Reacţia negativă în amplificatoare

1. Generalităţi
* reacţia = procedeu folosit în circuitele electronice pentru a controla
performanţele (şi funcţiile) acestora; (amplificatoare, oscilatoare, etc.)
* reacţia: aplicarea la intrarea amplificatorului a unei tensiuni sau curent
proporţional cu unul dintre parametrii semnalului de la ieşire, tensiune sau
curent; semnalul de reacţie se aplică peste semnalul de intrare;
* cum apare:
- reacţie neintenţionată:
- introdusă de elemente parazite (ex. C μ );
- ca efect secundar (ex. Re pentru polarizarea TBIP în conexiune
EC);
- reacţia intenţionată – cănd este introdusă prin circuite adecvate în
scopul modificării performanţelor amplificatorului.
* după modul cum se combină semnalul de reacţie cu semnalul de amplificat:
- reacţie pozitivă – când cele două semnale sunt în fază (modulul
amplificării de tensiune creşte);
- reacţie negativă – când cele două semnale sunt în antifază (modulul
amplificării de tensiune scade);
- ambele tipuri de reacţie au aplicaţii.
* schema de principiu:

- presupuneri (aproximaţii):
- transferul direct se face numai prin amplificatorul de bază;
- transferul invers (reacţia) se face numai prin circuitul de reacţie.
* relaţii:
- amplificatorul de bază ( A ): vo = Avia ;
- circuitul de reacţie ( β r ): vr = β r vo ;
- circuitul de comparare (sau de diferenţă) ( C ): via = vi − vr ;
- rezultă: vo = A(vi − β r vo ) , de unde:
 A
vo = vi
1 + βr A

- amplificarea cu reacţie:

A
A' =
1 + βr A
1 + βr A > 1 reacţie negativă;
1 + βr A < 1 reacţie pozitivă;
1 + βr A = 1 oscilator ( vo ≠ 0 chiar dacă vi = 0 ).
- toate cele trei cazuri au aplicaţii în circuitele electronice
* cei doi cuadripoli - A şi β r pot fi cuplaţi în mai multe moduri şi rezultă
patru tipuri fundamentale de reacţie:
- la intrare se compară tensiunile (reacţie serie sau de tensiune) sau
curenţii (reacţie paralel sau de curent);
- la ieşire se eşantionează tensiunea (reacţie paralel sau de tensiune) sau
curentul de ieşire (reacţie serie sau de curent);
- modul de realizare a comparării este independent de modul de realizare a
eşantionării:
- reacţie serie de curent (reacţie serie-serie);
- reacţie serie de tensiune (reacţie serie-paralel);
- reacţie paralel de curent (reacţie paralel-serie);
- reacţie paralel de tensiune (reacţie paralel-paralel);
- toate sunt utilizate.
* analiza circuitelor cu reacţie:
a) prin cuadripoli: se determină parametrii de cuadripol ai circuitului cu
reacţie în funcţie de parametrii de cuadripol adecvaţi ai amplificatorului de bază
şi ai circuitului de reacţie şi apoi se determină performanţele amplificatorului cu
reacţie ca un circuit caracterizat prin parametrii de cuadripol;
- ex. amplificator cu reacţie serie de curent:
 ⎡via ⎤ ⎡iia ⎤ ⎡vir ⎤ ⎡iia ⎤
⎢v ⎥ = [Z ]
a ⎢ ⎥ ⎢v ⎥ = [Z ]
r ⎢ ⎥
⎣ oa ⎦ i
⎣ oa ⎦ ⎣ or ⎦ ⎣iir ⎦
vi = via + vir ii = iia = iir
vo = voa + vor io = ioa = ior
⎡vi ⎤ ⎡ii ⎤
⎢v ⎥ = [Z ]⎢i ⎥ [Z ] = [Z a ] + [Z r ]
⎣ o⎦ ⎣ o⎦
- se calculează apoi mărimile caracteristice: Au , Ai , Z int , Z ies ;
- dezavantaje: nu se pot pune în evidenţă explicit cei doi cuadripoli (cu excepţia
configuraţiei paralel de tensiune); pentru fiecare mărime este necesar un calcul
separat; nu se poate pune în evidenţă efectul global al reacţiei;
b) prin triporţi:

- avantaj: se poate justifica foarte uşor desfacerea buclei de reacţie pentru

calculul performanţelor amplificatoarelor;
c) prin analiza simplificată a celor patru tipuri de reacţie.

2. Influenţa reacţiei negative serie de tensiune asupra performanţelor unui

amplificator

* schema de principiu:
 - amplificatorul de bază caracterizat prin: A∞ , Z ia , Z oa (se neglijează
transferul invers prin amplificator);
- circuitul de reacţie caracterizat prin: β r , Z ir , Z or (se neglijează
transferul direct prin circuitul de reacţie);
- în mod obişnuit: Z ia >> Z ir ; Z oa << Z or (circuitul de reacţie
trebuie să influenţeze cât mai puţin amplificatorul de bază).

a) amplificarea cu reacţie:

vo
A' =
vi
Dar:
Z s Z or
vo = A∞ via = A(Z s , Z or )via
Z oa + Z s Z or
A(Z s , Z or ) - amplificarea amplificatorului de bază ţinând seama de impedanţa
de sarcină şi de încărcarea pe care o produce circuitul de reacţie;

La intrare:
Z ia
via = (vi − β r vo ) (prin divizor);
Z ia + Z ir
Deci:
Z ia
vo = A(Z s , Z or ) (vi − β r vo );
Z ia + Z ir
Se notează:
Z ia
A(Z s , Z or , Z ir ) = A(Z s , Z or )
Z ia + Z ir
(amplificarea amplificatorului de bază cu încărcările pe care le produce circuitul
de reacţie şi sarcina);
Rezultă:

A' =
vo
=
(
A Z s , Z or , Z ir )
(
vi 1 + β r A Z s , Z or , Z ir )
Dacă:
 Z oa << Z or
Z ia >> Z ir A(Z s , Z or , Z ir ) → A(Z s ) → A∞
Z oa << Z s

Observaţii:
1. pentru ca reacţia să fie negativă este necesar ca:

1 + β r A(Z s , Z or , Z ir ) > 1

dacă βr > 0 (factorul de reacţie se obţine, de obicei, prin rapoarte de

rezistenţe), este necesar ca A > 0 , deci amplificator neinversor;
2. modulul amplificării de tensiune scade;

3. stabilitatea amplificatorului cu reacţie este mai bună decât cea a

amplificatorului fără reacţie (dependentă de condiţiile reale de
funcţionare – parametrii tranzistoarelor, PSF, componente pasive,
sarcină, temperatură);

dA' dA β r dA dA 1
= − =
A' A 1 + βr A A 1 + βr A
- dacă reacţia este puternică, adică dacă: β r A >> 1 rezultă:
1
A'≅
βr
b) impedanţa de intrare:

- curentul de intrare este acelaşi prin Z ia şi Z ir (greu de realizat în

practică);
via vo 1
ii = =
Z ia A(Z s , Z or ) Z ia
v v
Z int = i = i A(Z s , Z or )Z ia =
ii vo
A(Z s , Z or )
= [1 + β r A(Z s , Z or , Zia )]Zia =
A(Z s , Z or , Z ir )
 Z ia + Z ir
= [1 + β r A(Z s , Z or , Zia )]Zia =
Z ia
= Zia + Z ir + β r A(Z s , Z or , Z ia )(Z ia + Zir ) =
= Zia + Z ir + β r A(Z s , Z or )Z ia =
⎡ Z ⎤
= Z ia ⎢1 + β r A(Z s , Z or ) + ir ⎥ interpretare
⎣ Z ia ⎦
Dacă: Z ia >> Z ir → Z int ≅ Z ia (1 + β r A) .
Concluzie: impedanţa de intrare este mărită substanţial.

c) impedanţa de ieşire

Se pasivizează tensiunea de intrare iar impedanţa generatorului de semnal

rămâne în serie cu impedanţa de intrare a amplificatorului de bază.

vo − A∞ via vo
io = +
Z oa Z or
Dar, din circuit, pentru vi = 0 :
Z ia
via = − β r vo (divizor de tensiune);
Z ia + Z ir
Deci:
Z ia
vo − A∞ (− β r vo )
Z ia + Z ir vo
io = +
Z oa Z or
Rezultă:

Z oa Z oa
Z ies = Z or = Z or
1 + β r A∞
Z ia 1 + β r A(Z ir , Z g )
Z ia + Z ir

Z oa
Dacă: Z ir << Z ia → Z ies ≅ Z or .
1 + β r A∞
- impedanţă de ieşire foarte mică, amplificatorul se comportă ca un generator de
tensiune la ieşire.

Altfel:
Z oa
Z or
Z oa 1 + β r A∞ ( Z ir )
Z ies = Z or = =
1 + β r A∞ ( Z ir ) Z + Z oa
or
1 + β r A∞ ( Z ir )
Z or Z oa
Z or Z oa Z or + Z oa
= =
Z or + Z oa + β r A∞ ( Z ir ) Z or 1 + β A ( Z ) Z or
r ∞ ir
Z or + Z oa
Z or Z oa
Z ies =
1 + β r A∞ ( Z or , Z ir )

(impedanţa de ieşire fără reacţie, cu influenţa circuitului de reacţie micşorată cu

diferenţa de întoarcere).

3. Influenţa reacţiei negative paralel de tensiune asupra performanţelor

unui amplificator

* schema de principiu:
- reacţia paralel presupune o impedanţă a generatorului de semnal diferită de
zero, altfel reacţia dispare.

* cazul cel mai des întâlnit, reacţia printr-o impedanţă cuplată între intrare şi
ieşire:

Se echivalează circuitul de ieşire pentru a lua în considerare efectul impedanţei

de sarcină:

a) impedanţa de intrare:
 via − vo
iia +
1 i +i Z2 i 1 via − vo
= ia ir = = ia + =
Z int via via via Z 2 via
1 1 ⎛ v ⎞
= + ⎜⎜1 − o ⎟⎟
Z ia Z 2 ⎝ via ⎠
Dar:
Z 2 + Z1 Z ia
vo = A(Z s )via +
Z 2 + Z1 Z ia + Z oa Z s
Z ia Z oa Z s
+ vi ≅
Z ia + Z1 Z 2 + Z1 Z ia + Z oa Z s
Z or
≅ A(Z s )via = A(Z s , Z or )via
Z or + Z oa Z s

(al doilea termen este neglijabil, el reprezintă transferul direct prin circuitul
de reacţie care se neglijează);
Z or
A(Z s , Z or ) = A(Z s ) =
Z or + Z oa Z s
Zs Z or Z s Z or
= A∞ = A∞
Z s + Z oa Z or + Z oa Z s Z or + Z s Z or
- influenţa sarcinii;
- influenţa încărcării circuitului de reacţie.
Rezultă:
Z2
Z int = Z ia
1 − A(Z s , Z or )
- amplificarea de tensiune este negativă;
- importanţa esenţială a celui de al doilea termen;
- impedanţă de intrare foarte mică.
 b) amplificarea de tensiune
- echivalare:

- tensiunea de le intrarea amplificatorului:

Z ia Z1 Z ia
vi ' = vi ; βr =
Z1 + Z ia Z 2 + Z1 Z ia
vo v'
+ i
Z Z1 Z ia
via = 2 = β r vo + (1 − β r )vi '
1 1
+
Z 2 Z1 Z ia
Z or Z oa Z s
vo = A(Z s )via + vi '
Z or + Z oa Z s Z or + Z oa Z s
Z or
≅ A(Z s )via = A(Z s , Z or )via
Z or + Z oa Z s
(al doilea termen se neglijează fiind transferul direct prin circuitul de reacţie)

vo = A(Z s , Z or )[β r vo + (1 − β r )vi ']

Rezultă:
 A(Z s , Z or )
vo = (1 − β r )vi ' =
1 − β r A(Z s , Z or )
A(Z s , Z or ) Z2 Z ia Z1
= vi =
1 − β r A(Z s , Z or ) Z 2 + Z oa Z s Z ia + Z1 Z1
A(Z s , Z or ) Z 2
= vi
1 − β r A(Z s , Z or ) Z1
Deci:
Z 2 β r A ( Z s , Z or )
A' =
Z1 1 − β r A ( Z s , Z or )
Z
- dacă: β r A( Z s , Z or ) >> 1, A' ≅ − 2
Z1
- amplificator inversor; pentru ca reacţia să fie negativă este necesar ca A < 0 ;
- stabilitatea amplificării cu reacţie;

c) impedanţa de ieşire:
- circuitul echivalent:

v
Z ies =
i
v v − A∞ β r v
+
1 i Z + Z1 Z ia Z oa
= = 2
Z ies v v
 1 1 1 − β r A∞ Z oa
= + ; Z ies = Z or
Z ies Z or Z oa 1 − β r A∞
- impedanţa de ieşire este foarte mică;

1 Z + Z or − β r A∞ Z or Z oa + Z or ⎛ Z or ⎞
= oa = ⎜⎜1 − β r A∞ ⎟⎟
Z ies Z or Z oa Z or Z oa ⎝ Z or + Z oa ⎠
1 1
= [1 − β r A( Z or )] sau:
Z ies Z oa Z or
Z oa Z or
Z ies = ( Z oa Z or este impedanţa de ieşire fără reacţie)
1 − β r A(Z or )
comentariu.

4. Influenţa reacţiei negative asupra tensiunilor perturbatoare

* surse:
- zgomote proprii ale componentelor electrice şi electronice;
- modificări ale PSF;
- variaţia tensiunilor de alimentare, inclusiv zgomote suprapuse peste
acestea;
- neliniarităţi ale circuitelor.
* schema echivalentă la ieşire fără tensiuni perturbatoare şi fără reacţie:

Zs
vo = A∞ via = v semnal (tensiune utilă)
Z s + Z oa o

* schema echivalentă la ieşire cu tensiuni perturbatoare şi fără reacţie:

 Zs Zs
vo = A∞ via + ep = vosemnal + vopert
Z s + Z oa Z s + Z oa
vosemnal
- se defineşte raportul semnal/perturbaţie: Rsp = pert .
vo
Observaţie: raportul semnal/perturbaţie se defineşte pentru valoare nominală a
semnalului.
* schema echivalentă la ieşire cu tensiuni perturbatoare, fără semnal util la
intrare şi cu reacţie :

via = −vir = − β r vopert

reactie

Zs Zs
vopert
reactie = Z s + Z oa
ep − Z A∞ β r vopert pert
reactie = vo − Aβ r vopert
reactie
s + Z oa

vopert
vopert
reactie =
1 + βr A
Se determină raportul semnal/perturbaţie pentru circuitul cu reacţie:
 vosemnal vosemnal vosemnal
= Rsp (1 + β r A)
reactie reactie
R sp = = =
vopert
reactie vopert
reactie vopert
1 + βr A
- raportul semnal/perturbaţie se măreşte;
- semnalul util este acelaşi la ieşire; la circuitul cu reacţie se va aplica la intrare
un semnal util mult mai mare.

5. Influenţa reacţiei negative asupra benzii de trecere

* elemente care afectează caracteristica de frecvenţă a unui amplificator:

- la frecvenţe mari: capacităţile TBIP, capacităţile parazite, capacitatea de

intrare a sarcinii, dependenţa factorului de amplificare în curent de frecvenţă,
capacităţi de compensare;
- la frecvenţe joase: capacităţile de cuplare şi de decuplare, capacităţi de
compensare.

* dependenţa A( f ) (numai pentru frecvenţe înalte):

- se presupune o dependenţă cu un singur pol:

Ao
A( f ) =
f
1+ j
fs
- Ao - amplificarea de tensiune la frecvenţe joase fără reacţie;
 - f s - frecvenţa de tăiere la frecvenţe înalte fără reacţie;
- amplificarea cu reacţie:
Ao
f
1+ j
A( f ) fs Ao
Ar ( f ) = = =
1 + β r A( f ) 1 + β Ao f
1 + j + β r Ao
r
f fs
1+ j
fs
Ao
1 + β r Ao Aor
Ar ( f ) = =
f f
1+ j 1+ j r
f s (1 + β r Ao ) fs
unde:
Ao
Aor = ; f sr = f s (1 + β r Ao )
1 + β r Ao
Concluzie: banda de trecere a amplificatorului se măreşte.
Observaţie: produsul amplificare-bandă este constant indiferent de gradul de
reacţie:
Aor f sr = Ao f s = ct. comentariu

Concluzii la utilizarea reacţiei negative în amplificatoare:

- modulul amplificării de tensiune scade;

- stabilitatea amplificării de tensiune la diferite variaţii creşte;
- se pot controla impedanţele de intrare şi de ieşire;
- se reduc tensiunile perturbatoare inclusiv cele introduse de neliniarităţile
circuitului;
- se măreşte banda de trecere a amplificatorului;
- există posibilitatea apariţiei unei instabilităţi dinamice (producere de oscilaţii).