Rezumatul nuvelei ,,Sania” de Ion Druţă

Moş Mihail într-o bună vreme a început a se plimba în jurul nucului din faţa casei şi tot îl
măsura cu ochii şi cu şchioapa. Visa să meşterească din tulpina lui o sanie cum n-au mai văzut toşi
lemnarii de pe lume. De mic copil avea simţul a ceva alb, sprinten şi frumos. El hotărîse să redea
aceste culori şi stărui într-o meşterie şi gîndi să facă o sanie.

Ca de obicei moşul se sculase în zori şi începu lucrul. Zile întregi umbla prin ogradă în
jurul acestui nuc şi cînd venea vremea să facă vînt toporului, deodată rămînea pe gînduri. Iată că
într-o bunî zi baba a luat sama că buza toporului a început a se întuneca şi a prins a-l ocărî. Moşul
a azvîrlit toporul pe umăr şi i-a spus că o să facă o sanie. La sfîrşitul toamnei moş Mihail a mers cu
baba să strîngă poama. După ce o strînse se încuia în cămară şi rămînea baba ,,vădană” pe vreo
două trei săptămîni. Pe la mijlocul iernii iese pînă la poartă şi îl pofteşte pe întîiul trecător să
guste vinul preparat, de aceea nu-i în acel sat gospodar care nu si-ar sălta cuşma trecînd pe la casa
lui şi nu-i beţivan care nu i-ar sprijini poarta de cu toamnă pînă în primăvară. Şi vrasăzică moş
Mihail a hotărît să facă o sanie, el a studiat structura copacului si-i promise babei că se apucă de
muncă. Fiindcă a venit toamna şi copacul s-a uscat, moş Mihail s-a apucat să-l scoată. După
aceasta el a retezat coroana şi a pus crengile sub şopron. Din vreme în vreme el vedea în faţa
ochilor ceva uşurel, sprinten şi frumos. Şi tocmai la bătrîneţe moşul înţelese că era vorba de o
sanie. Toată ziua stase în casă, făcu un polobocel şi în vreme ce cioplea, se gîndea la săniuţă. Îşi
spuse că mîine -poimîine o să se apuce de sanie. Timpul trecea, iar moşul aşteptă cînd lemnul o să
fie gata. Iată ca toamna iar venise şi baba il rugase să-i facă sania, iar de nu o face, l-a speriat că îl
dă în divorţ. Iată că moşul aduse nucul în cămăruţă şi începu să-l cioplească. Cînd a început
munca, lucra pînă cînd satul întreg adormea şi nu se auzea nici un foşnet. Visa cum săniuţa va
zbura pe drumurile satului şi cum colindă trecătorii. În ospeţie la moş Mihai a venit Niculăieş ,
care a fost impresionat de creaţia bătrînului şi îi propunea sume mari de bani ca să cumpere sania.
Mihailuţă îi lămurea că încă nu-i terminată , iar Niculăieş îi spunea că iarna trece şi cel puţin să se
plimbe aşa cum e terminată pe jumătate. Iarna trecuse şi moşul nu terminase sania si nici nu i-o
dase lui Niculăieş.

Moş Mihail şi-a făcut un pătucean în cămară şi nu se mai arăta zile întregi. Cu vremea pierduse şi
socoteala zilelor stînd în cămară şi lucrînd . Într-o zi baba i-a spus că pleacă de la el şi îl lasă
singur. Moşul nu a înţeles şi a lucrat mai departe. Sania mai că era terminată, doar rămînea cîteva
detalii de pus. După ce a făcut sania, se mira şi el cît e de frumoasă. Spre seară a ieşit din camară
şi a observat după dezordinea din curte că nimeni nu e acasă . După ce făcu curăţenie, se aşeză şi
simţi iar acel alb, sprinten şi frumos. Moşul şi-a dat seama că aceasta nu era o sanie . Îndată l-a
învăluit tulburarea tinereţii făcîndu-l voinic şi inspirîndu-l la crearea altui lucru . S-a ridicat şi a
pornit la muncă gîndindu-se că baba s-ar întoarce, dacă nu s-ar fi măritat.