ELECTRONICĂ MEDICALĂ II – Prof.dr.ing.

Hariton Costin

8.5 Tomografia de impedanță

Pletismografia de impedanță oferă o metodă activă de măsurare a impedanței electrice medii

a unui țesut, între doi electrozi de măsură, când acel țesut este supus acțiunii unui current electric
alternativ de o anumită frecvență. Astfel, impedanța volumului conductor se poate scrie ca

unde σ este conductivitatea țesutului (presupusa constantă pe arii mici), v este volumul conductor,
JLE este densitatea de curent a electrozilor de măsură, JLI – densitatea de curent a electrozilor activi,
iar • este produsul scalar al vectorilor J. Ecuația de mai sus arată cum variația conductivității țesutului
se transformă în variația impedanței acestuia.
Rezoluția spațială a măsurării impedanței poate fi crescută folosind o arie de electrozi în jurul
volumului de țesut de interes. Curentul electric excitator este introdus consecutiv cu ajutorul
diverselor perechi de electrozi, iar tensiunile corespunzătoare se măsoară la nivelul celorlalți electrozi
care rămân disponibili.
Ulterior, folosind diverse metode de reconstrucție, este posibil a se obține o imagine a
impedanței volumului conductor, de fapt a structurii morfologice a sa. Aceasta este tomografia de
impedanță (TI / EIT – Electric Impedance Tomography) sau tomografia de curent electric, ECCT
(electric current computed tomography), care este o modalitate imagistică aducând informații
complementare CT, TRM, PET etc.
O problemă dificil de rezolvat în TI este dificultatea păstrării liniarității curgerii curentului
electric în țesuturi profund neomogene, sau cel puțin pe căi cunoscute, așa cum se întâmplă în alte
modalități imagistice (radiologie, de ex.). Plasarea surselor de curent pe suprafața de separare a
volumului conductor (pe piele), nu și în profunzimea sa, mărește imprecizia metodei. Astfel,
acuratețea imaginii nu depinde de mărimea electrozilor, cum depinde de mărimea detectorilor în CT,
ci de neliniaritatea și de imprecizia poziționării căilor de curent.
Astfel, TI este o problemă puternic neliniară și ”rău pusă”, adică variații mari în structura
investigată produce variații mici în mărimea de ieșire măsurată (impedanța). În consecință, mărirea
rezoluției conduce către scheme electrice, hardware, foarte complexe de măsurare a impedanței și
de reconstrucție a imaginii.
O altă aplicație a TI este monitorizarea unor parametri fiziologici (de ex. a respirației copiilor
într-o secție de ATI sau neonatologie).
(a) Dezavantajul major al TI este rezoluția spațială mică.
(b) Avantaje:
- TI este singura metodă care afișează imaginea impedanței electrice a structurii investigate;
- tehnologia TI este sigură și ieftină, neinvazivă pe termen lung, deci pretabilă monitorizării
continue a pacienților în spital;
- metodele de achiziție a datelor și de reconstrucție a imaginii au devenit astăzi metode de timp
real, datorită puterii de calcul deosebite a stațiilor de lucru performante.

8.5.1 Metode de măsurare a impedanței

Impedanța poate fi măsurată tradițional, prin metode electrice pure, sau prin metode
electromagnetice.

1
 ELECTRONICĂ MEDICALĂ II – Prof.dr.ing. Hariton Costin

(a) Metode electrice de măsurare

1. Metoda vecinătății

Într-un sistem cu 16 electrozi, curentul electric se aplică pe doi electrozi vecini și tensiunea electrică
se măsoară pe toate perechile de electrozi adiacenți consecutivi (Fig. 8.26). Densitatea de curent
este maximă în zona electrozilor activi, cele 13 măsurători sunt independente și fiecare din ele se
consideră că reprezintă aproximativ impedanța măsurată între liniile echipotențiale care intersectează
perechea de electrozi de măsură (v. zona umbrită dintre electrozii 6 și 7). Astfel, se obțin în total
16x13=208 măsurători, din care, datorită măsurătorilor reciproce (electrozi de curent și tensiune
folosiți reciproc dau rezultate identice) se rețin doar 104 măsurători independente.
În această metodă tensiunea maximă măsurată se obține pentru electrozii vecini celor activi,
iar la nivelul electrozilor opuși doar 2,5% din valoarea tensiunii maxime măsurate.

Fig. 8.26 Metoda vecinătății pentru măsurarea impedanței, ilustrată pentru un volum conductor
cilindric și 16 electrozi egal spațiați: (A) Primele 4 măsurători, din setul de 13 folosite; (B) Alt set de
13 măsurători, prin schimbarea electrozilor activi [Mal95].

2. Metoda încrucișată

Această metodă permite obținerea unei distribuții de curent mai uniforme pe întreaga regiune
investigată, prin injectarea curentului între o pereche de electrozi mai distanți.
Electrozi adiacenți, de exemplu 16 și 1 (Fig. 8.27A), sunt mai întâi selectați ca electrozi de
referință de curent, respectiv de tensiune. Celălalt electrod de curent folosit la început este numărul
2. Tensiunea se măsoară succesiv pentru toți ceilalți 13 electrozi, cu electrodul 1 ca referință. Apoi
curentul se aplică pe electrodul 4 și tensiunea este măsurată succesiv pe toți ceilalți 13 electrodes cu
electrodul 1 ca referință (Fig. 8.27B). Se repetă procedura folosind electrozii 6, 8, ... 14, în acest fel
adunându-se 7×13=91 măsurători.
Secvența de măsurare se repetă folosind electrozii 3 și 2 respectiv ca referințe de curent și de
tensiune (Fig. 8.27C). Se repetă procedura din nou aplicând curent electrodului 7 (Fig. 8.27D).
Aplicând curent succesiv electrozilor 9, 11, ..., 1 și măsurând tensiunea pentru toți cei 13 electrozi cu
2
 ELECTRONICĂ MEDICALĂ II – Prof.dr.ing. Hariton Costin

electrodul 2 ca referință se fac 91 de măsurători. Din cele 182 de măsurători doar 104 sunt
independente.
În general, această metodă nu are sensibilitatea la periferie la fel de buna ca metoda
vecinătății, dar are o sensibilitate mai bună pe întreaga regiune investigată.

Fig. 8.27 Metoda încrucișată pentru achiziția datelor despre impedanță. Cei patru pași ai procedurii
sunt ilustrați în A – D [Mal95].

3. Metoda opusă

O alternativă pentru măsurarea impedanței este metoda opusă, ilustrată în Fig. 8.28. Acum curentul
este injectat prin intermediul a doi electrozi diametral opuși (electrozii 16 și 8). Electrodul adiacent
celui care injectează curent se folosește ca referință de tensiune. Tensiunea se măsoară la nivelul
tuturor celorlalți electrozi, rezultând din nou 13 măsurători de tensiune în cazul unui sistem cu 16
electrozi.
Următorul set de 13 măsurători se obține selectând electrozii 1 și 9 pentru injecție de curent
(Fig. 8.28B). Pentru un sistem cu 16 electrozi, metoda produce 8×13 = 104 puncte de măsură.
Distribuția de curent în acest caz este mai uniformă și prin urmare sensibilitatea este mai bună.

4. Metoda adaptivă

Metoda adaptivă presupune injectarea curentului prin toți electrozii simultan (Fig. 8.29A). Datorită
acestui fapt sunt necesare atâtea generatoare de curent independente câți electrozi se folosesc.
Metoda implică furnizarea de către electrozi a unui curent în domeniul −5 mA ... +5 mA, permițându-
se diverse distribuții de curent. Omogenitatea distribuției de curent poate fi obținută doar într-un

3
 ELECTRONICĂ MEDICALĂ II – Prof.dr.ing. Hariton Costin

volum conductor omogen. În cazul unui volum conductor cilindric cu secțiune transversală circulară,
curentul injectat trebuie să fie proportional cu cosθ.
Tensiunile sunt măsurate față de un singur electrod de masă. În cazul unui sistem cu 16
electrozi, numărul măsurătorilor de tensiune pentru o anumită distribuție de curent este de 15.
Distribuția de curent dorită este apoi rotită cu un increment de electrod (22.5o pentru un sistem cu 16
electrozi, Fig. 8.29B). Se obțin astfel opt distribuții de curent diferite, care produc 8×15=120
măsurători de tensiune independente.

Fig. 8.28 Metoda opusă pentru măsurarea impedanței [Mal95].

Fig. 8.29 Metoda adaptivă pentru măsurarea impedanței [Mal95].

(b) Măsurarea electromagnetică a impedanței electrice

În cadrul metodelor electrice de măsurare a impedanței un curent electric este injectat volumului de
țesut conductor și se măsoară diferențele de potențial electric generate, deci tensiunea electrică.
Ecuațiile câmpului electromagnetic ale lui Maxwell leagă împreună câmpul electric și magnetic care
variază în timp, astfel încât atunci când există un câmp electric există de asemenea și un câmp

4
 ELECTRONICĂ MEDICALĂ II – Prof.dr.ing. Hariton Costin

magnetic și viceversa. Această proprietate a interconexiunii câmpului electromagnetic poate fi

aplicată la măsurarea impedanței electrice a țesuturilor.
Astfel, sensibilitatea măsurătorii este proporțională cu produsul scalar dintre vectorul câmp
electric din volumul conductor și câmpul electric al tensiunilor măsurate. Acest lucru nu depinde de
modul de generare a câmpului electric în țesut (generat prin aplicare directă a curenților electrici sau
indus de un câmp magnetic variabil în timp), sau dacă detectorul este un magnetometru sau un
voltmetru.
Măsurarea impedanței folosind componenta magnetică a câmpului electromagnetic este de a
injecta curent electric în volumul conductor cu ajutorul electrozilor de suprafață, dar în loc de a
detecta tensiunile generate cu altă pereche de electrozi, câmpul magnetic indus este detectat cu un
magnetometru. În această metodă distribuția câmpului electric este irotațională (rotJ=0).
Reconstrucția imagistică a impedanței poate fi făcută prin determinarea distribuției de curent
electric în volumul conductor, prin măsurarea câmpului magnetic, apoi prin calculul distribuției
impedanței insăși (Fig. 8.30A).
Distribuția de curent electric poate fi indusă în țesut prin variația unui câmp magnetic generat
de o bobină aflată în jurul volumului conductor. Aceasta poate conduce la diverse distribuții de curent
în comparație cu cele obținute prin injectarea curentului cu electrozi (Fig. 8.30B). Trei bobine egal
spațiate în jurul unei fantome cilindrice au condus la măsurarea potențialelor cu ajutorul a 16 electrozi
de suprafață.
Datorită principiului reciprocității, distribuția sensibilității în cazul celor două situații este
aceeași, dacă se folosesc aceleași structuri de bobine și electrozi.

Fig. 8.30 Metoda electromagnetică pentru achiziția datelor de impedanță. (A) Curentul electric este
furnizat prin electrozi și distribuția de curent se detectează cu un magnetometru. (B) Curentul electric
este indus cu o bobină și tensiunea electrică indusă este măsurată cu electrozi [Mal95].

8.5.2 Reconstrucția imaginii de TI

Imaginea distribuției impedanței electrice poate fi reconstruită din datele achiziționate prin
utilizarea anumitor algoritmi de reconstrucție, preentați în detaliu în [Web90]. Cea mai bună precizie a
imaginii reconstruite este actualmente dată de o eroare de reconstrucție de cca. 5% din dimensiunea
volumului conductor a fantomei de test și de cca. 10% pentru măsurători in vivo la nivelul toracelui.

5
 ELECTRONICĂ MEDICALĂ II – Prof.dr.ing. Hariton Costin

La nivelul creierului metoda TI oferă rezultate modeste deoarece cutia craniană are o rezistivitate
electrică foarte mare.
Un exemplu de imagine reconstruită de obiect-fantomă este dat în Fig. 8.31. În acest
experiment imaginea impedanței a fost determinată pentru două fantome diferite care simulează o
secțiune transversală prin toracele uman. Figurile 8.31A și C arată imagini reale ale celor două
fantome. Imaginile impedanței reconstruite ale acestor fantome sunt prezentate în B și D. Figura E
ilustrează scara rezistivității imaginii.

Ca o metodă imagistică ne-ionizantă și ieftină, tomografia de impedanță electrică este o

modalitate interesantă, neinvazivă și complementară pentru diverse alte metode de imagistică
medicală. Deși rezoluția imaginilor in-vivo este în continuă creștere, ea rămâne teoretic și practic mai
joasă decât în cazul imagisticii ultrasonore (ecografiei), PET/SPECT și mult mai redusă decât în
cazul razelor X (CT) sau a tomografiei cu rezonanță magnetică. Această rezoluție spațială scăzută
limitează aplicațiile metodei la aceea de monitorizare, în detrimentul imagisticii pentru diagnostic.

Fig. 8.31 Exemplu de reconstrucție de imagini în TI a unui obiect-fantomă. (A) și (C) - imagini de
fantomă fizică modelând toracele uman. (B) și (D) Imagini reconstruite respectiv ale structurilor A și
C. (E) Scara imaginilor de rezistivitate [Mal95].

6
 ELECTRONICĂ MEDICALĂ II – Prof.dr.ing. Hariton Costin

Bibliografie

[Bro92] Brown BH, Barber DC (eds.) (1992): Electrical Impedance Tomography, 207 pp. The Institute
of Physical Sciences in Medicine, York. (Clinical Physics and Physiological Measurement, Vol. 13,
Suppl. A)
[Kau06] Kauppinen P, Hyttinen J, Malmivuo J (2006): Sensitivity distribution visualizations of
impedance tomography measurement strategies. Int. J. Bioelectromagnetism 8:(1) pp. VII/1 - VII/9.
[Mal95] J. Malmivuo, R. Plonsey (1995): Bioelectromagnetism. Principles and Applications of
Bioelectric and Biomagnetic Fields, Oxford University Press.
[Web90] Webster JG (ed.) (1990): Electrical Impedance Tomography, 223 pp. Adam Hilger, Bristol
and New York.