ŢESUTUL NERVOS

NEURONII
- unitatea morfo-funcţională a ţesutului nervos, celulă înalt specializată în transmiterea
influxului nervos; formă particulară: corp celular şi prelungiri citoplasmatice – axon
(prelungire unică, mai lungă comparativ cu dendritele, se desprinde dintr-o zonă în formă
de cerc a corpului celular – con de emergenţă) şi dendrite (prelungiri multiple, scurte, cu
arborizaţii terminale);
Clasificare:
a. după numărul de prelungiri: neuroni unipolari (la embrion, postnatal în nucleul
masticator, retină), pseudounipolari (în ganglionii spinali, ca neuroni primari senzoriali),
bipolari (la embrion, postnatal epitelii senzoriale – rol de receptori pentru olfacţie,
echilibru, localizarea în spaţiu a segmentelor corporale), multipolari (cei mai frecvenţi, de
tip motor/de asociaţie);
b. după forma corpului celular: rotunzi/sferici (neuroni pseudounipolari), fuziformi
(neuroni bipolari), stelaţi, piramidali (neuroni multipolari), piriformi (celule Purkinje);
c. după dimensiuni: mici (neuroni din stratul granulos al cerebelului, diametru de 3-4
microni), medii (diametru de ordinul zecilor de microni), mari (diametru mai mare de 100
microni – celulele Betz din aria motorie a scoarţei cerebrale);
d. după funcţionalitate: neuroni motori, neuroni senzitivi, neuroni de asociaţie, neuroni
neurosecretori;
e. după apartenenţa la sistemul nervos somatic sau sistemul nervos vegetativ: neuroni
somatici, neuroni vegetativi (fără identificarea diferenţelor morfologice între cele două
tipuri);
Morfologie:
- corpul celular este înconjurat de o membrană plasmatică cu adaptări locale în zonele
joncţiunilor sinaptice, citoplasmă – pericarion, nucleu mare, voluminos, unic, rotund, cu
cromatina fin dispersată şi nucleol evident (ochi de bufniţă);
- organite celulare comune: mitocondrii, complex Golgi (dispus în coroană în jurul
nucleului), lizozomi, REN slab dezvoltat, centrozom puţin evident, granule de lipofuscină;
- organite “aşa-zis specifice”: corpii Nissl/substanţa tigroidă (material intens bazofil şi
pironinofil, în pericarion şi dendrite, absent în conul de emergenţă şi axon – aglomerări de
cisterne şi tubi de RER), neurofibrile (reţele din elemente fibrilare abundente,
anastomozate şi încrucişate în pericarion, dispuse paralel, ca un fascicul dens, în axon şi
dendrite – două tipuri de filamente/neurofilamente şi microfilamente şi microtubuli);
- dendritele sunt prelungiri citoplasmatice scurte, conice, ramificate, localizate în apropierea
corpului celular, cu mici proieminenţe ca nişte spinişori, la nivelul cărora se realizează
contactul sinaptic; structura dendritelor este asemănătoare pericarionului – RER,
ribozomi, mitocondrii, neurofilamente şi neurotubuli;
- axonul este prelungirea unică, desprinsă de la nivelul conului de emergenţă, după care
există o zonă de îngustare – colet axonal, apoi diametrul se menţine constant, până în zona
terminală, unde se arborizează, fiecare ramificaţie prezentând o dilataţie numită buton
terminal; axonul este limitat extern de o membrană plasmatică numită axolemă, iar
citoplasma sa, numită axoplasmă, conţine numeroase neurofilamente, microtubuli,
mitocondrii şi vezicule;
- prelungirile neuronului – axonul şi dendritele, înconjurate sau nu de diferite structuri
numite teci (teacă de mielină, teacă Schwann), constituie fibrele nervoase (axonii de la
mai mulţi neuroni formează o fibră nervoasă);
NEVROGLIILE
- celule cu rol de susţinere/suport pentru neuroni, intervin şi în nutriţie şi apărare; sunt
localizate în SNC: celule ependimare, macroglii (astrocie, oligodendroglii), microglii şi în
SNP: celule Schwann, celule satelite;
a. celulele ependimare: tapetează canalul ependimar, ventricolii, plexurile coroide; formă
cubică/cubico-prismatică, cu joncţiuni strânse; cili vibratili şi microvilozităţi neregulate la
PA, prelungire citoplasmatică lungă la PB, care pătrunde în ţesutul nervos de vecinătate;
numeroase mitocondrii;
b. astrocitele: formă stelată, prelungiri numeroase, fine, ramificate, finalizate cu expansiuni
citoplasmatice – “picioruşe astrocitare”; conţin filamente de tip intermediar –
gliofilamente (proteina acidă fibrilară glială, vimentină); două tipuri: protoplasmatic
(substanţa cenuşie), fibros (substanţa albă); rol: suport, izolare, nutriţie, metabolism,
reparare, fagocitoză;
c. oligodendrogliile: 75% din nevroglii; dimensiuni mici, formă stelată, prelungiri mai
puţine, mai scurte, fine, cu ramificaţii reduse, prezentând nodozităţi; microfilamente
puţine, microtubuli mai mulţi; rol: nutriţie, reglare excitabilitate, mielinizare fibre
nervoase din substanţa albă; două tipuri: satelită (substanţa cenuşie), interfasciculară
(substanţa albă);
d. microgliile: componente ale SFM; formă alungită, nucleu alungit, bazofil (repaus), formă
rotundă, citoplasmă cu detritusuri celulare sau lipide rezultate din degradarea mielinei
(activ); RER, microfilamente, microtubuli reduşi, numeroşi lizozomi, incluzii şi vezicule
cu rol în fagocitoză;
e. celulele Schwann: localizare: SNP; rol: mielinizarea fibrelor nervoase;
f. celulele satelite: localizare: ganglionii SNPS, în jurul celulelor ganglionare;