hangita de carlo goldoni

“Ehei, ce mi-a fost dat să aud?! Excelenţa sa, domnul marchiz ar vrea să se
însoare cu mine? Numai că nu-i de ajuns să vrea dumnealui să se însoare cu mine.
Ar mai trebui ceva : să vreau şi eu!Îmi place friptura, dar cu aburul care iese din ea
n-am ce face. Dacă m-aş fi măritat cu toţi cei care m-au cerut, ehei! aş fi avut o
droaie de bărbaţi! Toţi câţi poposesc la hanul ăsta, toţi se îndrăgostesc demine,
toţi îmi fac ochi dulci! Şi câţi nu-mi cer să mă mărit de îndată cu ei! Şi
acest domn cavaler,necioplit ca un urs, să fie aşa de mojic cu mine? Din câţi
clienţi au trecut prin hanul meu, dumnealui esingurul care n-a încercat să-mi facă
curte. Nu spun ca toţi, aşa, dintr-o dată, să se îndrăgostească demine, dar nici să mă
dispreţuiască aşa cum a făcut dumnealui, căci asta mă face să mor de necaz!
Eduşmanul femeilor? Nu le poate suferi? Sărman nebun! Pesemne că n-a dat încă
peste o femeie caresă ştie cum să-l ia. Dar o să dea…o să dea! Şi cine ştie dacă n-a
şi dat?Tocmai cu de-alde ăştia îmi place să am de-a face. Iar de cei ce se ţin de
capul meu mă plictisesc tarerepede. Nobleţea nu-i de mine. La bani ţin şi nu
prea. Ce-mi place mie cel mai mult e să mă vădservită, dorită, adorată. Asta-i
slăbiciunea mea şi asta-i slăbiciunea tuturor femeilor aproape. Nici pringând nu-mi
trece să mă mărit, n-am nevoie de stăpân; îmi duc viaţa cinstit şi mă bucur de
libertateamea. Stau de vorbă cu toţi, dar nu mă-ndrăgostesc de nici unul. Vreau să-
mi bat joc de toţi caraghioşiide îndrăgostiţi plângăreţi şi vreau să mă slujesc
de toate vicleşugurile ca să înving, să înmoi şi săcuceresc inimile cele
sălbatice, împietrite şi duşmănoase faţă de noi, femeile, care suntem cel
maiminunat lucru din câte le-a zămislit maica noastră natura!Ce spuneţi de
slăbiciunea acestor doi cavaleri? Vin să stea la han, iar pe urmă au
pretenţia să segiugiulească cu hangiţa!