Industria Alimentară reprezintă un domeniu prioritar în cadrul economiei naţionale,

produsele alimentare fiind de importanţă strategică. Producerea alimentelor se realizează în

conformitate cu normele de igienă interne şi internaţionale şi în concordanţă cu cerinţele
consumatorilor.
Asigurarea creşterii calitative şi cantitative a producţiei alimentare, prin valorificarea
potenţialului productiv şi a principiilor care promovează inocuitatea alimentelor şi standardele de
calitate, se realizează prin pregătirea forţei de muncă la nivelul standardelor europene.
Amestecarea este o operaţie de omogenizare a două sau mai multor substanţe cu scopul
obţinerii aceleiaşi compoziţii (omogenizare mecanică) sau /şi a aceleiaşi temperaturi
(omogenizare termică) în întregul volum ocupat de substanţe. Pentru a se obţine o amestecare
eficace este necesară realizarea în toate punctele substanţelor ce urmează a fi amestecate, a unor
gradienţi de viteză mari. Rezultă că eficienţa amestecării este influenţată de gradul de turbulenţă
şi de viteza de circulaţie, apreciată prin durata necesară întregii cantităţi de material să treacă
printr-o suprafaţă dată. In aparatele destinate realizării proceselor de amestecare, mediul primeşte
energie suplimentară, care este folosită pentru omogenizare. Pentru aceasta se pot utiliza mai
multe metode, cum ar fi: mecanice, prin barbotare, cu jet, electromagnetice etc. Dintre acestea
cele mai răspândite sunt metodele mecanice, care se realizează prin acţiunea amestecătorului
asupra mediului de amestecat.
Amestecarea, ca fază distinctă de fabricaţie, se efectuează în utilaje speciale. In cazul în
care dispozitivul are drept scop doar menţinerea în timp a unei dispersii, acesta mai este numit şi
agitator. Dacă substanţele amestecate au vâscozităţi foarte mari, utilajul corespunzător pentru
amestecare se numeşte malaxor. Procesul de amestecare poate fi continuu sau discontinuu şi
poate avea loc la presiune atmosferică, sub presiune sau sub depresiune. Construcţia utilajului,
numărul şi dispunerea amestecătoarelor se stabilesc în funcţie de particularităţile procesului de
amestecare şi de vâscozitatea substanţelor amestecate.
 Prezentarea utilajelor și a operațiilor de amestecare
în industria alimentară

1.1. Clasificarea amestecurilor

 În funcție de natura materialelor care se amestecă și de gradul lor de miscibilitate:
- omogene, faza dispersată difuzează, se dizolvă sau se topește în mediul de disperie;
- eterogene, faza dispersată nu se dizolvă, nu difuzează sau nu se topește în mediul de dispersie.

Fig. 1.1 Clasificarea amestecurilor

 În funcție de starea de agregare:

- după rolul pe care îl are operația de amestecare în cadrul unui proces tehnologic:
- operație independentă;
- operație auxiliară.
 În funcție de natura mediului de dispersie:
- amestecare – în cazul realizării amestecurilor de produse pulverulente sau granulate;
- agitare – în cazul amestecării fluidelor newtoniene cu particule solide;
- malaxare, frământare – în cauzul amestecării fluidelor nenewtoniene(produse alimentre plastic:
paste din industria cărnii, industria panificației, etc)
- difuziune – în cazul amestecării fluidelor miscibile (gaze sau lichide)
• În funcție de modul de desfăsurare:- cu desfășurare continuă;
-cu desfășurare discontinuă.
 1.2. Eficiența operației de amestecare:
Este caracterizată prin:
- Cantitatea de produs finit obținut;
- Durata de execuție a operației de filtrare;
- Gradul de omogenizare obținut(calitatea execuției);
- Consumul de energie.

• Metode utilizate pentru determinarea eficacității amestecării:

- metoda egalizării concentrației sau a temperaturii amestecului;
- metoda urmăririi prin fotografiere a distribuției vitezelor sau a liniilor de curent din vasul de
amestecare, utilizând ca trasori particule fine solide;
- metoda colorimetrica, folosind ca indicatori lichide colorate;
- metoda izotopilor radioactivi(atomilor marcați);
- metoda nefelometrica (difuza unei radiații luminoase).

 Metoda Kafarov
Se bazează pe determinarea concentrației relative a componenților amestecului din mai multe
probe recoltate simultan din diferite locuri situate la diferite nivele și distanțe față de axul
agitatorului.
Punctele de colectare sunt denumite puncte convenționale.Valoarea medie a concentrației
componentului martor este exprimată prin factorul de omogenizare.
1.3. puri de amestecătoare:

Categorie Tipuri
Amestecătoare fără elemente mobile:
- prin recirculare
- cu şicane
- în aparate tip coloane (cu şicane, cu
- prin curgerea forţată a talere sită, cu umplutură)
fluidelor - cu injectoare sau duze
- cu sistem gaz - lift
- cu tub Venturi
- cu barbotare
- cu elemente statice de amestecare
Amestecătoare cu elemente mobile:
- cu paletă plană dreptunghiulară
- cu braţe simple
- cu braţe şi şicane
- cu braţe tip ancoră (simplă, dublă)
- agitatoare cu braţe (sau - cu cadru (cu braţe verticale sau
palete) orizontale)
- cu raclete
- planetare
- umblătoare
- cu impeller
- cu rotor deschis cu palete (drepte,
- agitatoare centrifuge înclinate, curbe)
- cu rotor închis (fără sau cu stator)
- cu benzi elicoidale
- cu două braţe malaxoare şi rotire în sens
- amestecătoare pentru de întâmpinare
materiale consistente - cu braţe fixe şi cuvă rotativă
(malaxoare) - tip extruder
- tip valţ
- bătătoare
- cu unul sau mai multe şnecuri
- mecanice cu tobă rotativă:
- cu tobă cilindrică orizontală sau
- amestecătoare pentru vertical-înclinată
materiale pulverulente şi - cu conuri
granulare - cu tobă de amestecare în formă de
V sau Y
- cu tobă elipsoidală oblică
- cu tobă prismatică
- pneumatice