Marea ciumă din Londra

Autor:

Std. Sg. Maj. Olaru Alexandru

Grupa E114C

1) Cauza ciumei

Cauza producerii ciumei negre a fost bacteria numită Yersinia pestis.

Această bacterie produce, astăzi, ceea ce numim pesta sau ciuma bubonică.
Aceasta apare, în special, în zonele rurale, acolo unde sunt animale contaminate.
Boala care a făcut 30 de milioane de victime a fost declanșată de către șobolanii
infectați, care au fost transportați pe vapoarele care veneau din Asia.

Alți cercetători sunt convinși că epidemia a fost declanșată de un virus hemoragic,

tip Ebola. Boala se transmitea de la o persoana la alta, la fel ca și Ebola. O altă
epidemie de ciumă a fost înregistrată în bazinul mediteranean, în perioada 541-767.
Documentele vremii descriu faptul că în 91 de zile, ciuma s-a extins pe un teritoriu
de 385 de kilometri pătrați.

Figura 1 Oameni morți pe străzi

1
2) Contextul la momentul respectiv

În 1665, o boala necruțătoare lovea Londra, loc în care 100000 de persoane,

adică un sfert din populația orașului la acea vreme, a murit în decursul a doar 18
luni. Boala ucidea fară nicio reținere, iar străzile din Londra erau pline de cadavre.

Un element interesant a fost că toate cadavrele au fost înhumate în aceeași

zi. Singura problemă este că până în acea zi, Londra era împânzită de cadavre, ceea
ce conferea un peisaj dezolant și creea panică.

3) Neputința vindecării

Medicii vremii erau depășiți de situație. Unii recomandau să dormi pe partea

dreaptă, pentru a proteja ficatul, alții recomandau esențe de rășina sau chiar fecale.
Mulți s-au îndreptat către religie, în speranța că vor fi ajutați să supraviețuiască,
însă, totul a fost în zadar.

Soțiile refuză să-și mai îngrijească soții, mamele copiii. Igiena publică
lipsea, iar foametea începea să își spună cuvântul. Este o stare de haos. Cadavrele
sunt aruncate în gropi comune sau în fundațiile caselor. Toți credeau că este o
pedeapsă divină.

Ciuma neagră se extinde și în Franța, acolo unde apar mișcări puternice

împotriva bisericii, care este neputincioasă în fața acestei tragedii. Casele în care
au fost bolnavi sunt arse, inclusiv persoanele care mai locuiau în aceste case și erau
sănătoase. Evreii erau considerați responsabili de această epidemie și erau uciși.

În fața acestei catastrofe, Europa iși pierduse moralitatea și credința.

Epidemia a durat patru ani și a decimat o treime din populația Europei.

2
 Figura 2 Colectarea cadavrelor pentru înmormantare

4) Măsuri de prevenire

Rapoartele de ciumă din jurul Europei au început să ajungă în Anglia în anii

1660, determinând Consiliul privat să ia în considerare măsurile care ar putea fi
luate pentru a preveni trecerea acesteia către Anglia. Carantinarea (izolarea)
navelor a fost utilizata în timpul focarelor anterioare și a fost introdusa din nou
pentru navele care veneau la Londra în noiembrie 1663, în urma focarelor de la
Amsterdam și Hamburg. Două nave navale au fost repartizate pentru interceptarea
oricăror nave care intrau în estuarul Tamisei. Navelor din porturile infectate li s-a
cerut să acosteze la Hole Haven de pe insula Canvey pentru o perioadă de 30 de
zile, înainte de a li se permite să călătorească în amonte. Navelor din porturile
libere de ciumă sau care își încheiau perioada de izolare li s-a făcut un certificat de
sănătate și li s-a permis să calatoareasca mai departe. O a doua linie de inspecție a
fost stabilită între forturile de pe malurile opuse ale Tamisei, la Tilbury și
Gravesend, cu instrucțiuni numai pentru trecerea navelor cu certificat.

Perioada de izolare a fost marită la patruzeci de zile – o carantină- în mai

1664 pe măsură ce ciuma continentală s-a înrăutățit, iar zonele supuse carantinei s-
au schimbat odată cu vestea răspândirii ciumei pentru a include toate regiunile din
Republica Olandeză. Restricțiile asupra Hamburgului au fost eliminate în
noiembrie. Măsurile de carantină împotriva navelor venite din Republica Olandeză
au fost puse în aplicare în alte 29 de porturi din luna mai, începând cu Great
Yarmouth. Ambasadorul olandez a obiectat la constrângerea comerțului cu țara sa,
dar Anglia a răspuns că a fost una dintre ultimele țări care a introdus astfel de
restricții. Regulamentele au fost aplicate destul de strict, astfel încât persoanele sau

3
casele în care călătorii au ajuns pe uscat fără a-și servi carantina au fost supuse, de
asemenea, la 40 de zile de carantină.

Figura 3 Scene din Londra pe durata ciumei

5) Urmări

Până la sfârșitul toamnei, numărul morților din Londra și suburbii a început

să încetinească până când, în februarie 1666, a fost considerat suficient de sigur
pentru că regele și anturajul sau să revină în oraș. Odată cu întoarcerea monarhului,
alții au început să se întoarcă: Nobilii s-au întors în trăsurile lor însoțite de căruțe
îngrămădite cu bunurile lor. Judecătorii s-au mutat din Windsor pentru a sta în
Westminster Hall, Parlamentul care fusese programat în aprilie 1665, nu s-a reunit
din nou decât în septembrie 1666. Comerțul a început și s-au deschis afaceri și
ateliere. Londra a fost scopul unui nou val de oameni care au venit la oraș în
așteptarea de a-și reface averea pierdută în urma pandemiei.

Cazurile de ciumă au început să apară sporadic cu o rată modestă la mijlocul

anului 1666. În acel septembrie, Marele incendiu din Londra a distrus o mare parte
din oraș, iar unii oameni credeau că incendiul a pus capăt pandemiei.

Confrom Bills of Mortality, în Londra au fost în total 68596 de decese

cauzate de ciumă în 1665. Lord Clarendon a estimat că adevăratul număr de
mortalități era probabil dublu față de cifra respectivă. 1666 a înregistrat alte decese
în alte orașe, dar la o scară mai mică. Estimările făcute de diverși oameni au arătat
că numărul total de decese pentru întreagă țară din cauza ciumei în perioada 1665
și 1666 ar fi fost de aproximativ 200000.

6) Impactul

4
 Ciuma din Londra i-a afectat în mare măsură pe cei săraci, deoarece bogații
au reușit să părăsească orașul fie retragandu-se în moșii, fie locuind cu rude în alte
parti ale țării.

Gropile de ciumă au fost excavate arheologic în timpul lucrărilor de

construcție subterane. Între 2011 și 2015, 3500 de înmormântări din “Cimitirul
Bisericii Noi” sau “Cimitirul Bethlam” au fost descoperite în timpul reconstrucției
căii ferate Crossrail de pe strada Liverpool. ADN-ul Yersinia pestis a fost găsit în
dinții persoanelor găsite îngropate în gropi la locul respectiv, confirmând că au
murit de ciumă bubonică.

7) Bibliografie

[1] https://en.wikipedia.org/wiki/Great_Plague_of_London

[2] https://www.tinerama.ro/marea-ciuma-din-londra-100-000-de-oameni-
ucisi-in-18-luni/

[3] https://ro.wikipedia.org/wiki/Moartea_neagr%C4%83