PROCESAREA SUBSTANȚELOR ȘI MATERIALELOR

Laborator 4

DETERMINAREA EXPERIMENTALĂ A PUTERII CONSUMATE

PENTRU AMESTECAREA FLUIDELOR

Amestecarea este operaţia hidrodinamică ce are ca scop omogenizarea a două sau mai
multor substanţe, manifestată prin reducerea gradienţilor de concentraţie sau de temperatură în
interiorul unui sistem, până se ajunge la o distribuţie reciprocă optimă a materialelor constituente,
la uniformizarea temperaturii sau la mărirea suprafeţei între fazele distincte.
Pentru amestecare se folosesc următoarele denumiri specifice:
- agitare – amestecarea între două fluide sau între lichide şi solide, când amestecul are
vâscozitate mică sau medie;
- malaxare – amestecarea lichidelor, pastelor sau topiturilor cu vâscozitate sau consistenţă
mare;
- amestecare – omogenizarea solidelor pulverulente sau granulare;
- omogenizare – reducerea dimensiunilor picăturilor fazei interne pentru sistemele
disperse lichide de tip emulsii.
Amestecarea se realizează în două faze. În prima fază se realizează o amestecare în
apropierea dispozitivului sau a piesei care realizează agitarea, formându-se zone mici de amestec
în care iau naştere curenţi cu viteze diferite ce conduc la deplasarea volumului de material,
aceasta numindu-se amestecare locală. În a doua fază, volumele de material supuse amestecării
aflate in apropierea dispozitivelor de agitare antrenează alte volume de materiale din apropiere.
Eficienţa amestecării este influenţată de gradul de turbulenţă şi de viteza de circulație,
apreciată prin durata necesară întregii cantităţi de material să treacă printr-o suprafaţă dată.
Numărul şi dispunerea amestecătoarelor se stabilesc în funcţie de particularităţile
procesului de amestecare şi de vâscozitatea substanţelor amestecate.
Amestecarea poate fi o operaţie independentă când este folosită pentru obţinerea
produselor care sunt amestecuri de două sau mai multe componente sau poate fi auxiliară când
creează condiţii optime de desfăşurare a operaţiei principale şi anume intensificarea transmiterii
căldurii, separarea suspensiilor, extragerea unor substanţe, reacţii chimice sau modificarea stării
fizice.
În industria alimentară, operația de amestecare are aplicaţii multiple şi se realizează pentru
materiale aflate în toate stările de agregare. Astfel, avem de a face cu amestecuri în fază lichidă
(omogenizarea vinului), amestecuri în fază gaz-lichid (hidrogenarea uleiului), amestecuri în fază
gaz-solid (înmuierea orzului pentru fabricarea berii), amestecuri lichid-solid (baterea untului),
amestecuri de materiale pentru a obţine produse păstoase (industria panificaţiei, industria cărnii,
etc), amestecări de materiale pulverulente, granulare, etc.
Cunoaşterea puterii consumate pentru amestecarea cu agitatoare mecanice este necesară
în vederea alegerii tipului corespunzător de amestecător, turaţiei optime a amestecătorului şi
concentraţiei optime a amestecului.
 PROCESAREA SUBSTANȚELOR ȘI MATERIALELOR
Laborator 4
 Amestecătorul pentru fluide – CEK Armfield
Amestecătoarele pentru fluide CEK Armfield au fost realizate pentru a evidenția factorii
care influențează operația de amestecare, folosind tehnici de vizualizare și de măsurare, după caz.
Cu ajutorul acestei instalații se pot realiza următoarele operații:
-vizualizarea diferitelor tipuri de amestecuri / direcții de curgere
-determinarea caracteristicilor de putere / viteză pentru diferite tipuri de elemente de
amestecare
-amestecarea suspensiilor solid-lichid
-determinarea calității amestecării / timpului necesar pentru amestecare
-estimarea puterii necesare pentru amestecătoarele de capacitate mare, folosind tehnici de
modelare.
Instalația de amestecare CEK Armfield este formată dintr-un vas de amestecare cilindric
din acril (1) montat pe un cadru de oțel (2) și dintr-un panou de comandă. Vasul este prevăzut cu
un robinet pentru golire (3), o scală gradată până la 0,3 m, iar la interior are spărgătoare de vârtej
(șicane) detașabile (4). Deasupra vasului de amestecare este montată placa suport a
dinamometrului (5), care, prin intermediul a două dibluri (6) menține arborele de antrenare (7)
poziționat central în vas. Placa suport este prevăzută cu două mânere (8) pentru a putea fi
înlăturată cu ușurință. Pentru modificarea turației motorului electric de curent continuu (10) cu
excitație în derivație este prevăzut un regulator electronic de viteză (11). Cu ajutorul tahometrului
(9) se poate citi direct turația arborelui de antrenare al amestecătorului (în rot/min), care este
măsurată cu ajutorul unui senzor inductiv (19) fixat cu 8 șuruburi metalice pe placa de deasupra
vasului.
Momentul de torsiune transmis dinamometrului se obține utilizând o balanță de forță (12)
cu citire directă, care se montează pe cadru. Un ansamblu format dintr-un scripete (13) și un
cablu (14) transmite forța orizontală de la motor într-o forță pe direcție verticală. Un arc de
tensionare și un dispozitiv de fixare permit ca brațul dinamometrului să fie fixat în poziție neutră,
care este determinată cu ajutorul blocului de fixare (16). Deasupra balanței de forță (12) este
montat indicatorul (17) care în timpul experimentelor trebuie aliniat cu semnul de pe planul de
referință pentru a ajusta lungimea cablului dinamometrului.
Pentru creşterea turbulenţei şi deci pentru creşterea eficienţei amestecării, în vasul de
omogenizare se introduce o ramă circulară pe care sunt montate şicane.
Şicanele sunt obstacole (de forme diferite) montate pe circuitul unui fluid pentru a-i
micşora viteza, pentru a-i imprima un drum ocolit sau pentru a-i uniformiza debitul, dându-i
astfel posibilitatea să se răcească, să depună suspensiile pe care le poartă etc.
 PROCESAREA SUBSTANȚELOR ȘI MATERIALELOR
Laborator 4

Fig. 4.1. Schema funcţională a amestecătorului pentru fluide CEK Armfield

1-vas de amestecare cilindric din acryl; 2-cadru de oţel moale; 3-robinet de scurgere;
4- spărgătoare de vârtej detaşabile (șicane); 5-placa suport a dinamometrului; 6-dibluri; 7-arborele
de antrenare; 8-mânere; 9-tahometru; 10-motor electric; 11-regulator electronic de viteză;
12- balanţă de forţă; 13-scripete; 14-cablu; 15-reglare întindere fir balanţă; 16-bloc de fixare;
17-indicator; 18-cablu electric; 19-senzor inductiv; 20-set de elemente de amestecare

Instalația este prevăzută cu trei tipuri de elemente de amestecare (20): elicea, turbina
impeller și mai multe seturi de palete de dimensiuni diferite (fig. 4.4). Paletele și turbina se pot
monta pe arbore prin conectarea lor la inelul de blocare, la înălțimi diferite. Paletele pot fi
înclinate la diferite unghiuri. Elicea se montează prin înfiletare în capătul arborelui de antrenare.
- amestecătoarele cu palete - se pot folosi pentru obţinerea de soluţii, pentru
amestecarea produselor solide sau lichide, pentru lichide cu vâscozităţi medii şi mici, preparări de
suspensii uşoare, sau pentru transfer de căldură. În cazul folosirii şicanelor, direcţia de curgere
este preponderent verticală, iar când nu se folosesc şicane, preponderent circumferenţială. Pentru
creşterea randamentului amestecării se pot folosi palete prevăzute cu găuri.
- amestecătoarele tip turbină – se folosesc pentru dizolvări, preparări de suspensii cu
densitate mică. Funcţionează pe principiul pompelor centrifuge, adică aspiră axial şi refulează
tangenţial. Realizează o turbulenţă ridicată şi forţe de forfecare mari, care cresc pericolul de
distrugere mecanică a microorganismelor (provoacă liza celulelor).
 PROCESAREA SUBSTANȚELOR ȘI MATERIALELOR
Laborator 4
- amestecătoarele cu elice - se recomandă pentru: reacţii chimice pentru lichide cu
vâscozităţi mici şi medii, dizolvări, omogenizări, preparări de suspensii uşoare, dispersii de gaze,
emulsii. Aceste amestecătoare se pot utiliza în vase cu sau fără şicane, direcţia de curgere a
fluidului fiind în primul caz preponderent verticală, iar în cel de-al doilea caz circumferenţială.

Fig. 4.2. Amestecător pentru fluide CEK Armfield Fig. 4.3. Şicane

Fig. 4.4. Tipuri de amestecătoare utilizate în experiment: elice, turbină impeller şi palete

Mod de lucru:
- Se umple vasul instalației de amestecare cu ulei (sau apă) sau cu un amestec cu
concentrație cunoscută, până la adâncimea de 0,3 m (căreia îi corespund aprox. 20 litri lichid).
- Se atașează o pereche de palete de dimensiune medie pe inelul de blocare și se fixează
ansamblul de palete la capătul arborelui.
- Se eliberează cârligul (clema) de reglare a balanței de forță astfel încât brațul
dinamometrului să se miște liber.
- Pentru a seta dinamometrul într-o poziție neutră se folosește dispozitivul de fixare și se
ajustează arcul de tensionare după cum este necesar.
 PROCESAREA SUBSTANȚELOR ȘI MATERIALELOR
Laborator 4
- Se ajustează lungimea cablului astfel încât indicatorul să se alinieze cu semnul de pe
planul de referință (sau nivelul de bază).
- Se determină turația maximă de funcționare pentru a obține o amestecare liniștită, fără
antrenarea excesivă a aerului în lichidul supus amestecării și fără a depăși gama de înregistrare a
balanței de forță (a dinamometrului).
- După ce se stabilește turația maximă, se va mări această valoare cu 25%, 50%, 75% și
100%, pentru testare.
- Pentru fiecare dintre aceste creșteri ale turației se notează valoarea turației indicată de
tahometru (rot/min) și forța corespunzătoare citită la balanța de forță (kg).
-Se înlocuiesc paletele pe rând cu elicea și cu turbina impeller și se repetă experimentul
pentru fiecare dintre aceste amestecătoare.
- Se pot folosi, pe rând, toate tipurile dimensionale de palete și li se poate varia unghiul de
înclinare.
- Pentru a observa influența spărgătoarelor de vârtej, pentru fiecare tip de amestecător se
vor realiza câte două experimente – cu și fără spărgătoare de vârtej în vasul de amestecare.
- Se reprezintă grafic variația puterii în funcție de turație (se poate face un singur grafic
pentru toate variantele de amestecător, sau câte un grafic pentru fiecare tip de amestecător, cu și
fără spărgătoare de vârtej în vasul de amestecare).
- Pentru fiecare grafic se duce trendline și se alege legea de variație cu cel mai mare
coeficient de corelație a datelor experimentale.
- Din analiza datelor experimentale se stabilește care este varianta optimă de amestecător,
din punct de vedere al eficienței amestecării și al puterii mecanice consumată pentru amestecare.

Rezultate experimentale
Pentru fiecare tip de experiment, se modifică treapta de turaţie a arborelui
amestecătorului, iar turaţia arborelui este indicată de tahometru. Se citește de fiecare dată forţa
înregistrată de braţul dinamometru al aparatului, calculându-se apoi momentul de torsiune, viteza
de rotaţie şi puterea necesară rotirii sistemului de amestecare utilizat, astfel:
 Momentul de torsiune (T):

- Se calculează forţa F:
F = valoarea indicată de balanţa de forţă ∙10-3 [kg] ∙ 9,81[m/s2]
- Se cunoaște lungimea braţului dinamometrului r = 0,11 [m]
- Astfel, momentul de torsiune va fi T = valoarea indicată de balanţa de forţă ∙10-3 · 9,81 ·
0,11 [N·m]
 Viteza unghiulară (ω):

n – turația arborelui;
 Puterea consumată pentru amestecare (P):
 PROCESAREA SUBSTANȚELOR ȘI MATERIALELOR
Laborator 4
Tabelul 4.1. Rezultate obţinute la amestecarea cu palete
n F T ω P n F T ω P
[rot/min] [N] [N·m] [rad/s] [W] [rot/min] [N] [N·m] [rad/s] [W]
Palete cu şicane Palete fără şicane

Tabelul 4.2. Rezultate obţinute la amestecarea cu elice

n F T ω P n F T ω P
[rot/min] [N] [N·m] [rad/s] [W] [rot/min] [N] [N·m] [rad/s] [W]
Elice cu șicane Elice fără șicane

Tabelul 4.3. Rezultate obţinute la amestecarea cu turbine impeller

n F T ω P n F T ω P
[rot/min] [N] [N·m] [rad/s] [W] [rot/min] [N] [N·m] [rad/s] [W]
Impeller cu şicane Impeller fără şicane

Fig. 4.5. Exemplu de grafic realizat pe baza datelor obținute