ROSTOPASCA

Chelidonium majus- fam. Papaveraceae

Rostopasca sau Negelariţa este o plantă perenă, erbacee, bogat ramificată de la bază,
cu tulpini cu peri lungi si rari si frunze verzi- albastrui, mari, alterne, imparipenate. Florile
plantei sunt galbene de tip 4, cate 3- 8 in umbrele. Rostopasca lasă la locul de rupere un latex
galben- portocaliu.

Partea utilizată in medicină: partea aeriană.

Rostopasca este cunoscuta si sub urmatoarele denumiri populare: buruiana de negi,
crucea voinicului, iarba rândunicii, negelariţa, ai- de- pădure, buruiană- de- cele- sfinte,
buruiană- de – pecingine, calee mare, galbinele, lăptiuga, oiască, paparună, sălăţea, , scânteiţa,
tătărcele.
Rostopasca creşte la marginea drumurilor, lângă ziduri si garduri, pe locuri virane, în
spaţiile verzi din curţi şi pe lângă clădiri, pe locuri umbroase.
1
 Odinioara era numita si iarba- negilor sau negelariţa, căci negii dispareau prin ungerea
cu sucul proaspăt de rostopască.
În vechile cărţi despre plantele medicinale, rostopasca este întâlnita sub denumirile
buruiană- din- cele- sfinte sau buruiene sfinte, care arată de ce prestigiu se bucura ea.
Principiile active pe care le conţine sunt: alcaloizii, ulei volatil, flavonoide, saponozide.
Acţiunea farmacologica: stimulent al funcţiei hepatice, calmant al colicilor hepato-biliare,
coleretic- colagog, sedativ şi narcotic al centrilor nervoşi superiori, antitumoral, dezinfectant şi
cicatrizant. Rostopasca intră în formula ceaiului hepatic. În medicina populară, rostopasca şi-a
găsit numeroase utilizări:
- Sucul plantei este folosit pentru eliminarea negilor şi a bătăturilor şi în vindecarea
pecinginii;
- Se foloseşte împotriva mătreţii;
- Sucul plantei se pune pe bube dulci sau se fac oblojeli la umflături şi scăldături împotriva
durerilor de picioare;
- Se foloseşte contra muşcăturilor de şarpe şi înţepăturilor de insecte;
- Se foloseşte in tratarea icterului, suferinţelor ficatului şi totodată combate constipaţia şi
previne formarea calculilor biliari.
Maria Treben arată că rostopasca are o acţiune diuretică şi purgativă şi o recomadă iîn
tratarea gutei şi a reumatismului. Ca plantă medicinal, rostopasca reprezintă remedial ideal
contra icterului şi în tămăduirea afecţiunilor ficatului. Alexander Grady scrie: Rostopasca are
proprietatea de a calma durerile de ficat, având un effect antispastic, asemănător
papaverinei. Ea contribuie la creşterea secreţiei biliare şi linişteşte durerile de ficat.
S-a constatat că extractele din rostopască au remarcabil efecte antibiotice pe un număr
mare de germeni. Rostopasca, asociată cu sunătoarea, coada şoricelului, menta, turtita mare
sub forma de ceaiuri, prezintă un efect curativ important în afecţiunile ficatului.
Florentin Crăciun, pornind de la principiile active pe care le conţine rostopasca, o
recomandă major în tratarea: hepatitelor cronice, afecţiunilor hepato- biliare, colecistitelor,
dischineziilor biliare.
Rostopasca acţionează degajând caile biliare şi calmează stările de anxietate. Ea are
efecte calmante, provoacă un somn liniştit şi este antispastică. Dr. Fritz Geiger apreciază
rostopasca ca acţionează: calmant, anticolitic şi o indică în tratarea afecţiunilor biliare, hepatice,
şi intestinale.
Curăţind atât sîngele, cât şi ficatul, rostopasca aduce un echilibru metabolismului, ceea
ce asigură o sănătate tot mai bună întregului organism. Rostopasca mai poate fi utilizată în
insuficienţa cardiacă, angină pectorală şi în tumori.
Curăţirea sângelui si regenerarea lui se poate face bând 3 căni de ceai/zi de rostopască,
cu înghiţituri mici, pe parcursul întregii zile. Afecţiunile biliare se pot trata şi bând zilnic o
linguriţă de suc de rostopască diluat cu apă. Pusă in vin, rostopasca vindecă icterul, tratează
2
hemoroizii, şi aşa cum scrie Maria Treben : combate înţepăturile şi senzaţia de cuţite în timpul
urinării. În uz extern rostopasca are o plajă mare de tratamente:
- Sucul plantei elimină negii, vondecă bătăturile şi rănile vechi ca eczemele care întârzie să
se inchida;
- Sucul de rostopască ajută chiar în cazul sângerării retinei şi a dezlipirii ei;
- Cu sucul plantei şi cu unguentul special se tratează tubeculoza pielii;
- Sucul de rostopască s-a dovedit a fi un remediu excepţional în unele cazuri de cancer al
pielii si abcese pe pleoape.

Tratamente naturale si moduri de administrare

1. Sucul proaspăt de rostopască

Frunzele si tulpinile proaspete ale plantei se spală, se usucă şi se storc într-un
storcător electric. Principal, sucul plantei este utilizat în tratarea bolilor de piele: negi, bătături,
pecingine, răni, eczeme, tuberculoză şi cancerul pielii şi contra mătreţii.
La ţară, pecinginea se tratează prin ungerea zonei bolnave sau se spală mai întâi cu
zeamă călduţă de rostopască, iar după aceea se puneau frune pe ea.
2. Ceaiul de rostopască
Infuzia se prepară din 0,5 linguriţe de plante mărunţite, opărite cu 250 ml apă
clocotită. Se ia 1 lingură de ceai la 3 ore.
Recomandări: hepatite cronice, colici hepato-biliari, colecistite, dischinezie biliară,
tuse spastică, hemoroizi.
3. Unguentul pentru tratarea tuberculozei pielii
Se prepară din: 30 g pulbere de rostopască amestecată cu: 15 g de lanolină, 15 g
vaselină şi 10 picături de acid fenic.
După ce se curăţă zona bolnavă, ea se unge cu cu acest unguent. Pansamentul se
schimbă la 2-3 zile.
4. Vinul de rostopască
El se prepară din 30 g rostopască (plantă+ rădăcină), macerate in 500 ml vin alb de
calitate, timp de 2 ore.
După filtrare se pune într-o sticlă brună, ermetic închisă.
Se iau 1-2 înghiţituri/zi pentru a trata afecţiunile hepatice.
5. Ceaiul pentru a trata durerile de ficat
Se porneşte reţeta:
- Rostopască 25 g
- Mentă 25 g
- Roiniţă 25 g
3
 - Turtită mare 25 g
Decoctul se prepară din 1 linguriţă de amestec vegetal bine mărunţit şi omogenizat,
opărit in 250 ml apă clocotită. Din acest ceai se vor bea 2-3 înghiţituri înainte de fiecare masă
pincipală. Ceaiul are rolul de a calma durerile de ficat.