Exemple de bune practici în procesul de predare-învățare a limbii și

literaturii române în școală prin realizarea de activități asistate de tehnologie

și internet
Profesor Agafița Gianina-Maria

Școala Gimnazială Hatmanul Șendrea,Dolheștii Mari

Ju.Suceava

Stă în puterea dascălilor să educe cu mijloace psihopedagogice moderne generațiile

actuale și viitoare!

Dincolo de toate efectele negative ale pandemiei COVID-19, există și un aspect

pozitiv relevant în această perioadă, descoperirea învățământului online de calitate și experiența
pe care-am acumulat-o în Google Classroom, pe platforma GSuite For Education.

Încă de la începutul perioadei suspendării școlii, am căutat să păstrez și să transmit

elevilor materiale adaptate, diversificate prin messenger, whatapp, intram pe ZOOM, dar
simțeam că lipsește ceva, ordinea firească a predării, a fixării cunoștințelor, a evaluării.Din
toamna acestui an școlar elevii de la școlile din comuna Dolhești își desfășoară activitățile pe
platforma GSuite For Education .

.
Nu pot spune că e foarte ușor,pentru că nu întotdeauna funcționează minunat,dar atât eu,cât și
elevii mei ne susținem reciproc. De cele mai multe ori am învățat artificii digitale de la ei,nu
invers.Neajunsurile învățării on line sunt multe,dar pentru toate este un început și generația
actuală de elevi,dar și noi, profesorii,scriem, în anul 2020, istorie în această privință.

Tabla interactivă, în opinia mea, a devenit indispensabilă pentru majoritatea activităților

de învățare. Lecțiile care nu utilizează noile tehnologii devin neatractive.
În prezent elevii au devenit dependenți de smartphone-uri, iar profesorul este confruntat
cu noi provocări în încercarea de a-i ține motivați, interesați, activi.
Profesorul trebuie să fie la curent cu noile tehnologii, iar pentru a le utiliza la clasă, este
necesar să cunoască atât metode de învățare moderne cât și mijloace adecvate.
Tabla interactivă este un ecran tactil de dimensiuni mari care, conectat la un calculator,
prin intermediul unui videoproiector, redă imaginea de pe monitorul calculatorului. Pe suprafața
tablei se poate utiliza orice obiect care exercită presiune, un marker specific sau degetul.

Caracteristicile definitorii ale tablei interactive sunt manevrabilitatea, comunicarea rapidă

și interactivitatea.

Cel mai simplu mod de utilizare a tablei interactive este ca ecran de proiecție. Dar cele
mai interesante sunt aplicațiile online și offline care solicită utilizarea tablei asemeni unei tablete.

Manualele pot fi accesate la adresa web www.manuale.edu.ro și prind viață. Elevii

rezolvă cu plăcere exercițiile propuse. Apoi, profesorii pot utiliza la tabla interactivă propriile
resurse digitale, ca cele de pe o platforma Moodle, sau jocuri create cu aplicații 2.0. De exemplu
rețeaua EDU.ro (reteauaedu.ro) oferă spațiu gratuit școlilor ca platformă de eLearning pe care
profesorii pot dezvolta conținut educațional în format electronic Moodle. Profesorii pot crea
cursuri online bazate pe interacțiune. În Moodle, pot fi create diverse activități inclusiv jocuri de
cuvinte sau de numere, resurse variate și diverse tipuri de teste ( lacunare, tip „adevărat sau fals”,
cu alegere multiplă, tip formulas etc.).

De asemenea, profesorii pot crea jocuri cu ajutorul Learning App (learningapps.org) ,

CRAM (www.cram.com), Quizlet (quizlet.com) sau storyjumper sau Quizzis pentru a anima
atmosfera din clasă. 
 În plus, se poate utiliza și propriul soft care vine la pachet cu tabla interactivă.

Propun si un exemplu de scenariu didactic la o lecţie de literatură unde se pot folosi cu

succes resursele digitale pentru învăţarea de-acasă.

Popa Tanda-caracterizarea personajului

Etapele lecției:

EVOCARE

-se utilizează platform Google Classroom și aplicația Google Meet;

-salutul;
-verificarea prezenței elevilor;

- asigurarea unei atmosfere adecvate pentru buna desfăşurare a orei;

-sunt verificate câteva informații discutate la textul epic „Popa Tanda” de Ioan Slavici: timp,
spațiu, personaje, acțiune. Cu ajutorul aplicației Popplet, https://app.popplet.com/#/p/5925821
elevii vor putea adauga caseta cu informațiile corespunzătoare pentru a complete ciorchinele.

-se anunță titlul lecției și obiectivele operaționale;

REALIZAREA SENSULUI

-utilizez tabla interactivă Jamboard

https://jamboard.google.com/d/1MPTlixadE_7Eelt3AfFmoSfG0VefXOZaBo1tyocGZsM/viewer
-stabilesc câteva repere teoretice legate de personaj

-elevii vor complete Fișa de identitate a personajului (nume, stare civilă, domiciliu, profesia)
-lucrul cu textul: elevii primesc accesul pentru a adăuga note fixe pe tablă pentru a complete cu
citate din text corespunzătoare trăsăturilor fizice, morale ale personajului și modalităților de
caracterizare: directe, indirecte

REFLECȚIA

-se insistă asupra trăsăturilor pozitive ale personajului și asupra rolului său pentru satul Sărăceni.
TEMĂ

Elevii vor primi pe Classroom o fișă cu informații teoretice discutate și sistematizate și un

exercițiu: Căsuța personajului

Personajele

-termenul provine din francezul "personnage" care la rândul său provine din latinescul
"personna" (mască, apoi rol ) și desemnează persoanele implicate în acțiunea unei opere literare

1.Principale: preotul Trandafir - Popa Tanda

2.Secundare: sătenii - personaj colectiv, preoteasa, clopotarul Cozonac, Marcu Florii Cucului,
Mitru Cătănaș

3.Episodice: Măriuca, Ileana, Trandafirică, părintele Coste.

Părintele Trandafir

-personajul principal al nuvelei;

- înfățișat în evoluția sa ( fiind prezentat în toate momentele acțiunii )

-este unul dintre cei doi copii ai dascalului Pintilie, devine preot, își întemeiază o familie și are
patru copii;

-profesează mai întâi în satul natal, fiind apoi mutat la Sărăceni unde are de luptat cu lenea
enoriașilor;

-în expozițiune este prezentat direct, cu calitățile și defectele lui: om bun, învățat, priceput în
cântările bisericești ;

-vorbește drept și cumpănit;

-priceput și harnic gospodar;

-este prea aspru în relațiile cu semenii;

Alte însușiri sunt evidențiate indirect:

-analizează situația cu luciditate și ia hotărâri gândite, realiste;

-dovedește o energie ieșită din comun și tenacitate în atingerea scopului propus;

-nu cedează și își continuă acțiunea cu și mai multă îndârjire (sfat - batjocură); aceste strategii nu
dau rezultate, întrucat preotul este perceput de săteni ca o persoană dinafara comunității, menită
să le strice rosturile;

-personajul se alege cu numele de "Popa Tanda" (poreclă, derivat regresiv de la verbul a tândăli
-a-și pierde vremea, umblând de acolo-acolo fără rost);

-realizează că singura modalitate de a-i urni pe săteni este exemplul personal;

-atitudinea sătenilor față de preot este oscilantă (tolerantă, ostilitate, acceptare), "Omul dracului"
devenind "Omul lui Dumnezeu";

-are o gândire practică, este stăpân pe sine;

-știe să se bucure de liniștea căminului său;

-însușirile personajului sunt prezentate atât direct cât și indirect prin fapte, prin comportare, prin
modul de-a vorbi, prin relația cu alte personaje.
*"Prin toate aceste procedee, Ioan Slavici a realizat un personaj complex, caci, bun cunoscator
al sufletului omenesc, nu face din parintele Trandafir un personaj schematic, ci unul care
gandeste practic"

Legenda

1: Trăsătura de baza a personajului.

2: A doua trăsătura de bază a personajului caracterizat.

3-4: Două trăsături de caracter importante în construirea personalității personajului, trăsături

bazate pe trăsătura 1.

5 -6: Două trăsături de caracter ce ajută personajul să iasă din orice încurcătură.

7-8: Două trăsături ce stabilesc legătura personajului cu lumea exterioară.

9: O trăsătura intimă, sesizabilă doar la o lectura mai profundă.

10: O trăsătura negativă de care personajul s-a debarasat sau ar trebui să se debaraseze.

Se spune că nu poți rămâne fără creativitate, deoarece cu cât folosești mai multă, cu atât
ai mai mult din ea, iar în cadrul orelor de limba și literatura română găsim suficiente resurse
pentru a pune în valoare imaginația copiilor. Așa cum o spune și programa școlară, „scopul
studierii disciplinei Limba şi literatura română în perioada şcolarităţii obligatorii este acela de a
forma progresiv un tânăr cu o cultură comunicaţională şi literară de bază, capabil să înţeleagă
lumea din jurul său, să comunice şi să interacţioneze cu semenii exprimându-şi gânduri, stări,
sentimente, opinii etc., să fie sensibil la frumosul din natură şi la cel creat de om, să-şi utilizeze
în mod eficient şi creativ capacităţile proprii pentru rezolvarea unor probleme concrete în viaţa
de zi cu zi, să poată continua în orice fază a existenţei sale procesul de învăţare“.

Curiozitatea și plăcerea îi determină pe elevi să fie activi, să se implice în rezolvarea

cerințelor crescând astfel nivelul de competitivitate. Chiar și elevii timizi sau elevii cu CES sunt
antrenați în activități, practic dispărând barierele dintre elevi.

Generaţia nouă este definită de cuvântul „altfel”. Iar altfel înseamnă în primul rând un
acces la tehnologie fără precedent.Şi pentru că tehnologia este o parte atât de importantă din
vieţile noastre (copiii de azi se joacă mai degrabă pe computer decât în curtea şcolii, 90% dintre
noi folosim Internetul, 20% au postat, la un moment dat, online filmuleţe în care ei sunt starurile,
83% dorm cu telefoanele lângă ei, principala sursă de ştiri şi de informaţii este Internetul) este
firesc să aibă şi efecte adverse.Unii cercetători susţin că toate gadget-urile care ne înconjoară ne
afectează intelectul; alţii afirmă că atâta timp cât tehnologia ne exersează minţile şi ne furnizează
din ce în ce mai multe informaţii, trebuie să ne îmbunătăţească abilităţile cognitive.

Însă prin folosirea unor metode diverse, cadrele didactice se vor asigura că pot înlătura
blocajele sociale, metodologice și emotive care pot împiedica desfășurarea în condiții optime a
unei învățări de tip creativ. Modul de predare se va orienta cu precădere pe încurajarea inițiativei
și interacțiunii spontane și dirijate a tuturor elevilor clasei. În esență, învățarea creatoare se va
axa nu doar pe adaptabilitate și flexibilitate, ci și pe dezvoltarea unei atitudini prospective și
anticipative care să le permită elevilor proiectarea unor situații-problemă și elaborarea unor
soluții originale.

Toate aceste activități, centrate pe elevi, promovează o învățare activă, îi ajută să-și
descopere potențialul creator, gustul pentru frumos dar și înțelegerea unor noțiuni dintr-o altă
perspectivă, pentru că așa cum spunea și Paulo Coelho „oricine are un potențial creativ, și din
momentul în care îți exprimi acest potențial creativ, ai șansa să schimbi lumea”.

Stă în puterea dascălilor, din întreaga lume, să îndrume, să implementeze, să militeze

pentru accesul la modernism, fără a arde și a transforma în cenușă, munca sutelor de ani de
cercetare, studiu, de propagare  a educației,  a evoluției și de ce nu a ființei ca mod existențial în
societate.
 Eu am convingerea că putem să milităm și să educăm generațiile actuale și viitoare, doar
folosind principii, care au fundamente psiho-pedagogice și care, da, cu toată deschiderea chiar,
pot fi remodelate, ajustate, adaptate societății moderne.

Reforma învăţământului pune deosebit accent pe crearea de alternative metodologice, pe

stimularea învăţării prin cooperare şi folosirea metodelor interactive de grup. Implementarea în practica
educativă a strategiilor manageriale interactive presupune un proces de învăţare socială, ce influenţează
întreaga structură psihică a educatorului-manager, dar şi a educabililor, toate aceste modificări de la
nivelul personalităţii acestora reflectându-se în noi componente, atitudini, valori.

Cadrele didactice reprezintă principala resursă umană capabilă să prognozeze, organizeze şi

coordoneze activităţile de introducere a noului, asigurând astfel dezvoltarea optimă a organizaţiei
şcolare.
Fundamentul activitaţii didactice în școala tradiţionala a fost asigurat de psihologia asociaţionistă,
pentru care actul cunoașterii se reducea la simpla înregistrare prin simţuri, la perceptie.
A determina elevii să reţină pe dinafară ceea ce le-a fost comunicat este, evident, mai simplu decât
a-i conduce spre autonomia judecăţii. Rolul activ si dominant revine profesorului, pe când elevului îi
revine rolul de spectator receptiv, solicitat îndeosebi sa asculte, sa noteze, sa memoreze si sa reproduca.
Dialogul autentic dintre componenţii binomului educaţional profesor-elev se realizează rar si
fragmentar. În cadrul lecţiei nu se antrenează și nu se exersează gândirea, nu se crează situaţii în care
adevarul să fie descoperit (redescoperit) de către elevi, ceea ce conduce la pasivitate, plictiseală,
oboseală și în final la o eficacitate formativ-educativă scazută. Sunt aproape inexistente criticile,
căutarile personale, rarele revendicări exprimate de elevi îl deranjează pe profesor și în general sunt
evitate.

O analiza comparativă a activităţilor desfașurate în școala tradiţionala și în cea modernă, scoate în

evidenţă urmatoarele aspecte:

Rolul cadrului didactic în învăţământul tradiţional:

AVANTAJE:

 Asigură însuşirea temeinică şi sistematică a cunoştinţelor predate

LIMITE:
  predă, expune, ţine prelegeri;
 explică şi demonstrează;
 limitează foarte mult activitatea elevilor (expunerea nu trebuie să depăşească cel mult
30% în cadrul unei ore);
 lasă puţin timp de iniţiativă elevilor, manifestat de regulă prin întrebări generatoare de
explicaţii;
 elevii se află într-un raport de dependenţă faţă de professor.
 impune puncte de vedere proprii;
 se consideră singurul ,,expert’’într-o problemă.
 deţine adevărul (absolut);
 ştie ce este adevărat sau fals, corect sau incorect, ceea ce trebuie să înveţe elevul (ceea ce
este ,,bun’’ pentru el).

Rolul cadrului didactic care promovează predarea-învăţarea în învăţământul modern:

 organizează şi dirijează învăţarea, o orchestrează şi o regizează;

 facilitează şi moderează activitatea de învăţare;
 ajută elevii să înţeleagă lucrurile şi să şi le explice;
 responsabilizează elevii în vederea funcţionării optime a grupului;

Poate cel mai mare beneficiu pentru predarea online este acesta - profesorii joacă în
continuare cel mai important rol în experiența de învățare. Tehnologia nu poate înlocui meseria
profesorului, dar se pretează ca un instrument foarte util pentru îmbunătățirea experienței atât
pentru profesor, cât și pentru cursant. Decizia de a preda online poate încuraja profesorul să
recunoască controlul pe care îl are asupra propriei cariere și să-și pună mintea în repaus.

Utilizarea Internetului permite implicarea acestuia nu doar în accesări rapide ale

informațiilor utile pentru o temă specificată, ci și în stabilirea unor căi eficiente de relaţionare
quasipermanentă între elevi și profesor. Astfel, apar posibilităţi de încredinţare a unor sarcini
pentru elevi şi în afara contextului instituționalizat al şcolii, în locuri alese de profesor sau în care
se află elevul.Aceste sarcini pot fi pentru un elev sau un grup de elevi –trimise de unul sau mai
mulţi profesori –coordonate, de asemenea, de la distanță.Rolul profesorului în acest context se
schimbă, ajutând elevii să identifice singuri răspunsurile și să descopere informațiile necesare, în
spaţiul exterior şcolii. Profesorul încredinţează sarcina adecvată spaţiului pe care elevul îl va
parcurge de la școală spre casă ori invers, și în oricare altul el se va afla. Sarcina de rezolvat spre
înţelegerea fenomenului, a principiului, a regulii de învăţat dobândește sens și utilitate, timpul de
rezolvare nu depinde de legătura cu un loc anume, iar profesorul nu este „scos” dintre persoanele
de dincolo de școală–devine «omniprezent»!Intervenţiile vor fi la cererea elevului, cu scopul de a
orienta, de a ghida,în momentul în care acesta apreciază că este necesar, sau din iniţiativa
profesorului când rezultatele primite de la elevi impun. Profesorului îi revine sarcina să ofere
elevului criterii de identificare a informației, de selecție și analiză, să-l orienteze pe parcursul
activității.Urmare a evoluției tehnologiilor, noile mijloace reprezintă unul dintre principalii pioni
ai educaţiei informale, cu o forță de intervenție considerabilă, care depășește puterea de influenţă
a altor factori educativi, precum familia, grupul socialde apartenenţă. Tinerii sunt „expuși”, în
fapt, sunt beneficiarii de timpuriu ai „consumului” de tehnologie și de informație preluând
conștient, dar și inconștient diferite modele comportamentale, atitudinale, experiențe afective,
expresii lingvistice, stiluri vestimentare etc., care le influențează dezvoltarea personală și implicit
sistemul de valori. Prioritatea pofesorulului este să învețe elevii cum, pentru ce și la care dintre
surse să „alerge”, cum să le utilizeze cu folos, oferindu-le criterii de identificare, selecție, analiză
și interpretare a informațiilor disponibile. Însușirea acestor criterii este esențială în condițiile în
care discutăm de necesitatea vitală a elevilor de a efectua selecţii valorice între mesajele pe care
legăsesc ori le primesc în căutările lor intenţionate sauaccidentale. Iubitori de constantă navigare
online și încrezători în competențele lor digitale, nativii digitali au falsa impresie ca noile
instrumentele vor fi suficiente,de pildă, în obţinerea unui job, pentru angajarea în acţiuni
administrative sau servicii de sănătate. Şcoala va fi locul în care află că translarea competenţelor
la nivelul social, al integrării în viaţa socio-economică necesită efort susţinut şi organizat.
Ca o concluzie,care este tot un exemplu de bună practică în procesul de predare-
învățare a limbii și literaturii române în școală prin realizarea de activități asistate de tehnologie
și internet amintesc şi aspectul că a venit vremea ca profesorul să înveţe de la elevi.Am
transformat casa în sală de clasă,în cancelarie,ne-am transformat spaţiul intim în spaţiu
profesional,atât noi,cât şi elevii noştri.Învăţăm reciproc câte un pic din tainele informaticii,furăm
cu coada ochiului detalii din viaţa personală.Încă un motiv în plus,să ne simţim privilegiaţi că
intrăm în sufletul şi casele alor noştri elevi,chiar dacă tuturor ne e greu,răspunderea e mai
mare,stresul mai incisiv.
Bibliografie:
– Amabile, T.M., Creativitatea ca mod de viață, Editura Știința și Tehnica, București, 1997.
– Cerghit, I., Metode de învățământ, Editura Polirom, Iași, 2006.
– Moraru, I., Psihologia creativității, Editura Victor, București, 1997.
– Roco, M., Creativitate și inteligență emoțională, Editura Polirom, Iași, 2004.
–Vrabie, D., Psihologia educației, Editura Evrika, Brăila, 2000.
Profesor,
Gianina-Maria Agafiţa