Citeşte cu atenţie următoarea povestire:

Fetiţa cu fundiţe desprinse din cer

de Emilia Plugaru  
 O pică tură de cer că zu pe pă mâ nt şi pe locul unde că zu ră să ri o floricică albastră , albastră - ca cerul.
Soarele o încă lzea, o mâ ngâ ia, floricica era fericită , îi plă cea totul în jur doar că de la un timp i se fă cu sete.
Aştepta cu neră bdare să vină ploaia, dar cerul ră mâ nea limpede şi biata floricică se sufoca de arşiţă , petalele
începură să i se ofilească .
        - Unde e ploaia? întrebă ea pe vecinele sale, însă nimeni nu putu să -i ră spundă . Un trandafir puternic, cu
ră dă cinile lungi, ce sorbea apă de mai în adâ nc, îi spuse că ploaia este adusă de norii tuciurii. Norii tuciurii
nici gâ nd nu aveau să apară , doar un nouraş alb ca laptele se zbenguia de ici colo pe boltă , ba destră mâ ndu-
şi aţele, ba ţesâ ndu-le iară .
        - Mi-e sete, şoptea cu durere floricica albastră . O auzi soarele şi fiindcă nu-şi putea stă pâ ni razele să nu
înfierbâ nte pă mâ ntul, îl rugă pe nouraşul alb să meargă pâ nă la floricică , să o stropească cu câ teva pică turi
de ploaie.
        - Nu pot, îi ră spunse nouraşul, nu sunt un nor de ploaie, misiunea mea e să aduc un pic de umbră , atâ t.
Fră ţiorii cenuşii sunt stă pâ nii ploii, însă ei au plecat în vacanţă la mare.
        - Ce mai aştepţi? îi ordonă soarele. Porneşte spre mare! Adu-ţi fraţii de îndată , altfel acolo jos vor arde,
se vor pră pă di toate florile!
        - Eh, oftă nouraşul, luâ nd drumul spre mare, dacă nimeni nu le ajută pâ nă ne întoarcem, bietele flori
numaidecâ t se vor ofili...
        Spre seară , pe trotuar, nu departe de floricica albastră , câ ţiva copilaşi se zbenguiau, împroşcâ ndu-se cu
apă . Ce mai ţipete, ce veselie! Doar floricelele din gră diniţă ră mâ neau triste. Uneori câ te un strop ajungea
pâ nă la ele, dar după o asemenea arşiţă , cu ce te poate ajuta o singură pică tură ?
        Biata floricică nu avu noroc nici de atâ t. Unui hulubaş1 ce tocmai îşi ră corea picioruşele într-o bă ltoacă i
se fă cu milă , îşi încă rcă ciocul şi merse spre ea, însă ... neîndemâ natic fiind, pică turile că zură ală turi. Mai
încercă o dată , încă o dată , fă ră succes şi se lă să pă gubaş.
        - Mi-e sete…, şoptea la nesfâ rşit floricica.
        Brusc o fetiţă se opri din joacă :
        - Linişte! strigă ea. Aţi auzit?
        - Ce să auzim? Nu am auzit nimic, râ seră copiii.
        - Cineva ne cere ajutor! Ascultaţi, fiţi atenţi, cineva plâ nge, zice că îi este sete, chiar nu auziţi?
        - Lasă poveştile! o sfă tui un bă ieţel. Să ne continuă m jocul!
        - Priviţi! alergă fetiţa spre flori. Iată cine are nevoie de ajutor! În timp ce noi irosim apa - ele se usucă de
sete. Eu plec după stropitoare!
        Fetiţa reveni şi udă toate floricelele. Vă zâ nd-o atâ t de vrednică , de bună la inimă , cerul îi dă rui o
pereche de fundiţe albastre, iar soarele îi auri pă rul. De atunci toată lumea o alintă zicâ ndu-i “fetiţa cu pă rul
de aur şi fundiţe desprinse din cer”, iar floricelele îi zâ mbesc ori de câ te ori trece pe ală turi.
1-porumbel

 Subiectul I - Înţelegerea textului

 1. Ră spunde în scris la urmă toarele întrebă ri: (20p)
a. Care este titlul şi autorul textului citit?
b. Care sunt personajele principale ale lecturii?
c. Cine se afla în suferinţă şi care era suferinţa acesteia?
d. Cine trebuia să aducă ploaia? De ce nu au adus-o?
e. Cine a auzit prima dată şoaptele îndurerate ale florii albastre şi ce a fă cut acesta?
f. De ce nouraşul alb nu i-a dat apă floricelei? Ce a fă cut acesta prentru a o ajuta?
 g. Cine a mai încercat să o ajute pe floricica albastră şi de ce nu a reuşit?
h. Ce înseamnă că porumbelul era “neîndemâ natic” şi că “s-a lă sat pă gubaş”?
i. Cine a ajutat-o pe floricică pâ nă la urmă ? Ce a gâ ndit aceasta?
j. De la cine şi ce recompense a primit fetiţa?

2. Transformă în povestire fragmentul scris în chenar.

3. Arată în câ teva râ nduri ce învă ţă turi se pot desprinde din text.

 Subiectul II - Elemente de construcţie a comunicării

1. Scoate cuvintele subliniate din text şi ală tură -le câ te un cuvâ nt/expresie cu acelaşi sens.
2. Scrie două comparaţii, prezente în textul citit.
3. Scrie cuvintele urmă toare: mare, iunie, floricică , şcoală , în cazurile în care trebuie să fie scrise cu
literă mare fără să se gă sească la început de propoziţie şi explică fiecare caz. (Nu este obligatorie alcă tuirea
de propoziţii. Se permite adaptarea formei, eventual adăugarea de litere sau cuvinte)
4. Scrie şase cuvinte din familia cuvâ ntului floare.
5. Alcă tuieşte câ te o propoziţie cu fiecare din cuvintele: ia, i-a, ea.
6. Explică semnele de punctuaţie din textul:
       ,, - Linişte! strigă ea. Aţi auzit?’’
7. Analizează pă rţile de vorbire cunoscute din urmă toarea comunicare:
Frăţiorii cenuşii sunt stăpânii ploii, însă ei au plecat în vacanţă la mare.
8. Alcă tuieşte o propoziţie care să fie formată în ordine din urmă toarele pă rţi de vorbire:
Substantiv propriu+pronume personal+verb+numeral+adjectiv+substantiv.

 Subiectul III - Scriere imaginativă

1. Joc de cuvinte: Gă seşte un cuvâ nt format din câ t mai multe consoane şi câ t mai puţine vocale. Vei
primi atâ tea puncte câ t diferenţa dintre numă rul consoanelor şi cel al vocalelor, dar nu mai mult de 5. Scrie
şi calculul.

2. Scrie o compunere de minim 10 râ nduri cu titlul „Eu sunt un bă iat(o fetiţă ) vrednic(ă )”

Pentru punctaj maxim compunerea trebuie:

 să respecte părţile componente ale unei compuneri;
 să aibă pasaje de descriere, narare şi dialog;
 să aibă o exprimare corectă ;
 să respecte normele de scriere corectă şi de aşezare corectă în pagină ;
 să aibă cel puţin 10 râ nduri;
 să aibă un aspect estetic plă cut;
 să reflecte creativitate, să aibă un conţinut interesant de idei.