Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Necesitaea Utilizarii Topografiei in Silvicultura
Necesitaea Utilizarii Topografiei in Silvicultura
Facultatea de Agricultura
Specializarea: Silvicultura
Referat la Topografie
Student:
Grupa 1101
2009
Cuprins
1. Introducere..........................................................................................................................................pag5
1.1.Scopul topografiei.....................................................................................................................................pag 5
2. Proiectii Cartografice..........................................................................................................................pag 5
3.2.3. Localizarea si determinarea trapezului in care se afla punctul de coordonate. ( ANEXA NR 2) .......pag 9
2
4.2.1 Planimetria.........................................................................................................................................pag 11
4.2.2. Altimetria………………………………………………………………………..………………...pag 11
5. Ridicari topometrice.........................................................................................................................pag 12
5.2.1. Planimetrie...........................................................................................................................................pag 19
5.2.1.1.4. Drumuiri............................................................................................................................................pag 21
5.2.1.2.1. Radieri...............................................................................................................................................pag 22
3
6.2 Sisteme GNSS accesibile utilizatorilor civili…………….……………………………………………..….pag 24
Bibliografie............................................................................................................................................................pag 33
4
1. Introducere
1.1.Scopul topografiei.
2. Proiectii Cartografice
2.1 Necesitatea proiectiilor cartografice
5
2.2. Sisteme de coordonate
2.2.1 Sisteme de coordonate sferice
6
2.3. Clasificarea proiectiilor
7
normale au o larga folosinta la intocmirea hartilor de diferite tipuri si pentru
diferite destinatii.
8
ultimul timp şi pentru România datorită integrării în noile structuri politice şi
militare. Reprezentarea cartografică se face pe fuse de 6° longitudine, în
intervalul delimitat de paralele de 80° latitudine sudică şi 84° latitudine
nordică. Elipsoidul de referinţă adoptat pentru reprezentarea suprafeţei
Pământului în planul proiecţiei este elipsoidul internaţional WGS – 84. Ca
principiu de reprezentare, se consideră un cilindru în poziţie transversală
care intersectează suprafaţa elipsoidului după două meridiane de secanta,
simetrice faţă de meridianul axial al fusului de 6°.
Această proiecţie a fost adoptata de către ţara noastră în anul 1973 fiind
folosită şi în prezent. Are la bază elementele elipsoidului Krasovski-1940 şi
planul de referinţă pentru cote Marea Neagră–1975. A fost folosită la
întocmirea planurilor topografice de bază la scările 1:2.000, 1:5.000 şi
1:10.000, precum şi a hărţilor cadastrale la scara 1:50.000.
Dintre elementele caracteristice proiecţiei Stereo70 amintim:
3.1. Descriere
9
Harta generala a tarii, este intocmita la scari diferite spre a servi la cat
mai multe solicitari. Pentru pastrarea si utilizarea comoda a reprezentarilor,
harta se imparte dupa o anumita regula, in sectiuni denumite foi sau trapeze,
de marimi rezonabile, corespunzatoare scarilor si nomenclaturii specifice
sistemului de proiectie adoptat.
10
4. Descifrarea continutului hartii
4.2.1 Planimetria
11
Planimetria, este parte a topografiei care studiaza metodele si
instrumentele necesare reprezentarii pe o harta sau pe un plan a proiectiei
orizontale a obiectelor de pe suprafata Pamantului.
4.2.2. Altimetria
5. Ridicari topometrice
12
realizat teodolitele optico-mecanice, perfectionate, cu sistem optic si citire
centralizata, trecute astazi in aceeasi categorie a instrumentelor clasice
Construcţie:
Clasificarea teodolitelor
După vechime
teodolite clasice cu cercuri gradate din metal cu piesele componente la
vedere, lecturile pe cercurile gradate realizându-se cu dispozitive
mecanice, precum vernierul;
teodolite moderne realizate pe acelaşi principiu constructiv dar cu
perfecţionări în ceea ce priveşte mecanica şi optică de precizie,
cercurile gradate sunt realizate din sticlă iar lecturile se realizează cu
dispozitive micrometrice;
teodolitele moderne au un grad mare de automatizare au incorporat un
microprocesor un afişaj, mini-tastatură, memorii precum şi interfaţă
cu calculatorul.
13
electronice.
După precizie
Axele teodolitului
14
Busole topografice. Sunt instrumente asemanatoare tahimetrelor,
avand in loc de limb un ac sau un disc magnetizat, care, coborat pe un pivot,
oscileaza liber sub influenta campului magnetic. Dupa linistirea lui se citeste
direct orientarea pe gradatiile cadranului pana la varful nord al acului sau pe
disc pana la un reper.
Busola- tahimetru Wild T0, cea mai raspandita la noi, este folosita,
din ce in ce mai rar, pentru masuratori de mai mica importanta, dar de mare
volum in fondul forestier. Discul gradat poate fi blocat, devenind limb iar
instrumentul un tahimetru, sau poate fi eliberat si lasat liber, caz in care
lucreaza ca busola. Citire gradatiilor orizontale se face in ambele ipoteze, in
cadrul unui sistem optic. Prin citirea distantelor la stadie, instrumentul poate
fi folosit la efectuarea unor drumuiri si radieri busolare sau unghiulare.
15
- clasice, ca realizari centenare, dar si de data relativ recenta, folosite tot
mai rar in prezent, dar sugestive in conceptie;
- compensatoare (automate), construite in ultimele decenii ale secolului
trecut, fiind si cele mai raspandite la noi;
- digitale (numerice), inclusiv cele rotitoare, cu laser, ca modele
electronice, de data recenta, ce patrund treptat si in lucrarile noastre.
16
Statiile totale fac parte din generatia noua a instrumentelor topografice
avand, in principiu, functionalitatea unu tahimetru clasic aparitia,
perfectionarea continua, raspandirea si folosirea lor aproape in exclusivitate
ca si confirmarea avantajelor de precizie, de confort in manevrare si
randament, au facut din statiile totale simbolul, activitatii topografului
modern. Satiile totale (ST) sunt instrumente elecrtonice capabile sa
determine in teren majoritatea elementelor topografice (unghiuri, distante,
diferente de nivel, suprafete) sa efectueze prin intermediul unor softuri
integrate numeroase calcule topografice si sa stocheze datele din teren in
memorii electronice. Denumirea generica de statii totale sau „inteligente” s-a
impus din literatura straina, prin publicatiile de specialitate editate in limbile
producatorilor de instrumente (engleza, germana).
In structura unei statii totale sunt incluse aceleasi axe, aceleasi organe
principale si aceleasi miscari ale instrumentelor clasice cunoscute, la care se
adauga partea electronica incorporata in aceeasi carcasa:
17
Masurarea propriu-zisa a distantei presupune,in linii mari si indiferent
de tip, parcurgerea unor etape de lucru astefel:
18
- planimetrice sau bidimensionale, cu puncte definite doar in planul de
proiectoie prin coordonatele x, y;
- nivelitice, cu determinare unidimensionala, doar a cotelor z, specifice
redarii reliefului, in care, de fapt, se da si o pozitionare in plan.
5.2.1. Planimetrie
19
Pozitia unor astfel de semnale existente trebuie cunoscuta deoarece sunt
vizibile de la distant, ele exista si devin excenente vize de orientare, motiv
pentru care sunt incluse in reteaua de sprijin.
Pentru control si pentru a obtine o valoare mai buna, din teren se iau mai
multe directii de referinta, caz in care pentru orientarea directiei, spre
exemplu, s-ar lua media aritmetica sau mai corect ponderata, proportional cu
lungimea vizei, a valorilor individuale.
20
5.2.1.1.2. Intersectia inapoi
Pozitia unu punct noi P se poate determina prin intersectia inapoi daca
pe teren se masoara doar unghiurile orizontale, , , , formate de directiile
duse spre cel putin patru puncte vechi, de coordonate cunoscute. Calculul
efectiv se poate face in mai multe variante.
21
5.2.1.1.4. Drumuiri
5.2.1.2.1. Radieri
22
un alt punct cunoscut, o viza de determinare spre cel nou pana la care se
poate masura distanta. Efectiv, radierea se executa din statiile retelei de
ridicare si urmareste sutele, miile sau zecile de mii de puncte caracteristice
care definesc detaliile topografice de pe suprafta pe care se extind lucrarile.
In aceste conditii, metoda nu are un control direct. Unele puncte de
detaliu importante sau din alt acategorie (reteau de indesire, de ridicare sau
reperi fotogrammetrici) se determina prin dubla radiere, ce asigura un
control si o valuare mai buna a coordonatelor.
23
Metodele de determinarea a poziţiei se bazează pe observaţii efectuate
utilizând semnale satelitare difuzate în domeniul microundelor. Fluxul de
emisie al semnalului satelitar este de regulă continuu sau poate fi prin
impulsuri la intervale regulate de timp. Recepţia acestor semnale se face în
mod similar.
Sateliţii au un rol activ difuzând semnale care sunt recepţionate de
către instrumente (receptoare) specializate care decodifică acest semnal.
După decodificarea semnalului din acesta sunt extrase informaţiile necesare
determinării poziţiei receptorului.
Sistemele Satelitare de Navigaţie Globală (GNSS) sunt sisteme care
permit determinarea cu precizie ridicată a poziţiei într-un sistem de referinţă
geocentric, în orice punct situat pe suprafaţa terestră, în apropierea sau
exteriorul acesteia, folosind sateliţi artificiali ai Pământului.
În momentul de faţă cele mai cunoscute sisteme GNSS sunt sistemele
NAVSTAR-GPS (SUA) şi GLONASS (Rusia). Între cele două sisteme
GNSS nu există mari diferenţe în ceea ce priveşte principiile de funcţionare
şi tehnologia utilizată. Fiecare sistem include trei segmente: segmentul
spaţial (sateliţii), segmentul de control (staţii de monitorizare şi control) şi
segmentul utilizatorilor. Sateliţii GNSS transmit utilizatorilor informaţii de
timp, informaţii de navigaţie şi mesaje de stare ale sistemului. Segmentul de
control este responsabil cu menţinerea în funcţiune a constelaţiei de sateliţi,
a sistemului de timp ataşat şi determinarea orbitelor sateliţilor. În prezent
există şi alte ţări care intenţionează să realizeze sisteme GNSS
(complementare).
24
Block IIF- Fallow On (introducerea unui nou semnal pe o a treia frecvenţă,
L5) şi GPS Block III (un nou semnal civil , codul C/A pe unda purtătoare
L1). Precizia de poziţionare pentru segmentul civil a crescut de la
aproximativ 100m până la 13 m prin suspendarea tehnicii SA (Selective
Availability). Progrese majore se aşteaptă prin modernizarea segmentului
spaţial (a treia unda purtătoare L5, codul C/A pe unda purtătoare L2 ş.a.).
Sistemul de referinţă utilizat este WGS84 (World Geodetic System 1984).
Segmentul spatial
25
Segmentul de control
Segmentul utilizator
26
Modularea se face pe faza; Codul este foarte lung si se repeta dupa un
timp indelungat (codul P se repeta dupa o saptamana)
27
numeste efectul Doppler; acest efect este foarte important atât în stiinta cât si
în tehnica. Deci pe scurt, acest efect constă în variaţia frecvenţei unei unde
emise de o sursă de oscilaţii, dacă aceasta se află în mişcare faţă de receptor.
28
6.3. Utilizarea sistemului GPS
29
6.3.1.Receptoarele GPS. Descriere generala, clase de receptoare GPS
Tipuri de GPS
În funcţie de precizia oferită, GPS-urile se pot clasifica în 3 clase
principale:
-GPS-uri pentru navigaţie-turism,
-GPS-uri topografice
-GPS-uri geodezice
Cei mai importanţi furnizori de GPS-uri sunt Trimble, Leica, Garmin,
Scorpio.
30
Pentru aprecierea preciziei se foloseşte în mod curent indicatorul
PDOP. O valoare mai mica de 4 a acestui factor indică o poziţionare
foarte bună a sateliţilor.
31
centimetrilor., foloseşte sistemele globale de navigaţie prin sateliţi GNSS –
Global Navigation Satellite System, ceva asemănător „fratelui” mult mai
bine cunoscut, banalul GPS. Sistemul Rompos va include trei servicii:
DGNSS – Differential Global Navigation Satellite System, RTK – Real
Time Kinematic şi Geo – Geodetic. Primele două asigură datele necesare
poziţionării de precizie în timp real iar cel de-al treilea asigură poziţionarea
în mod postprocesare. Rompos se bazează pe o reţea de peste 50 de staţii
GNSS permanent interconectate, care furnizează înregistrări oferite de mai
multe reţele de sateliţi: GPS, Glonass şi, în viitor, Galileo, sistemul european
de sateliţi. Serviciile extrem de performante oferite de Rompos sunt utile
mai ales în domeniul geodeziei, a cadastrului, fotogrametriei, topografiei,
cartografierii, GIS - sisteme informatice geografice dar şi în alte activităţi în
care se doreşte determinarea cu precizie a poziţiei pe baza sistemelor de
navigaţie prin satelit. În plus, serviciile Rompos se pot aplica cu mare succes
în domeniul navigaţiei terestre, maritime şi fluviale, în managementul
dezastrelor, în punerea în practică a serviciilor de căutare şi salvare,
meteorologie. Rompos este rezultatul participării României la un proiect
european de implementare a unui serviciu de poziţionare standardiuzat,
denumit EUPOS – European, Position Determination System
32
Bibliografie :
33