ANAF refuză înregistrarea persoanelor fizice plătitoare

de TVA
juridice.ro/480533/anaf-refuza-inregistrarea-persoanelor-fizice-platitoare-de-tva.html

Cauza CJUE Salomie şi Oltean punctul 43 obligă România şi ANAF

să respecte principiul securităţii juridice:

În consecință, nu se poate susține în mod valabil că principiul

securității juridice se opune ca, în împrejurări precum cele privind
cauza principală, administrația fiscală să considere, în urma unui
control fiscal, că operațiunile imobiliare în discuție în prezenta cauză
ar fi trebuit să fie supuse TVA‑ului. Daniel Udrescu

La punctul 53 CJUE spune că: „decizia trebuie să se întemeieze pe

reguli clare și precise.”

”63. Astfel, faptul de a sancționa nerespectarea de către persoana impozabilă a obligațiilor

contabile și a celor privind declarațiile cu refuzul dreptului de deducere depășește în mod
evident ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului de asigurare a executării
corecte a acestor obligații, din moment ce dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să
impună, dacă este cazul, o amendă sau o sancțiune pecuniară proporțională cu gravitatea
încălcării. O asemenea practică depășește totodată ceea ce este necesar pentru a asigura
colectarea în mod corect a TVA‑ului și prevenirea evaziunii fiscale, în sensul articolului 273
din Directiva 2006/112, întrucât poate determina chiar pierderea dreptului de deducere
dacă rectificarea declarației de către administrația fiscală nu se produce decât după
expirarea termenului de decădere de care dispune persoana impozabilă pentru a proceda
la deducere (a se vedea prin analogie Hotărârea Ecotrade, C‑95/07 și C‑96/07,
EU:C:2008:267, punctele 67 și 68).
64. În speță, reiese din dosarul prezentat Curții că cerințele de fond privind dreptul de
deducere în amonte ar fi îndeplinite, iar reclamanții din litigiul principal ar fi fost considerați
persoane impozabile în scopuri de TVA cu ocazia unui control fiscal. În astfel de condiții,
amânarea aplicării dreptului de deducere a TVA‑ului până la depunerea unui prim decont
de taxă de către aceste persoane impozabile pentru simplul motiv că nu erau înregistrate
în scopuri de TVA atunci când au efectuat operațiunile care fac obiectul TVA‑ului, acestea
din urmă trebuind în plus să achite taxa aferentă acestora, depășește ceea ce este necesar
pentru asigurarea colectării în mod corect a taxei și pentru prevenirea evaziunii.”

Contribuabilul a efectuat o tranzacţie imobiliară şi a solicitat înregistrarea ca plătitor de TVA.

Am pregătit decontul, am pregătit declaraţia. Ce era bun luna trecută nu mai este acceptabil
astăzi, fără o modificare a Codului fiscal. Prin adresa nr. 39306/10.11.2016, ANAF Sectorul
1, refuză înregistrarea ca plătitor de TVA pe care o accepta până luna trecută, toate ce 20+
de controale la care am participat în 2016, luând în calcul înregistrarea persoanei fizice ca
plătitor de TVA. Prezentând aceeaşi placă patetică, care nu explică modul de trecere al
unei proprietăţi din patrimoniul personal în activităţi guvernate de art. 67 din Legea nr.
227/2015, articol care nu prevede vânzările de imobile din patrimoniul personal, ANAF,
1/4
chiar dacă Codul fiscal nu prevede, impune condiţii suplimentare afectându-i drepturile
constituţionale. De exemplu nu poţi obtine autorizare dacă ai cazier fiscal, deci nu primeşti
cod de TVA, nu ai studii, nu ştii carte, nu ştii să scrii, ai cazier judiciar, nu poţi fi asociat la
firmă şi exemplele pot continua.

ANAF nu are competenţă cu privire la trimiterea către Registrul Comerţului.

În baza art. 11.11, ANAF încalcă Jurisprudenţa CJUE, pentru că nu respectă Cauza
Salomie şi Oltean:

În domeniul taxei pe valoarea adăugată și al accizelor, autoritățile fiscale și alte autorități

naționale trebuie să țină cont de jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene.

În baza art. 148 alin. (2) din Constituţie, ANAF încalcă drepturile constituţionale:

Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi

celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile
contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.

În M.O. nr. 828/19.10.2016, a fost publicată Legea nr. 182/2016 pentru modificarea și
completarea O.U.G. nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către
persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale.

În cazul activităţilor economice a căror organizare şi autorizare sunt reglementate prin legi
speciale, dacă acestea nu prevăd altfel, sunt aplicabile numai prevederile prezentei
ordonanţe privind înregistrarea la registrul comerţului ca obligaţie prealabilă în vederea
autorizării de către autorităţile competente stabilite de prevederile legilor specifice.

Presupunând că omul de rând nu respectă legea, acesta poate fi sancţionat cu amendă,

dar nu i se poate interzice un drept.

Aşa cum este ştiut:

1. Autorizaţiile de construire sunt reglementate de Legea specială nr. 50/1991, care nu

prevede obligativitatea prealabilă a înregistrării la registrul comerţului. Procedura privind
obţinerea autorizării executării sau desfiinţării construcţiilor se găseşte reglementată în
Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcţiilor, republicată în Monitorul
Oficial, Partea I, nr. 933 din 13/10/2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi în
Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, aprobate prin Ordinul nr. 839/2009.

2. Codul fiscal nu prevede obligativitatea prealabilă a înregistrării la registrul comerţului în

cazul în care se doreşte înregistrarea ca plătitor de TVA în registrul contribuabililor ce
doresc înscrierea. Prin refuz, se îngrădeşte dreptul de deducere, coroborat cu practica
abuzivă a calculării dobânzilor aferente TVA, pe perioada refuzului de înregistrare.

3. Codul fiscal nu prevede la înstrăinarea din patrimoniul personal a plăţii unui impozit pe
profit, ci numai a impozitului pe venit conform art 111. Codul fiscal nu are desemnată o
activitate independentă de construire de imobile de către persoanele fizice.

4. Codul fiscal nu reglementează modul de trecere a unei proprietăţi din patrimoniul

personal în cel de afectaţiune.
2/4
Legea nr. 182/2016 a modificat definiţiile pentru „activitate economică”, „persoană fizică
autorizată” şi „patrimoniul de afectaţiune”.

La articolul 2, literele a), f), h), i) si j) se modifică și vor avea următorul cuprins:

„a) activitate economică – activitate cu scop lucrativ, constând în producerea, administrarea

ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii; definiţia nu are prevederi cu privire
la construirea de imobile în patrimoniul personal în regie proprie, guvernată de Legea
50/1991.

(…)

i) persoană fizică autorizată – întreprinderea economică, fără personalitate juridică,

organizată de o persoană fizică care foloseşte, în principal, forţa sa de muncă; definiţia nu
are prevederi cu privire la construirea de imobile în patrimoniul personal prin obţinerea unei
alte autorizaţii, respectiv autorizarea de construire în regie proprie.

j) patrimoniul de afectaţiune – masa patrimonială în cadrul patrimoniului întreprinzătorului,

reprezentând totalitatea drepturilor şi obligatiilor afectate, prin declaraţie scrisă ori, după
caz, prin acordul de constituire sau printr-un un act adiţional la acesta, exercitării unei
activităţi economice;” Patrimoniul personal este un patrimoniu aflat sub juristicţia comunităţii
de bunuri între soţi în devălmăşie şi Codul fiscal nu prevede modalitatea de trecere a unui
bun din proprietate privată a ambilor soţi în patrimoniul de afectaţiune al întreprinzătorului.

Persoana fizică plătitoare de TVA nu se regăseşte ca formă de organizare în definiţia OUG

nr. 44/2008. Ea nu există ca definiţie nici în Codul fiscal, dar ANAF şi instanţele
judecătoreşti au hotărât că persoanei impozabile (persoană fizică) i se vor aplica
prevederile art. 152 vechi – plafonul de la care o persoană fizică este obligată la plata TVA,
devenit art. 310 – Regimul special de scutire pentru întreprinderile mici conform Codului
fiscal 2016, precum şi tratamentul de la art. 153 vechi, devenit art. 316 – înregistrarea
persoanelor impozabile în scopuri de TVA. Drept pentru care art. 2 din O.U.G. nr. 44/2008
menţionat de răspuns nu are relevanţă cu privire la definirea activităţii economice, pentru
că definiţia nu se poate aplica unei categorii ce nu a fost definită de acea lege.

Implicaţiile unor eventuale reîncadrări ale vânzărilor de imobile ca acte de comerţ, ar

însemna atât încălcarea Legii nr. 12/1990 art. 1 pentru activităţi comerciale ilicite prin
clasificarea ca ilicite a actelor de comerţ rezultate din vânzarea proprietăţilor imobiliare, cât
şi a O.U.G. nr. 44/2008, respectiv trecerea la impozitarea cotei de 16% din profit (condiţiile
legale ale PFA de impozitare în avans), obligaţia reţinerii şi plăţii TVA în cotă de 19%,
precum şi obligaţiile art. 18 de asigurări în sistemul public de pensii, asigurări sociale,
asigurări pentru şomaj şi asigurări de sănătate (aprox. 33%).

Posibilitatea reîncadrării vânzărilor de imobile ca activităţi economice mai are implicaţii şi

cu privire la Legea nr. 50/1991, autorizarea construcţiilor, unde construcţiile autorizate în
regie proprie nu pot fi vândute ca şi cum ar fi activităţi economice, pentru că implică
reclasificări ale taxelor locale de proprietate din persoană fizică în persoană fizică cu
activitate economică asimilată celei „juridice.” Această reîncadrare înseamnă o creştere a
taxei pe imobile de la 0,1% pentru persoana fizică care nu prestează activitate economică
la 0,25-1,5% pentru persoana fizică care prestează activitate economică. Conform art. 7
3/4
alin. (14) “Valabilitatea autorizaţiei se menţine în cazul schimbării investitorului, înaintea
finalizarii lucrărilor, cu condiţia respectării prevederilor acesteia şi a transcrierii actelor care
conferă dreptul de construire,” respectiv obligativitatea transcrierii reclasificării din
patrimoniul personal în patrimoniul comercial, la momentul reîncadrării fiscale. Acest
aspect al reîncadrării are implicaţii din punct de vedere al normelor de construire, contabile,
fiscale, comerciale şi civile impuse de lege persoanei juridice, care sunt diferite de cele ale
persoanei fizice. Pentru construcţiile autorizate persoanelor fizice cu regim de construire în
regie proprie nu este obligatorie evidenţa contabilă, pe când persoanele juridice au această
obligaţie. Asumând legalitatea ambelor metode, reîncadrarea creează o situaţie de
dezechilibru pentru că o entitate care nu are obligaţii contabile şi fiscale ar trebui să
reclasifice întreaga operaţiune, inclusiv declaraţii contabile şi raportări fiscale, la care nu a
fost obligată la momentul obţinerii autorizării construcţiei şi pentru care nu are evidenţe.
Cum responsabilitatea administrativă a primăriei emitente a autorizaţiei nu poate fi
separată de cea fiscală a taxelor de proprietate şi de construire, rezultă că aplicarea art.
153 alin. (6) şi (7) este o răspundere de “culpă comună” la încălcarea dispoziţiilor legale,
aşa cum este culpă comună şi pentru ANAF acceptarea unei plăţi prezumat nedatorate a
cotei de 3% impozit pe venit şi a temeiului bazei de impunere – contractul.

Din punctul de vedere al procedurii de înregistrare la registru comerţului, aceasta nu este

necesară atunci când se emite CUI pentru TVA.

Din punctul de vedere al autorizării nu este necesară o autorizare a persoanei fizice, ci în

construcţii se autorizează lucrarea de construire prin emiterea unei autorizaţii de construire
în baza Legii nr. 50/1991 în regie proprie. Poate o recomandare în acest sens ar fi ca
eliberarea autorizaţiilor pentru construcţii să se facă numai persoanelor ce au patrimoniul
afacerii înregistrat fiscal.

În mod normal, art. 111 – definirea venitului din transferul proprietăților imobiliare din
patrimoniul personal, care nu are o excepţie EXPRESĂ, nu poate fi reîncadrat de către
ANAF pentru calificarea acestor venituri în venituri independente. Deci NU EXISTĂ TEMEI
LEGAL de reîncadrare în baza art. 111 Cod fiscal.

Eu sunt contabil. Drept pentru care contabilitatea unui PFA cu impozit pe profit diferă
substanţial de raportarea fiscală strictă pentru TVA a persoanei fizice plătitoare de TVA şi
ar fi necesară o amplă acţiune ce necesită contabilizarea veniturilor, cheltuielilor,
necesitatea regularizării unui impozit schimbând categoriile, respectiv de la 3% impozit pe
venit la 16% impozit pe venit minus cheltuieli, lucruri ce nu sunt clar definite de lege şi nu
au fost efectuate de ANAF până astăzi. Ce face ANAF cu persoanele controlate în 2016
pentru TVA? Le recontrolează pentru impozit pe profit? Răspunderea fiscală a persoanei
fizice înainte de Legea nr. 182/2016 va fi diferită de cea după?

Ce nu am primit încă este modul în care va fi soluţionată persoana fizică plătitoare de TVA
cu cod activ de TVA. Ce se va întâmpla cu ea? Când ne va informa ANAF? Pe 25 se
depun declaraţiile. Mă gândesc cu teamă că nu vor fi primite. Am o concluzie: România
este un model de republică bananieră, chiar dacă nu produce banane.

Daniel Udrescu

4/4