LEGEA PÂRGHIILOR

Prof. Gabriela Gasner

FIZICĂ clasa a VII-a A
Colegiul Tehnic “ Ion Holban”
Iași
Să ne amintim:

Pârghia este o bară rigidă care se poate roti în jurul unui punct fix numit punct de sprijin.

Elementele pârghiei: punctul de sprijin (O), forța activă (F), forța rezistentă (R) și brațele
celor două forte (bF și bR ).

Tipuri de pârghii: de tipul I (balansoarul, balanța, foarfecele), de tipul II (roaba, pedala

de frână, cleștele de spart nuci), de tipul III (penseta, capsatorul)

Momentul forței active este egal cu momentul forței de rezistență atunci când pârghia este
în echilibru.
 Împreună cu copiii am construit pârghii de tipul I (ordinul I )
dintr-o linie de lemn gradată ce are ca punct de sprijin un semicilindru
din lemn.
Experimentul 1. ”Echilibrul”
Etape:
1. La ambele capete ale pârghiei la distanța de
10 cm (bA= bR se așază mai întâi o greutate
(care va constitui forța de rezistență FR) și se
constată că pârghia se dezechilibrează.

Î: Ce trebuie să facem pentru ca pârghia să fie

din nou în echilibru?

2. Se așază și cealaltă greutate de masă egală cu

prima la celălalt capăt.

3. Se echilibrează pârghia și se citește brațul

forței active.

4. Concluzia: la echilibru dacă forța de

rezistență este egală cu forța activă și brațul
forței de rezistență este egal cu brațul forței
active.
Experimentul 2. „Verificarea legii pârghiilor” utilizând tabla SMART

Etape:

1. Elevii selectează o balanță.

2. Apoi agață de-o parte și de alta corpuri de
masa egale, la distanțe egale (brațele forțelor
activă și rezistentă sunt egale)

3. Echilibrează balanța
4. Elevii vin la tabla interactivă și suspendă la diferite distanțe față de punctul de
sprijin (care constituie brațele forțelor), corpuri de masă diferite și încearcă să
echilibreze balanța.
 „Verificarea legii pârghiilor”
utilizând balanțele construite
împreună cu elevii.

Etape:
1. Se așază o greutate de masă m1 cunoscută , a cărei greutate constituie forța de rezistență
FR, la o anumită distanță (notăm nr de diviziuni care reprezintă brațul forței rezistente
bR) .
2. Se așază o greutate de masă m2 > m1 , a cărei greutate acționează ca o forța activă FA
astfel încât să echilibrăm balanța. Notăm distanța, care constituie brațul forței active, bA.
3. Se calculează produsul bR x FR și bA x FA și se constată că la echilibru sunt egale.
Concluzii :

Forța activă devine tot mai mică dacă îi crește brațul (putem ridica o stâncă foarte grea
cu ajutorul unei scânduri pe post de pârghie).