Demonstrația apartenenței unui text literar la genul epic

Fragmentul selectat din opera literară Războiul care mi-a salvat viața, scrisă de Kimberly
Brubaker Bradley aparține unei creații epice, deoarece prezinta particularitățile acestui gen literar.
În primul rând, întâmplările se desfășoară în timp și spațiu, gradat, conform momentelor
subiectului, fiind caracterizate prin unitate compozitională. Cei doi frați, ajung la domnișoara Smith,
unde li se oferă condiții bune de locuit și de igienă, precum și hrană, asistență medicală. Gesturile
domnișoarei Smith, de a oferia ajutor, o sperie pe Ada, care se ferește de o posibilă lovitură. Ada
suferea din cauza piciorului său olog, iar fratele ei de șase ani este mai mic în raport cu vârsta. Tatăl
copiilor murise, iar mama nu se îngrijise să-i dea la școală, ignorându-i. Învață să călărească pe
Untișor și o cunoaște pe Margaret, o fată răutăcioasă, căreia îi oferă ajutorul atunci când se
accidentează, căzând de pe cal. Faptele sunt prezentate respectând momentele subiectului cu un
singur episod: expozițiunea, intriga, desfășurarea acțiunii, punctul culminant și deznodământul.
În plus, modurile de expunere sunt specifice unui text epic: narațiunea la persoana I are rolul
de a relata faptele din perspectivă subiectivă, Ada având dublu rol, de personaj și narator (Mi-a aruncat
o privire aspră. I-am răaspuns la fel. După câteva momente s-a mai înmuiat”), dar pe parcurs apare și
descrierea, ce suprinde detalii semnificative privind condițiile moderne din casa domnișoarei Smith:
„cameră albă, cu cadă mare, ... apă fierbinte de la robinet - uluitoare treabă!...”; subliniind trăsăturile
personajelor: „fata cu chip ca de oțel” sau cadrul spațial unde se mută acțiunea: „Copacii ne
deschideau calea într-un luminiș și ne dezvăluiau o clădire uriașă de piatră. Dialogul dintre personaje
reprezinta un mijloc de caracterizare indirectă a acestora și conferă dinamism si autenticitate. Jamie
face referire în mod repetat la „piciorul acela urât”, domnișoara se autocaracterizează: „Eu nu-s câtuși
de puțin o persoană de treabă.” Margaret crede că Ada „face pe grozava”atunci când strunește calul să
sară peste gard. Coordonatele temporale și spațiale sunt prezente în text: „Mâine mergem la doctor”,
respectiv „într-o cameră albă”, „într-un pat mare și curat...”, „printre buruienile pline de praf”, „pe
strada mea”, cu rol în crearea impresiei de verosimilitate, întâmplarile putând avea loc și în realitate.
În al doilea rând, instanțele comunicării narative sunt specifice. Întâmplările sunt relatate de
un narator subiectiv, ale carui mărci specifice sunt verbele și pronumele la persoana I: „Eu aveam o
idee mai bună”. La acțiune participă mai multe personaje, al căror portret se realizează prin îmbinarea
caracterizării directe (de către narator și de către personaje) cu cea indirectă (din fapte, limbaj și
atitudine). În fragment locul central îl ocupă Ada. Din caracterizarea directă făcută de către narator, se
desprind trăsături ale portretului fizic: „Ai piciorul strâmb din naștere.” și moral „ Iar tu ești mai mare
decât el ” (caracterizare directă, cuvinteleaparțin domnișoarei Smith), „Mă simțeam nespus, nespus de
obosită!”(autocaracterizare).
În concluzie, se poate afirma că fragmentul selectat aparține unei opere epice în care autorul
exprimă în mod indirect viziunea artistică despre impactul războiului asupra oamenilor, prin
intermediul personajelor: copii vitregiți de soartă, care își găsesc un cămin primitor și oameni de suflet
care îi ocrotesc.