Pseudo-Aurelius Victor, Epitome de Caesaribus
I, 10. Adeo denique turbas, bella, simultates
exsecratus est ut nisi iustis de causis num-
quam genti cuiquam bellum indixerit. Iactan-
tisque esse ingenii et leuissimi dicebat ardore
triumphandi et ob lauream coronam, id est
folia infructuosa, in discrimen per incertos
euentus certaminum securitatem ciuium
praecipitare; 11. neque imperatori bono
quicquam minus quam temeritatem con-
gruere: satis celeriter fieri quicquid commode
gereretur, 12. armaque, nisi maioris emolu-
menti spe, nequaquam mouenda esse, ne com-
pendio tenui, iactura graui petita uictoria si-
milis sit hamo aureo piscantibus, cuius ab-
rupti amissique detrimentum nullo capturae
lucro pensari potest.
XLIII, 5. Fuerat in eo litterarum ac negotio-
rum ingens scientia, aequauerat philosophos
et Graecorum sapientissimos. 6. Usu promp-
tior corporis, quo ualidus quidem, sed breuis
fuit. 7. Haec minuebat quarundam rerum ne-
glectus modus. Cupido laudis immodica; cul-
tus numinum nimis superstitiosus; audax
plus quam imperatorem decet, cui salus
propria cum semper ad securitatem
omnium, tum in bello maxime conseruanda
est. 8. Ita illum cupido gloriae flagrantior
peruicerat ut neque terrae motu neque
plerisque praesagiis, quibus uetabatur petere
Persidem, adductus sit finem ponere ardori,
ac ne noctu quidem uisus ingens globus caelo
labi ante diem belli cautum praestiterit.
I, 10. Pe scurt, a urât într-atât scandalurile, răz-
boaiele, duşmăniile, încât n-a declarat vreodată
război unui neam decât din motive legitime. El
spunea că ţine de o fire vanitoasă şi cu totul
neserioasă ca, din patima de a triumfa şi pen-
tru o cunună de laur, adică de frunze fără rod,
să pună în pericol siguranţa cetăţenilor prin vi-
cisitudinile riscante ale luptelor; 11. că nimic
nu e mai puţin potrivit unui bun imperator de-
cât nesocotinţa; că ceea ce se face cu folos se
face destul de repede 12. şi că armele nu tre-
buie niciodată ridicate decât în speranţa unui
folos important, ca nu cumva, cu un profit ne-
însemnat, dar cu o pierdere serioasă, victoria
scontată să fie asemenea undiţei aurite pentru
pescari, a cărei pagubă, prin ruperea şi distru-
gerea ei, nu poate fi compensată de vreun câş-
tig al prinderii <peştilor>.
XLIII, 5. /Iulianus/ Posedase o vastă cunoaş-
tere a literelor şi a treburilor publice şi fusese
un egal al filosofilor şi al celor mai înţelepţi
dintre greci. 6. A fost cu precădere preocupat
de exersarea trupului, de pe urma căreia era vi-
guros, dar a fost mic de statură. 7. Pe aceste
merite le împuţina, însă, lipsa de măsură în a-
numite privinţe: o dorinţă nemăsurată de lau-
dă, un cult exagerat de superstiţios pentru divi-
nităţi, îndrăzneţ mai mult decât i se cuvine
unui împărat, care e dator să-şi cruţe viaţa atât
pentru siguranţa tuturor în orice împrejurare,
cât mai cu seamă în război. 8. Într-atât îl sub-
jugase preaarzătoarea-i dorinţă de glorie, încât
n-a fost convins să pună o limită acestei patimi
nici de vreun cutremur, nici de numeroasele
prevestiri care-i interziceau să plece în Persia
şi nici chiar priveliştea nocturnă a unui glob
imens căzând din cer, în ajunul luptei, nu l-a
făcut mai precaut.