştere de 5,1%,
intensitatea energetică a scăzut cu circa 20%,
- contribuţia UE la scară mondială este de 7,8% la energia primară şi de 15% la energie
electrică.
Uniunea Europeană consumă 3,05 tep/loc comparativ cu SUA - 7,9 tep/loc, CSI - 4,7 tep/loc
şi 3,05 tep România.
Dezvoltarea energeticii în UE se va accentua prin folosirea resurselor regenerabile cu ritmuri
de 15% şi utilizarea gazelor naturale în ritmuri de peste 3%.

Tendinţa de privatizare a industriei energetice are în UE două raţiuni:

- încurajarea competiţiei prin reducerea consumurilor, care permite creşterea eficienţei

energetice inclusiv crearea posibilităţilor de aplicare a tehnicii manageriale D.S.M (Demand -
Side - Management)
- protecţia mediului ambiant prin crearea şi aplicare unor ecotaxe şi elaborarea unor strategii
de management a sistemelor ecologice, respectiv promovarea conceptului - de spaţiu ecologic
bazat pe extinderea descriptorului dezvoltare durabilă.

Situaţia actuală a energeticii româneşti se prezintă astfel:

Pj ≈ 22 ∙ 103 MW;
Ep maxmax = Pi ∙ tc; Emax = Pi ∙ tef;
Eef = Pef ∙ tef; Pef = (0,5 ÷ 0,8) ∙ Pi ∙ Pec = 0,8 Pt = puterea economică

Consumurile de energie electrică şi termică au scăzut cu un procent de 53% (EE) şi 64% (ET)
în perioada 1989 - 1999.

Capacităţile de producţie în funcţiune sunt pe cărbune 8614 MW (39,7%) pe hidrocarburi

7331 MW (33,8%) şi în centralele hidroelectrice de circa (5756÷ 6000)MW (26,5%). În SEN
sunt incluse centralele autoproducătorilor de 1176 MW din care 42 MW CHE şi 1134 MW
CTE pe hidrocarburi. Până în anul 2000 s-au casat la nivelul SEN 3500 MW. Rezerva de
capacitate din SEN se ridică în anul 1999 la 3000 MW. Energia efectiv produsă era în

13
perioada analizată cu 40% mai mică decât capacitatea maximă a sistemului. Blocurile de
25,50, 100,200,330 MW nu au fiabilitatea proiectată.

Transportul şi distribuţia se realizează prin reţelele de 400 kV, 220 kV, 110 kV, 6 kV şi 0,4
kV.

Consumul casnic în ţara noastră atinge 334 kWh/loc faţă de Norvegia de 666,2 kWh/loc şi
Polonia 582 kWh/loc, respectiv Turcia cu 162 kWh/loc. Nivelul tehnologic al instalaţiilor
energetice din SEN prezintă o rămânere în urmă cu circa 20 de ani faţă de cel realizat în
sistemul energetic european (SEE).

Rezervele primare ale României se prezintă astfel: 1994 - Gaze = 302,3 . 109 mc/an +
Importul (43,9). Lungimea conductelor pentru transportul gazului metan este de 12000 km, iar
diametrele variază între (250 ÷ 1OOO)mm. Presiunea de lucru a reţelei este de (50÷ 20) bar.
Reţeaua de distribuţie a gazelor însumează 15000 km şi alimentează circa 20 000 consumatori
instituţionali şi 2,56*106 consumatori casnici. Depozitele de gaz metan situate pe lângă
Bucureşti, în subteran, au o capacitate de 0,7. 106 m3 dar nu pot asigura consumul urban decât
o oră şi şapte minute. Se preconizează ca în anul 2000 capacitatea depozitelor subterane de
gaz metan să se tripleze. În structura consumului energetic, gazul metan acoperă 45% din
total. Rezervele recuperabile ale României sunt estimate la 452 . 109m3 care vor scădea în
2010 la 272. 109m3.

Situaţia surselor petrolifere din ţara noastră cuprinde: 217 • 106 tone cu o producţie anuală de
7 • 106 tone/an. Lungimea reţelei de transport a petrolului în ţara noastră este de 4500 km cu
diametre de (50 ÷ 70)mm. Petrolul acoperă 30% din resursele primare de energie utilizate în
România. Creşterea eficienţei de producere a ţiţeiului se poate realiza prin intensificarea
cercetărilor geologice, modernizarea tehnologiilor' de extracţie, reînnoirea reţelei de transport.
Modernizarea producerii şi transportului resurselor de ţiţei reclamă investiţii specifice de (18
÷ 37) USD/tona de petrol. România importă 60% din petrolul necesar consumului.
Situaţia producerii, transportului şi utilizării cărbunelui în România se prezintă astfel:
- cantităţi1e de hui1ă estimate la 760 • 106 tone cu o extracţie economică anuală de 6 •
106 tone.
- lignitul şi cărbunele brun, 5 • 109 tone din care 2,6 • 109 se pot extrage în condiţii
economice avantajoase;
- stocarea energetică a cărbunelui se face atât la gura minelor (1,5 . 106 tone/an) cât şi în
dreptul centralelor electrice (6 . 106 tone/an);
- transportul se realizează pe cale ferată şi fluvială, dar implică costuri care uneori
depăşesc preţul cărbunelui;
- cărbunele acoperă 20% din resursele primare energetice utilizate în România pe o durată de
circa 50 de ani, la actualul ritm de folosire.

Uraniul ca sursă energetică prezintă o rezervă de 18000 tone cu o producţie anuală de 120
tone/an la un preţ de 85 USD/kg, mult mai scump ca cel de pe piaţa internaţională.

Resursele hidroenergetice sunt estimate în România la 40 TWh. Centralele hidroelectrice

produceau în 1999 circa 17 TWh/an. În perspectivă se vor amenaja 23 TWh/an ca sursă
regenerabilă hidro pe râurile interioare şi riverane ale ţării.

Alte surse energetice (eoliană, solară, geotermală):

14
energia eoliană se poate produce pe platforma Mării Negre cu un potenţial de 700W/m2
(coeficient de utilizare 0,25). Zona montană la peste 1500 m are o densitate de putere de
1800W/m2 la un timp de funcţionare de 3000 ore/an.
În perioada 2005÷2010 se pot instala grupuri aero-generatoare de circa 500 kW. Astfel, în
Semenic se montează o centrală eoliană de 4 . 300 kW cu extindere viitoare la 310. 300kW.
Potenţialul eolian tehnic amenajabil este de 8 TWh.
Energia solară se poate produce cu un flux energetic de 1100 k W /m2 şi an în zone ca Banat,
Câmpia Română, podişurile transilvănene şi moldovene, Dobrogea etc.
Energia geotermală se produce prin cele 80 sonde la 79000 tep/an, care poate creşte la 154000
tep dacă se apelează la pompe submersibile.
Energiile neconvenţionale pe plan mondial se ridică la 17,2 TW/an. Costul energiei
neconvenţionale (0,03÷0,04) ECU/kWh; 1 ECU = 1,2 ESD. Energia neconvenţională va costa
(360÷480) lei/kWh.

Etapa industrială de utilizare a energiei neconvenţionale începe în România după anul 2010.
Analiza sistemului energetic românesc din perspectiva dezvoltării durabile se face plecând de
la comentarea eficienţei economice şi a interpretării intensităţii energetice atât pentru situaţia
existentă până în anul 200 cât şi în situaţia de perspectivă până în anul 2020.

Eficienţa energetică, considerată ca o componentă e eficienţei economice se defineşte prin

creşterea efectului util obţinut prin consumarea unei forme de energie.

Creşterea eficienţei energetice se poate realiza prin tehnica D.S.M. şi reclamă investiţii
energo-tehnologice.

Intensitatea energetică se exprimă prin raportul dintre consumul de energie şi produsul intern
brut calculat la paritatea puterii de cumpărare.

Consumul de energie pe cap de locuitor caracterizează dezvoltarea industrială a ţării.

Analiza economico-energetică a unei ramuri industriale reclamă determinarea şi comentarea

consumurilor specifice pe unitatea de produs ca fiind energia înglobată direct în produsul
industrial realizat şi consumul specific cumulat care reflectă şi energia acumulată în materiile
prime din care se realizează produsul.
Reducerea consumurilor specifice şi proprii tehnologice se poate realiza prin restructurarea
industriei în general şi a sectorului energetic în special.

Principalele cauze care au contribuit şi influenţat eficienţa energetică în ţara noastră sunt
următoarele:
- încărcarea agregatelor energetice la o capacitate de producţie sub cea economică a
permis creşterea consumurilor specifice de combustibil;
- uzura fizică a instalaţiilor a condus la reducerea treptelor de putere şi a timpului de
folosire a puterilor disponibile şi utilizabile;
- necorelarea producţiei cu consumul şi nonaplicarea tehnicii de supervizare a
receptoarelor energetice prin Demand-Side-Management;
- ineficienţa managerială generată de resurse, lipsa managerilor performanţi;
- întârzierea restructurării sectorului energetic naţional şi încetinirea privatizării
industriei româneşti;
- strategia dezvoltării energeticii româneşti în contextul dezvoltării durabile se
construieşte plecând de la analiza politicii energetice naţionale (resurse primare, energia

15
electrică şi termică, transportul şi distribuţia energiei, utilizarea energiei) şi atingând nivelul
protecţiei mediului, corelate cu formarea preţurilor şi generarea profiturilor precalculate.

Politica energetică a României trebuie construită prin aplicarea practico a planificării integrate
a resurselor plecând de la consumator spre sursa energetică. Soluţia finală trebuie să rezulte
din aplicarea unor decizii construite pe criterii de eficienţă [2].

În domeniul producerii, transportului şi utilizării energiei se vor aplica măsuri care asigură
dezvoltarea durabilă cum ar fi: apelarea unor tipuri de combustibili, creşterea eficienţei
energetice pe întregul lanţ sursă - consumator, utilizarea surselor energetice regenerabile,
dispecerizarea economică a energie, modernizarea unor grupuri de mare putere însumând
circa 600 MW, casarea unor instalaţii învechite 1300 MW, punerea în funcţiune a 1400 MW
nucleari, reconsiderarea termoficării, studierea mentenanţei asistată informatic, realizarea
interconectării SEN - SEE, introducerea sistemelor informatice performante, reducerea
consumurilor finale energetice, dezvoltarea unor programe de management energetic
(D.S.M.), studiul calităţii energiei şi a proceselor energetice prin utilizarea sistemelor
neuroexpert, crearea unor servicii de educaţie şi consultanţă, a consumatorilor energetici care
să conducă la diminuarea pierderilor prin furturi de energie, reducerea poluării,
fundamentarea tarifelor energetice bazate pe costuri marginale, elaborarea cadrului legislativ
de dezvoltare durabilă a energeticii româneşti.

Strategia de dezvoltare durabilă a sectorului energetic în contextul trecerii la economia de

piaţă în România cuprinde intervalul de prognoză 2000÷2020 şi abordează problemele actuale
ale SEN în vederea corelării lor cu cele din SEE; obiectivele strategiei de dezvoltare durabilă
a SEN şi corelarea lor cu dezvoltarea previzibilă a economiei naţionale, scenariile de bază ale
evoluţiei economiei româneşti în următoarele două decenii şi soluţiile de acoperire a cererilor
energetice, politica energetică comentată sub aspect instituţional, formarea tarifelor
energetice, programe guvernamentale pentru stimularea economisirii energiei, resursele
politicii energetice.

Principalele probleme care trebuie rezolvate prin aplicarea strategiei de dezvoltare durabilă a
SEN sunt următoarele: eliminarea consumatorilor energofagi, precizarea mecanismelor
economiei de piaţă, formarea unui cadru legislativ energetic, rezolvarea blocajului financiar,
implicarea sistemului bancar în retehnologizarea şi privatizarea întreprinderilor, creşterea
competitivităţii economiei româneşti în vederea aderării la Uniunea Europeană (UE). Uniunea
Europeană analizează perspectiva sectorului energetic în patru variante (scenarii) cum ar fi:
continuarea actualului mediu de afaceri (CW), autarhie naţională sau protectorism (BF), piaţa
complet liberalizată (HM) şi structuri internaţionale cooperative cu determinare ecologică
(FO).

Ritmurile medii anuale de creştere a PIB se estimează astfel:

2000 2010 2020
CW 1 2,2 1,8
BF 1 1,3 1,3
FO 0,8 2,5 2,5
HM 1,2 2,5 2

Din analiza acestor tendinţe rezultă că dezvoltarea durabilă se asigură prin ameliorarea
intensităţii energetice, creşterea ponderii energiei electrice în consumul [mal de energie,
utilizarea în centrală a ciclului combinat gaze-abur, extinderea tehnologiilor curate de

16
producere a energiei din cărbune dacă va fi frânată realizarea centralelor nuclearo-electrice,
creşterea aportului energiilor neconvenţionale în balanţa energetică.

Obiectivele strategiei de dezvoltare durabilă sunt următoarele: satisfacerea eficientă a

necesarului de energie la un preţ cât mai scăzut, în condiţii de calitate şi cu limitarea
impactului asupra mediului, dezvoltarea durabilă impune reducerea dependenţei sectorului
energetic de petrol, conservarea energiei şi promovarea resurselor regenerabile, creşterea
eficienţei energetice în concepţie holistică ţinând cont de direcţionarea mecanismelor pieţei
concurenţiale, realizarea interconectării SEN cu sistemele afiliate la UCPTE şi aplicarea
interconectării reţelelor naţionale de resurse primare; formarea stocuri lor de resurse
combustibile pentru asigurarea funcţionării sigure a SEN, managementul sistemelor de
protecţie a mediului, susţinerea tehnologică a SEN prin cercetări proprii şi prin atragerea
capitalului occidental la dezvoltarea investiţiilor energetice, elaborarea legislaţiei energetice
bazată pe experienţa economiilor de piaţă concurenţi ale stabile, promovarea unei politici
financiare care să evite blocajul, apropierea performanţelor energeticii româneşti de cele ale
economiei europene.

Scenariile evoluţiei economiei româneşti în următoarele două decenii:

S1 - Proiectarea dinamicii energeticii româneşti ţinând cont de structura şi
funcţionalitatea industriei. Industria românească trebuie să treacă de la un sistem slab
structurat la un nou sistem inerţial.
S2 - Scenariul inerţial conservă tendinţele actuale ale energeticii la care se adaugă
creşterea privatizării, accelerarea implementării mecanismelor pieţei concurenţiale, orientarea
economiei româneşti spre piaţa externă în condiţii de fundamentare a preţurilor. Acest
scenariu, rară noile orientări, agravează risipa de resurse proprii împiedicând creşterea ratei
acumulării, care să permită relansarea dezvoltării durabile a economiei, păstrarea
energointensivităţii , ceea ce conduce la o balanţă energetică la nivelul anului 2020 cu un PIB
la 50% faţă de cel al U.E. Balanţa energetică a anului 2020 arată astfel:
- consumul total de energie 108 . 106 tep;
- producţia internă de resurse primare 27 . 106 tep;
- importul 81 . 106 tep.
Factura pentru import ar fi de 14. 109 USD, n-ar fi suportabilă de forurile manageriale şi, în
plus, s-ar crea premisa depărtării economiei româneşti de etaloanele economiilor dezvoltate.
S3 - Scenariul restructurat este centrat pe reforma economiei urmărind: crearea unui sistem de
garantare a proprietăţii; cunoaşterea şi aplicarea orientărilor economiei de piaţă în România;
combaterea evaziunii fiscale şi deblocarea financiară a industriei; stabilirea mediului de
afaceri, stimularea proceselor de economisire a resurselor şi a fondurilor de investiţii corelate
cu atragerea capitalurilor străine şi autohtone la dezvoltarea eficientă a energeticii româneşti,
orientarea spre export a producţiei industriale în general şi a celei energetice în special.

Scenariul restructurat s-a elaborat în trei variante:

V1 - Dezvoltarea maximă prevede ca în 2020 să atingem un PIB de 18000 USD cu
ritmuri de dezvoltare ridicate de circa 7%. Exportul trebuie să cuprindă în PIB circa 40% din
total.
V2 - Dezvoltarea medie prevede un PIB / locuitor de 50% din cel al UE în anul
2020, ceea ce reclamă o creştere economică cu ritmuri de 5,8%.
V3 - Dezvoltarea minimă prevede ritmuri mai reduse decât celelalte variante
maximă şi medie.
Dinamica energo-intensivităţii PIB în perioada 2000  2020 arată astfel:
- scăderea intensităţilor de la 86  39 pentru energia finală;

17
- diminuarea intensităţilor la energia electrică de la 87 la 52 pentru nivelele maxime de
consum;
- intensităţile pentru energia termică vor scădea de la 104 la 37 unităţi energetice.
Cifrele complete pe perioada menţionată se dau în tabelele 5.1 şi 5.2.

Prognoza evoluţiei cererii totale de energie arată astfel:

106 tep 2000 2010 2020
Minimă 30,07 37,06 45,34
Medie 30,08 37,82 47,22
Maximă 30,09 40,55 49,71

Preţurile la resursele energetice primare vor avea următoarele nivele:

- Gaze naturale: preţul la consumatori industriali 95 USDlNmc, consumatori casnici

30 USD/Nmc, preţul mediu la nivelul anului 2000 va fi de 126 USDlNmc.
- Cărbune: 100 USD/tcc ÷ 120 USD/tcc
- Energie electrică şi termică: preţurile denumite tarife
ee
ee ee ee ee C
p c  taxe  profit ; c  tac
(lei / kWh )
ee sp sp g E dv
i p i
et
et et et ee C
p c  taxe  profit ; c  tac
(lei / Gcal)
et sp sp g E dv
i p i
dv

 1  r 
i
i
C  C ;
tac a tan i
i 1
ee
C  0,5 C ;
tac tac
et
C  0,5 C ;
tac tac
gi = (0,8  0,9); dvi = (25  35) ani;

Ep = energie electrică livrată Qt = energie termică livrată în Gcal

Taxele plătite de SEN sunt următoarele:

- impozite pe profit şi salarii
- taxa pe valoare adăugată numai pentru consumatorii industriali
- vărsăminte din profitul net al companiei
- taxe vamale de la persoane juridice şi pentru folosirea terenurilor proprietate de stat
- impozite pe clădiri şi pe terenul ocupat
- taxe pentru mijloace de transport deţinute
- fondul special pentru modernizarea drumurilor
- fondul de dezvoltare a SEN
- taxa de timbru
- fondul special pentru sănătate şi şomaj
- C.A.S. şi pensie suplimentară
- fondul pentru pensii şi asigurări sociale ale agricultorilor
- penalizări pentru neplata în termen a obligaţiilor către bugetul de stat

18
Taxe şi impozite plătite de cumpărătorii de energie
- taxa de dezvoltare 12% din costul energiei electrice şi 3% din costul energiei termice
- taxa pe valoarea adăugată plătită numai de consumatorii industriali - 24% din factură

Taxele noi care s-au introdus în tarife sunt: taxa pentru poluare, taxa pentru reţea, comisionul
întreprinderii distribuitoare de energie, introducerea TVA la consumatorii casnici şi reducerea
TVA la consumatorii industriali, scutirea de impozit pe profit a investitorilor energetici.
Impozitul la ţiţei şi gaze obţinute pentru producţia internă: 182.500 leilt pentru ţiţei şi 73000
lei/1000m3 pentru gaze naturale.

Taxe aplicate în sectorul minier: taxa anuală pentru activitatea de prospecţiuni 5000 lei/km2;
taxa anuală pentru activitatea de exploatare 20.000 lei/km2. Taxa se dublează după 2 ani şi
devine de 5 ori mai mare după 4 ani. Redevenţa minieră care se plăteşte la stat pentru
compensarea scăderii rezervelor de resurse este de 2% din valoarea producţiei miniere
realizate anual.

Programele de eficienţă energetică pentru industrie cuprind subprogramele destinate

schimbărilor de infrastructură cu costuri minime şi subprograme specifice pentru promovarea
investiţii lor. Baza legislativă a aplicării acestor programe este construită prin promulgarea
legii energiei, legii utilizării raţionale a surselor de energie, legea fondului de dezvoltare
energetică şi legea ratificării "Tratatului Cartei Energiei.
Unităţile de măsură şi relaţiile de conversie:
1kWh = 3,6 kJ; lMWh = 3,66 J; 1 Gcal = 1,163 MWh;
1 tep = 10 Gcal = 11,63 MWh; 1 tcc = 7 Gcal = 29,31 GJ = 8,14 MWh;
1 Peta => 1015; 1 Exa => 1018; 1 MW = 0,86 Gcal; 1 Gcal = 0,1 tep
1 TWh = 85,985 . 103 tep; 1 PJ = 23880 tep = 0,278 TWh.

Bibliografie:

1.Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă a României Orizonturi 2013-2020-2030

2. Strategia națională în domeniul eficienței energetice

3.Carabulea A., Gheorghiu I.D., Dezvoltarea durabilă a sistemelor energetice în

concepţie holistică, București, 2005

19
 3.Auditul energetic

3.1.Introducere. Obiectivele realizării auditului energetic

În actualul context internațional, ca rezultat atât al schimbărilor climatice, cât și al
schimbărilor apărute la nivelul pieței de energie, importanța realizării auditurilor energetice a
crescut foarte mult [EA_Hand].

Creșterea eficienței energetice reprezintă un punct foarte important în Strategia energetică a

Uniunii Europene. Aceasta se poate realiza prin scăderea costurilor de funcționare a
instalațiilor energetice și implicit scăderea costurilor cu utilitățile, la nivelul fiecărei unități
industriale consumatoare de energie. Obținerea acestor scăderi poate fi realizată prin
implementarea unui proiect de modernizare, reabilitare rezultat ca urmare a unui proces
complet și corect de audit energetic.

Costul energiei este un factor foarte important în activitatea economică. Măsurile de

conservare a energiei implică obținerea aceluiași produs finit utilizând mai puțină energie.
Auditul energetic serveşte la identificarea tuturor fluxurilor de energie într-o instalaţie,
cuantifică cantitățile de energie ținînd cont de utilizarea acesteia, realizîndu-se o balanță între
intrările și ieșirele de energie din cadrul unui sistem

Auditul energetic ajută la optimizarea costului energiei, controlul poluării, aspectele de

siguranță și sugerează metode de îmbunătățire a funcționării și a mentenanței sistemului
analizat. Se observă că auditul energetic este un instrument foarte important de gestionare a
energiei în cadrul programului de management energetic al unei companii.

În același timp trebuie remarcat că auditul energetic nu este o analiză continuă, ci se defășoară
regulat, la anumite momente de timp, surprinde un regim de funcționare, pentru o anumită
încărcare a utilajelor și pentru anumite condiții de funcționare, anumiți parametrii climatici
considerați de calcul. Auditul energetic nu poate oferi informații zilnice legate de modul de
exploatare al instalației/clădirii. Auditarea se poate face la nivelul unei secții, instalații, unui
grup de echipamente care fac parte din acea instalație a unui proces sau la nivelul unui
echipament component în cazul unei întreprinderi industriale. În mod similar, auditul unei
clădiri se poate face la nivelul întregii clădiri, sau la nivelul unei zone, incinte sau apartament
component.

În România, OG nr.22/2008, ordonanța privind eficiența energetică și promovarea utilizării la

consumatorii finali a surselor regenerabile de energie stabilește printre altele:

“In scopul realizarii politicii nationale de eficienta energetica, operatorii economici care
consuma anual o cantitate de energie de peste 1.000 tone echivalent petrol au obligatia:
sa efectueze anual un audit energetic elaborat de o persoana fizica sau juridica autorizata”

„Operatorii economici care consuma anual o cantitate de energie cuprinsa intre 200 si 1.000
tone echivalent petrol pe an sunt obligati sa intocmeasca la fiecare 2 ani un audit energetic
realizat de o persoana fizica sau juridica autorizata”.
20
În același timp auditul energetic este o procedura obligatorie înainte de obținerea autorizației
integrate de mediu.

De asemenea, Legea nr.372/ 2005 privind performanţa energetică a clădirilor stabilește

obligativitatea introducerii certificatului energetic al clădirii, document realizat în urma unei
auditări energetice a clădirii și instalațiilor aferente acesteia.

World Energy Council specifică în documentele sale câteva elemente obligatorii în privința
auditului energetic și anume (docWEC):

 În sectorul rezidential / Sectorul terţiar:

 Obligaţia de a efectua audituri la intervale regulate (în general, clădiri de mai sus un
spaţiu de locuit anumit / zona de lucru), sau atunci când sunt vândute sau închiriate;

 Obligaţia de a efectua audituri pentru a obţine un certificat energetic al clădirii;

 Obligaţia de a informa cu privire la rezultatul auditurilor (de exemplu, rapoarte de

audit energetic);

 În sectorul industrial:

 Obligaţia de a efectua audituri la intervale regulate (în general, companiile de mai sus
anumit prag de consumul de energie);

 Obligaţii de raportare pentru organizaţiile guvernamentale şi comunicarea rezultatelor

auditului către public (de raportare consumul de energie, de raportare privind măsurile
de economisire, de raportare privind măsurile puse în aplicare);

 Obligaţia de a propune planuri de acţiune pentru punerea în aplicare a economiilor de

energie conform măsurilor identificate în auditurile energetice efctuate;

 Obligaţia de a desemna un manager de energie;

 certificare obligatorie a auditorilor;

 comparaţie obligatorie cu anumite valori de referinţă (benchmarking);

 În sectorul transporturilor:

 obligaţia auditării energetice a flotelor de vehicule.

Audit energetic – procedura sistematică de obţinere a unor date despre profilul consumului
energetic existent al unei clădiri sau a unui grup de clădiri, al unei activităţi şi/sau instalaţii
industriale sau al serviciilor private sau publice, de identificare şi cuantificare a
oportunităţilor rentabile pentru realizarea unor economii de energie şi de raportare a
rezultatelor.

21
Audit energetic al unei clădiri - procedură sistematică de obţinere a unor date despre profilul
consumului energetic existent al unei clădiri, de identificare şi de cuantificare a măsurilor
pentru realizarea unor economii de energie, precum şi de raportare a rezultatelor.

Auditor energetic autorizat – persoană fizică sau juridică autorizată, în condiţiile legii, care
are dreptul de a realiza auditul energetic. Auditorii energetici îşi desfăşoară activitatea ca
persoane fizice autorizate sau ca angajaţi ai unor persoane juridice, conform legislaţiei in
vigoare.

3.1.1.Clasificări

Audit electroenergetic – tip de audit energetic care urmăreşte contabilizarea fluxurilor de

energie electrică.
Audit termoenergetic – tip de audit energetic care urmăreşte contabilizarea fluxurilor de
energie termică.
Audit complex – tip de audit energetic care urmăreşte contabilizarea tuturor formelor de
energie ale căror fluxuri sunt monitorizate în interiorul conturului de audit.

Se definesc două clase şi trei tipuri de audituri energetice, după cum urmează:

CLASA TIPUL DE AUDIT ENERGETIC

Audit electroenergetic Audit termoenergetic Audit complex

I P ≤ 1000 kW P ≤ 2000 kW P ≤ 3000 kW

II P > 1000 kW P > 2000 kW Nelimitat

Auditurile energetice pot fi audituri de proiect, audituri de omologare, audituri de recepţie,

audituri reale şi audituri optimizate. Auditurile optimizate sunt obligatorii pentru stabilirea
consumurilor existente şi pentru stabilirea soluţiilor de creştere a eficienţei energetice.
O categorie importantă a auditurilor energetice o constituie auditul energetic al clădirilor și
instalațiilor aferente acestora.
Din punct de vedere al complexității de realizare a auditului energetic se poate face
următoarea clasificare [Handbook]:

 Audit energetic preliminar sau verificare (walkthrough audit) – inspecția vizuală a

clădirii sau instalației analizate, evaluarea consumului de energie în vederea urmăririi
modului în care energia este utilizată și pentru o estimare preliminară a modului în
care poate fi economisită energia. Este cel mai simplu și mai puțin costisitor audit și
poate oferi soluții ieftine de mentenanță și de econimisire a energiei. Însă ținând cont
de nivelul scăzut de detaliere, acest tip de audit nu este suficient pentru a lua o decizie
finală de implementare a soluțiilor mai complexe care pot fi propuse, ci doar poate
22
 reprezenta o urgentare a realizării unui audit energetic detaliat și de stabilire a unor
soluții practice de eficientizare energetică.

 Auditul energetic detaliat – este auditul propriu-zis care are ca principali pași de
realizare: analizarea din punct de vedere tehnic și constructiv a clădirii sau instalației
verificate, stabilirea parametrilor climatici, eolieni, măsurarea diferitelor mărimi care
intervin în bilanțul energetic, efectuarea de teste pentru a calcula energia utilizată și
eficiența diverselor sisteme componente, propunerea de soluții de îmbunătățire a
performanței energetice, calculul energiei economisite și a costului unității de energie
economisită pentru fiecare soluție sau pachet de soluții propus precum și calculul
economic al soluțiilor propuse;

 Audit energetic prin simulare pe calculator – se utilizează modelul matematic al

instalației sau clădirii pe care se simulează funcționarea acestora, ținând cont de
variabile cum ar fi parametrii climatici și de caractersiticile constructive și tehnice.
Prin această metodă se poate face și o prognoză a evoluției consumului energetic la
nivelul sistemului auditat. Este o metodă costisitoare, modelul trebuie perfecționat
continuu în funcție de evoluția reală a instalației sau clădirii auditate.
Auditurile energetice constituie un instrument deosebit de important atât pentru beneficiar,
căruia îi oferă informațiile necesare cu privire la consumurile energetice, situația funcționării
și reglării aparatelor și echipamentelor consumatoare de energie, măsurile care trebuie
aplicate pentru optimizarea parametrilor energetici, cât și pentru elaboratorul strategiei de
eficiență energetică, la nivel macroeconomic.
Domenii în care se realizează auditul energetic

 Clădiri:
 Mari și mici, existente și noi;
 În toate sectoarele: rezidențiale, servicii, industriale, publice și private;
 Industrie:
 Procese de bază, servicii.
 Producerea energiei:
 Centrale electrice, centrale termice, centrale de cogenerare, rețele de distribuție
energie elctrică și căldură;
 Transporturi;
 Alți consumatori:
 Iluminarea stradală;
 Centrale de tratare a apei, etc.

3.1.2.Obiectivele realizării auditului energetic

Auditul energetic asigură o bază de date esențială pentru întreg programul de conservare a
energiei la nivelul sistemului analizat, realizându-se o analiză a utilizării energiei precum și o
evaluare a măsurilor de conservare a acesteia. Principalele obiective ale auditului energetic
sunt:
 Identificarea tipurilor și costurilor diferitelor energii intrate;
 Evaluarea consumului de energie în diferite faze ale obținerii unui produs;
 Cuantifică intrările de energie și produsele ieșite;
23
  Identifică zonele potențiale de economisire a energiei electrice și termice;
 Evidențiază punctele de risipă;
 Identifică şi analizează oportunitatea implementării unor soluţii tehnice şi/sau
achiziţionării unor echipamente noi, care pot conduce la o scădere semnificativă a
costurilor energetice;
 Fixează ținte de economisire a energiei;
 Realizează o analiză economică a fezabilităţii soluţiilor tehnice propuse pentru
alegerea soluţiilor optime şi stabilirea priorităţilor de implementare;
 Ajută la implementarea măsurilor de conservare și economisire a energiei.

3.2.Etapele realizării auditului energetic

Odată ce echipa managerială a unei întreprinderi şi-a desemnat un manager energetic şi a
conferit acestei persoane toată autoritatea necesară pentru dezvoltarea unui program de
management energetic, acordându-i tot sprijinul în realizarea acestui program, primul pas pe
care trebuie sa-l facă managerul energetic este să realizeze un audit energetic. Procedura de
auditare implică realizarea a 3 faze principale (china):
a. Pregătirea auditului energetic;
b. Efectuarea auditul energetic;
c. Implementarea soluțiilor propuse de auditor.

3.2.1.Pregătirea auditului energetic

Se referă la totalitatea măsurilor luate pentru ca desfășurarea auditului să aibă loc în bune
condiții. În principal acestă fază se referă la:
 Punerea la punct a unui plan de realizare a auditului energetic;
 Vizitarea obiectivului care va fi auditat;
 Realizarea coordonării cu diverse departamente ale unității în care are loc auditul;
 Stabilirea unei liste de control în care sunt trecuții pașii necesari pentru realizarea
auditului, datele și informațiile care pot fi colectate, instrumente de măsură și
înregistrare disponibile,etc;

Planul de audit este un document de bază care trebuie să fie destul de flexibil pentru a permite
ajustări în funcție de informațiile neprevăzute care pot să apară. Planul trebuie să cuprindă:
 Scopul auditului;
 Obiectivele urmărite;
 Tipul auditului;
 Metodologia și standardele utilizate;
 Detalii legate de organizația și unitatea auditată;
 Echipamente majore a căror funcționare este urmărită în mod special;
 Programarea auditului;
 Membrii echipei de auditare;
 Modul de raportare, formatul raportului de audit;

3.2.2. Efectuarea unui audit energetic

Pentru efectuarea unui audit energetic trebuie parcurse următoarele etape principale
[methodology]:

24
 1. Colectarea datelor primare și analiza preliminară a energiei;
2. Auditul energetic preliminar;
3. Auditul energetic propriu-zis, încheiat cu întocmirea raportului de audit energetic,
inclusiv analiza fezabilităţii soluţiilor propuse.

3.2.2.1.Colectarea datelor primare necesare pentru întocmirea unui audit energetic

Activitatea de culegere a datelor necesare întocmirii unui audit energetic constă în culegerea
de date statistice referitoare la istoricul societăţii, consumurile şi costurile energetice,
producţie fizică şi valorică realizată, liste cu echipamente de producere şi consum a energiei,
amplasamentul clădirilor, localizarea geografică a aplicaţiei şi datele meteorologice a
localizării şi tipul constructiv, etc.

Datele generale despre societate vor conţine în principal informaţii referitoare la (curs
manag.pdf):
• localizarea societăţii şi istoricul ei;
• specificul producţiei şi gradul de acoperire a pieţei interne şi /sau externe;
• realizări existente în reducerea costurilor energetice şi sursele de finanţare utilizate;
• planuri de dezvoltare a capacităţilor de producţie pentru care vor trebui asigurate resurse
energetice corespunzătoare.
Datele statistice referitoare la istoricul consumurilor energetice se recomandă a fi colectate
dacă sunt disponibile din ultimii 5 ani față de data realizării auditului. Aceste informații
precum cele legate de costurile energetice, producția realizată sunt luate de către auditori de la
administratorul societății, din evidențele contabile și sunt trecute într-o formular tip ca cel
prezentat în anexa 1.
Analiza preliminară a datelor colectate ajută la stabilirea consumului lunar și anual de energie
și la vizualizarea fluctuațiilor care apr în consum, deci la stabilirea profilului energetic. La
sfârșitul acestei etape, auditorul poate alcătui o listă inițială de acțiuni necesare pentru
economisirea energiei la nivelului întregului sistem al instalației sau clădirii auditate.
3.2.2.2. Auditul energetic preliminar

În cadrul acestei etape se realizează o investigare calitativă a anvelopei clădirii, a instalațiilor

de producere și consum a energiei. Ipoteza de la care se pleacă în realizarea acestui tip de
audit este că sistemul analizat este o “ cutie neagră”[Minciuc]. Fluxurile de energie intrate și
ieșite precum și indicatorii de eficiență se defines numai în raport cu conturul general al
instalației sau clădirii analizate. Datele despre istoricul consumurilor energetice colectate în
prima etapă din evidențele contabile permit calcularea unor indicatori globali pe baza cărora
se pot realize comparații cu valorile date prin proiect , cu valori minime din normative sau cu
valori medii ale altor clădiri/instalații similare din punct de vedere constructiv, cu aceeași
poziționare climatică sau aparținând aceluiași domeniu de activitate.

Este foarte importantă cunoașterea în amănunt a modului de funcționare a instalației sau

echipamentului, procesului auditat sau a elementelor componente ale anvelopei clădirii, a
instalațiilor de ventilare, climatizare, încălzire, preparare apă caldă menajeră. Mai jos sunt
date liste cu echipamentele de producere și consum a energiei, instalații tehnologice și
instalații aferente clădirilor întâlnite cel mai des în practica auditului energetic.
25
 Echipamente de producere şi consum a energiei

Lista echipamentelor de producere şi consum a energiei va cuprinde inventarul

echipamentelor funcţionale cu principalele caracteristici tehnice, orele anuale de funcţionare
pentru fiecare echipament şi consumurile anuale de energie ale acestora.
Principalele echipamente utilizate pentru producerea energiei electrice şi termice atât în
aplicaţii industriale cât şi pentru clădiri sunt: instalaţiile de cogenerare, grupurile electrogene
pe gaz sau combustibil lichid, microhidrocentrale, generatoare eoliene, baterii solare, cazane
de abur şi de apă caldă, cazane cu ulei diatermic.

Echipamente consumatoare de energie

a) Instalaţii tehnologice
- instalaţii temice (de abur, apă caldă, ulei diatermic);
- instalaţii de aer comprimat;
- instalaţii frigorifice;
- utilaje acţionate cu motoare electrice;
- echipamente speciale specifice unor procese.

b) Instalaţii de încălzire/răcire
În procesul de inventariere se vor evidenţia atât puterile instalate ale instalaţiilor de încălzire/
răcire, cât şi volumele spaţiilor încălzite/răcite/climatizate, suprafaţa ferestrelor, structura
pereţilor şi a acoperişului precum şi starea izolaţiilor.

c) Instalaţii de preparare apă caldă menajeră

Capacitatea instalaţiilor de producere a apei calde menajere va fi inventariată în corelaţie cu
numărul de persoane care utilizează apa produsă de aceste instalaţii.

d) Instalaţii de iluminat
Se vor inventaria:
- numărul şi tipul corpurilor de iluminat;
- numărul şi tipul de lămpi, puterea instalată, fluxul luminos;
- modul de utilizare al iluminatului.

Legat de alimentarea cu energie trebuie specificat: (Minciuc)

 Purtătorul de energie;
 Caracteristicile cererii de energie acoperite de către sursă externă;
 Tariful stabilit prin contractul de livrare a energiei;
 Condițiile de livrare a agentului energetic.

3.2.2.3.Auditul energetic propriu-zis

După ce sunt colectate toate datele obținute prin măsurători la fața locului, acestea sunt
prelucrate. De asemenea, se realizează o examinare completă a tuturor componentelor
consumatoare de energie ale instalației analizate, acest lucru permițând calculul pierderilor de
energie și a consumului de energie la nivelul fiecărui subsistem component precum și la
26
nivelul fiecărui sistem component. Se propun soluții și pachete de soluții pentru economisirea
energiei. Se realizează și evaluarea soluțiilor propuse atât din punct de vedere al eficienței
energetice cât și a eficienței economice.

Procedura de auditare energetică se încheie cu realizarea și prezentarea unui raport de audit

energetic, care rezumă toate calculele efectuate, planul și programul de măsuri pentru
îmbunătătțirea situației, costurile aferente soluțiilor și pachetelor de soluții propuse precum și
economiile estimate.

Fișa auditului energetic

Fișa auditului energetic trebuie să conțină următoarele informații:

-tipul auditului energetic;

-auditul real;
▪ conturul de audit și enumerarea proceselor tehnologice aflate în funcțiune;
▪ consumul total real de combustibil și energie pe anul anterior efectuării auditului,
corespunzător conturului de audit;
▪ indicatorii specifici de consum de combustibil și energie;
▪ concluzii cu privire la situația existentă;
-auditul optimizat;
-măsuri propuse pentru creșterea eficienței energetice, grupate pe categorii și estimarea
tehnico-economică a aplicării acestora (consumuri specifice de combustibili și energie,
randamente energetice, durata de recuperare a investiției, rata internă de rentabilitate).

Raportul de audit energetic

Raportul de audit energetic este definit ca un document tehnic care conţine descrierea modului
în care a fost efectuat auditul, a principalelor caracteristici termice şi energetice ale clădirii
sau instalației analizate, a măsurilor propuse de modernizare energetică a clădirii şi
instalaţiilor interioare aferente acesteia sau a instalației energetice, precum şi a principalelor
concluzii referitoare la măsurile eficiente din punct de vedere economic. Raportul de audit
prezintă caracterizarea clădirii/instalației cu referire la performanțele energetice ale clădirii
sau instalației analizate, și anume se determină aceste performanțe pentru:

 Anvelopa clădirii;

 Echipamente energetice;

 Procese industriale;

 Instalația de iluminare;

 Instalația de ventilare și climatizare;

 Instalația de încălzire;

 Instalația de preparare a apei calde de consum.

Raportul de audit energetic prezintă și calculul performanței clădirii de referință, în cazul în
care se realizează auditul energetic al cădiriilor și instalațiilor aferente. Conform metodologiei
27
în vigoare [MC 001/2006], clădirea de referinţă - clădire având în principiu aceleaşi
caracteristici de alcătuire ca şi clădirea reală şi în care se asigură utilizarea eficientă a
energiei. Evaluarea performanţelor energetice ale unei clădiri se referă la determinarea
nivelului de protecţie termică al clădirii şi a eficienţei energetice a instalaţiilor de încălzire
interioară, de ventilare / climatizare, de preparare a apei calde de consum şi de iluminat.

Raportul de audit energetic prezintă și soluțiile recomandate pentru modernizarea/reabilitarea

sau economisirea energiei la nivelul conturului analizat, precum și unele recomandări adresate
sectorului de mentenanță al unității respective. Toate aceste soluții sunt însoțite de calcule de
eficiență energetică și economică.

Simplificând, un audit energetic poate fi definit ca un proces prin care se evaluează modul în
care este utilizată energia într-o clădire sau instalație, identificându-se și oportunitățile de
reducere a consumului energetic. Există o strânsă legătură între costul auditului energetic,
multitudinea datelor colectate și analizate și oportunitățile de economisirea energiei
identificate. În același timp efectuarea unui audit implică o foarte bună cunoaștere a instalației
energetice analizate sau a anvelopei clădirii și a instalațiilor de încălzire, ventilare,
climatizare, prepararea apei calde și iluminării aferente.
Ca urmarea a efectuării auditului energetic se poate face și o comparație (benchmarking) între
performanțele energetice ale instalației auditate și:
 Performanțe anterioare ale aceleași instalații;
 Performanțe medii pe industrie pentru unități similare ca profil de activitate, date
tehnice, producție;
 Performațele cele mai bune în domeniul respectiv.
Obs. Benchmarking – a fost utilizat la început ca un procedeu specific managementului
organizațional, extinzându-se mai apoi în mai multe sectoare de activitate. A fost definit
inițial ca procesul de identificare, înțelegere și adaptare a practicilor remarcabile din
interiorul unei organizații sau din alte organizații, în vederea îmbunătățirii performanțelor.
3.2.2.4.Implementarea soluțiilor propuse de auditor
Trebuie subliniat faptul că nu întotdeauna predicțiile pe care le realizează auditorii în raportul
de audit energetic legate de posibilitățile de economisire ale energiei sunt reale. E vorba de
procentul de economisire a energiei prin aplicarea unei soluții propuse, care în realitate poate
fi mai mic decât cel estimat prin calculele efectuate. Acest lucru se datorează faptului că
auditorii utilizează în calcule costul mediu al energiei electrice.
Pentru implementarea cu succes a soluțiilor de eficientizare energetică propuse de auditor și
agreate de beneficiar se întocmește un plan de măsuri privind creșterea eficienței energetice.
Planul trebuie să conțină obiective clare, ținte de economisire, definirea rolurilor și
responsabilităților fiecărui participant la plan, resursele și pașii de urmat, precum și o
planificare a activităților. Activitățile de implementare a soluțiilor propuse de eficientizare
energetică trebuie să fie monitorizate astfel încât managerii energetici să știe în permanență
unde se află față de țintele propuse.

28
Obs. Auditul energetic nu trebuie confundat cu bilanțul energetic. Bilanțul energetic trebuie
văzut ca o etapă obligatorie a auditului energetic, deoarece arată exact fluxurile de energie
intrate în conturul sistemului analizat și ieșite din conturul sistemului. Bilanțul energetic
realizat la parametrii nominali, în cazul instalațiilor industriale sau pentru parametrii de
calcul în cazul clădirilor, pe o perioadă de un an de zile este cel folosit în cazul auditării
energetice. Recomandările facute de auditor pentru economisirea energiei, fără a realiza
bilanțul energetic al sistemului analizat sunt similare realizării unui buget fără a cunoaște
exact care sunt cheltuelile (Capehart).

Bibliografie
Thumann A., Younger W., Handbook of Energy Audits, 7th edition, CRC Press
Taylor&Francis, 2007
Capehart B.L., Capehart L.C., Improving Industrial Energy Audit Analyses, on line:
www.ise.ufl.edu/capehart/papers/ACEEE-95.docGroup,

Bitir-Istrate I., Minciuc E., Soluții de audit energetic pentru companii, on line:
http://www.revistaoxygen.ro

*** OG nr. 22/2008, ordonanta privind eficienta energetica si promovarea utilizarii la

consumatorii finali a surselor regenerabile de energie, Monitorul Oficial, Partea I nr. 628 din
29/08/2008

*** Legea 372/2005 privind performața energetică a clădirilor

*** Energy Saving Toolbox – an Energy audit Manual and Tool, Canadian Industry Program
for Energy Conservation, on line:

http://www.worldenergy.org/publications/energy_efficiency_policies_around_the_world_review_an
d_evaluation/3_evaluation_of_energy_efficiency_policies_and_measures/1191.asp

Hasanbeigi A., Price L., China Energy Group, Industrial Energy Audit Guidebook: Guidelines
for Conducting an Energy Audit in Industrial Facilities, 2010, on line:
http://en.openei.org/wiki/Industrial_Energy_Audit_Guidebook:_Guidelines_for_Conducting_
an_Energy_Audit_in_Industrial_Facilities

29
 4.CONSIDERAȚII LEGATE DE AUDITUL ENERGETIC
INDUSTRIAL
4.1. Noțiuni introductive

Audit energetic reprezintă o metodă sistematică permițând să se urmărească și să se

contabilizeze fluxurile energetice. Într-un sistem industrial sau într-o instalație, un audit
energetic servește la verificarea conformității rezultatelor funcționării cu datele de
referință. Analiza poate fi statistică, dacă se referă la o perioadă sau la un moment dat și
dinamică, atunci când se urmarește evoluția fluxurilor energetice în funcție de dezvoltarea
unui program determinat (glosar).

Simplificând, un audit energetic poate fi definit ca un proces prin care se evaluează modul
în care este utilizată energia într-o clădire sau instalație, identificându-se și oportunitățile
de reducere a consumului energetic.
Există o strânsă legătură între costul auditului energetic, multitudinea datelor colectate și
analizate și oportunitățile de economisirea energiei identificate. În același timp efectuarea
unui audit implică o foarte bună cunoaștere a instalației energetice analizate sau a
anvelopei clădirii și a instalațiilor de încălzire, ventilare, climatizare, prepararea apei calde
și iluminării aferente.
Auditul energetic industrial este o analiză foarte complexă în care trebuie ținut cont de o
multitudine de factori, trebuie studiate cu atenție facturile de energie electrică, gaz și
combustibil, trebuie efectuate măsurători cu aparate cu grad ridicat de precizie, trebuie
ținut cont nu numai de situația actuală a instalației studiate ci și de istoricul consumurilor
de energie cel puțin în ultimii 5 ani.

Analiza facturilor este foarte importantă pentru înțelegerea și analizarea costurilor cu

energia electrică ale instalației (china). Ca urmare a analizei facturii cu energia electrică se
poate determina un indicator important care poate fi utilizat în estimări și anume energia
electrică consumată într-o zi de instalație:

, [kWh/zi] (1)

unde Wzi = energia facturată pe perioada de timp considerată (lună, an) și Nzile – numărul
de zile din perioada facturată.

O altă mărime care poate fi calculată tot pe baza facturii este coeficientul de utilizare
(load factor)al puterii instalate, definit ca raportul dintre energia consumată într-o
perioadă dată ( din factura de energie electrică) și energia care ar fi putut fi consumată dacă
de-alungul aceleiași perioade consumatorul ar fi cerut puterea maximă (vârful de sarcină).

(2)

30
În mod uzual Ci < 100%. Acest coeficient este util pentru a determina dacă instalația
analizată își utilizează echipamentele componente consumatoare de energie electrică la
întreaga capacitate ( cazul unui coeficient de încărcare mare) sau dacă ele sunt utilizate pe
o scurtă perioada( coeficient mic de încărcare) , (china). În același timp. Coeficientul de
încărcare al instalației poate fi utilizat și la îmbunătățirea și controlul cererii de energie
electrică la nivelul obiectivului auditat.

Alura curbei de utilizare a energiei la nivelul unei instalații industriale diferă de alura
curbei de utilizare a energiei în cazul clădirilor de-alungul unui an calendaristic, fiind mai
puțin influențată de factorii climatici. De altfel, modul în care variază energia electrică
consumată în instalație pe o perioadă de timp nu oferă suficiente date despre eficiența
energetică a acelei instalații (china). Pentru aceasta este folosit un alt indicator -
intensitatea energetică definită ca energia primară cumulată pentru realizarea unei unități
de produs. Acest indicator poate fi calculat în primă fază plecînd de la facturile lunare de
energie din care se poate lua consumul de energie lunar.

(3)

Obs. Energia primară cumulată se referă la energia înglobată în produsul respectiv și poate
fi constituită din energia necesară funcționării în condiții normale a tuturor
componentelor instalației respective, din energia consumată la transportul resurselor
materiale și a produselor intermediare la locul de consum, energia consumată pentru
obținerea resurselor materiale necesare fluxului tehnologic din instalație și echivalentul în
energie primară a uzurii mijloacelor fixe care contribuie direct sau indirect la realizarea
produsului final (minciuc).

De asemenea se pot utiliza reprezentările grafice pentru a ilustra modul de utilizare a

energiei într-un contur. Un exemplu este și diagrama circulară, utilizată destul de des, fiind
foarte sugestivă. Figura 1 ne arată o astfel de diagramă care simbolizează ponderea
cărbunelui, a păcurei și a energiei electrice din consumul final de energie (figura 1.a)
precum și costul fiecărui tip de energie din costul final cu energia al unei instalații (figura
1b.)(china).

Figura 1. Reprezentarea grafică a consumului final de energie (a) și a costului total cu

energia (b), defalcat pe componente, pentru o instalație

31
Reprezentarea pe o astfel de diagramă ne arată că deși cărbunele este utilizat în proporție
majoritară ca și combustibil (60%), totuși ponderea în costul total cu energia este de doar
35%, pe când deși consumăm doar 20% energie electrică din totalul de energie, ponderea
în costul final este cea mai mare, de 40%.

După ce s-au stabilit fluxurile de energie intrate și ieșite din conturul instalației care se
analizează un pas important este realizarea bilanțului energetic. O reprezentare sugestivă a
bilanțului energetic o reprezintă diagrama Sankey. În figura 2 este dat un exemplu de o
astfel de reprezentare pentru un cazan de abur energetic ipotetic:

Figura 2. Diagrama Sankey pentru un cazan de abur

Dacă luăm cazul unei centrale de cogenerare, realizarea unui audit energetic oferă
următoarele informații:
 Identifică zonele în care apar pierderi de energie, combustibili sau apă;
 Duce la reduceri ale costului energiei produse prin implementarea soluțiilor
propuse de către auditorul energetic;
 Duce la o creștere a producției de energie electrică prin utilizarea eficientă a
aburului în interiorul turbinei cu abur( în cazul cogenerării cu turbină cu abur);
 Crește disponibilitatea și se poate realiza o planificare mai adecvată a operațiunilor
de mentenanță;
 Duce la crearea referințelor pentru toate echipamentele componente ale centralei;

Sunt evaluate evaluări a nivelelor de performanță a tuturor echipamentelor majore, se

identifică pierderile de energie controlabile și să propună măsuri de îmbunătățire utilizând
analiza cost-beneficiu. Se urmăresc în primul rând:
 Generatoarele de abur;

32
  Trubinele cu abur;
 Circutul de preîncălzire a apei de alimentare;
 Condensatorul de abur;
 Sistemul electric;
 Ventilatoarele de aer și gaze arse;
 Pompe;
 Izolațiile echipamentelor și conductelor.

Bilanțul centralei este un bilanț complex în care sunt incluse și fluxurile de energie pe
serviciile proprii, instalația de combustibil,stația de aer comprimat, etc.

4.2.Identificarea oportunităților de creștere a eficienței energetice și de

reducere a cheltuielilor cu energia
Efciența energetică a unei instalații nu poate fi măsurată direct, ci doar poate fi cuantificată
cu ajutorul unor indicatori de performanță, de genul celor prezentați în subcapitolul
anterior. Valorile obținute pentru instalația studiată sunt comparate cu anumite valori de
referință (benchmarking), alese în funcție de specificul și de interesele întreprinderii în care
se află instalația studiată. Aceste valori de referință trebuie alese din bilanțul de proiect,
omologare, recepție, din literatura de specialitate și trebuie să fie valori pe care poate să le
atingă instalația în condiții reale de funcționare (Minciuc).

Un indicator de bază pentru eficiența energetică, care este calculat la sfârșitul realizării
auditului energetic al unei instalații industriale este consumul efectiv de energie. Se poate
calcula și consumul specific de energie care se definește ca și consumul de energie, care
însumează toate cantitățile de energie necesare, raportat la unitatea de produs realizată de
instalația auditată. În majoritatea proceselor industriale, pentru realizarea produsului finit
se utilizează mai multe forme de energie. De aceea, pentru a putea determina indicatorii de
eficiență energetică aceste forme intrate în conturul considerat al instalației se echivalează
cu un singur fel de energie – energia primară – exprimată în tone echivalent combustibil
convențional. Astfel se poate determina consumul echivalent de energie primară, absolut
sau specific - pe unitatea de produs. Ca unități de transformare se pot utiliza:

 1 tonă echivalent petrol (tep) = 10,5 Gcal = 44 GJ;

 1 tonă combustibil convenţional (tcc) =2/3 tep = 7 Gcal;
 1 MWh = 0,082 tep = 3,6 GJ.

Mărimile componente al indicatorilor calculați pot fi exprimate fizic, în unități de energie

sau valoric, în unități monetare. Un indicator de eficiență energetică foarte important
exprimat valoric se referă la: cheltuielile specifice cu energia pentru realizarea unui
produs.

După ce s-a realizat auditul energetic și s-au calculat indicatorii de eficiență energetică se
pot identifica oportunitățile de creștere a eficienței energetice și de reducere a cheltuielilor
cu energia. Soluțiile propuse se supun unui studiu de fezabilitate pentru a studia viabilitatea
lor și din punct de vedere economic.

33
La începutul activității post audit se pot implementa soluțiile care nu presupun cheltuieli
mari, dar care infuențează pozitiv eficiența energetică. După aceea, în următoarea etapă pot
fi introduse soluțiile mai complexe din punct de vedere tehnic și mai costisitoare aprobate
de managerul energetic și de conducerea întreprinderii respective.

În general, soluțiile care le pot propune auditorii energetici pentru a îmbunătății

performanța unei instalații industriale pot fi grupate astfel, conform (minciuc):
1. modificarea soluţiei de alimentare şi/sau a concepţiei de utilizare a energiei
în cadrul întreprinderii;
2. recuperarea avansată a energiei disponibilizate de către fluxul tehnologic (în
special a căldurii), pentru care se apelează la tipuri noi de aparate
schimbătoare de căldură;
3. înlocuirea parţială sau totală, pentru anumite procese de încălzire, a
combustibililor fosili sau a agenţilor termici importaţi (proveniţi din
exteriorul conturului de bilanţ al întreprinderii) cu energia electrică, în
condiţiile realizării unei economii certe de cheltuieli cu energia pe unitatea
de produs;
4. reducerea poluării mediului ambiant, mai ales în cazurile în care aceasta
este legată de utilizarea combustibililor naturali sau sintetici;
5. implementarea unor procedee şi tehnici noi, care determină reducerea
facturii energetice;
6. organizarea producţiei în vederea încadrării într-un sistem avantajos de
tarifare a energiei.

Tehnologiile care pot îmbunătăţi performanţa unei instalații industriale sunt împărţite în
două grupe: tehnologii intersectoriale şi tehnologii specifice sectorului studiat (UE). Legat
de tehnologiile specifice sectorului studiat sunt unele
exemple de industrii mari consumatoare de energie şi de aspecte esenţiale referitoare la
oportunităţi de economisire a energiei după cum urmează:

• industria petrolieră este un mare consumator de energie, dar care oferă importante
oportunităţi de economisire a energiei prin introducerea
de noi tehnici de producţie (de exemplu 4D-seismice, timelapse
tehnicile seismice) şi procesele de dezafectare.

• industria chimică oferă multe oportunităţi pentru utilizarea

de energie trans-sectoriale de economisire, optimizarea utilizării aburului.

• industria siderurgică este un consumator major de energie şi există

oportunităţi substanţiale pentru economii de energie prin introducerea
de noi tehnologii.

• industria celulozei şi hârtiei oferă oportunităţi cheie pentru energie,

economii prin procesele specifice sectorului.

Tehnologiile intersectoriale utilizate pentru îmbunătățirea eficienței energetice se pot

aplica în aproape toate instalațiile industriale, la motoare, sistemele cu aer comprimat,

34
sistemele cu abur, sistemele de pompare, sisteme de ventilare, sistemele de iluminat
șisistemele de încălzire ale halelor industriale. Literatura de specialitate prezintă pe larg
astfel de tehnologii intersectoriale și efectul aplicării acestora asupra performanțelor
instalațiilor industriale.

Bibliografie

Energy Efficient Technologies in High Temperature Industries, by European Commission

– Directorate General for Energy (DG XVII), 1998.

ENERGY AUDIT GUIDE, PART B: SYSTEM RETROFITS FOR ENERGY

EFFICIENCY, Athens, may 2000

*** Glosar de termeni utilizati in managementul energiei electrice, internet,

www.scritube.com

Minciuc E., Auditul performanțelor sistemelor energetice, FORMENERG, 2006

Hasanbeigi A., Price L., China Energy Group, Industrial Energy Audit Guidebook:
Guidelines for Conducting an Energy Audit in Industrial Facilities, 2010, on line:
http://en.openei.org/wiki/Industrial_Energy_Audit_Guidebook:_Guidelines_for_Conducti
ng_an_Energy_Audit_in_Industrial_Facilities

35
 5. CONCEPTIA ELABORARII BILANTURILOR ENERGETICE
[1]
Alimentarea cu energie a consumatorilor, la un înalt nivel calitativ si de siguranta,
precum si gospodarirea rationala si eficienta a bazei energetice pre supune, pe de o parte,
cunoasterea corecta a performantelor tehnico-economice ale tuturor partilor componente ale
întregului lant energetic, de la producator la consumator, iar pe de alta parte, asigurarea
conditiilor optime, din punct de vedere energetic, pentru functionarea acestora.

Principalul mijloc care sta la îndemâna specialistilor pentru realizarea acestor obiective
importante îl constituie bilantul energetic, care permite efectuarea atât a analizelor cantitative,
cît si a celor calitative asupra modului de utilizare a combustibilului si a tuturor formelor de
energie în cadrul limitelor unui sistem determinat. Acest cadru limita poarta denumirea si de
contur, el reprezentând practic suprafata închisa care include limitele fata de care se considera
intrarile si iesirile de energie. Prin urmare, conturul unui bilant energetic poate coincide cu
conturul fizic al unui utilaj, al unei instalatii sau al unui ansamblu complex, care în cele ce
urmeaza va fi mentionat ca sistem.

5.1. Scopul întocmirii si analizei bilanturilor energetice

Elaborarea si analiza bilanturilor energetice este reglementata prin lege si trebuie sa se

transforme într-o activitate sistematica care are drept scop reducerea consumurilor de
combustibil si energie prin ridicarea continua a performantelor energetice ale tuturor
instalatiilor, sporirea eficientei întregii activitati energo-tehnologice.

Elaborarea si analiza bilanturilor energetice constituie cel mai eficient mijloc de stabilire
a masurilor tehnic organizatorice menite sa conduca la cresterea efectului util al energiei introduse
într-un sistem, la diminuarea consumurilor specifice de energie pe produs.

Modelele matematice pentru realizarea bilanturilor energetice au la baza principiul

conservarii energiei. În acest sens, se defineste multimea marimilor de intrare, se calculeaza
pierderile din conturul de bilant, pe categorii de procese, se stabilesc valorile randamentelor si
se constituie setul marimilor de iesire.

În functie de scopul urmarit, bilanturile energetice se întocmesc în patru faze distincte ale
unui sistem si anume:

- la proiectarea unui sistem nou sau modernizarea unui sistem existent,

- la omologarea si receptionarea partilor componente ale unui sistem,

- la cunoasterea si îmbunatatirea parametrilor tehnico-functionali ai unui sistem în procesul

exploatarii,

- la întocmirea planurilor curente si de perspectiva privind economisirea si folosirea rationala

a energiei.

În primul caz, prin elaborarea bilanturilor energetice se urmareste: alegerea celor mai rationali
purtatori de energie, stabilirea schemelor optime de alimentare cu energie, determinarea necesarului de
resurse energetice cu luarea în considerare a folosirii cât mai eficiente a resurselor energetice secundare,
predeterminarea consumurilor specifice de energie ale fiecarui agregat care intra în componenta
sistemului, precum si pe unitatea de produs.

36
 În cazul omologarii sau receptionarii instalatiilor, bilanturile energetice au drept scop stabilirea
indicatorilor de consum energetic, a randamentelor si a performantelor tehnico-functionale în raport
cu cele din proiect sau contractate.

Elaborarea bilanturilor energetice pentru sistemele în functiune se face în scopul ridicarii

calitatii exploatarii, a stabilirii stucturii consumului util si a pierderilor de energie, în vederea sporirii
randamentelor, recuperarii eficiente a resurselor energetice secundare, atingerii parametrilor optimi din
punct de vedere energo-tehnologic. Pe aceasta baza, se pot preciza normele de consum specific de
combustibil, energie electrica si termica.

Fundamentarea consum 616j92g ului de energie, în planurile anuale si de perspectiva, ale oricarui
sistem energetic are la baza masuratorile, calculele si concluziile bilanturilor energetice care trebuie sa
tina seama de toate modificarile aduse instalatiei sau tehnologiilor de fabricatie folosite sau
preconizate.

5.2. Clasificarea bilanturilor energetice

Bilanturile energetice se pot clasifica în functie de urmatoarele criterii:

1. Forma energiilor participante în proces determina gruparea bilanturilor energetice în doua

mari categorii:

• Bilanturi energetice atunci cînd în procesul analizat participa numai energii ordonate, ca de
exemplu în cazul bilanturilor electrice. Bilanturile energetice, având un caracter exclusiv
cantitativ, nu permit obtinerea unor concluzii concrete în cazul energiilor neordonate.

• Bilanturi exergetice recomandate pentru sistemele în care participa energii neordonate.

Bilanturile exergetice exprima atât primul principiu al termodinamicii (deoarece suma dintre
exergie si anergie este constanta), cât si al doilea principiu al termodinamicii, deoarece fiecarei
ireversibilitati îi corespunde o anumita reducere a exergiei, cu marirea corespunzatoare aanergiei. În
figura 5.1 sînt prezentate, pentru comparatie, fluxurile de energie în cazul bilantului energetic (a), scris
sub forma

, (5.1)

în care reprezinta energia introdusa în sistem, în W; - energia utila, în W; - pierderile de

energie, în W. Nu se pot evidentia pierderile reale ale sistemului analizat, iar randamentul de
utilizare a energiei introduse, este influentat în mod artificial de acea parte a energiei care are
capacitate nula de transformare si care, prin urmare, nici în conditii ideale de desfasurare a
procesului, nu se poate transforma într-o alta forma de energie. Prin aceasta, randamentul energetic,
astfel definit nu permite stabilirea masurii reale în care procesul analizat se departeaza de conditiile
optime.

37
 a b
Fig. 5.1. Diagrame de bilant: a. - bilant energetic; b - bilant exergie-anergie.

În cel de-al doilea caz, bilantul exergie-anergie poate fi scris sub forma:

(5.2)

în care reprezinta exergia introdusa în sistem, în W; - exergia utila, în W; - suma

pierderilor de exergie în procesul analizat, în W; - anergia introdusa în sistem si care, în cadrul
procesului analizat, nu sufera nici o transformare, în W.

În acest mod, bilanturile exergie-anergie permit analiza proceselor sau a instalatiilor în care
acestea au loc, cu luarea în considerare atât a cantitatilor de energie care intervin, cât si a capacitatii de
transformare a acestora. Astfel, sunt evidentiate, în mod clar si precis, pierderile reale, cauzele si locurile
din instalatiile în care se produc aceste pierderi, scotând din sfera preocuparilor energiile cu capacitate
nula de transformare.

Este posibila si întocmirea bilantului în care sa nu apara anergia introdusa în sistem; acesta este
bilantul de energie, în care nu apar decît exergiile introduse în sistem, exergiile evacuate si pierderile de
exergie (fig. 5.2).

Fig.5.2. Bilant exergetic.

38
 2. Tipul purtatorului de energie grupeaza bilanturile energetice în urmatoarele categorii (prin
purtator de energie se întelege totalitatea fluxurilor materiale care, în urma unor transformari de stare,
pot acumula, transmite sau ceda energie);

• bilanturi electrice în cazul în care, în sistemul analizat, intra numai energie electrica;

• bilanturi termice în cazul în care, în sistemul analizat, intra ca purtatori de energie aburul,
apa calda sau fierbinte;

• bilanturi de combustibil în cazul în care, în sistemul analizat, intra ca purtatori de

energie combustibili de toate formele sau gazele calde;

• bilanturi de aer comprimat în cazul în care, în sistemul analizat, intra ca purtator

de energie aerul comprimat.

3. Numarul formelor sau purtatorilor de energie, care participa în procesul analizat,

permite gruparea bilanturilor energetice în:

• bilanturi simple în cazul în care bilantul se refera la o singura forma sau un singur
purtator de energie. Acest tip de bilant îsi propune sa evidentieze modul de utilizare a unei
singure forme de energie care intra în contur. Din aceasta categorie fac parte bilantul de
combustibil, de energie termica, energie electrica etc;

• bilanturi complexe în cazul în care, ele se refera la doua sau mai multe forme de
energie. De mentionat ca, bilantul care se refera atât la combusti bilul, cât si la energia termica
intrata în contur, poarta denumirea de bilant termoenergetic, iar cel care se refera la toate formele
de energie intrate în sistem se numeste bilant energetic total.

În cazul bilanturilor energetice complexe, este necesara exprimarea tuturor formelor

sau purtatorilor de energie într-o singura unitate de masura si anume în aceea specifica formei
de energie cu ponderea cea mai mare în sistemul analizat. În tabelul 5.1. se prezinta coeficientii
de transformare a unitatilor de masura a energiei.

Tabel 51.1.

Coeficientii de transformare a unitatilor de masura

Unitatea de Coeficienti de multiplicare pentru transformarea în:

masura care
se transforma
kcal kWh kg c.c. J kgf m CP h

1kcal 1 1,16 10-3 0,143 10-3 4,19 10-3 427 1,58 10-3
1kWh 860 1 0,123 3,6 106 367 103 1,36
3 6 6
1kg cc. 7 10 8,14 1 29,3 10 2,99 10 11,1
-3 -6 -9
1J 0,239 10 0,278 10 34,2 10 1 0,102 0,378 10-6
1kgfm 2,34 10 -3 2,72 10-6 0,333 10-6 9,81 1 3,7 10 -6
1CP h 632 0,736 90,4 10-3 2,65 106 270 103 1

4. Continutul, metoda si momentul elaborarii clasifica bilanturile energetice în doua grupe

mari:

39
 • Bilanturi de proiect efectuate, fie cu prilejul proiectarii unor obiective noi, fie la
modernizarea sau reconstruirea unor obiective existente. Aceste bilanturi se întocmesc pe cale
analitica, pe baza performantelor tehnico-functionale garantate de furnizori, pentru fiecare
utilaj, agregat, instalatie care intra în componenta sistemului proiectat. Având caracterul
de bilant preliminat, el trebuie sa fie realizat în ipoteza adoptarii solutiilor optime,
corespunzatoare conditiilor tehnico-economice cele mai avansate pe plan mondial.

Bilanturi pentru instalatii existente. În aceasta categorie pot fi incluse urmatoarele

tipuri de bilanturi energetice:

• bilanturi energetice reale prin care se întelege relevarea, prin intermediul

masuratorilor si a calculelor analitice a situatiei energetice existente într-un sistem, la un
moment dat. Bilantul real, pe lânga faptul ca reflecta nivelul tehnic al exploatarii sistemului,
constituie baza tehnico-economica de fundamentare a masurilor tehnice si organizatorice
menite sa conduca la ridicarea performantelor energetice ale sistemului analizat, prin
reducerea pierderilor si o cât mai eficienta folosire a tuturor formelor de energie;

• bilanturile energetice optime sunt bilanturile unui sistem analizat, în ipoteza ca

acesta ar fi adus în conditii optime energetice de functionare, prin aplicarea tuturor masurilor
tehnice si organizatorice pe care stiinta le pune la îndemâna, într-un moment dat.

Deoarece cunostintele tehnico-stiintifice evolueaza destul de rapid de la o etapa la alta,

conditiile optime energetice de functionare a unui sistem înregistreaza mutatii continui, ceea ce
impune determinarea periodica a bilanturilor energetice optime. Compararea acestora cu
bilanturile energetice reale indica, pe de o parte, decalajul existent, la un moment dat, între
functionarea reala si functionarea în conditii optime, iar pe de alta parte, marimea eforturilor
necesare pentru realizarea acesteia.

• bilanturile energetice normate se calculeaza pe baza performantelor energetice ale

sistemului analizat, preconizate a fi atinse de acesta într -o perioada determinata de timp, de
obicei un an, prin aplicarea unei întregi game de masuri tehnice si organizatorice, stabilite pe
baza concluziilor rezultate din bilanturile reale. Bilantul energetic normat tinde în timp catre
bilantul energetic optim.

5. Caracterul procesului de productie care intra în componenta sistemului analizat permite

clasificarea bilanturilor în doua grupe caracteristice si anume:

• bilanturi energetice de baza efectuate pentru acele parti constituente ale sistemului
care determina productia de baza realizata în cadrul acestuia;

• bilanturi energetice secundare efectuate pentru componentele auxiliare ale sistemului,

care deservesc într-o forma sau alta procesul de baza.

Dupa elaborarea separata a acestor doua tipuri de bilanturi, este indicat sa se faca o
sinteza a lor, daca situatia reala a sistemului permite acest lucru.

6. Continutul intern al conturului, respectiv sfera de cuprindere, permite clasificarea

bilanturilor energetice în bilanturi pe agregate, instalatii, sectii de productie, întreprinderi,
platforme industriale, ramuri industriale si bilanturi la nivelul economiei nationale. De obicei,
întocmirea bilanturilor începe cu elementele componente ale sistemului analizat, deci de la simplu
la complex.

7. Gradul de încarcare (sarcina) a sistemului analizat constituie un criteriu de grupare

a bilanturilor energetice în bilanturi elaborate la sarcini caracteristice (maxime, nominale,

40
minime) si la sarcini partiale semnificative procesului respectiv. Acest procedeu permite
evidentierea variatiei consumurilor de energie si a randamentelor cu gradul de încarcare a
agregatelor, instalatiilor etc. care intra în componenta sistemului.

8. Perioada pentru care se elaboreaza bilantul determina clasificarea bilanturilor energetice

în bilanturi orare, bilanturi pe o perioada calendaristica oarecare (schimb, zi, decada, luna, trimestru,
an) bilanturi pe ciclu de functionare si bilanturi pe unitatea de produs realizat într-un anumit timp.
Dintre aceste tipuri de bilanturi, normativele prevad ca obligatorii bilanturile orare si anuale.

Bilanturile pe ciclu de productie se elaboreaza, de obicei, în cazul proceselor ciclice, la care

celelalte tipuri de bilanturi nu permit evaluarea corecta a eficientei energetice a acestor
procese.

Bilantul energetic pe o perioada de un an se întocmeste, în special, pentru întreprinderi în care

agregatele sau instalatiile energetice au regimuri de functionare diferite de la o perioada la alta a
anului.

Transformarea bilantului energetic orar într-un bilant pe o perioada calendaristica, T, trebuie

sa tina seama de regimul de lucru al tuturor partilor componente ale sistemului analizat în perioada
respectiva. În acest caz, se însumeaza timpul de functionare productiva, de mers în gol, de stationare
tehnologica sau de avarie si cu perioada de la pornirea instalatiei pîna la atingerea regimului de lucru.
Pentru fiecare parte componenta a perioadei calendaristice, T, elementele bilantului variaza atît în
raport cu parametrii interni sau externi ai sistemului, cît si în raport cu sarcina agregatelor componente
ale sistemului.

În cazul proceselor ciclice, elaborarea bilantului pe o perioada calendaristica T se obtine prin

multiplicarea elementelor de bilant calculate pe ciclu cu numarul de cicluri realizate în perioada
respectiva.

În mod similar, trecerea de la bilantul energetic pe unitatea de produs la un bilant pe o

perioada calendaristica se obtine prin multiplicarea componentelor de bilant pe produs cu volumul
produselor realizate în perioada respectiva.

5.3. Metodica întocmirii si analizei bilanturilor energetice

Întocmirea bilanturilor energetice presupune parcurgerea, în general, a urmatoarelor etape

principale:

- analiza atenta a instalatiilor, agregatelor, precum si a proceselor tehnologice de baza si

auxiliare care constituie obiectul bilantului energetic;

- întocmirea schemelor fluxului tehnologic de materiale si a fluxurilor energetice;

- delimitarea conturului de bilant si precizarea legaturilor acestui contur cu sistemele limitrofe;

- identificarea purtatorilor de energie si a modului de circulatie a acesteia în interiorul

sistemului;

- precizarea regimurilor de lucru pentru care se întocmesc bilanturile energetice;

- stabilirea caracteristicilor fiecarui element component al sistemului si precizarea marimilor

ce vor fi masurate, a metodelor si mijloacelor de masurare, precum si a periodicitatii citirilor pentru
fiecare marime masurata în intervalul de timp stabilit pentru bilantul respectiv;

41
 - alegerea si montarea corecta a tuturor aparatelor si dispozitivelor cu ajutorul carora vor fi
masurate toate componentele bilantului energetic;

- întocmirea modelului matematic al bilantului energetic, în vederea optimizarii acestuia, în

functie de restrictiile impuse atât sub aspect tehnologic, cât si sub aspect functional;

- elaborarea bilanturilor energetice reale si optime;

- analiza pierderilor reale si stabilirea unui program etapizat de masuri tehnico-organizatorice

în vederea reducerii la minimum, într-un interval de timp cât mai redus, a pierderilor si a valorificarii
integrale a resurselor energetice secundare.

Pe baza rezultatelor bilantului energetic real si a analizei detaliate a tuturor componentelor de

energie utila si de pierderi de energie, se întocmeste bilantul energetic normat, care tine seama de toate
masurile stabilite ca urmare a studiului efectuat.

Analiza componentelor utile si a pierderilor de energie se realizeaza dupa urmatoarea

metodologie:

a) - Clasificarea pierderilor de energie dupa criteriul caracterului lor fizic:

- Pierderi de caldura prin:

• gazele de ardere iesite din conturul de bilant;

• caldura sensibila a produselor iesite din contur;

• caldura fizica a deseurilor tehnologice iesite din contur;

• energia chimica legata a resurselor energetice secundare combustibile ;

• arderea incompleta, chimica sau mecanica;

• caldura evacuata cu fluidele de racire;

• caldura disipata în mediul ambiant prin radiatie, convectie si conductie.

- Pierderi de energie electrica în transformatoare, masini electrice, bobine de inductanta,

condensatoare, linii de transport etc.;

- Pierderi mecanice prin frecare sau prin frânarea si oprirea maselor în miscare;

- Pierderi hidraulice prin laminari, frecari etc.

- Pierderi ale agentilor energetici prin scapari, evaporari, purjari etc.

b) - Defalcarea pierderilor dupa criteriul cauzelor care le genereaza:

• starea necorespunzatoare a instalatiilor;

• abateri de la regimul tehnologic recomandat;

• exploatare necorespunzatoare;
42
 • mers în gol al instalatiilor;

• alte cauze.

c) - Compararea atât a componentelor energiei utile, cât si a pierderilor rezultate din

întocmirea bilantului energetic real al sistemului analizat cu performantele cele mai ridicate
din punct de vedere tehnic ale unor instalatii, agregate sau procese tehnologice similare pe
plan mondial.

d) - Stabilirea, pe aceasta baza, a cailor si masurilor tehnico-organizatorice menite sa asigure

reducerea pierderilor de energie si valorificarea cât mai eficienta a resurselor energetice secundare
iesite din conturul de bilant. Valorificarea resurselor energetice secundare poate fi realizata, în functie
de conditiile existente, atât în cadrul conturului analizat, cât si în alte sisteme limitrofe acestuia.

5.3.1. Conceptia elaborarii bilanturilor electroenergetice

Bilantul electroenergetic real stabileste legatura dintre energia preluata din exterior de
catre sistemul analizat si cea consumata în interiorul sau. Daca energia intrata în sistem este
egala cu energia utila însumata cu pierderile de energie, atunci bilantul este definit ca bilant
electroenergetic închis. În caz contrar, bilantul poarta denumirea de bilant electroenergetic
deschis.

În ambele cazuri, elaborarea bilantului electroenergetic trebuie sa înceapa cu

determinarea regimurilor de lucru ale tuturor instalatiilor care intra în conturul de bilant,
precum si cu studierea schemelor de alimentare cu energie a acestora, pe baza cunoasterii
diagramelor de sarcina si a modului de utilizare si gospodarire a energiei electrice.

Sarcina electrica este formata din puterea activa, puterea reactiva, puterea aparenta a
consumatorilor analizati, fie la un moment dat, fie pe o perioada anumita de timp. Daca pe
perioada elaborarii bilantului, exista variatii sensibile de sarcina, în calcule se lucreaza cu
sarcina medie. Pentru întocmirea graficelor de sarcina, pe perioada de bilant, trebuie cunoscute
puterile instalate ale receptoarelor de energie si regimul lor de lucru.

Puterea instalata la nivelul tuturor receptoarelor de energie electri ca simultan în

functiune reprezinta suma puterilor nominale raportata la durata activa a ciclului ( ). Puterea
instalata, la nivelul unui sistem (sectie, întreprindere etc), se determina pe baza puterilor
nominale ale receptoarelor electrice ce intra în componenta sistemului respectiv. Puterea medie
activa ( ) si reactiva ( ) precum si valorile medii patratice ale acestora ( ) în intervalul
, se calculeaza cu relatiile:

(5.3)

(5.4)

(5.5)
,

(5.6)

43
în care , sunt energiile active la momentul , respectiv 0, în kWh; , -
energiile reactive la momentul, respectiv 0, în kWh; - puterile active si reactive
la momentul , în kW respectiv kVAr.

Sarcina medie determinata pentru schimbul cel mai încarcat serveste pentru calculul
sarcinii maxime, iar sarcina medie patratica la calculul pierderilor de putere si energie.

Prin sarcina maxima se întelege valoarea cea mai ridicata dintre doua sarcini medii, care
apare în intervalul de functionare. Se deosebeste sarcina maxima de durata si sarcina maxima de
scurta durata. Prima serveste la dimensionarea retelei electrice din punct de vedere al
conditiilor termice, iar cea de a doua la determinarea fluctuatiilor de tensiune si alegerea
sigurantelor. Sarcina maxima este folosita si pentru determinarea pierderilor de energie.

Luând în considerare puterile si energiile din cadrul unui anumit grafic de sarcina, se
pot determina coeficientii care permit caracterizarea regimului de functionare în timp a
instalatiilor supuse analizei.

Dintre coeficientii necesari elaborarii si analizei bilantului electroenergetic, retin atentia

urmatorii:

- Coeficientul de utilizare a puterii instalate la nivelul unui agregat:

(5.7)
,

în care este puterea instalata, în kW.

- Coeficientul de utilizare a puterii instalate la nivelul unei grupe de utilaje:

(5.8)

- Coeficientul de forma a curbei de sarcina:

(5.9)
,

în care:

(5.10)
,

(5.11)

44
unde este valoarea medie a curentului, în A; - valoarea medie patratica a curentului, în
A; U - tensiunea nominala a retelei de alimentare, în V.

- Coeficientul de umplere a curbei de sarcina:

(5.12)
,

unde , reprezinta valorile maxime ale puterii, respectiv ale curentului, într-o perioada data.

- Coeficientul de simultaneitate:

(5.13)
,

unde este sarcina maxima individuala a unei componente a sistemului analizat.

- Coeficientul de maxim al puterii active este un coeficient de calcul, definit ca raportul

dintre sarcina de calcul (Pc sau Ic) si sarcina medie într-un interval de timp dat:

(5.14)
.

- Coeficientul de cerere al unui grup de consumatori care se determina atât în conditii de

proiectare ca raportul dintre sarcina de calcul si puterea instalata:

(5.15)
,

âît si în conditii de exploatare, definita ca raportul dintre sarcina maxima absorbita în schimbul
cel mai încarcat ( ) si puterea instalata:

(5.16)
.

Elaborarea bilanturilor electroenergetice reale presupune parcurgerea succesiva a

urmatoarelor etape:

- elaborarea sau verificarea schemelor electrice si tehnologice ale sistemului supus analizei si
inserarea în aceste scheme a aparatajului de masura si control necesar;

- delimitarea contururilor de bilant, fixarea punctelor de masura suplimentare si verificarea,

atenta a tuturor aparatelor destinate masurarii curentilor, puterilor si energiilor;

- efectuarea masuratorilor într-o zi caracteristica de productie, rezultata din analiza

consumului de energie pe un an anterior perioadei de bilant;

45
 - determinarea energiei electrice intrate în conturul de bilant si departajarea ei în
consum pentru iluminat si pentru productie (consumul se separa sub forma energiei active si
reactive, calculându-se factorul de putere mediu pe sistemul analizat);

- calcularea pierderilor de energie a tuturor consumatorilor din cadrul conturului de

bilant;

- determinarea energiilor utile la nivelul utilajelor, instalatiilor si al întregului contur

de bilant;

- calcularea bilantului electroenergetic si a indicatorilor de eficienta;

- analiza rezultatelor obtinute prin comparare cu indicatorii de proiect si cu perfor-mantele

unor utilaje similare pe plan mondial;

- stabilirea masurilor tehnico-organizatorice necesare îmbunatatirii regimului de functionare a

tuturor componentelor sistemului analizat, în vederea atingerii, într-un interval de timp cât
mai redus, a performantelor optime.

Ecuatia bilantului electroenergetic poate fi scrisa sub forma:

, (5.17)

în care este energia intrata în sistem, în kWh:

, (5.18)

unde Eex este energia introdusa în sistem din exteriorul acestuia; Eg - energia generata în interiorul
sistemului analizat; Eu - energia utila; Eres - energia resurselor energetice secundare care ies din sistem
sub forma de energie electrica ; Ep - energia pierduta în interiorul sistemului sub forma de pierderi
în reteaua de distributie, ΔEL, în transformatoare, ΔET, în electromotoare, ΔEm în bobinele de
reactanta, ΔEBR.

Prin urmare, se poate scrie:

. (5.19)

Deoarece obiectivul principal al unui bilant consta în cunoasterea cauzelor si reducerea la

minimum a pierderilor de energie, determinarea fiecarei componente a relatiei (1.19) capata o
importanta deosebita.

1.3.1.1. Determinarea pierderilor de energie electrica în liniile electrice de distributie.

Pierderile de energie electrica în liniile de distributie se determina fie prin masurare directa, fie prin
metode combinate (masurari indirecte si calcule analitice). De obicei, pierderile se determina pentru o
zi caracteristica medie din intervalul la care se refera bilantul. Ele se pot masura însa si pentru întregul
interval de timp stabilit pentru întocmirea bilantului respectiv.

Metoda masurarii directe a pierderilor de energie electrica se poate aplica numai liniilor de
distributie radiale fara ramificatii si care nu au racordati consumatori în lungul lor. La

46
aplicarea acestei metode, se utilizeaza fie contoare obisnuite de energie activa, fie contoare
speciale de pierderi. În lipsa acestor aparate, se pot utiliza ampermetre etalonate special pentru
asemenea masuratori.

1. În primul caz, pierderile de energie sunt date de relatia:

(5.20)

în care EaL1 si EaL2 sunt energiile masurate la cele doua capete ale liniei analizate într-un interval de
timp stabilit, cu ajutorul contoarelor obisnuite de energie activa.

Pierderile de energie electrica într-o linie în care energia circula în ambele sensuri, se
determina prin masuratori directe cu ajutorul a doua seturi de câte doua contoare obisnuite, cu blocaj
pe cîte un sens, montate la capetele liniei analizate.

Relatia de calcul a pierderilor, pentru aceasta situatie, are forma:

, (5.21)

în care exponentul ’ indica energiile citite la cele doua capete ale liniei la circulatia energiei
într-un sens, iar " indica marimile citite pentru circulatia energiei în sens invers.

2. În cel de-al doilea caz, cînd masurarea directa se realizeaza cu ajutorul contoarelor de
pierderi, pierderile de energie electrica într-o linie în care energia circula într-un singur sens se
determina cu relatia:

, (5.22)

atunci când încarcarile pe faze sunt inegale si se folosesc contoare de pierderi trifazate, si:

(5.23)

atunci cînd încarcarea pe faze este egala si se folosesc contoare de pierderi monofazate.

În relatiile (1.22) si (1.23), RL reprezinta rezistenta pe o faza a liniei analizate, în Ω, iar ΔA -

diferenta dintre indicatiile de la sfârsitul si începutul intervalului de masura , ale contorului de
pierderi, în A2 h. Metoda de calcul a rezistentei pe o faza a liniei, RL, care este functie de gradul de
încarcare a conductoarelor si de temperatura mediului ambiant, este prezentata în detaliu în
lucrarea[1]. Pentru liniile în care energia circula în ambele sensuri, masurarea pierderilor se realizeaza
cu ajutorul a doua contoare de pierderi, cu blocaj de sens, montate cîte unul la fiecare capat al
liniei analizate. Pierderile de energie, atunci cînd se folosesc contoare trifazate, se determina
cu relatia:

, (5.24)

iar în cazul contoarelor monofazate, cu relatia:

, (5.25)

indicii „1” si „2” se refera la citirile facute în cele doua sensuri, în intervalul de timp .

47
 3. În cel de al treilea caz, determinarea directa a pierderilor de energie electrica în
linii se realizeaza cu ajutorul unor ampermetre etalonate special în RI 2 sau direct în
3RI 2 , pentru fazele încarcate practic egal.

- Determinarea pierderilor de energie electrica în linii prin masuratori indirecte si

calcule se aplica în cazurile în care metodele prezentate mai sus nu pot fi folosite, deci
la linii de distributie radiale care au de-a lungul lor racordati consumatori. Pierderile de
energie se calculeaza cu relatia:

(5.26)

unde Kf este coeficientul de forma al functiei de variatie în timp a curentului I din

linie, calculat cu expresia (1.9); Imed - valoarea medie a curentului masurat la capatul
alimentat al liniei, în kA;

(5.27)
,

unde I i este valoarea curentului masurat la jumatatea intervalului i, la capatul alimentat

al liniei, în kA; n - numarul de intervale egale la care se face citirea curentului. - timpul
de functionare a liniei, în h; ReL - rezistenta echivalenta, pe faza, a liniei, în Ω.

Prin rezistenta echivalenta a unei linii se întelege rezistenta unei linii

conventionale prin care circula un curent egal cu curentul real de la capatul de
alimentare al liniei reale considerate si care are pierderile egale cu cele ale liniei reale.
Aceasta rezistenta echivalenta se calculeaza cu relatia:

(5.28)
,

în care , reprezinta pierderile de energie activa în intervalul de timp , în kWh; I -

intensitatea curentului la capatul de alimentare al liniei, în A.

1.3.1.2. Determinarea pierderilor de energie electrica în transformatoarele electrice.

Pierderile de energie electrica activa în transformatoarele cu doua înfasurari se determina
cu expresia

(5.29)

care ΔP 0 reprezinta, pierderea de putere activa în transformator în mersul în gol,

considerata egala cu pierderea în fier; ΔPsc - pierderea de putere activa în transformator,
la functionarea sa în scurtcircuit, considerata egala cu pierderile în cupru; ΔP s -

48
pierderea de putere activa suplimentara, în cazul transformatoarelor cu racire fortat.
(Aceste trei componente ale pierderii de putere sunt date în cataloage sau în fisa
transformatorului respectiv); - coeficientul de sarcina al transformatorului:

(5.30)
,

Unde I n – este intensitatea nominala a curentului transformatorului; - timpul total

de conectare; , - timpul de functionare în sarcina; - timpul de functionare a instalatiei
de racire.

În cazul transformatoarelor cu trei înfasurari, pierderile de energie electrica se

determina cu formula:

, (5.31)

unde reprezinta timpul de functionare în sarcina a înfasurarilor de înalta, medie

si joasa tensiune.

1.3.1.3. Determinarea pierderilor de energie electrica în bobinele de reactanta.

Pierderile de energie electrica activa în bobinele de reactanta trifazate se calculeaza cu
urmatoarea relatie:

. (5.32)

1.3.1.4. Determinarea pierderilor de energie electrica în motoarele electrice.

Pierderile de energie electrica în motoare electrice au o dubla provenienta si anume:
pierderi de natura electromagnetica, care apar în cuprul ( ) si fierul ( ) motorului
si pierderi de natura mecanica atât în motorul propriu-zis, cât si în mecanismul antrenat (
). Pierderile de energie electrica în electromotoare se pot exprima analitic prin
expresia:

(5.33)

Termenii relatiei (1.33) se determina prin masuratori si calcule, metoda fiind functie
de regimul de lucru al electromotorului. Se pot distinge doua regimuri de lucru bine definite
si anume: regim de lucru practic uniform si regim de lucru variabil care presupune repetate
perioade de regimuri tranzitorii (porniri, opriri, inversari de sens etc).

- În primul caz, deci al regimului uniform de lucru, pierderile sunt calculate astfel:

a). Pierderile în cupru:

49
 (5.34)

în care kf este coeficientul de forma care, în general, are valori cuprinse între 1,01 si 1,1; în
cazul motoarelor asincrone, kf se ia întotdeauna egal cu 1,1; Imed- valoarea medie aritmetica a
curentului absorbit de motor în intervalul , în A; Re - rezistenta echivalenta a motorului, în
[Ω]; aceasta se considera:

pentru motoarele de curent continuu:

, (5.35)

pentru motoarele sincrone:

, (5.36)

pentru motoarele asincrone cu inele colectoare:

, (5.37)

unde este rezistenta statorului, în Ω; rezistenta rotorului raportata la stator, în Ω:

(5.38)

unde r2 este rezistenta statorului, în Ω; U1 - tensiunea între fazele statorului, în V; U 2i -

tensiunea între faze la inelele rotorului, în V;

pentru motoarele asincrone fara inele colectoare:

(5.39)

în care P 1 . este puterea absorbita de motor la o sarcina oarecare, în kW; P 0 -

puterea de mers în gol a motorului cuplat cu utilajul antrenat, în kW; i1 - curentul
absorbit la sarcina P1 în A; i0 - curentul corespunzator lui P0, în A.

b) Pierderile în fier:

pentru motoarele asincrone cu inele colectoare:

, (5.40)

50
în care Prd este puterea absorbita de motorul având circuitul rotoric deschis, masurata cu
ajutorul wattmetrului, în W; i 1d - curentul statoric când circuitul rotoric este
deschis, în A.

pentru toate celelalte tipuri de motoare, determinarea acestei

componente a pierderilor de energie este foarte dificila. De aceea, ele se determina
împreuna cu pierderile mecanice cu relatia:

(5.41)

c) Pierderile mecanice:

- în cazul motoarelor de curent continuu, pierderile mecanice fiind foarte mici,

ele pot fi neglijate;

pentru motoarele asincrone cu inele colectoare, pierderile mecanice

se deter-mina cu relatia:

(5.42)

pentru toate celelalte tipuri de electromotoare, pierderile mecanice

se. determina împreuna cu pierderile în fier, conform relatiei (1.41).

În cazul regimului de functionare variabila, pierderile constante în fier si cupru au

valori destul de mici în raport cu pierderile variabile ceea ce permite neglijarea lor. Prin
urmare, pierderile datorite functionarii în regim tranzitoriu sunt pierderile
determinante si ele se pot calcula cu relatia:

(5.43)

în care , este pierderea de energie pe un ciclu de pornire; n P - numarul de porniri în

intervalul de timp ; - numarul de frânari mecanice, electrice sau prin
inversarea sensului curentului, în perioada ; n inv - numarul de cicluri de inversare
a sensului de rotatie, în perioada .

Pierderea de energie pe un ciclu de pornire se determina cu formula:

(5.44)
,

unde K este un coeficient care depinde de tipul motorului; astfel, pentru motarele de curent
continuu cu excitatie în derivatie, K = 1; pentru motoarele asincrone cu rotorul în scurt circuit

51
si pentru motoarele sincrone cu pornire în asincron, K = 2; iar pentru restul motoarelor
asincrone K = 1+r1 /r2; n0 - viteza de rotatie la functionarea în gol; GD2 - momentul de giratie
al ansamblului motor-mecanism antrenat, în kgf m2:

(5.45)

unde sunt pierderile mecanice de putere ce se determina cu relatia:

(5.46)

unde a0 este acceleratia de frânare în primul moment dupa oprire, care se determina astfel:
dupa aducerea motorului la turatia nominala de mers în gol, se întrerupe alimentarea; din
acest moment, se ridica curba de descrestere a turatiei , la care se duce tangenta
geometrica în punctul ; aceasta tangenta reprezinta tocmai marimea a0 = dn/d .

Bibliografie

[1]leda.unitbv.ro/...energetica/.../IV%20%20%20Conceptia%20elaborarii%20bilanturilor%20energe
t...

52
 5.4.Studiu de caz

BILANȚUL UNEI CENTRALE MURALE

5.4.1. Considerații teoretice

Bilanțul energetic reprezintă aplicarea principiului conservării energiei într-un contur.

Conturul de bilanț reprezintă o suprafață închisă față de care se consideră intrările și
ieșirile de energie. În cazul centralei murale conturul de bilanț este reprezentat de
limitele fizice ale acesteia.

Ecuația de bilanț termoenergetic pentru o centrală murală este:

Qc +Qfa+Qfapa+Qfr =Qfapae+Qpg+Qpachin+Qpma+Qft+ Qrest , [ kW ] (5.47)

în care :
Qc – puterea termică corespunzătoare combustibilului; Qc= Qac+ Qfc;
Qac – puterea termică dezvoltată prin arderea combustibilului, [kW];
Qfc- puterea termică sensibilă (fizică) a combustibilului, [kW];
Qfa – puterea termică corespunzătoare aerului care participă în procesul de ardere, [kW];
Qfapa – puterea termică a apei la intrarea în centrala murală, [kW];
Qfapae – puterea termică a apei calde de consum livrate, [kW];
Qfr – puterea termică a apei pe conducta de retur a sistemului de încălzire, [kW];
Qft – puterea termică a apei pe conducta de tur a sistemului de încălzire, [kW];
Qpg – puterea termică sensibilă (fizică) a gazelor arse evacuate, [kW];
Qpachim – puterea termică pierdută datorită arderii chimice incomplete, [kW];
Qpma – puterea termică pierdută în mediul ambiant, [kW];
Qrest – restul bilanțului termic, [kW].

Termenii din stânga ecuației sunt fluxurile de căldură intrate, iar cei din dreapta
reprezintă fluxurile de căldură ieșite din conturul de bilanț.

Figura 5.3. Termenii ecuației de bilanț termic al centralei murale

53
5.4.2. Mod de lucru. Date de intrare

Schema de încadrare a centralei termice și a aparatelor de măsură utilizate pentru

realizarea bilanțului termoenergetic al centralei murale este prezentată în figura 1.1. Se
verifică starea și funcționarea aparatelor de măsură și a centralei. Se pornește centrala
murală Milenium 24 E din laboratorul de Termoenergetică. Se așteaptă timp de 10
minute, conform cărții tehnice pentru a intra într-un regim termic staționar și se încep
măsurătorile. Se citește indicația contorului de gaze (18) la începutul realizării lucrării
și la sfârșitul acesteia. Se obțin valorile V1[m3] și V2[m3]. Durata de timp 1[s] se
măsoară cu ajutorul cronometrului (16). Se măsoară temperatura gazului metan în
conductă la intrarea în centrală Tg[oC] cu termocuplu (19) și logometrul (20). Se citește
temperatura apei reci la intrarea în centrală Tapai, [oC] cu termomanometrul (8) și
valorile volumului de apă V1apa,t [m3] la începutul si sfârșitul perioadei de timp a [s] și
V2apa [m3] la începutul și sfârșitul perioadei i [s] cu apometrele (9) și (10). Se citește
temperatura apei fierbinți produse de centrala termică Tapae, [oC]. Se măsoară
temperatura aerului la intrarea în focar Taer[oC]. Se citesc de asemenea temperaturile pe
turul și returul rețelei de încălzire.

Valorile măsurate se vor trece într-un tabel de forma tabelului 5.1. Măsurătorile se
realizează pentru 3 regimuri diferite.

Tabelul 5.1. Valori măsurate

Nr.crt. Mărime U.M. Regimuri
1 2 3
3
1 V1 m
2 V2 m3
3 1 s
o
4 Tg C
o
5 Tapai C
o
6 Tapae C
7 a s
8 V1apa,t1 m3
9 V1apa,t2 m3
10 V2apa,1 m3
11 V2apa,2 m3
o
12 Taer C
o
13 Tt C
o
14 Tr C
15 i s

Se cunoaște compoziția gazului combustibil:

CH4 = 97.7% ;
N2 = 1.4% ;
C2H6 = 0.95%;
C3H8= 0.805%;
C4H10 = 0.105%.

54
5.4.3. Etape de calcul. Elementele bilanțului termoenergetic

Puteri termice intrate

1.Puterea termică dezvoltată prin arderea combustibilului Qac :
Se determină cu relația :
Qac = B . Qic, [kW] (5.48)

unde: B este debitul de combustibil, [m3N/s] sau [kg/s;] Qic - căldura de ardere inferioară
a combustibilului (pentru gazul metan Q ic = 35.583 kJ/m3N).

2. Debitul de combustibil B se calculează cu relația :

, [m3N/s] (5.49)

unde V1 – volumul de gaz metan la începutul cronometrării duratei de analiză, [m3], V2

– volumul de gaz metan la sfârșitul duratei de analiză, [m3], 1 – durata realizării
bilanțului ,[s].

3. Puterea termică (fizică) sensibilă a combustibilului Qfc :

Se determină cu relația :
Qfc = B∙cpg∙Tg , [kW] (5.50)

unde: cpg= 1,57 kJ/(m3N.K) este căldura specifică medie la presiune constantă a
gazului metan între 0 ÷ 25oC; Tg - temperatura gazului din conductă, [oC].

4. Puterea termică fizică a aerului care participă în procesul de ardere, Qfa. Aerul care
participă în procesul de ardere provine din aerul insuflat de către ventilator și aerul fals
fals (intrat prin neetanșeități în incinta de ardere).

Cantitatea de oxigen teoretic necesară pentru arderea unui m3N de combustibil gazos :

[Nm3/ Nm3](3.5)

sau efecuând calculele și înlocuind valoarea lui din relația

precedentă se obține :

[Nm3/ Nm3](3.6)

Volumul teoretic de aer se calculează cu relația:

. [Nm3/ Nm3] (5.51)

Volumul de CO2 se calculează cu expresia:

55
 . [Nm3/Nm3] (5.52)

Volumul de N2 se calculează cu relația:

VN20 = 0.79 + . [Nm3/ Nm3] (5.53)

Volumul teoretic de gaze de ardere:

Vgu0 = V0RO2 + VN20 .[Nm3/ Nm3] (5.54)
Volumul teoretic de vapori de apă rezultă ca:
[Nm3/ Nm3](5.55)

Volumul teoretic de gaze de ardere se calculează cu relația:

V0ga = V0gu + . [Nm3/ Nm3] (5.56)

Volumul real de gaze de ardere cu un coeficient de exces de aer α se determină cu

relația:
Vga = V0ga + (α – 1) . [Nm3/ Nm3] (5.57)

Se cunosc x = 10 g/m3 si α = 1.115.

Din analiza compoziției gazelor arse se va determina conținutul efectiv de bioxid de
carbon CO2ef, iar coeficientul excesului de aer λ pentru gazul combustibil se va
determina cu relația :

. (5.58)

Cunoscând consumul de gaz metan consumat și λ se poate determina cantitatea totală de

aer cu relația :

Daer=B∙λ∙L0, [m3N/s] (5.59)

unde : L0 = 9,393m3N aer/m3N gaz – este aerul teoretic necesar arderii a 1 m3N de gaz
combustibil.
În consecință:

Qfa= Daer∙cpaer∙Taeri,[kW] (5.60)

în care : cpaer = 1,32 kJ/m3N∙K și Taeri - temperatura aerului la intrarea in focarul
cazanului, in oC.
5. Puterea termică sensibilă a apei la intrarea în centrală, Qfapa :

Qfapa = Dapa∙cpapa∙Tapai , [kW] (5.61)

56
unde : cpapa - căldura specifică a apei la presiune constantă, citită în SteamTab la
temperatura apei Tapai, Tapai - temperatura apei la intrarea în centrală în oC, Dapa -
debitul mediu de apa intrat în centrală în kg/s.

Dapa= , [kg/s] (5.62)

unde - densitatea apei la temperatura (Tapai+Tapae)/2, determinată cu ajutorul

programului SteamTab.

6.Puterea termică a apei pe returul încălzirii Qfr:

Qfr = Daf ∙ cpafr ∙ Tr, [kW], (5.63)

unde Daf = , [kg/s] (3.20)

- densitatea apei la temperatura (Tt+Tr)/2, determinată cu ajutorul programului

SteamTab, cpafr - căldura specifică a apei la presiune constantă, citită în SteamTab la
temperatura apei Tar, Tr - temperatura apei pe returul încălziri în oC.

Puteri termice ieșite

7. Puterea termică a apei pe turul încălzirii Qft:

Qft = Daf ∙ cpaft ∙ Tt, [kW], (5.64)

unde Daf = , [kg/s] (5.65)

- densitatea apei la temperatura (Tt+Tr)/2, determinată cu ajutorul programului

SteamTab.

cpaft - căldura specifică a apei la presiune constantă, citită în SteamTab la temperatura

apei Tat, Tt - temperatura apei pe returul încălziri în oC.

8. Puterea termică a apei calde de consum produse de centrala termică Qfapae:

Qfapae= Dapa∙cpapae∙Tapae , [kW] (5.66)

în care cpapae - căldura specifică a apei la presiune constantă, citită în SteamTab la
temperatura apei Tapae, Tapae - temperatura apei la intrarea în centrală în oC

9. Puterea termică pierdută prin gazele arse evacuate, Qpg. Se determina cu relația:

Qpg = B∙ Vga∙ ρga∙ Tg , [kW] (5.67)

57
10. Puterea termică pierdută prin arderea chimică incompletă Qpachim:

, [kW] (5.68)

în care: Vg este volumul total de gaze arse rezultate din arderea completa a unui m3N de
gaz metan, m3N gaze/ m3N gaz; B - consumul de gaz metan, in m3N/s; rCO, rH2 –
participația volumica a CO, respectiv H2 în gazele arse, în % ; QiCO = 12.642 kJ/m3N și
QiH2 = 10.760 kJ/m3N reprezintă puterea calorică inferioară a CO și respectiv H2; µ f –
conținutul de funingine din gazele arse în g/m3N gaze arse; QiC = 34.332 kJ/kg,
reprezintă căldura de ardere inferioară a carbonului.

Volumul total de gaze arse rezultate din arderea a 1 m3N gaz metan in funcție de
coeficientul excesului de aer λ este dat in tabelul 3.2 [7], [20].

Tabelul 5.2. Volumul total de gaze arse rezultate din ardere.

 1,0 1,2 1,3 1,5 1,9 2,3 2,5

3 3
Vg[m N/m N] 10,392 12,302 13,257 15,168 18,988 22,809 24,719

Notă: pentru valori intermediare ale lui  se poate face interpolare. Conținutul de
funingine se determină prin măsuratori ale cifrei de fum (cu aparatul Bacharach cu
tester de fum și hârtia de filtru cu trusă etalon pentru înnegrire), iar  f se citește din
diagrama din figura 3.2. Dacă din analiza compozitiei gazelor arse rezultă un anumit
procent de monoxid de carbon, practic se poate lua rH2  0,5∙ rCO.

Figura 5.4 Valoarea cifrei de fum  f in functie de cifra Bacharach.

11. Puterea termică disipată în mediul ambiant Qpma :

58
 i
i Si ( Tsi  Tamb)  10 3
Qpma  
i 1
, [kW] (5.69)

unde : αi reprezintă coeficientul de transfer termic de suprafață W/m2∙K ; Si aria

suprafeței care are o temperatură medie TSi ; TSi,Tamb- temperatura suprafeței Si și
respectiv a mediului ambiant.
12. Restul bilanțului termic Qrest se determină din ecuația bilanțului (3.1) prin
diferență.
Qrest=│Qi-Qe│, [kW] (5.70)
unde Qi - puterea termică intrată, iar Qe – puterea termică ieșită din contur.
Se determină eroarea de bilanț:
ε=(Qrest*100)/Qi, .[%] (5.71)
Dacă ε < 2,5%, atunci bilanțul și măsurătorile au fost efectuate corect.
13. Se calculează puterea termică utilă:
Qu= (Qfapae-Qfapa)+(Qft-Qfr), [kW] (5.72)
14. Se calculează puterea termică disponibilă:
Qd = Qc+Qfa , [kW] (5.73)
15. Se determină pierderile procentuale de căldură în raport cu puterea termică
disponibilă:
qpg =(Qpg/Qd)∙100, [%] (5.74)
qpachim =(Qpachim/Qd)∙100, [%] (5.75)
qpma =(Qpma/Qd)∙100, [%] (5.76)
15. Din datele calculate se determină randamentul termic cu relația :

η= (Qu/Qd)∙100, [% ] (5.77)

5.4.4. Concluzii
Se compară valoarea randamentului termic calculat cu cel dat în cartea tehnică a
centralei ηCT =93,6%. Se va trasa diagrama Sankey. Se va observa influența
coeficientului excesului de aer asupra randamentului termic.

59
 6. Decizii economico-financiare.
Finanţarea şi alocarea resurselor financiare în domeniul energiei
Ipotezele care se au în vedere în cadrul analizei economice a unei investitii energetice
sunt:

1) durata maximă de studiu este de 15 ani, intervalul de analiză este opţional, atât ca
durată cât şi ca început;

2) numărul de echipamente ce urmează a fi instalate şi capacităţile unitare ale

acestora în diversele soluţii de alimentare cu energie corespund consumului maxim
de energie din perioada de studiu; în cazul în care în zona analizată există o sursă
centralizată de alimentare cu energie electrică şi căldură, se ia în considerare
diferenţa maximă între sarcina termică necesară şi capacitatea disponibilă a sursei
existente;

3) momentul intrării în funcţiune a echipamentelor noi în cadrul diferitelor soluţii de

alimentare cu căldură se stabileşte în funcţie de evoluţia necesarului de căldură în
fiecare an, al intervalului de studiu şi de capacitatea şi numărul de echipamente;

4) principalele soluţii de alimentare cu energie incluse în metodologie sunt de tip

centralizat, zonal sau individual, iar echipamentele de producere a energiei
electrice şi termice sunt: ITA, ITG cu şi fără postardere, cicuri mixte gaze abur,
motoare termice, CAF şi cazane de apă caldă individuale;

5) atât pentru echipamentele de bază, cât şi pentru instalaţiile de vârf, se consideră

numai echipamente identice ca tip şi capacitate unitară;

6) sistemul se menţine integral şi se extinde în măsura apariţiei noilor consumatori;

7) sistemul se dezafectează parţial, corespunzător reducerii capacităţii sursei de

căldură exterioare, consumatorii deconectaţi de la sistemul existent şi cei noi
apăruţi fiind alimentaţi de surse de energie zonale sau individuale.

Termoficarea poate fi considerată economică numai dacă diferitele forme de energie

produse au o valoare mai mare decât investiţiile şi costurile operaţionale care implică
termoficarea.
Greu de cuantificat sunt beneficiile indirecte care apar, cum ar fi anularea pierderilor
economice asociate cu descărcările în reţeaua de putere şi creşterea productivităţii şi calităţii
producţiei.
Factorii importanţi care trebuiesc luaţi în considerare pentru o evaluare economică a
unui proiect de coogenerare sunt:
 investiţia iniţială
60
  costurile de operare şi mentenanţă
 preţul combustibilului
 preţul propus al energiei.

COSTUL SISTEMULUI PARAMETRII

FINANCIARI

VNA ESTIMAT

DACA
VNA>0 NU

DA
VNA>0
RIR ESTIMAT

DA

DACA NU
RIR>a

DA
SISTEMUL ACCEPTAT SISTEMUL
RIR>i
NEACCEPTAT

Figura 1. Schema bloc a analizei de fezabilitate

VNA reprezintă într-o formă sintetică eficienţa intrinsecă a investiţiei analizate, pentru
o perioadă de studiu considerată şi o rată de actualizare de 12%.

D
Vt  ( I t  Ct )
VNA   , [6.1]
t 1 (1  a) t
61
unde Vt reprezintă beneficiul anual obţinut în urma realizării investiţiei. În cazul în care
beneficiarul va realiza modernizarea instalaţiei, se va evita reducerea daunelor anuale,
considerându-se ca un beneficiu anual adus de noul echipament. Ct sunt cheltuielile anuale de
exploatare, D durata de studiu şi a- rata de actualizare, a=12%.
Condiţia limită pentru acceptarea investiţiei este VNA>0.
Între mai multe variante, varianta cu VNA cel mai mare va fi cea mai bună alternativă.

Indicele de profitabilitate Ip reprezintă raportul dintre suma beneficiilor anuale

actualizate şi suma cheltuielilor anuale actualizate pe perioada de studiu considerată, raport
care trebuie să fie mai mare decât 1, pentru acceptarea investiţiei.

D
Vt
 (1  a)
t 1
t
Ip  , Ip 1 [6.2]
D
I t  Ct

t 1 (1  a )
t

Rata internă de rentabilitate,RIR reprezintă rata de actualizare, pentru care, pe durata

de studiu considerată, VNA=0.

D
Vt  ( I t  Ct )
VNA   0 [6.3]
t 1 (1  RIR ) t

RIR verifică în ce măsură investiţia este sensibilă la rate mai mari de actualizare decât
cea aleasă în calcul. Condiţia pentru acceptarea investiţiei este RIR>a.
Calcularea manuală a RIR este un proces iterativ.

Durata de recuperare actualizată DRA_=TR este durata pentru care, cu rata de

actualizare aleasă, VNA=0.

DRA
Vt  ( I t  Ct )
VNA   t 1 (1  a)t
0 [6.4]

DRA măsoară atractivitatea unei variante, este o metodă cantitativă, ilustrează

capacitatea obiectivului de a restitui capitalul investit pentru realizarea sa, respectiv numărul
de ani în care acesta egalează valoarea investiţiei. Se pune o condiţie limită pentru acceptarea
investiţiei.
Capitalul investit şi cheltuielile de exploatare sunt estimate pe baza unui număr de
factori cum ar fi: costurile viitoare, ratele de profit, preţul combustibilului, nivele de investiţii
aşteptate, taxele, şamd. Orice fel de schimbări ale acestor parametrii afectează drastic
indicatorii financiari şi deciziile de investiţii.
Se poate face o analiză de sensibilitate pentru a vedea cum valoarea unui indicator
financiar este modificată de schimbarea cu un anume procent a unuia sau mai mulţi parametrii
de intrare (de exemplu rata de actualizare, preţul combustibilului, costurile de investiţii).
Cea mai bună alternativă este cea cu cel mai mare VNA (sau costul total minim
actualizat).

62
 Posibilităţi de folosire a factorilor de actualizare

Precizări:

- intervalele de timp folosite se exprimă în ani (la fel se pot

exprima în semestre, trimestre, luni, decade, zile);
- prezentarea se face conform ordinii din tabelele acceptate
de Banca Mondială;
- valorile au ca dată ultima zi a anului.

a) Factorul de fructificare (sau de compunere pentru 1):

- arată ce va deveni o sumă iniţială când creşterea are un ritm
mediu anual egal cu „a”.(Coeficient de dobândă compusă):

(1  a)t

b) Factorul de fructificare (sau de compunere pentru 1) pe an:

- reprezintă valoarea până la care va creşte, până la sfârşitul
anului „t”, o sumă constantă depozitată la sfârşitul fiecărui an cu o
rată de dobândă „a”.(Coeficient cumulativ de dobândă compusă):

(1  a) t  1
a

c) Factorul fondului de reducere. Exprimă depozitul uniform

necesar în fiecare an pentru a ajunge la „1” la un an dat.

(Procentul din valoarea investiţiei ce trebuie depus în fiecare an „t”,

cu dobânda „a” pentru a reîntregi valoarea investiţiei. Se mai
numeşte „Coeficient de amortizare”).

a
(1  a)t  1

63
 d) Factorul de actualizare sau discontare. Exprimă cât valorează
astăzi un leu câştigat sau cheltuit la o dată viitoare:
1
(coeficient de discontare)
(1  a) t

e) Factorul de anuitate:

(1  a)t  1
(1  a)t * a
Exprimă ce valoare are astăzi o sumă egală cu „1” cheltuită sau obţinută, în mod constant,
anual pe o perioadă de timp cu o rată de actualizare „a”.

Se mai numeşte Coeficient cumulativ de discontare.

f) Factorul de recuperare a capitalului:

Exprimă cât trebuie plătit anual pentru a asigura achitarea unui

împrumut de o unitate monetară, în „t” ani cu dobânda compusă pe
soldul neplătit.

(1  a)t * a
(1  a)t  1

Se mai numeşte Coeficientul de recuperare a capitalului.

Precizări:

- actualizarea se poate face la orice moment;

- indiferent de momentul actualizării, indicatorii de eficienţă
economică (randamentul economic al investiţiilor sau
termenul de recuperare a investiţiilor) au aceeaşi mărime;
- tehnica actualizării poate îmbrăca diferite moduri de calcul
(cea prezentată corespunde metodologiei BIRD).
64
1. ANALIZA FINANCIARĂ

a. Cheltuieli totale actualizate

Pt  Ct
D


t  d 1 (1  a )
t
VNAI  D
It

t 1 (1  a ) t

Pentru a compara două sau mai multe variante de investiţii se utilizează:

b. Cheltuieli totale actualizate specifice (CTAS)

Unităţi de măsură băneşti

CTA
CTAS  D Unităţi de măsură: -fizice;

q
t  d 1
t -natural-convenţionale;

CTA
CTAS  D
- banesti

Q
t  d 1
t

65
C. Raportul producţie – costuri

D
Qh D
I t  Ct
Q /C  
A A
t 
:
t  d 1 (1  a ) h 1 (1  a)
t

Condiţie: Q A / C A  1

d. Venitul net actualizat (VNA)

Qt  (Ct  I t ) D Qt
D D
I t  Ct
VNA    
t 1 (1  a ) t
t  d 1 (1  a ) t
t 1 (1  a ) t

Formula permite numai compararea variantelor cu capacitate de producţie egală.

e. Venitul net actualizat la un leu investit (VNAI) (Indicele de eficienţă a

Qt  Ct
D

 (1  a ) t
VNAI  t Dd 1
It

t 1 (1  a ) t Condiţie: VNAI  1

investiţiei)

66
f. Rata de rentabilitate financiară (RRF) (RIR)

Stabileşte capacitatea unei investiţii de a asigura VENIT NET.

Presupune stabilirea ratei de actualizare (discontare) care anulează fluxul

de venituri şi cheltuieli.

Pt D D
I t  Ct
 
FVC  0   0
t  d 1 (1  a) t 1 (1  a)
t t

RRF exprimă rentabilitatea la nivelul agentului economic.

- Calculele se fac în preţuri curente

- Amortizarea nu se înclude în Ct
- La cheltuieli se includ:
- Investiţii pentru mijloace fixe şi mijloace circulante
- Cheltuieli de exploatare şi întreţinere
- Impozite şi taxe (+ vamale)
- Plata serviciilor din afară
- Cheltuieli pentru protecţia mediului
- Rambursare credite şi dobânzi
- La venituri se include:
- Venituri din activitatea de bază
- Venituri din activităţi conexe
- Valori reziduale mijloace fixe şi circulante
- Valoarea subvenţiilor

67
 A
FVC min
RRF  amin  (amax  amin ) A
FVC min  FVC max
A

2. ANALIZA ECONOMICĂ

a. Rata de rentabilitate economică

exprimă rentabilitatea medie, la nivelul economiei naţionale, a unei noi

investiţii pe toată durata de viaţă.

D
Qh D
I t  Ct

t d 1 (1  a ) t
 
t 1 (1  a ) t
0 FVC = 0

Conţinutul indicatorilor este diferit !

- Producţia comercializabilă – necomercializabilă

- Se folosesc preţuri umbră (preţurile pieţei mondiale pentru materii
prime, energie, piese de schimb şi forţă de muncă)
- Preţuri FOB pentru produsele exportate şi CIF pentru cele importate (+
taxe de transport, asigurare, supraveghere până şi de la frontieră).
- Transformarea cheltuielilor în valută din moneda naţională (curs oficial
de schimb).

CONDIŢII

RRE > 0
RRE > rentabilitatea medie a ramurii

68
 RRE > + 3-4% faţă de dobânda la bancă

- Subvenţiile reprezintă cheltuieli

- Taxele şi impozitele reprezintă venituri

b. Cursul de revenire net actualizat (CRNA) (TESTUL BRUNO)

exprimă cheltuielile interne pentru obţinerea unei unităţi de valută.

Criteriu de apreciere a eficienţei pe piaţa internaţională.

Criteriu de promovare a exportului şi de reducere a importului.

D ( I t  I Ct  Ct  VLt ) D
(VVt  IVt  I cVt  CVt )
CRNA   :
t 1 (1  a) t
h1 (1  a)t

3.ANALIZA SENSIBILITĂŢII ŞI RISCULUI

Schimbări în mediul tehnic – economic – social antrenează riscuri în

realizarea eficienţei scontate a unei investiţii.

Factori de risc:

A – creşterea preţurilor la materiile prime;

B – creşterea preţurilor echipamentelor;

69
C – creşterea salariilor;

D – creşterea valorii investiţiei pe durata realizării ei;

E – scăderea valorii investiţiei (soluţii tehnice noi);

F – creşterea (scăderea) preţului de vânzare;

G – neatingerea capacităţii proiectate;

H – prelungirea duratei de execuţie.

Indicatorul folosit în analiza sensibilităţii este RRF.

RRF pentru varianta de bază a proiectului (RRF0) se compară cu fiecare

(sau mai multe) rate recalculate pentru situaţiile A ÷ H.

Coeficientul de risc (Cr):

RRF0  RRFj
Cr   100
RRF0

70
 7. Auditul de mediu [1]

Auditul de mediu este o metodă multidisciplinară de analiză obiectivă a performanţei unei

întreprinderi aflate în funcţiune, în raport cu mediul. Auditarea acoperă procesele de producţie,
stocarea materialelor, procedurile de funcţionare şi managementul de mediu şi are ca scop să
identifice posibilele efecte asupra mediului şi răspunderile care derivă în acest sens. Auditul de
mediu diferă de EIM, care are ca scop să prognozeze producerea unor potenţiale efecte asupra
mediului. 1
Principalele tipuri de audit de mediu şi scopurile acestora sunt :
• auditurile terenurilor contaminate. Scopul lor este de a identifica şi a stabili răspunderile
care derivă din contaminarea solului şi a apei subterane la nivelul unui amplasament sau al unei
clădiri;
• auditurile necesare în cazurile de transfer de proprietate. Scopul lor este de a identifica
riscurile şi răspunderile asociate prin transferarea drepturilor de proprietate; de multe ori includ
analizarea conformării anterioare;
• auditurile de conformare. Scopul lor este de a analiza şi a evalua dacă activităţile aflate în
funcţiune se desfăşoară în conformitate cu cerinţele prevăzute prin reglementări sau prin
regulamentele de ordine internă;
• auditurile sistemelor de management de mediu (SMM). Scopul lor este de a efectua o
analiză sistematică a unui SMM existent, pentru a verifica şi stabili dacă acesta se conformează
standardului internaţional ISO 14001, în vederea asigurării unei permanente fucţionalităţi a SMM;
• auditurile pentru planurile de management de mediu. Scopul lor este de a analiza
implementarea recomandărilor privind măsurile de reducere a efectelor semnificative asupra
mediului şi monitorizare a efectelor, efectuate în cadrul planurilor de management de mediu. În
anumite circumstanţe, tipurile de audit prezentate mai sus pot fi combinate. Sfera

detaliată de cuprindere a unui audit variază în funcţie de obiectivele specifice urmărite.

Suplimentar, se pot efectua audituri specifice vizând deşeurile, apele uzate, sau energia, pentru a
evalua în detaliu gradul de conformare sau pentru a identifica

http://europa.eu.int/comm/development/sector/environment/env_integ/env_integration_
71
manual
oportunităţi pentru reducerea costurilor, a efectelor dăunătoare asupra mediului şi a risipei.

În funcţie de scopul auditului, acesta poate fi efectuat de specialişti sau consultanţi independenţi sau
de persoane cu instruirea adecvată, aparţinând personalului întreprinderii sau departamentului supus
auditării.

7.1. Planurile de management de mediu

Planurile de management de mediu (PMM) reprezintă documente în care sunt detaliate măsurile
care trebuie aplicate pentru a micşora efectele generate de diferite activităţi asupra mediului, pe
parcursul etapelor de construcţie, funcţionare şi încetare a respectivelor activităţi. Aceste
documente se pot întocmi ca părţi componente ale unui raport de evaluare a impactului asupra
mediului (EIM), a unui sistem de management de mediu (SMM), sau ca documente independente.

Un bun management al mediului presupune satifacerea simultană a două condiţii esenţiale:

• utilizarea eficientă a resurselor naturale în beneficiul dezvoltării umane şi

• conservarea resurselor naturale în baza importantei lor funcţii de susţinere a ecosistemelor.
EIM a fost în general considerată a fi un instrument cu o dublă utilitate: pentru

planificare şi luare a deciziei. EIM este axată pe identificarea, prognozarea şi analizarea efectelor
care se pot produce asupra mediului, ca urmare a realizării unor activităţi de dezvoltare publice sau
private. EIM furnizează informaţii privind situaţia prezentăşi tendinţele viitoare ale unei resurse,
precum şi măsurile alternative de acţiune pentru reducerea efectelor nefavorabile.

PMM utilizează informaţiile şi analizele furnizate de EIM, adâugând un element de dinamism,

care constă în conceperea de strategii pentru protejarea şi conservarea mediului şi urmărirea
aplicării respectivelor strategii. PMM detectează toate elementele practice, necesare pentru
implementarea unei strategii propuse în domeniul mediului, cum sunt tipul de experţi tehnici,
costurile şi calendarul implementării şi paşii care se impun pentru soluţionarea oricăror situaţii
conflictuale care apar în cursul implementări.

72
Principala diferenţă între aceste două instrumente corelative este aceea că EIM se axează în
principal pe stabilirea problemelor existente sau potenţiale ale mediului, în timp ce PMM
accentuează de asemenea identificarea şi utilizarea oportunităţilor. Altfel spus, EIM este în
principal un instrument de descriere şi planificare, util pentru stabilirea iniţială a ceea ce se va
întâmpla sau este posibil să se întâmple cu mediul, în timp ce PMM constă într-un set de
instrumente dinamice, axate pe măsurile de acţiune, care sprijină formularea, implementarea şi
monitorizarea strategiilor pentru protecţia, ameliorarea şi conservarea mediului.

EIM oferă un răspuns la întrebarea “ce trebuie făcut”, iar PMM la întrebarea “cum trebuie făcut”.

7.2. Sisteme de management de mediu

Un sistem de management de mediu (SMM) reprezintă un instrument managerial prin care se

urmăreşte asigurarea funcţionalităţii şi a aplicării continue a unui plan sau a unor proceduri de
management de mediu, precum şi conformarea cu obiectivele şi ţintele de mediu.

O condiţie esenţială pentru funcţionalitatea unui SMM constă în întocmirea unui sistem de
documente care constă în proceduri şi instrucţiuni, întocmite pentru a fi permanent implementate şi
pentru a asigura o comunicare realăşi eficientă.
SMM asigură o abordare structurată a planificării şi aplicării măsurilor de protecţie a mediului,
care permite tuturor tipurilor de organizaţii să-şi măsoare performanţele în raport cu mediul şi să-şi
evalueze periodic nivelurile de performanţă şi îmbunătăţirile realizate prin măsurile de protecţie a
mediului. Sfera de aplicare a SMM poate fi extinsă la nivelul unei întreprinderi sau la nivelul unui
amplasament.
SMM se pot implementa în conformitate cu standardele recunoscute:
• standardul internaţional ISO 14001 sau
• EMAS. sau întreprinderile îşi pot întocmi propriile SMM-uri, destinate în mod specific
propriilor activităţi, care nu trebuie neapărat certificate prin standarde internaţionale sau ale
Uniunii Europene.

73
7.3. Planuri de acţiune sau strategii în domeniul mediului la nivel naţional, regional şi local

74
 Politica de mediu la nivel naţional trebuie să se bazeze pe trei piloni principali:
• managementul mediului;
• dezvoltarea durabilă;
• priorităţile şi obiectivele naţionale.

Practica demonstrează că politicile naţionale din domeniul mediului au succes atunci când sunt
legate de şi sprijinite prin obiective socio-economice naţionale. Dimpotrivă, politicile de mediu
concepute separat de obiectivele naţionale sunt dificil de implementat şi eşuează în mod frecvent.

Planurile de Acţiune în domeniul Mediului (PAM) sau strategiile din domeniul mediului,
reprezintă documente care furnizează guvernelor şi altor organisme, linii directoare clare pentru
luarea deciziilor politice în domeniul mediului. PAM pot fi întocmite la nivel naţional, regional,
2
local sau la nivelul unor sectoare specifice . Aceste documente sunt de o potrivă instrumente de
planificare şi comunicare.
Ca instrument de comunicare, strategia reprezintă o modalitate concisă de exprimare a unui
angajament pentru rezolvarea celor mai presante probleme de mediu. Ca instrument de
planificare, o strategie trebuie să creeze un cadru pentru o largă participare a părţilor interesate,
atât la întocmirea strategiei, cât şi la analizarea rezultatelor obţinute prin aplicarea sa.

Sfera de cuprindere a unei strategii poate fi îngustă (axată pe un singur domeniu sau sector) sau
poate acoperi mai multe domenii interdependente. Strategia poate fi întocmită pentru o singură
organizaţie (guvern, industrie, ONG-uri, etc) sau poate să reflecte reacţia integrată a tuturor
sectoarelor. Strategiile elaborate pe diverse domenii trebuie să urmărească o structură comună,
pentru a permite efectuarea unor analize comparative.

O strategie trebuie să conţină câteva elemente principale:

• să exprime un obiectiv sau o ţintă dorită;
• să stabilească mijloacele prin care să se îndeplinească respectivul obiectiv sau respectiva
ţintă;

www.europa.eu.int
75
• să conducă la rezultate măsurabile.

Pentru a avea însă funcţionalitate, o strategie trebuie să fie fundamentată pe principii corecte şi
pe un angajament autentic pentru obţinerea rezultatelor scontate.

Principalul obiectiv al unui PAM este de a stabili metode realiste şi eficiente sub aspectul
costurilor, pentru ameliorarea mediului.
La Conferinţa „Mediul pentru Europa” din aprilie 1993 de la Lucerna, miniştrii mediului din
întreaga Europă au ajuns la un acord privind întocmirea de Planuri Naţionale de Acţiune în
domeniul Mediului (PNAM), care să îndrume politicile de mediu şi să direcţioneze investiţiile în
propriile state. Întocmirea de PNAM a încurajat la rândul său pregătirea şi implementarea
Planurilor de Acţiune în domeniul Mediului la nivel Local (PAML) şi a celor la nivel Regional
(PAMR).
PNAM au ca scop întocmirea unui plan de măsuri limitat în timp, care integrează
consideraţiile privind mediul în dezvoltarea economicăşi socială a unei ţări. PNAM este un
document care trebuie să ofere guvernelor îndrumări clare pentru luarea deciziilor politice în
domeniul mediului. El trebuie:
• să includă un calendar al acţiunilor şi alocarea resurselor financiare;
• să fie concret şi orientat pe îndeplinirea unor ţinte concrete şi
• să delege responsabilităţi clare.

Un PNAM trebuie să constea într-un proces strategic de planificare continuăşi autosusţinută în

domeniul mediului la nivel naţional. Priorităţile de mediu stabilite în PNAM (parţial bazate pe cele
stabilite prin PAML) trebuie integrate în Profilul de mediu şi în strategiile de asistenţă ale ţării.

PAMR se pot întocmi pentru ţări vecine şi care împart resurse comune (râuri, mări), care necesită
o gestionare coordonată.
PAML stabilesc o ierarhie a problemelor de mediu la nivel local. Specialiştii şi cetăţenii
cooperează mai uşor pentru stabilirea şi tratarea problemelor mediului la nivel local.

În general, întocmirea unui PAM implică parcurgerea următoarelor etape:

• Stabilirea unor obiective şi indicatori de mediu specifici, fundamentate pe:
- rezultatele consultărilor cu autorităţile competente, părţile interesate şi comunitatea
locală (dacă se aplică);

76
 -analizele documentelor existente privind managementul şi politica de mediu, la nivelul
care se aplică (naţional, regional sau local) ;
• - datele colectate şi analizele informaţiilor de bază referitoare la principalele
probleme de mediu la nivelul adecvat (regional, naţional sau local). Carcteristicile generale
solicitate pentru indicatorii de mediu sunt următoarele: să fie semnificativi, atât individual
cât şi în ansamblu;
• să fie reprezentativi pentru problemele importante şi să reflecte interesele regionale sau
naţionale şi tendinţele locale;
• să fie fundamentaţi pe date de încredere, pe principii şi ipoteze corecte şi să fie
reproductibili;
• să fie calitativi şi cantitativi, cu indici de variaţie la scară spaţială, pentru a permite
progonozarea şi monitorizarea efectelor asupra mediului.
• Stabilirea problemelor de mediu semnificative la nivelul adecvat, prin consultări, analiza
documentelor, analiza informaţiilor (cum este detaliat mai sus) şi compararea cu indicatorii de
mediu.
• Elaborarea şi aprobarea acţiunilor pentru soluţionarea sau gestionarea principalelor
probleme de mediu, prin consultarea cu organismele adecvate, care să includăşi priorităţile
pentru investiţiile de mediu.
• Întocmirea raportului.
• Publicarea şi circularea PAM pentru creşterea conştientizării şi încurajarea soluţionării
problemelor identificate, la toate nivelurile.
• Implementarea continuă a PAM prin derularea activităţilor de management de mediu şi
examinarea periodică a aplicării concrete a acţiunilor recomandate, dublată de examinarea
periodică a funcţionalităţii practice a măsurilor recomandate.

7.4. Profilul de mediu al unei ţări

Profilul de mediu al unei ţări constă într-un document care sintetizează situaţia problemelor de
mediu, a celor economice şi sociale. Aceste documente pot fi variate prin conţinut şi format, dar în
general trebuie să includă următoarele elemente:
• descrirea mediului natural şi a celui uman;
• informaţii privind situaţia socială, economicăşi cea a mediului;

77
 • principalele domenii şi zone în care se impun măsuri de protecţie a mediului;

• recomandări privind măsurile care trebuie aplicate;

• hazard – posibilitatea producerii unor consecinţe ale unui eveniment sau combinaţii de
circumstanţe, care pot aduce prejudicii sănătăţii umane şi/sau mediului (spre exempu, transportul
substanţelor petroliere pe mare în rezervoare) şi
•
• prezentarea generală a capacităţilor existente pentru monitorizare, cercetare şi a
capacităţilor administrative ale ţării pentru tratarea problemelor de mediu.

Profilul de mediu al unei ţări trebuie să furnizeze o sintezăşi o analiză a condiţiilor de mediu
existente într-o ţară sau zonă a unei ţări, incluzând principalele probleme de mediu, tendinţele şi
greutăţile întâmpinate, reacţiile guvernului şi ale societăţii civile la aceste probleme, stadiul
reformelor legislative şi instituţiile implicate.

7.5.. Evaluarea riscurilor de mediu

Evaluarea riscurilor de mediu reprezintă o metodăştiinţifică de evaluare a riscurilor asociate

substanţelor, activităţilor, stilurilor de viaţă şi fenomenelor naturale periculoase, care pot avea
efecte păgubitoare pentru mediu sau pentru sănătatea umană.

În acest sens, se face o distincţie între termenii de:

• risc – probabilitatea concretă de producere a unui efect într-un interval de timp dat sau în
circumstanţe date, sau a unei combinaţii de consecinţe dublată de probabilitatea de apariţie a
consecinţei (spre exemplu, riscul de 1/1000 pe an, ca petrolierul să aibă o scurgere care să provoace
poluarea cu petrol a ecosistemelor marine).

Domeniul de evaluare a riscurilor acoperă:

• evaluarea riscurilor pentru sănătate şi siguranţa sănătăţii (spre exemplu, riscurile sociale
produse de activităţile industriale periculoase);

• evaluarea riscurilor asociate terenurilor contaminate (spre exemplu, riscurile pentru

oameni, ecosisteme, proprietate);

78
• evaluarea riscurilor poluării (spre exemplu, pentru ecosistemele acvatice, tereste şi
aeriene);

• evaluarea riscurilor asociate dezastrelor naturale (spre exemplu, inundaţii, cutremure,

erupţii vulcanice).

Tipul de evaluare de risc utilizat, depinde de natura şi sfera de cuprindere a studiului, volumul de
date disponibile şi de alţi factori. De asemenea, gradul de detaliu al evaluării riscului poate varia
de la o simplă analiză calitativă, la analize semi calitative şi chiar evaluări de risc în întregime
cantitative.

Bibliografie

[1] Cristina Ionescu - Curs “Politici de management de mediu”, 2003,

http://www.hydrop.pub.ro/polcurs10.pdf

79
 8. Legătura între auditul energetic și auditul de mediu
Politica energetică durabilă poate fi definită drept acea politică prin care se maximizează
bunăstarea pe termen lung a cetăţenilor, concomitent cu menţinerea unui echilibru dinamic,
rezonabil, între siguranţa în aprovizionare, competitivitatea serviciilor energetice şi protecţia
mediului, ca răspuns la provocările sistemului energetic.

Obiectivul general îl constituie limitarea schimbărilor climatice, a costurilor şi a altor

efecte negative ale acestora asupra societăţii şi a mediului, prin utilizarea unor energii
curate şi prin promovarea eficienţei energetice.

Producţia energiei termice în sisteme de încălzire urbană

Scop: reducerea risipei şi a pierderilor de energie pe reţele, reducerea preţului plătit de

consumatorul final

Măsuri specifice: dezvoltarea cadrului legislativ şi instituţional privind piaţa de energie

termică şi a serviciilor; realizarea de proiecte de reabilitare a centralelor termice,diminuarea
costurilor de producţie şi reducerea pierderilor; identificarea căilor de implementare a unor
programe de investiţii şi a surselor de finanţare; modernizarea sau înlocuirea capacitătilor
existente cu altele noi, bazate pe cogenerare; diversificarea surselor de energie primară pentru
producerea energiei termice; generalizarea contorizării energiei termice livrate la nivel de
imobil si apartament.

INTEGRAREA POLITICILOR DE MEDIU ŞI ENERGETICĂ

Principiul corelării dezvoltării economice cu durabilitatea este luat ca punct de plecare, în

pofida impresiei că ar putea exista o opoziţie şi chiar adversitate între ele. Această părere este
larg vehiculată în literatură (locuri de muncă versus conservarea resurselor naturale) şi la
nivelul organizaţilor internaţionale (există o mare prăpastie între ţările dezvoltate, care
clamează măsuri ecologice şi ţările în curs de dezvoltare care consideră măsurile ca un mare
obstacol în calea programelor lor economice, interpretat adesea ca un fel de embargo
industrial).Trebuie să menţionăm că pentru ţările în curs de tranziţie la economia de piaţă, ca a
noastră, problemele de mediu, concentrate în conceptul de durabilitate, introduc concepte ca
moştenire, bunuri şi interese publice, şi management coordonat al tuturor politicilor
sectoriale.

Integrarea politicii de mediu în politica energetică este un foarte bun exemplu de integrare
orizontală în contextul dezvoltării durabile, acţiunile de integrare vizând:

i pentru proiecte de eficienţa energetică;

operaţiuni poate fi mult redus printr-o serie de reglemntări destinate protecţiei

mediului)
domeniul gestiunii deşeurilor;
-hidrocentrale

80
Obiectivul general

Obiectivul general îl constituie limitarea schimbărilor climatice, a costurilor şi a altor

efecte negative ale acestora asupra societăţii şi a mediului, prin utilizarea unor energii
curate şi prin promovarea eficienţei energetice.

Obiectivele operaţionale şi ţinte

Obiectivele operaţionale (principale) ale integrării politicii de mediu în politica energetică a

României sunt: creşterea ponderii surselor de energie curată şi promovarea măsurilor de
conservare (economisire) a energiei şi a eficienţei energetice.

A. Creşterea ponderii surselor de energie curată (regenerabile, energie nucleară, gaze

naturale). Scopurile vizate sunt înlocuirea carburanţilor fosili clasici, benzina şi motorina,
folosite în transporturi, în vederea îndeplinirii angajamentelor privind combaterea efectelor
schimbările climatice şi promovarea resurselor regenerabile de energie, ca o modalitate de
reducere a dependenţei de importurile de combustibili fosili.

B. Promovarea măsurilor de conservare a energiei şi a eficienţei energetice. Acestea au

scopul de a susţine creşterea economică, creşterea securităţii în alimentarea cu energie şi
reducerea importurilor de surse energetice primare, creşterea competitivităţii în mediul de
afaceri şi a eficienţei economice, atât în plan intern cât mai ales pe pieţele internaţionale.

Eficienţa energetică este o cerinţă esenţială a dezvoltării durabile dar şi cea mai uşor
disponibilă, cea mai puţin poluantă şi cea mai puţin costisitoare resursă dintre toate cele
existente. Procesul evoluţiei structurii PIB în sensul unei terţiarizări a activităţii economice
înglobează mai multe categorii de „efecte” favorabile asupra intensităţii energetice: efecte de
structură - derivate din schimbarea modurilor de producţie şi a repartiţiei sectoriale a
activităţii economice (diminuarea ponderii relative a industriilor mari consumatoare de
energie în favoarea sectorului serviciilor cu o eficienţă economică mai ridicată); efecte de
saturare (proprii ţărilor cu creştere demografică zero şi cu infrastructuri industriale aproape
complete); efecte de consum specific – care indică modul în care a evoluat, pe parcursul unei
perioade de timp, cantitatea de energie necesară obţinerii unei unităţi valorice de PIB
(evaluată în monedă constantă) presupunând că structura PIB rămâne invariabilă.

După opiniile recente ale unor specialişti occidentali, reducerea intensităţii energetice
propriu-zise ar conduce la mai puţine economii de energie decât cele rezultate din creşterea
economică suplimentară ocazionată de progresul tehnic (încorporat sau neîncorporat) asociat
cu dezvoltarea unei resurse de energie de cea mai bună calitate, electricitatea. În orice caz,
amploarea şi diversitatea progresului tehnic şi tehnologic din ultimele 2 decenii, tind să
răstoarne paradigma tehnico-economică pe care s-a bazat creşterea economică în anii
postbelici, în baza căreia dezvoltarea economică era asociată direct cu o crestere masivă a
consumului de energie.

Efectele estimate ale reducerii intensităţii energetice, la nivel macroeconomic, sunt:

ergie
deţin
ponderi importante în consumul total de surse energetice primare;

81
 producţiei de echipamente eficiente energetic
prin
eficientizare

n România

Impactul la nivel social poate fi şi el important:

cresc
posibilităţile de creşterea a profitului , a investiţiilor în majorarea capacităţilor de producţie,
rezultând locuri suplimentare de muncă în acest domeniu;

construcţii si instalaţii
u energie

Impactul estimat al procesului de creştere a eficienţei energetice asupra mediului se manifestă

şi în următoarele direcţii:

Reducerea emisiilor poluante, în general şi a emisiilor de gaze cu efect de seră (CO2), în

special, cu cca 4-7 mil. tone/an, valorificarea acestui potenţial reprezentând o sursă de
finanaţare importantă

consumul de energie;

oluării solului, prin reducerea cantităţilor de zgură şi cenuşă depozitate la

centralele elctrice şi termice.

Bibliografie

Institutul European din România – Studii de strategie şi politici

Studiul nr. 3

Direcţii strategice ale dezvoltării durabile în România

Autori:
Constantin Ciupagea (coordonator)1
Dan Manoleli2
Viorel Niţă3
Mariana Papatulică4
Manuela Stănculescu5

INSTITUTUL EUROPEAN DIN ROMANIA, 2006,

http://www.ier.ro/documente/SPOS2006_ro/Spos2006_studiu_3_ro.pdf

82
Eduard Minciuc- Auditul performanțelor sistemelor energetice

O politică judicioasă de prezervare a mediului nu se poate construi fără o abordare realistă a

problemelor energetice. Politica energetică naţională este o strategie pe termen lung care
vizează mai multe aspecte, printre care:

- sursele, compoziţia şi structura balanţei de energie primară;

- politica de preţuri şi tarife pentru energia primară şi energia direct utilizabilă;
- minimizarea consumurilor de resurse energetice primare la nivel naţional prin
adoptarea unor tehnologii performante de conversie, transport şi utilizare finală;
- înlocuirea, în perspectivă, a energiilor convenţionale neregenerabile cu cele
regenerabile.
Efectele ecologice ale politicii energetice constau în esenţă în reducerea consumului de
resurse naturale şi în reducerea calitativă şi cantitativă a emisiilor poluante în mediul ambiant.
Politica energetică şi politica de mediu se corelează şi se completează reciproc, ambele vizând
către aceleaşi efecte.

Ca şi în domeniul energiei, în domeniul mediului mijlocul cu care se evaluează starea

mediului este bilanţul material şi energetic. Cuantificarea efectelor ecologice necesită, ca şi în
cazul analizei energetice, cunoaşterea volumului activităţii (pentru sectorul industrial a datelor
de producţie). Efectul ecologic se raportează în general la producţia realizată într-un interval
de timp dat.

În ultimii ani auditul a devenit un instrument valoros în domeniul managementului calităţii

sistemelor. Alături de conceptul de management al energiei, conceptul de management de
mediu a evoluat rapid pe plan mondial, în special în sectorul industrial.

Dacă scopul auditului energetic este desprinderea unor măsuri în vederea bunei gospodăriri a
resurselor energetice şi de materii prime care se traduce prin reducerea consumurilor specifice
în cadrul conturului întreprinderilor industriale, auditul de mediu permite stabilirea unor
măsuri în vederea reducerii contribuţiei întreprinderii industriale la epuizarea resurselor
energetice şi de materii prime mondiale.

Modul de desfăşurare al proceselor industriale în cadrul unui contur considerat, eficienţa

consumurilor energetice şi de materii prime, se reflectă şi printr-un anumit impact asupra
mediului. Consumurile de resurse naturale neregenerabile şi emisiile poluante sunt
cuantificate prin indicatori de impact.

În prezent, respectarea reglementărilor şi actelor legislative aferente protecţiei mediului

constituie parte integrantă a strategiei întreprinderilor industriale. Acestea se traduc prin
restricţii în funcţionare, investiţii în echipamente pentru depoluare şi cheltuieli de exploatare
cu valori semnificative.

Deoarece fluxul şi caracteristicile fizice şi chimice ale emisiilor rezultate din diferitele
procese industriale, în timpul funcţionării normale, nu pot depăşi limitele valorice impuse prin
reglementările în vigoare, sunt necesare investiţii şi cheltuieli de exploatare suplimentare

83
aferente echipamentelor specifice şi măsurilor luate pentru tratarea şi eliminarea deşeurilor
rezultate în cadrul proceselor industriale.

Strategia globală a întreprinderilor trebuie să aibă în vedere aspectele ecologice ale activităţii
lor: restricţiile impuse în funcţionare de cerinţele de protecţie a mediului, probabilitatea
apariţiei accidentelor în funcţionare etc. Ea trebuie să anticipeze evoluţia reglementărilor în
domeniu, evitând astfel plata unor ecotaxe.

În ultimele decenii, problema controlului poluării industriale a parcurs mai multe stadii şi
anume:
a) Diluţia, care reprezintă un stadiu promovat în trecut, presupune evacuarea
poluanţilor direct în mediu şi se bazează pe proprietăţile apei, aerului şi solului de a
dilua şi neutraliza impactul acestora. În prezent, această abordare este acceptată la
scară redusă, numai în cazurile în care cantitatea de deşeuri este foarte mică în raport
cu capacitatea mediului receptor.
b) Tratarea presupune colectarea poluanţilor la capătul procesului de producţie, în
vederea separării sau neutralizării acestora prin diferite metodologii.
c) Producţia curată este o abordare preventivă, modernă şi de perspectivă în raport cu
mediul, care conduce la evitarea şi/sau minimizarea problemelor de mediu.
Diluţia, tratarea şi reciclarea nu constituie soluţii pe termen lung. Tendinţa actuală de
dezvoltare industrială, care conduce atât la dezvoltarea producţiei dar şi a consumului,
simultan cu creşterea marilor aglomerări urbane şi industriale, determină deversarea în mediu
a unor cantităţi importante de poluanţi peste capacitatea de diluţie a sistemelor naturale,
diluţia devenind ineficientă în noua conjunctură.

Aplicarea metodelor de tratare a poluaţilor poate conduce la creşterea nejustificată a costurilor

de producţie prin creşterea cotei aferente instalaţiilor de depoluare, segment neproductiv al
procesului de producţie. Reciclarea nu are o piaţă suficientă pentru produsele oferite. Tratarea
şi reciclarea pot oferi ele însele noi reziduuri, multe mai dăunătoare decât cele iniţiale.

Pentru eliminarea deficienţelor stadiilor de control al poluării mai sus menţionate, s-a adoptat
soluţia implementării tehnologiilor şi apoi a producţiei curate. Evitarea poluării s-a dovedit o
soluţie mai bună decât tratarea ulterioară a consecinţelor funcţionării industriale. De
asemenea, aplicarea conceptului producţiei curate conduce simultan cu grija faţă de mediu la
reducerea costurilor şi creşterea calităţii produselor.

Conceptul de producţie curată a evoluat din cel anterior de tehnologie curată şi respectă cele
trei deziderate ale aplicării tehnologiilor curate:

- mai puţini poluanţi evacuaţi în mediul natural;

- mai puţine deşeuri (tehnologii fără deşeuri sau cu producere redusă de deşeuri);
- consum mai redus de resurse naturale materiale (materii prime, energie, apă).
Producţia curată este o continuare a conceptului de tehnologie curată extinzând caracteristicile
acestora din sfera procesului de producţie (cuprinzând toate fazele acestuia) în sfera ciclului
de viaţă a produselor, având ca obiectiv prevenirea şi minimizarea riscurilor pe termen scurt şi
lung pentru oameni şi mediu.

84
Conceptul şi practica managementului de mediu a evoluat, pe plan mondial, în paralel cu
conceptul de management energetic. Implementarea ambelor sisteme se face prin metodologii
similare, iar rezultatele finale obţinute pentru unul din sisteme pot contribui la buna aplicare a
celuilalt.

În general, pentru evaluarea impactului asupra mediului a unui ansamblu de instalaţii

industriale, se pot utiliza diferite metodologii cum sunt: raportul de mediu, studiul de impact,
analiza ciclului de viaţă, auditul de mediu.

Prin similitudine cu managementul energiei, managementul de mediu utilizează ca principală

etapă aplicarea auditului de mediu.

Auditul de mediu constă în aprecierea impactului direct sau indirect asupra mediului a
activităţilor unei organizaţii într-un interval de timp şi într-un spaţiu geografic prealabil
definit. Această metodologie permite diagnosticarea comportării organizaţiei respective în
raport cu mediul, în vederea detectării priorităţilor în această direcţie.

O altă metodologie de evaluare a impactului asupra mediului, care utilizează ca instrument

bilanţul materie-energie şi în acelaşi timp are ca rezultat indicatori similari cu cei specifici
analizei energetice (de exemplu eficienţa utilizării resurselor naturale), este analiza ciclului de
viaţă (ACV). Conform definiţiei SETAC (Society of Environmental Toxicology and
Chemistry), ACV reprezintă o evaluare a impacturilor unui sistem asupra mediului, care
constau în ansamblul activităţilor asociate unui produs, de la extracţia materiilor prime
aferente până la eliminarea deşeurilor rezultate.

Conform normei ISO/FDIS 14040, ACV constă în inventarierea intrărilor şi ieşirilor aferente
unui sistem de produse ca şi potenţialele impacturi asupra mediului ale acestuia, pe parcursul
întregii durate de viaţă.
Evaluarea diferitelor procese industriale, din punct de vedere al impactului asupra mediului,
prin metodologia ACV, presupune parcurgerea a patru etape metodologice principale, stabilite
prin normele ISO 14040:

- definirea obiectivelor urmărite prin studiu;

- realizarea bilanţului materie – energie, pentru procesul industrial considerat;
- calculul cantităţilor de poluanţi emişi în cadrul procesului;
- evaluarea impactului asupra mediului.
Ambele metodologii utilizează ca etapă principală bilanţul material şi energetic. Acesta
prezintă toate aspectele caracteristice precum şi etapele de realizare menţionate în capitolele
anterioare, iar concluziile rezultate în urma aplicării acestora oferă informaţii care pot
caracteriza conturul dat atât din punct de vedere energetic cât şi din punct de vedere ecologic.

Această metodologie permite evaluarea impactului unei activităţi industriale asupra mediului,
datorită interconexiunilor existente între o întreprindere industrială şi mediu, prin două
aspecte principale:

85
 - consumul de resurse naturale materiale, ceea ce conduce la epuizarea rezervelor
mondiale;
- eliminarea în mediu (apă, aer, sol) a substanţelor poluante.
Ambele aspecte de cuantificare ecologică înglobează probleme energetice:

- intensitatea energetică a unui produs sau proces, exprimată prin mărimea

consumurilor specifice de resurse energetice;
- mărimea absolută sau relativă a emisiilor poluante, dependentă de suportul
material şi/sau energetic purtător.
Auditul de mediu contribuie la protejarea mediului şi ajută la conformarea cu reglementările
de mediu locale, regionale, naţionale şi internaţionale. De asemenea, prin practicarea auditului
se reduce riscul de plată a ecotaxelor şi a penalizărilor datorate nerespectării reglementărilor
de mediu de către întreprinderile industriale, fapt care conduce la efecte economice pozitive.

Practica a demonstrat şi alte avantaje ale întocmirii auditului de mediu şi anume:

- posibilitatea comparaţiei din punct de vedere al impactului asupra mediului a
proceselor sau întreprinderilor industriale şi a schimbului de informaţii între acestea;
- identificarea surselor de economii de costuri prin reducerea consumurilor specifice
de resurse energetice şi de materii prime dar şi prin reducerea poluanţilor şi
deşeurilor rezultate din procesele industriale;
- asigurarea unei baze de date privind strategia tehnologică a întreprinderii, luarea
unor decizii pentru înlocuirea tehnologiilor existente cu altele noi, cu impact mai
redus asupra mediului;
- creşterea gradului de conştientizare a personalului cu privire la politica şi
responsabilităţile de mediu;
- sprijinirea relaţiilor cu autorităţile în domeniul mediului, prin evidenţierea
preocupării întreprinderii în ceea ce priveşte respectarea reglementărilor în vigoare
din acest domeniu.
Auditul de mediu este definit, conform ISO 14010 din 1995, ca fiind un proces metodic şi
documentat de verificare a probelor de examinat, care trebuie obţinute şi evaluate în mod
obiectiv, pentru a determina dacă activităţile, evenimentele, condiţiile, sistemele de
management privind mediul sau informaţiile aferente se conformează criteriilor de examinare,
urmat de comunicarea rezultatelor solicitantului.

Realizarea bilanţului materie - energie constituie o etapă importantă a analizei mediu. În

cadrul acestei etape, caracterizarea completă a sistemului industrial se face prin:
- stabilirea conturului de bilanţ (limitele sistemului considerat, având în vedere
subsistemele componente);
- specificarea tipurilor de instalaţii (echipamente) utilizate, în cadrul conturului
considerat;
- descrierea ansamblului procesului (sau proceselor) care se desfăşoară în cadrul
conturului considerat.
În cadrul conturului, se pot considera mai multe subsisteme, pentru fiecare dintre acestea
stabilindu-se fluxurile de intrări şi ieşiri: materii prime, apă şi energie (fig 4.1).

86
  L “i”
E “i” Subsistem “i”  G “i”
M “i”  R “i”
A“i”  D “i”
 EP “i”

P ”i”

Figura 4.1 Fluxuri de intrări şi ieşiri aferente unui subsistem “i”

Semnificaţiile notaţiilor din figura 4.1 sunt: E “i” reprezintă energia intrată în subsistemul “i”;
M “i”- materia primă intrată în subsistemul “i”; A “i”- apa intrată în subsistemul “i”; P ”i”-
producţia, materie sau energie a subsistemului “i”; L “i”- efluenţi lichizi rezultaţi din
subsistemul “i”; G “i”- efluenţi gazoşi rezultaţi din subsistemul “i”; R “i”- subproduse sau
materii reciclabile rezultate din subsistemul “i”; D “i” - deşeuri ale subsistemului “i”; EP “i”
– pierderi de energie ale subsistemului “i”.

Conform principiului conservării materiei se poate scrie bilanţul material al conturului

considerat, sub următoarea formă generală:

Intrari  Pr oductie  Acumulari  Iesiri

- intrările cuprind apă, resurse energetice, materii prime, materiale etc.;
- producţia se compune din produsele rezultate din cadrul subsistemelor;
- acumularea se compune din materii stocate în cadrul subsistemelor;
- ieşirile aferente subsistemelor sunt produse, secundare, emisii gazoase, emisii
lichide şi deşeuri solide.

Se consideră două categorii principale:

- ieşiri aferente procesului industrial efectiv;

- ieşiri aferente celorlalte subsisteme (de exemplu extracţiei, prelucrării şi
transportului combustibilul şi materiilor prime până la intrarea în unitatea
industrială).
Pentru ieşirile aferente arderii, conform ultimilor normative aflate în vigoare la nivelul UE
(1998), se poate adopta o listă comună cu elementele conţinute de gazele emise: praf, CO,
CO2, SOx, NOx, CH4, alte hidrocarburi.

Pentru ieşirile aferente etapelor ciclului de viaţă al combustibilului anterioare arderii

(extracţie, prelucrare, transport) se poate adopta următoarea listă comună de substanţe: praf,
CO, CO2, SOx, NOx, CH4, HC sau COV, metale.

87
Indicatorul pe baza căruia se poate evalua impactul asupra mediului a consumului de resurse
materiale şi energetice a unei întreprinderi industriale este epuizarea rezervelor naturale.

Pentru determinarea parametrilor care caracterizează impactul asupra mediului se consideră

toate subsistemele componente ale conturului de bilanţ analizat.

88
 2. CENTRALA TERMOELECTRICĂ –
SURSĂ DE POLUARE

Producerea energiei electrice şi/sau termice se realizează în instalaţii grupate

în spaţiu, a căror caracteristică principală o constituie centralizarea, astfel încât se
poate spune că producerea energiei (electrice şi/sau termice) are loc în centrale.
O centrală termoelectrică este un ansamblu sistemic de echipamente şi
instalaţii care realizează un lanţ (o serie) de transformări energetice, în scopul
obţinerii energiei electrice şi termice. Criteriul principal de clasificare îl constituie
felul energiei primare, care stă la baza lanţului de transformări. În tabelul 2.1 este
prezentată această clasificare, cu indicarea notaţiilor convenţionale adoptate în ţara
noastră pentru aceste centralele.
Tabelul 2.1.
Clasificarea centralelor termoelectrice după criteriul energiei primare

Denumirea Energia primară Modul de Lanţul Notaţii

centralei transformare transformărilor
Centrală -energia solară fosilă energie CTE -centrală
termoelectrică (cărbuni, petrol, gaz, ardere chimică ⇒ termoelectrică
clasică turbă, şisturi energie de condensaţie
bituminoase); termică ⇒ CET -
- resurse energetice energie centrală
secundare (deşeuri mecanică ⇒ electrică de
lichide, solide, energie termoficare
gazoase din electrică CTG - centrală
industrie şi cu turbine cu
menajere). gaze.
CDE - centrală
diesel electrică
Centrală energia nucleară de energie CNE - centrală
nuclearo- legătură între nuclee fisiune nucleară ⇒ electrică
electrică prin: fuziune energie nucleară
- ruperea nucleelor termică ⇒ CNET -
grele; energie centrală
- sinteza mecanică ⇒ nuclearo-
(combinarea) energie electrică de
nucleelor uşoare electrică termoficare
36 IMPACTUL CTE ASUPRA MEDIULUI

2.1. Fluxuri de masă şi de energie

Principalele fluxuri masice şi de energie sunt, [1]:
• F1 - fluxul de combustibil;
• F2 - fluxul de aer necesar arderii;
• F3 - fluxul de apă-abur;
• F4 - fluxul de energie electrică spre sistemul electroenergetic;
• F5 - fluxul de energie electrică pentru serviciile interne electrice;
• F6 - fluxul de energie termică spre consumatorii externi;
• F7 - fluxul apei de răcire;
• F8 - fluxul apei de adaos;
• F9 - fluxul de gaze de ardere;
• F10 - fluxul de noxe solide şi lichide reţinute;
• F11 - fluxul de noxe aeropurtate evacuate pe coş.
Principalele fluxuri de masă şi de energie dintr-o centrală termoelectrică
clasică sunt redate în figura 2.1.

Fig. 2.1. Fluxurile de masă şi energie dintr-o centrală termoelectrică clasică

F1 - fluxul de combustibil este unul dintre cele mai importante fluxuri
intrate. El este în esenţă un flux material care depinde de puterea centralei, calitatea
combustibilului (prin puterea calorifică inferioară Hi), perfecţionarea centralei (prin
consumul specific de combustibil), coeficientul de utilizare a puterii instalate
anuale, Ku, an. Acest flux produce probleme de poluare legate de depozitarea
Centrala termoelectrică – sursă de poluare 37

combustibilului şi, în cazul utilizării cărbunelui, depozitarea zgurei şi cenuşei.

F2 - fluxul de aer necesar arderii este un flux material şi de energie, fiind
preluat din exteriorul sau din interiorul sălii cazanului şi este introdus la arzătoare
cu ajutorul ventilatoarelor de aer, VA. Acest flux depinde de tipul combustibilului,
de perfecţiunea arderii şi de consumul efectiv de combustibil.
F3 - fluxul de apă - abur este fluxul fluidului de lucru, fiind caracterizat
pe traseu de variaţii mari ale volumului specific. Acest flux este o cantitate de apă
în evoluţie care primeşte o cantitate de energie la sursa caldă (căldura q1 primită în
generatorul de abur, GA) pe care o cedează turbinei cu abur, TA (pentru a se
transforma în energie mecanică) şi condensatorului, Cd (pentru a condensa,
constituind sursa rece a ciclului). O anumită parte din căldură este recuperată prin
regenerare şi cedată preîncălzitoarelor (de unde şi denumirea de preîncălzire
regenerativă).
Apa este tratată chimic, fiind dedurizată şi demineralizată (practic apă
distilată) pentru a nu conţine gaze necondensabile (în special oxigen) care să
corodeze ţevile suprafeţelor de schimb de căldură din cazan.
F4 - fluxul de energie electrică spre sistem este principalul flux de
energie finală livrată de centrală, prin transformatorul principal, TRP, Sistemului
Electroenergetic. Pentru ca acest flux să poată fi transportat la consumator este
necesară existenţa liniilor electrice, ce constituie un element de bază, care
determină locul de amplasare a centralei electrice în raport cu consumatorii. Acesta
este în esenţă un flux de energie care depinde de puterea centralei.
F5 - fluxul de energie electrică pentru servicii interne reprezintă fluxul
de energie electrică necesar alimentării tuturor consumatorilor electrici interni ai
centralei, preluat din fluxul primar de energie electrică produsă de generatorul
electric, GE, prin transformatorul de servicii interne electrice (denumite uneori
servicii proprii), TrSI.
Valoarea acestui flux depinde de tipul centralei, tipul combustibilului, tipul
răcirii etc.
F6 - fluxul de energie termică către consumatorii externi este un flux
specific centralelor de termoficare. Mărimea acestui flux depinde de cererea de
energie termică a consumatorilor externi corelat cu tipul turbinei cu abur, TA.
Energia termică se poate livra consumatorilor industriali, TI, sub formă de
abur sau apă fierbinte şi/sau consumatorilor urbani, TU, de regulă sub formă de apă
fierbinte sau apă caldă. Transportul acestui flux necesită conducte de apă sau abur
care leagă centrala de consumator, ca şi conducte de condensat sau apă caldă prin
care acest flux se întoarce de la consumator la centrală.
F7 - fluxul apei de răcire este un flux de masă şi de energie şi se
caracterizează prin debite de apă de răcire foarte mari.
De menţionat că componenta energetică ( ≈ 0,6 din energie primită la
generatorul de abur) a acestui flux conduce la poluarea termică a apei, din care
cauză sunt necesare măsuri de limitare a temperaturii maxime a apei restituite. În
38 IMPACTUL CTE ASUPRA MEDIULUI

cazul turnurilor de răcire apar probleme de poluare cu picăturile antrenate (smog).

F8 - fluxul apei de adaos compensează pierderile de apă din circuitul
termic (prin neetanşeităţi, purjări, care sunt de ordinul 1 ÷ 3 % din debitul de abur
viu), cât şi pierderile prin reţeaua de transport a fluxului F6, de energie termică
către consumatorii externi (care poate atinge uneori, când nu se returnează
condens, 30 ÷ 40 % din debitul de abur produs de cazan). Rezultă de aici că
amplasarea instalaţiilor de tratare a apei de adaos (în special staţia de tratare a
condensatului, STC) diferă de la o centrală la alta şi formează o grupă de instalaţii
necesare şi importante.
F9 - fluxul de gaze de ardere este un flux de masă şi energie evacuată în
mediu. Debitul de gaze evacuat depinde de tipul combustibilului, puterea centralei,
felul arderii.
Debitele volumetrice mari necesită canale de evacuare cu secţiuni
considerabile deoarece şi viteza de circulaţie este redusă ( de 0,8 ÷ 1,2 m/s). Aceste
debite de gaze conţin o cantitate de căldură care constituie principala pierdere la un
cazan. Temperatura gazelor evacuate este funcţie de conţinutul de sulf din
combustibil, pentru a nu apărea fenomenul de rouă acidă (prin condensarea
H2SO4), ajungând uneori 170 ÷ 180 0C.
F10 - fluxul de noxe reţinute depinde în principal de calitatea
combustibilului (prin conţinutul iniţial de anorganic, Ai , de sulf Si şi azot, Ni), de
tipul focarului (prin gradul de reţinere a zgurii şi cenuşii în focar), de existenţa
măsurilor primare sau finale de reţinere a noxelor. Acest flux este în esenţă un flux
material.
F11 - fluxul de noxe aeropurtate este un flux material de substanţe nocive
(cenuşă, compuşi ai azotului cu oxigenul, NOx, compuşi ai sulfului cu oxigenul,
SOx, acid clorhidric, HCl, hidrocarburi nearse, HC etc.) evacuate în atmosferă, o
dată cu gazele arse. El depinde de perfecţionarea instalaţiilor care reţin fluxul F10
şi valoarea diverselor noxe emise este limitată prin norme severe de protecţie a
atmosferei. Pentru o bună dispersie, care să reducă gradul de poluare la sol (numit
grad de imisie), sunt necesare coşuri de fum cu înălţimi foarte mari (până la
300÷400 m). Acest flux influenţează alegerea zonei de amplasare prin limitările de
protecţie a atmosferei.

2.2. Impactul CTE asupra mediului – reziduuri rezultate

Restricţiile ecologice şi de mediu impun un anumit regim de amplasare şi
funcţionare a centralelor termoelectrice, astfel încât, [2]:

nivelul poluării în zonă să nu depăşească limitele prescrise;

să existe o zonă de protecţie sanitară depinzând de noxele produse
(având o rază de până la 1 km, pentru CTE, şi de până la 10 km,
pentru CNE);
Centrala termoelectrică – sursă de poluare 39

construcţiile să nu producă dezechilibru în mediu şi să aibă un

aspect urbanistic plăcut (în special construcţiile şi liniile electrice
aeriene).
Reziduurile (denumite de multe ori şi deşeuri) produse datorită generării de
energie electrică şi termică depind de sursa primară de energie (tipul de
combustibil utilizat sau energia regenerabilă) şi energia produsă de acestea.
Instalaţiile pe cărbune produc mari cantităţi de reziduuri care sunt, de obicei,
greu de controlat.
Centralele clasice cu turbine cu gaze produc reziduuri asociate arderii gazului
şi provenite din întreţinerea şi reparaţia echipamentelor.
Centralele nuclearo-electrice produc şi alte tipuri de reziduuri periculoase,
respectiv apă contaminată şi combustibil uzat, care nu pot pot fi reciclate, ci numai
stocate pe termen lung.
Centralele cu turbine cu gaze sau motoare Diesel sunt, de obicei, folosite
pentru generarea energiei în zone îndepărtate sau pentru a satisface cererea de vârf
în zonele urbane. Generatoarele Diesel sunt, de asemenea, folosite ca echipament
de rezervă când distribuţia obişnuită de electricitate este întreruptă şi se
funcţionează insularizat. Un alt combustibil folosit pentru a produce energia
necesară este gazul natural în zone care au resurse suficiente. Reziduurile produse
de aceste instalaţii includ emisii poluante de aer şi cele produse în urma întreţinerii
şi reparaţiei echipamentelor.
Din punctul de vedere al efectelor acestora asupra mediului şi sănătăţii
reziduurile pot fi grupate în: reziduuri netoxice şi nepericuloase, reziduuri
periculoase şi reziduuri ce produc deteriorări semnificative, [3].
Reziduurile netoxice şi nepericuloase sunt aşa numitele “reziduuri comune”,
în care sunt incluse cele reutilizabile (majoritatea reziduurilor rezultate din
înlocuirea echipamentelor din unităţile energetice) şi cele biodegradabile (menajere
şi agricole).
Un reziduu este periculos dacă prezintă una dintre următoarele caracteristici:
inflamabilitate, corozivitate, reactivitate şi toxicitate.
În categoria reziduurilor ce produc deteriorări semnificative sunt incluse
majoritatea reziduurilor gazoase, al căror efect nu se manifestă pe termen scurt
asupra sănătăţii. Pe termen lung, acestea provoacă deteriorări semnificative ale
mediului înconjurător, cuantificate în cadrul următoarelor fenomene: ploi acide,
încălzire globală, subţierea statului de ozon etc. Pentru apele uzate, o mare atenţie
este acordată scurgerilor în afara facilităţilor uzinale şi contactului apei pluviale cu
structura de beton a instalaţiilor energetice.

Reziduuri lichide
La centralele termoelectrice (clasice şi nucleare) se produce un volum mare
de reziduuri lichide, respectiv: ape uzate, apă de răcire, apă pentru spălare
40 IMPACTUL CTE ASUPRA MEDIULUI

echipamente. Mai apar cantităţi relativ reduse de lubrifianţi şi alte fluide pe bază de
petrol.
Apele uzate au un volum scăzut provenind din: demineralizarea apei,
reţinerea şi transportul cenuşei, de la stivele de cărbune, puncte joase.
Demineralizarea se realizează prin schimb de ioni şi se utilizează pentru
producerea apei necesare alimentării cazanului. Periodic, schimbul de ioni este
regenerat, folosind acid. Reziduurile provenite din regenerare sunt caracterizate
printr-o mare aciditate sau alcalinitate şi concentraţii ridicate de solide dizolvate.
Reziduurile mai cuprind ape folosite la clătire care sunt destul de curate. Apele de
clătire pot fi reciclate şi folosite la turnurile de răcire sau tratate şi refolosite la
cazan.
În cadrul reţinerii şi transportului cenuşii se utilizează apa ca mijloc de
îndepărtare şi transport hidraulic al cenuşii. La transportul uscat al cenuşii,
mijloacele de transport sunt spălate în zona de încărcare-descărcare pentru a
îndepărta cenuşa acumulată. Aceste ape poluate conţin concentraţii foarte mari de
solide în suspensie şi anumite metale conţinute în cenuşă. Apa poluată care
transportă cenuşa depusă nu are un pH foarte ridicat şi conţine o concentraţie mai
scăzută de metale grele.
Apa de ploaie scursă de pe stivele de cărbune poate să conţină concentraţii
ridicate de metale, în special fier şi să fie acidă, în funcţie de cantitatea de sulf din
cărbune. Caracteristica curgerii depinde de tipul cărbunelui şi de configuraţia şi
mărimea stivei de cărbune. Cu cât apa de ploaie este în contact mai îndelungat cu
cărbunele, cu atât concentraţia apei care se scurge va fi mai mare. Acidul din apa
care se scurge provine din oxidarea sulfului din cărbune la acid sulfuric.
Apele uzate „puncte joase” cuprind scurgeri neutilizabile energetic de la
conducte şi echipamente (scăpări şi răciri tehnologice lagăre) şi de la spălarea
podelelor. Reziduurile au concentraţii ridicate de solide în suspensie, de uleiuri şi
unsori.
La centralele termoelectrice nucleare apa grea (pentru moderare şi răcire),
conţine tritiu, astfel că tratarea acestora se face după metode specifice.
Apa de răcire este strict necesară realizării ciclului termic, respectiv a sursei
reci. Apa trecută o dată prin condensator poate să conţină cloruri reziduale şi
metale, mai ales cupru şi zinc provenite din coroziunea ţevilor condensatorului.
Mai poate conţine cloruri şi alte chimicale adăugate pentru a controla şi
inhiba creşterea biologică sau coroziunea din condensator.
Apa de spălare echipamente rezultă în urma folosirii apei la presiuni
ridicate pentru spalarea cazanului, curăţirea încălzitoarelor de aer, arzătoarelor,
răcitoarelor şi condensatoarelor. Aceasta este acidă şi conţine concentraţii ridicate
de solide în suspensie şi metale grele. Unele echipamente sunt periodic curăţate cu
acid pentru a îndepărta crusta formată. Agenţii de curăţire pot să conţină o varietate
de acizi. Din aceste cauze reziduurile au o mare aciditate şi o concentraţie mărită
Centrala termoelectrică – sursă de poluare 41

de metale grele, ajungând uneori la o concentraţie de fie de 5000 ppm.

La utilizarea cărbunelui drept combustibil apare un consum de apă pentru a
spăla cenuşa depusă pe vatra cazanului, în electrofiltre şi pentru a transporta
hidraulic cenuşa. Apa poluată care transportă cenuşa este acidă şi conţine o
concentraţie ridicată de metale grele. Apa utilizată la spălări nu are un pH foarte
ridicat şi conţine o concentraţie mai scazută de metale grele.
Lubrifianţi şi alte fluide pe bază de petrol sunt constituite, în principal,
din uleiul hidraulic, uleiul izolator, uleiul de frână sau de transmisii şi rezultă în
urma procesului de întreţinere a echipamentului. Reziduurile din lubrifianţi şi
unsori sunt generate atât de funcţionarea, cât şi de întreţinerea echipamentului. În
majoritatea cazurilor, aceste reziduuri pot conţine poluanţi periculoşi precum
metalele grele. O proporţie mică de reziduuri ale produselor petroliere poate fi
contaminată cu solvenţi sau alte materiale.

Reziduuri solide
Activităţile generatoare de reziduuri solide din centralele termoelectrice sunt
cele legate de distribuţia energiei, de întreţinerea căilor de acces, a terenurilor, a
echipamentelor folosite, rezultate în urma reparaţiilor din centrală şi din staţiile de
transformare. Activităţile de birou, lucrările de construcţii şi transportul/recepţia
materialelor produc, de asemenea, reziduuri. Datorită numărului echipamentelor
intermediare necesare şi lungimii reţelelor de distribuţie obişnuite, se poate
acumula o cantitate mare de reziduuri, împrăştiate pe spaţii destul de întinse, [4,5].
Materiale care conţin azbest. Această categorie este formată din materiale
izolante şi plăci care conţin azbest. Alte reziduuri care conţin azbest sunt materiale
contaminate şi costumele de protecţie. Aceste reziduuri sunt generate în timpul
renovării, demolării sau reparaţiilor. Muncitorii sunt obligaţi să separe aceste
reziduuri şi să le depoziteze în saci de culoare galbenă sau de altă culoare marcaţi
distinctiv. Aceste reziduuri sunt stocate în locuri de depozitare speciale pentru
materialele care conţin azbest.
Cenuşa zburătoare şi cea care se depune este produsă de centralele
termoelectrice funcţionând pe cărbune sau păcură, volumul fiind mai mare la cele
pe cărbune. Cenuşa zburătoare, rezultată de la gazele de coş, conţine mici particule.
Cenuşa care se depune conţine particule mai mari. Ambele categorii de
cenuşi conţin metale grele. Cantitatea de cenuşă rezultată din arderea cărbunelui
depinde de conţinutul în cenuşă al acestuia. Componentele primare ale cenuşii sunt
oxizii de siliciu, aluminiu, fier şi calciu.
Pulberi. Pentru a îndepărta rugina şi alte depuneri de pe echipamentele
metalice, în timpul operaţiunilor de întreţinere şi preparare a suprafeţelor înainte de
vopsire, sunt produse pulberi (nisip şi alte materiale fine).
42 IMPACTUL CTE ASUPRA MEDIULUI

Reziduurile rezultate sunt de obicei nepericuloase dar, uneori, ele sunt

considerate riscante, datorită nivelurilor ridicate de crom, plumb sau cadmiu.
Zgura din cazan este cenuşa topită de pe fundul cazanului care s-a
transformat în solid şi este recuperată din cazan. De obicei, zgura seamănă cu nişte
bulgări de rocă.
Cenuşa şi zgura rezultată din arderea cărbunelui conţine oxizi de siliciu, de
aluminiu, de fier, oxizi de calciu, de magneziu şi bioxid de sulf. Temperatura
medie de topire este de circa 1200÷1300 °C, iar temperatura de curgere este de
circa 1250÷1500 °C.
Chimicale. Aceste fluxuri de reziduuri solide conţin reziduuri riscante şi
reziduale şi sunt generate fie în laboratoarele din interior, ca rezultat al curăţirii
chimicalelor expirate, fie în urma renunţării la anumite aparate de măsură sau a
altor echipamente care conţin mercur. În funcţie de tipul materialului aceste
reziduuri sunt duse în zone special amenajate.
Resturi de la morile de cărbune. Resturile de la morile de cărbune cad la
fundul morii şi sunt, sau scurse către un rezervor, sau depozitate sub formă uscată
într-un bazin sau haldă. În timpul pulverizării cărbunelui, părţile din material care
au un conţinut ridicat de minerale sunt separate, prin îndepărtarea părţilor grele şi
evacuate. Aceste reziduuri reziduale sunt numite şi “pirite”, datorită conţinutului
ridicat de sulfaţi de fier.
Sedimentele provenite de la turnul de răcire. Acest flux de reziduuri este
rezultatul circulaţiei continue a apei uzate prin turnul de răcire, care generează
sedimente. Metodele moderne de management prevăd îndepărtarea acestora pe
perioada reparaţiilor sau întreruperilor. Depozitarea se face uzual, prin deshidratare
şi depunere într-o haldă.
Nămolul provenit de la desulfurarea gazelor de ardere. Pentru
îndepărtarea dioxidului de sulf din gazele de ardere evacuate sunt utilizate
preponderent scrubăre umede. Pentru absorbţia sulfului este utilizată, de regulă, o
soluţie apoasă, în care este dizolvat calcar sau hidroxid de sodiu. Nămolul produs
este un compus primar de gips (sulfat de calciu) sau sulfat de sodiu, cu o
concentraţie scăzută de cenuşă.
Reziduuri provenite de la vopsire şi curăţare. Acestea provin din vopsele
precum şi din alte soluţii cu rol similar (pe bază de latex sau ulei), rezultate în urma
procesului de vopsire a unor echipamente sau din curăţarea unui strat existent de
vopsea. Chiar dacă nu sunt inflamabile sau toxice, ele sunt dăunătoare, devenind
chiar şi în cantităţi mici, reziduuri reziduale. Cutiile goale de vopsea sunt uneori
aruncate cu gunoiul obişnuit.
Cârpele îmbibate cu lubrifianţi şi unsori sunt generate de funcţionarea cât şi
de întreţinerea echipamentului. În majoritatea cazurilor, aceste reziduuri pot
Centrala termoelectrică – sursă de poluare 43

conţine poluanţi periculoşi, precum metalele grele.

O proporţie mică de reziduuri ale produselor petroliere poate fi contaminată
cu solvenţi sau alte materiale. Similar reziduurilor petroliere sunt şi filtrele de ulei
uzate, înlocuite în cadrul procesului de întreţinere.
Reziduuri care conţin PCB. Aceste reziduuri conţin difenil policlorinat
(PCB) lichid sau solid, cu concentraţii cuprinse între 2 şi 50 ppm şi provin, în
principal, din uleiuri şi alte lichide utilizate la răcirea transformatoarelor sau alte
echipamente electrice. Aceste lichide sunt plasate în containere şi apoi duse în
locuri de depozitare autorizate. În categoria solidelor care conţin PCB intră şi
containerele în care se păstrează lichidele mai sus menţionate, dar şi roci sau solul
contaminat. Reziduurile solide sunt, de asemenea, plasate în containere şi
depozitate în locuri autorizate.
Pesticidele sunt reziduuri folosite pentru controlarea dezvoltării vegetaţiei în
zonele de acces sau lucru. Această practică produce reziduuri, printre care:
recipiente golite, alte obiecte contaminate în timpul folosirii substanţelor şi
materiale expirate care trebuie casate/aruncate. Deşi cantitatea acestui tip de
reziduu nu este mare, natura lui necesită o grijă deosebită la manevrare şi
eliminare.
Reziduurile provenite din procesarea fotografiilor, xerografiere şi
monitorizarea convorbirilor în timpul avariilor. Aceste reziduuri includ cartuşe
de toner, fluide antistatice, lubrifianţi, benzi de magnetofon şi substanţe rezultate în
urma developării fotografiilor şi microfilmelor. Aceste reziduuri pot fi considerate
periculoase, în funcţie de echipamentul şi substanţele chimice utilizate.
Metalele. Reziduurile din fire de cupru, atât cele izolate cât şi neizolate,
reprezintă o mare parte din gama de reziduuri metalice generate de unităţile
energetice. Întreţinerea şi reparaţia echipamentelor electrice produc mari cantităţi
de reziduuri metalice printre care, reziduuri de aluminiu şi cupru, carcase metalice
şi diferite metale feroase şi neferoase. Aceste reziduuri sunt golite de lichidele pe
care le conţin şi sortate în funcţie de tipul metalului.
În urma lucrărilor de reparaţii sau înlocuire a echipamentelor electrice, apar
rebuturi de aluminiu şi containere metalice, în cantitate mai mică. Înainte de casare,
utilajele sunt deseori dezasamblate, iar fluidele pe care acestea le conţin sunt scurse
şi colectate.
În cazul în care aparatele electrice conţin fluide cu difenil policlorinat,
carcasele metalice sunt considerate reziduu PCB.
Bateriile de acumulatoare sunt folosite la centrale pentru a asigura energia
de funcţionare în cazul unei avarii. Înlocuirea periodică a bateriilor consumate
determină un tip de reziduu, care poate fi compus dintr-o gamă variată de
acumulatoare: cu plumb-acid, plumb-antimoniu, plumb-calciu, potasiu sau nichel-
cadmiu, sau cu pilă uscată.
44 IMPACTUL CTE ASUPRA MEDIULUI

Corpurile de iluminat. Sursa acestui tip de reziduu o reprezintă înlocuirile

corpurilor de iluminat care, în mod obişnuit, sunt cu sodiu la presiune mare, haloid
metalic şi uneori, vapori de mercur (la instalaţii mai vechi). Corpurile de iluminat
sunt înlocuite în funcţie de necesităţi sau potrivit unui plan stabilit anterior.
Becurile sunt păstrate separat de alte tipuri de reziduuri şi apoi sunt eliminate în
locuri speciale, în afara centralelor şi staţiilor de transformare. Există şi pericolul
ca, uneori, becurile să conţină plumb.
Materiale radioactive. Acestea apar în urma iradierii la funcţionarea în zona
activă a reactorului. O categorie aparte o reprezintă combustibilul ars, care are
elemente radioactive cu timp foarte mare de dezintegrare, astfel că, depozitarea
trebuie făcută iniţial în bazine pentru răcirea acestuia şi apoi definitiv în recipiente
rezistente la coroziune şi în locuri special amenajate.
Reziduuri organice. În mod normal, cea mai mare cantitate de reziduuri
organice generate la sistemele de distribuţie rezultă din nevoia de a menţine accesul
la echipamentele de transformare şi de distribuţie şi din necesitatea de a separa
liniile electrice de vegetaţie.
Curăţarea terenului şi ajustarea/tunderea copacilor pot produce o mare
cantitate de reziduuri care, în majoritatea zonelor urbane şi în unele dintre cele
rurale, trebuie transportate şi îngropate în locuri special amenajate.
Alte tipuri de reziduuri solide. Această categorie o formează reziduurile
solide rezultate din materiale de împachetat sau transport, sau din activităţi
administrative, lucrări de construcţie şi întreţinere.
Hârtia de scris, de imprimantă şi diverse alte tipuri de hârtie au un volum de
reziduuri solide destul de mic în comparaţie cu cantităţile produse de alte activităţi,
însă cantitatea lor nu este de neglijat. Lucrul la construcţii, demolări sau lucrările
de întreţinere, precum reparaţia utilajelor, produce reziduuri mixte de origine
textilă.

Reziduuri gazoase
Arderea combustibililor fosili pentru producerea energiei electrice generează
emisii gazoase. Acestea sunt tipice oricărui proces de ardere, însă tipul de
combustibil folosit are un efect important asupra calităţii emisiei. Prin urmare,
unităţile energetice şi, în special, cele care produc energia pe seama arderii
combustibililor fosili, produc reziduuri sub formă gazoasă, cunoscute sub
denumirea de poluanţi atmosferici. Poluanţii constituie o categorie aparte de
reziduuri gazoase care se elimină de la centrală şi au efecte asupra unor zone
întinse, pentru care sunt promulgate reglementări specifice.
Pentru analiza unitară, mai jos, se definesc cei mai cunoscuţi poluanţi
atmosferici.
Centrala termoelectrică – sursă de poluare 45

Gazele sunt fluide care ocupă întregul spaţiu al incintei în care se află şi pot fi
lichefiate numai prin efectul combinat al presiunii mărite şi al temperaturii scăzute.
Heliul, hidrogenul, monoxidul de carbon, oxidul de etilenă, formaldehida, sulfura
de hidrogen şi radonul sunt exemple de gaze.
Vaporii sunt produsul evaporării substanţelor care, la temperatura camerei
sunt totodată şi lichide, cum ar fi benzenul, toluenul şi stirenul. Vaporii pot fi şi
produsul sublimării (evaporarea direct dintr-un solid) la temperatura camerei, ca de
exemplu iodul ce apare la centralele nucleare. O sursă importantă de vapori o
constituie turnurile de răcire de la centralele termoelectrice cu condensare.
Un aerosol este un sistem care constă din particule solide sau lichide
suspendate, dispersate într-un curent de aer, de obicei în atmosferă. Aerosolii sunt
generaţi de arderea, eroziunea, sublimarea, condensarea şi abraziunea materialelor,
substanţelor organice şi a altor substanţe anorganice. Clasificarea aerosolilor
depinde de natura lor fizică, dimensiunile particulelor şi de metoda de generare.
Prafurile sunt generate din materiale anorganice sau organice solide, ale
căror dimensiuni sunt reduse prin procese mecanice cum ar fi aşchierea,
sfărâmarea, măcinarea, pulverizarea şi alte acţiuni abrazive. Prafurile pot să
provină din minerale anorganice ca azbestul, calcarul şi nisipul, din diverse metale,
precum şi cel de şlam de canalizare. În amestec cu praful, mai ales cel cu bază
organică, se găsesc deseori organisme microbiene. Cel mai adesea, particulele de
praf au o formă oarecum sferică. Praful prezintă interes din punctul de vedere al
acelor particule care au diametrul aerodinamic echivalent sub 10 mm, deoarece
acestea rămân suspendate în atmosferă şi sunt respirabile. Diametrul aerodinamic
echivalent este diametrul unei sfere ipotetice cu densitatea unitară, având aceeaşi
viteză finală de sedimentare în aer ca şi particula în cauză, indiferent de
dimensiunile geometrice, formă şi densitate reală.
Emisiile nocive sub formă de fum sunt produse prin reacţii chimice şi prin
procese ca distilarea, combustia, calcinarea, condensarea şi sublimarea. Fumurile
sunt solide atunci când rezultă prin condensarea substanţei solide din starea de
vapori. Ca exemple, se dau emisiile de la sudură, asfalt fierbinte şi hidrocarburile
aromatice polinucleare volatilizate în cursul operaţiilor de cocsificare. Când se
evaporă un metal sau un material plastic, atomii sau moleculele se dispersează
individual în aer şi formează un amestec gazos uniform. În aer, acestea se combină
rapid cu oxigenul şi recondensează, formând particule foarte fine cu dimensiuni
variind între 1.0 mm şi 0.0001 mm. Gazele de eşapament de la automobile şi ceaţa
de vopsitorie nu intră în categoria fumuri. Fumurile sunt produsele combustiei
incomplete a materialelor ce conţin carbon. Particulele de fum au în general
dimensiuni cuprinse între 0.3 şi 0.5 mm în diametru şi sunt caracterizate prin
densitate optică.
Ceţurile sunt picături lichide suspendate. Acestea sunt generate prin
condensarea de la starea gazoasă la starea lichidă sau prin pulverizarea mecanică a
unui lichid spre starea dispersă prin procesele de pulverizare, stropire, spumare sau
46 IMPACTUL CTE ASUPRA MEDIULUI

"atomizare". Ca exemple, se dau ceaţa de ulei care se produce din fluidele de răcire
în decursul prelucrării pieselor metalice şi ceaţa de solvent care se observă
deasupra tancurilor de galvanizare. Unele ceţuri pot avea şi o componentă de
vapori. Atunci când este necesar să se facă deosebirea între componenta sub formă
de picături şi cea sub formă de particule a unui aerosol, se foloseşte termenul
colectiv de material sub formă de particule.
Fibrele sunt particule care au lungimea mai mare decât grosimea. Ele pot fi
generate din minerale cum ar fi azbestul şi din surse artificiale, printre care fibra de
sticlă prezentă în materialele izolante termic, dacă compoziţia materialului se
pretează dezintegrării care produce astfel de particule. În scopul clasificării, unor
fibre li se atribuie un criteriu de dimensiune minimă, cunoscut şi ca raportul de
aspect, de exemplu particulele de azbest trebuie să aibă lungimea de cel puţin trei
ori mai mare decât grosimea, pentru a fi considerate fibre. Se consideră că, în
plămâni, fibrele se comportă diferit de particulele de formă sferică.
Compuşii organici volatili (COV) sunt definiţi ca substanţe organice,
excluzând metanul, conţinând carbon şi hidrogen, care este substituit parţial sau
total de alţi atomi şi care se găsesc în stare gazoasă sau de vapori în condiţiile
funcţionale din instalaţii. Proiectul de directivă europeană completează diferitele
definiţii care se referă la COV, adăugând că aceştia se comportă asemeni
compuşilor organici având o tensiune a vaporilor mai mare sau egală cu 10 Pa la
273.15 K.
Poluanţii organici persistenţi (POP) sunt o categorie aparte de reziduuri
gazoase ce apar din combustia produşilor fosili la temperatură ridicată. La
instalaţiile energetice mai vechi izolaţia electrică a cablurilor este formată din
materiale ce au în compoziţia lor POP, precum hidrocarburi aromatice policiclice
(HAP), policrorobifenil (PCB), dioxid de furan, tetracloretilenă etc.
Odorizanţii sunt reziduuri de natură gazoasă, fiind percepuţi datorită senzaţiei
de miros neplăcut provocată de un compus chimic, ca de exemplu hidrogenul
sulfurat, dioxidul de sulf etc.

2.3. Strategii de reducere a reziduurilor

Regula de bază în reducerea reziduurilor este reciclarea şi reutilizarea
oricărui tip de reziduu, care poate fi folosit ca materie primă pentru un alt produs
finit. O alternativă pentru unităţile energetice este stabilirea cu furnizorii a unor
programe de recuperare a materiilor prime.

Reducerea reziduurilor lichide

Reducerea reziduurilor lichide (ape reziduale) are următoarele efecte
pozitive: 1) micşorarea costurilor de capital pentru noi sisteme de epurare sau
pentru modernizarea celor existente; 2) scăderea cheltuielilor de funcţionare şi
Centrala termoelectrică – sursă de poluare 47

întreţinere; 3) diminuarea cantităţii de materii poluante care intră în pânzele

freatice de suprafaţă; 4) minimizarea complexităţii sistemului de tratare.
Un efect deosebit asupra reducerii reziduurilor lichide îl au anumite măsuri
de întreţinere locală şi, mai mult, modificări aduse echipamentelor sau proceselor
de producţie.
Principalele măsuri de întreţinere locală, care conduc la reducerea
reziduurilor lichide, sunt:
• evitarea pătrunderii uleiului în sistemele de colectare a apei uzate, prin
instalarea unor rigole sau structuri de colectare în jurul echipamentelor
sau recipientelor, care ar putea avea scurgeri de ulei (de exemplu la
transformatoare);
• eliminarea sau blocarea scurgerilor, prin sifoane de pardoseală, care
colectează apa uzată de la operaţiile de spălare;
• limitarea cantităţii de apă contaminată în cadrul proceselor, prin
înlocuirea curăţării prin spălare, prin operaţii mecanice, mai ales la
colectarea cenuşii;
• evitarea folosirii furtunelor lungi, de la instalaţiile de stins incendii,
deoarece acestea produc o cantitate de apă uzată, mult mai mare decât
furtunele mici;
• limitarea volumului de apă de ploaie contaminată la contactul cu zona de
lucru, prin construirea de rigole sau sisteme de captare/colectare, în jurul
ariilor afectate ;
• apa de ploaie necontaminată poate fi deversată fără a fi necesară tratarea;
• apa de ploaie contaminată poate fi apoi deversată spre un sistem de
tratare, împreună cu celelalte reziduuri; poate fi tratată separat sau tratată
iniţial, pentru înlăturarea unor cantităţi mari de cenuşă sau ulei, apoi,
combinată cu alte tipuri de reziduuri pentru tratare şi epurare;
• reducerea volumului de apă reziduală din zonele de descărcare a cenuşii,
cu conţinut ridicat de solide, prin înlăturarea mecanică a reziduurilor.
Principalele modificări aduse echipamentelor sau procesului de producţie,
care conduc la reducerea reziduurilor lichide, sunt :
• îmbunătăţirea dispozitivelor de etanşare hidraulică;
• înlocuirea sistemelor de colectare şi transport hidropneumatic al cenuşii,
cu cele mecanice;
• reciclarea unei cantităţi cât mai mari de apă de proces;
• înlocuirea sistemele de răcire cu un singur circuit, cu răcirea intermediară
(cu două circuite) şi, în acest fel, se poate elimina pericolul contaminării
apei cu ulei sau alte scurgeri;
• minimizarea suprafeţei utilizate pentru stocarea cărbunelui;
• trecerea de la un sistem deschis, la unul închis, în ceea ce priveşte
spălarea cenuşii;
48 IMPACTUL CTE ASUPRA MEDIULUI

• utilizarea osmozei înainte de schimbul de ioni, pentru demineraliazare şi

reducerea frecvenţei de regenerare;
• reducerea suprafeţei folosite pentru depozitarea cărbunilor ;
• asigurarea unui bun sistem de scurgere, în jurul depozitelor de cărbuni,
pentru a reduce contactul apei de ploaie cu cărbunele şi pentru a reduce
formarea acidului sulfuric.
Reducerea lubrifianţilor şi a altor fluide pe bază de petrol este realizată, în
primul rând, prin programe de reciclare. Reciclarea uleiurilor reprezintă o practică
curentă în anumite zone, iar majoritatea lubrifianţilor pe bază de petrol produşi în
unităţile energetice poate fi inclusă în acest proces, deoarece cantităţile de reziduuri
realizate de industria energetică nu justifică o reciclare internă.
Alte fluide pe bază de petrol, precum lichidele de frână, transmisie sau
izolante sunt utilizate în cantităţi mari, dar această utilizare nu este limitată la
industria energetică. Programele de reciclare pentru aceste materiale sunt adesea
dezvoltate pe plan intern, iar costurile acestora trebuie comparate cu cele reclamate
de depozitarea şi înlocuirea uleiurilor. Reciclarea poate cuprinde doar filtrare şi
amestecare cu uleiuri noi.
La momentul extragerii uleiurilor de izolare din echipament, aceastea au
suferit deja şocuri termice importante, care le-au alterat calităţile şi, de aceea,
depozitarea lor poate fi mai ieftină decât reprocesarea.
Reducerea reziduurilor pe bază de petrol şi a altor fluide se realizează în
primul rând prin programe de reciclare.

Reducerea reziduurilor solide

În cazul reziduurilor solide, există mai multe opţiuni de reciclare. În mod
normal, reducerea volumului surselor de reziduuri solide nu este semnificativă,
decât la schimbarea tipului de combustibil; de exemplu, o centrală care
funcţionează cu combustibil solid cărbune, trece la folosirea combustibilului lichid,
păcură, sau pe gaze naturale.
Cenuşa zburătoare este dispusă în halde, iar, dacă este de calitate, poate fi şi
reutilizată. Cea mai comună utilizare a cenuşii zburătoare este ca agregat în ciment.
În conformitate cu estimările actuale, 30 % din cenuşa provenită din cărbuni poate
fi reutilizată. Din cantitatea reutilizată, aproximativ 40 % este folosită pentru beton
şi 4 % pentru plombe de asfalt. Principala îngrijorare generată de reutilizarea
cenuşii de cărbune este legată de potenţiala scurgere în mediu a metalelor grele
conţinute. Domeniile de utilizare a cenuşii zburătoare sunt: beton şi produse de
ciment, construcţia de drumuri, stabilizarea solului, materiale abrazive, dezăpeziri,
plombe de asfalt. Dacă se doreşte reutilizarea, cenuşa zburătoare trebuie colectată
în sisteme de transport uscate. Utilizarea cenuşii zburătoare ca substituent în ciment
este cea mai comună reutilizare.
Unităţile energetice generează cantităţi mari de reziduuri metalice: cupru,
Centrala termoelectrică – sursă de poluare 49

aluminiu, plumb şi metale feroase, titan, vanadiu. Sunt două metode primare prin
care poate fi redus acest flux de reziduuri: utilizări interne şi reciclare. Cel mai
mare potenţial o are reciclarea chiar dacă cererea de pe piaţa diferitelor metale
variază considerabil.
Fierul este obţinut din cenuşa bituminoasă, prin extracţia de magnetită.
Titanul este obţinut prin tratare cu clor la temperaturi înalte. Procedeele de
extracţie a altor componente, inclusiv siliciu, aluminiu, calciu şi magneziu se află
de asemenea în cercetare.
Aluminiul şi cuprul sunt extrem de comercializabile în comparaţie cu
metalele feroase, care au preţuri foarte mici.
Cenuşa din termocentralele pe păcură poate conţine concentraţii mari de
vanadiu, utilizat ca agent de întărire în producerea aliajelor de oţel. Cererea de
vanadiu nu mai este însă la fel de mare ca în trecut, iar obţinerea vanadiului din
această cenuşă a pierdut din interes.
Există şi probleme de altă natură: amplasare unităţilor energetice la distanţe
mari faţă de locurile de recepţie a metalelor, existenţa izolaţiilor electrice, prezenţa
metalelor în aliaje.
Accesul reciclatorilor de metal la aceste reziduuri poate fi îmbunatăţit prin
următoarele măsuri:
• “nivelarea” valorilor metalelor prin includerea unor condiţii de reciclare a
metaleleor ieftine, alături de metalele mai scumpe;
• “nivelarea” valorii pe unitate, în arii geografice, prin obligativitatea de a
recicla metale scumpe din zone îndepartate, la acelaşi preţ pe unitate;
• procesarea internă a metalelor, incluzând sortarea şi curaţirea metalelor
reziduale, acolo unde valoarea astfel recuperată justifică efortul.
Nămolul, provenit din desulfurarea gazului de evacuare, se reutilizează.
Gipsul, principalul component al nămolului, este utilizat pentru: panouri, ciment,
umplutură structurală, ameliorator agronomic şi sursă pentru industria sulfului.
Costul mare al preparării pentru reutilizare, face ca aceasta să devină uneori
neeconomică. În plus, cererea de gips va fi depăşită de marea cantitate produsă de
instalaţiile de desulfurare.
Reziduurile organice. Adoptarea unor practici alternative de eliminare a
resturilor obţinute prin tunderea pomilor, reziduuri rezultate în urma întreţinerii
zonelor de acces şi a tunderii tufişurilor, pot oferi soluţii mai bune decât îngroparea
lor. Uzinele angajează, de obicei, firme specializate pentru a îndeplini acest tip de
muncă, iar deseori, aceste firme sunt obligate să se ocupe şi de eliminarea
reziduurilor rezultate. Câteva metode de reducere a acestor reziduuri cuprind:
• măcinarea resturilor, chiar la locul unde se lucrează şi folosirea lor pentru
a acoperi terenul (în zonele de acces);
• măcinarea resturilor şi transportarea lor la o unitate centrală de procesare,
pentru distribuirea lor la public sau diferite organizaţii caritabile/fundaţii,
50 IMPACTUL CTE ASUPRA MEDIULUI

pentru folosirea sau revânzarea lor ;

• dezvoltarea sau participarea în cadrul unor programe de compostare, în
colaborare cu organizaţii municipale sau comunitare;
• includerea în contractul cu firma angajată, a unor clauze, potrivit cărora,
compostarea să fie inclusă în atribuţiile acesteia.
În plus, pot fi implementate programe de control a vegetaţiei cuprinzând:
• selectarea speciilor poate fi utilizată pentru a descuraja creşterea
copacilor problemă;
• erbicidele se pot folosi în zone potrivite din punct de vedere ecologic;
acest control chimic se combină cu controlul fizic pentru a întârzia
recreşterea şi a reduce frecvenţa programelor de întreţinere;
• folosirea unor zone ca spaţiu cu alte destinaţii;
• în zonele urbane, se pot oferi informaţii publicului despre speciile
potrivite de arbori ornamentali, care pot fi plantaţi lângă liniile electrice,
pentru a reduce viitoare probleme; această metodă poate include şi
reduceri de preţuri pentru clienţii care cumpară pomii potriviţi.

Adesea, cârpele folosite pentru curăţare pot fi spălate şi refolosite.

Constrângeri cu privire la acest procedeu pot proveni, fie din cerinţe de puritate, în
cazul curăţirii echipamentelor sensibile, fie că sunt îmbibate cu o substanţă greu de
îndepărtat (ulei, vopsea). Cârpele pot fi spălate şi refolosite prin programe de
returnare la producător (acesta spală cârpele sau le înlocuieşte).
Uzinele electrice primesc adeseori echipamente şi resurse pe paleţi, dar
rareori au nevoie de paleţi pentru a expedia material. Paleţii tind să se acumuleze
şi, cel mai adesea, sunt depozitaţi pe câmp sau arşi. Refolosirea la nivel intern
poate fi încurajată prin standardizarea mărimii acestora. Dacă marimea standard
este aceeaşi cu cea a furnzorilor externi, se poate găsi o piaţă pentru paleţii
nedeterioraţi. O altă opţiune este folosirea unor paleţi făcuţi din materiale
reciclabile.
Reciclarea filtrelor de ulei este disponibilă în multe zone. Filtrele de ulei
sunt sparte, uleiul este recuperat şi reciclat, iar metalul de asemenea. Hârtia
rezultată este, în general, incinerată. Unităţile de reciclare ale filtrelor de ulei pot fi
suficient de rentabile, pentru a funcţiona la nivel local. La unele filtre, se poate
păstra carcasa metalică, înlocuindu-se doar componentul de hârtie.
 6.INDICATORI DE IMPACT
Definirea şi determinarea indicatorilor de impact asupra mediului, a
sistemelor de cogenerare, permite cuantificarea impactului ecologic a acestora,
element deosebit de util, atât în faza implementării unei soluţii noi de cogenerare,
cât şi în cazul analizei auditului funcţionării sistemelor deja existente.
În tabelul 6.1 sunt sintetizate principalele tipuri de impact asupra mediului şi
factorii care le produc, aferente sistemelor de cogenerare.
Tabel 6.1.
Tipuri de impact asupra mediului a sistemelor de cogenerare
Tipul Asupra cui
Acţiunea
de impact acţionează
Epuizarea rezervelor de resurse Consumul de rezerve Rezerve de resurse
naturale neregenerabile naturale
Emisia gazelor cu efect de
Echilibrul termic al
Efectul de seră seră: CO2, CH4, N2O, CFC,
planetei
O3, NOx, CO, COV
Emisia gazelor cu efect
Degradarea stratului de ozon Stratul de ozon
fotochimic (CFC)
Emisii de substanţe chimice, Oameni, faună,
Toxicitate
căldură, emisii radioactive floră
Emisii chimice: SO2, NO2, Floră, faună
Toxicitate şi Acidificare
HCl
ecotoxicitate
Emisii de elemente ca azot,
Floră, faună
Eutrofizare fosfor în componenţa apelor
uzate
Oameni, faună
Zgomot Emisii sonore
Oameni, faună
Miros Emisii mirositoare
Factori
perturbatori Ocuparea Gradul de ocupare a unei Oameni, faună,
spaţiului suprafeţe şi a timpului floră
Construcţii (înălţime, volum,
Impact vizual Oameni
formă)

Fiecărui tip de impact i se asociază indicatori sau indici de impact, pe baza

cărora se face evaluarea din punct de vedere ecologic a diferitelor sisteme de
cogenerare. Calculul indicilor de impact se face pe baza poluanţilor emişi în cadrul
fiecărui tip de impact.
Pentru determinarea principalilor indicatori de impact, se consideră cele
două subsisteme, principalele componente ale conturului de analiză.
În continuare, se vor prezenta principalii indicatori de impact, prin care se
80 IMPACTUL CTE ASUPRA MEDIULUI - APLICAŢII

caracterizează efectul ecologic al diferitelor filiere de cogenerare.

6.1. Efectul de seră

Reprezintă încălzirea atmosferei provocată de captarea radiaţiilor infraroşii
reflectate de suprafaţa pământului.
Compararea potenţialelor de încălzire aferente emisiilor de gaze pentru
diferitele soluţii de cogenerare se face pe baza indicatorului Global Warming
Potentiel (GWP), recomandat de SETAC (Society of Environmental Toxicology
and Chemistry).
GWP- ul unui gaz este definit de Intergovernmental Pannel on Climat
Change (IPCC) ca integrală pe un interval de timp dat, a variaţiei schimbului de
energie prin radiaţie, generat prin injecţia unui kg de gaz în atmosferă.
T

∫ Ai (t )C i (t )dt
0
GWP = T

∫ ACO2 (t )CCO2 (t )dt

0

unde: Ai – contribuţia unui constituent gazos, i, ca urmare a creşterii cu o unitate a

concentraţiei acestuia; Ci - concentraţia gazului “i”, menţinută o perioadă de timp “t”
după emisie ; ACO2, CCO2 - au semnificaţiile menţionate anterior, fiind aferente
dioxidului de carbon.
GWP-ul unui gaz se exprimă relativ la GWP-ul dioxidului de carbon,
considerat egal cu 1.
Potenţialul global al efectului de seră al unui efluent gazos este determinat
însumând potenţialele elementare ale efectului corespunzător fiecărui gaz
component al emisiilor aferente cogenerării:
∑
GWP = GWPi ⋅mi [kg CO 2 echivalent/u.f.]
i
unde : GWPi [kg CO2 echivalent]- potenţialul efectului de seră al elementului i, din
efluentul gazos; mi [kg/ u.f.] - cantitatea din elementul i ; u.f. – unitatea funcţională.
Potenţialul dioxidului de carbon este considerat egal cu 1 şi toate celelalte
gaze se raportează la acesta; de exemplu, potenţialul CH4 este 35.

6.2. Epuizarea resurselor naturale de materii prime

Pentru calculul acestui indicator, se fac următoarele ipoteze:
• se consideră materiile prime naturale de natură energetică, aferente fiecărui
subsistem al ciclului de viaţă;
• impactul materiilor rezultate din procesele de reciclare sau recuperare din
cadrul diverselor subsisteme se consideră nul.
Indicatori de impact 81

Epuizarea resurselor naturale, notat ERN, este caracterizată de trei

parametri:
• consumul de materii prime;
• contribuţia la epuizarea rezervelor naturale;
• imposibilitatea regenerării materiilor prime.

Acest indicator se determină utilizând următoarea relaţie:

m
ERN = i m 3
a
[ ]
unde: mi [unităţi de masă/u.f.] - masa materiei prime energetice consumată în cadrul
subsistemului; a [an] – durata de viaţă până la epuizare (perioada de abundenţă),
definită ca raportul dintre rezerva mondială şi consumul mondial anual.
Această mărime este variabilă în timp şi este funcţie de locul rezervei.
Pentru ciclurile de cogenerare, de regulă, perioada de abundenţă se consideră de
220 ani pentru cărbune, 40 ani pentru păcură, 50 ani pentru gaze naturale, 50 de ani
pentru uraniu şi un an pentru deşeuri menajere. Perioada de abundenţă aferentă
deşeurilor menajere, utilizate drept combustibil (în cazul procesului de incinerare
cu recuperare de energie ) are valoarea 1, deoarece se consideră că toate rezervele
de deşeuri sunt consumate în întregime (tratate sau eliminate).

6.3. Acidifierea
Reprezintă perturbarea echilibrului acido-bazic al atmosferei, datorată
emisiilor gazoase cu caracter acid (rezultate din procesele aferente cogenerării).
Acestea pot provoca perturbări semnificative a tuturor elementelor mediului
ambiant (aer, apă, sol), inducând o creştere a pH–ului.
Cel mai utilizat indicator de acidifiere este aciditatea echivalentă în raport
cu SO2.
Relaţia de determinare a acestui indicator este:
AP = ∑i
APi ⋅mi [kg SO 2 echivalent/u.f.]

unde :
AP [kg SO2 echivalent / u.f.] - potenţialul de acidifiere;
APi [kg SO2 echivalent / kg] - potenţialul de acidifiere al substanţei „i”;
mi [kg/ u.f.] - cantitatea substanţei i , emisă de unitatea funcţională.

Principalele emisii ce produc acidifiere : SO2, NO, NO2, NO3, NH3, HCl, HF.
Potenţialul de acidificare al unor substanţe curente este de 1 pentru SO2, luat
ca bază, de 0.7 pentru NO2, de 0.88 pentru HCL şi de 1.60 pentru HF.
82 IMPACTUL CTE ASUPRA MEDIULUI - APLICAŢII

6.4. Poluarea fotooxidantă

Ca urmare a reacţiilor fotochimice ale oxizilor de azot şi a compuşilor
organici volatili (COV), în baza troposferei se formează cantităţi importante de
fotooxidanţi, deosebit de toxici pentru organismele vii. Creşterea semnificativă a
concentraţiei acestor produse are repercursiuni importante asupra ecosistemelor.
Aceste perturbări sunt sesizate, în general, la nivel local sau regional. Printre
fotooxidanţi, cel mai important este ozonul.
Indicatorul utilizat pentru exprimarea acestui impact se numeşte indice al
potenţialului de formare a ozonului fotochimic (PCOP) şi reprezintă (HEIJUNGS,
92) masa de ozon produsă de 1 kg de substanţă emisă suplimentar. Pentru referinţă,
se consideră etilena. De aceea, el se exprimă în kg echivalent etilenă.
Relaţia de calcul a potenţialului de formare a ozonului fotochimic este:
POCP = ∑
POCPi ⋅mi [kg C 2 H 4 echivalent/u.f.]
i
unde:
POCP [kgC2H4 echivalent / u.f.] - indicele potenţialului de poluare fotooxidantă;
POCPi [kgC2H4 echivalent / kg] - indicele substanţei i referitor la potenţialul
de poluare fotooxidantă;
mi [kg/ u.f.] - cantitatea emisă de substanţa i.

6.5. Ecotoxicitatea
Acest indice ia în consideraţie efectele toxice produse, în principal, de
metalele grele şi de hidrocarburile aromatice nehalogenate în mediile acvatice şi
terestre.
Ecotoxicitatea este evaluată prin doi factori :
• ecotoxicitatea terestră – ECT (Ecotoxicological Classification Factor for
Terrestrial Ecosistem);
• ecotoxicitatea acvatică – ECA (Ecotoxicological Classification Factor for
Aqvatic Ecosistem).

Principalele substanţe cu efecte toxice sunt : As, Cd, Cr, Co, Cr, Pb, Hg,
C6H6 (benzen), C6H5OH (fenol), dioxină, petrol brut.
ECT = ∑ECTi ⋅mi [kg /u.f .]
i

ECA = ∑ ECA ⋅m [kg /u.f .]

i i
i
unde: ECTi, ECAi - factori de ponderare a ecotoxiciăţii terestre şi acvatice pentru o
substanţă i ; mi [kg/ u.f.] - cantitatea de substanţă i emisă.
Indicatori de impact 83

6.6. Emisii de particule

Pentru emisiile sub formă de particule, factorul de emisie se calculează
I partic = ∑ mi ⋅ Ci [kg ]
i
unde:
mi [kg] – masa de particule;
Ci - constanta ce caracterizează particule.

În tabelul 6.2 sunt sintetizaţi principalii indicatorii de impact, cei mai

utilizaţi în evaluarea ecologică a filierelor de cogenerare, poluanţii care produc
impactul şi modul de determinare a acestora.
Tabel 6.2.
Principalii indicatori de impact caracteristici filierelor de cogenerare
Poluanţi
Impact care produc Indicator Mod de determinare
impactul
1 2 3 4
Epuizarea Consumul de Epuizarea rezervelor
ERN = Σi (mi/a)
rezervelor de materii naturale,
a = 50 ani
resurse naturale prime ERN [kg/an]
Global Warming GWP=Σi (GWPi*mi)
Efect de seră CO2, CH4 Potential, GWPCO2 = 1
GWP [kg CO2] GWPCH4 = 35
AP =Σi (APi*mi)
Acidificare Potenţial de acidificare,
SO2, NOx APSO2 = 1
atmosferică AP [kg SO2]
APNOx = 0.7
POCP =Σi (POCPi*mi)
Photochemical Ozone
Emisii HC, CH4, POCPHC=0.416
Creation Potentiel,
fotooxidante CO POCPCH4 = 0.07
PCOP [g C2H4]
POCPCO = 0.036
Ipartic = Σi (mi/Ci)
Emisii de praf particule Volul critic [kg]
Cpraf = 0.07

unde: mi - masa materiei prime energetice consumată în cadrul subsistemului i; a – anii

de disponibilitate a rezervei.
 7. ANALIZE DE CAZ
EXEMPLU PRIVIND EVALUAREA COMPARATIVĂ A
IMPACTULUI ASUPRA MEDIULUI A DOUĂ SOLUŢII DE
COGENERARE

7.1. Aspecte generale privind cogenerarea şi mediul

Cogenerarea, ca soluţie de producere combinată şi simultană a energiei
electrice şi termice, prin avantajele energetice, economice şi ecologice pe care le
prezintă, se încadrează în categoria tehnologiilor “curate” de producere a
energiei.
Pentru analiza impactului asupra mediului a diferitelor instalaţii, în domeniul
legislativ, sunt stabilite principalele categorii de instalaţii, restricţiile impuse prin
lege fiind stabilite în concordanţă cu aceste clase (categorii) de instalaţii. În ceea ce
priveşte instalaţiile de cogenerare (turbine şi motoare), în legislaţia aferentă
protecţiei mediului din ţările Uniunii Europene (UE), acestea sunt incluse în
categoria “mici instalaţii de ardere”. În această catetogie sunt incluse toate
instalaţiile de cogenerare (turbine, motoare termice) cu puteri termice intrate (a
combustibilului utilizat) mai mici de 50 MW. Celelalte instalaţii, cu puteri termice
mai mari de 50 MW, sunt sub incidenţa altor directive europene şi anume, acelea
referitoare la limitarea emisiilor poluante atmosferice emise de instalaţiile de
ardere cu putere (termică a combustibilului utilizat) mai mare de 50 MW (1988).
Analiza complexă a impactului asupra mediului a producerii diferitelor forme
de energie este necesară:
• în vederea stabilirii “optimului ecologic”, în cazul implementării unei
surse noi de energie;
• pentru analiza funcţionării unor surse de energie existente, în vederea
aplicării celor mai eficiente măsuri pentru reducerea impactului
asupra mediului.
O analiză completă a impactului asupra mediului, a producerii diferitelor
forme de energie, presupune:
• selectarea unei metodologii cât mai complexe de analiză a impactului
asupra mediului a soluţiilor de producere a diferitelor forme de energie;
• stabilirea ipotezelor aplicării metodei de analiză ecologică considerate;
• alcătuirea unei baze de date necesare întocmirii analizei de mediu, având
în vedere ipotezele stabilite;
• determinarea emisiilor aferente producerii diferitelor forme de energie;
• stabilirea şi calculul indicatorilor de impact;
• analiza indicatorilor de impact determinaţi;
Analize de caz 85

• interpretarea şi compararea indicatorilor de impact rezultaţi pe baza

analizei ecologice efectuate, cu normativele şi reglementările interne şi
internaţionale în vigoare pentru tipologia de instalaţii utilizate în cadrul
surselor de căldură considerate.

7.2. Prezentarea situaţiei analizate şi a ipotezelor avute

în vedere
S-au analizat comparativ din punct de vedere al impactului asupra
mediului două soluţii de cogenerare, cu motoare termice şi cu turbine cu gaze,
care utilizează drept combustibil gazul natural.
O importanţă deosebită o are definirea unităţii funcţionale. În sistemele de
cogenerare analizate, cantităţile de energie produse se exprimă în aceleaşi unităţi
(au acelaşi sistem de raportare).
Unitatea funcţională utilizată în mod curent, în cadrul analizei impactului
asupra mediului a diferitelor sisteme de cogenerare este producţia unei cantităţi
totale de energie electrică plus termică de 100 kWh, considerată la ieşirea din
instalaţie, într-un interval de timp de o oră.
O importanţă deosebită o are stabilirea conturului analizat, care, în mod
curent, se consideră compus din următoarele subsisteme componente:
• subsistemele extracţiei, tratării şi transportului combustibilului utilizat în
sistemele de producere a energiei în cogenerare;
• subsistemul conversiei energiei în cadrul soluţiei de cogenerare.

Ipoteze
În cazul sistemelor cu un grad de complexitate ridicat (sisteme de
cogenerare), pentru abordare, este necesară stabilirea unor ipoteze simplificatoare
care în mod curent, sunt:
• se neglijează aspectele de impact asupra mediului a fabricării instalaţiilor
de producere a energiei din cadrul centralelor de cogenerare, deoarece
impactul materialelor componente ale acestor instalaţii este mult mai
scăzut decât impactul funcţionării acestora, pe întreaga durată de viaţă
(relativ mare).
• randamentele turbomaşinilor (turbine, motoare), generatoarelor electrice,
cazanelor recuperatoare sunt considerate incluse în randamentul global al
sistemului de cogenerare.
• în cadrul bilanţurilor se consideră valorile energiilor produse (electrică şi
termică).
• se consideră impactul subsistemelor aferente producerii combustibilului
utilizat în centralele de cogenerare: extracţia, prelucrarea şi transportul
86 IMPACTUL CTE ASUPRA MEDIULUI - APLICAŢII

până la unităţile de cogenerare. De asemenea, pentru combustibilul lichid,

se consideră impact asupra mediului eliminarea deşeurilor rezultate în
cadrul proceselor de rafinare a petrolului.
• se poate considera neglijabil impactul asupra mediului a utilizării apei în
unităţile de cogenerare (răcire, agent termic). Efectele efluenţilor lichizi
rezultaţi din funcţionarea diferitelor sisteme de cogenerare (în special, în
cazul turbinelor cu gaze şi a motoarelor termice) sunt neglijabile
deoarece, în cadrul acestor tipuri de instalaţii, apa are rol numai de fluid
caloportor. Circuitele recuperative se pot considera cu o aproximaţie
suficient de bună ca fiind cvasiînchise, fără pierderi mari de apă. De
asemenea, consumul de apă al sistemelor considerate nu are un impact
semnificativ asupra mediului ambiant.
• efectele consumului de aer comburant se iau în consideraţie în cadrul
poluării atmosferice produse de sistemele de producere a energiei (în
cadrul procesului de ardere).

În figura 7.1 este exemplificat un contur de analiză a impactului asupra

mediului a unui sistem de cogenerare.

Combustibil
Energi Procese Energie
e extractie; (el.+ term.)
Materii prelucrare Aer E
prime
E

Emisii gazoase

Fig.7.1. Limitele sistemului de cogenerare în analiza de impact asupra mediului.

7.3. Determinarea emisiilor aferente

Emisiile aferente etapei “A” a ciclului de viaţă a combustibilului gazos
(extracţie, transport, prelucrare) nu sunt dependente de forma de energie produsă şi
de natura sursei care o produce.
Analize de caz 87

Pentru combustibilul gaz natural (cu caracteristicile menţionate), în tabelele

7.1 şi 7.2, sunt prezentate emisiile poluante aferente, atât fiecărei subetape
(extracţie, transport, prelucrare), dar şi etapei în ansamblu.
Tabel 7.1.
Emisii aferente etapei “A” anterioare intrării combustibilului la sursa de energie,
combustibil gazos – gaz natural

Tip emisie
Etape incluse în “A” Valoare Condiţii specifice

1 2 3 4
133.4 g/100 kWh gaz
SO2
industrial Putere calorifică,
4.3 g/100 kWh gaz Hi = 35600 kJ/Nm3
NOx
industrial
4175 g/100 kWh gaz Compoziţie:
1. Extracţie CO2
industrial CH4 = 95%,
combustibil C2H6 = 5%
1.7 MWh/an
Consumuri energetice ηext = 99.98%
energie electrică
365 MWh/an
2. Prelucrare Ranadmente
SO2 0.94 g/Nm3 prelucrare:
2.1. Prelucrare 1 NOx 0.,31 g/Nm3 ηprel 1 = 71%
CO2 29 g/Nm3
2.2. Lichefiere Pierderi de combustibil 0.061 Nm3/Nm3 ηlichefiere = 83%
3. Transport
praf 0.02 g/Nm3 cons.
CO 2.2 g/Nm3 cons.
Randamente transport:
3.1.Transport NOx 4.4 g/Nm3 cons.
gazoduct (stare SO2 0.03 g/Nm3 cons.
ηtr = 97%
gazoasă) CH4 0.4 g/Nm3 cons.
(stare gazoasă)
gaz = 0.01 g/Nm3
Consumuri energetice
cons.
CO 0.2 g/km/t transp.
NOx 0.6 g/km/t transp. ηprel = 73%
3.2. Transport SO2 0.1 g/km/t tarnsp. (lichefiat)
lichefiat HC nemetanic 0,1 g/km/t tarnsp.
CO2 33.4 g/km/t transp.
Consumuri energetice en. el.=0.5 MJ/km/t
88 IMPACTUL CTE ASUPRA MEDIULUI - APLICAŢII

Tabel 7.2.
Emisii aferente etapei “A” (ansamblu: extracţie - prelucrare – transport)
Valoare
Tip Tip g/100kWh g/Nm3
Observaţii
comb. emisie energie utilă gaze de
ardere
HC4 0.1 7.61 . 10-3 Putere calorifică,
praf .
5.28 10 -3
4.10-3 Hi = 35600 kJ/Nm3
CO 1.85 0.14 Compoziţie: CH4=95%, C2H6=5 %
SOx 13.4 1.02 Randament extracţie, ηext = 99.98 %
Gaz NOx 9.94 0.754 Ranadmente prelucrare,
natural CO2 671 50.9 ηprel 1 = 71%,
η2 lichefiere = 83%
Randament transport,
HC 1.19 0.09
ηtr1=97 %(st.gaz),
ηtr2 = 73% (lichefiat)

Emisiile aferente etapei “B” - transformări energetice în cadrul sursei

de energie (centrală de cogenerare) - sunt dependente de forma energiei şi sursei
care o produce.
În tabelul 7.3 sunt prezentate emisiile atmosferice aferente acestei etape,
specificându-se totodată condiţiile specifice în care apar aceste emisii.
Tabelul 7.3.
Emisii aferente etapei “B” - transformarea combustibilului la sursa de energie
Tip sursă Tip Valoare (g/100kWh) Observaţii
emisie Putere Putere >20MW
< 20MW
CET(TG) praf 2.15 0.715 Volum gaze de ardere,
CO 14.3 14.3 Vg = 10.85 Nm3/ Nm3
SOx 157 1.43
NOx 21.5 14.3 ηITG = 78 %
CO2 2.2.104 2.2.104
CET(MT) praf 6.34 12.7 ηMT = 88%
CO 101 82.4
SOx 380 4.44
NOx 63.4 63.4
CO2 2.9.104 2.9.104
Analize de caz 89

7.4. Determinarea principalilor indicatori de impact şi

analiza lor
În tabelul 7.4 sunt sintetizaţi principalii indicatori de impact, cel mai curent
utilizaţi, în evaluarea ecologică a filierelor de cogenerare, poluanţii care produc
impactul şi modul de determinare a acestora.
Tabelul 7.4.
Principalii indicatori de impact caracteristici filierelor de cogenerare
Poluanţi care
Impact produc Indicator Mod de determinare
impactul
1 2 3 4
Epuizarea Epuizarea rezervelor
Consumul de ERN = Σi (mi/a)
rezervelor de naturale,
materii prime A=50 ani
resurse naturale ERN (kg/an)
Global Warming GWP=Σi (GWPi*mi)
Efect de seră CO2, CH4 Potential, GWP CO2 = 1
GWP (kg CO2) GWP CH4 = 35
AP =Σi (APi*mi)
Acidificare Potential de acidificare,
SO2, NOx AP SO2 = 1
atmosferică AP (kg SO2)
AP NOx = 0.7
POCP =Σi (POCPi*mi)
Photochemical Ozone
Emisii POCP HC=0.416
HC, CH4, CO Creation Potentiel,
fotooxidante POCP CH4 = 0.07
PCOP (g C2H4)
POCP CO = 0.036
Ipraf=Σi (mi/Ci)
Emisii de praf praf Volum critic, m3 aer
Cpraf=0.07
unde : mi - masa materiei prime energetice consumată în cadrul subsistemului “i”, în
unităţi de masă/unitate funcţională; a - rezerva mondială / consumul mondial anual, în
ani, aferent unui tip de combustibil.
O etapă deosebit de importantă a studiului impactului asupra mediului a
sistemelor de cogenerare, constă în interpretarea valorilor indicatorilor de impact
calculaţi. Evaluarea sistemelor de cogenerare din punct de vedere al impactului
asupra mediului se poate face:
A. evaluarea “impact cu impact”, luând în consideraţie câte un singur
indicator de impact calculat;
B. evaluarea globală a impacturilor.

Evaluarea sistemelor de cogenerare“impact cu impact”

Se stabilesc indicatorii semnificativi pentru sistemele de cogenerare şi pe
baza acestora se face comparaţia între diferitele sisteme de cogenerare sau/şi între
acestea şi producţia separată a celor două forme de energie. Acest mod de evaluare
90 IMPACTUL CTE ASUPRA MEDIULUI - APLICAŢII

se mai numeşte şi “sistem cu sistem”. Se poate utiliza şi reprezentarea grafică a

indicilor de impact calculaţi, prin histograme, denumite ecoprofile.
În acest fel se obţin concluzii parţiale, privind impactul sistemelor de
cogenerare asupra mediului:

impactul ecologic al unui sistem de cogenerare comparativ cu
producţiile separate;

impactul ecologic comparativ al mai multor sisteme de cogenerare.

Deficienţele evaluării “impact cu impact”, al cărei grad de elocvenţă este dat

şi de numărul de indicatori de impact consideraţi, se pot elimina prin aplicarea
evaluării globale.
Evaluarea globală a sistemelor de cogenerare constă în traducerea în
parametri decizionali a rezultatelor calculelor indicatorilor de impact, pentru
caracterizarea din punct de vedere ecologic a sistemelor de cogenerare, prin
aprecierea metodelor matematice de analiză multicriterială, diferenţiate în special
prin modul de formulare a rezultatelor obţinute, ceea ce impune alegerea metodei
de analiză. În exemplul analizat s-a exemplificat o evaluare “impact cu impact”.
Pentru compararea din punct de vedere al impactului asupra mediului a
soluţiilor de cogenerare menţionate, în tabelul 7.5, sunt prezentate valorile
principalilor indicatori de impact pentru soluţiile analizate.
Tabelul 7.5.
Valorile indicatorilor de impact a soluţiilor analizate (100kWh energie utilă)
Indicator Tip soluţie de cogenerare Observaţii
CET - ITG CET - MT
Putere Putere Putere Putere
< >20MW < >20MW
20MW 20MW
Epuizarea rezervelor 2. .10-4 2.3 .10-4 2.04 2.04 .10-4 Soluţia cu MT mai
. -4
de resurse naturale 10 eficientă ecologic
Efect de seră 0.674 0.674 0.598 0.598 Soluţia cu MT mai
eficientă ecologic
Acidificare 0.185 0.0313 0.424 0.0647 Soluţia cu TG mai
atmosferică eficientă ecologic
Emisii fotooxidante 1.06 1.06 14.1 8.37 Soluţia cu TG mai
eficientă ecologic
Emisii de praf 5.07 3.12 .104 1.05 1.92 .105 Soluţia cu TG mai
.
104 .
105 eficientă ecologic
Astfel, pentru cazurile analizate atât pentru puteri mai mici de 20 MW, dar şi
mai mari, din punct de vedere al indicatorilor, “epuizarea rezervelor de resurse
naturale" şi "efect de seră", soluţia CET cu MT este mai eficientă ecologic, iar din
punct de vedere al celorlalţi trei indicatori, soluţia CET cu TG este mai eficientă
ecologic.
 Global Energy Services s.r.l.
Punct de lucru: Str. Zării nr. 13, Et. 3, Sector 5,
Bucureşti, Tel./Fax: +40 21 311 4773

ECHIPAMENTE UTILIZATE PENTRU REALIZARA

AUDITURILOR ELECTROENERGETICE

 Fluke 434 / Fluke 435 – Analizor trifazat pentru calitatea energiei electrice.

Analizoarele trifazate pentru calitatea energiei electrice Fluke 434 şi Fluke 435 au rolul de a
localiza, prezice, preveni şi depana problemele în sistemele electrice de distribuţie.Aceste
instrumente portabile uşor de utilizat au multe caracteristici inovative care oferă detaliile pentru
localizarea mai rapidă şi mai sigură a problemelor.
Analizorul oferă un set puternic şi extins de măsurători pentru a se controla procesele din
sistemele electrice de distribuţie. Unele măsurători oferă o imagine generală a performanţelor
sistemelor electrice. Altele sunt folosite pentru a se putea investiga detalii specifice.Măsuratorile se
pot realiza în reţelele electrice de joasă şi medie tensiune.
Analizorul trifazat de calitate a energiei electrice Fluke 434/435 este conform cu:
 ANSI/ISA S82.01-1994.
 EN/IEC61010-1 2nd edition 1000 V Measurement Category III, 600 V Measurement Cat IV,
Pollution Degree 2.
 CAN/CSA-C22.2 No.61010-1-04 (inclusiv aprobarea).

Moduri de măsurare în meniu:

 Tensiune electrică (fază/linie–valoare efectivă)/Intensitatea curentului electric (fază/linie–
valoare efectivă)/Frecvenţă tensiune electrică;
 Supratensiuni şi goluri de tensiune;
 Armonice de curent/Armonice de tensiune/Armonice de putere (50);
 Putere (P-activă, Q-reactivă, S-aparentă, D-deformantă)/Energie (kWh – activă, kVArh –
reactivă, kVA – aparentă);Factor de putere (PF, DPF)
 Efect de flicker (fluctuaţii de tensiune);
 Nesimetrie de tensiune/Nesimtrie de curent;
 Fenomene tranzitorii (tensiune electrică/intensitatea curentului electric);
 Intensitatea curentului electric de pornire (mod osciloscop/valori efective);
 Semnale de telecomandă;
 Logger (Fluke 435) : înregistrări configurabile de utilizator.

Moduri de măsurare externe:

 Forma curbei de tensiune electrică/Forma curbei de curent electric în mod
osciloscop/Diagrama fazorială;
 Monitorizare calitatea tensiunii electrice în sistemele electrice de joasă tensiune si medie
tensiune conform EN50160 (Conform Tabel 1)

Pag. 1/23
 Global Energy Services s.r.l.
Punct de lucru: Str. Zării nr. 13, Et. 3, Sector 5,
Bucureşti, Tel./Fax: +40 21 311 4773

Tabelul 1. Norme EN 50160: Caracteristici ale calităţii energiei electrice în JT şi MT.

Indicator Prevederi EN 50160
50 Hz  1%; 95 % din săptămână;
Frecvenţa
50 Hz + 4/- 6 %; 100 % din săptămână.
Variaţia amplitudinii  10 % U c (tensiunea contractată); 95 %
tensiunii din săptămână.
Limitate la 4 %  U c în general, cu totul
Variaţii rapide (bruşte) excepţional
6%  U c
Variaţii rapide (flicker) P lt  1%; 95 % din săptămână
Informaţie: cea mai mare parte a golurilor
Goluri de tensiune
au o durată mai mică de 1 s cu o
amplitudine sub 60 %
Informaţie: de la câteva zeci la mai multe
Întreruperi de scurtă
sute pe an; 70 % dintre întreruperi au o
durată
durată mai mică de 1 s
Întreruperi de lungă
Informaţie: de la 10 … 50 pe an
durată
Supratensiuni temporare 1,7  U c
Supratensiuni tranzitorii Există
Nesimetrie 2 %; 95 % din săptămână
Limită pentru armonici până la rangul 25 şi
Armonici factor de distorsiune  8%; 95 % din
săptămână
Interarmonici În studiu.
Semnale de Limitat conform curbei lui Meister; 99 %
telecomandă din zi

Configuraţiile de conectare la reţeaua electrică sunt prezentate în tabelul 2:

Tabelul 2. Configuraţii de conectare

Notaţie pe ecranul de configuraţie Descriere
1Ø + NEUTRU O fază şi nul
1Ø IT FĂRĂ NEUTRU O fază în schemă IT fără nul
2Ø Split Phase Două faze cu nul
3Ø WYE 3-faze în stea cu nul
3Ø IT 3-faze în schemă IT fără nul
3Ø DELTA 3-faze în triunghi
3Ø HIGH LEG 3-faze în triunghi, cu pământ
3Ø OPEN LEG 3-faze schemă în V

În figurile 1÷6 sunt prezentate analizoarele trifazate de calitate a energiei electrice Fluke 434
şi Fluke 435:

Pag. 2/23
 Global Energy Services s.r.l.
Punct de lucru: Str. Zării nr. 13, Et. 3, Sector 5,
Bucureşti, Tel./Fax: +40 21 311 4773

Figura 1. Fluke 434.

Figura 2. Fluke 434.

Pag. 3/23
 Global Energy Services s.r.l.
Punct de lucru: Str. Zării nr. 13, Et. 3, Sector 5,
Bucureşti, Tel./Fax: +40 21 311 4773

Figura 3. Fluke 434.

Figura 4. Fluke 435.

Pag. 4/23
 Global Energy Services s.r.l.
Punct de lucru: Str. Zării nr. 13, Et. 3, Sector 5,
Bucureşti, Tel./Fax: +40 21 311 4773

Figura 5. Fluke 435.

Figura 6. Fluke 435.

Pag. 5/23
 Global Energy Services s.r.l.
Punct de lucru: Str. Zării nr. 13, Et. 3, Sector 5,
Bucureşti, Tel./Fax: +40 21 311 4773

În figura 7 este prezentată schema generală de conectare a analizorului trifazat Fluke 434 /
Fluke 435 la reţeua electrică trifazată:

Figura 7. Schema generală de conectare a analizorului trifazat Fluke 434/Fluke 435 la reţeaua
electrică trifazată.

 Fluke 1735 – Analizor trifazat energie electrică.

Analizorul de energie Fluke 1735 este instrumentul perfect pentru electricieni şi tehnicieni
pentru efectuarea studiilor pentru energie şi înregistrarea parametrilor de bază ai calităţii energiei
electrice.Este uşor de programat, are afişaj color şi 4 sonde de curent flexibile.Power Logger 1735
înregistrează parametrii electrici de putere, armonici şi capturează evenimente de tensiune.
Moduri de măsurare în meniu:
 Tensiune electrică (fază/linie–valoare efectivă)/Intensitatea curentului electric (fază/linie–
valoare efectivă)/Frecvenţă tensiune electrică;
 Supratensiuni/goluri de tensiune/ Întreruperi de scurtă durată / Întreruperi de lungă durată;
 Armonice de curent/Armonice de tensiune;
 Putere (P-activă, Q-reactivă, S-aparentă, D-deformantă)/Energie (kWh – activă, kVArh –
reactivă, kVA – aparentă);Factor de putere (PF, DPF)

Moduri de măsurare externe:

 Forma curbei de tensiune electrică/Forma curbei de curent electric în mod osciloscop;

Pag. 6/23
 Global Energy Services s.r.l.
Punct de lucru: Str. Zării nr. 13, Et. 3, Sector 5,
Bucureşti, Tel./Fax: +40 21 311 4773

În figurile 8÷10 este prezentat analizorul trifazat Fluke 1735:

Figura 8. Fluke 1735.

Figura 9. Fluke 1735.

Pag. 7/23
 Global Energy Services s.r.l.
Punct de lucru: Str. Zării nr. 13, Et. 3, Sector 5,
Bucureşti, Tel./Fax: +40 21 311 4773

Figura 10. Fluke 1735.

Configuraţiile de conectare la reţeaua electrică sunt prezentate în tabelul 3:

Tabelul 3. Configuraţii de conectare

Notaţie pe ecranul de configuraţie Descriere
1Ø + NEUTRU O fază şi nul
1Ø IT FĂRĂ NEUTRU O fază în schemă IT fără nul
2Ø Split Phase Două faze cu nul
3Ø WYE 3-faze în stea cu nul
3Ø IT 3-faze în schemă IT fără nul
3Ø DELTA 3-faze în triunghi
3Ø HIGH LEG 3-faze în triunghi, cu pământ
3Ø OPEN LEG 3-faze schemă în V

Pag. 8/23
 Global Energy Services s.r.l.
Punct de lucru: Str. Zării nr. 13, Et. 3, Sector 5,
Bucureşti, Tel./Fax: +40 21 311 4773

 Fluke 1587 MDT – Kit Mentenanţă preventivă şi detectarea defecţiunilor.

Fluke 1587/MDT este constituit dintr-o suită de echipamente a căror rol este de a asigura
instrumentele necesare pentru:
 detectarea defecţiunilor tehnice, de natură electrică;
 mentenanţa preventivă a instalaţiilor, aparatelor şi echipamentelor electrice.
Rolul mentenanţei preventive în exploatarea instalaţiilor electrice a devenit o activitate cu un
rol crucial, Fluke 1587/MDT fiind instrumentul perfect pentru realizarea sa.

În figura 11 este prezentat Fluke 1587MDT:

Figura 11. Fluke 1587 MDT.

 Fluke 1587.

Multimetrul Fluke 1587 combină un tester digital de izolaţie cu un multimetru complet true
RMS într-un singur instrument compact, care oferă o maximă versalitate atât pentru depanare cât şi
pentru întreţinere preventivă pentru motoare electrice, generatoare electrice, cabluri electrice sau
aparatajele electruce.

Pag. 9/23
 Global Energy Services s.r.l.
Punct de lucru: Str. Zării nr. 13, Et. 3, Sector 5,
Bucureşti, Tel./Fax: +40 21 311 4773

În figura 12 este prezentat Fluke 1587:

Figura 12.Fluke 1587.

Facilitaţi multimetru:
 Masurări true RMS (valoare efectivă –rădăcină medie pătratică) tensiune şi curent pentru
exactitate sporită;
 Scalare automă si manuală pentru testare simplă;
 Valoare maximă afisată;
 Filtru selectabil pentru masurări precise de tensiune şi frecvenţa la motoare;
 Min, Max, Test diodă , Temperatură, Capacitate, Rezistenţă, Frecvenţă;

Facilităţi tester rezistenţă izolaţie:

 Tensiune de test selectabilă de cate utilizator;
 Sonda specială cu buton de comandă pentru masurări in siguranta;
 Autodescarcarea tensiunilor capacitive pentru siguranţa sporita a utilizatorului;
 Detectarea circuitelor alimentate, testul fiind intrerupt daca tensiunea detectata depaseste
30V;
În tabelele 4,5 sunt prezentate principalele funcţii ale Fluke 1587:

Tabelul 4. Caracteristici multimetru.

Functia Domeniul RezolutieExactitatea
Tensiune C.C. 1000 V 1 mV ± (0.09% + 2)
Tensiune C.A.1000 V 0,1 mV ± (2% + 3)
Curent C.C. 400 mA 0,01 mA ± (0,2% + 2)
Curent C.A 400 mA 0,01 mA ± (1,5% + 2)
Rezistenţă 50 MΩ 0,1 Ω ± (0,9% + 2)
Frecvenţa 99,99kHz 0,01 Hz ± (0,1% + 1)
Temperatură -40°C..+537°C0,1 ºC ± (1% + 10)
Capacitate 9999 μF 1 nF ± (1,2% + 2)

Pag. 10/23
 Global Energy Services s.r.l.
Punct de lucru: Str. Zării nr. 13, Et. 3, Sector 5,
Bucureşti, Tel./Fax: +40 21 311 4773

Tabelul 5. Specificatii testare izolaţie.

Caracteristici izolaţie Domeniul
Domeniu testare izolatie 0.01MΩ .. 2GΩ
Tensiuni de testare 50V,100V,250V,500V,1000V
Precizie tensiune de testare+20%, -0%
Curent de testare izolatie 1 mA nominal
Descarcare automata < 0,5 sec; C=1µF sau mai putin
Curent de scurtcircuit > 200 mA
Tensiune in circuit deschis > 4V, < 8V
Sarcina capacitiva maxima pana la 1µF

 Fluke 9040.

Fluke 9040 oferă o indicaţie rapidă a sensului de rotaţie a celor trei faze folosind cablurile de
testare.
În figura 13 este prezentat Fluke 9040:

Figura 13. Fluke 9040.

Caracteristici:
 Determinare rapidă a succesiunii fazelor în sistemele trifazate;
 Domeniu tensiuni: 40-700 V la frecvenţe cuprinse între 15 si 400 Hz;
 Indica conexiunea corectă a fazelor;
 Afisaj LCD mare ideal pentru medii puternic iluminate;
 Sonde de test speciale cu deschidere variabilă pentru contacte sigure electric, chiar şi în
prize industriale.

Pag. 11/23
 Global Energy Services s.r.l.
Punct de lucru: Str. Zării nr. 13, Et. 3, Sector 5,
Bucureşti, Tel./Fax: +40 21 311 4773

 Fluke Ti20 – Cameră termoviziune în infraroşu.

Camera Fluke Ti20 este un aparat de termoviziune de ultimă generaţie, uşor, de tipul pistol.
Utilizând această cameră, se pot obţine imagini termice instantanee şi precise şi citiri radiometrice
pentru obiective îndepărtate. Camera poate stoca până la 50 de imagini ce pot fi descărcate pe PC
pentru stocare, analiză şi pregătire de rapoarte.
Aplicaţia software complementară InsideIR permite să fie afişate şi examinate imaginile şi
datele, pentru a determina calitativ şi cantitativ tendinţele asociate echipamentelor-ţintă. Camera
asigură captură de imagini termice de înaltă performanţă şi este concepută pentru uz industrial. Ti20
prezintă următoarele avantaje:
 Utilizează o nouă tehnologie de detecţie pentru a oferi o imagine termică foarte clară, alături
de măsutori precise ale temperaturii, până la 350 0C (662 0F).
 Este protejată împotriva prafului şi umezelii (normat IP54) pentru uzul în medii industriale
aspre.
În tabelul 6 sunt prezentate specificaţiile tehnice Fluke Ti20:

Tabelul 6. Specificaţii tehnice FlukeTi20.

Specificaţii tehnice
Domeniu de masura -10°C ÷ 350°C
Tip detector Microbolometru fara racire tip FPA (128 x 96)
Exactitate 2% sau 2°C
Senzitivitate termica (NETD) 200 mK
Rezoluţie pentru temperatura indicatã 0.1°C
Repetabilitate 1% sau 1°C
Rezoluţie optica 75:1
Câmp de vizualizare (FOV) 20° orizontal x 15° vertical
Focalizare De la 61 cm la infinit
Spot minim masurabil Diametru 8.1 mm la 61 cm
Scala de temperaturã Selectabila intre °C or°F
Palete de culori Gri, Ironbow sau Rainbow
Mod de masurare Automat, Semi-Automat sau Manual
Emisivitate ajustabila Intre 0.10 ÷ 1.00 - pasi 0.01
Afişaj cu cristale lichide Tehnologie TFT
Compensare temperatură reflectată -50°C ÷ 905°C
Temperatura de operare 0 ÷ 50°C
Temperatura de depozitare -25 ÷ 70°C fara baterii
Umiditate relativa 10 ÷ 95% RH
Alimentare 6 baterii AA sau acumulatori (inclusi – 2 seturi)
Durata de lucru acumulatori 3 ore - utilizare continua
Port transfer date Interfaţã USB
Dispozitiv memorare Memorie FLASH – 50 de imagini
Orificiu pentru montare trepied 6.35 mm
Greutate (cu baterii) 1.2 kg

Pag. 12/23
 Global Energy Services s.r.l.
Punct de lucru: Str. Zării nr. 13, Et. 3, Sector 5,
Bucureşti, Tel./Fax: +40 21 311 4773

În figurile 14÷16 este prezentată cameră de termoviziune Fluke Ti20:

Figura 14. Fluke Ti20.

Figura 15. Fluke Ti20.

Pag. 13/23
 Global Energy Services s.r.l.
Punct de lucru: Str. Zării nr. 13, Et. 3, Sector 5,
Bucureşti, Tel./Fax: +40 21 311 4773

Figura 16. Fluke Ti20.

În figurile 17÷18 sunt prezentate imagini termografie în infraroşu obţinute cu ajutoru Fluke
Ti20:

Figura 16. Imagini termografie în infraroşu Fluke Ti20.

Pag. 14/23
 Global Energy Services s.r.l.
Punct de lucru: Str. Zării nr. 13, Et. 3, Sector 5,
Bucureşti, Tel./Fax: +40 21 311 4773

Figura 17. Imagini termografie în infraroşu Fluke Ti20.

Figura 18. Imagini termografie în infraroşu Fluke Ti20.

 Testo 465 - Tahometru digital portabil

Tahometru digital portabil Testo 465 realizează masurători de viteză de rotaţie, fără a fi
nevoie de contact fizic.
Domeniu de măsurare : +1 ÷ 99999 rotatii / minut.
Eroare de măsurare : +/- 0,02%.
Certificate de calibrare :
 ISO
 DKD
Instrumentul de măsură transmite o undă infraroşie care este reflectată apoi către
instrumentul de măsură, astfel realizându-se măsurarea turaţiei.Distanţa maximă este de 600 mm.
În figura 19 este prezentată explicativa pentru principiul de funcţionare al tahometrului
digital.

Figura 19.Explicativă pentru principiul de funcţionare al tahometrului digital.

Pag. 15/23
 Global Energy Services s.r.l.
Punct de lucru: Str. Zării nr. 13, Et. 3, Sector 5,
Bucureşti, Tel./Fax: +40 21 311 4773

În figura 20 este prezentat tahometru digital portabil Testo 465:

Figura 20.Tahometru digital portabil Testo 465.

 Accesorii aparate de măsurare mărimi electrice

1. Sonde şi cleşti măsurare tensiune electrică:

Set sondeTP220 SureGrip

 Vârfuri ascuţite de oţel inoxidabil de 12 mm, care oferă un contact sigur;
 Gardă de degete flexibilă pentru îmbunătăţirea prinderii;
 CAT IV 600 V, CAT III 1000 V, 10 A, UL

Figura 21. TP220 SureGrip.

Set cleşti AC285 SureGrip

 Sistem cu dinţi de utilizare generală, prinde orice de la un fir de diametru mic la un şurub de
20mm
 CAT IV 600 V, CAT III 1000 V, 10 A, UL

Pag. 16/23
 Global Energy Services s.r.l.
Punct de lucru: Str. Zării nr. 13, Et. 3, Sector 5,
Bucureşti, Tel./Fax: +40 21 311 4773

Figura 22. AC285 SureGrip.

Set cleşti AC220 SureGrip

 Vârf bont prinde capete rotunde de şurub până la 9,5 mm;
 CAT IV 600 V, CAT III 1000 V, 10 A, UL

Figura 23. AC220 SureGrip.

Set sondeTLK290
 Trei sonde flexibile pentru prize şi un cleşte crocodil mare;
 Utilizare pentru prize trifazate
 CAT III 1000 V, 8 A

Figura 24. TLK290.

Pag. 17/23
 Global Energy Services s.r.l.
Punct de lucru: Str. Zării nr. 13, Et. 3, Sector 5,
Bucureşti, Tel./Fax: +40 21 311 4773

2. Cleşti de curent măsurare intensitate curent electric:

Cleşti curent i400

Tabelul 7. Specificaţii tehnice i400.

Specificaţii tehnice i400
Domeniu nominal de curent 400 A
Domeniu de măsură AC 5A – 400 A
Curent maxim 1000 A
Cel mai mic curent măsurabil 1A
Precizie de bază 2% +0,15
Frecvenţă utilizabilă 45 Hz – 3 kHz
Tensiune maximă de lucru 1000 V
Nivel de ieşire 1 mA/A
Siguranţă CAT III 1000 V / CAT IV 600 V

Figura 25. Cleşte curent i400.

Cleşti curent i400s

Tabelul 8. Specificaţii tehnice i400s.

Specificaţii tehnice i400s
40A
Domeniu nominal de curent
400 A
0,5 A – 40 A
Domeniu de măsură AC
5A – 400 A
Curent maxim 1000 A
Cel mai mic curent măsurabil 0,5 A
Precizie de bază 2% +0,15
Frecvenţă utilizabilă 45 Hz – 3 kHz
Tensiune maximă de lucru 1000 V
Nivel de ieşire 32 mm
10 mv/A
Siguranţă
1 mV/A

Pag. 18/23
 Global Energy Services s.r.l.
Punct de lucru: Str. Zării nr. 13, Et. 3, Sector 5,
Bucureşti, Tel./Fax: +40 21 311 4773

Figura 26. Cleşte curent i400s.

Cleşti curent i5s

Tabelul 9. Specificaţii tehnice i5s.

Specificaţii tehnice i5s
Domeniu nominal de curent 5A
Domeniu de măsură AC 0,01 A – 6 A
Curent maxim 70 A
Cel mai mic curent măsurabil10mA
Precizie de bază 1%
Frecvenţă utilizabilă 40Hz – 5kHz
Tensiune maximă de lucru 600 V AC
Nivel de ieşire 400 mV/A
Siguranţă CAT III, 600 V

Figura 27. Cleşte curent i5s.

Cleşti curent i430flex

Pag. 19/23
 Global Energy Services s.r.l.
Punct de lucru: Str. Zării nr. 13, Et. 3, Sector 5,
Bucureşti, Tel./Fax: +40 21 311 4773

Tabelul 10. Specificaţii tehnice i430flex.

Specificaţii tehnice i430flex

Domeniu nominal de curent 3000 A
1A – 30 A
Domeniu de măsură AC 2A – 300 A
30 A – 3000 A
Curent maxim 3500 A
Cel mai mic curent măsurabil1 A
Precizie de bază ± 1%
Frecvenţă utilizabilă 10Hz – 50 kHz
Tensiune maximă de lucru
Nivel de ieşire
Siguranţă CAT III, 1000 V

Figura 28. Cleşte curent i430flex.

3. Protecţie şi siguranţă:

Fluke 1AC II VoltAlert

 Fluke VoltAlert AC este un detector de tensiune foarte uşor de utilizat;
 Testează continuu bateria şi intergritatea circuitului cu o indicare vizuală dublu-flash;
 CAT IV 1000 V;
 Detectează tensiunea fară contact metalic.

Figura 29. Fluke 1AC II VoltAlert.

Pag. 20/23
 Global Energy Services s.r.l.
Punct de lucru: Str. Zării nr. 13, Et. 3, Sector 5,
Bucureşti, Tel./Fax: +40 21 311 4773

Mânuşi electroizolante KCL ELECTRO

 Grosime: 0,8 mm
 Lungime: 360±15 mm
 Tensiune de utilizare (kV): Max. 0,5 CAT III
 Tensiune de proba (kV): 2,5
 Curent de fuga (mA): Max. 12,0
 Categorie: MAHZ

Figura 30. Mânuşi electroizolante KCL ELECTRO.

Ochelari de protectie panoramici PANORAMIC

 lentila: policarbonat
 ochelari de constructie monobloc
 protectie laterala
 model economic

Figura 31. Ochelari de protectie panoramici PANORAMIC.

Pag. 21/23
 Global Energy Services s.r.l.
Punct de lucru: Str. Zării nr. 13, Et. 3, Sector 5,
Bucureşti, Tel./Fax: +40 21 311 4773

 Centralizator echipamente de măsurare bilanţuri electroenergtice

În tabelul 11 este prezentat centralizatorul echipamentelor de măsurare:

Tabelul 11. Centralizator echipamente măsurare.

Echipament Număr Detalii
măsurare unităţi măsuare
Fluke 434 (Analizor trifazat energie
electrică /calitatea energiei electrice – 1
curent alternativ)
Fluke 435 (Analizor trifazat energie
electrică /calitatea energiei electrice – 1
curent alternativ)
Tensiune electrică (fază/linie–valoare efectivă)/Intensitatea
curentului electric (fază/linie–valoare efectivă)/Frecvenţă
tensiune electrică;
Supratensiuni şi goluri de tensiune;
Armonice de curent/Armonice de tensiune/Armonice de
putere (50);
Putere (P-activă, Q-reactivă, S-aparentă, D-
deformantă)/Energie (kWh – activă, kVArh – reactivă, kVA
– aparentă);Factor de putere (PF, DPF)
Efect de flicker (fluctuaţii de tensiune);
Nesimetrie de tensiune/Nesimtrie de curent;
Fenomene tranzitorii (tensiune electrică/intensitatea
curentului electric);
Intensitatea curentului electric de pornire (mod
osciloscop/valori efective);
Semnale de telecomandă;
Forma curbei de tensiune electrică/Forma curbei de curent
electric în mod osciloscop/Diagrama fazorială;
Monitorizare calitatea tensiunii electrice în sistemele electrice
de joasă tensiune si medie tensiune conform EN50160:
 Frecvenţa;
 Variaţia amplitudinii tensiunii ;
 Variaţii rapide (bruşte);
 Variaţii rapide (flicker);
 Goluri de tensiune;
 Întreruperi de scurtă durată;
 Întreruperi de lungă durată;
 Supratensiuni temporare;
 Supratensiuni tranzitorii;
 Nesimetrie;
 Armonici;
 Semnale de telecomandă.
Tensiune electrică (fază/linie–valoare efectivă)/Intensitatea
curentului electric (fază/linie–valoare efectivă)/Frecvenţă
tensiune electrică;
Supratensiuni şi goluri de tensiune;
Armonice de curent/Armonice de tensiune/Armonice de
putere (50);
Putere (P-activă, Q-reactivă, S-aparentă, D-
deformantă)/Energie (kWh – activă, kVArh – reactivă, kVA
– aparentă);Factor de putere (PF, DPF)
Efect de flicker (fluctuaţii de tensiune);
Pag. 22/23
 Global Energy Services s.r.l.
Punct de lucru: Str. Zării nr. 13, Et. 3, Sector 5,
Bucureşti, Tel./Fax: +40 21 311 4773
Echipament
măsurare
Testo 465 (Tahometru digital)
Fluke 1735 (Analizor trifazat energie
electrică – curent alternativ)
Fluke 1587 (Multimetru digital –
curent alternativ/curent continuu)
Fluke 9040 (Indicator pentru
determinarea succesiunii fazelor in 1
sistemele trifazate)
Fluke Ti20 (Cameră termoviziune)
Număr Detalii
unităţi măsuare
Nesimetrie de tensiune/Nesimtrie de curent;
Fenomene tranzitorii (tensiune electrică/intensitatea
curentului electric);
Intensitatea curentului electric de pornire (mod
osciloscop/valori efective);
Semnale de telecomandă;
Logger (Fluke 435) : înregistrări configurabile de utilizator.
Forma curbei de tensiune electrică/Forma curbei de curent
electric în mod osciloscop/Diagrama fazorială;
Monitorizare calitatea tensiunii electrice în sistemele electrice
de joasă tensiune si medie tensiune conform EN50160:
 Frecvenţa;
 Variaţia amplitudinii tensiunii ;
 Variaţii rapide (bruşte);
 Variaţii rapide (flicker);
 Goluri de tensiune;
 Întreruperi de scurtă durată;
 Întreruperi de lungă durată;
 Supratensiuni temporare;
 Supratensiuni tranzitorii;
 Nesimetrie;
 Armonici;
Semnale de telecomandă.
1 Turaţie.
Tensiune electrică (fază/linie–valoare efectivă)/Intensitatea
curentului electric (fază/linie–valoare efectivă)/Frecvenţă
tensiune electrică;
Supratensiuni/goluri de tensiune/
Întreruperi de scurtă durată / Întreruperi de lungă durată;
2 Armonice de curent/Armonice de tensiune;
Putere (P-activă, Q-reactivă, S-aparentă, D-
deformantă)/Energie (kWh – activă, kVArh – reactivă, kVA
– aparentă);Factor de putere (PF, DPF)
Forma curbei de tensiune electrică/Forma curbei de curent
electric în mod osciloscop;
Tensiune electrică fază c.c./c.a.;
Intensitatea curentului electric fază c.c./c.a.;
Rezistenţă;
1
Frecvenţa;
Temperatură
Capacitate.
Indicare succesiune 3 faze.
1 Imagini termografie în infraroşu.
Pag. 23/23
Glosar de termeni utilizați

ENERGIA PRIMARĂ - energia care nu a suferit nici un proces de conversie.

ENERGIA FINALĂ /LIVRATĂ/ - energia furnizată consumatorului spre a
fi convertită în energie utilă
ENERGIA UTILĂ - energia de care dispune consumatorul după ultima
conversie în
propriile sale instalaţii sau aparate.
CONSUMUL FINAL ENERGETIC - energia consumată în scopuri
energetice de către utilizatorii finali
din toate sectoarele, cu excepţia sectorului energetic, pentru care se defineşte
consumul propriu (intern) al sectorului energetic.
CONSUMUL FINAL NEENERGETIC - consumul de “produse
energetice” pentru scopuri neenergetice
Exemple: - petrol, cărbune, gaze consumate ca materie primă în industria
petrochimică
- consumul de “produse neenergetice” rezultate din diferite procese (bitum,
lubrifianţi etc.)

PROCES TEHNOLOGIC
- Ansamblu de resurse si activităţi interdependente care
transformă “elementele de
intrare” – Mi în “elemente de iesire” - Me, adăugând valoare
EFICACITATEA /
RANDAMENTUL PROCESULUI

EFICIENŢA PROCESULUI

Bibliografie

www. leda.unitbv.ro/...energetica/.../Politica%20energetica-Helerea.ppt
 1

Anexa 1. Formular date unitate auditată

I. Detalii generale
Nr. Date Detalii
1 Numele și adresa companiei

2 Numele persoanei de contact

Funcția
Altă persoană de contact
Funcția
3 Telefon
Fax
4 Număr de schimburi
Ore/schimb
5 Număr de angajați (aproximativ)
6 Producție (unități)
Producție zilnică
Producție lunară
Producție anuală
7 Tipul combustibilului utilizat Gaz Păcură Cărbune Alte
tipuri
Consumul anual de combustibil
8 Consumul de energie electrică (kW)
Grup generator Diesel
9 Consumul energetic specific
Combustibil (t/unitate producție)
Energie electric(kW/unitate productie)
 2

II. Detalii electrice

1. TRANSFORMATOARE
NR. 1 NR. 2 NR. 3 NR. 4
Rating
Raportul de transformare
KVA
% Impedanța

2. CONSUM
Mărimi Cerere
A Contract demand KVA
B Maximum demand
C Total Energy units consumed / day
D Avg. Power Factor (P.F.)
E Avg. Energy bills (Rs/month)
F KVA Load Morning Noon Night
Peak KVA
Duration

3. LIST OF ELECTRIC MOTORS OPERATING IN THE PLANT

S.NO. NAME OF THE PLANT KW NO. OF MOTORS
1
2
3
4
5

4. DETAILS OF CAPACITORS FOR P.F. IMPROVEMENT

S.NO. NAME OF THE PLANT KVAR
1
2
3
4
5
6
 3

5. CONNECTED LOAD
EQUIPMENT LOAD IN KW
A Motors <10 HP Nos.
>10 HP Nos.
B Compressors Details Rated CFM
Compressor – 1
Compressor – 2
Compressor – 3
C AC & Ventilation with TR capacity TR CAP
Air Conditioner Plant
A.H.U.
Others
D Process
E Lights
Total Load

III. THERMAL DETAILS

1. HSD/ LDO /RFO/LSHS - FIRED UNIT DETAILS

A. BOILER
Equipment Make Model Capacity Flue Gas % Efficiency (if
TPH Temp. being monitored)
(oC)
Boiler No. 1
Boiler No. 2
Boiler No. 3
Boiler No. 4

B. THERMOPAC
Equipment Make/ Operating Capacity Flue Gas % Efficiency (if
Type Model Temp. (oC) ‘000 Kcal/ Temp. being
In Out Hr. (oC) monitored)
Thermopac-1
Thermopac-2
Thermopac-3
 4

C. FURNACE/OVEN
Equipment Type of Product Design Actual Flue Consumption
No. Furnace/ Capacity of Production/hr. Gas of Fuel Oil
Oven Furnace/ hr. Temp (Lit./Ton)

D. DIESEL GENERATING SET

S. Make Model Rating Stand by or Actual Avg.
No. KVA Continuous Average kWhUnits
operation Loading /Lit. of Oil
1
2
3

2. DETAILS OF STEAM
A. STEAM CONSUMPTION DETAILS
S.No. Name of Equipment MT/hr Pressure Temp. oC
kg/cm2 / psi
1
2
3
4

B. CONDENSATE RECOVERY
i) Whether condensate recovery is being done : Yes / No
ii) Approximate quantity of condensate recovery done :

C. STEAM TRAPS
i) Approximate No. of steam traps being used :
ii) Type of steam Traps :

NOTE: PLEASE ATTACH ADDITIONAL SHEETS IF REQUIRED.

XXXXXXXX
 REGULAMENT
pentru autorizarea auditorilor energetici

I. Scop şi domeniu de aplicare

Art. 1. - (1) Regulamentul pentru autorizarea auditorilor energetici, persoane

fizice şi juridice, denumit în continuare Regulament, stabileşte condiţiile de autorizare
pentru persoanele fizice şi juridice care efectuează audituri energetice, cu identificarea
soluţiilor de îmbunătăţire a eficienţei energetice din sectoarele economiei naţionale.
(2) Autorizaţia de auditor energetic, act ce dovedeşte competenţa tehnică a
persoanelor fizice şi juridice care efectuează audituri energetice în România, se emite de
către Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, denumită în
continuare ANRE.

Art. 2. - (1) Auditurile energetice se execută cu respectarea prevederilor din

Ghidul de elaborare şi analiză a bilanţurilor energetice, aprobat prin Decizia preşedintelui
Agenţiei Române pentru Conservarea Energiei nr. 56/2003, publicată în Monitorul
Oficial al României Partea I nr. 792 şi 792 bis din 11 noiembrie 2003.
(2) Calitatea de auditor energetic se dovedeşte prin autorizaţia de auditor
energetic, ştampilă şi legitimaţie.
(3) Modelele autorizaţiilor de auditor energetic sunt prezentate în anexele nr. 1 şi
2 la Regulament.
(4) Ştampila şi legitimaţia proprie se va confecţiona de către persoana autorizată
după modelele stabilite conform Anexei nr.6 din Ghidului de elaborare şi analiză a
bilanţurilor energetice, cu precizarea că sintagma „ARCE” va fi înlocuită cu „ANRE”.
(5) Autorizaţia şi ştampila de auditor energetic sunt nominale şi netransmisibile.

Art. 3. - Termenii de specialitate din prezentul Regulament sunt definiţi în anexa

nr.3 la Regulament.
II. Organismul competent să autorizeze auditorii energetici
 Art. 4. – (1) ANRE este autoritatea competentă să autorizeze auditori energetici
în baza prevederilor art. 13, lit. f) din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2008 privind
eficienţa energetică şi promovarea utilizării la consumatorii finali a surselor regenerabile
de energie.
(2) Autorizarea persoanei fizice sau juridice având activitate în domeniul
serviciilor şi/sau al consultanţei energetice, ca auditor energetic se face de către Comisia
de autorizare, compusă din specialişti ANRE şi numită prin Decizia internă a
Preşedintelui ANRE.

Art. 5. – (1) În cadrul ANRE funcţionează Comisia de autorizare a auditorilor

energetici, denumită în continuare Comisia de autorizare, cu următoarele atribuţii:
a) aprobarea proceselor verbale de analiză a dosarelor depuse de persoanele fizice
şi juridice care doresc să fie autorizate în calitate de auditor energetic, sau care doresc
prelungirea valabilităţii autorizaţiei de auditor energetic;
b) deciderea suspendării şi/sau a retragerii autorizaţiei de auditor energetic;
c) aprobarea sintezei anuale a activităţilor auditorilor energetici.
(2) Pentru soluţionarea contestaţiilor depuse de cei interesaţi, se constituie, atunci
când este cazul, o comisie de soluţionare a acestora. Refuzul acordării autorizaţiei se
motivează, precizându-se căile de atac legale.
(3) Termenul de acordare a autorizaţiilor este de 30 de zile de la data înaintării
proceselor-verbale de către Secretariatul tehnic.

Art. 6. – (1) Comisia de autorizare are un Secretariat tehnic, cu următoarele

atribuţii:
a) ţinerea evidenţei cererilor de autorizare, respectiv a contestaţiilor;
b) analizarea dosarelor depuse de persoanele fizice şi juridice care solicită să fie
autorizate în calitate de auditor energetic, precum şi a dosarelor depuse în vederea
prelungirii valabilităţii autorizaţiilor de auditor energetic;
c) întocmirea proceselor-verbale, cuprinzând concluziile analizei documentelor
depuse de candidaţi;
 d) monitorizarea activităţii de autorizare a auditorilor energetici prin constituirea
şi actualizarea permanentă a Registrului de evidenţă a auditorilor energetici;
e) monitorizarea realizării auditurilor energetice, prin elaborarea Sintezei anuale a
activităţilor auditorilor energetici, pe baza rapoartelor primite de la aceştia;
f) redactarea şi transmiterea înştiinţării de suspendare, a deciziei de suspendare,
respectiv a deciziei de retragere a autorizaţiei de auditor energetic; redactarea
răspunsurilor date contestaţiilor şi transmiterea acestora celor interesaţi;
g) radierea din Registrul de evidenţă a auditorilor energetici a persoanelor cărora
le-a expirat perioada de autorizare sau cărora li s-a retras autorizaţia de auditor energetic.
(2) Secretariatul tehnic este sprijinit în activitatea sa de către reprezentanţii
departamentului de resort în cadrul Oficiilor Teritoriale ANRE, prin preluarea
următoarelor activităţi:
a) înregistrarea cererii de obţinere a autorizaţiei de auditor energetic respectiv de
prelungire a acesteia;
b) vizarea memoriului de activitate al auditorului energetic;
c) verificarea documentelor depuse de solicitanţi;
d) transmiterea dosarelor către secretariatul tehnic al comisiei de autorizare.

(3) Termenul de analiză a documentaţiei depuse de solicitanţi este de 30 de zile de

la data depunerii complete a acesteia.

III. Clase şi tipuri de audituri energetice

Art. 7. - (1) Se definesc două clase şi trei tipuri de audituri energetice, după cum
urmează:

CLASA TIPUL DE AUDIT ENERGETIC

Audit electroenergetic Audit termoenergetic Audit complex

I P ≤ 1000 kW P ≤ 2000 kW P ≤ 3.000 kW

II P > 1000 kW P > 2000 kW Nelimitat

(2) Auditurile energetice pot fi audituri de proiect, audituri de omologare, audituri

de recepţie, audituri reale şi audituri optimizate. Auditurile optimizate sunt obligatorii
pentru stabilirea consumurilor existente şi pentru stabilirea soluţiilor de creştere a
eficienţei energetice.

Art. 8. - (1) Persoanele fizice având calitatea de auditor energetic sunt autorizate
să efectueze audituri energetice de clasa I.
(2) Persoanele juridice având calitatea de auditor energetic sunt autorizate să
efectueze audituri energetice de clasa I sau clasa II.

IV Cerinţele care trebuie îndeplinite la solicitarea autorizării:

Art. 9. – Cerinţele care trebuie îndeplinite de către persoanele fizice, în vederea

obţinerii autorizaţiei de auditor energetic:
(1) Cerinţe de natură juridică:
a) Persoanele fizice care solicită să fie autorizate ca auditor energetic trebuie să
aibă capacitate deplină de exerciţiu;
b) Persoanele fizice care solicită să fie autorizate în calitate de auditor energetic
trebuie să nu fi suferit condamnări penale definitive şi irevocabile pentru fapte ce au
relevanţă în domeniul energetic.
(2) Cerinţe de natură tehnică:
a) Pregătirea profesională, specializarea şi experienţa acumulată în domeniu.
Experienţa profesională trebuie să fie dobândită prin activitatea acumulată în
învăţământ, cercetare, proiectare, execuţie sau exploatare, în următoarele domenii
tehnice: energetică industrială, instalaţii, mecanică (maşini termice), alte domenii tehnice
cu conotaţie energetică, pe durata specificată în tabelul următor:

Pregătirea profesională şi Durata minimă Curs de pregătire în

specializarea necesară a experienţei domeniul auditului
profesionale de energetic
specialitate,
acumulată de către
persoana fizică
 Absolvenţi ai unei facultăţi tehnice Necesar
cu profil energetic sau asimilat 2 ani
acestuia.
Absolvenţi ai unei facultăţi tehnice Necesar
cu profil diferit de cel energetic
sau asimilat acestuia, care au 3 ani
absolvit cursuri de perfecţionare în
domeniul energetic.

b) Pregătirea în domeniul elaborării auditurilor energetice

Această cerinţă este îndeplinită prin:
b.1 absolvirea unui curs de specialitate organizat de o universitate tehnică cu
profil energetic, agreată de către ANRE în conformitate cu prevederile Ghidului de
pregătire şi examinare a cursanţilor în domeniul elaborării bilanţurilor energetice, aprobat
prin Decizia preşedintelui Agenţiei Române pentru Conservarea Energiei nr. 57/2003,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 425 din 17 iunie 2003.
b.2 absolvirea unui curs de specialitate organizat de un formator profesional
autorizat de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, agreat de către ANRE în
conformitate cu prevederile Ghidului de pregătire şi examinare a cursanţilor în domeniul
elaborării bilanţurilor energetice, aprobat prin Decizia preşedintelui Agenţiei Române
pentru Conservarea Energiei nr. 57/2003, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I nr. 425 din 17 iunie 2003.

c) Să facă dovada, pe baza documentelor ce atestă patrimoniul, că are în dotare

echipamente de măsurare specifice auditurilor energetice pentru care solicită autorizarea
şi/sau că are încheiat un contract de închiriere a echipamentelor de măsurare cu un
operator economic care are astfel de dotări.

Art. 10. - Cerinţele care trebuie îndeplinite de către persoane juridice, în vederea
obţinerii autorizaţiei de auditor energetic:
(1) Cerinţe de natură juridică:
 a) să prezinte Certificatul de înregistrare eliberat de Oficiul Registrului
Comerţului;
b) să aibă prevăzută în obiectul de activitate prestarea de servicii energetice;
c) să prezinte un certificat constatator emis de ONRC.
(2) Cerinţe de natură tehnică:
a) să aibă minimum 3 auditori energetici autorizaţi conform legii, pe bază de
contract;
b) să facă dovada, pe baza documentelor ce atestă patrimoniul, că are în dotare
echipamente de măsurare specifice auditurilor energetice pentru care solicită autorizarea
şi/sau că este în posesia unui contract cu un operator economic care are astfel de dotări.

Art. 11. – (1) Cerinţele menţionate la art. 9 şi 10 constituie condiţii obligatorii ce

trebuie îndeplinite de către persoanele fizice şi juridice care solicită obţinerea autorizaţiei
de auditor energetic.
(2) Neîndeplinirea uneia dintre aceste cerinţe atrage respingerea cererii de
autorizare.

V. Documentele necesare la solicitarea autorizării

Art. 12. – (1) Documentele necesare persoanei fizice la solicitarea autorizării

sunt următoarele:
a) cerere de acordare a autorizaţiei de auditor energetic - persoane fizice, conform
modelului prezentat în anexa nr. 4 la Regulament;
b) copie după chitanţa sau ordinul de plată a tarifului de autorizare (plata a 20%
din valoarea totală a tarifului de autorizare la depunerea dosarului şi 80% înainte de
emiterea autorizaţiei);
c) documente care atestă calificarea profesională.
(2) Documentele menţionate la alin. (1) lit. c) trebuie să conţină următoarele:
a) copie după diploma de absolvire a unei facultăţi cu profil tehnic;
b) memoriu tehnic de activitate care să justifice experienţa profesională dobândită
pe o perioadă cel puţin egală cu cea stabilită conform art. 9 alin. (2) lit. a);
 c) copie de pe carnetul de muncă sau alte documente din care să rezulte vechimea
în munca de specialitate cerută pe o perioadă cel puţin egală cu cea stabilită conform art.
9 alin. (2) lit. a); copia trebuie să aibă înscrisă menţiunea “conform cu originalul”;
d) copie după certificatul de absolvire a unui curs de pregătire în domeniul
elaborării auditurilor energetice, organizat de o universitate tehnică cu profil energetic
sau formator profesional autorizat, conform art. 9 alin. (2), lit. b);
e) lista cu echipamentele din dotarea persoanei fizice solicitante, însoţită de
documentele ce atestă apartenenţa acestora la patrimoniul propriu, necesare pentru
lucrările specifice auditurilor energetice pentru care persoana fizică solicită autorizarea
şi/sau copie după contractul de închiriere a echipamentelor de măsurare încheiat cu un
operator economic care are astfel de dotări;
f) cazier judiciar.
3) Solicitanţii pot depune la ANRE în vederea autorizării documente echivalente
celor menţionate la alin. (2) emise de autorităţile competente omoloage dintr-un stat
membru al Uniunii Europene sau din Spaţiul Economic European, însoţite de traduceri
autorizate ale acestora.
(4) Persoanele fizice care au obţinut autorizarea într-un stat membru al Uniunii
Europene sau din Spaţiul Economic European trebuie supuse unui examen, care constă în
cunoaşterea legislaţiei naţionale în domeniul energetic. Acestea vor prezenta la ANRE o
copie conform cu originalul a autorizaţiei de auditor energetic obţinute într-un stat
membru al Uniunii Europene sau din Spaţiul Economic European şi referinţe privind
activitatea desfaşurată în ultimii 3 ani ca auditor energetic.
(5) Documentele menţionate la alin. (2) - (4) vor fi cuprinse într-un dosar şi
însoţite de:
a) o pagină de titlu, cu menţiunea „Dosar pentru solicitarea obţinerii autorizaţiei
de auditor energetic clasa I, tipul...…”, numele persoanei fizice solicitante, data
solicitării, certificată de ANRE;
b) o pagină de „Cuprins”, cu denumirile documentelor incluse în dosar, în ordinea
menţionată conform alin. (2) şi (4).
 Art. 13. – (1) Documentele necesare persoanei juridice la solicitarea autorizării
având activitate în domeniul serviciilor şi/sau al consultanţei energetice sunt următoarele:
a) cerere de acordare a autorizaţiei de auditor energetic - persoane juridice,
conform modelului prezentat în anexa nr. 5 la Regulament;
b) copie după chitanţa sau ordinul de plată al tarifului de autorizare (plata a 20%
din valoarea totală a tarifului de autorizare la depunerea dosarului şi 80% înainte de
emiterea autorizaţiei);
c) documente referitoare la statutul juridic al persoanei juridice solicitante;
d) documente referitoare la îndeplinirea cerinţelor profesionale şi de natură
tehnică.
(2) Documentele menţionate la alin. (1) lit. c) trebuie să conţină următoarele:
a) copie după actul constitutiv al persoanei juridice, din care să rezulte că
desfăşoară activitate în domeniul serviciilor energetice şi/sau al consultanţei energetice;
b) copie după Certificatul de înregistrare eliberat de Oficiul Naţional Registrul
Comerţului;
c) Certificat constatator emis de ONRC.
(3) Documentele menţionate la alin. (1) lit. d) trebuie să conţină următoarele:
a) copii după contractele individuale de muncă ale auditorilor energetici
autorizaţi, angajaţi în cadrul persoanei juridice solicitante;
b) copie de pe carnetul de muncă sau alte documente din care să rezulte vechimea
în munca de specialitate cerută pe o perioadă cel puţin egală cu cea stabilită conform art.
9 alin. (2), lit. a); copia trebuie să aibă înscrisă menţiunea “conform cu originalul”;
c) copii după autorizaţiile de auditor energetic clasa I ale auditorilor energetici
autorizaţi, angajaţi în cadrul persoanei juridice solicitante;
d) lista cu echipamentele din dotarea persoanei juridice solicitante, însoţită de
documentele ce atestă apartenenţa acestora la patrimoniul propriu, necesare pentru
lucrările specifice auditurilor energetice pentru care persoana juridică solicită autorizarea
şi/sau copie după contractul de închiriere a echipamentelor de măsurare încheiat cu un
operator economic care are astfel de dotări;
e) cazier judiciar
 (4) Persoanele juridice din alt stat membru al Uniunii Europene sau din Spaţiul
Economic European vor prezenta următoarele documente:
a) copia, respectiv traducerea autorizată a diplomei de absolvire a unei
facultăţi tehnice pentru fiecare persoană fizică angajată care desfăşoară activităţi de audit
energetic; diploma de absolvire trebuie să fie însoţită de documentul de
recunoaştere/echivalare emis de către Ministerul de resort, în condiţiile legii;
b) copie după autorizaţia emisă de autorităţile competente omoloage dintr-un
stat membru al UE sau SEE;
c) referinţe privind activitatea desfăşurată de persoana juridică în ultimii trei
ani, în calitate de auditor energetic în industrie şi/sau în alte sectoare economice cu
excepţia sectorului clădiri;
d) lista echipamentelor din dotare, utilizabile pentru lucrările specifice
auditurilor energetice pentru care solicită autorizarea şi/sau copie după contractul de
închiriere a echipamentelor de măsurare încheiat cu un operator economic care are astfel
de dotări.
(5) Documentele menţionate la alin. (3)-(4) vor fi cuprinse într-un dosar şi însoţite
de:
a) o pagină de titlu, cu precizarea „Dosar pentru solicitarea obţinerii autorizaţiei
de auditor energetic clasa II, tipul...…”, numele persoanei juridice solicitante, data
solicitării, certificată de ANRE;
b) o pagină de „Cuprins”, cu denumirile documentelor incluse în dosar, în ordinea
precizată conform alin. (3) – (4).

Art. 14. - Persoanele juridice având calitatea de auditor energetic autorizat au

următoarele obligaţii:
a) să înfiinţeze şi să actualizeze permanent Registrul propriu de evidenţă a
auditurilor energetice elaborate;
b) să întocmească şi să transmită Comisiei de autorizare Raportul anual privind
activitatea de elaborare a auditurilor energetice, cuprinzând informaţii despre activitatea
desfăşurată în anul anterior raportării. Conţinutul şi modul de întocmire a raportului se
stabilesc conform Procedurii de monitorizare a activităţilor de elaborare a auditurilor
energetice aprobată prin Decizia preşedintelui Agenţiei Române pentru Conservarea
Energiei nr. 29/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 461 din 3
iulie 2009;
c) să păstreze documentaţiile aferente auditurilor energetice, la a căror elaborare
au participat pe bază contractuală, o perioadă de minim 5 ani.

VI. Perioada de valabilitate a autorizaţiei de auditor energetic

Art. 15. – (1) În termen de 30 de zile de la data depunerii documentaţiei

complete, ANRE va emite către solicitant autorizaţia de auditor energetic persoana fizică
sau juridică. Perioada de valabilitate a autorizaţiei de auditor energetic este de 3 ani.
(2) Persoanele fizice şi/sau juridice autorizate au obligaţia să informeze ANRE
asupra oricărei modificări a condiţiilor care au stat la baza acordării autorizaţiei.

Art. 16 - (1) Contestaţiile cu privire la neemiterea autorizaţiei de auditor se depun

la sediul ANRE în termen de 3 zile de la data primirii înştiinţării şi se soluţionează în
termen de 10 zile de la data depunerii, de către o comisie numită în acest scop.
(2) Rezultatele contestaţiilor se afişează la sediul ANRE şi se publică pe pagina
de internet a acesteia.

Art. 17. - (1) Valabilitatea autorizaţiei de auditor energetic se poate prelungi o

singură dată pe o perioadă de 3 ani. Prelungirea valabilităţii se acordă prin Decizia
Preşedintelui ANRE, la propunerea scrisă a Comisiei de autorizare, pe baza următoarelor
documente:
a) cerere de prelungire prezentată anterior datei de expirare a valabilităţii
autorizaţiei, întocmită conform anexei nr. 6 la Regulament, pentru auditorul energetic
persoană fizică şi conform anexei nr. 7 la Regulament, pentru auditorul energetic
persoană juridică;
b) copie după chitanţa sau ordinul de plată a tarifului de autorizare pentru
prelungirea valabilităţii autorizaţiei de auditor energetic (plata a 20% din valoarea totală a
tarifului de prelungire a autorizaţiei la depunerea dosarului şi 80% înainte de emiterea
deciziei);
c) autorizaţia de auditor energetic deţinută anterior (în copie şi în original);
solicitantul persoană juridică trebuie să ataşeze la dosar şi copii xerox ale autorizaţiilor
auditorilor energetici angajaţi pe bază de contract; după caz, se va depune dovada
declarării pierderii autorizaţiei, publicată într-un ziar de circulaţie la nivel naţional.
d) solicitantul persoană juridică trebuie să ataşeze copiile contractelor de muncă
ale auditorilor energetici angajaţi
e) memoriu tehnic de activitate al auditorului energetic persoană fizică, respectiv
Raportul multianual privind activitatea de elaborare a auditurilor energetice, pentru
auditorul energetic persoană juridică;
f) minim două referinţe obţinute de la beneficiarii auditurilor energetice elaborate,
inclusiv lista masurilor rezultate în urma auditului şi care au fost implementate de
beneficiar;
g) lista cu echipamentele din dotarea auditorului energetic persoana fizică sau
juridică, însoţită de documentele ce atestă apartenenţa acestora la patrimoniul propriu,
necesare pentru lucrările specifice auditurilor energetice pentru care persoana juridică
solicită autorizarea şi/sau copie după contractul de închiriere a echipamentelor de
măsurare încheiat cu un operator economic care are astfel de dotări.

(2) Documentele menţionate la alin. (1) vor fi cuprinse într-un dosar şi însoţite de:
a) o pagină de titlu, cu precizarea „Dosar pentru solicitarea prelungirii valabilităţii
autorizaţiei de auditor energetic clasa …, tipul …”, numele persoanei fizice/juridice
solicitante, data solicitării certificată de ANRE;
b) o pagină de „Cuprins”, cu denumirile documentelor incluse în dosar, în ordinea
precizată conform alin. (1).

(3) Evaluarea activităţii solicitantului se face conform punctajului din tabelul de

mai jos.
Nr. Punctaj acordat
Realizări
crt. Persoană fizică Persoană juridică
 Audituri energetice efectuate
20 puncte/audit pe contur cu
(din clasa şi tipul de audit
P≤ 2000 kW
1. pentru care este solicitată 20 puncte/audit
prelungirea valabilităţii
50 puncte/audit pe contur cu
autorizării)
P> 2000 kW
Cursuri absolvite, specializări
2. în domeniul realizării de 10 puncte/curs 10 punct/curs/om
audituri energetice

(4) Pentru fiecare prelungire a valabilităţii autorizaţiei de auditor energetic este

necesară realizarea de către solicitant a cel puţin 50 de puncte, pentru persoana fizică şi a
cel puţin 100 de puncte pentru persoana juridică, cu excepţia cazului în care persoana
fizică/juridică care solicită prelungirea autorizaţiei nu a desfăşurat nici un fel de activitate
în domeniul pentru care a primit autorizaţia..

VII. Suspendarea şi retragerea autorizaţiei de auditor energetic

Art. 18. - (1) Suspendarea autorizaţiei de auditor energetic a persoanei fizice sau
juridice se face de către Comisia de autorizare în una dintre următoarele situaţii:
a) nerespectarea Codului de conduită al auditorului energetic autorizat;
b) nerespectarea reglementărilor tehnice în vigoare, referitoare la elaborarea
auditurilor energetice;
c) necompletarea la zi a Registrului propriu de evidenţă a auditurilor energetice
elaborate sau completarea acestuia cu date false;
d) pentru persoane juridice lipsă auditori persoane fizice.
(2) Suspendarea autorizaţiei de auditor se face pe o perioada de maxim 60 de zile;

(3) Constatarea şi notificarea situaţiilor menţionate la alin. (1) lit. a)-d) se face de
către reprezentanţii împuterniciţi ai ANRE.
 (4) Comisia de autorizare analizează situaţiile descrise la alin. (1) lit. a)-d) şi dacă
acestea se confirmă, în termen de 10 zile de la data confirmării decide suspendarea
autorizaţiei de auditor energetic a persoanei în cauză;
(5) În termen de 15 zile de la data precizată la alin.(3), Comisia de autorizare
emite o decizie de suspendare a autorizaţiei de auditor energetic persoană fizică, pe care o
transmite auditorului energetic respectiv.
(6) Auditorul energetic persoană fizică, căruia i s-a emis o decizie de suspendare a
autorizaţiei de auditor energetic poate face contestaţie în termen de 30 zile de la
comunicarea acesteia. Pe perioada contestării şi până la soluţionarea ei definitivă,
auditorul are dreptul să-şi desfăşoare în continuare activitatea, cu excepţia cazului
prevăzut la art. 18, lit. d).
(7) Contestaţia se depune la sediul ANRE şi va fi soluţionată în termen de 30 de
zile de la depunerea ei, de către o comisie de soluţionare a contestaţiilor, constituită în
acest scop. Auditorul are dreptul să-şi desfăşoare în continuare activitatea cu excepţia
cazului prevăzut la art. 18, lit. d).

Art. 19. - (1) Dacă în termen de 60 de zile de la data comunicării deciziei de

suspendare, se constată persistenţa uneia dintre situaţiile prevăzute la art. 18 alin. (1),
Comisia de autorizare retrage autorizaţia de auditor energetic.
(2) Comisia de autorizare emite o decizie de retragere a autorizaţiei de auditor
energetic, iar secretariatul tehnic radiază persoana în cauză din Registrul de evidenţă a
auditorilor energetici.
(3) Auditorul energetic, căruia i s-a emis o decizie de retragere a autorizaţiei de
auditor energetic poate face contestaţie în termen de 30 zile de la comunicarea acesteia.
(4) Contestaţia se depune la sediul ANRE şi va fi soluţionată în termen de 30 de
zile de la depunerea ei, de către o comisie de soluţionare a contestaţiilor, constituită în
acest scop.
(5) Persoana căreia i s-a retras autorizaţia de auditor energetic are dreptul de a
solicita obţinerea unei noi autorizaţii, după trecerea a minim 2 ani de la data deciziei
ANRE de retragere a celei deţinute anterior, cu respectarea cerinţelor prevăzute în cadrul
prezentului Regulament
 Art. 20. – (1) La retragerea autorizaţiei de auditor energetic persoanei fizice,
ANRE transmite o înştiinţare de suspendare a autorizaţiei de auditor energetic persoanei
juridice angajatoare, dacă în condiţiile date, numărul total de auditori energetici
autorizaţi angajaţi s-a redus sub cel prevăzut de art. 10 alin. (2) lit. a).
(2) Suspendarea autorizaţiei de auditor energetic persoanei juridice angajatoare, se
face la 30 de zile de la emiterea deciziei de retragere a autorizaţiei de auditor energetic
unuia dintre auditorii energetici autorizaţi din cadrul acesteia, dacă în acest interval de
timp se menţine situaţia prevăzută la alin. (1)., teza a doua, Comisia de autorizare emite
o decizie de suspendare.

Art. 21. - Autorizaţia de auditor energetic a unei persoane juridice se retrage de

către ANRE la 30 de zile de la comunicarea deciziei de suspendare, dacă în intervalul de
timp arătat, se menţine situaţia prevăzută la art. 20 alin. (1), teza a doua.

VIII. Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 22. - Anexele nr. 1 – 8 fac parte integrantă din prezentul Regulament
Art. 23. - Registrul de evidenţă a auditorilor energetici este publicat pe pagina de
internet a ANRE, www.anre.ro şi actualizat permanent.
 Anexa Nr. 1 la Regulament

MODEL
de autorizaţie de auditor energetic
(persoană fizică)
Nr. ............... din ................

În baza Ordonanţei Guvernului nr. 22/2008 privind eficienţa energetică şi

promovarea utilizării la consumatorii finali a surselor regenerabile de energie, şi a
Regulamentului pentru autorizarea auditorilor energetici, aprobat prin Ordinul
ministrului economiei nr. …, ca urmare a verificării documentelor transmise Comisiei de
autorizare a auditorilor energetici de către solicitant,
prezenta autorizaţie de auditor energetic se acordă domnului (doamnei) .................., de
profesie ......, cu domiciliul în localitatea .........., str. .............. nr. ..., bl. ....., sc. ..., et. ...,
ap. ....., judeţul/sectorul ............., şi conferă calitatea de:

AUDITOR ENERGETIC AUTORIZAT CLASA I

ELECTROENERGETIC / TERMOENERGETIC / COMPLEX

(tipul de audit energetic pentru care este autorizat)

Autorizaţia de auditor energetic este valabilă numai pentru tipul şi clasa de audit
energetic precizate mai sus, servind pentru dovedirea competenţei tehnice de specialitate
a posesorului, în vederea elaborării de audituri energetice pe bază contractuală.
Autorizaţia de auditor energetic este valabilă 3 ani de la data emiterii.
Prelungirea valabilităţii autorizaţiei de auditor energetic se face la cererea
titularului, cu respectarea prevederilor Regulamentului pentru autorizarea auditorilor
energetici.
Autorizaţia de auditor energetic este netransmisibilă.
Preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementarea în domeniul Energiei,
Semnătură/ Ştampilă
 Anexa Nr. 2 la Regulament

MODEL
de autorizaţie de auditor energetic
(persoană juridică)
Nr. ................. din ................

În baza Ordonanţei Guvernului nr. 22/2008 privind eficienţa energetică şi

promovarea utilizării la consumatorii finali a surselor regenerabile de energie, şi a
Regulamentului pentru autorizarea auditorilor energetici, aprobat prin Ordinul
ministrului economiei nr.….,
ca urmare a verificării documentelor transmise Comisiei de autorizare a auditorilor
energetici de către solicitant, se autorizează persoana juridică ............................................,
având sediul în …………………………………………….., numărul de înregistrare în
Registrul Comerţului …………… şi codul fiscal …………………………..

AUDITOR ENERGETIC AUTORIZAT CLASA II

ELECTROENERGETIC / TERMOENERGETIC / COMPLEX
(tipul de audit energetic pentru care este autorizat)
Autorizaţia de auditor energetic este valabilă numai pentru tipul şi clasa de audit
energetic menţionate mai sus, servind pentru dovedirea competenţei tehnice de
specialitate a persoanei juridice titulare, în vederea elaborării de audituri energetice pe
bază contractuală.
Autorizaţia de auditor energetic are valabilitate o perioadă de 3 ani de la data
emiterii.
Prelungirea valabilităţii autorizaţiei de auditor energetic se face la cererea
persoanei juridice titulare, cu respectarea prevederilor stipulate în Regulamentul pentru
autorizarea auditorilor energetici.
Autorizaţia de auditor energetic este netransmisibilă.
Preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementarea în domeniul Energiei,
Semnătură/ Ştampilă
 Anexa Nr. 3 la Regulament

GLOSAR DE TERMENI DE SPECIALITATE

În contextul Regulamentului pentru autorizarea auditorilor energetici, următorii

termeni se definesc astfel:

Audit energetic – procedura sistematică de obţinere a unor date despre profilul

consumului energetic existent al unei clădiri sau unui grup de clădiri, al unei activităţi
şi/sau instalaţii industriale sau al serviciilor private sau publice, de identificare şi
cuantificare a oportunităţilor rentabile pentru realizarea unor economii de energie şi de
raportare a rezultatelor.

Audit electroenergetic – tip de audit energetic care urmăreşte contabilizarea fluxurilor

de energie electrică

Audit termoenergetic – tip de audit energetic care urmăreşte contabilizarea fluxurilor de

energie termică.

Audit complex – tip de audit energetic care urmăreşte contabilizarea tuturor formelor de
energie ale căror fluxuri sunt monitorizate în interiorul conturului de audit.

Auditor energetic autorizat – persoană fizică sau juridică autorizată, în condiţiile legii,
care are dreptul de a realiza auditul energetic. Auditorii energetici îşi desfăşoară
activitatea ca persoane fizice autorizate sau ca angajaţi ai unor persoane juridice, conform
legislaţiei in vigoare.

Autorizare – procedura şi activitatea desfăşurate de organismul de autorizare privind

analizarea, verificarea şi confirmarea scrisă a competenţelor persoanelor fizice sau
juridice care doresc să obţină calitatea de auditor energetic, în conformitate cu prezentul
regulament şi cu reglementările tehnice în vigoare.
Eficienţă energetică – raportul dintre valoarea rezultatului performant obţinut, constând
în servicii, mărfuri sau energia rezultată, şi valoarea energiei utilizate în acest scop.

Economii de energie – cantitatea de energie economisită, determinată prin măsurarea

şi/sau estimarea consumului înainte şi după aplicarea uneia sau mai multor măsuri de
îmbunătăţire a eficienţei energetice, asigurând în acelaşi timp normalizarea condiţiilor
externe care afectează consumul de energie.
 Anexa Nr. 4 la Regulament

MODEL
de cerere de obţinere a autorizaţiei de auditor energetic
Nr. ........./............

PERSOANĂ FIZICĂ – AUDITOR ENERGETIC CLASA I

TIPUL DE AUDIT PENTRU CARE SE SOLICITĂ AUTORIZAREA:

ELECTROENERGETIC TERMOENERGETIC COMPLEX

INFORMAŢII PERSONALE

NUME………………..……… INIŢIALA TATĂLUI………..

PRENUME……………………
DATA NAŞTERII………………………….LOCUL
NAŞTERII……………………………..
ACT DE
IDENTITATE…………………………………SERIA…..….NR………...………
ELIBERAT DE …………………………………………LA DATA
…………………………
COD NUMERIC PERSONAL ……………………………

LOC DE MUNCĂ
………………………………………………………………………………
ADRESA
SERVICIU…………………………………………………………………………..
TELEFON / FAX / E-
MAIL……………………………………………………………………

DOMICILIU…….…………………………………………………………………………
……
TELEFON / FAX / E-
MAIL……………………………………………………………………

Subsemnatul/Subsemnata, solicit autorizarea mea pentru clasa I şi tipul de auditor

energetic menţionat mai sus şi înscrierea mea în Registrul de evidenţă a auditorilor
energetici. Sunt de acord cu publicarea numelui meu, a coordonatelor şi a detaliilor
înscrise în autorizaţie, în acest registru.

Anexez dosarul întocmit în conformitate cu prevederile Regulamentului pentru

autorizarea auditorilor energetici, aprobat prin Ordinul ministrului economiei nr. .……
din ……………
Toate informaţiile furnizate sunt corecte.

Am luat cunoştinţă de prevederile Codului de conduită al auditorului energetic şi

voi acţiona pentru respectarea acestora în cadrul activităţilor de elaborare a auditurilor
energetice.

EDUCAŢIE, CURSURI DE INSTRUIRE

se vor ataşa copii după diplomele de absolvire

NR. CRT. PERIOADA DIPLOMA INSTITUŢIA CARE A ELIBERAT

OBŢINUTĂ DIPLOMA

SITUAŢIA PROFESIONALĂ ACTUALĂ

PROFESIA………………………..…………VECHIME ÎN MUNCĂ
…………………….

FUNCŢIA…………………………………… VECHIME ÎN
FUNCŢIE……………………

RESPONSABILITĂŢI
…………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………

EXPERIENŢA PROFESIONALĂ

Nr. Din Până în Denumirea operatorului Funcţia deţinută Responsabilităţi

crt. anul anul economic

Semnătura solicitantului …………………………………………. Data

…………………..

Către:
ANRE
Comisia de autorizare a auditorilor energetici
 Anexa Nr. 5 la Regulament
MODEL
de cerere de obţinere a autorizaţiei de auditor energetic
Nr. ............/...........
PERSOANĂ JURIDICĂ – AUDITOR ENERGETIC CLASA II

Persoana juridică (denumirea), …………………………………………………………….

………………………………….…………………………………………………………
Codul fiscal…………… înregistrat în Registrul Comerţului cu nr…………….. cu sediul
în ……………… str. ……………………… nr………
judeţul/sectorul…………………….telefon/fax………………………………. reprezentat
legal prin director/manager (numele şi prenumele) ………………………..……………...

TIPUL DE AUDIT PENTRU CARE SE SOLICITĂ AUTORIZAREA:

ELECTROENERGETIC TERMOENERGETIC COMPLEX

Subsemnatul/Subsemnata, în calitate de reprezentant delegat* solicit eliberarea

autorizaţiei de auditor energetic pentru persoana juridică:
………………………………………………………….
………………………………….…………………………………………………………
……. pentru clasa II şi tipul de audit energetic menţionat şi înscrierea persoanei juridice
pe care o reprezint în Registrul de evidenţă a auditorilor energetici. Sunt de acord cu
publicarea denumirii persoanei juridice, a coordonatelor şi a detaliilor înscrise în
autorizaţie, în acest registru.

Anexez dosarul întocmit în conformitate cu prevederile Regulamentului pentru

autorizarea auditorilor energetici, aprobat prin Ordinul ministrului economiei nr.
……..….. din ……………
Toate informaţiile furnizate sunt corecte.

Am luat cunoştinţă de prevederile Codului de conduită al auditorului energetic şi

vom acţiona pentru respectarea acestora în cadrul activităţilor de elaborare a auditurilor
energetice.

Data………………. Semnătura şi ştampila persoanei

juridice
(nume, prenume, funcţie)

*
NOTĂ: Persoana juridică va fi reprezentată în relaţia cu organismul de autorizare de
către un reprezentant delegat.
Către:
ANRE
Comisia de autorizare a auditorilor energetici
 Anexa Nr. 6 la Regulament

CODUL DE CONDUITĂ AL AUDITORULUI ENERGETIC AUTORIZAT

Realizarea auditurilor energetice se desfăşoară pe baza principiilor precizate în

continuare, a căror respectare de către auditorii energetici autorizaţi ca persoane fizice şi
juridice este obligatorie, pentru evitarea unor incompatibilităţi şi/sau conflicte de interese
ce ar putea fi generate în desfăşurarea acestei activităţi.

Auditorul energetic autorizat:

1. Acţionează profesional, fără discriminare.

2. Acţionează în sensul creşterii competenţei proprii şi asistă pe cei aflaţi în subordinea sa

să îşi dezvolte abilităţile relaţionale în activitatea de realizare a auditurilor energetice.

3. Nu are raporturi juridice de muncă şi civile cu operatorul economic pentru care

elaborează auditul energetic, cu excepţia contractului de realizare a acestuia.

4. Nu are raporturi juridice de muncă şi civile cu operatorii economici care urmează să

implementeze acţiunile rezultate ca urmare a realizării auditului energetic.

5. Nu are alte interese materiale directe sau indirecte în raport cu operatorul economic
pentru care elaborează auditul energetic, cu excepţia onorariilor cuvenite pentru munca
prestată în calitate de auditor energetic.

6. Nu activează ca reprezentant al unor producători de echipament energetic.

7. Păstrează confidenţialitatea datelor obţinute sau rezultate în urma auditului energetic,

cu excepţia cazurilor în care este obligat să le facă cunoscute în condiţiile legii, sau obţine
consimţământul scris al beneficiarului auditului energetic în acest sens.
8. Nu comunică informaţii eronate care să compromită activitatea de realizare a auditului
energetic sau procesul de autorizare.

9. Nu prejudiciază prin activităţile sale reputaţia organismului de autorizare.

 Anexa Nr. 7 la Regulament

MODEL
de cerere de prelungire a valabilităţii autorizaţiei de auditor energetic
Nr. ............./.............

PERSOANĂ FIZICĂ – AUDITOR ENERGETIC CLASA I

TIPUL DE AUDIT PENTRU CARE SE SOLICITĂ PRELUNGIREA

AUTORIZĂRII:

ELECTROENERGETIC TERMOENERGETIC COMPLEX

NUME………………..……… INIŢIALA TATĂLUI ………..

PRENUME……………………
DATA NAŞTERII………………………….LOCUL
NAŞTERII……………………………..
ACT DE
IDENTITATE…………………………………SERIA…..….NR………...………
ELIBERAT DE …………………………………………LA DATA
…………………………
COD NUMERIC PERSONAL ……………………………
LOC DE
MUNCĂ………………………………………………………………………………
ADRESĂ
SERVICIU…………………………………………………………………………..
TELEFON / FAX / E-
MAIL……………………………………………………………………
DOMICILIU…….…………………………………………………………………………
……
TELEFON / FAX / E-
MAIL……………………………………………………………………

Subsemnatul/Subsemnata, în calitate de auditor energetic autorizat solicit

prelungirea valabilităţii autorizaţiei de auditor energetic pentru clasa I şi tipul menţionat
mai sus, precum şi menţinerea înscrierii mele în Registrul de evidenţă a auditorilor
energetici. Sunt de acord cu publicarea numelui meu, a coordonatelor şi a detaliilor
înscrise în autorizaţie în acest registru.

Anexez dosarul întocmit în conformitate cu prevederile Regulamentului pentru

autorizarea auditorilor energetici aprobat prin Ordinul ministrului economiei nr.
……..….. din ……………
Toate informaţiile furnizate sunt corecte.

Am luat cunoştinţă de prevederile Codului de conduită al auditorului energetic şi

voi acţiona pentru respectarea acestora în cadrul activităţilor de elaborare a auditurilor
energetice.

Semnătura solicitantului………………………………………….Data …………………..

Către:
ANRE
Comisia de autorizare a auditorilor energetici
 Anexa Nr. 8 la Regulament

MODEL
de cerere de prelungire a valabilităţii autorizaţiei de auditor energetic
Nr. ............/.............

PERSOANĂ JURIDICĂ – AUDITOR ENERGETIC CLASA II

Persoana juridică (denumirea),

………………………………………………………......................
Codul fiscal……………………… înregistrat în Registrul Comerţului cu nr…….………
cu sediul în …………………………………
str…………………………….nr…………… judeţul/sectorul…………………….
telefon/fax …………………………… reprezentat legal prin director/manager (numele şi
prenumele) ………………………..……………...

TIPUL DE AUDIT PENTRU CARE SE SOLICITĂ PRELUNGIREA

AUTORIZĂRII

ELECTROENERGETIC TERMOENERGETIC COMPLEX

Subsemnatul/Subsemnata, în calitate de reprezentant delegat* solicit prelungirea

valabilităţii autorizaţiei de auditor energetic pentru clasa II şi tipul menţionat mai sus,
pentru persoana juridică
………………………………………………………………..…………………..…………
………..
………………………………….…………………………………………………………p
recum şi menţinerea înscrierii persoanei juridice pe care o reprezint în Registrul de
evidenţă a auditorilor energetici. Sunt de acord cu publicarea denumirii persoanei
juridice, a coordonatelor şi a detaliilor înscrise în autorizaţie în acest registru.
 Anexez dosarul întocmit în conformitate cu prevederile Regulamentului pentru
autorizarea auditorilor energetici aprobat prin Ordinul ministrului economiei nr.
……..….. din ……………
Toate informaţiile furnizate sunt corecte.

Am luat cunostinţă de prevederile Codului de conduită al auditorului energetic şi

vom acţiona pentru respectarea acestora în cadrul activităţilor de elaborare a auditurilor
energetice.

Data………………. Semnătura şi ştampila persoanei

juridice
(nume, prenume, funcţie)

*
NOTĂ: Persoana juridică va fi reprezentată în relaţia cu organismul de autorizare de
către un reprezentant delegat.

Către:
ANRE
Comisia de autorizare a auditorilor energetici
 ANEXA Nr. 2
REGULAMENT
pentru atestarea managerilor energetici

I. Scopul şi domeniul de aplicare

Art. 1. - (1) Prezentul regulament stabileşte cadrul legal pentru atestarea

managerilor energetici.
(2) Managerii energetici, persoane fizice atestate pot fi încadraţi pe bază de
contract individual de muncă la operatorii economici care consumă mai mult de 1.000
tone echivalent petrol pe an sau la o societate prestatoare de servicii energetice care
încheie un contract de management energetic cu operatorii economici care consumă mai
mult de 1.000 tone echivalent petrol pe an
(3) Societăţile prestatoare de servicii energetice pot încheia contracte de
management energetic cu operatorii economici care consumă mai mult de 1.000 tone
echivalent petrol pe an numai dacă au angajat /ţi pe bază de contract individual de muncă
manager /manageri energetic atestaţi conform legii.

Art. 2. - Atestarea are ca scop recunoaşterea oficială la nivel naţional a

competenţei tehnice de specialitate a managerilor energetici

Art. 3. - Termenii de specialitate din prezentul regulament sunt definiţi în anexa

nr. 3 la Regulament.

II. Organismul competent să atesteze managerii energetici şi modul de desfăşurare a

atestării

Art. 4. – (1) ANRE este autoritatea competentă să autorizeze auditori energetici

în baza prevederilor art. 13 lit. f) din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2008 privind eficienţa
energetică şi promovarea utilizării la consumatorii finali a surselor regenerabile de
energie.
 (2) Atestarea persoanei fizice ca manager energetic se face de către Comisia de
atestare, compusă din specialişti ANRE şi numită prin Decizia internă a Preşedintelui
ANRE.

Art. 5. – (1) În cadrul ANRE funcţionează Comisia de atestare a managerilor

energetici, denumită în continuare Comisia de atestare, cu următoarele atribuţii:
a) analizarea studiilor de caz anexate dosarelor depuse de cei care doresc atestarea
ca manager energetic şi transmiterea către secretariatul tehnic a observaţiilor sau a
completărilor necesare, atunci când este cazul;
b) aprobarea proceselor verbale de analiză a dosarelor depuse de persoanele fizice
şi juridice care doresc să fie atestate ca manager energetic, sau care doresc prelungirea
valabilităţii atestatului de manager energetic;
c) deciderea suspendării şi/sau a retragerii autorizaţiei de auditor energetic;
d) examinarea candidaţilor în domeniul managementului energetic şi acordarea
atestatului se fac de către comisia de atestare;
(2) Pentru soluţionarea contestaţiilor depuse de cei interesaţi, se constituie, atunci
când este cazul, o comisie de soluţionare a acestora. Refuzul acordării autorizaţiei se
motivează, precizându-se căile de atac legale.
(3) Termenul de acordare a autorizaţiilor este de 30 de zile de la data înaintării
proceselor-verbale de către Secretariatul tehnic.

Art. 6. – (1) Comisia de atestare are un secretariat tehnic, cu următoarele atribuţii:

a) ţinerea evidenţei cererilor de atestare, respectiv a contestaţiilor;
b) analizarea dosarelor depuse de persoanele care solicită obţinerea atestatului de
manager energetic, precum şi a dosarelor depuse în vederea prelungirii valabilităţii
atestatului de manager energetic;
c) întocmirea proceselor-verbale, cuprinzând concluziile analizei documentelor
depuse de candidaţi;
d) transmiterea scrisorilor de informare candidaţilor cărora li s-a aprobat
participarea la examenul de atestare cu precizarea a datei de desfăşurare a acestuia;
e) convocarea Comisiei de atestare, în funcţie de numărul cererilor primite;
 f) întocmirea proceselor-verbale ale întrunirilor Comisiei de atestare, cuprinzând
concluziile verificării documentelor depuse de candidaţi şi rezultatele examinării
acestora;
g) monitorizarea activităţii de atestare a managerilor energetici prin constituirea
şi actualizarea permanentă a Registrului de evidenţă a managerilor energetici;
h) redactarea şi transmiterea înştiinţării de suspendare, a deciziei de suspendare,
respectiv a deciziei de retragere a atestatului; redactarea răspunsurilor date contestaţiilor
şi transmiterea acestora celor interesaţi;
i) radierea din Registrul de evidenţă a managerilor energetici a persoanelor cărora
li s-a retras atestatul.
(2) Secretariatul tehnic este sprijinit în activitatea sa de către reprezentanţii
departamentului de resort în cadrul Oficiilor Teritoriale ANRE, prin preluarea
următoarelor activităţi :
a) înregistrarea cererii de obţinere a atestatului de manager energetic respectiv de
prelungire a acesteia;
b) vizarea memoriului de activitate al managerului energetic;
c) verificarea documentelor depuse de solicitanţi;
d) transmiterea dosarelor către secretariatul tehnic al comisiei de atestare.
(3) Termenul de analiză a documentaţiei depuse de solicitanţi este de 30 de zile de
la data depunerii complete a acesteia.

III. Cerinţe pentru atestare

Art. 7. - (1) Cerinţe de natură juridică:

a) Persoanele fizice care solicită să fie atestate ca manager energetic trebuie să
aibă capacitate deplină de exerciţiu.
b) Persoanele fizice care solicită să fie atestate ca manager energetic trebuie să nu
fi suferit condamnări penale definitive şi irevocabile pentru fapte ce au relevanţă în
domeniul energetic.
 (2) Cerinţe de natură tehnică:
Cerinţele tehnice ce trebuie îndeplinite pentru admiterea la examenul de atestare a
managerilor energetici sunt pregătirea profesională, specializarea şi experienţa acumulată
în domeniu, după cum urmează:
Pregătirea profesională şi Durata minimă Curs de pregătire
specializarea necesară a în domeniul
experienţei managementului
profesionale de energetic
specialitate

acumulată
a) Absolvenţi ai unei facultăţi tehnice cu 2 ani Necesar
profil energetic sau asimilat acestuia
b) Absolvenţi ai unei facultăţi tehnice cu 3 ani Necesar
profil diferit de cel energetic sau
asimilat acestuia, care au absolvit
cursuri de perfecţionare în domeniul
energetic
c) Absolvenţi de colegii cu profil 9 ani Necesar
electric, termic sau de instalaţii
(tehnicieni), care
au absolvit cursuri de perfecţionare în
domeniul energetic

(3) Experienţa profesională trebuie să fie dobândită pe durata specificată mai sus,
prin activitate în învăţământ, cercetare, proiectare, execuţie sau exploatare, în următoarele
domenii tehnice: energetică industrială, instalaţii, mecanică, alte domenii tehnice cu
conotaţie energetică.
(4) Pregătirea în domeniul managementului energetic se satisface prin:
 4.1) absolvirea unui curs de specialitate organizat de o universitate tehnică cu
profil energetic, agreată de către ANRE în conformitate cu prevederile Ghidului de
pregătire şi examinare a cursanţilor în domeniul elaborării bilanţurilor energetice, aprobat
prin Decizia preşedintelui ARCE nr. 57/2003
4.2) absolvirea unui curs de specialitate organizat de un formator profesional
autorizat de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, agreat de către ANRE în
conformitate cu prevederile Ghidului de pregătire şi examinare a cursanţilor în domeniul
elaborării bilanţurilor energetice, aprobat prin Decizia preşedintelui Agenţiei Române
pentru Conservarea Energiei nr. 57/2003, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I nr. 425 din 17 iunie 2003.

Art. 8. - Cerinţele menţionate constituie condiţii obligatorii ce trebuie îndeplinite

de către persoanele fizice care solicită obţinerea atestatului. Neîndeplinirea uneia dintre
aceste cerinţe atrage respingerea cererii de atestare.

IV. Documentele necesare la solicitarea atestării şi examinarea candidaţilor

Art. 9. - (1) Pentru înscrierea la examenul de atestare solicitanţii trebuie să

prezinte secretariatului tehnic următoarele documente:
a) cererea de înscriere la examenul de acordare a atestatului, conform modelului
prezentat în anexa nr. 1 la Regulament;
b) copie de pe chitanţa sau ordinul de plată a tarifului de atestare a calităţii de
manager energetic (plata a 20% din valoarea totală a tarifului de autorizare la depunerea
dosarului şi 80% după verificarea dosarului, înainte de emiterea autorizaţiei );
c) documente referitoare la îndeplinirea cerinţelor profesionale conform art.7 alin.
(2)
(2) Documentele menţionate la alin. (1) lit. c) trebuie să conţină următoarele:
a) copie de pe diploma de absolvire a unei facultăţi cu profil tehnic;
b) copie de pe carnetul de muncă sau alte documente din care să rezulte
vechimea în munca de specialitate cerută pe o perioadă cel puţin egală cu cea stabilită
conform art. 7 alin. (2); copia trebuie să aibă înscrisă menţiunea “conform cu originalul”;
 c) copie de pe contractul individual de muncă care să aibă înscrisă menţiunea
“conform cu originalul”;
d) memoriul tehnic de activitate în domeniu, conţinând şi lista lucrărilor şi
proiectelor elaborate personal sau în colaborare, vizat de OT ANRE unde a fost
înregistrată cererea de înscriere la examenul de obţinere a atestatului;
e) copie de pe certificatul de absolvire a unui curs de pregătire în domeniul
managementului energetic organizat de o universitate tehnică, sau formator profesional
autorizat, agreat/ă de către ANRE, sau diploma de absolvire a unui masterat energetic;
f) cazier judiciar;
g) în cazul persoanelor fizice, trimise spre atestare de către o persoană juridică
prestatoare de servicii energetice, acestea vor trebui sa prezinte o copie de pe actul
constitutiv al persoanei juridice, din care să rezulte că desfăşoară activităţi în domeniul
serviciilor energetice şi/sau al consultanţei energetice.
(3) Solicitanţii pot depune la ANRE în vederea atestării documente echivalente
celor menţionate la alin. (2) emise de autorităţile competente omoloage dintr-un stat
membru al Uniunii Europene sau din Spaţiul Economic European, însoţite de traduceri
autorizate.
(4) Persoanele fizice care au obţinut atestarea într-un stat membru al Uniunii
Europene sau din Spaţiul Economic European trebuie supuse unui examen, care constă în
cunoaşterea legislaţiei naţionale în domeniul energetic. Acestea vor prezenta la ANRE o
copie a atestatului de manager energetic obţinută într-un stat membru al Uniunii
Europene sau din Spaţiul Economic European şi referinţe privind activitatea desfăşurată
în ultimii 3 ani ca manager energetic.

Art. 10. - (1) Examenul de atestare constă într-o probă scrisă şi interviu. Proba
scrisă constă în întocmirea unui proiect de gestiunea energiei conform prevederilor
Deciziei preşedintelui ARCE nr. 16/2005 privind aprobarea conţinutului-cadru al
Proiectului de gestiune a energiei, al operatorului economic care-l trimite spre atestare.
Interviul constă în discuţii pe teme de specialitate. Dacă media obţinută prin notarea
lucrării scrise de către toţi membrii comisiei este minimum 7,5 candidatul poate susţine
interviul. Proiectul de gestiunea energiei se depune la Oficiul teritorial ANRE
corespunzător, odată cu documentele menţionate la art.9.
(2) Pentru persoanele fizice, trimise la atestare de către o persoană juridică
prestatoare de servicii energetice, proba scrisă va cuprinde un proiect de management
energetic pentru un operator economic consumator de energie dintr-un sector economic
liber ales.
(3) Candidatul este considerat promovat la examenul de atestare dacă a obţinut
nota 7,5 rezultată ca medie între nota obţinută la proiectul de gestiunea energiei şi media
obţinută din nota acordată la interviu
Art. 11. - (1) Contestaţiile cu privire la rezultatele examenului de atestare se
depun la sediul ANRE în termen de 3 zile de la data afişării rezultatelor şi se soluţionează
în termen de 10 zile de la data depunerii, de către o comisie numită în acest scop.
(2) Rezultatele contestaţiilor se afişează la sediul ANRE şi se publică pe pagina
de internet a acesteia.

Art. 12. - (1) ANRE emite atestatul de manager energetic în termen de 30 de zile
de la data afişării rezultatelor examenului de atestare la sediul acesteia şi de la publicarea
pe pagina de internet a acesteia sau, după caz, de la data afişării/publicării rezultatelor la
contestaţiile depuse
(2) Atestatul are forma prezentată în anexa nr. 3 la Regulament.

V. Perioada de valabilitate; suspendarea şi retragerea atestării

Art. 13. - (1) Perioada de valabilitate a atestatului emis de ANRE este de 3 ani.
Atestatul rămâne valabil chiar şi în cazul în care posesorul îşi schimbă locul de muncă la
un alt operator economic sau la o persoană juridică prestatoare de servicii energetice.
(2) Persoanele fizice atestate au obligaţia să informeze ANRE asupra oricărei
modificări a condiţiilor care au stat la baza acordării atestatului.

Art. 14. – Valabilitatea atestatului de manager energetic se poate prelungi o

singură dată, pe o perioadă de 3 ani. Prelungirea valabilităţii atestatului se acordă prin
Decizia Preşedintelui ANRE la propunerea scrisă a Comisiei de atestare:
 a) cererea de prelungire a valabilităţii atestatului înregistrată la OT ANRE în zona
de activitate a căruia funcţionează operatorul economic angajator al managerului
energetic, sau societatea prestatoare de servicii energetice întocmită conform anexei nr. 2
la Regulament .Cererea se depune cu cel puţin 30 zile înainte de expirarea valabilităţii
atestatului;
b) copie de pe chitanţa sau ordinul de plată a tarifului de atestare ca manager
energetic (plata a 20% din valoarea totală a tarifului de autorizare la depunerea dosarului
şi 80% înainte de emiterea autorizaţiei);
c) atestatul deţinut anterior (în copie şi în original); după caz, se va depune
dovada declarării pierderii autorizaţiei, publicată într-un ziar de circulaţie la nivel
naţional;
d) memoriul tehnic de activitate al managerului energetic, cu prezentarea
realizărilor din perioada de după obţinerea atestatului, avizat de către OT ANRE în raza
căruia îşi desfăşoară activitatea operatorul economic.

Art. 15. - (1) Suspendarea atestatului de manager energetic se face de către

Comisia de atestare în una dintre următoarele situaţii:
a) neîndeplinirea atribuţiilor în calitate de manager energetic, în cadrul
operatorului economic angajator /societate prestatoare de servicii energetice, sau
necooperarea cu reprezentanţii ANRE;
b) la solicitarea operatorului economic angajator, pentru neîndeplinirea
atribuţiilor de serviciu în calitate de manager energetic;
c) pentru nerespectarea reglementărilor tehnice în vigoare, referitoare la
exploatarea optimă a utilajelor şi echipamentelor din dotarea operatorului economic
angajator, în scopul asigurării eficienţei energetice.
(2) Constatarea şi notificarea situaţiilor menţionate la alin. (1) lit. a)-c) se face de
către reprezentanţii împuternicit ai ANRE.
(3) Comisia de atestare analizează situaţiile descrise la alin. (1) lit. a)-c) şi dacă
acestea se confirmă, în termen de 10 zile de la data confirmării decide suspendarea
atestatului de manager energetic a persoanei în cauză.
 (4) In termen de 15 de zile de la data precizată la alin.(3) Comisia de atestare
emite o decizie de suspendare a atestatului de manager energetic, pe care o transmite
managerului energetic respectiv.
(5) Managerul energetic căruia i s-a emis o decizie de suspendare a atestatului
poate face contestaţie în termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia. Pe perioada
contestării şi până la soluţionarea ei definitivă, managerul are dreptul să-şi desfăşoare în
continuare activitatea.
(6) Contestaţia se depune la sediul ANRE şi va fi soluţionată în termen de 30 de
zile de la depunerea ei de către o comisie de soluţionare a contestaţiilor constituită în
acest scop.

Art. 16. - (1) Dacă în termen de 60 de zile de la data comunicării deciziei de

suspendare se constată persistenţa uneia dintre situaţiile prevăzute la art. 15 alin. (1),
Comisia de atestare retrage atestatul managerului energetic.
(2) Comisia de atestare emite o decizie de retragere a atestatului, iar secretariatul
tehnic radiază persoana în cauză din Registrul de evidenţă a managerilor energetici.
(3) Managerul energetic căruia i s-a emis o decizie de retragere a atestatului poate
face contestaţie în termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia.
(4) Contestaţia se depune la sediul ANRE şi va fi soluţionată în termen de 30 de
zile de la depunerea ei de către o comisie de soluţionare a contestaţiilor, constituită în
acest scop.
(5) Persoana căreia i s-a retras atestatul are dreptul de a solicita reatestarea după
trecerea a minim 2 ani de la data deciziei ANRE de retragere a acestuia, cu respectarea
cerinţelor prevăzute în cadrul prezentului regulament.

VI. Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 17. - Activitatea managerului energetic atestat va fi verificată periodic de

către personalul împuternicit din cadrul ANRE.
 Art. 18. - Tematica unitară de pregătire şi procedurile specifice de examinare a
cursanţilor sunt prevăzute în Ghidul de pregătire şi examinare a cursanţilor în domeniul
gestiunii energiei, aprobat prin Decizia preşedintelui ARCE nr. 58/2003.

Art. 19. - Registrul de evidenţă a managerilor energetici este publicat prin

intermediul paginii de internet a ANRE, www.anre.ro, şi va fi actualizat periodic.

Art. 20. - Anexele nr. 1- 3 fac parte integrantă din prezentul Regulament.
 ANEXA Nr. 1 la Regulament

MODEL

de cerere de înscriere la examenul de obţinere a atestatului de manager

energetic

Informaţii personale:

Numele.............................., iniţiala tatălui..............., prenumele..............................,

data naşterii.........................., locul naşterii...................................., actul de
identitate.........seria......nr....................., eliberat de....................la data de.....................,
codul numeric personal.........................................

Locul de muncă........................................, adresa locului de

muncă...................................................., telefon/fax/e-mail.............................................

Domiciliul.................................................................................................,
telefon/fax/e- mail.......................................................................................

Subsemnatul/Subsemnata, ..............................................., solicit înscrierea la

examenul de obţinere a atestatului de manager energetic în cadrul
unităţii...............................................................................................................................

In cazul în care în urma examinării primesc atestatul de mai sus, solicit înscrierea
mea în Registrul de evidenţă a managerilor energetici. Sunt de acord cu publicarea
datelor mele în acest registru.

Anexez documentele necesare, în conformitate cu prevederile Regulamentului

pentru atestarea managerilor energetici, aprobat prin Ordinul ministrului economiei nr.
1.767/2009.

Toate informaţiile furnizate sunt corecte.

 Educaţie, cursuri de instruire:

(Se vor ataşa copii de pe diplomele de absolvire.)

Nr. Perioada Diploma obţinută Instituţia care a eliberat diploma

crt.

Situaţia profesională actuală:

Profesia..........................., vechimea în muncă...................., funcţia.....................,

vechimea în funcţie........................., responsabilităţi:........................

Experienţa profesională:

Nr. Perioada Denumirea Funcţia deţinută Responsabilităţi

crt. operatorului
economic

Semnătura solicitantului....................

Data...............................................

Către:

ANRE

Comisia de atestare a managerilor energetici

 ANEXA Nr. 2 la Regulament

MODEL

de cerere de prelungire a valabilităţii atestatului de manager energetic

Numele........................................., iniţiala tatălui........, prenumele..........................,

data naşterii.................................., locul naşterii.........................., actul de
identitate...........seria......nr......................., eliberat de....................................... la data
de.................................................., codul numeric personal...................................

Locul de muncă.............................................., adresa locului de

muncă.........................................................., telefon/fax/e-mail.................................

Domiciliul...............................................................................................,
telefon/fax/e-mail.........................................................................................

Subsemnatul/Subsemnata, ..............................., posesor/posesoare al/a atestatului

de manager energetic, angajat în cadrul operatorului economic sau al persoanei juridice
prestatoare de servicii energetice...................................................., solicit prelungirea
valabilităţii atestatului, precum şi menţinerea înscrierii mele în Registrul de evidenţă a
managerilor energetici.

Sunt de acord cu publicarea datelor mele în acest registru.

Anexez documentele necesare, în conformitate cu prevederile Regulamentului

pentru atestarea managerilor energetici, aprobat prin Ordinul ministrului economiei nr.
1.767/2009.

Toate informaţiile furnizate sunt corecte.

Semnătura solicitantului.........................

Data.....................................................
Către:

ANRE

Comisia de atestare a managerilor energetici

 ANEXA Nr. 3 la Regulament

MODEL
de atestat de manager energetic
Nr. ........... din ...............

În baza Ordonanţei Guvernului nr. 22/2008 privind eficienţa energetică şi

promovarea utilizării la consumatorii finali a surselor regenerabile de energie, şi a
Regulamentului pentru atestarea managerilor energetici, aprobat prin Ordinul ministrului
economiei nr. ………. , ca urmare a obţinerii de către candidatul examinat a
calificativului "admis", prin acumularea a ............... puncte la examenul de atestare,
prezentul atestat de manager energetic se acordă domnului (doamnei)
..............................., de profesie ............, cu domiciliul în localitatea ........................, str.
............................... nr. ......, bl. ....., sc. ....., et. ...., ap. ....., judeţul/sectorul .......................,
şi îi conferă calitatea de:

MANAGER ENERGETIC

Atestatul de manager energetic este valabil 3 ani de la data emiterii.

Prelungirea valabilităţii atestatului de manager energetic se poate face la cererea
posesorului, cu respectarea prevederilor stipulate în Regulamentul pentru atestarea
managerilor energetici.
Atestatul de manager energetic este netransmisibil.

Preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementarea în domeniul Energiei,

Semnătură/ştampilă
 TERMINOLOGIE SPECIFICĂ PENTRU DEZVOLTAREA DURABILĂ

Prof.dr.ing. Adrian RADU

La început de secol şi mileniu, civilizaţia industrială ajunsă la nivelul

globalizării, având puterile uriaşe conferite de ştiinţă şi tehnologie, se confruntă
totuşi cu probleme foarte serioase. Adaptate situaţiei dar păstrându-şi integral
caracterul dramatic, cuvintele lui Hamlet se potrivesc momentului în forma „a fi sau
a nu mai fi”. Salvarea mai poate fi încă posibilă numai pe calea dezvoltării durabile.
Aceasta este unanim considerată ca singura “ieşire de siguranţă” pentru a evita o
prăbuşire apropiată întrerupând procesele de autodistrugere şi a se sustrage
destinului trist pe care l-au avut toate civilizaţiile precedente, după lungi perioade
de un uimitor progres. Desigur omenirea este ameninţată de multe pericole
(pandemii, meteoriţi, cutremure, vulcani, accidente nucleare etc.) dar cele care
decurg din degradarea mediului şi epuizarea resurselor sunt cele mai importante,
fiind extinse asupra întregii planete şi practic ireversibile. Conceptul dezvoltării
durabile renunţă la lupta cu natura în schimbul prieteniei cu aceasta, căutând să
frâneze orice proces susceptibil de a aduce prejudicii generaţiilor viitoare şi să
repare tot ce se mai poate. Este o manifestare de solidaritate peste limitele unei
vieţi, dovadă a maturităţii civilizaţiei noastre în era globalizării şi căutărilor
extraterestre. Sunt necesare grabnic schimbări profunde în sferele activităţilor
industriale, economice, educative, culturale, administrative, politicii, ştiinţei şi
tehnologiei revenindu-le un rol hotărâtor. Pe acest drum, înainte de toate, este
nevoie de un alt mod de a gândi şi de alte atitudini, în spiritul “thinking globally,
acting locally”. Totul trebuie făcut rapid, din mers. Au de învăţat copiii dar şi cei
maturi, pentru a nu fi expuşi să devină, de la o zi la alta, incompatibili cu exigenţele
locului unde muncesc sau, ceea ce este mai grav, suferinzi de “sindromul
managerului depăşit”, care blochează şi îmbolnăveşte un întreg sector, ducându-l
la eşec.
Sub presiunea situaţiei existente, se construieşte o bază corectă de gândire
şi se adoptă repere sintetice de orientare, având rol catalizator în activitatea
inginerească. Importanţa lor este excepţională în construcţii deoarece acestea sunt
utilizate cel mai îndelung. De regulă, nu mai este timp să apară cuvinte noi şi se
adoptă frecvent expresii în care termenii vechi primesc uneori semnificaţii
suplimentare, încă neincluse în dicţionare. Caracteristic este că în engleză a fost
introdusă sintagma “sustainable development”, iar în franceză “développement
durable” preluată în română prin “dezvoltare durabilă” (existând şi variantele viabilă
sau sustenabilă, care ar fi fost mai aproape de sensul dorit). Alţi termeni sau
expresii mai puţin cunoscuţi sunt: masivitate (greutate) virtuală, dematerializare,
materiale ecologice, energie înglobată, energie primară, secundară şi finală,
exergie, anergie, materiale energofage. imobile cu consum redus de energie, case
pasive, audit energetic etc.

● Masă sau greutate virtuală

Orice obiect are o masă de m (kg) dar realizarea lui implică folosirea unor
materii prime având masa totală m1. În plus, se utilizează şi o cantitate de energie
obţinută prin arderea unei mase m2 de combustibili fosili. Astfel apare masa
virtuală mv a produsului, care rezultă după ce se scade masa m3 (ceea ce poate fi
utilizat din deşeurile recuperate după dezafectare sau din produsul de fabricaţie):
m v = m 1 + m2 – m 3 [kg]
 Desigur este o exprimare neobişnuită dar interesantă, deoarece sugerează
intuitiv importanţa agresiunii exercitată de orice proces de producţie. Ea poate fi
comparată cu ajutorul unui indice de impact specific:
i = mv / m [-]
Plaja de variaţie este vastă, în funcţie de produs, tehnologie şi modul de
valorificare a deşeurilor. Astfel /1/ pentru confecţionarea unui “cip” de 2 grame,
care se montează într-un calculator sau alt dispozitiv electronic, se consumă peste
1700 grame de materii prime, raportul “i” fiind 850. Pentru un automobil, acest
raport este 2. Valoarea minimă rezultă în cazul chirpicilor (i =1). O evaluare mai
corectă se obţine considerând şi durata de utilizare “t” a bunului respectiv, ţinând
seama de uzura lui fizică sau morală, care poate fi de 5…10 ani la un cip, de 20 de
ani la un automobil şi de 50 sau chiar mai mulţi ani la un imobil. Rezultă un indice
corectat
i’ = i / t
exprimat în kg/kg·an.
Nu există decât puţine date statistice cu privire la valorile mv, i , t şi i’. Un
coeficient de corecţie suplimentar poate fi utilizat pentru a ţine seama de
nocivitatea masei virtuale prin epuizarea de resurse, degradări şi poluare, de
exemplu cazul extracţiei aurului (poluare cu cianuri) sau al îngrăşămintelor pe bază
de fosfaţi (halde, deşeuri, fosfoghips radioactiv). Într-un articol recent, Eric D.
Williams, de la Universitatea ONU, din Tokio a scris: „The environmental footprint
of the device is much more substantial that its small physical size would suggest”.
Dacă se adaugă şi consumurile în perioada de exploatare, se obţin rezultate
impresionante.
O astfel de abordare ar putea aduce date foarte interesante în construcţii. În
primul rând ar trebui stabilite valorile mv pentru diverse materiale utilizate şi apoi
pentru variate tipuri de clădiri civile şi lucrări inginereşti, ţinând seamă şi de ceea
ce se consumă ulterior cu prilejul reparaţiilor capitale. Rezultatul obţinut, împărţit la
durata medie de viaţă a construcţiei, dă numai un indicator parţial i’ la care mai
trebuie adăugat indicatorul corespunzător consumului anual de energie în
exploatare ie’. Astfel indicatorul final pentru construcţii ar fi:
ic’ = i’ + ie’
exprimat în kilogram/an şi cel mai bine, cu valori specifice, în kg/m2a. Este o
operaţie laborioasă dar care se justifică deoarece numai în acest fel s-ar aprecia
corect masa virtuală a construcţiilor despre care în prezent ştim doar că au mase
reale între 200 ... 300 kg/m3.

● Dematerializare

Această noţiune a apărut recent, deoarece utilizarea din ce în ce mai

intensă a materialelor şi energiei contribuie la degradarea mediului şi la epuizarea
resurselor neregenerabile /2/. Termenul dematerializare înseamnă descreşterea
cantităţilor de materiale incluse în circuitul de producţie industrială şi de generare a
energiei. Astfel, a fost adoptată expresia „decarbonarea energiei” prin folosirea
resurselor regenerabile. Ideea se reflectă în declaraţiile „Clubului pentru factorul
10” /3/, care argumenta că această descreştere trebuie să fie de zece ori şi a dat
loc la multe controverse, unii apreciind că diminuarea necesară ar fi de 100, alţii
mult mai mică. Se poate face o legătură şi cu propunerea lui Weizsäker /4/, că în
următorii 50 de ani, când populaţia Terrei va creşte de la 6 la 9 miliarde iar nevoile
se vor egaliza, supravieţuirea cere ca eficienţa să sporească de cel puţin patru ori.
Pentru un produs oarecare contează: indicele de impact, cantitatea care se
produce anual şi trebuie acţionat pentru: concepţii îmbunătăţite, tehnologii mai
eficiente, utilizarea resurselor regenerabile sau disponibile în cantităţi practic
nelimitate, diminuarea consumurilor specifice în exploatare, folosirea deşeurilor şi
recuperarea materialelor din obiecte dezafectate. Toate sunt obiective principale
ale progresului tehnic.
Prin volumul uriaş al producţiei de energie din combustibili fosili, acesta este
domeniul în care dematerializarea este deosebit de importantă. Un exemplu
interesant este dat de Islanda, ţara în care se produce electricitate folosind apa
fierbinte a gheizerelor şi cu ea se hidrogen utilizat la transporturile în comun. Se
dezvoltă şi centrale hidroelectrice cu ajutorul unor gheţari care se topesc acum cu
viteză accelerată. In curând, islandezii îşi propun să devină exportatori de hidrogen
în vederea propulsării vapoarelor. In SUA, Franţa, Germania şi Japonia se dezvoltă
intens pilele de combustibil, care utilizează hidrogen rezultând energie electrică
fără ardere şi fără degajări de CO2.
Dematerializarea poate fi un impuls pentru modificări favorabile în industrie.
Iată două exemple banale. În componenţa vehiculelor rutiere există subsistemul de
evacuare a gazelor emise şi de atenuare a zgomotului. La autoturismele Dacia
1300, acum scoase din fabricaţie dar încă prezente pe arterele de circulaţie, tobele
şi ţeava de eşapament trebuie înlocuite anual deoarece se corodează. Circa 30 kg
de material (metal şi azbest), fără a ţine seama de masa virtuală, se transformă
periodic în deşeuri. Pe parcursul a 20 de ani de utilizare a automobilului, masa lor
ajunge să fie aproape egală cu cea a metalului din caroserie şi motor! Nenumărate
exemple există la tot pasul şi găsirea lor poate constitui o temă de debut pentru
orice curs de pregătire. În cadrul preocupărilor pentru dezvoltare durabilă,
dematerializarea poate fi obţinută prin îmbunătăţirea concepţiei subansamblului
respectiv şi a calităţii cu care ajunge acesta pe piaţă. Este interesant de remarcat
că dematerializarea vine în acest caz în contradicţie cu rentabilitatea fabricantului.
Plecând de la calitatea mai slabă, acesta cheltuieşte mai puţin şi vinde mai mult,
transferând dezavantajele în sarcina cumpărătorului şi asupra mediului
înconjurător, de unde sunt preluate resursele neregenerabile şi unde sunt
acumulate deşeurile. Contradicţia între economic şi ecologic se manifestă atunci
când se fac analize parţiale, fără a ţine seama de costurile care includ exploatarea
şi întreţinerea pe durata de viaţă (LCA - life cycle asessment). Problema trebuie
examinată pe ansamblu şi în cadrul unui mecanism economic, conceput pentru a fi
favorabil dezvoltării durabile.
Dematerializarea este un argument şi pentru valorificarea deşeurilor prin
reciclare (sticle, metale, hârtie, cărămidă, beton etc.), compostare (resturi
alimentare) sau incinerare (cauciuc, lemn). Un efect contrar este când se fură şi se
sparg capace de canalizare, ţevi şi alte elemente metalice încă utile, pentru a fi
vândute centrelor de achiziţie… Din păcate, cu excepţia hârtiei şi a bateriilor auto,
aproape nimic nu se colectează pentru reciclare.

● Materiale ecologice

Materialele ecologice se disting prin aceea că nu dăunează mediului

înconjurător şi oamenilor. Plăcile de azbociment, ferodourile cu azbest, rocile uşor
radioactive, anumite feluri de vopsea, sursele de COV (componente organice
volatile) şi altele care poluează nu pot fi încadrate în această categorie favorabilă.
Prin asimilare cu denumirea de cărbune alb, dată surselor hidroelectrice, se
utilizează termenul de „material alb” pentru cazul când nu se consumă resurse
neregenerabile. La fel, prin împrumut, există şi denumirea de „material verde” care,
ca şi o plantă, nu implică degajări de bioxid de carbon. Astfel lemnul şi produsele
agricole, care absorb CO2 în perioada de creştere a plantelor, nu degajă mai mult
din acest gaz când sunt arse, ceea ce justifică utilizarea lor pentru înlocuirea
combustibililor fosili. Şi totuşi acestea generează alte câteva substanţe nocive dacă
ard.
Puţine produse pot fi 100% verzi dar industria occidentală se orientează în
această direcţie. Astfel apar compozitele la care armarea este asigurată cu fibre
vegetale. Toate produsele organice naturale se degradează îndată ce mor. Pentru
a împiedica poluarea cu mase plastice, se caută soluţii sub forma materialelor
biodegradabile. Idealul ar fi să se poată produce materiale care nu se degradează
atâta vreme cât sunt folosite, dar care să poată fi restituite mediului înconjurător,
când nu mai sunt utile.

● Energie înglobată. Materiale energofage şi imobile cu consum redus de

energie

Există un „cost energetic” al materialelor, referitor la realizarea lor industrială

(fig. 1). Când acest preţ este mare, se adoptă calificativul „energofag”, denumire
menită să sensibilizeze publicul. La o apreciere corectă, este necesară
caracterizarea pe durata de viaţă a produselor finale: vehicule, instalaţii industriale,
clădiri etc. În mod greşit, utilizarea materialelor de izolare termică eficiente (pâslă
minerală, polistiren expandat) a fost limitată drastic în anii 1970-1980, pe criteriul
că sunt energofage, cerând la fabricaţie cantităţi importante de energie dar
neglijând efectul benefic preponderent pe care acestea îl au în perioada de
exploatare a construcţiilor. La rândul său, aluminiul, pentru a cărui producere este
necesară multă energie, prezintă avantajul că nu se distruge prin oxidare, putând fi
reciclat. Cândva, în viitor, tot necesarul de aluminiu va putea fi asigurat numai prin
reciclări. Trebuie observat că pentru confecţionarea unei folii de aluminiu (ρ = 2690
kg/m3) reciclat, se consumă numai 15,6 MJ/kg faţă de 170 MJ/kg în cazul când se
recurge la aluminiu nereciclat.

Fig.1 Energia înglobată (Ev) în materiale de construcţie, după Horst Arndt: Holtz-
lemn; Zst- izolaţie termică din celuloză; HWL- plăci fibrolemnoase; Gips- ipsos; KS-
silicocalcar; GB- beton celular; Mifa- vată minerală; PS- polistiren expandat; PB-
beton poros; GF- vată de sticlă; DSB- beton dens; Z- cărămidă; STB- beton armat;
PUR- spumă de poliuretan; K- var (în MJ/t); ZT- ciment (în MJ/t); LZSB- beton uşor
cu adaosuri poroase. Sunt indicatori care se modifică permanent ca urmare a
progresului tehnologic
 Studii statistice efectuate în ţările dezvoltate scot în evidenţă ponderea mare
a energiei care se consumă în clădiri care nu au scop productiv (fig. 2), situaţie care
se reflectă în nivelul ridicat al cheltuielilor şi în emisiile anuale de CO2. O analiză
efectuată în Anglia, publicată în /6/, după Digest of UK Energy Statistics, evidenţiază
următoarea repartiţie a consumului anual de energie: construcţii 46%, industrie,
agricultură şi transporturi 44%, producţia de materiale de construcţie 10%.
In figura 3 se prezintă o comparaţie între energia înglobată şi energia
consumată în decursul a 25 ani de utilizare a diverse tipuri de construcţie în Anglia,
la nivelul anilor 1975, cu menţiunea că ulterior consumul în exploatare a mai scăzut
iar cel înglobat a crescut, pentru a spori protecţia termică a imobilelor. Totuşi, pe
ansamblu, ponderea consumului în clădiri rămâne foarte mare, deoarece
majoritatea imobilelor sunt vechi.
Astfel a crescut preocuparea pentru diminuarea consumului specific de
energie în clădiri civile, de la 200…300 kwh/m2·a pentru imobilele realizate până în
anii ’70, către 75 kwh/m2·a în prezent. Mai mult, se dezvoltă şi imobile ecologice,
care duc preocuparea pentru eficientizarea energetică până a le face furnizoare de
mici cantităţi de energie electrică curată, folosind celule fotovoltaice montate pe
acoperişuri. Se disting două categorii:
- case cu consum redus de energie (low energy houses), având un
consum de energie finală de ordinul a 50 kWh/m2·a pentru încălzit spaţiile;
- case pasive (passive houses), cu un consum de energie finală care
coboară spre 20 kWh/m2·a, fără a considera prepararea apei calde.

Fig. 2 Repartiţia consumului de energie finală în Suedia. Se observă că sectoarele

rezidenţial şi terţial reprezintă 39% din total
Fig. 3 Comparaţie privind consumul energie în 25 ani de exploatare şi cel înglobat în
alcătuirea clădirilor de locuit din Anglia /6/
Între timp a apărut şi noţiunea de casă cu consum foarte redus de energie
demarate în Germania „SUPERNIEDRIGENERGIE HÄUSER”, intermediar între
20…50 kWh/m2·a.
Prin analogie cu vehiculele de transport rutier şi ţinând seama de
echivalenţa energetică (1 litru de combustibil lichid = 10 kWh) aceste imobile sunt
numite şi „case de 2 sau 3 litri”. Este un mod foarte eficient de a atrage atenţia
populaţiei pentru construcţii ecologice, care beneficiază de o protecţie termică
foarte bună, împreună cu alte măsuri: utilizarea energiei solare, geotermale şi
eoliene, recuperarea căldurii pierdute prin aerul viciat etc.

● Audit energetic

Cuvântul englez „audit” înseamnă revizie contabilă, bilanţ sau constatare. În

contextul preocupărilor pentru dezvoltare durabilă, auditul energetic a fost introdus
în SUA, ca o condiţie pentru obţinerea subvenţiilor de stat oferite de Programul
pentru Conservarea Energiei (SSEP), în 1997, apoi pentru garantarea
împrumuturilor. Acum, auditul energetic înseamnă identificarea şi cuantificarea
scurgerilor (consumurilor) de energie, care au loc într-o anumită unitate fizică
(industrie, clădire, instalaţie). În /7/ se precizează că auditul energetic stabileşte
intrările de electricitate, gaz, petrol, cărbune, abur şi modul în care acestea sunt
folosite pentru iluminare, încălzire, condiţionarea aerului şi producţie. Auditul
energetic trebuie să stabilească modalităţi eficiente pentru economiile de energie şi
reduceri de cheltuieli ca urmare a investirii în măsurile de conservare a energiei. În
normativele aprobate de MLPTL, NP 47, 48 şi 49/2000 se introduce o defalcare în
trei componente:
- expertizarea termică în care se stabilesc caracteristicile termotehnice ale
clădirilor (elemente de construcţii şi instalaţii) şi consumurile de energie pentru
satisfacerea exigenţelor de funcţionare normală;
- certificatul energetic prin care, plecând de la expertiza energetică, se
stabileşte „calitatea energetică” a construcţiei şi se acordă un calificativ. Certificatul
energetic devine obligatoriu în multe situaţii;
- auditul energetic prin care se prezintă soluţii pentru reducerea
consumului de energie în clădiri.

*
 * *

Din sfera principiilor, sub presiunea timpului care se scurge, dezvoltarea

durabilă trebuie să se concretizeze în acţiuni cu efecte în multe domenii şi, în mod
special, cu privire la reducerea consumurilor de energie obţinută prin arderea
combustibililor fosili. Pentru aceasta, inginerilor le revin mari responsabilităţi. Deşi
cercetarea ştiinţifică mai poate aduce importante rezultate în domeniul valorificării
energiilor regenerabile, totuşi soluţiile tehnologice care pot fi aplicate imediat,
există şi ar trebui introduse fără întârziere, cu sprijin guvernamental.
În sinteză, pot fi reţinute patru concluzii dominante.
- Ne aflăm la începutul procesului de tranziţie spre dezvoltarea durabilă care
se impune cu maximă necesitate şi urgenţă iar transformările necesare trebuie să
pătrundă în toate sectoarele de activitate, începând cu energia şi educaţia
populaţiei.
- Modificările care se impun trebuie realizate în timpul generaţiei actuale.
Altfel va fi prea târziu.
- De cele mai multe ori, beneficiile nu apar numai acolo unde sunt cerute
investiţiile. De aceea, statul şi structurile internaţionale trebuie să se implice
substanţial prin legislaţie, mecanism economic şi sprijin financiar.
Trecerea spre dezvoltarea durabilă este un proces de amploare planetară,
realizabil simultan prin cooperarea tuturor ţărilor, deoarece efectele asupra
mediului natural nu cunosc limite impuse de graniţe. Este poate cel mai important
aspect al globalizării. Suntem toţi într-o singură, unică ambarcaţie.

Bibliografie

1. Cordelia Sealy – Materials today, (2003), April

2. Semida Silveira – Buildings Sustainable Energy Systems, (2001),
Svenskbyggtjänst & Swedish National Energy Administration
3. Factor 10 Club – The International Factor 10 Club’s Statement to Governmental
and Business Leaders; A ten fold leap in energy and ressource efficiency,
Wuppertal Institute for Climate, Environment and Energy, Germany, 1997
4. Ernst Ulrich von Weizsäcker – Hiperautomobilul şi casa pasivă: viaţa şi munca
în secolul ecologic, Deutschland, 1/2000
5. Horst Arndt – Wärme- und Feuchteschutz in der Praxis (1996) Verlag für
Bauwesen, Berlin
6. John Connaughton (1992) – Real low-energy buildings: the energy cost of
materials, Blackwell Scientific Publications
7. Albert Thumann – Handbook of Energy Audits, Fairmont Press, SUA, 1995
 Exemple - capitolul „Finanţarea proiectului”
1. Se consideră un proiect în valoare de 45 um unităţi monetare care se
desfaşoară pe doi ani. Repartiţia cheltuielilor este: 25 u.m în primul an şi 20
u.m în al doilea an. Pentru produsul realizat se preconizează o durată
economică de viaţă de 5 ani. Valoarea producţiei anuale este de 55 u.m, iar
valoarea cheltuielilor anuale pentru produs este 40 u.m.
Se cere să se determine valoarea actualizată VA pentru o rată de
actualizare r  15% . Pentru calculul se completează tabelul 1, iar valoarea
VA se determină cu expresia
Tabelul 1
Cheltuieli Venituri
Coeficient
de
Anul de de din
discontare investitii
producti totale Cactualizate producţie
totale Vactualizate
e
1 0.8695 25 25 21.74 -
2 0.7561 20 20 15.12
3 0.6575 40 40 26.3 55 55 36.16
4 0.5717 40 40 22.87 55 55 31.44
5 0.4972 40 40 19.89 55 55 27.35
6 0.4323 40 40 17.29 55 55 23.78
7 0.3759 40 40 15.04 55 55 20.67
245
Total 45 um 200 um 138.25 um 275 um 275 um 139.4 um
um

VA  Vat  Ca  139,4  138,25  1,15 u.m

2. Reanalizarea cazului prezentat în tabelul 1, pentru înca două rate de

actualizare diferite, este prezentată în tabelul 10.1, în ipoteza că valoareare
ziduală este nulă VR  0 .
Tabelul 2
r[%] VNA [u.m.]
10 8,05
15 1,15
20 -3,56
 Rezultatele prezentate arată puternica influenţă pe care o are valoarea
ratei de actualizare r asupra indicatorului VNA.
Se observă creşterea valorii VNA în cazul în care finantaţorul accepta
scăderea ratei de actualizare.

În tabelul 3 este prezentată situaţia în care, pentru cazul prezentat în

tabelul 1, cu valoarea reziduală nulă, VR  0 , se poate accepta că durata de
viaţă economică poate fi prelungită cu un an, în ipoteza ratei de actualizare
r  15% . Se observă că s-a apelat la calculul fluxului monetar FM şi a
fluxului monetar actualizat FMA .

Tabelul 3
anul Cheltuieli Venituri FM [u] Coeficient FMA FMA
totale[u] totale[u] de [u.m.] cumulat
discontare
1 25 -25 0,8615 -21,74 -21,74
2 20 -20 0,7561 -15,12 -36,86
3 40 55 15 0,6575 9,86 -27
4 40 55 15 0,5717 8,57 -18,42
5 40 55 15 0,4972 7,46 -10,96
6 40 55 15 0,4323 6,49 -4,47
7 40 55 15 0,3759 5,64 1,15
8 40 55 15 0,3269 4,9 6,06
Total 285 um 330 um 45 um 6,06 um

VNA  6,06 u.m

Tabelul 10.2 pune în evidenţă necesitatea actualizării fluxului monetar: valoarea neactualizată
este 45 u.m, iar valoarea actualizată este de numai 6,06 u.m.
 3. Se doreşte achiziţionarea şi montarea pe o casă a unei instalaţii de producere a energiei
electrice prin efect fotovoltaic. Instalaţia va funcţiona în paralel cu reţeaua, proprietarul plătind în
continuare diferenţa dintre energia electrică consumată şi energia electrică produsă. Instalaţia are
durata de viaţă de 15 ani. Consumul mediu anual are valoarea de 100 u.m, iar preţul instalaţiei, cu
montaj cu tot, este de 300 u.m. În medie pe an instalaţia produce 50% din consum. Se consideră
ca instalaţia a fost montată spre sfârşitul anului şi nu a produs energie în anul de montaj.
Întreţinerea instalaţiei costă în primul an 2 u.m, în cel de-al 2-lea 4 u.m, iar în restul anilor 6 um
pe an.
Tabelul 7.3
an 0 1 2 3 - 15
valoare consum 100 100 100 100/an
vechi
cheltuieli cu 300 2 4 6/an
instalatie
valoare consum nou - 50 50 50/an
Economie -400 48 46 44/an

Se observă că în anul 0 există o pagubă, rezultatul fiind negativ. În tabelul 8.6 este prezentat
calculul fluxului monetar pentru o rata de actualizare r=5%, considerând calculele efectuate în
unităţi monetare.

Tabelul 7.4
an 0 1 2 Anii 3 - 15
economia Et -400 48 46 44/an
Coeficient cumulativ de discontare:
10,3796 - pentru anul 15
coeficient de
1 0,9524 0,907 1,8594
discontare
- pentru anul 2
8,5202
economia
actualizată Ea -400 45,72 41,72 44  8,5202  374,89
VA -400 -354,28 -312,56 62,33

4. Pentru cazul prezentat în tabelul 9.2, fluxul monetar actualizat cumulat îşi schimbă
semnul între anul 6 şi anul 7, iar durata de recuperare, T este:
4.47
T  6 (7  6)  6,8 ani
1,15  4,47

5. Se consideră proiectul al cărui flux monetar este prezentat în tabelul 9.2. Valoarea
proiectului este de 45 u.m din care 15 u.m surse proprii, 10 u.m sunt un împrumut de la
bancă şi 20 u.m (44%) sunt finanţare nerambursabilă printr-un Program Naţional.
În anul 1 sunt necesare 20 u.m, care sunt acoperite din sursele proprii şi
împrumutul de la bancă. Din rezultatele financiare ale anului 1 se decontează 20 u.m
programului naţional care acoperă astfel cheltuielile din anul 2.
 6. Împrumutul de la bancă are dobânda de 20 % şi un an de graţie. Datorită anului
de graţie, suma iniţială datorată băncii este:
I d  10  cd  10  1,44  14,4 um
unde c d este coeficientul de dobândă compusă pentru 2 ani. Considerând că
rambursarea se face în 5 ani, valoarea ratei anuale este:
C f  I d  cr  14,4  0,3344  4,8 u.m/an
unde c r este coeficientul de recuperare al capitalului pentru dobânda de 20% şi 5 ani.
Valorile obţinute prin finanţări externe se scad din cheltuielile efectuate în anii respectivi,
iar cheltuielile financiare anuale C f se adaugă la cheltuieluile de producţie.

r = 15% Tabelul 9.3

Anul Cheltuieli Venituri Flux Coeficient de FM FM
totale totale monetar discontare actualizat actualizat
[um] [um] FM [u] cumulativ
1 15 -15 0,8695 -13,04
2 0 0 0,7561 0 -13,04
3 44,8 55 10,2 0,6575 6,71 -6,33
4 44,8 55 10,2 0,5717 5,83 -0,5
5 44,8 55 10,2 0,4972 5,07 4,57
6 44,8 55 10,2 0,4323 4,41 8,98
7 44,8 55 10,2 0,3759 3,83 12,81
8 40 55 15 0,3269 4,9 17,71
Total 17,71 um
VNA = 17,71 um

Se observă eficienţa finanţării nerambursabile obţinută de la un Program Naţional

– vezi şi tabelul 9.2 unde proiectul este autofinanţat integral.

7.

 Dacă impozitul pe profit este de 25%, atunci fiecare leu plătit ca dobândă scade
profitul cu 1 leu, dar şi impozitul cu 0,25 lei, rezultând astfel că se plăteşte real
numai 0,75 lei.

 Dacă s-a contractat o datorie cu rata dobânzii de 15%, impozitul pe profit este
25% şi organizaţia are 0,1 % cheltuieli administrative pentru datoriile
contractate.atunci rata datoriei are valoarea:

100  25 15  0,1

Rd    0,1132 u.r.
100 100

în loc de 0,15 u.r, dacă s-ar fi utilizat direct rata dobânzii contractate.
 8. Se consideră că o organizaţie doreşte să obţină un proiect în valoare de 1500
u.m. Organizaţia are următoarele rezultate anterioare:
- capitalul propriu: CP  3000 u.m
- profitul net: Pn  800 u.m
- autofinanţarea degajată la sfârşitul anului: At  600 u.m
- datorii Dv  500 u.m, la o rată medie a dobânzii de 12%
Noile împrumuturi se vor obţine cu o rată medie anuală a datoriei de15%.
Cu datele cunoscute se poate calcula rentabilitatea financiară a organizaţiei:

Pn 800
Rf    0,267
CP 3000

Varianta A: Finanţare din surse proprii:

- autofinanţare At  600 u.m
- subvenţii nerambursabile de la guvern:

CP1  1500  600  900 u.m

Costul capitalului are valoarea (10.17):

CkA 
900  3000 0,267  500  0,12  0,25
900  3000  500
Varianta B: Finanţare cu împrumuturi:
- valoarea împrumutului este de: De  1500  600  900 u.m
Costul capitalului are valoarea (10.17):

3000  0,267  500  0,12  900  0,15

C kB   0,226
3000  500  900

Conform calculelor, varianta B este de preferat. Orice altă variantă se încadrează

în cele două analizate.

Dacă însă profitul organizaţiei este la jumătatea valorii iniţiale Pn'  400 u.m, rezultă
că rentabilitatea financiară scade la valoarea:
Pn' 400
R 'f    0,133
CP 3000
Iar pentru cele două cazuri analizate, valorile costurilor de capital sunt:

C ' kA 
900  3000  0,133  500  0,12  0,1315
900  3000  500
 3000  0,133  500  0,12  900  0,15
C ' kB   0,135
3000  500  900

Se observă cum s-au apropiat costurile de capital. În aceste condiţii, iar varianta A este
mai bună deoarece organizaţia are o eficienţă mai mică.
Energy Audit at a Romanian Petrochemical
Plant

Transferable Solution
Project Summary
Project Activities
Project Benefits
Lessons Learned
Contact Information

Project Title : Energy Audit and Feasibility Study of Oltchim SA Petrochemical Plant
Leader: SC Oltchim SA, Ramnicu Valcea, Romania
Partner: Robert A. Watts, Consulting Engineering, Annapolis, MD USA
Location: Valcea , Romania
Project Duration: January 2000 - July 2000
EcoLinks Project Investment: Total EcoLinks Project Investment: $91,693:
EcoLinks Grant Support: $50,000; Project Team Cost Share Contribution: $41,693.

Best Practice: Transferable Solution

This project is a Best Practice. Chemical industry plants can easily replicate the
methods and applications tested and demonstrated at Oltchim in this project. Specific
recommendations for saving energy and limiting greenhouse gas emissions are
provided. A method for verifying projected energy savings, which can be used as an
energy management tool in all types of industrial plants, is established. While the
project generates specific analyses relevant to Oltchim, the transferability of the tools
and techniques is high given that the analyses apply to equipment and energy
consumption in general. Further, the energy audit methodologies for the process lines
are transferable to other chemical plant utilizing similar technologies.

61
Project Summary
Romania has experienced a difficult transition from the socialist era. Growth in the
industrialsector must be a priority for Romania in order to improve the overall
economy through increasing company competition and promoting solid investment
opportunities. It is further essential that new and existing industrial activities support
a certain quality of life by meeting international standards for environmental
performance. Improving energy efficiency allows companies to cut operating costs
and reduce greenhouse gas emissions. With the support of an EcoLinks Challenge
Grant, a consortium consisting of Oltchim, a US engineering firm, and a Romanian
consulting firm developed (and tested at Oltchim) a workable methodology and
appropriate technology for increasing energy efficiency.

Oltchim is one of the largest manufacturers of chemicals in Romania. It operates

several plants and produces a variety of products including vinyl chloride, propene
oxide and chlorinated substances. Chemicals production at Oltchim is energy
intensive. The consumption of steam, electricity and natural gas make up 30% of the
company’s operating costs. This energy consumption, in addition to being costly,
leads to high greenhouse gas emissions including nitrous oxide and carbon dioxide.
Local air quality also suffers.

To improve energy efficiency, reduce greenhouse gas emissions, and lower operation
costs this project emphasized two main activities: 1) evaluation of the company’s
energy use, and 2) articulation of energy efficiency measures. The project showed
that an annual reduction of up to 9,000 tons of nitrous oxide and 326,000 tons of
carbon dioxide could be achieved by introducing energy efficiency measures.
Economic benefits of implementing the project recommendations would result in a
savings of $1 million/year in the short-term. Implementing long-term measures
would provide a savings of $1.9 million/year. The payback time for the identified
energy efficiency measures varies from two months to five years. In this next section,
a detailed outline of the project activities is provided. Project benefits, lessons
learned, and contact information are provided in subsequent sections.

Project Activities
This project activities can be divided into two phases: 1) Project Planning and
Training, and 2) Project Implementation. The purpose of these activities was
ultimately to improve energy efficiency at Oltchim by identifying and recommending
corrective measures for reducing greenhouse gas emissions, improving energy
resource conservation and generating economic savings.

Phase I. Project Planning and Training

1. Initiated project

Action: The project began with several meetings to coordinate the different
participants including Oltchim SA, Robert Watts Engineering Consulting, and

62
Petrodesign. Training materials for Oltchim were prepared and a training session was
conducted with Oltchim.

Product(s): 1) Training materials and staff training sessions 2) Staff trained to perform
energy audit activities.

Phase II. Project Implementation

1. Conducted energy audit regarding steam plant operations

Action: The first major step of project implementation was to conduct an energy
audit. The steam plant, one of several plants at Oltchim, was specifically examined.
The equipment was assessed and the steam, air, water, and fuel flows were calculated.

Product(s): 1) Data on energy consumption patterns related to equipment used and

flows at the steam plant contributing to a database on Oltchim energy consumption
and energy losses 2) The following major recommendations for improving the steam
plant were developed:

- boiler s should be converted from methane to methane/hydrogen mixture

(hydrogen is manufactured on-site);
- condensate return pipes should be installed;
- combustion and exhaust air fans should be replaced;
- deaerating equipment should be installed;
- boilers’ automatic control system should be upgraded; and
- heat exchangers should be repaired where necessary.

2. Conducted energy audit regarding process lines

Action: A process audit was conducted which involved measuring and recording
energy consumption at the different divisions and plants at Oltchim including the
chloralkali electrolysis plant, the chlorinated products plant, the vinyl chloride plant,
the polyvinyl chloride plant and the propene oxide plant. The consumption of
electricity, steam, water, and methane gas by each piece of operating equipment was
calculated. The equipment with the highest energy consumption was identified. The
total electricity consumption of each division and installation was then determined
and the daily energy consumption for each division was calculated. To determine
energy loss, the difference between energy delivered and energy consumed for each
division was calculated.

Product(s): 1) Data on energy consumption patterns contributing to a database on

Oltchim energy consumption and energy losses 2) Recommendations for equipment,
electrical substations, and process lines were made. They include:

- adding heat recovery equipment;

- adding certain unit operations to improve entire processes;
- replacement of pumps, fans, compressors, and motors; and
- retiring some electrical substations or disconnecting them and leaving as spare
ones.

63
3. Assessed emissions reductions

Action: The effects of excess energy use on the emission of nitrous oxides and carbon
dioxide were calculated. An analysis of different fuel types used to generate energy
was conducted to determine the most feasible, efficient, and least polluting sources.

Product(s): 1) A report titled, “The effect of power excess on nitrous oxide and carbon
dioxide emissions” 2) New possibility for using less polluting energy source (i.e., fuel
mixture comprising hydrogen).

4. Strengthened technological information

Action: A visit to Reichhold Chemical, a chemical plant in the United States was
organized for Oltchim representativ es from Bucharest, Romania. The purpose of the
visit was to gain knowledge about the practices in the United States.

Product(s): Transferable technology for improving energy efficiency at Oltchim and

other similar chemical plants throughout Eastern and Central Europe.

5. Reviewed legislation

Action: A review of the legislation regarding the generation of steam and electricity
was conducted.

Product(s): Documentation of legislative overview.

6. Implemented and evaluated plan

Action: The findings generated through the energy audit and feasibility study are to be
implemented over the next five years. Based on an evaluation of costs, payback, and
expected life of needed equipment, short-term and long-term plans were generated.
Those improvements t hat can be implemented with minimal cost shall be activated
within one year. Other proposals generated from this project shall be implemented
over a longer term as sufficient funding mechanisms are put into place and sufficient
preparation is done.

Product(s): Short and long-term recommendations for decreasing energy losses.

7. Verified projected energy savings

A method for verifying projected energy savings was then developed. The method
involved seven steps:
1) establish base line from which to measure annual savings;
2) determine new energy use;
3) compare these readings with the base line;
4) determine cost of plant modification;
5) review and evaluate results;
6) calculate emissions reductions; and

64
 7) produce annual report that itemizes costs of plant modifications, annual
savings from plan implementation, emissions reductions, and next steps for
long-term plan implementation.

8. Finalized project

Action: General meeting of all project partners was convened.

Product(s): 1) Final draft of feasibility study.

Project Benefits
Several capacity building, environmental, and economic benefits can be asserted from
applying the methodology and technologies developed and tested in this project.
They are described below.

Capacity Building Benefits

The framework established through this project indicates several benefits that
empower the appropriate setting for improving energy efficiency at Oltchim and other
plants with similar needs. First, this project established a good working arrangement
between Oltchim and an US firm that may be applied to future projects that also
provide environmental and economic benefits. Second, the project outlines a training
program through which Oltchim personnel acquired sufficient knowledge and skills to
perform energy audits in their plants as well as for other similar companies. The
training designed and implemented in this project improves the capacity for
implementing energy efficiency measures.

Environmental Benefits

The overarching environmental benefit of this pr oject is the reduction in energy use.
The fuel that is used to generate electricity and steam is reduced which then limits the
emission of CO2 and NOx. With the implementation of the project recommendations,
an annual reduction of up to 9,000 tons of nitrous oxide and 326,000 tons of carbon
dioxide would be achieved. This contributes to the global effort to reduce greenhouse
gas emissions and to avoid wasteful use of non-renewable resources.

Economic Benefits

Several economic benefits are derived through the implementation of the

recommendations outlined in this project. The implementation of the short-term
measures established by this project would allow a savings of $1 million with varied
pay back periods. The implementation of the long-term measures would provide a
savings of $1.9 million. Table 1., Examples of identified energy saving measures -
financial data, presents examples of energy saving measures, their costs, expected
annual savings and a payback period.

65
Table 1: Examples of identified energy saving measures – financial data

Energy saving Investment Annual savings Simple

measure outlays ($) ($/year) Payback
Time (years)
Single boiler 100,000 173,000 0.6
conversion to CH4/H2
mixture1
Replacement of 84,000 120,000 0.7
combustion and
exhaust air fans 2
Adding waste water 280,000 372,000 0.8
heat recovery system
to waste water
discharge line 3
Adding heat recovery 250,000 230,000 1.1
furnace at
dichloroethylene
cracking furnace4
Pump replacement at 980 2,100 0.5
chlorine removal plant

Lessons Learned
Some lessons were learned during this project. Aside from the obvious learning that
took place during this project in terms of developing concrete recommendations for
improving energy efficiency at Oltchim, the following points represent empirical
findings based on project implementation experience. They are additional insights for
those seeking to apply the methodology and tools to generate the benefits described in
the project.

• Initial meetings in Romania and the site visit to a US chemical plant assisted
with building cooperation amongst the project members.

• Having a record of basic energy requirements and excess energy use is

essential for future planning regarding operations and equipment replacement.

Contact Information
Project Leader:
SC Oltchim SA
Uzinei Street No. 1, 1000 Ramnicu Valcea, Romania
Tel: 011-40-50-734-532/731-519
Fax: 011-40-50-730-885/735-030
E-mail: aql@Oltchim.onix.ro
Contact Person: Mircea Davidoi, Chief Engineer, M.E.A. Department

66
Project Partner:
Robert A. Watts, PE, Consulting Engineer
1021 Boom Court, Annapolis, MD 21401 USA
Tel/Fax: 1-410-266-1446
E-mail: WattsEngr@aol.com
Contact Person: Robert Watts

67