Metode de protecție împotriva accidentelor prin electrocutare
Lucrul cu instalațiile și echipamentele electrice implică apariția pericolului de
electrocutare. Prin electrocutare se înțelege închiderea unui circuit electric prin corpul persoanei electrocutate. Nevoia de protecție umană este enormă, în contextul în care organismul uman este alcătuit din peste 70% apă care este un conductor electric foarte bun, rezistența electrică la nivelul corpului este foarte mică, de nivelul ohmilor. Prin electroșocuri pot apărea leziuni ireversibile ale unor celule și țesuturi: pe lângă spasmele musculare care pot provoca un șoc psihic, la nivelul mușchilor inimii un curent mai mare de 50mA care acționează mai mult de 0,2 sec. poate provoca intrarea în fibrilații a organului, care ajunge să bată la frecvențe de până la 600 batai/minut, fiind imposibilă pomparea sângelui și efectuarea respirației, rezultând producerea unor procese ireversibile precum infarctul. Un alt pericol îl reprezintă arsurile externe, provocate de arcul electric format la atingerea frecvențelor mari (peste 400Hz), care diminuează posibilitatea apariției fibrilațiilor, însă cresc riscul apariției arsurilor. Acestea pot fi și interne, grave, rezultatul efectului Joule. Pentru a se evita astfel de situații în spațiile de muncă, s-au constituit mai multe norme și metode de protecție. O categorie este cea a măsurilor tehnice, care constau în reducerea tensiunii de atingere (tensiunea limită de securitate este de 50V pentru medii uscate și 25Vpentru medii umede), micșorarea intensității curentului electric care trece prin om sau scurtarea duratei acestuia până la valori admisibile. Altă categorie se referă la măsurile profilactice (preventive) precum izolarea și îngrădirea căilor de curent, supravegherea izolației, realizarea din materiale electroizolante(sticlă, hârtie, teflon, cauciuc, polimeri) a carcaselor, manetelor sau altor componente care pot fi atinse, prevederea de blocaje mecanice, electrice, pemiterea manipulării componentelor aflate sub tensiune doar de către personal calificat. Categoria măsurilor organizatorice constă în instructaje privind regulile de securitate, folosirea semnalelor de avertizare, Aceste categorii, menționate anterior, se aplică mai ales pentru prevenirea accidentelor prin atingerile directe, care pot avea loc fie prin atingerea simultană a a unei linii electrice și a pământului( unipolară) sau prin atingerea a două linii electrice (bipolară). La atingerea direct a unei faze, prin corpul omenesc trece un curent mai mic decât în cazul rețelei cu neutral legat la pământ. De aceea, rețelele isolate față de pământ sunt mai puțin periculoase decât cele legate la pământ. Pentru electrocutările provocate de atingeri indirecte se recomandă alte metode de protecție. Acest tip de incident are loc la contactul cu diferite elemente conductive, aflate sub tensiune accidental datorită unor defecte în izolație, uzării, suprasolicitării instalației sau erorilor umane la execuție, sau care poate apărea la desprinderea uneia sau mai multor faze din circuit. În acest caz, metodele principale de protecție constau în legări la pământ (formate din prize de pământ,conductorul principal de legătură la priza de pământ și conductorul de ramificație spre utilajele legate la pământ), legări la nulul de protecție, utilizarea unor tensiuni reduse sau separarea de protecție. Această categorie este cea de bază și măsurile luate pot asigura singure protecția necesară. Pentru a crește gradul de siguranță, atunci când pericolul este ridicat, se adaugă una din metodele suplimentare. Cele mai utilizate din această categorie sunt: izolarea suplimentară, egalizarea și dirijarea potențialelor, deconectarea automata de protecție. Un alt plus de protecție poate fi adus de adăugarea unei alte metode principale, alta decât cea inițială.