Gheața – informații generale

Gheața este un material interesant și util. Poate fi folosit pentru răcirea alimentelor și
păstrarea lor proaspătă. Poate oferi recreere, cum ar fi patinajul pe gheață. Gheața poate provoca
daune mari atunci când îngheață - drumurile se pot închide, casele pot fi deteriorate, conductele de
apă pot sparge. Toate acestea se întâmplă datorită proprietății unice a apei și a gheții. Când apa
îngheață, aceasta se extinde în volum pe măsură ce se formează gheață.

❖ STRUCTURA GHEȚEI

Apa lichidă este un fluid. Legăturile de hidrogen din apa lichidă se rup constant și se
reformează pe măsură ce moleculele de apă se prăbușesc una peste alta. Pe măsură ce apa se răcește,
mișcarea sa moleculară încetinește și moleculele se apropie treptat una de alta. Densitatea oricărui
lichid crește pe măsură ce temperatura acestuia scade. Pentru majoritatea lichidelor, acest lucru
continuă pe măsură ce lichidul îngheață și starea solidă este mai densă decât starea lichidă. Cu toate
acestea, apa se comportă diferit. De fapt, atinge cea mai mare densitate la aproximativ 4 ° C. Între 4 °
C și 0 ° C, densitatea scade treptat pe măsură ce legăturile de hidrogen încep să formeze o rețea
caracterizată printr-o structură în general hexagonală cu spații deschise în mijlocul hexagoanelor.
Gheața este mai puțin densă decât apa lichidă și astfel plutește. Iazurile sau lacurile încep să înghețe
la suprafață, mai aproape de aerul rece. Se formează un strat de gheață, dar nu se scufundă așa cum
s-ar întâmpla dacă apa nu ar avea această structură unică dictată de forma, polaritatea și legătura de
hidrogen. Dacă gheața ar scufunda în timp ce îngheța, lacuri întregi ar îngheța solid. Deoarece
gheața nu se scufundă, apa lichidă rămâne sub gheață toată iarna. Gheața este una dintre puținele
solide care este mai puțin densă decât forma sa lichidă.

❖ PROPRIETĂȚILE CHIMICE ALE GHEȚEI

Gheața are o proprietate singulară, care este aparent banală, dar care are repercusiuni
importante asupra vieții întregii planete. În timp ce majoritatea substanțelor scad în volum atunci
când se trece de la starea lichidă la starea solidă, proprietatea apei este că este mai puțin densă în
starea solidă decât în starea lichidă: de fapt, densitatea maximă a apei este atinsă la o temperatură
de 4 ° C.

Ca urmare a acestei proprietăți, atunci când apa îngheață, volumul său crește. Acest lucru
este ușor de testat, atunci când punem o sticlă de apă în congelator, presiunea gheții poate sparge
sticla - dacă sticla este plină, gheața nu are spațiu pentru a se extinde și recipientul nu se poate
deforma, ca în carcasa unei sticle de sticla. În natură, acest proces este foarte important: presiunea
înghețării apei în interiorul unor mici fisuri dintr-o piatră poate fi atât de mare încât piatra se rupe
în fragmente mici. Acest proces, numit degradare crioclastică (din greacă cryo, kryos: rece și clast,
klastos: rupt), (degradare îngheț-dezgheț sau spargere de îngheț) este responsabil pentru degradarea
mecanică a rocilor din munții înalți și produce întinderi mari de resturi ascuțite, care sunt o
trăsătură caracteristică în peisajele montane peste limita vegetației de arbori.