Autorul: Mihai Eminescu Genul literar: Operă lirică Specia literară: Idilă Structură, semnificaţia titlulu: Format din substantivul floare și adjectivul albastră. Titlul semnifică tendința spre absolut. Eul liric (indici ai prezenţei, sentimentele exprimate): Eu am rîs, n-am zis nimica , exprimă sentimente de dragoste, de tristețe. Tonul general al poeziei: romantic-trist. Mesajul operei: Geniul neînțeles care tinde spre infinit. Figuri de stil (epitete, comparaţii, personificări, metafore, repetiţii, enumeraţii, hiperbole,) cu citate din text: Comparații: Voi fi roşie ca mărul, Ca un stîlp eu stam în lună. Epitete:de-aur părul, dulce floare!. Personificare: Und-izvoare plîng , Stînca stă , ochi de pădure. Imagini artistice (vizuale, auditive, olfactive, tactile, dinamice ) cu citate din text: Tactile: De mi-i da o sărutare Dinamice: Stânca stă să se prăvale, În prăpastia măreaţă. Vizuale: Şi câmpiile Asire, Şi întunecata mare; Vocabular: ÎNCÁLTEA-Măcar, cel puțin, barem, încai. TRÉSTIE- plantă erbacee care crește până la 4 sau 5 m înălțime, cu tulpina având numeroase noduri, cu frunze verzi-albăstrui și cu flori verzi-gălbui, pătate cu violet, dispuse în spice, a cărei tulpină se folosește la împletituri, îngrădituri Versificaţia: Poezia este formată din 14 catrene. Tipul de rimă: îmbrățișată. Măsura versurilor: 8 silabe. Ritmul: trohaic Citate preferate: – „Iar te-ai cufundat în stele Şi în nori şi-n ceruri nalte? De nu m-ai uita încalte, Sufletul vieţii mele. Impresii personale: Lectura operei m-a făcut să mă gândec cât de complicat e să fii geniu.