Studiul de caz - Merck & Co.

and river blindness

În prezenta lucrare am ales să analizez din punct de vedere etic întâmplările prezentate
în studiul de caz Merck & Co. and river blindness. Pentru început vom porni de la o scurtă
prezentare a cazului, ulterior urmând să analizăm dacă deciziile luate de reprezentanții
companiei au fost sau nu corecte din punct de vedere al eticii.
Studiul de caz Merck & Co. and river blindness prezintă o boală gravă de care sunt
afectați aproximativ 18 milioane de oameni sărmani care locuiesc în sate izolate, pe malurile
unor râuri din regiunile tropicale din Africa, Asia şi America Latină. Boala se manifestă prin
următoarele simptome și atrage după sine următoarele consecințe deosebit de grave: “Boala
este cauzată de un mic vierme parazit care este transmis de la o persona la alta prin înțepătura
unor muște care se reproduc în apele râurilor. Viermișorii își fac cuib sub piele, unde cresc
până la 0,5 metri lungime, încolăciți sub forma unor noduli rotunzi, având diametrul cam de 3
cm. În interiorul nodulilor viermii se reproduc, eliberând milioane de progenituri
microscopice, numite microfilaria, care își croiesc drum prin tot corpul, deplasându-se pe sub
piele, aceasta se decolorează, iar migrația paraziților provoacă leziuni și mâncărimi atât de
intense încât victimile pot uneori să se sinucidă. În cele din urmă, microfilaria invadează
ochii și victima orbește treptat.”1
Fiind deja prezentate simptomele și consecințele bolii și dat fiind faptul că boala este
una cu adevărat periculoasă ce atrage după sine consecințe grave, trebuie să vedem ce soluții
s-au găsit pentru a opri râspândirea ei și dacă aceste soluții au fost sau nu cele corecte din
punct de vedere etic. O prima măsură luată a fost împrăștierea de pesticide, însă această
soluția săa dovedit a nu fi una bună. O altă soluție era administrarea de medicamente pentru
combaterea parazitului, însă acestea erau aât de scumpe și necesitau atâtea zile de spitalizare
fiind foarte agresive, încât nici acestea un reprezentau o soluție fiabilă pentru sărmanii
locuitori. Această lipsă de soluții îi făcuse pe locuitorii din zonele afectate s-au resemnat și au
acceptat această boală ca pe o componentă inevitabilă a vieții lor.
Anul 1979 a reprezentat un pas important în combaterea acestea maladii. Mai exact,
un cercetător al firmei farmaceutice Merck and Company a descoperit în urma unor cercetări

1
Studiu de caz -Merck & Co. and river blindness

1
amănunțite că unul dintre medicamentele de uz veterinar ale firmei putea fi adaptat astfel
încât să devină medicament pentru oamenii afectați de aceastp boală. Campbell și echipa sa
de cercetători s-au adresat președintelui firmei Merck, Dr. P. Roy Vagelos cu propunerea de a
finanța un program de cercetare în vederea dezvoltării versiuni umane a medicamentului.
Abia aici a trebuit luată o decizie atât din punct de vedere etic, cât și din punct de vedere al
binelui companiei. Analizând atât riscurile finanțării acestei cercetări cât și beneficiile pe care
descoperirea medicamentului putea să le aducă, managerii erau foarte nehotărâți. Era o
decizie importantă, deoarece putea să influențeze foarte mult imaginea firmei, atât pozitiv, cât
și negativ. Și totuși, aveau posibilitatea să scape atâția oameni de o viață plină de suferință. În
final s-a ajuns la concluzia că beneficiile umane erau atât de mari, încât singura soluție
morală era să faca cercetările costisitoare și să găsească leacul bolii. După 7 ani de cercetări
s-a reușit găsirea variantei umane a medicamentului, dar persoanele bolnave nu își permiteau
acest tratament. Atunci Merck a decis să ofere gratuit medicamentul celor ce aveau nevoie de
el și a finanțat un comitet care să se ocupe de distribuirea acestuia în condiții sigure, scăpând
astfel oamenii de suferințele cumplite ale bolii.
Analizând scurt cazul prezentat mai sus, cred că firma Merck & Co a luat singura
decizie care era corectă din punct de vedere moral. Aceștia și-au asumat riscuri privind
imaginea companiei în cazul în care cercetările nu ajungeau la rezultatul dorit. A fost o
decizie colectivă a conducerii companiei, decizie care a arătat că această companie se
conduce și după niște norme etice, ajugând chiar ei la concluzia că decizia de a își asuma
riscurile și a porni cercetarea era singura corectă din punct de vedere etic. Rolul lor era
esențial pentru învingerea acestei boli, profitul firmei și posibilele pierderi financiare și chiar
de imagine rămâneau în plan secundar, în prim plan era posibilitatea de a tămădui atâția
oameni aflați în suferință. Din punct de vedere etic era clar că aceasta este decizia corectă și
totuși, cred că foarte puține companii ar fi fost dispuse să riște și să investească într-un
medicament care nu urma să le aducă un mare profit. După cum știm, în cadrul firmelor,
deciziile sunt dezbăture într-un grup, iar responsabilitatea consecințelor deciziilor este una
colectivă. Decizia unei firme este egală cu rezultatul mai multor acțiuni luate de diverși
angajați ai acesteia, ce au diferite responsabilități în cadrul companiei. Fiecare angajat își
aduce aportul pentru rezultatul final, așa cum a fost și în cazul firmei Merck & Co. De o egală
importanță și responsabilitate se pot considera atât descoperirea făcută de cercetătorul
Campbell, cât și decizia firmei de a investi în această soluție salvatoare. Dacă ar fi să
răspundem la cine anume este responsabil pentru consecințele pe care această decizie le-a
avut, răspunsul ar fi că fiecare în parte este responsabil pentru decizia sa. Totuși, fiind vorba

2
de o corporație, decizia era de grup, responsabilitatea morală era de grup, meritele reușitei
erau ale grupului.
Încercând să concluzionăm cele prezentate mai sus, consider că decizia luată de
companie a fost o decizie nobilă, de altfel, singura decizie corectă din punct de vedere etic.
Atâta timp cât exista posibilitatea găsirii unui leac și nu se făcea nimic pentru asta, firma ar fi
fost părtașă la suferința oamenilor bolnavi. Astfel, singura decizie corectă și etică pe care ar fi
putut să o ia compania este de altfel chiar decizia pe care au luat-o și anume aceea de a porni
cercetările și de a oferi medicamentul celor suferinzi, care aveau atâta nevoie de el. Însuși Dr.
Roy Vagelos, întrebat într-un interviu a declarat că “o dată ce compania a avut motive să
creadă că unul dintre medicamentele sale de uz animal ar putea să vindece o severă maladie
umană, care făcea ravagii, singura opțiune etică era producerea versiunii de uz uman.”2

2
Studiu de caz -Merck & Co. and river blindness