STRUCTURA PERSONALİTATİİ: TEMPERAMENTUL, APTİTUDİNİLE, CARACTERUL

Personalitatea este considerata ca fiind ansamblul trasaturilor psihice ale unei persoane. Este un
sistem complex bio-psiho-socio-cultural rezultat al unor influente multiple.
Structura personalitatii include:
 subistemul - de orientare (motive , interese, aspiratii, inclinatii, coningeri, idealul de viata)
- bio-energetic (temperamentul)
- instrumental (deprineri, priceperi, obisnuinte, aptitudini si capacitati, creativitatea
si potentialul creativ)
- relational-valoric (caracterul)
M. Zlate realizeaza o analiză intrapsihică a personalităţii si enumeră următoarele laturi ale
personalităţii:
 temperamentul - latura dinamico - energetică;
 aptitudinile - latura instrumentală;
 caracterul - latură relaţional-valorică şi de reglaj.
Teoreticienii mai adaugă:
 inteligenţa - latură rezolutiv-productivă;
 creativitatea - latură transformativ-constructiva.

Componentele personalităţii interacţionează, se organizează şi se relaţionează reciproc, se

ierarhizează, foarte important fiind modul în care se structurează.
Între laturile menţionate ale personalităţii sunt statornicite relaţii specifice de:

-ierarhizare, cu dominanţa netă a caracterului asupra celorlalte două şi cu capacitatea acestuia de a

le regla şi valorifica maximal;

-interinfluienţare, cu efecte pozitive sau negative, de avantajare sau de periclitare, rigidizare şi chiar
anulare reciprocă;

-compensare, astfel încât unitatea globală a personalităţii să nu fie afectată;

-feed-back, efectele produsele de o latură repercutându-se chiar asupra laturii care le-a generat.
 1. TEMPERAMENTUL - LATURA DINAMICO-ENERGETICĂ A PERSONALITĂŢII
Caracteristetici:
- furnizează informaţii cu privire la cât de iute sau lentă, mobilă sau rigidă, accelerată sau domoală,
uniformă sau neuniformă este conduita individului;
- exprimă care este cantitatea de energie de care dispune un individ şi modul cum este consumată aceasta;
- se exprimă cel mai pregnant în conduită şi comportament (ritmul şi viteza desfăşurărilor trăirilor şi stărilor
psihice; vivacitatea sau intensitatea vieţii psihice; intrarea, persistenţa şi ieşirea din acţiune;
impresionabilitatea şi impulsivitatea; capacitatea de adaptare la situaţii noi; modul de folosire, de
consumare a energiei disponibile)
- trasaturile temperamentale sunt cele mai accesibile, usor de observat si identificat trasaturi de
personalitate;
- este in stransa legatura cu aspectele biologice ale persoanei in special cu sistemul nervos si endocrin de
aceea nu se schimba pe parcursul vietii ci poate fi modelat prin nuantarea unor trasaturi cu ajutorl
caracterului;
- este nespecific sub raport valoric, pentru personalitate; nu el este cel care acordă valoare omului, nu
corelează semnificativ cu trăsăturile aptitudinale, orientative, caracteriale ale acestuia;
- pe unul şi acelaşi temperament pot fi formate caractere diverse, iar acelaşi caracter poate fi format pe
temperamente diferite;
- suportă toate influienţele dezvotării celorlalte componente superioare ale personalităţii.
- cunoasterea temperamentului este foarte importanta pentru a putea atenua influenta negativa a unor
trasaturi asupra conduitei umane;
- prin activitatea educationala se poate ameliora relatia profesor-elev, se poate facilita integrarea elevului
in clasa; profesorul poate pune in valoare trasaturile pozitive si poate compensa, modela sau combate
aspectele negative.
Tipologii temperamentale:
-tipologiile substanţialiste - Hipocrate şi Galenus au luat în considerare substanţele din organismul
uman (sânge, limfa, bila galbenă şi bila neagră) - sangvin, flegmatic, coleric, melancolic.
-tipologiile constituţionale - psihiatrul german E. Kretschmer – a pornit de la aspectul somatic,
morfologic al individului, considerând că o anumită constituţie predispune la un anumit comportament -
picnic, leptosom sau astenic, atletic.
-tipologiile psihologice - C.G. Jung – ia in consirerare fapte, fenomene de natură psihică - intravertiţii ,
ambiverţi, extraverti
-tipologiile psihofiziologice - I.P.Pavlov - tipul de activitate nervoasă superioară după proprietăţile de
intensitate, echilibru şi mobilitate a proceselor nervoase fundamentale, excitaţia şi inhibiţia, a stabilit patru
tipuri de ANS - puternic echilibrat mobil, puternic echilibrat inert, puternic neechilibrat excitabil şi tipul
slab.
-tipologiile psihosociologice - Spranger, Vernon şi Allport - au apărut ca urmare a raportării omului la
mediul socio-cultural existenţial, la sistemul valorilor - teoretic, economic, estetic, social, politic şi religios.
-tipologiile psihopatologice – Kahn - destructurările manifestărilor temperamentale - nervoşii, sensibilii
(impresionabilii), obsesivii (nesigurii, tematorii), explozivii (violentii), hipertimicii, depresivii (), instabilii,
amoralii, nestatornicii, impulsivii, fantasticii, bizarii etc.
 2. Aptitudinile
Aptitudinile reprezintă un complex de însuşiri psihice individuale, structurate într-un mod original,
care permite efectuarea cu succes deosebit a anumitor activităţi.
Caracterisile:
- la naştere subiectul dispune de un potenţial ereditar - predispoziţii genetice;
- pe o baza ereditara aptitudinea se construieste prin exersari prilesuite de activitati, deci se
dobandeste. Nu orice însuşire psihică este o aptitudine, ci numai cea care îi diferenţiază pe oameni în
privinţa posibilităţii de a atinge performanţe superioare în diverse activităţi. Unele însuşiri sau componente
psihice ale persoanei (cunoştinţe, priceperi, deprinderi) asigură şi ele îndeplinirea activităţii, însă la un nivel
mediu, obişnuit, uneori chiar automatizat şi stereotipizat, de aceea nu trebuie confundate cu aptitudinile.
Pentru ca o însuşire psihică să fie aptitudine trebuie sa satisfacă o serie de cerinţe:
- să fie individuală, şi să permită diferenţierea în planul randamentului activităţii;
- să asigure efectiv finalitatea activităţii;
- să contribuie la realizarea unui nivel calitativ superior al activităţii;
- să dispună de un mare grad de operaţionalitate şi eficienţă.
Deprinderile sunt component automatizate ale activităţii care asigură realizarea activităţii la acelaşi
nivel şi pe măsură ce se elaborează, îşi reduc numărul proceselor psihice implicate. deprinderile sunt
încadrate în aptitudini, ele devenind elemente operaţionale ale aptitudinilor, mărind în felul acesta
productivitatea. Nu orice deprindere este favorabilă aptitudinilor, ci doar cea corect, adecvat formată; o
deprindere insuficient consolidată sau greşit elaborată poate perturba sau inhiba aptitudinile.
Talentul este forma calitativ superioară de manifestare a aptitudinilor complexe. El se deosebeşte
de aptitudine prin gradul înalt de dezvoltare a aptitudinilor şi, mai ales, prin îmbinarea lor corespunzătoare,
ceea ce face posibilă creaţia de valori noi şi originale.
Geniul este forma cea mai înaltă de dezvoltare a aptitudinilor care se manifestă într-o activitate de
importanţă istorică pentru viaţa societăţii, pentru progresul cunoaşterii umane, a ştiinţei, tehnicii, culturii
conducând la creaţii unice, irepetabile, o reprezintă.
Clasificarea aptitudinilor
A. - in raport cu natura operaţiilor implicate aptitudinile pot fi:
 aptitudini simple, elementare - se sprijină pe un tip omogen de operare sau funcţionare
(Astfel sunt toate proprietăţile sensibilităţii, de tipul acuităţii vizuale, tactile, olfactive, de vedere în spaţiu şi
orientare în timp, simţul ritmului, capacitatea de concentrare şi distribuţie a atenţiei etc. Acestea mijlocesc
acţiunile şi condiţionează eficienţa pe anumite laturi ale activităţii.)
 aptitudini complexe – aptitudinea pedagogica, muzicala, sportiva, manageriala etc. Astfel,
aptitudinea muzicală presupune acuitate auditivă, auz absolut, simţ al ritmului, reprezentarea melodiilor,
memorie muzicală etc
B. - în funcţie de aplicabilitatea lor aptitudinile complexe:
 aptitudini speciale - mijlocesc eficienţa activităţii într-un domeniu deosebit de restrâns cum ar
fi: interpretarea muzicii la un anumit instrument, reuşita în arta portretului (din domeniul
artelor plastice) etc.
 aptitudini generale - sunt solicitate de mai multe domenii de activitate specific umane:
spiritul de observaţie, capacitatea creativă, inteligenţa.
 3. Caracterul - latură relaţională a personalităţii
Caracteristici:
- responsabil de modul în care oamenii interacţionează în cadrul societăţii;
- exprimă valoarea morală, personală a omului (a mai fost denumit şi profilul psiho-moral al
acestuia, evaluat, în principal, după criterii de uniate, consistenţă şi stabilitate);
- reprezintă structura psihică individuală, relativ stabilă şi definitorie pentru om (cu mare valoare
adaptativă, deoarece pune în contact individul cu realitatea, facilitându-i stabilirea relaţiilor, orientarea şi
comportarea, potrivit specificului individual).
- Nu este innascut, se formeaza pe parcursul vietii ca urmare a integrarii individului intr-un
sistem de valori
- Este expresia intregului sistem de personalitate;
- Are 2 componente de baza:
 Trasatura voluntara asigură traducerea în fapt a intenţiilor şi mobilizarea resurselor
personalităţii pentru a face faţă solicitărilor. Trasaturile de voinţă constituie componenta
executorie a caracterului.
 Atitudinea stabila - o modalitate internă de raportare la diferitele laturi ale vieţii sociale, la
alţii, la sine, la activitate şi de manifestare în comportament. Se exprimă, cel mai adesea, în
comportament prin intermediul trăsăturilor caracteriale: modestia, demnitatea, siguranţa de
sine etc.
Clasificarea atitudinilor:

1. atitudinea faţă de sine (modestie, orgoliu, demnitate sau sentimente de culpabilitate

sau inferioritate);
2. atitudinea faţă de ceilalţi şi faţă de societate (sinceritate, modestie, altruism, egoism,
simt de raspunedere, lasitate);
3. atitudinea faţă de activitate (disciplina, sarguinta, lene, neglijenta, rutina).

İntrebari si teme:

 Conspectati modelul balantei cracteriale, cercurilor concentrice, piramidei (din

caracter)
 Stabiliti ce legatura exista intre T si A, T si C, A si C?
 Cum poate influenţa profesorul formarea caracterului elevilor să i?
 Cum poate profesorul influenta dezvoltarea aptitudinilor in cadru scolii?
 Pentru 10 colegi/ prieteni/ elevi realizeaza un profil temperamental pe baza
tipologiilor enumerate.