DRAMATIZARE: SCANDAL ÎN OALA CU CIORBĂ

Adaptare după poezia cu același titlu de Despina Dasicomis

Într-o zi, o gospodină

Se duse până-n grădină
Legume ca să găsească
O ciorbă să pregătească.

Gospodina a fiert ciorba

Și a pus-o la răcit.
Miaunel, ciulind urechea,
Iată ce a auzit.

Un cartof cu burta mare

Și cu capul mic de tot,
Striga cât îl ținea gura:

-Vai de mine...nu mai pot!

În pătuțul meu sub glie,
Legănat și alintat,
Când dormeam și eu mai bine,
M-am trezit c-o furcă-n cap!
Pân' să aflu ce se-ntâmplă
Sau să pot să scot o vorbă,
M-au spălat, m-au curățat
Și m-au azvârlit în ciorbă.
Am vrut eu să-not; degeaba,
N-am putut să ies din oală!
Și-apoi cum să ies așa?
Nu-i frumos în pielea goală.
1
 -Ia mai taci odată, bre!
S-au răstit vreo două roșii.
-Ce ne tot omori cu vorba
Și te plângi așa, ca moșii.
Ești legumă? Foarte bine!
Rostul tău este în ciorbă.
Nu-ți convine? Poți să pleci!
Nu te mai lungi la vorbă.

-Vai de voi, urât vorbiți!

Strigă-o ceapă înfuriată.
Vreau să dorm! Puțin respect,
Să nu vin la voi îndată!

-Dar nici mie nu-mi convine

Că m-au fiert – strigă spanacul.
Când să fug afar' din oală
Mi-au dat una cu capacul!

-Da, ne-au luat de-afar' din soare

Și ne-au dus cu zăhărelu',
Ne-au spălat, ne-au pus la fiert...
Suspină și pătrunjelul.

-Ba mie chiar mi-a plăcut,

Se-auzi o varză creață.
Ce atâta stat în soare?
Sunt sătulă de verdeață.
Aici este cald, e apă,
În oală e mult mai bine;
Mai facem și noi o baie.
Sunteți de acord cu mine?

2
 -Nu, că varza asta-i surdă!
Zise-un morcov supărat.
Fato, îți lipsește-o doagă?
Tu n-auzi că s-au certat?!
Cum să fie bine-n oală
Lunecând din val în val?
Parcă-s barcă fără vâsle
Care n-ajunge la mal!

-Da! Ne-au azvârlit în ciorbă

Să ne fiarbă puțintel.
Dar le-am zis că eu nu vreau –
Se trezi și-un dovlecel...
Și-apoi cine e cucoana
De-și permite, tam-nesam,
Să mă ia de lângă soață
Când sunt însurat de-un an?

Eu nu vreau să zic nimic,

Fiindc-am gura slobodă.
Dar dovleacu-are dreptate!
Mai sări și-o lobodă.

De atâta fiert în abur

Simt cum mi se-nmoaie coaja.
Ce mă fac acum, prieteni?
Viața mea atât a fost?
Zise un ardei umflat,
Mare, cât o zi de post.
Eu credeam că voi ajunge
Fală mare-n vreo zacuscă,
Nu să mor la tinerețe
Într-o ciorbă de văcuță!

-Și-apoi nu ne-au întrebat

Dacă suntem de acord...
Intră-n vorbă o păstaie –
3
 Sunt fasole tinerică
Cochetă și frumușică.
Când să zic că mă mărit,
Iată unde-am nimerit!

-Da, așa e, au dreptate!

Strigă tare usturoiul –
Când am vrut să fac scandal,
Poc! Mi-au dat cu linguroiul.
Uite, chiar am trei cucuie
Făcute de coana mare.
Nu se poate fraților!
Cerem iute o schimbare.

-Potoliți-vă odată!
Vin la voi și luați bătaie –
Le strigă Tușa Gulie –
Ce-i atâta hărmălaie?
Sunt bătrână și bolnavă
Vreau și eu să m-odihnesc.
Dacă mai aud o vorbă,
Pe cuvânt că vă pocnesc!

...Și-ar fi sfada înainte

Peste ciorba răcorită,
Dar se auzi o voce:
-Poftiți, masa e servită!

Au tăcut ca prin minune;

Nicio șoaptă nu adie.
S-au plimbat cu polonicul
Și-au ajuns în farfurie!

4
 E mai bine-acum în oală
Nu mai e înghesuială.
Pace e și armonie...
Iar ciorbica de legume
Este-acum și mai gustoasă.
O mai fi în farfurie?

Așadar, ce-i scris e scris!

Nu încape nicio vorbă:
Ești legumă? N-ai ce face!
În final ajungi în ciorbă.