Lab1 7

Măsurarea tensiunilor şi a curenţilor electrici
Măsurarea tensiunilor electrice la bornele circuitelor electronice se realizează cu

ajutorul voltmetrelor, aparate ce se conectează în paralel cu montajul analizat la bornele
dorite.
Intensitatea curentului electric din latura unui circuit electronic se măsoară cu ajutorul
ampermetrelor, aparate ce se înseriază în latura dorită.
Există o foarte mare diversitate a sistemelor de măsurare a celor doua mărimi de baza,
motiv pentru care alegerii acestora în vederea efectuării unei măsurări trebuie să i se acorde o
atenţie sporită. Câteva din criteriile de bază care se au în vedere la alegerea sistemului de
măsurare sunt prezentate în continuare:
regimul de funcţionare al circuitului în care se efectuează măsurarea (staţionar,
cvasistaţionar, variabil);
natura mărimii electrice de circuit măsurate (curent, tensiune);
ordinul de mărime al mărimii măsurate si gama posibila de variaţie a acesteia;
precizia impusa măsurării;
domeniul de frecvenţă si viteza de lucru;
influenta factorilor perturbatori externi (temperatura, câmpuri electrice sau magnetice)
asupra sistemului de măsurare;
versatilitatea sistemului de măsurare;
disponibilităţile materiale ale operatorului.
Este evident faptul ca introducerea unui sistem de măsurare într-un circuit electric în
vederea măsurării unei mărimi electrice (tensiune, curent) determină o perturbare a acesteia.
Este necesar ca această perturbare să fie minima, cerinţa realizata prin alegerea unor sisteme
de măsurare cu consumuri proprii reduse (ampermetre cu rezistente interne cât mai mici,
voltmetre cu rezistente interne cât mai mari).
Din punctul de vedere al formei de unda a mărimilor măsurate, sistemele de măsurat se
împart în doua categorii: de curent continuu si de curent alternativ.
2.1 APARATE MAGNETOELECTRICE
Funcţionarea aparatelor magnetoelectrice se bazează pe interacţiunea dintre câmpul

magnetic al unui magnet permanent si o bobina mobila parcursa de curentul de măsurat curent
continuu In urma interacţiunii apare cuplul activ Ma care pune in mişcare bobina mobila
împreuna cu echipajul mobil. La echilibru Ma=Mr (cuplul rezistent), unde Mr=D*
(D=cuplu specific)
= S*I este indicaţia aparatului

Caracteristica statică de
 S= constanta de proporţionalitate;
funcţionare
 I= intensitatea curentului electric.
Sensibilitatea foarte mare pana la 10-6A pana la 10-6A

 scara gradata uniforma;
Interval de măsurare  se folosesc ca A si V de c.c.
1
 este f. buna;
Clasa de precizie  0,05- 0,1
 consum propriu de putere f. mic (<1mW);

 sunt puţin influenţate de câmpuri magnetice
Proprietati exterioare;
 sensibile la suprasarcini.
Construcţia si funcţionarea
dispozitivului magnetoelectric cu bobina
mobilă si magnet permanent pot fi studiate cu
ajutorul schemei din figura 2.1. Bobina mobilă
1 , în forma de cadru dreptunghiular, parcursă
de curentul I, se poate roti liber într-un
întrefier redus format de piesele polare 2 ale
magnetului permanent 3 si miezul cilindric 4.
Câmpul magnetic creat de magnetul
permanent are un spectru radial si omogen,
inducţia magnetica B din întrefier fiind
constantă, indiferent de poziţia bobinei.
Forţa magnetoelectrică elementară ce se
exercită asupra unui element dl al
conductoarelor bobinei este:
Fig. 2.1 Construcţia dispozitivului
magnetoelectric
,
iar forţa Laplace ce acţionează asupra unui conductor (în cazul figurii 2.1) este:
unde l este lungimea activa a unui conductor al bobinei.

Daca Um este tensiunea măsurată, iar Re rezistenta echivalenta (a bobinei dispozitivului
magnetoelectric si a rezistentelor înseriate cu acesta) rezultă:
în care D este cuplul rezistent specific, unghiul de deviaţie al sistemului mobil, iar k = N B
l d este o constanta constructiva denumita constanta dinamica a aparatului, în care N este
numărul de spire al bobinei
2.2 APARATE ELECTRODINAMICE
Funcţionarea aparatelor electrodinamice se bazează pe acţiunea forţelor electrodinamice ce

se exercita intre bobine fixe si mobile parcurse de curent. Din această interacţiune ia naştere
cuplul activ care tinde sa rotească bobina mobila. La echilibru Ma=Mr , unde Mr=D*
(D=cuplu specific)
2
In c.c. = K*I1*I2 si in c.a. = K*I1*I2*cos unde:
 = indicaţia aparatului;
Caracteristica statica de  K= constanta de proporţionalitate;
funcţionare  I1,I2= intensitatea curentului electric prin cele doua
bobine.
 =defazajul dintre cei doi curenţi
Sensibilitatea este buna, se pot măsura curenţi începând cu mA.

 au scara gradată uniform ca wattmetre;
 au scara gradată neuniform ca A si V;
Interval de măsurare
 funcţionează in c.c. si c.a.
Clasa de precizie este f. buna, sunt cele mai precise aparate de c.a.
 consum propriu de putere f. mare (2-10W);
 indicaţiile sunt influenţate de frecventa curentului (sunt
utilizate pana la 1500Hz);
Proprietăţi  aparatele sunt puternic influenţate de câmpurile
magnetice exterioare;
 sunt sensibile la suprasarcini.
Fig. 2.2 Construcţia dispozitivului electrodinamic
Funcţionarea aparatelor electrodinamice se bazează pe acţiunea forţelor

electrodinamice ce se exercita între conductoare parcurse de curenţi electrici de conducţie.
Din punctul de vedere constructiv, un dispozitiv electrodinamic (fig. 2.2) este alcătuit
din doua bobine fixe cilindrice coaxiale identice 1 si dintr-o bobina mobila 2 rotunda sau
dreptunghiulara.
Cuplul rezistent poate fi creat pe cale mecanica (resorturi spirale, benzi tensionate sau
fire de torsiune) sau pe cale electrica (logometre electro sau ferodinamice). Bobina mobila,
care de regula se alimentează prin cele doua resorturi spirale 3 care creează si cuplul
antagonist, este fixata pe axul 4, poziţionat perpendicular pe axa de simetrie a bobinei fixe.
Solidare cu axul sistemului mobil sunt si acul indicator 5 cu contragreutăţile 6 si paleta 7 a
amortizorului pneumatic 8. Când bobinele fixă si mobilă sunt parcurse de curenţii constanţi I1
3
si respectiv I2 iau naştere forţe electrodinamice ce produc un cuplu electromagnetic Ma care
tinde sa rotească sistemul mobil.
Dacă (unde Um este tensiunea de măsurat, iar Re – rezistenta
echivalenta a bobinei si rezistoarelor adiţionale), atunci:
2.3 APARATE FEROMAGNETICE (electromagnetice)
Funcţionarea aparatelor feromagnetice se bazează pe acţiunea dintre câmpului magnetic al

unei bobine fixe parcursă de curentul de măsurat asupra unor plăcute de material feromagnetic
care sunt atrase sau respinse in interiorul bobinei. La echilibru Ma=Mr , unde Mr=D*
(D=cuplu specific)
= K*I2 este indicaţia aparatului;

Caracteristica statica de
 K= constanta de proporţionalitate;
funcţionare
 I= intensitatea curentului electric.
 este mica;
 măsoară intensităţi ale curentului începând de la zeci de
Sensibilitatea mA;
 se folosesc pana la câteva sute de Hz.
 nu au scara gradată uniform;

 prin soluţii constructive se obţine liniarizarea scării
Interval de măsurare gradate, cu excepţia primelor repere;
 funcţionează in c.c. si c.a.
 este mica de 1,5-2,5;

 folosind aliaje magnetice speciale (permaloy) se obţin
Clasa de precizie
clase de precizie superioare (începând cu 0,5);
 indicaţiile sunt influenţate de fenomenul de histerezis si

de curenţii turbionari;
 sunt influenţate de câmpuri magnetice exterioare;
 ampermetrele feromagnetice se realizează pana la 1A sau
5A, iar pentru valori mai mari se folosesc transformatoare
Proprietăţi
de curent;
 extinderea domeniului de măsurare pana la câteva sute de
volţi se realizează cu transformatoare de tensiune sau
rezistente adiţionale.
4
Bobina fixă 1, în formă cilindrică, este parcursă de
curentul I si creează un câmp magnetic de inducţie B.
În interiorul acesteia se află piesele feromagnetice 2 –
fixata de interiorul carcasei bobinei si 3 – solidară cu
axul 4 al sistemului mobil, care se vor magnetiza în
acest fel.
Forţele de respingere dintre cele două piese vor
determina cuplul activ Ma care va pune în mişcare axul
sistemului mobil şi odată cu acesta acul indicator 5 şi
paleta 6 a dispozitivului de amortizare pneumatic 7.
Fig. 2.3 Construcţia dispozitivului feromagnetic
Variaţia acului indicator
în care D este cuplul rezistent specific, L este inductivitatea bobinei, I este valoarea efectiva a
curentului alternativ din bobină.
Existenţa factorului I2 în relaţia anterioară evidenţiază faptul ca scara 9 a dispozitivului
electromagnetic este pătratică, cu diviziuni mai apropiate la început si mai depărtate spre
capătul acesteia. Printr-o alegere adecvată a formei pieselor feromagnetice şi a poziţiei iniţiale
a acestora, se poate obţine o variaţie a factorului dL/da care sa compenseze într-o bună
măsură această neliniaritate.
Aparat feromagnetic cu atracţie Aparat feromagnetic cu respingere
 Dispozitiv de producere a cuplului activ

 Dispozitiv de producere a cuplului Ma:
activ Ma: o bobina fixa;
o bobina fixa, plata; o 2 plăcute din material
o in interior este atrasa plăcuta feromagnetic; la trecerea
feromagnetica, la trecerea curentului prin bobina cele 2
curentului electric. plăcute se magnetizează si se
 Dispozitiv de producere a cuplului resping.
rezistent: arc spiral.  Dispozitiv de producere a cuplului
 Dispozitiv de citire: ac indicator, rezistent: arc spiral.
scara gradata.  Dispozitiv de citire: ac indicator, scara
gradata.
2.4 MULTIMETRE DIGITALE
Multimetrele digitale - măsoară mărimi electrice: U, I, R.
Principiu de funcţionare
 au un voltmetru digital de c.c. cu diferite circuite auxiliare;
5
 pentru măsurarea tensiunilor alternative semnalul de măsurat este transformat intr-un
semnal continuu cu circuite de detecţie;
 pentru măsurarea I curentul de măsurat trece prin rezistente de precizie si se măsoară
căderea de tensiune la bornele acestor rezistente;
 pentru măsurarea R se trece prin ele c.c. de precizie si se măsoară tensiunea la bornele
lor.
Proprietăţile aparatelor digitale:
 precizie foarte buna, dependenta de numărul cifrelor afişate (de 10-5 pana la 10-6);
 sensibilitate f. bună, creşterea sensibilităţii este posibilă datorita rezoluţiei aparatului
(rezoluţia este cea mai mică variaţie a mărimii de măsurat pe care o poate sesiza un
aparat de măsurat digital si corespunde intervalului dintre două indicaţii succesive)
Tipuri de voltmetre numerice:
 Voltmetru digital cu convertor tensiune-frecventa

 Voltmetru digital cu convertor analog-digital cu compensare cu tensiune crescatoare in
trepte
 Voltmetru digital cu convertor tensiune-timp
2.5 MASURAREA INTENSITATII CURENTULUI ELECTRIC
 Măsurarea intensităţii curentului electric se

realizează cu ampermetru care se montează in serie in
circuit. Rezistenta proprie a ampermetrului trebuie sa
fie mult mai mica decât rezistenta circuitului.(a << R)
 Extinderea domeniului de măsurare ampermetrelor

se face cu şunturi.
Suntul = rezistenta electrica de valoare mica care se montează in paralel pe aparatul de

măsurat si prin care trece o parte din curentul de măsurat.
Rs=ra/(n-1)
n= I/Ia se numeşte coeficient de multiplicare
Şunturile pot fi: interioare, exterioare,

individuale, calibrate.
6
 Şuntul universal este un ansamblu de rezistente conectate intre ele in serie si care se
distribuie fie in serie, fie in paralel cu aparatul de măsurat în funcţie de un comutator
care schimbă domeniile de măsurare.
2.6 MĂSURAREA TENSIUNILOR ELECTRICE
 Măsurarea tensiunii electrice se realizează cu voltmetru

care se montează în paralel în circuit.
Rezistenta proprie a voltmetrului trebuie sa fie mult mai mare

decât rezistenta circuitului.(Rv >> R)
 Extinderea domeniului de măsurare a voltmetrelor se face cu rezistente adiţionale.
Rezistenta adiţională = rezistenţa electrică de valoare mare care se montează în serie cu

aparatul de măsurat magnetoelectric pe care cade o parte din curentul de măsurat.
Rad=ra(n-1)
n= U/Ua se numeşte coeficient de multiplicare
 Rezistenta in ohmi/volt caracterizează un aparat de măsură este rezistenţa necesară

pentru a extinde domeniul de măsurare cu un volt şi este egală cu inversul curentului
nominal.
7
 Voltmetre cu mai multe domenii de măsurare
a)cu rezistenta adiţionala pentru fiecare interval
b)cu rezistente in serie
2.7 TRANSFORMATOARE DE MASURĂ
Transformatoare de curent Transformatoare de tensiune
- se utilizează pentru măsurarea curenţilor - se utilizează pentru măsurarea tensiunilor alternative

alternativi mai mari de 50A. In secundarul mai mari de 100V pana la 400kV. In secundarul
transformatorului de curent se montează un transformatorului de curent se montează un voltmetru de
ampermetru de 1A sau 5A. 100V sau 110V.
8
Raportul de transformare poate fi: Raportul de transformare poate fi:
 KIn=I1n/I2n raport nominal determinat prin  KUn=U1n/U2n raport nominal determinat prin
construcţie, este înscris pe carcasa construcţie, este înscris pe carcasa aparatului si
aparatului si depinde de valorile depinde de valorile nominale ale tensiunilor;
nominale ale curenţilor;  KU=U1/U2 raport real depinzând de valorile reale
 KI=I1/I2 raport real depinzând de valorile ale tensiunilor.
reale ale curenţilor.
Montarea in circuit Montarea in circuit
P1(K),P2(L) sunt bornele infăşurării primare. P1(K),P2(L) sunt bornele înfăşurării primare.
S1(k),S2(l) sunt bornele infăşurării secundare. S1(k),S2(l) sunt bornele înfăşurării secundare.
Borna P1 se leagă spre sursa, iar bornaS1 se leagă Borna P1 se leagă spre sursa, iar bornaS1 se leagă la
la bornele polarizate ale aparatelor de măsurat. bornele polarizate ale aparatelor de măsurat.
9
5. OSC IL OSC OP UL C A TOD IC
Osciloscopul catodic este un aparat electronic de masurat care permite

vizualizarea formei semnalelor si masurarea a diverse marimi electrice. Prin
prezentarea formei de variatie în timp a semnalului, asa-zisa forma de unda,
se ofera o cantitate de informatie de masurare mai mare decât în cazul altor aparate
(date cu privire la valorile maxime, valoarea de vârf-vârf, frecventa, faza initiala,
gradul de modulatie, distorsiuni etc.).
Osciloscopul prezinta o serie de calitati, ca de exemplu:
– lipsa inertiei în procesul masurarii (timpul de raspuns de ordinul nano-
secundelor), ceea ce permite studierea semnalelor electrice cu frecvente pâna la
150 MHz (la osciloscoapele în timp real) si pâna la 20 GHz (la osciloscoapele cu
esantionare);
− impedanta de intrare mare, ceea ce înseamna un consum foarte mic de
energie de la sursa de semnal si neinfluentarea acestei surse;
− sensibilitate ridicata si precizie buna;
− vizualizarea semnalelor nerepetitive ale proceselor tranzitorii (prin
osciloscoa pe cu tuburi catodice cu memorie);
− posibilitatea cuplarii cu aparatura numerica de memorare si prelucrare a
datelor;
− posibilitatea reprezentarii functiilor de tip y = f(x), deci nu în raport cu
timpul ci în functie de o marime externa x (ceea ce permite vizualizarea unor
functii ca cele de transfer ale etajelor electronice, curbe de magnetizare etc.).
Datorita acestor calitati, osciloscopul este aparatul de masurat analogic cel mai
complet, cu o larga utilizare în ingineria masurarilor electrice, electronic e si magnetice.
În prezent exista o mare varietate de osciloscoape, atât pentru uzul general
cât si specializate pentru anumite masurari (de exemplu: caracterioscopul,
vobuloscopul etc.). În cadrul acestui capitol vor fi prezentate osciloscopul catodic
standard, dar (pe scurt) si alte tipuri de osciloscoape.
5.1. PREZENTARE GENERALA
Schema de principiu a unui osciloscop standard este prezentata în figura 5.1,

cu urmatoarea semnificatie a blocurilor componente: tubul catodic (TC) reprezinta
dispozitivul de masurare si afisare al osciloscopului (în interiorul acestuia se
produce fasciculul de electroni care este focalizat si deviat, corespunzator
variatiei semnalelor de studiat, pe un ecran luminescent care devine luminos în
214 Masurari electronice
punctul în care este lovit de spotul de electroni); atenuatorul de intrare (A)

consta dintr-un divizor de tensiune de tipul RC, reglabil în trepte cu
comutatorul K2 , prin care se prescrie gama de amplitudine pentru tensiunea de
masurat (ca sa se realizeze coeficientul de deviatie dorit); preamplificatorul (PA)
amplifica semnalul la nivelul cerut de amplificatorul Ay ; unele osciloscoape
au pe intrarea canalului X un atenuator si un preamplificator identice cu cele ale
canalului Y; linia de întârziere (LI) are rolul de a întârzia cu (100-200) ns
semnalul aplicat placilor de deflexie pe verticala pentru a fi usor în urma
semnalului declansat si aplicat placilor de deflexie pe orizontala (pentru a reda
cât mai exact forma de unda a lui Y); amplificatorul final (A Y) amplifica tensiunea
de iesire din PA pâna la nivelul cerut de sistemul de deflexie pe verticala; baza
de timp (BT) are rolul de a genera o tensiune liniar variabila în timp (în “dinti de
ferastrau”) necesara comenzii spotului pe orizontala; tensiunea de baleiaj este
sincronizata pe semnalul de masurat când comutatorul K3 este în a, sau pe un
semnal din exterior când K3 este în b; amplificatorul final (AX ) amplifica
semnalul bazei de timp pâna la nivelul cerut de deflexia pe orizontala. Semnalul
pentru deflexia pe orizontala poate proveni de la BT (când K5 este în a,
osciloscopul functionând în sistemul de coordonate y-t (adica se vizualizeaza
variatia în timp a semnalului) sau de la intrarea X când K3 este în b osciloscopul
functionând în sistemul y-x.
Fig. 5.1
Blocul de alimentare, BA, are rolul de a furniza tensiuni continue

stabile: pentru alimentarea blocurilor PA si BT (10-20 V), pentru alimentarea
amplificatoarelor finale (100-200 V) si pentru alimentarea tubului catodic (de
ordinul kilovoltilor).
Notatiile: P1 , P2 , P3 , P4 si P5 reprezinta butoanele unor potentiometre de
reglare necesare unei vizualizari cât mai bune.
Osciloscopul catodic 215
5.2. TUBUL CATODIC
Din punctul de vedere functional, subansamblurile tubului catodic realizeaza

urmatoarele functii: tunul electronic emite, focalizeaza si accelereaza fasciculul de
electroni; sistemul de deflexie comanda deviatia (deplasarea) fasciculului de electroni
corespunzator semnalelor de studiat; ecranul luminescent converteste energia cinetica
a fasciculului de electroni în energie luminoasa (printr-un spot luminos).
Sistemul de deflexie determina deviatia fasciculului fie prin actiunea unui
câmp electric, numita deflexie electrostatica, fie prin actiunea unui câmp magnetic,
numita deflexie electromagnetica. În mod obisnuit osciloscoapele au tuburi catodice
cu deflexie electrostatica. În tabelul 5.1, ce va urma, se prezinta o comparatie între
aceste doua feluri de deflexie.
Tubul catodic se realizeaza în mai multe variante:
− dupa numarul de fascicule electronice: monofascicular si multifascicular
(cel mai raspândit fiind osciloscopul cu doua spoturi numit si duoscop);
− dupa numarul de canale ale intrarii Y: un canal si un singur fascicul
(monocanal), multicanal (2, 4, 6 canale) si un singur fascicul având la baza
principiul multiplexarii în timp;
− dupa modul de accelerare: cu un anod de accelerare (monoaccelerator) si
cu doi anozi de accelerare (postaccelerare);
− dupa forma placilor de deflexie: paralele, curbate, segmentate, distribuite etc.
În figura 5.2 se prezinta schema constructiva a unui tub catodic mono-
fascicular cu postaccelerare, care va fi considerat de tip standard.
Fig. 5.2
Elementele componente ale tubului catodic sunt închise într-un tub de sticla cu
bune calitati mecanice si electroizolante, vidat. Vidul din tub (10–6 …10–8 mm Hg)
este necesar, în primul rând pentru evitarea fenomenului de ionizare (care ar duce
la “arderea” tubului), iar în al doilea rând pentru micsorarea distantelor dintre
electrozii sub tensiune (rigiditatea de 50-70 kV/mm este de circa 100 ori mai buna
decât a aerului ambiant). Pentru conservarea calitatii acestui vid – care se poate
deteriora datorita caldurii degajate de filament si catod – pe portiunea adiacenta
electrozilor G si A1 , în interiorul tubului, se depune o pelicula de bariu care are
rolul de a absorbi si fixa moleculele gazoase rezultate din încalzirea mentionata.
Aceasta pelicula poate fi usor recunoscuta dupa culoarea ei neagra si luciul metalic.
Tubul catodic este ecranat electric si magnetic împotriva câmpurilor electric
si magnetic din exterior care pot perturba fasciculul de electroni, cu un învelis din
tabla de otel magnetic (sau chiar din permalloy) cu grosimea de 0,3 … 1,5 mm. În
plus, acest ecran serveste si la protectia mecanica a tubului, precum si la fixarea
acestuia pe sasiul osciloscopului.
Notatiile din figura 5.2 au semnificatiile: F – filamentul, C – catodul, G –
grila de comanda (Wehnnelt), A1 – anodul ecran, A2 – anodul de focalizare, A3 –
anodul de accelerare, X si Y – placile de deflexie pe orizontala si respectiv pe
verticala, GE – grila ecran, PA – anodul de postaccelerare, E – ecranul
luminescent, F – fasciculul de electroni si S – spotul luminos.
5.2.1. Structura si functionarea tunului electronic
Electrozii C, G, A1 , A2 , si A3 formeaza asa-zisul tun electronic. Acesta

serveste la generarea, reglarea, focalizarea si accelerarea fasciculului de electroni
pâna la viteza necesara producerii spotului luminos pe ecranul luminescent. Sursa
de electroni o constituie o pastila emisiva (din oxizi de thoriu) fixata pe suprafata
frontala a catodului. Acesta este încalzit indirect cu filamentul (F) din wolfram,
a carui forma (rasucita) trebuie sa anuleze câmpul magnetic propriu care poate
perturba fasciculul Φ . Electronii emisi de catod trec prin orificiul axial al grilei de
comanda G fiind atrasi de catre anozii tubului. Intensitatea fasciculului de electroni IΦ
(deci si luminozitatea spotului) este reglata prin potentialul grilei, care este negativ
fata de catod. Operatia se realizeza cu potentiometrul P1 “luminozitate” (v. fig. 5.1)
care pola rizeaza grila fata de catod la o tensiune negativa de ordinul zecilor de volti
(– 10 … – 150 V).
Accelerarea fasciculului de electroni de la emisie pâna la impactul cu ecranul
se realizeza cu ajutorul anozilor A1 , A3 si PA, polarizati cu tensiuni de ordinul
kilovoltilor. Fasciculul Φ se accelereaza în doua etape: mai întâi se accelereaza
partial cu ajutorul anodului A3 (0,7 … 1 kV), apoi dupa deflexie se accelereaza cu
ajutorul anodului de postaccelerare PA (5 … 10 kV). Aceasta solutie, utilizata la
tubul catodic de înlta frecventa (peste 10 MHz), asigura o crestere a sensibilitatii
tubului prin reducerea tensiunii anodului A3 si totodata baleierea spotului pe
întregul ecran cu tensiuni de iesire ale amplificatoarelor finale de 100 … 150 V. De
exemplu, în cazul tubului B10S1 cu UA3 = 2 kV si sensibilitatea S y = 0,17 mm/V,
chiar la o tensiune de iesire a amplificatorului U y = 200 V spotul va fi baleiat
numai 3,4 cm, adica numai o treime din cursa. Pentru a putea baleia întregul
ecran de 10 cm, trebuie redusa tensiunea de accelerare UA3 = 0,7 kV dar devine
insuficienta pentru accelerarea fasciculului, ceea ce ar duce la micsorarea
luminozitatii. Iesirea din acest impas este posibila prin introducerea anodului de
postaccelerare. Anodul de postaccelerare se realizeaza prin depunerea unei pelicule

conductoare din grafit coloidal pe suprafata interioara a partii tronconice a tubului
în forma unui electrod cilindric sau elicoidal. Electrodul cilindric introduce
distorsiuni datorita câmpului electric care se formeaza între acest electrod si placile
de deflexie. Electrodul elicoidal este conectat la un capat la un potential apropiat de
cel al placilor de deflexie, iar la celalalt capat la potentialul de postaccelerare; se
formeaza astfel un câmp electric uniform crescator având suprafetele echipotentiale
sfere concentrice. La tensiuni de postaccelerare UPA = 5 … 10 kV (chiar 15 … 20 kV
în cazul tuburilor prismatice cu ecran dreptunghiular pentru înalta frecventa) se
asigura o luminozitate corespunzatoare a trasei (dâra la sata pe ecran de spotul
luminos) la viteze mari ale spotului luminos. Anodul PA îndeplineste si rolul de
colector de electroni de emisie secundara rezultati din ciocnirea fasciculului de
electroni cu ecranul, împiedicând încarcarea acestuia cu sarcina negativa si totodata
frânarea fasciculului si scaderea luminozitatii.
Anodul PA cu tensiune mare cauzeaza o anumita defocalizare a fasciculului
de electroni (efectul de colinare). Pentru a elimina acest neajuns se prevede o grila
pe ecran GE din plasa fina de sârma care se monteaza în spatiul dintre placile X si
anodul PA si se leaga la o tensiune pozitiva de 1 … 2 kV. Grila GE are forma de
calota sferica pentru cresterea unghiului de deflexie, cea ce permite reducerea
dimensiunii axiale a tubului.
Focalizarea fasciculului de electroni este necesara pentru a obtine un spot
punctiform de dimensiuni cât mai mici si de forma circulara, atât în centrul, cât
si la marginea ecranului. Focalizarea se realizeaza cu niste lentile electrostatice,
formate din electrozii: G, A1 , A2 , A3 . Functionarea lentilelor electrostatice (ca si a
celor optice) se bazeaza pe fenomenul de refractie a traiectoriilor electronilor la
suprafata de separatie a doua câmpuri electrice. La trecerea unui electron cu viteza
incidenta v1 prin suprafata de separatie a doua zone cu tensiunile U1 si U2 , acesta va
avea o viteza v2 , astfel încât componentele tangentiale ale vitezelor sa se conserve:
v1 sin a 1 = v2 sin a 2 , (5.1)
unde a1 si a 2 reprezinta unghiurile de incidenta si respectiv de refractie (dintre
viteze si normalele la suprafata de separatie). În figura 5.3 se prezinta fenomenul
refractiei traiectoriei unui electron
pentru U2 > U1 la suprafata de
separatie s.
Daca electronul trece într-o
zona cu potential mai ridicat U2 > U1 ,
viteza v2 creste si unghiul a 2 scade,
adica directia de miscare se apropie de
normala n la suprafata s, iar în cazul
în care U2 < U1 , directia de miscare se
îndeparteaza de aceasta normala. Prin
urmare, când un fascicul de electroni
trece spre un electrod cu potentialul Fig. 5.3
mai ridicat decât al precedentului devine mai convergent, iar când trece spre
unul cu potentialul mai coborât devine mai divergent. Calitatile lentilelor
electrostatice depind de diferenta de potential dintre electrozii componenti si de
geometria acestora.
Examinând potentialul electric al electrozilor G, A1 , A2 si A3 din figura 5.4,
rezulta ca fasciculul de electroni este focalizat în doua locuri (fig. 5.4). Prima
focalizare (focarul F1 ) apare între G si A1 si se datoreaza convergentei puternice a
fasciculului la trecerea din grila de comanda în anodul A1, care sunt la o diferenta
de potential de circa 1 kV. Aceasta focalizare este nedorita la tuburile catodice; ea
se utilizeaza la microscopul electronic.
Fig. 5.4
Dupa focalizarea în F1 , fasciculul devine divergent, apoi, la trecerea de la A2

la A3 , care are un potential mai ridicat decât A2 , fasciculul devine din nou
convergent. Reglând potentialul lui A2 cu ajutorul potentiometrului P2 “ focalizare”
(v. fig. 5.4) se poate face ca focarul F2 sa cada pe ecran, situatie în care spotul are
diametrul minim. Daca F2 cade în interiorul tubului catodic dar în afara ecranului,
dimensiunile spotului cresc, ceea ce duce la erori de masurare mari. De aceea,
înaintea oricarei masurari se regleaza focalizarea pâna ce spotul are dimensiuni
minime.
Defectul de astigmatism se manifesta prin aceea ca spotul devine oval în
anumite portiuni ale ecranului si se datoreaza unei insuficiente alinieri a lentilelor
electrostatice si în special diferentei de potential dintre anodul de accelerare A3 si
potentialul mediu al placilor de deflexie. Pentru a elimina acest defect se modifica
potentialul anodului A3 pâna la nivelul potentialului mediu al placilor de deflexie
cu ajutorul potentiometrului P5 “ astigmatism” (în figura 5.4, potentialul mediu al
placilor de deflexie este 100 V).
În cazul tuburilor catodice performante, ameliorarea astigmatismului se face

cu ajutorul unui anod suplimentar, numit anodul de astigmatism, plasat între A3 si
placile Y, al carui potential se regleaza cu ajutorul potentiometrului “astigmatism”.
Se observa ca reperul de masa (de protectie) este la anodul A3 . Acest mod de
conectare la masa este cerut de sistemul de deflexie care necesita ca potentialul
mediu al placilor de deflexie sa fie apropiat, sau chiar egal, cu potentialul anodului
A3 , pentru a nu distorsiona oscilograma prin defectul de astigmatism. Daca s-ar
conecta catodul la masa, ar trebui ca potentialul mediu al placilor de deflexie sa fie
de aproximativ 1 kV, ceea ce ar face imposibila realizarea amplificatoarelor finale
ale canalelor X si Y.
5.2.2. Structura si functionarea sistemului de deflexie
În cazul osciloscoapelor de masurat se utilizeaza în exclusivitate tuburile

catodice cu deviatie electrostatica (cu placi de deflexie); majoritatea tuburilor
cinescopice ale “display”-urilor (din monitoare, calculatoare, receptoare TV etc.)
au deflexia realizata pe cale electromagnetica (cu bobine de deflexie). În ceea
ce priveste tipul de deflexie, trebuie precizat ca: deflexia si focaliza rea
electromagnetica permit obtinerea celui mai fin spot, însa ea se face cu un consum
de energie mai mare si este mai putin rapida. În tabelul 5.1 se prezinta o comparatie
între cele doua sisteme de deflexie.
Tabelul 5.1
Comparatie între cele doua tipuri de deflexie
Parametrul Deflexia Deflexia

calitativ electromagnetica electrostatica
Energie consumata mare foarte mica

Focalizare excelenta mediocra
Viteza de deflexie mica foarte mare
Stralucire excelenta slaba
Echipamente electronice complexe simple
asociate
Sistemul de deflexie electrostatica este format din doua perechi de placi

asezate paralel cu directia nedeviata a fasciculului de electroni: placile X pentru
deflexia pe orizontala si placile Y pentru deflexia pe verticala.
Câmpul electric dintre placi, proportional cu tensiunea electrica aplicata
placilor, deviaza fasciculul de electroni care trece printre placi si astfel spotul
luminos se deplaseaza din centrul ecranului într-un punct cu coordonatele (x, y).
Pentru urmarirea miscarii fasciculului de electroni în interiorul tubului
catodic se utilizeaza un sistem de referinta triortogonal xyz, la care axa z coincide
cu axul tubului, iar axele x, y sunt în planul paralel cu ecranul. Miscarea axiala a
electronilor se urmareste dupa axa z, iar deplasarea spotului pe ecran dupa axele x
si y. Comanda spotului dupa axele x, y se realizeaza cu ajutorul placilor de deflexie,
iar dupa axa z (adica stralucirea) cu ajutorul grilei de comanda din tubul electronic.
Ecuatiile parametrice ale miscarii si ecuatia traiectoriei electronului de la
emisie pâna la lovirea ecranului se stabilesc pe baza legilor din fizica: în câmp
electric miscarea electronului este accelerata (traiectoria este rectilinie sau curbilinie),
iar în afara câmpului, miscarea este rectilinie uniforma.
Pe baza figurii 5.5 se pot deduce aceste ecuatii. Se considera un tub catodic
monoaccelerator cu electrozii C si A3 si placile de deflexie pe verticala alimentate
asimetric (placa de jos conectata la masa).
Fig. 5.5
Între catod si anodul A3 electronul este accelerat de forta Fz = e·Ez si capata

la iesire viteza v0 , data de relatia de conservare a energiei:
1 2
mv0 = eU a , (5.2)
2
în care: Ez este intensitatea câmpului electric de accelerare, e – sarcina electrica a
electronului, m – masa electronului si Ua – tensiunea de accelerare între C si A3 .
Cu aceasta viteza electronul patrunde între placile de deflexie pe verticala,
unde fiind supus fortei Fy = e Ey = e (Uy /d) efectueaza o miscare uniform accelerata
dupa axa y si o miscare uniform rectilinie dupa axa z. Ecuatiile parametrice ale
miscarii sunt:
1 2 1 eU y 2
y= ayt = t , z = v0 t , (5.3)
2 2 md
caci:
Fy eE y eU y
a y = m = m = md ,
astfel ca ecuatia traiectoriei rezulta o parabola:
1 eU y 2 1 U y 2
y = z = z . (5.4)
2 mdv 0 2 4 dU a
La iesirea din spatiul placilor Y, electronul ne mai fiind supus unei forte
efectueaza o miscare rectilinie uniforma, pâna la ciocnirea ecranului, dupa tangenta
la parabola în punctul de iesire, unghiul α având tangenta trigonometrica:
dy 1Uy l
tg a = = , (5.5)
dz z =l 2 Ua d
a carei ecuatie a traiectoriei este:

1 lU y l
y = y (l ) + tg a ( z − l ) = (z − ) (5.6)
2 dU a 2
Deviatia pe ecran este pentru z = l/2 + L:

1 lL
yE = U y = S yU y ,
2 dU a
unde S y reprezinta sensibilitatea pe verticala a tubului catodic (exprimata în m/V).
Prin definitie S y este deviatia determinata de unitatea de tensiune aplicata pe
placile de deflexie pe verticala. Valoarea inversa a sensibilitatii este coeficientul
de deviatie (constanta de deflexie) k y = 1/S y (în V/m), parametru ce se înscrie pe
comutatorul blocului A/PA al circuitului de masura pe Y. Valorile lui k y se dau, de
regula, în secvente de 1, 2, 5, 10 (de exemplu: 10, 20, 50, 100 mV/div … 100 V/div).
Printr-un rationament similar se obtine deviatia pe ecran datorata placilor de
deflexie pe orizontala :
1 lL'
xE = U x = S xU x , (5.7)
2 dU a
unde: L' este distanta dintre mijlocul placilor X si ecran, S x – sensibilitatea pe orizon-
tala a tubului catodic si Ux – tensiunea aplicata placilor de deflexie pe orizontala. Cum
L' < L, rezulta ca sensibilitatea pe orizontala este mai mica decât cea pe verticala.
Din relatiile sensibilitatilor S y si S x se constata câ îmbunatatirea acestora se
face prin reducerea tensiunii de accelerare Ua , fie prin reducerea distantei dintre
placile de deflexie, fie prin cresterea lungimii placilor. Reducerea tensiunii de
accelerare prezinta dezavantajul scaderii luminozitatii imaginii ca urmare a
accelerarii insuficiente a fasciculului de electroni. Iesirea din acest impas se
realizeaza prin postaccelerarea fasciculului dupa iesirea din sistemul de deflexie,
cu anodul PA si grila GE, solutie utilizata în cazul tuburilor catodice de înalta
frecventa. Reducerea distantei dintre placi impune utilizarea unor forme evazate ca
în figura 5.2 (partea dinspre ecran este trapezoidala, parabolica sau poligonala )
pentru a evita intersectia fasciculului cu placile de deflexie. Cresterea lungimii
placilor prezinta dezavantajul cresterii timpului de trecere (de zbor) ty = L/v0 , tx =
= L'/v0 si reducerea frecventei maxime de deviatie.
Placile de deflexie ale ambelor perechi sunt alimentate cu tensiuni simetrice
în antifaza, de la iesirile amplificatoarelor diferentiale Ay si Ax , pentru evitarea
distorsionarii oscilogramei (efectul de trapez). Oscilograma se va înscrie într-un

dreptunghi, ca în figura 5.6,a, în cazul în care placile Y sunt alimentate simetric cu
o tensiune sinusoidala u y , iar placile X cu o tensiune în dinti de ferastrau u x
simetrica în raport cu masa.
Fig. 5.6
Daca placile Y sunt alimentate simetric, iar placile X asimetric ca în figura 5.6,b,
oscilograma se înscrie într-un trapez. Cauza acestei distorsiuni este cresterea
potentialului mediu al placilor X fata de potentialul mediu al placilor Y pe masura
afisarii semnalului de la stânga ecranului spre dreapta.
Distorsiunea de trapez apare atunci când numai una dintre placi primeste
semnal, iar cealalta placa este la potential constant (conectata la masa). Trapezul
care circumscrie oscilograma are baza mare paralela cu placa conectata la masa si
baza mica paralela cu placa care primeste semnal.
În fine, daca ambele perechi de placi sunt alimentate asimetric (cu câte o
placa la masa) atunci oscilograma se va înscrie într-un fel de hexagon.
5.2.3. Caracteristici de frecventa
Daca pe placile Y de deviatie pe verticala se aplica o tensiune variabila

periodic în timp U y = u y (t + kT ) , sa zicem de forma sinusoidala:
u y = U 0 cos(ω t − ϕ0 ) ,
atunci ecuatia miscarii electronului pe directia y este:

dv y U0
m = e⋅ ⋅ cos (? t + ϕ0 ) , (5.8)
dt d
uy
deoarece ma j = F j , adica ma y = Fy , unde a y = d v y / d t si Fy = eEy = e , astfel
d
dv y uy
ca m =e , u y fiind o tensiune alternativa sinusoidala. În cele de mai sus:
dt d
v y este componenta vitezei electronului pe directia axei y, U o – amplitudinea
semnalului sinusoidal aplicat pe placile Y, ω – pulsatia acestui semnal si ϕ 0 faza
lui initiala.
Conditiile la limita fiind:
t = 0 , t = t z = τ = l / v0 ,
z = 0, z = lz ,
vy = 0 si v y = vl ,
unde t z = l / v0 = τ este timpul de zbor al electronului pe directia z între placile de

deflexie y, iar vl – valoarea vitezei electronilor la iesirea dintre aceste placi,
integrând ecuatia diferentiala (5.8) între limitele 0 si τ se obtine:
2eU0 ?t  t 
v y = vl = sin cos ? + ϕ0  ,
md ? 2  2 
care presupune ca tensiunea aplicata placilor Y este modulata în amplitudine, adica
ωτ
U y = U0 sin .
2
Pentru un electron dat, faza initiala ϕ 0 nu este constanta, ci are diferite valori
pentru diverse momente de timp : ϕ(t).
Deviatia pe ecran (v. fig. 5.5) va fi (cu l / 2 << L ):
2eU0 L ?t
yE = L tga = sin ,
mv0d ? 2
deoarece tga = vl /v 0 , iar sensibilitatea dinamica (notata cu Sd ) este:
JE 2 eL ?t
Sd = = sin .
U 0 mv0dω 2
Se utilizeaza si termenul de sensibilitate normata, Sd / S y , adica sensibilitatea

dinamica relativa la cea statica, care – conform relatiei (5.7) – are expresia:
ωτ
S d sin 2
= ,
S ωτ
2
Sd 2 eL ωτ 1 lL 2eU av 0 ωτ 1 v 1
caci = sin / = sin , însa eUa = mv02 si 0 = ,
S y mv 0dω 2 2 dU a 1 mv 2U l ω 2 2 l τ
0 a
2
S ωτ ωτ
astfel ca d = sin / . Aceasta ultima relatie reprezinta caracteristica de
Sy 2 2
frecventa a unui tub catodic si are forma din figura 5.7.
SdSy
,
– ,
– ,
?t
Fig. 5.7
Se observa ca banda de frecventa la – 3 dB (corespunzatoare lui Sd / S = 1/ 2 )

a tubului catodic este data de relatia:
1
f − 3 dB = .
2 πτ
De exemplu, daca un tub catodic are tensiunea de accelerare U a = 1 kV si

lungimea placilor Y de deviatie l = 25 mm , atunci el are timpul de zbor τ = l / v 0 =
2 ⋅1,60207 ⋅10 −9 ⋅1 ⋅10 −3
= l / 2eU a / m = 25 ⋅10 −3 / = 13,3 ⋅10 −1 ns = 1,33 ns, care
9,1085 ⋅10 −31
conduce la o banda de trecere pentru o atenuare de – 3 dB de:
f − 3 dB = 1 / 2πτ = 1 / 2 π ⋅1,33 ⋅10 −9 = 10 9 / 8,35 =

= 119,76 MHz ≈ 120 MHz.
5.2.4. Ecranul luminescent
Ecranul îl constituie suprafata frontala a tubului catodic. Peretele de sticla al

ecranului este acoperit pe suprafata interioara cu o pelicula de substanta luminescenta
(numita luminofor) care are rolul de a converti o parte din energia cinetica a
fasciculului de electroni în energie luminoasa (cealalta parte se transforma în caldura,
care poate sa arda stratul luminescent). În punctul de pe ecran bombardat de
fasciculul de electroni se produce, prin fenomenul de emisie fotoelectrica, o pata
luminoasa numita spot luminos. Principalii parametri de calitate ai spotului sunt:
culoarea, timpul de persistenta, intensitatea luminoasa, stralucirea si finetea. Culoarea
radiatiei vizibile depinde de compozitia chimica a stratului luminescent si de
fenomenul de emisie a luminii ce se produce prin fluorescenta (care dureaza atâta
timp cât fasciculul de electroni bombardeaza ecranul) si fosforescenta (ce dureaza
din momentul încetarii fasciculului electronic incident).
În tabelul 5.2 sunt prezentate tipurile de ecrane pentru tuburile catodice. În
observarile directe, întrucât sensibilitatea spectrala a ochiului este cea mai buna în
zona verde-galbui (lungimea de unda λ = 540…570 nm a spectrului vizibil), se
folosesc ecrane cu fluorescenta galbena-verzuie având ca luminofor ortosilicatul de
zinc activat cu magneziu (vilemit – Zn 2SiO 4Mn ).
Pentru înregistrarea fotografica, deoarece pelicula foto este mai sensibila la
culoarea albastra (λ ≈ 500 nm) se folosesc ecrane cu fluorescenta albastra având ca
luminofor sulfura de zinc activata cu argint (ZnS – Ag). În unele aplicatii speciale
se utilizeaza ecrane cu fluorescenta oranj (cu luminofor de fosfat de zinc activat cu
cupru), alba (amestec de sulfura de zinc si cadmiu) sau galbena (sulfura de zinc
activata cu cadmiu si argint).
Intensitatea luminoasa (luminozitatea) a spotului, IS , depinde de intensitatea
de curent a fasciculului de electroni si de tensiunea ecranului. Acesta se calculeaza
cu relatia empirica:
I S = A ⋅ Iφ (U E − U0 ), (5.9)
în care: A este o constanta a materialului luminescent; U0 = 0,5...1 kV o tensiune de

prag; Iφ = 10…100 µA – intensitatea de curent a fasciculului de electroni;
U E ≈ U PA = 5...10 kV – tensiunea de ecran (diferenta de potential dintre patura
luminescenta încarcata pozitiv în urma emisiei secundare si masa), care este ceva mai
mare decât tensiunea anodului de postaccelerare, iar IS – luminozitatea spotului (în nit).
Pentru culoarea verde intensitatea luminoasa este de circa 5 cd (candela este
unitatea de masura SI a intensitatii luminoase – v. cap.1), pentru albastru circa 3 cd,
iar pentru oranj circa 0,5 cd.
Lumina emisa de stratul luminescent se propaga în toate directiile, inclusiv
spre interiorul tubului. În scopul îmbunatatirii luminozitatii peste stratul lumi-
nescent se depune o pelicula de aluminiu de câtiva µm, grosime la care acesta este
transparent pentru fluxul de electroni incidenti, pentru a reflecta spre exterior fluxul
luminos difuzat spre interiorul tubului. Din punctul de vedere electric, pelicula de
aluminiu se conecteaza la anodul de postaccelerare (la tubul catodic de joasa
frecventa, fara PA, se conecteaza la anodul A3 ) pentru a îndeplini rolul de colector
de electroni secundari si de bariera pentru ionii negativi.
Tabelul 5.2
Tipurile de ecrane pentru tuburile catodice
Ecran Culoare de Culoare de Codul standard

Persistenta
tip fluorescenta fosforescenta al luminoforului
BA albastra-purpurie – foarte scurta –

BC albastra-purpurie – – –
BD albastra – foarte scurta –
BE albastra albastra medie-scurta P11
BF albastra-purpurie – medie-scurta –
GB albastra-purpurie galben-verzui lunga P32
GE verde verde scurta P24
GH verde verde medie-scurta P31
GJ galben-verzui galben-verzui medie P1
GK galben-verzui galben-verzui medie –
GL galben-verzui galben-verzui medie-scurta P2
GM albastra-purpurie galben-verzui lunga P7
GN albastra verde medie-scurta –
GP verde-albastrui verde medie-scurta P3
GR verde verde lunga P34
GU alba alba foarte scurta –
LA oranj oranj medie –
LB oranj oranj medie –
LC oranj oranj foarte lunga –
LD oranj oranj foarte lunga P33
W alba – – P4
X tricolor – – P22
YA oranj-galbui oranj-galbui medie –
La tuburile catodice de precizie, pelicula de aluminiu se conecteaza la o

tensiune U Al > U PA reglabila, pentru a îmbunatati si controla stralucirea spotului.
În acest caz exista posibilitatea realizarii de ecrane ce afiseaza curbe în culori
diferite, prin activarea straturilor luminescente suprapuse pe ecran cu diferite valori
ale tensiunii U Al .
Pelicula de aluminiu serveste si ca radiator termic protejând ecranul de
ardere, la un spot stationar prea luminos (defect care consta în aparitia unui punct
negru).
Persistenta, mai bine spus timpul de persistenta, reprezinta intervalul de timp
dintre momentul încetarii fasciculului de electroni si momentul în care intensitatea
luminoasa de fosforescenta scade la un anumit prag de vizibilitate (10% în timpul
zilei si 1% în semiobscuritate, din intensitatea maxima). Persistenta se evalueaza în
termenii: persistenta scurta (zeci de µs), medie (zeci de ms) si lunga (secunde).
Persistenta mica este necesara la tuburile de înalta frecventa, cea medie (cea mai
folosita) la tuburile de uz curent, iar cea mare la tuburile de foarte joasa frecventa
(radar etc.). Persistenta si culoarea spotului depind de compozitia chimica a
luminoforului si sunt prezentate în tabelul 5.2.
Stralucirea (luminanta) reprezinta densitatea superficiala de intensitate
luminoasa si se masoara în nit ( 1 nit = cd/m 2 ). Aceasta depinde, dupa relatia (5.9),
de intensitatea de curent a fasciculului de electroni si de tensiunea de ecran.
Finetea spotului se refera, în principal, la diametrul spotului si este
conditionata de calitatile tubului electronic (focalizare, astigmatism) si ale ecranului
(bombat, plat, dreptunghiular, care prezinta distorsiuni de neliniaritate la extremitati).
Cu cât finetea este mai buna cu atât masurarea este mai precisa. La osciloscoapele
obisnuite finetea este de 0,5…1 mm, iar la cele de precizie finetea este 0,2…0,3 mm.
Pentru masurarea parametrilor oscilogramei afisate pe ecran se foloseste
o retea reticulara gradata în diviziuni (tipic 1 div. = 7-8 mm). Adesea axele x si y
ale retelei sunt gradate si în subdiviziuni (tipic 5 / div. ), ceea ce permite reducerea
erorilor de citire. Diviziunile pe axa y servesc la masurarea amplitudinii, iar cele de
pe axa x la masurarea timpului, frecventei si defazajului.
De regula, reteaua reticulara se face dreptunghiulara deoarece este mult mai
adecvata pentru masurari decât cea circulara. Ca pozitie fata de ecran, reteaua poate
fi în exterior sau în interior.
La osciloscoapele obisnuite, reteaua este exterioara si se traseaza pe o placa
din plastic transparent care se monteaza cu caroiajul spre ecran. Prezinta avantaje
ca: poate fi rotita pentru aliniere la trasa orizontala (dâra lasata pe ecran de catre
spot), poate fi iluminata, poate fi schimbata cu alta. Dezavantajul acesteia îl
constituie eroarea de paralaxa care apare deoarece diviziunile retelei nu sunt în
acelasi plan cu spotul luminos (asemanator aparatelor de masurat cu ac indicator).
Placa de plastic are rolul de scut pentru protectia operatorului în caz de implozie a
tubului catodic.
Oscilograma afisata pe ecran poate fi afectata de o serie de distorsiuni cum
sunt: de trapez, de geometrie, de ortogonalitate, de neliniaritate.
Distorsiunea de trapez a unui semnal sinusoidal a fost prezentata (cauze si
solutie) într-un paragraf anterior (v. fig. 5.6).
Distorsiunea de geometrie se refera la neliniarizarea traselor orizontala si
verticala pozitionate la extremitatile retelei reticulare în raport cu caroiajul acesteia.
Distorsiunea (curbura trasei) poate fi de tip “perna” sau de tip “butoi”. Aceasta
apare daca exista diferenta între potentialul mediu al placilor Y si cel al placilor X
si/sau al diferentei de potential dintre anodul de accelerare A3 si potentialul mediu
al placilor de deflexie.
Pentru reducerea distorsiunii de geometrie se regleaza potentialul ano-
dului A3 pâna la nivelul potentialului mediu al placilor de deflexie cu ajutorul
potentiometrului P5 „astigmatism” din figura 5.4. La tuburile catodice mai elaborate
ameliorarea se face cu ajutorul unui anod suplimentar montat între placile Y si
anodul A3 si a altui anod între placile Y si X. Cel de-al doilea anod împreuna cu
placile si grila ecran GE formeaza un dispozitiv de focalizare suplimentar care

permite si îmbunatatirea finetii spotului (0,2-0,3 mm) si cresterea unghiului de
deflexie (pâna la 1000 ).
Distorsiunea de ortogonalitate se datoreaza abaterilor de montare perpen-
diculara a placilor Y pe placile X. În acest caz, trasa este rotita fata de sistemul de
axe al retelei reticulare. Aceasta distorsiune intervine ca o eroare suplimentara în
masurarea timpului de crestere al semnalelor impuls. Pentru corectarea acestei
distorsiuni se foloseste un dispozitiv de rotire pe cale magnetica a trasei de pe
ecran. Cu ajutorul unei bobine, plasata în exteriorul tubului în apropierea placilor
de deflexie, este produs un câmp magnetic axial (coliniar cu axul tubului) care
actioneaza asupra fasciculului de electroni si roteste trasa cu un unghi dependent de
valoarea inductiei. Unghiul de defazare a trasei fata de sistemul de axe se anuleaza
prin reglarea curentului din bobina cu ajutorul unui potentiometru “rotire trasa”.
Distorsiunile de neliniaritate a imaginii se datoreaza dependentei constantei
1
de deflexie k y = de pozitia spotului pe ecran. În pozitia centrala fasciculul de
Sy
electroni are lungime minima, iar la extremitati lungimea creste sensibil. Aceasta
distorsiune se corecteaza la unele osciloscoape prin deformarea semnalului în sens
contrar într-un etaj de amplificare.
5.2.5. Tuburi catodice cu memorie
Osciloscoapele echipate cu tuburi catodice asa-zise cu memorie permit

realizarea urmatoarelor aplicatii specifice:
– afisarea continua a unui semnal nerepetitiv sau a unei imagini fixe;
– punerea în evidenta a variatiilor unui semnal dat, variatii produse de
modificarea unor parametri de mediu (ca: temperatura, presiune, umiditate etc.) sau
aparute în timp;
– afisarea unui semnal cu frecventa de repetitie foarte mica, fara sa se
produca fluctuatia imaginii sau pâlpâiri;
– reducerea perturbatiilor aleatoare la functionarea cu persistenta variabila.
Exista numeroase tipuri de tuburi cu memorie (primul tub cu memorie
performant a fost realizat în anul 1976 de firma Tektronix, sub denumirea de
DVST, care rezulta din abrevierea numelui englezesc “Direct View Storage
Tube”). În prezent, cel mai raspândit tub cu memorie este tubul prin transmisie cu
grila de memorare dielectrica, care este tot un tub catodic cu ecran luminescent
(luminofor) dotat însa cu un sistem de grile (de memorare si colector) si unul sau
doua asa zise tunuri de inundare care produc un fascicul difuz de electroni (zisi si
electroni de inundare), în afara tunului de electroni primari cu mare energie
cinetica (zisi electroni de scriere). Acest tub cu memorie este capabil sa afiseze o
imagine pe care sa o mentina (în lipsa semnalului care a produs-o) un timp foarte
îndelungat (de la câteva minute la câteva ore), la un nivel normal de stralucire, fara
a fi necesara refacerea ei.
Un tub cu memorie (a carui structura de principiu este redata în figura 5.8)

are urmatoarele parti functionale:
– tunul de scriere, care produce un fascicul, focalizat pe ecran, de electroni
primari;
– sistemul de deflexie;
– sistemul de producere al electronilor de inundare (de obicei, doua tunuri de
electroni suplimentare);
– sistemul de producere (afisare persistenta) a imaginii, format, în principal,
din ecranul luminescent, grila de memorare, grila colector si grilele de control a
electronilor de inundare.
Fig. 5.8
Tunul de scriere produce un fascicul de electroni focalizat, primar, cu un

curent Ip si cu energie cinetica foarte mare, care bombardeaza tinta de memorare
(grila de memorare). “Crearea” imaginii, adica pastrarea punctelor ei pe grila de
memorare, depinde direct de energia cu care electronii din fasciculul de scriere
bombardeaza tinta de memorare. Aceasta energie depinde de diferenta de potential
la care se gaseste tinta fata de sursa de electroni (care este catodul). Functionarea
tuburilor cu memorie se bazeaza pe fenomenul de emisie secundara de electroni (pe
grila de memorare), caracterizat prin raportul: γ = I s / I p în care I s este curentul de
emisie secundara (dat de ecranul-grila de memorare bombardat cu fasciculul de
electroni primar) si Ip – curentul de fascicul primar (emis de catod). La fel ca la
orice tub catodic, fasciculul de scriere este focalizat pe ecran, supus unei deflexii X
si Y si modulat în stralucire (Z), astfel ca spotul sau reproduce pe ecran imaginea
dorita printr-un singur cadru (fara repetarea lui).
Persistenta imaginii (sau “memorarea” ei) pe o durata mare se realizeaza prin
intermediul unui sistem auxiliar de electroni, denumiti de inundare, care sunt
proiectati perpendicular pe întreaga suprafata a ecranului (o “ploaie” de electroni)
si printr-o asa-numita grila de memorare, plasata paralel cu ecranul, la mica

distanta în spatele lui (v. fig. 5.8). Tunul de inundare produce un flux continuu de
electroni, de energie joasa, capabil sa acopere întreaga suprafata frontala a tubului
(cea ce se realizeaza prin sistemul de electrozi-grile de control a electronilor de
inundare si prin grila colector – v. fig. 5.8).
Între colector si ecranul luminofor (de tip P1 sau P20 – v. tabelul 5.2) este
plasata grila de memorare, formata dintr-o plasa conductoare foarte fina (cu ochiuri
dreptunghiulare) pe care este depus un material dielectric special ce constituie
suprafata de memorare. Colectorul (v. fig. 5.8) este si el format dintr-o plasa fina
conductoare si, printr-o tensiune pozitiva, controleaza ploaia electronilor de inundare
ca si a celor de emisie secundara.
În timpul operatiei de producere a imaginii pe ecranul luminofor (operatie
numita “scriere”) – prin deflexie si modulatie a stralucirii – fasciculul electronilor
de scriere (cu o sectiune transversala – spot), cu dimensiuni ceva mai mari decât
ochiurile grilei de memorare, trece prin plasa colectorului si partial prin plasa cu
dielectricul suprafetei de memorare si, având energie mare, face ca – simultan – sa
apara spotul luminos pe ecran (de catre electronii trecuti prin ochiurile grilei de
memorare) si pe acelasi traseu, în locul socului asupra dielectricului suprafetei de
memorare, sa se emita electroni secundari de catre dielectric, cea ce determina
electrizarea pozitiva a dielectricului în punctele traseului imaginii. Se obtine, în
acest fel, pe suprafete dielectricului (de memorare) un mozaic de puncte cu sarcini
pozitive, identic cu punctele luminoase de pe ecran, conform drumului parcurs
de fasciculul de scriere si intensitatii lui. În punctele care nu au fost lovite de
fasciculul de scriere (blocat sau modulat mai putin intens), suprafata dielectrica de
memorare este încarcata cu sarcina electrica negativa.
În aceasta situatie, electronii de inundare, cu energie mica, trec prin grila
(suprafata) de memorare numai prin punctele în care aceasta suprafata este încarcata
pozitiv si sunt respinsi catre colector de restul suprafetei încarcata negativ. Dupa ce
trec prin plasa metalica (suport al suprafetei dielectrice de memorare), electronii de
inundare sunt accelerati spre ecranul luminescent, în mod continuu, excitând
luminoforul si producând spoturi luminoase în dreptul punctelor prin care au trecut.
În acest fel, imaginea vizibila pe ecran este replica mozaicului pozitiv de pe suprafata
de memorare. Aceasta imagine (initiata de fasciculul de scriere si întretinuta de
electronii difuzi de inundare) poate fi mentinuta mult timp (chiar si câteva ore), în
functie de calitatea dielectricului suprafetei de memorare. Pentru stergerea imaginii
se aplica pe plasa suport a suprafetei de memorare impulsuri de tensiune care
negativeaza întreaga suprafata a dielectricului de memorare.
5.2.6. Tubul catodic multimod
Combinând avantajele tubului cu memorie cu cele ale tubului cu re-

împrospatarea/”refresh” (repetarea) imaginii se obtine un tub multifunctional, pe
al carui ecran se pot realiza suprafete selective, unele cu memorie si altele cu
reîmprospatarea imaginii – nonmemorie, astfel ca se obtin imagini fixe si portiuni
de ecran pe care se pot reda texte, meniuri, simboluri etc. Acesta este tubul denumit
multimod, care este aratat schematic în figura 5.9.
Fig. 5.9
Suprafata de memorare este principial identica celei din tubul cu memorie,

ca si tunul electronilor de inundare; în plus, asa cum rezulta din figura 5.9, tubul
multimod are înca trei tunuri (de scriere cu memorie, de scriere ,,refresh''/
reîmprospatare si de stergere selectiva). Functiile multiple se realizeaza printr-un
joc de tensiuni între plasa suprafetei de memorare si catodul tunurilor, precum si
prin efectul dual al dielectricului suprafetei de memorare (emisie secundara de
electroni si polarizare dielectrica). Este posibila stergerea selectiva a imaginii cu
introducerea “refresh” de imagini, suprapunerea lor etc.
5.3. STRUCTURA SI FUNCTIONAREA

CANALULUI Y
Pentru osciloscopul standard din figura 5.1, schema bloc a canalului Y este
prezentata în figura 5.10.
Circuitul pentru masurarea semnalului u y al canalului Y este alcatuit din:
comutatorul K1 , atenuatorul (divizorul de tensiune) de intrare A, preamplificatorul
PA, linia de întârziere LI si amplificatorul final AY .
Semnalul electric de intrare se aplica atenuatorului prin comutatorul K1 care
permite ca în pozitia 1 sa fie masurate numai tensiuni alternative (cu blocarea
componentei continue), iar în pozit ia 2 atât tensiuni continue cât si alternative (cu
sau fara componenta continua). Pozitia 3 (cu intrarea A pusa la masa) este necesara
pentru operatii de reglare a spotului (focalizare, axare Y).
Fig. 5.10
5.3.1. Atenuatorul de tensiune
Atenuatorul este un divizor de tensiune de tip RC compensat în frecventa

(raportul de divizare nu depinde de frecventa pe o banda cât mai larga). Raportul
de divizare reglabil în trepte prin intermediul comutatorului K2 în secventa 1-2-
5-10 V/div. este necesar pentru prescrierea gamei de tensiune astfel încât sa se
realizeze coeficientul de deviatie pe verticala dorit. Tensiunea de iesire este în
domeniul 10-50 mV. Atenuatorul are, de regula, o precizie de 0,5-1 % pentru
osciloscoapele obisnuite si 0,2-0,3 % pentru osciloscoapele profesionale.
Schema de principiu a divizorului unei trepte pentru atenuatorul cu câte un
divizor compensat pe fiecare treapta de atenuare este prezentata în figura 5.11.
Fig. 5.11
Raportul de divizare al treptei este:
1 1 + jω C1 R1
+ jω C1
1 U2 R1 R1
= = = , (5.10)
m U1 1 1 1 + jω C1 R1 1 + jω C 2
+ jω C1 + + jω C 2 +
R1 R2 R1 R2
relatie din care rezulta ca m nu depinde de frecventa daca este îndeplinita

conditia:
R1C1 = R2C2 , (5.11)

situatie în care:
1 U2 R2
= = . (5.12)
m U1 R1 + R2
Relatia (5.12) arata ca pentru compensarea în frecventa este necesar ca

grupele RC ale atenuatorului sa aiba constante de timp egale. Pentru rezistenta
de intrare R1 + R2 = 1 MO , rezulta: R2 = [MO ] si R1 = 1 − [MO ] . Realizarea
1 1
m m
compensarii în frecventa se face întotdeauna prin reglarea condensatorului C1
deoarece C1 < C2 . În mod obisnuit C1 este un trimer ceramic cu valoarea de 3-30 pF.
La unele osciloscoape se comuta valoarea atenuarii prin schimbarea factorului
de reactie negativa dintr-un etaj de amplificare, solutie care are dezavantajul
deplasarii liniei de zero la comutarea treptelor de atenuare datorita fenomenului de
deriva a circuitului de intrare. Acest dezavantaj se înlatura prin utilizarea unui
sistem de compensare automata a derivei.
5.3.2. Preamplificatorul canalului Y
Preamplificatorul PA este unul de tensiune (de banda larga) care amplifica

semnalul de iesire din atenuatorul de intrare de la nivelul de 10-50 mV la nivelul
5-10 V necesar amplificatorului AY . Acesta trebuie sa aiba performante specifice
functionarii într-un osciloscop: sa asigure forma si dinamica semnalului masurat
pentru orice frecventa din banda de trecere la – 3 dB, stabilitate buna la amplificari
nu prea mari (A = 50-100), impedanta de intrare (diferentiala si de mod comun)
mare, zgomotul propriu si deriva termica cât mai reduse pentru o comportare
satisfacatoare la masurarea tensiunilor continue foarte mici (sub 3 mV). În acest
scop se utilizeaza amplificatoare instrumentale (prezentate în capitolul 2), care în
unele carti se numesc amplificatoare diferentiale sau amplificatoare de masurat.
Ca structura, preamplificatorul poate fi cu iesire asimetrica sau simetrica. Varianta
a doua este pentru osciloscoape metrologice cu o banda de frecventa de 10-20 MHz.
Etajul de intrare al preamplificatorului, indiferent de tipul iesirii, este cu TEC în
repetor pe sursa pentru rezistenta de intrare mare (tipic 1 MΩ).
5.3.3. Amplificatorul final Ay
Pentru evitarea distorsionarii oscilogramei (efectul de trapez), placile de

deflexie pe verticala sunt atacate cu doua tensiuni simetrice în antifaza, la nivelul
de 100-150 V, furnizate de amplificatorul final Ay. Acesta are rolul atât de a
amplifica semnalul de intrare si a genera cele doua tensiuni în antifaza, cât si
axarea spotului pe verticala. Aceasta operatie consta în modificarea potentialelor
statice pe placile Y fara a modifica potentialul mediu dintre acestea (spre a evita
aparitia astigmatismului, datorat în special diferentei de potential dintre anodul
de accelerare A3 si potentialul mediu al placilor de deflexie). În principiu, axarea
se implementeaza cu un potentiometru dublu în tandem (în contratimp) modelat
electronic de un inversor de faza (defazor) Schmitt încorporat în structura ampli-
ficatorului.
Schema de principiu a amplificatorului inversor Schmitt este prezentata în
figura 5.12.
Fig. 5.12
Amplificatorul este format din tranzistoarele T1 si T2 alimentate la tensiune

ridicata, E = 150-200 V. Se observa ca baza lui T2 este la un potential static
constant V2 < E, ceea ce înseamna ca T2 lucreaza în baza comuna. Prin polarizarea
impusa lui T1 se aranjeaza ca si potentialul mediu al bazei lui T1 (în absenta
semnalului e de procesat) sa fie V1 = V2 . Tranzistorul T1 lucreaza în emitor comun.
Prin urmare, aplicând pe baza lui T1 semnalul e de procesat, în colectorul acestuia
se obtine semnalul Uy = − Ae (adica semnalul amplificat de A ori si inversat fata de
faza), iar în emitorul lui T1 se culege semnalul Ae (diminuat cu 0,6 V). Cum
potentialele de emitor ale lui T1 si T2 sunt egale, iar T2 lucreaza în baza comuna si
în emitor primeste semnalul Ae înseamna ca în colectorul acestuia se obtine
semnalul Uy = Ae. Deci, în colectoarele lui T1 si T2 se culeg tensiuni egale si în
opozitie de faza. Axarea spotului pe verticala se rezolva prin reglarea potentialului
static V2 al bazei lui T2 cu ajutorul potentiometrului P3 .
În scopul îmbunatatirii benzii de frecventa, între amplificator si placile Y
se intercaleaza un etaj repetor; în acest fel placile Y sunt atacate cu tensiuni de
pe surse cu rezistenta interna redusa, ceea ce duce la micsorarea influentei
capacitatilor proprii ale placilor (3-5 pF) si deci la cresterea frecventei.
Linia de întârziere LI va fi analizata dupa prezentarea canalului X.
5.4. STRUCTURA SI FUNCTIONAREA BAZEI

DE TIMP
Pentru vizualizarea formei semnalului aplicat pe placile de deflexie pe

verticala (adica functionarea osciloscopului în sistemul de coordonate y-t) este
necesar ca pe placile de deflexie pe orizontala sa se aplice o tensiune liniar
variabila în timp (numita tensiune de baleiaj sau tensiune în dinti de ferastrau).
Aceasta este generata de catre baza de timp la un nivel de 5-8 V si apoi este
amplificata, pâna la nivelul de 100-150 V necesar deflexiei, cu ajutorul ampli-
ficatorului final Ax (v. fig. 5.1).
Fig. 5. 13
Forma tensiunii de baleiaj este prezentata în figura 5.13, în care se identifica

urmatoarele intervale:
– durata deflexiei directe, td , în care spotul parcurge axa orizontala de la
stânga la dreapta. Tensiunea de baleiaj este de forma u'x = kt, relatie care asociata
cu (5.7) conduce la ecuatia de functionare pe axa x:
1
x = S xAkt = vb t = t, (5.13)
kb
în care: A este amplificarea amplificatorului Ax; vb – viteza de baleiaj si k b – constanta

de baleiaj ale carei valori sunt înscrise pe comutatorul K4 (din figura 5.1) al bazei
de timp în secventa: 1, 2, 5, 10… . La osciloscopul standard kb = 1 µs/div. – 1s/div.;
– durata deflexiei inverse (de revenire), ti , în care spotul revine rapid în
partea stânga a ecranului. În acest interval, pe grila de comanda a tubului catodic se
aplica impulsuri negative de “blancaj” care fac invizibila dâra cursei inverse;
1
– perioada de baleiaj Tb = td + ti ≈ td si frecventa de baleiaj f b = . Deoarece
Tb
pe un ecran obisnuit (de circa 10 cm) nu pot fi reprezentate distinct mai mult de
5-10 sinusoide, trebuie ca fb ≤ (0,1-0,2) f y. De exemplu, atunci când canalul Y are
frecventa f y = 10 MHz, baza de timp trebuie sa furnizeze tensiuni cu f b = 1-2 MHz.
Pentru a evita distorsionarea oscilogramei se impune ca abaterea de liniaritate

a cursei directe sa fie cât mai mica; la osciloscopul standard este de circa 1-3 %, iar
la cele de precizie este de 0,1-0,5 %.
Pe durata deflexiei directe, spotul executa deviatiile pe verticala imprimate
de semnalul de studiat. La fiecare reluare a cursei directe, spotul trebuie sa fie
comandat de aceleasi valori instantanee ale semnalului pe verticala pentru ca
traseele sa coincida si imaginea sa fie stabila. Acest deziderat este îndeplinit
daca perioada de baleiaj este egala sau este un multiplu întreg al perioadei
semnalului de studiat, adica tensiunea de baleia j sa fie riguros sincrona cu
tensiunea Uy(t).
Pentru abateri mici de la aceste conditii imaginea se misca lent spre stânga
sau spre dreapta în functie de sensul abaterii, iar pentru abateri mari imaginea
devine incoerenta. Conditiile f b = f y sau f y/f b = k, k ∈ N se realizeaza prin
modificarea frecventei f b cu ajutorul butonului K4 (v. fig. 5.1) de pe panoul frontal
pâna în momentul în care se obtine o imagine stabila.
În principiu, baza de timp se compune din generatorul de baleiaj si circuitul
de sincronizare.
5.4.1. Generatorul de baleiaj
Tensiunea de baleiaj este furnizata de generatorul bazei de timp (de baleiaj).

Acesta se bazeaza pe principiul încarcarii unui condensator sub curent constant si
apoi descarcarea sa pe un circuit cu o constanta de timp mult mai mica.
În figura 5.14 este prezentata schema de principiu a unui generator de baleiaj
tip integrator Miller (amplificator operational).
Fig. 5.14
Generatorul de baleiaj functioneaza în felul urmator: la aparitia impulsului

de comanda ek de durata ti , comutatorul electronic K se închide, iar condensatorul C
se descarca rapid, ceea ce reprezinta cursa inversa a spotului; dupa trecerea acestui
impuls, K se deschide, iar condensatorul se încarca la curent constant, generând o

tensiune în rampa cu durata td , de forma:
t
1 E E
u1 =
C0R ∫
dt =
RC
t . (5.14)
Dupa intervalul td urmeaza un nou impuls care închide K, iar condensatorul

se descarca din nou. Acest proces se repeta cu frecventa f b , impusa prin
comutatorul K4 (v. fig. 5.1) al bazei de timp de pe panoul frontal. Adaptarea
circuitului de încarcare la frecventa de baleiaj impusa se poate face prin reglajul în
trepte a lui C si reglajul fin a lui R.
t
Pentru constructia corecta a oscilogramei trebuie ca la momentul d când
2
spotul trece prin centrul ecranului, tensiunea generatorului de baleiaj sa treaca prin
zero. La extremitatile intervalului td tensiunea este egala cu jumatatea amplitudinii
sale. O astfel de deplasare se obtine prin sumarea tensiunii u 1 cu o tensiune
continua egala cu E/2 pe un amplificator diferential AD. Din schema (v. fig. 5. 14),
pentru RC = td si Ad = 1 (amplificarea diferentiala în circuit deschis a ampli-
ficatorului diferential), rezulta din relatia:
E E
u ,x (t ) = t− , (5.15)
td 2
reprezentata grafic în figura 5.14.
Acest tip de generator furnizeaza tensiunea de baleiaj cu o eroare de liniaritate
mica de 0,1-0,3 %.
5.4.2. Circuitul de sincronizare
În ceea ce priveste termenul folosit, “sincronizarea bazei de timp”, se întelege

de fapt declansarea generatorului de baleiaj pentru furnizarea tensiunii cursei directe
a spotului. Momentele declansarii sunt date de circuitul de sincronizare. Dupa modul
de functionare al acestuia, baza de timp este de tipul autooscilator (sau relaxata) si
declansata.
În cazul bazei de timp relaxata, generatorul de baleiaj functioneaza continuu
în ritmul impus de impulsurile de comanda ek generate de un oscilator astabil. Acesta
prezinta avantajul ca în lipsa unui semnal la intrarea y se afiseaza pe ecran trasa
orizontala a tensiunii de baleiaj, însa nu permite calibrarea precisa a trasei în unitati
de timp (s/div.) si nici vizualizarea semnalelor singulare aleatoare sau de forma
complicata (în special în partea lor anterioara). Din aceste motive, osciloscoapele
de laborator nu se mai echipeaza cu baza de timp relaxata.
În cazul bazei de timp declansata, starea normala a generatorului de baleiaj
este cea de repaus, fiind pus în functiune (declansat) numai de catre semnalul de
masurat u y în felul urmator: în momentul aparit iei semnalului u y , generatorul de
baleiaj porneste si elaboreaza o rampa completa a tensiunii dupa care se opreste
daca u y dispare. În cazul unui semnal periodic, declansarea generatorului se

produce întotdeauna în acelasi punct al semnalului si oscilograma este stabila, daca
frecventa tensiunii de baleiaj este egala sau submultiplu al frecventei semnalului
de studiat.
Schema de principiu a bazei de timp declansata este prezentata în figura 5.15,
unde: K3 este selectorul modului de sincronizare (interna, externa sau semnal TV);
IP este inversorul de polaritate, necesar deoarece formatorul de impulsuri TS este
declansat numai cu fronturi pozitive, iar semnalul ce se masoara (singular) poate fi un
impuls pozitiv sau negativ; K6 – selectorul de polaritate; TS – triggerul Schmitt
în regim de formator de semnale dreptunghiulare; CD – circuitul derivator care
produce impulsuri când la intrare i se aplica impulsuri dreptunghiulare; E – ecretorul
(limitatorul) care selecteaza numai impulsurile pozitive; CB – circuitul basculant
bistabil ce produce impulsurile de comanda pentru declansarea generatorului de
baleiaj; GB – generatorul de baleiaj.
Fig. 5. 15
Modul de elaborare a tensiunii de baleiaj este aratat pe schema sinoptica de

semnal din figura 5.16, a – f. Semnalul de sincronizare interna luat de la PA, având
aceeasi forma cu semnalul de vizualizat u y (curba a), este transformat în semnal
dreptunghiular (curba b) de catre TS, în functie de nivelul tensiunilor de prag V1 si
V2 . Cu potentiometrul “nivel” se regleaza tensiunile de prag pentru declansarea TS.
Circuitul derivator produce impulsuri ascutite pozitive pe frontul anterior al
impulsurilor dreptunghiulare si negative pe frontul posterior al acestora (curba c).
Dintre acestea, ecretorul selecteaza numai pe cele pozitive (curba d). Circuitul
basculant este astfel proiectat încât în starea normala, de repaus, iesirea este pe 1
logic. În felul acesta primul impuls pozitiv iesit din ecretor si aplicat pe intrarea
acestuia îi aduce iesirea în zero logic, situatie în care comanda pornirea generatorului
de baleiaj care începe în momentul t0 generarea rampei tensiuni de baleiaj. Unghiul β
al rampei depinde numai de caracteristicile generatorului de baleiaj. Durata deflexiei
directe este egala cu intervalul de timp în care tensiunea de baleiaj atinge nivelul
maxim U'xm corespunzator baleierii complete a spotului pe ecran. În momentul t1
spotul se stingere, indiferent de marimea semnalului de sincronizare, pentru ca sa
treaca neobservat din dreapta în stânga ecranului si sa înceapa o noua cursa directa.
În acelasi moment t1 , generatorul de baleiaj GB trimite un impuls negativ la
intrarea circuitului basculant CB si iesirea acestuia este adusa în 1 logic. Dupa
momentul t1 , CB este în repaus, iar GB este blocat în momentul aparitiei unui nou
impuls pozitiv pe intrarea CB (momentul t2 ) când va declansa dintele urmator. În

felul acesta, declansarea generatorului de baleiaj se produce întotdeauna în acelasi
punct al semnalului de masurat (de exemplu A si B din figura 5.16), adica circuitul
descris realizeaza sincronizarea automata a semnalelor.
Fig. 5.16
Din figura 5.16 se observa ca trecerea bistabilului din 1 logic în 0 logic este
comandata de semnalul de sincronizare, iar aceasta trecere declanseaza generatorul
de ba leiaj. Pe durata td a dintelui, bistabilul ramâne insensibil la alte impulsuri
pozitive aplicate pe intrarea sa si revenirea în 1 logic este comandata de GB în
momentul când amplitudinea dintelui atinge nivelul U'xm.
În momentul declansarii generatorului de baleiaj GB se aplica pe grila de
comanda a tubului catodic un impuls pozitiv de durata td , cules de pe cea de a doua
iesire a bistabilului si amplificat pâna la 20-40 V, pentru a face spotul vizibil
(“aprins”) în cursa directa. Când GB este în stare de repaus, datorita negativarii mai
puternice a grilei de comanda, spotul este facut invizibil (“stins”) în cursa inversa.
Întrucât revenirea generatorului de baleiaj în starea de repaus se face numai
când amplitudinea dintelui atinge nivelul U'xm, necesar baleierii complete a ecranului,
axa x poate fi calibrata în unitati de timp. Din acelasi motiv, baza de timp declansata
ofera si o buna imunitate la semnalele parazite care exista în interiorul si exteriorul
osciloscopului.
În figura 5.16 se observa ca timpul de inhibare th al GB este fix, ceea ce
conduce la dificultati în examinarea trenurilor de impulsuri.
5.4.3. Adaptari ale bazei de timp. Circuitul

de autodeclansare
Dezavantajul bazei de timp declansata consta în faptul ca în lipsa semnalului

de vizualizat u y, baza de timp nu functioneaza si, ca urmare, nu este afisata trasa
orizontala (si s-ar putea crede ca spotul osciloscopului este în afara ecranului), ea
fiind necesara pentru punerea la punct a osciloscopului si pentru masurari în curent
continuu. Pentru a evita aceasta situatie, baza de timp se prevede cu un circuit
de autodeclansare ca sa poata functiona în regim autooscilant numai în absenta
semnalului de vizualizat.
Schema simplificata a bazei de timp ce functioneaza în regim declansat (Decl)
si în regim autooscilant (Auto) este prezentata în figura 5.17, unde: AS este un astabil
de joasa frecventa (zeci de Hz), CD – circuit derivator, K7 – comutator pentru
regimul de functionare, solidar cu comutatorul de sincronizare K3 (v. fig. 5.15).
Fig. 5.17
Impulsurile generate de blocul TS-CD, pentru declansarea bistabilului

CB, sunt aplicate simultan si pe intrarea astabilului AS. Daca frecventa acestora
este mai mare decât 10 Hz, AS se blocheaza datorita unui circuit de inhibare format
din condensatorul C1 si dioda D1 . Daca impulsurile înceteaza, condensatorul C1 se
descarca si AS intra în oscilatie pe o frecventa proprie joasa. Prin intermediul CD si
a comutatorului K7 în pozitia Auto se transmit impulsurile de comanda blocului
CB-GB, asigurând astfel functionarea în continuare a generatorului de baleiaj si
deci a conservarii trasei orizontale. Daca impulsurile de declansare date de TS
apar din nou, astabilul se blocheaza automat si baza de timp functioneaza în regim
declansat.
Daca frecventa semnalului u y este sub 10 Hz sau pentru semnale nerepetitive
(regimuri tranzitorii), K7 se trece în pozitia Decl si baza functioneaza în regim
declansat.
5.4.4. Circuitul de inhibare (retinere)
Acesta are rolul de a bloca declansarea generatorului de baleiaj un timp

suficient pentru revenirea tuturor circuitelor bazei de timp în starea initiala. Dupa
expirarea timpului de inhibare (întârziere), th din fig.5.16., este posibila o noua
declansare a generatorului de baleiaj.
Pentru baza de timp cu durata inhibarii fixa apar dificultati la examinarea
trenurilor de impulsuri de aceeasi amplitudine (la care nu este posibila sincronizarea
prin schimbarea nivelului de sincronizare), deoarece lungimea acestora nu poate fi
corelata cu lungimea rampei dintelui u'x, ceea ce duce la instabilitatea oscilogramei
si chiar la falsificarea acesteia (amestec de impulsuri din pachete diferite).
Pentru a se evita aceasta situatie este necesar ca timpul de inhibare al BT sa
poata fi reglat de pe panoul frontal, astfel încât pornirea generatorului de baleiaj
sa fie comandata de primul impuls din fiecare pachet de impulsuri. Sa consideram
trenul de impulsuri ce se aplica pe intrarea Y din figura 5.18; atunci, pentru cazul a
al bazei de timp cu timpul de inhibare th1 fix, pe ecran apare o oscilograma confuza
(cu impulsuri amestecate). Astfel: la prima cursa sunt baleiate impulsurile 1, 2 si 3
ale primului pachet; la a doua cursa sunt baleiate impulsurile 5 si 6 din al doilea
pachet si impulsul 7 din al treilea pachet; la a treia cursa sunt baleiate impulsul 9
din al treilea pachet si impulsurile 10 si 11 din al patrulea pachet.
Fig. 5.18
Pentru cazul b al bazei de timp cu timpul de inhibare th2 reglabil, se obtine

pe ecran o oscilograma corecta si stabila. Astfel: la prima cursa sunt baleiate
impulsurile 1, 2 si 3 din primul pachet; la a doua cursa sunt baleiate impulsurile 7,
8 si 9 din al treilea pachet.
Reglarea timpului de inhibare se poate face fie prin modificarea pantei dintelui
(unghiul β) frecventa de baleiaj ramânând constanta, fie prin cresterea timpului de
inhibare (adica micsorarea frecventei de baleiaj) amplitudinea ramânând constanta
(v. fig. 5.18.). Prima solutie este mai simpla, însa prezinta dezavantajul ca nu se
pastreaza calibrarea axei orizontale, calibrare importanta pentru masurarea para-
metrilor de timp ai semnalelor logice. Aceasta solutie se aplica la osciloscopul
românesc E0103.
A doua solutie este mai complicata si necesita doua baze de timp ale caror
viteze de baleiaj difera cu câteva ordine de marime.
5.4.5. Baza de timp dubla
Vizualizarea unor detalii din oscilograma unui semnal implica desfasurarea

acelor parti ale semnalului cu o viteza mai mare a bazei de timp, realizându-se asa
numita “lupa de timp”.
Din relatiile (5.7) si (5.13) pentru t = td si Uxm = A ⋅ U'xm , unde U'xm este
amplitudinea dintelui; U xm – tensiunea maxima aplicata placilor de deflexie pe
orizontala si A – amplificarea amplificatorului canalului X, se deduce viteza de
baleiaj:
1 lL' A ' A
vd = U xm = K U' xm , U 'xm = const. (5.16)
2 dU a td td
rezultând principiul lupei de timp. Viteza de baleiaj poate fi marita fie prin
cresterea amplificarii A, fie prin micsorarea duratei dintelui, td . Cea de a doua
solutie este posibila daca spotul este baleiat cu doua baze de timp: una normala BT1
si cealalta rapida (sau întârziata) BT2 . Baza BT2 este declansata în vecinatatea
detaliului de studiat, care va fi desfasurat pe întregul ecran.
Schema de principiu a bazei de timp duble este redata în figura 5.19.
Fig. 5.19
Baza de timp normala, BT1 , elaboreaza rampa u'x 1 de durata td1 si ampli-
tudine U' xm , corespunzatoare baleierii spotului pe întreaga cursa orizontala a
ecranului. Tensiunea u'x1 este comparata în comparatorul de tensiune C cu o
tensiune prescrisa Up , continua, reglata de operator. În momentul egalitatii celor
doua tensiuni, u'x1 = Up , comparatorul emite un impuls ce declanseaza baza de timp
rapida BT2 . Aceasta elaboreaza o rampa u'x2 de durata td2 mai scurta si aceeasi
amplitudine U'xm, ceea ce permite desfasurarea pe restul ecranului a detaliului vizat.
Intervalul dintre momentele de timp ale declansarii bazelor de timp reprezinta
timpul de întârziere ti al bazei BT2 care este reglat de operator pâna în vecinatatea
detaliului vizat.
Cum pe durata td2 a cursei rapide viteza de defilare a spotului creste, ceea ce
duce la scaderea vizibilitatii, în scopul mentinerii luminozitatii trasei, blocul BT2
elaboreaza un impuls dreptunghiular aplicat amplificatorului Ai de intensificare a

spotului si apoi grilei de comanda a tubului catodic, ceea ce permite vizualizarea în
bune conditii a detaliului vizat.
Modul de functionare al bazei de timp duble se poate urmari pe diagrama de
timp din figura 5.20, pentru cele trei situatii de lucru:
a) “numai BT1 ” − functioneaza baza de timp normala, ceea ce determina
reprezentarea pe ecran a întregului semnal, de exemplu o succesiune de impulsuri
ca în figura 5.20,a;
b) “BT1 intensificat de BT2 ” − baza de timp BT1 serveste pentru vizualizarea
întregului semnal pe ecran, dar pe durata bazei de timp BT2 spotul este intensificat.
Întârzierea ti a declansarii bazei BT2 se regleaza astfel ca portiunea intensificata a
spotului sa acopere detaliul ce urmeaza a fi examinat (ca în figura 5.20,b);
Fig. 5.20
c) “BT2 întârziat de BT1 ” − baza de timp BT2 serveste pentru vizualizarea pe

întregul ecran a detaliului cuprins în td2 . Acest mod serveste si la masurarea precisa
a intervalelor mici de timp, asa cum rezulta din figura 5.20,c.
Uneori este util si sa se vizualizeze simultan atât versiunea “lenta” a semna-
lului corespunzatoare bazei BT1 cât si versiunea “rapida” a detaliului corespunzatoare
bazei BT2 .
O solutie o constituie comutarea sistemului de deflexie între cele doua baze
de timp, simultan fiind realizata si o separare pe verticala a celor doua oscilograme.
Pentru modul de lucru “BT2 întârziat de BT1 ” imaginea de pe ecran cuprinde
oscilogramele b si c din figura 5.20.
O alta solutie o constituie mixarea celor doua baze de timp. În acest caz
semnalul se vizualizeaza cu baza BT1 pe toata durata timpului de întârziere si apoi
se vizualizeaza detaliul cu baza BT2 .
5.4.6. Circuitul de sincronizare pe semnal TV
La verificarea si depanarea receptoarelor TV, osciloscopul se utilizeaza

pentru vizualizarea fie a unei linii complete din baleiajul orizontal, fie a unui cadru
(semicadru) din baleiajul vertical. Pentru aceasta trebuie ca baza de timp a
osciloscopului sa fie sincronizata pe unul din impulsurile de sincronizare a
liniilor sau cadrelor (v. fig. 5.15) si astfel oscilograma semnalului TV examinat
este stabila pe ecran.
Semnalul video cules dupa detectie contine o zona a nivelului de tensiune care
cuprinde impulsurile de sincronizare destinate a comanda startul fiecarei linii sau al
fiecarui semicadru si o alta zona care moduleaza luminozitatea spotului pe durata
fiecarei linii (adica continutul luminos al imaginii). Pentru sincronizarea bazei de
timp a osciloscopului pe startul de linie sau de cadru este necesar, mai întâi, ca circuitul
de sincronizare sa contina un amplificator cu prag care sa separe din semnalul video
numai partea de sincronizare (partea modulatoare video este retezata, amplificatorul
fiind blocat). La iesirea amplificatorului se culege un sir de impulsuri: unele pentru
sincronizare linii de 4,5 µs/impuls si altele pentru sincronizare cadre de 27 µs/impuls.
Acest sir de impulsuri se aplica la intrarea triggerului Schmitt TS din
figura 5.15 si se asigura ca acesta sa declanseze pe impulsurile de linii.
Pentru a putea sincroniza baza de timp pe impulsurile de cadre, este necesar
un circuit separator care sa elimine impulsurile de linii si sa permita trecerea numai
a impulsurilor de cadre. Acesta este un circuit integrator de timp RC cu constanta
de timp τ = 30 ÷ 50 µs, mult mai mare decât durata de 4,5 µs a impulsului de
sincronizare linii. În figura 5.21 se prezinta diagrama tensiunii de la bornele
condensatorului pentru impulsuri de linie si cadre. Pe durata unui impuls de linie
condensatorul se încarca la un nivel sub pragul de declansare al triggerului Schmitt,
iar pe unul din cadre se încarca la un nivel suficient pentru declansarea triggerului
din baza de timp a osciloscopului.
Fig. 5.21
Schema unui circuit de sincronizare pe semnal TV este aratata în figura 5.22.

Se face conectarea între IP si TS cu comutatorul triplu K1 -K2 -K3 care functioneaza
pe una din pozitiile: în pozitia N (normala) inversorul de polaritate IP este conectat
direct cu TS; în pozitia TVL este introdus amplificatorul prag, cu tranzistorul T

polarizat prin R1 -R2 , astfel încât sa reteze toata partea modulatoare a semnalului
video si sa treaca numai sirul de impulsuri de sincronizare linii si cadre; în pozitia
TVC este introdus si circuitul integrator RC care sterge impulsurile de linii si lasa
sa treaca numai impulsurile de cadre.
Fig. 5.22
La osciloscopul românesc E 0102 pozitia TVL lipseste, adica baza de timp a

osciloscopului se sincronizeaza numai pe impulsurile de cadre.
5.5. AMPLIFICATORUL FINAL AL CANALULUI X
Amplificatorul final Ax poate fi cuplat fie la baza de timp K5 în pozitia a (din

figura 5.1), pentru functionarea osciloscopului în sistemul de coordonate y-t, fie la
intrarea X cu K5 în pozitia b pentru functionarea în sistemul y-x.
Acesta amplifica tensiunea liniar variabila a bazei de timp având amplitudinea
U'xM = 5-8 V pâna la nivelul cerut devierii spotului pe orizontala Ux = 100-150 V.
Pentru evitatea efectului de trapez a oscilogramei, atacul placilor de deflexie
pe orizontala se face cu doua tensiuni simetrice în antifaza, culese de la cele doua
iesiri ale amplificatorului.
Schema amplificatorului Ax este asemanatoare schemei amplificatorului Ay ,
însa ceva mai simpla deoarece: pe de o parte, banda de frecventa necesara este
cu un ordin de marime mai joasa, f b ≤ (0,1-0,2)f y , deci cu mai putine corectii de
frecventa, iar pe de alta parte, amplificarea ceruta este mult mai redusa, fiindca
amplitudinea U'xM este mult mai mare decât a semnalului de iesire din atenuatorul
canalului Y (10-50 mV), deci nu mai este necesar un preamplificator.
În figura 5.23 este prezentata o schema simpla a amplificatorului final al
blocului de deviatie pe orizontala.
Fig. 5.23
Observam ca este un amplificator inversor Schmitt, în care T1 lucreaza în emitor

comun, iar T2 în baza comuna. Baza lui T1 primeste tensiunea în dinti de ferastrau, iar
baza lui T2 primeste tensiunea de axare a spotului pe orizontala, reglabila prin
potentiometrul P4 . În colectorul lui T1 se obtine semnalul – Au'x (semnalul amplificat de
A ori si inversat ca faza), iar în colectorul lui T2 se obtine semnalul Au'x. Cu ajutorul
potentiometrului P6 se regleaza amplificarea în scopul etalonarii trasei pe axa x.
Aceasta schema da rezultate satisfacatoare pâna la frecvente de 100-200 kHz.
Pentru o banda mai larga, schema amplificatorului consta din doua defazoare Schmitt
conectate în cascada (iesirile din colectoarele tranzistoarelor T1 si T2 reprezinta
intrari pe bazele unor tranzistoare T3 si T4 ), dintre care unul este de joasa tensiune
(12 V) si celalalt de tensiune ridicata (200 V). Aceasta schema utilizata la oscilo-
scopul standard permite modificarea amplificarii de la valoarea A la 5A, în scopul
realizarii efectului de lupa de timp (prezentat anterior). Prin aceasta se realizeaza o
dilatare a oscilogramei dupa axa x, astfel ca detaliul ce intereseaza sa cuprinda o
buna parte sau chia r întreg ecranul.
5.6. LINIA DE ÎNTÂRZIERE A CANALULUI Y
Linia de întârziere, LI (v. fig. 5.1), se plaseaza între preamplificator si ampli-

ficatorul final (ca în figura 5.10) si se utilizeaza numai la osciloscoapele cu baza de
timp declansata.
Toate blocurile componente ale canalului Y din figura 5.10 si cele ale
canalului X din figura 5.15 produc întârzieri în transmiterea semnalelor la placile
de deflexie. Valorile tipice ale timpilor de întârziere sunt:
– canalul Y: τPA = 10 ns, τAY = 40 ns, τLI = 100-150 ns si τY = 150 ns;
– canalul X: τIP = 20 ns, τTS = 30 ns, τGB = 80 ns, τAX = 80 ns si τX = 150 ns.
Se observa ca fata de momentul intrarii semnalului de masura, canalul X

produce o întârziere τx = 150 ns, iar canalul Y fara LI o întârziere de 50 ns. De
exemplu, dintr-un impuls singular cu durata de 130 ns se vizualizeza numai
portiunea finala de 30 ns. Rolul LI este de a întârzia semnalul u y cu cel putin
100 ns, astfel ca acesta sa ajunga pe placile de deflexie Y simultan cu u x sau chiar
putin în urma.
De asemenea, se observa ca si semnalul de aprindere a spotului trebuie
întârziat cu 50-60 ns, pentru ca sa fie sincron sau sa devanseze putin startul rampei
u'x a generatorului de baleiaj.
Linia de întârziere se realizeaza sub forma de cablu similar cu cel coaxial si
care se comporta ca o linie de transmisie cu constante distribuite. Pentru a mari
inductivitatea pe unitatea de lungime, conductorul central este înlocuit cu un
solenoid din sârma emailata înfasurata pe o inima subtire din polietilena, ia r
conductorul exterior este sub forma de tesatura metalica din sârma subtire de
cupru. Inductivitatea este data de catre solenoid, iar capacitatea de catre con-
densatorul cilindric format între solenoidul interior si împletitura exterioara si
are ca diele ctric camasa de polietilena. Acest tip de cablu produce o întârziere de
180 ns/m si are o impedanta caracteristica de 1000 Ω. Daca se înlocuieste miezul
din polietilena cu unul de ferita creste timpul de întârziere.
În fine, linia de întârziere poate fi realizata si sub forma de circuit imprimat
dublu placat. Inductivitatea este constituita din cele doua circuite în creneluri, iar
capacitatea de catre aceleasi circuite ce formeaza un condensator cu armaturi plan-
paralele, având drept dielectric suportul electroizolant al placatului. Acest tip de
linie de întârziere poate fi integrat direct pe placa blocului PA – Ay.
La implementarea blocului LI pe canalul Y trebuie acordata atentie adaptarii,
pentru a evita reflexiile.
5.7. SONDE PENTRU OSCILOSCOAPE
Sonda sau capul de masurare este dispozitivul prin care se preleveaza

semnalul în punctul de masurare pentru a fi adus la borna de intrare a osci-
loscopului.
Conectarea osciloscopului la punctul de masurare cu doua conductoare
determina distorsionarea imaginii pe ecran, deoarece acestea capteaza semnale
parazite din exterior. De asemenea, se introduce o capacitate suplimentara de circa
100 pF/m la intrarea osciloscopului, cu un puternic efect de suntare la înalta
frecventa. Pentru a elimina aceste influente parazite se utilizeaza sonda, care este
formata din capul de sonda (sonda propriu-zisa), cablu coaxial si mufe. Dupa tipul
elementelor componente sondele sunt pasive (cu elemente pasive de tip RC) si
active (cu tranzitoare cu efect de câmp si tranzistoare bipolare).
5.7.1. Sondele pasive
Sunt cele mai raspândite, întrucât sunt simple si usor manevrabile. Pentru
masurari la frecvente joase se utilizeaza sonda normala 1/1 care nu are nici un
efect (atenuare sau amplificare) asupra semnalului sau impedantei de intrare. La
frecvente înalte se utilizeaza sonda cu atenuare 1/10 sau 1/100, care contine un
divizor de tensiune de tip RC compensat în frecventa. Schema electrica a sondei
1/10 este aratata în figura 5.24, unde: 1 este sonda propriu-zisa, 2 – cablu coaxial,
3 – osciloscopul catodic.
Fig. 5.24
Pentru divizorul de tensiune RC, raportul tensiunilor:

1 1 1 + jωR1C1 1 + jωRiC2
+ jωC1 + + j ωC2 +
U Yi R1 Ri R1 Ri
m= = = , (5.17)
UY 1 1 + jωR1C1
+ jωC1
R1 R1
C2 = Ci + Cc,
unde: Ri si Ci sunt rezistenta de intrare (de ordinul 1 – 10 MΩ) si capacitatea de

intrare (de ordinul zecilor de pF) ale osciloscopului; Cc – capacitatea cablului
coaxial; C2 – capacitatea de intrare la osciloscop care poate atinge (si chiar depasi)
100 pF.
La astfel de valori ale lui C2 , la frecvente înalte se produce un puternic efect
de suntare a osciloscopului. De exemplu, pentru C2 = 100 pF si f = 1 MHz,
impedanta de intrare a osciloscopului este de circa 1,6 kΩ, ceea ce duce la o
încarcare importanta a sursei de semnal (efectul de sarcina) si deci la aparitia unor
erori mari la masurarea tensiunii u Yi .
Pentru a reduce capacitatea de intrare a osciloscopului se conecteaza în serie

cu C2 un condensator C1 de capacitate mica (5.10 pF). Însa C1 si C2 formeaza un
divizor de tensiune care trebuie compensat în frecventa si în acest scop se sunteaza
C1 cu rezistenta R1 .
Pentru ca raportul m sa fie independent de frecventa, rezulta conditia de
compensare în frecventa a divizorului de tensiune, adica:
R1 C1 = Ri C2 , (5.18)
situatie în care raportul tensiunilor devine:
U Yi R1 + Ri
m= = . (5.19)
Uy Ri
În acest caz, valorile elementelor aditionale sunt:
C2
R1 = Ri (m – 1), C1 = , (5.20)
m −1
iar impedanta de intrare devine:
R'i = Ri + Ri = mRi . (5.21)
Divizorul de tensiune reduce de m ori capacitatea de intrare si efectul de
suntare devine neglijabil chiar la frecvente înalte. Reglajul compensarii în frecventa
se face asupra lui C1 (un trimer ceramic sau condensator coaxial format în corpul
sondei).
Pentru valorile tipice: Ri = 1 MΩ, C2 = 9 pF, m = 10, rezulta: R1 = 9 MΩ, C1
U
= 10 pF, R'I = = 10 mΩ, C'i = 9 pF, UY = Yi .
10
Sonda 1/10 determina cresterea de 10 ori a impedantei de intrare dar si
atenuarea de 10 ori a semnalului de intrare în osciloscop.
Controlul compensarii în frecventa (adica a relatiei 5.18) se face experimental
cu ajutorul unui semnal dreptunghiular de 1 kHz (care este disponibil pe panoul
osciloscopului). Se culege semnalul cu ajutorul sondei si se urmareste raspunsul pe
ecran, care poate avea una din formele prezentate în figura 5. 25.
Fig. 5.25
Pentru raspunsul b capacitatea C1 este prea mare si divizorul se transforma

într-un circuit trece-sus (derivator), iar semnalul este ascutit. Pentru raspunsul c
capacitatea C1 este prea mica, circuitul devine trece-jos (integrator), iar semnalul
este rotunjit. Pentru raspunsul d este îndeplinita conditia compensarii prin reglajul
lui C1 , iar semnalul apare nedeformat pe ecran.
5.7.2. Sondele active
Sondele active permit amplificarea locala (tipic 100 ori) a semnalului de

masurat si deci transmiterea acestuia spre osciloscop la un nivel mai ridicat, ca
atare mai putin afectat de semnalele parazite. De asemenea, sondele au rolul
de a reduce capacitatea de intrare a osciloscopului; în acest scop intrarea
semnalului se face pe un tranzistor cu efect de câmp în montaj sursa comuna,
care are o capacitate de intrare sub 1 pF si o amplificare mare. Iesirea
semnalului din sonda propriu-zisa se face printr-un repetor pe emitor, acesta
având o impedanta de intrare mare (de ordinul MΩ) si o impedanta de iesire
mica (de ordinul zecilor de ohmi), are o buna adaptabilitate cu cablul coaxial si
permite transmiterea corecta a impulsurilor. Repetorul modifica curentul si nu
amplifica tensiunea (tensiunea de iesire este egala si în faza cu tensiunea de
intrare).
Sondele active sunt utile la masurarea tensiunilor din domeniul milivoltilor,
folosind osciloscoape obisnuite (20 mV/div.).
Orice sonda încarca sursa de semnal (efectul de sarcina) si cauzeaza erori
(de amplitudine, faza si timp de crestere) cu atât mai mari cu cât frecventa de lucru
este mai mare. Ca atare, alegerea sondei adecvate se face ca aceste erori sa fie cât
mai mici.
Sondele pasive 1/1 sunt recomandate pentru masurari de semnal sinusoidal
cu frecventa mai mica decât 50-100 kHz (sunt bune numai pentru AF).
Pentru masurari de tensiuni sinusoidale de RF (peste 1 MHz) si de impulsuri
dreptunghiulare trebuie utilizate sonde pasive sau active cu atenuare 1/10 sau
1/100. Erorile sunt cu atât mai mici cu cât rezistenta de intrare Ri este mai mare,
iar capacitatea de intrare Ci este mai mica. De exemplu, la 1 MHz sonda 1/1 de
1 MΩ/75 pF produce o eroare de amplitudine ε u = 12% si o eroare de faza ∆ϕ = 8o ,
în timp ce sonda 1/10 de 10 MΩ/10 pF da erori ε u = 2% si ∆ϕ = 1o . Daca masurarea
cu sonda 1/1 se efectueaza la 100 kHz, erorile introduse au valori acceptabile,
ε u = 1,5% si ∆ϕ = 1o .
În cazul impulsurilor dreptunghiulare, eroarea ce apare la masurarea timpului
de crestere a tensiunii la sursa de semnal (bistabil, trigger, porti CMOS) este mica
daca sonda aleasa are capacitatea de intrare C'i ≤ 1-3 pF, conditie ce o îndeplinesc
sondele active cu atenuatoare de capacitate.
5.8. OSCILOSCOPUL CU DOUA CANALE
Pentru a vizualiza simultan doua semnale se foloseste osciloscopul cu doua

canale (numit si duoscop). Dupa modul de realizare al celor doua canale se disting
osciloscoapele cu doua fascicule de electroni sau cu un singur fascicul si comutator
electronic încorporat.
5.8.1. Osciloscopul cu doua fascicule

de electroni
În functie de modul de producere al celor doua fascicule, tubul catodic folosit

la aceste osciloscoape se prezinta în trei variante:
a) tubul catodic cu doua tunuri electronice si cu placi de deflexie inde-
pendente , atât pe verticala cât si pe orizontala;
b) tubul catodic cu doua tunuri electronice, cu placi de deflexie pe verticala
independente si cu aceleasi placi de deflexie pe orizontala, semnalele fiind
vizualizate cu aceeasi viteza de baleiaj;
c) tubul catodic cu un singur tun electronic si cu fasciculul de electroni
divizat dupa anodul ecran A1 (din figura 5.2.).
Deflexia pe orizontala a fasciculelor este comuna, iar deflexia pe verticala
este separata pentru fiecare intrare A si B.
Schema de principiu a unui osciloscop cu doua fascicule (în varianta b) este
aratata în figura 5.26, unde notatiile au semnificatiile din figura 5.1.
Fig. 5.26
Osciloscoapele cu doua fascicule au bune performante (stabilitate, precizie la

masurarea fazei etc.), însa sunt scumpe si se folosesc în cazuri speciale si mai rar
decât varianta cu comutator electronic.
5.8.2. Osciloscopul cu comutator electronic
Acestea au un tub catodic obisnuit, adica cu un singur fascicul, un sistem de

deflexie pe verticala si altul pe orizontala. Vizualizarea aparent simultana a doua
semnale se bazeaza pe multiplexarea în timp a sistemului de deflexie pe verticala
prin intermediul unui comutator electronic încorporat în blocul de amplificare al
canalului Y .
Schema de principiu a acestui osciloscop este prezentata în figura 5.27.
Fig. 5.27
Comutatorul electronic CE transmite succesiv pe placile de deflexie pe

verticala esantioane din semnalele aplicate pe cele doua intrari A si B. Pe
ecranul tubului, datorita persistentei luminoforului, apar simultan oscilogramele
distincte ale celor doua semnale. Dupa tipul de comanda al comutarii se
deosebesc doua moduri de lucruri: prin alternare si prin întrerupere. Alegerea
unui mod de lucru se face de obicei de catre operator, printr-un comutator
plasat pe panoul frontal al osciloscopului, în functie de frecventa semnalelor,
f A si f B .
Modul de lucru prin alternare (“alternate”), în care comanda comutatorului

electronic CE este data de tensiunea în dinti de ferastrau luata de la baza de timp.
Pe durata unei curse directe se afiseaza tensiunea A, iar pe urmatoarea tensiunea B,
asa ca în figura 5.28,a. Comutarea semnalelor la intrarea amplificatorului AY se
face cu frecventa tensiunii de baleiaj.
Acest mod se recomanda la frecvente mari (> 100 Hz) ale semnalelor A si B
pentru ca imaginea sa fie clara, fara pâlpâire.
Daca frecventa acestor afisari este mai mare de 30 ÷ 50 ori pe secunda,
atunci ochiul nu sesizeaza pauzele dintre afisari si percepe oscilogramele A si B ca
si cum ar fi afisate simultan.
Fig. 5.28
Modul de lucru prin întrerupere (“chopped” sau “comutat”), în care

CE lucreaza la o frecventa de comutare fixa ( 100 ÷ 200 kHz ) data de un oscilator
autonom. Pe durata cursei directe a baleiajului au loc comutari succesive ale celor
doua semnale la sistemul de deflexie pe verticala, ca si în figura 5.28,b. Se afiseaza
esantioane din ambele oscilograme. Daca frecventa semnalelor de intrare este mult
mai mica decât frecventa de comutare, esantioanele aceluiasi semnal sunt apropiate
si ochiul percepe cele doua oscilograme ca fiind continue. Acest mod se recomanda
pentru frecvente mici, la care apare efectul de pâlpâire pentru modul de lucru prin
alternare.
În ambele moduri de lucru semnalul de sincronizare al bazei de timp se ia de
pe unul din canalele A sau B.
În concluzie, modul de lucru prin alternare este bun pentru frecvente mai mari
decât 100 Hz, iar cel prin întrerupere pentru frecvente mai mici decât 5 ÷ 10 kHz ).
Osciloscopul cu comutator electronic, în afara de vizualizarea simultana
a tensiunilor A(t) si B(t) face posibila si alte operatii de masurare: numai A(t)
sau numai B(t) sau suma A + B sau diferenta A – B sau produsul A × B sau
curba A(B) etc.
5.9. OSCILOSCOPUL CU ESANTIONARE
Osciloscopul prezentat pâna la acest subcapitol realizeaza o corespondenta

biunivoca între fiecare punct al imaginii de pe ecran si fiecare valoare a semnalului
vizualizat si se numeste osciloscop în timp real. Limita superioara a frecventei
semnalulu i pâna la care poate functiona acest osciloscop este impusa:
– de banda de frecventa a amplificatorului AY (ceea ce ar necesita un ampli-
ficator de banda larga – ABL);
– de capacitatea cablului coaxial, care la frecvente înalte produce efectul de
suntare a osciloscopului si scaderea drastica a impedantei de intrare (vazuta de la
sursa de semnal) a osciloscopului, chiar daca se utilizeaza sonde atenuatoare cu

capacitati de compensare (v. subcapitolul 5.7);
– mai ales de deflexia pe verticala din tubul catodic (v. caracteristica de
frecventa din figura 5.7.).
Iesirea din acest impas s-a rezolvat prin tehnica esantionarii, care permite
cresterea frecventei pâna la ordinul zecilor de GHz.
Esantionarea unui semnal variabil în timp consta în descompunerea acestuia
în portiuni mici (esantionare), fie în scopul pregatirii semnalului pentru masurare
pe cale numerica, fie în scopul micsorarii frecventei.
În primul caz este vorba de esantionare în timp real ce se utilizeaza la
aparatele numerice de masurat (voltmetre, osciloscoape etc.). Principiul acestuia
consta în a lua esantioane de amplitudine din semnal la intervale egale de timp, ∆t,
numit pasul esantionarii.
În cel de-al doilea caz, semnalul de înalta frecventa este convertit într-un
semnal de joasa frecventa, pastrând aceeasi forma de variatie în timp ca si cum s-a
efectuat o translatie a frecventei. Exista doua metode de esantionare: secventiala
si aleatoare. Pe aceasta tehnica functioneaza osciloscopul cu esantionare pentru
masurari la înalta frecventa.
5.9.1. Principiul esantionarii secventiale
Din semnalul de înalta frecventa u(f) se preleveaza esantioane cu durata

foarte scurta (sute de ps), pe baza carora apoi se reconstituie semnalul initial la
o frecventa mult mai joasa, u'( f ' ).
În figura 5.29 se prezinta principiul esantionarii secventiale a unui semnal
sinusoidal de înalta frecventa. Fata de momentul de referinta (al trecerii prin zero)
al tensiunii u(f) se preleveaza primul esantion dupa un interval de timp ∆t. Urma-
toarele esantioane (k = 2, 3, 4, …, 8) se preleveaza la intervale de timp T + k∆t fata
de esantionul anterior (T este perioada tensiunii u) pâna la explorarea completa a
semnalului. Pe baza esantioanelor memorate se reconstituie semnalul u'( f ' ). Din
analiza figurii 5.29 se constata ca scara de timp a semnalului reconstituit este de
8 ori mai mare decât cea a semnalului original, ceea ce înseamna ca frecventa f '
este de 8 ori mai mica decât frecventa f. Semnalul reconstituit u' este discontinuu,
fiind format dintr-o succesiune de puncte. Deoarece fiecare punct corespunde unui
esantion rezulta ca marirea rezolutiei semnalului u' implica marirea numarului de
esantioane, deci micsorarea intervalului ∆t (care defineste rezolutia pe orizontala).
În practica numarul de esantioane prelevate pentru reconstructia unei perioade T'
variaza între câteva unitati si câteva mii. Pentru un numar mic de esantioane
reconstructia semnalului poate fi eronata; o oarecare ameliorare se poate obtine cu
un dispozitiv de interpolare.
În esenta, principiul esantionarii secventiale consta în translatia semnalului

de înalta frecventa în domeniul frecventelor joase, ceea ce face posibila prelucrarea
si afisarea semnalului pe un osciloscop de joasa frecventa (1-10 MHz).
Fig. 5.29
Esantionarea o face circuitul de esantionare care este montat în sonda de

masurat. Schema de principiu a acestuia este aratata în figura 5.30.
Fig. 5.30
Tensiunea de înalta frecventa u(f) este aplicata la intrarea portii de esanti-

onare PE (ce are rolul de întreruptor). Comanda de închidere a portii se face cu
impulsuri foarte scurte (∆t sute de ps). Pe durata închiderii, condensatorul de
esantionare C se încarca la o valoare ce nu depaseste 10-20 % din valoarea

instantanee a tensiunii u = u(f). Tensiunea la care se încarca condensatorul este:
 −
?t

u c = u 1 − e RC  , (5.22)
 
 
unde R este rezistenta interna a portii si C – capacitatea condensatorului. Deoarece
constanta de timp a circuitului, τ = RC >> ∆t condensatorul se încarca la o fractiune
din tensiunea de intrare u = u(f).
Esantionul de tensiune u c este adus la valoarea instantanee a tensiunii de
intrare cu amplificatorul de esantionare AE, cu amplificare de cel putin 5 ÷ 10 . Prin
circuitul de reactie al amplificatorului, aceasta tensiune este adusa la bornele
condensatorului, astfel încât la o noua închidere a portii tensiunea uc va înregistra
numai variatia fata de esantionul precedent.
Esantioanele preluate prin PE si C si refacute de AE la valoarea tensiunii de
intrare sunt aplicate prin cablul coaxial intrarii Y a osciloscopului de 10 MHz.
Tensiunea u' constituie o replica de joasa frecventa a tensiunii u(f).
5.9.2. Osciloscopul cu esantionare secventiala
Acesta este un osciloscop de joasa frecventa (1-10 MHz) asociat cu o sonda

de esantionare reductoare de frecventa si un circuit de memorare (alcatuit dintr-un
amplificator si un registru de deplasare) care reduce frecventa semnalului esantionat
pâna la 0,1-5 Hz, ceea ce face posibila cuplarea unui înregistrator.
Cu osciloscopul cu esantionare se fac masurari la înalta frecventa, iar
rezultatul se prezinta fie sub forma de oscilograma pe ecran, fie sub forma de
inscriptograma ridicata cu înregistrator X-Y conectat la osciloscop.
În principiu osciloscopul cu esantionare se compune din: circuitul de
sincronizare, pentru stabilirea momentelor de referinta a declansarii bazei de timp;
circuitul de esantionare, pentru translatia semnalului în domeniul de joasa frecventa;
circuitul de deplasare a spotului pe orizontala (sau generic baza de timp) proportional
cu pozitia punctului de esantionare pe semnal; circuitele proprii osciloscopului de
joasa frecventa (prezentate anterior).
Schema bloc a osciloscopului cu esantionare secventiala este redata în
figura 5.31, unde: LI este linia de întârziere; CE – circuitul de esantionare realizat
cu diode de comutatie foarte rapide (exemplu, dioda Schottky); AM – ampli-
ficatorul de memorare; A Y – amplificatorul final al canalului Y ; CS – circuitul
de sincronizare (de declansare rapida), format dintr-un trigger Schmitt în regim de
formator de impulsuri dreptunghiulare si un oscilator autoblocat care genereaza
impulsuri foarte scurte; BTR – baza de timp rapida, pentru generarea tensiunii în
rampa; C – comparator de tensiune, ce compara tensiunea în rampa cu o tensiune în
trepte; GTT – generatorul de tensiune în trepte; GIE – generatorul de impulsuri de
esantionare; Ax – amplificatorul final pentru deflexia pe orizontala; TC – tub catodic.
Fig. 5.31
Modul de functionare este prezentat în continuare în figura 5.32, unde se

dau diagramele tensiunilor în unele puncte ale schemei. Semnalul de masurat u(f)
(1-1000 MHz) se aplica prin linia de întârziere (cu 8-10 ns) circuitului de esantionare
si apoi amplificatorului de memorare. Acelasi semnal se aplica circuitului de
sincronizare care genereaza impulsurile de sincronizare, 1, ce reprezinta referinta
de timp. Acestea declanseaza baza de timp rapida a carei tensiune în rampa 2 se
compara cu tensiunea în trepte 3 în comparatorul de tensiune. În momentul
egalitatii celor doua tensiuni, comparatorul emite un impuls care comanda simultan
trei blocuri:
– GIE, care emite impulsurile de esantionare 4 pentru circuitul de esantionare
si amplificatorul de memorare;
– GTT, care comanda cresterea cu o treapta a tensiunii 3;
– TC, care intensifica spotul (spotul aprins) pe durata afisarii esantionului
respectiv si stinge spotul (prin negativarea grilei de comanda) astfel încât deplasarea
de la un esantion la altul sa nu poata fi observata.
Esantionul prelevat prin CE si refacut la valoarea initiala de catre
amplificatoarele AE si AM si apoi adus la nivelul deflexiei pe verticala prin A y
constituie o treapta a tensiunii Uy necesara afisarii unui punct al oscilogramei.
Deplasarea spotului pe orizontala se face tot în trepte si este asigurata de
tensiunea în trepte a GTT (care în acest caz joaca rolul de baza de timp a
osciloscopului). În momentul când tensiunea creste cu o treapta (adica deplaseaza
spotul spre dreapta ecranului) soseste si esantionul corespunzator prelevat din u y si
spotul marcheaza pe ecran un punct al oscilogramei. Sincronizarea treptelor lui Ux cu
cele ale lui Uy se realizeaza prin ajustarea liniei de întârziere. Când tensiunea în trepte
atinge nivelul maxim corespunzator pozitiei spotului în extremitatea din dreapta a
ecranului, se sesizeaza GTT si spotul revine în extremitatea din stânga ecranului.
Se observa ca impulsurile de esantionare se produc în momentul când
tensiunea în rampa 2 este egala cu tensiunea în trepte 3, ceea ce înseamna ca
numarul de esantioane prelevat pentru reconstructia semnalului u' într-o perioada t'
este egal cu numarul de trepte al tensiunii 3.
Acest numar se prescrie cu un comutator al GTT de pe panoul frontal, pentru
o rezolutie impusa. Cu cât numarul de trepte este mai mare cu atât rezolutia este
mai buna si deci reconstructia tensiunii u' este mai exacta. Perioada t' depinde de
perioada de recurenta a impulsurilor de esantionare, Te. În exemplul din figura 5.32,

Te = T + ∆t în care T este perioada semnalului de masurat u y, iar ∆t = T/8.
Fig. 5.32
În practica însa, pasul de esantionare se poate extinde pe mai multe perioade,

si deci Te = mT + T/n, relatie în care m si n trebuie sa fie numere întregi. Numarul m
de care depinde gradul de reducere a frecventei se programeaza prin GIE, iar n prin
GTT. În felul acesta f' frecventa poate fi coborâta pâna la ordinul hertz-ilor,
ceea ce permite cuplarea unui înregistrator X-Y (“plotter”) la AM si GTT. Aceasta
posibilitate permite cresterea preciziei de masurare precum si îmbunatatirea
raportului semnal/zgomot (prin atenuarea importanta a zgomotului suprapus peste
tensiunea de masurat ca urmare a inertiei mari a înregistratorului), calitati imposibil
de atins la osciloscopul în timp real (osciloscopul clasic).
Osciloscopul cu esantionare secventiala se utilizeaza numai pentru vizuali-
zarea semnalelor repetitive (perioada de repetitie a semnalului nu este constanta si
ca atare semnalul nu este periodic în timp).
5.9.3. Osciloscopul cu esantionare aleatoare
Acesta, fata de osciloscopul cu esantionare secventiala, permite vizualizarea

semnalelor de orice fel (repetitive si nerepetitive) si nu mai necesita o linie de
întârziere pe canalul de deflexie pe verticala. În schimb, schema este mai complicata
întrucât necesita circuite de esantionare-memorare pe fiecare canal.
Principiul esantionarii aleatoare consta în prelevarea de esantioane atât
din semnalul de vizualizat cât si din tensiunea bazei de timp, la momente de timp
oarecare, fara legatura cu perioada semnalului, care se înregistreaza în cele doua

memorii. Acestea sunt afisate corelat, pentru reconstructia semnalului de intrare la
o frecventa mult mai joasa, u'(f ').
5.10. OSCILOSCOPUL CU MEMORIE
Osciloscopul cu memorie are capacitatea de a memora datele de masurare pe

baza carora se pot realiza urmatoarele aplicatii specifice:
– afisarea continua a unui semnal nerepetitiv sau a unei imagini fixe (dupa
desfasurarea fenomenului);
– punerea în evidenta a variatiilor unui semnal produse de modificarea unor
parametri de mediu sau în timp;
– compararea a doua semnale care apar la momente diferite de timp;
– afisarea unui semnal cu frecventa de repetitie redusa fara pâlpâirea imaginii;
– reducerea perturbatiilor aleatoare la functionarea cu persistenta variabila.
Osciloscopul cu memorie este potrivit pentru sesizarea si vizualizarea în
bune conditii a semnalelor din regimurile tranzitorii rapide, când ochiul nu are timp
sa perceapa oscilograma produsa pe ecranul osciloscopului de timp real.
Osciloscoapele cu memorie se realizeaza în doua variante fundamental
diferite: cu memorie analogica si cu memorie numerica.
5.10.1. Osciloscopul cu memorie analogica
Se compune dintr-un tub catodic cu memorie si din circuitele electronice

aferente care asigura înscrierea si stergerea imaginilor (traselor). Tubul catodic
cu memorie a fost prezentat în paragraful 5.2.5 (v. fig. 5.8).
În functionarea unui tub catodic cu memorie se disting trei operatii: înscrierea,
afisarea si stergerea imaginii.
În faza de pregatire se aduc toate celulele grilei de memorie la un potential
negativ, în vederea înscrierii informatiei. Electronii lenti produsi de tunul de
inundare nu pot patrunde spre ecran, deoarece sunt respinsi de dielectric si atrasi de
grila colectoare (ce are un potential de circa 100 V) si ca atare ecranul nu este
iluminat (v. fig. 5.8).
În faza de înscriere (înregistrare) se declanseaza tunul de scriere prin
aplicarea unui potential pozitiv pe grila de comanda. Fasciculul primar de electroni
dupa focalizare si deflexie bombardeaza suprafata grilei de memorare cu o energie
suficient de mare pentru a provoca emisia secundara de electroni. Electronii sunt
atrasi de grila colectoare (cu potentialul de 100-200 V), ceea ce duce la încarcarea
pozitiva a traseului de pe suprafata grilei de memorare parcurs de spotul de scriere.
Imaginea semnalului este înregistrata astfel prin dâra de potential pozitiv produsa
de fasciculul primar si care se mentine datorita proprietatilor dielectrice ale grilei.
Aceasta dâra este mai transparenta (permeabila) pentru electronii din fasciculul
difuz decât partea din grila ce nu a fost bombardata.
În faza de afisare (redare) a imaginii înscrisa pe grila de memorie sunt puse
în functiune tunurile de inundare, iar tunul de înscriere este blocat. Electronii lenti
emisi de acestea sunt usor accelerati de grila colectoare, o depasesc si apoi trec prin
grila de memorie prin dreptul punctelor încarcate pozitiv. Apoi, electronii sunt
accelerati de anodul de postaccelerare astfel ca la bombardarea ecranului se
produce fenomenul de emisie fotoelectrica si pe ecran apare imaginea luminoasa a
informatiei memorate. Punctele grilei cu potential negativ resping electronii lenti
ce vor fi captati de grila colectoare. În felul acesta se transpune forma semnalului
de pe grila de memorie pe ecran, la comanda operatorului, chiar în absenta
semnalului de intrare. O imagine memorata poate fi afisata în mod continuu pâna la
stergere. Timpul în care imaginea este clara este limitat.
În faza de stergere a imaginii se aplica electrodului de stergere (plasa
metalica a grilei de memorare) un impuls pozitiv (de aproximativ 4 V timp de o
secunda) sau o secventa de impulsuri pozitive de durata variabila. Cea de a doua
cale reprezinta functionarea cu persistenta variabila. Prin aceasta, grila de memorie
devine mai pozitiva si atrage electronii lenti, ceea ce duce la uniformizarea
sarcinilor si deci la stergerea informatiei. Timpul de stergere variaza între câteva
zecimi de secunda si câteva minute, în functie de latimea impulsurilor .
Electrodul de stergere, în afara de faptul ca este suportul stratului dielectric,
realizeaza si deplasarea prin cuplaj capacitiv a potentialului suprafetei de memorare.
În final, performantele principale ale tuburilor catodice cu memorie sunt
determinate de caracteristicile grilei de memorie si în particular de rezistenta de
izolatie si proprietatile de emisie secundara ale dielectricului.
Pentru memorarea unor fenomene tranzitorii foarte rapide, ce implica o
viteza de înseriere ridicata (1000 div./µs) s-au realizat tuburi cu memorie având o
grila de memorie rapida dispusa înaintea grilei dielectrice. În afara de înscriere,
prima grila este bombardata cu electroni rapizi emisi de tunurile de înseriere, iar în
faza de transfer sarcina pozitiva este transferata grilei dielectrice si în final în faza
de afisare este transformata în imagine de catre electroni lenti emisi de catre tunul
de inundare.
Osciloscoapele cu memorie analogica sunt usor manevrabile, dar imaginile
memorate nu se pot depla sa pe ecran, nu se pot mari, deoarece ele sunt legate intim
de structura tubului catodic. Aceste osciloscoape se pot utiliza si ca osciloscoape în
timp real fara memorie.
5.10.2. Osciloscopul cu memorie numerica
Marimea analogica ce trebuie masurata, u(t), este esantionata în timp real

(fara schimbarea frecventei) într-un circuit de esantionare-retinere, apoi codificata
numeric (în binar) de un convertor analog-numeric.
Prelevarea esantioanelor, adica alegerea frecventei de esantionare, se face
astfel încât prin pierderea de informatie sa nu fie afectata refacerea semnalului
analogic de intrare. În acest sens, alegerea frecventei de esantionare se face în

concordanta cu teoremele esantionarii:
– daca f m este frecventa maxima din spectrul semnalului varia bil continuu,
atunci frecventa de esantionare minima este, f e = 2f m (teorema esantionarii a lui
Shanon);
– daca semnalul esantionat este trecut printr-un filtru trece-jos ideal cu
frecventa de taiere f m , la iesire se obtine semnalul initial.
În figura 5.33 este prezentata schema functionala a unui osciloscop numeric.
Fig. 5.33
Semnalul de intrare u(t) este trecut prin atenuatorul de tensiune A si pre-

amplificatorul PA, apoi este esantionat în circuitul de esantionare CE si codificat în
binar în convertorul analog-numeric CAN. Datele numerice rezultate sunt stocate
în memoria numerica M, de unde pot fi extrase oricând si reconstituit semnalul
analogic cu convertorul numeric -analogic CNA. Afisarea oscilogramei pe ecran se
poate face ori de câte ori este necesar, fara ca aceasta sa-si piarda din luminozitatea
initiala (ceea ce nu se poate întâmpla la osciloscopul cu memorie analogica), cu o
viteza diferita de cea a înregistrarii (înregistrarea putând fi comprimata sau dilatata
în timp), compatibila cu capacitatea de perceptie a ochiului uman. La iesirile xout ,
Yout se poate cupla un înregistrator X-Y pentru ridicarea inscriptogramei semnalului
de intrare.
Pe placile de deflexie pe orizontala se aplica tensiunea u x în trepte produsa
de generatorul de tensiune în trepte GTT (care în acest caz joaca rolul de baza de
timp a osciloscopului). În momentul când tensiunea u x creste cu o treapta soseste si
esantionul tensiunii u y si pe ecran apare un punct al oscilogramei. Când spotul
luminos atinge extremitatea din dreapta a ecranului, tensiunea u x se anuleaza si
spotul revine în extremitatea din stânga ecranului .
Programul de comanda este realizat de baza de timp cablata BT, pilotata de
un oscilator cu cuart Q cu frecventa de 10 MHz.
Osciloscopul numeric se poa te cupla cu alte aparate de masura numerice

(voltmetre, fazmetre etc.) în cadrul unui sistem automat de masurat.
5.11. TENDINTE ACTUALE ÎN EVOLUTIA

OSCILOSCOPULUI
Osciloscopul catodic, în afara de vizualizarea formei semnalelor, mai are

numeroase utilizari în tehnica masuratorilor electrice, electronice si magnetice.
Astfel, se foloseste la masurarea tensiunii, curentului, puterii, frecventei, defazajului,
rezistentei, inductantei, capacitatii, impedantei, duratei impulsurilor, gradului de mo-
dula tie, la ridicarea caracteristicilor: tranzistoarelor, amplificatoarelor, oscilatoarelor,
materialelor magnetice etc. Osciloscopul este unul din cele mai raspândite aparate
de masurat si este de neînlocuit la masurarile pe circuite integrate numerice,
fenomene tranzitorii si în televiziune.
Ca atare, sunt justificate cercetarile întreprinse de firme prestigioase pentru
cresterea performantelor osciloscopului.
O privire de ansamblu asupra literaturii de catalog din ultimii ani indica
urmatoarele tendinte: utilizarea circuitelor integrate, utilizarea ecranului în culori,
utilizarea ecranului cu cristale lichide, implementarea într-o structura multi-
functionala de tip multimetru, realizarea osciloscopului numeric cu microprocesor.
Utilizarea circuitelor integrate. Circuitele integrate patrund din ce în ce
mai rapid în constructia osciloscopului, ceea ce face ca o serie de functionalitati (de
exemplu baza de timp) sa fie implementate într-un singur circuit capabil sa execute
automat anumite reglaje. Ca atare, osciloscopul devine mai compact, mai versatil,
mai precis, mai usor de manevrat.
Utilizarea ecranului în culori. Desi ecranul tip TV color are rezolutie mai
slaba decât ecranul obisnuit, se dovedeste a fi mai util la analizoarele logice.
Acestea sunt osciloscoape specializate pe vizualizarea semnalelor logice din tehnica
numerica. Afisarea simultana în culori a unui numar de semnale evita erorile de
interpretare (confundarea curbelor), sporeste confortul si creste viteza de lucru.
Utilizare ecranului cu cristale lichide. Acesta a permis reducerea consi-
derabila a gabaritului osciloscopului, deoarece dimensiunile ”tubului” se reduc la
cele ale ecranului. Datorita acestei calitati, osciloscopul a fost încorporat în structura
unor multimetre numerice de buzunar, aparate cunoscute sub denumirea de multiscop
(“Scope Meter”).
De exemplu, aparatul Fluke 96 are functionalitatile :
– osciloscop cu doua canale cu memorie numerica: f = 50 MHz, 1 mV/div. -
100 V/div., 10 ns/div. - 60 s/div., ecran 7 × 8 cm 2 ;
– voltmetru numeric: afisaj 32/3 cifre (2,999), precizie: 0,5 % cc. si 1-3 % c.a,
game: 0,3; 3; 30; 300 V c.c. si c.a.;
– frecventmetru numeric cu 4 cifre, precizie 0,05%.
Ecranul în culori tip TV s-a înlocuit cu ecranul cu cristale lichide în culorile

de baza rosu si verde. Acesta are rezolutia la fel de buna ca si ecranul obisnuit si
pastreaza ergonomicitatea ecranului tip TV color.
Osciloscopul numeric cu microprocesor. Înlocuirea bazei de timp cablate a
osciloscopului numeric cu un microprocesor a permis o simplificare importanta a
comenzilor de operare (microprocesorul regleaza automat finetea si luminozitatea
spotului, sincronizarea trasei etc.), precum si corectarea automata a unor erori
(liniaritate, deriva termica etc.), ceea ce a condus la o crestere importanta a
preciziei (0,5-1 % fata de 3-10 %), a versatilitatii si ergonomicitatii acestui tip de
aparat. În plus osciloscopul cu microprocesor, poate fi asociat si cu alte aparate de
masurat numerice (voltmetre, frecventmetre) într-un sistem automat de masurat
condus de calculator, prin intermediul unor interfete standard (cum sunt IEEE-488
sau RS-232).
Structuri multifunctionale de aparate numerice. Prin încorporarea unui
voltmetru numeric si a unui frecventmetru numeric în cutia osciloscopului numeric
se pot largi posibilitatile de exploatare prin: masurarea precisa a tensiunii si
frecventei semnalului, afisarea rezultatelor acestor masurari, vizualizarea semnalului
si efectuarea unor calcule asupra semnalelor afisate.
Deoarece la frecvente înalte (50-100 MHz) osciloscopul analogic este superior
celui numeric s-au fabricat osciloscoape ce pot functiona atât în analogic cât si în
numeric.
Realizarile din domeniul microelectronicii duc nemijlocit la miniaturizarea si
cresterea performantelor osciloscoapelor.
Mai nou, s-au realizat produse informatice de tip "software" care permit
simularea întregului osciloscop catodic cu ajutorul unui calculator de tip IBM-PC.
Printr-o placa de achizitii (v. cap. 15), marimile de analizat (masurat), u y1 , u y2 , ..., u yn,
sunt stocate într-un fisier, de unde sunt preluate – la cerere (prin comenzi ale
programului-utilizator) – si afisate pe "display"-ul calculatorului (pe care se
"deseneaza" si o grila de calibrare), în diverse culori (alese prin comenzi-program),
cu o baza de timp simulata (si calculata în ms/div. tot prin produsul-program
specializat pentru "osciloscop").
Lucrarea nr. 4 – Teoria sistemelor automate 1
Sisteme de ordinul 2: model, funcţie de transfer,

simulare, identificarea parametrilor
1. Scopul lucrării
În această lucrare se vor analiza comportarea în domeniul real şi complex a unui sistem
liniar invariant de ordinul 2 de tip PT2 prin definirea teoretică a parametrilor sistemului.
Apoi se vor măsura parametrii unui sistem real PT2 realizat în laborator şi se compară
rezultatele cu un sistem identic simulat cu programul WorkBench.
Se studiază influenţa unor parametrii ai sistemului asupra performanţelor acestuia şi
posibilitatea intervenţiei asupra lor.
2. Consideraţii teoretice
Dinamica unui sistem liniar de ordinul 2 (PT2) cu mărimea de intrare u(t) şi mărimea de
ieşire y(t) este descrisă de ecuaţia diferenţială:
a2 ⋅ y (2 ) (t ) + a1 ⋅ y (1) (t ) + a0 ⋅ y (t ) = b0u (t ) (1)
Dacă se notează: K = b0/a0 constantă de proporţionalitate

T = a 2 / a0 perioada unei oscilaţii neamortizate
d = a1 / 2 a0 a2 coeficient de amortizare
ecuaţia (1) devine:
T 2 y ( 2 ) (t ) + 2dTy (1) (t ) + y (t ) = Ku (t ) (2)

Aplicând transformata Laplace ecuaţiei (2) se obţine funcţia de transfer:
Y ( s) K
H ( s) = = 2 2 (3)
U ( s ) T s + 2dTs + 1
În domeniul complex notând cu ω 0 = 1 / T pulsaţia naturală a procesului ecuaţia (1)
devine:
y ( 2) (t ) + 2dω0 y (1) (t ) + ω02 y(t ) = Kω02 u(t ) (4)
iar funcţia de transfer este:
Kω 02
H (s) = (5)
s 2 + 2dω 0 s + ω 02
Pentru analizarea performanţelor unui sistem (fig.4.1) se utilizează ca mărime de intrare
un semnal treaptă unitară σ (t ) (K=1), în acest caz mărimea de ieşire y(t) va fi un răspuns
indicial.
Soluţia generală a ecuaţiei (2) are o
componentă staţionară ys = 1 şi o componentă
tranzitorie y0(t) ce reprezintă răspunsul sistemului în
condiţiile y(0) = 0, y (1) (0) = 0 şi y ( 2 ) (0) = 0 :
Fig.4.1 y (t ) = y0 (t ) + y s (6)
Din răspunsul indicial se evaluează performanţele sistemului precum şi influenţa
parametrului d (coeficient de amortizare) asupra acestor performanţe.
A.Teodorescu
În funcţie de valoarea lui d se disting 5 regimuri de funcţionare:

a) d > 1 regim aperiodic amortizat;
b) d = 1 regim aperiodic critic amortizat;
c) d ∈ [0,1) regim oscilant amortizat;
d) d = 0 regim oscilant neamortizat;
e) d < 0 regimul este instabil deoarece mărimea de ieşire creşte nemărginit în timp.
Pentru determinarea componentei tranzitorii y0(t) se rezolvă ecuaţia caracteristică:
T 2 r 2 + 2dTr + 1 = 0 (7)
ce are rădăcinile r1 şi r2:
− d ± d 2 −1
r1, 2 = (8)
T
Soluţia generală, care constituie răspunsul indicial al elementului PT2 este:
⎡ ⎤
y (t ) = K ⎢1 − 2 e r1t + 1 e r2t ⎥
r r
(9)
⎣ r2 − r1 r2 − r1 ⎦
În cazul când rădăcinile r1 şi r2 sunt reale, se studiază răspunsul sistemului în domeniul
real, iar dacă rădăcinile ecuaţiei (7) sunt complex conjugate, se studiază răspunsul sistemului în
domeniul complex.
a) d>1 răspuns aperiodic amortizat
Polinomul caracteristic are rădăcini reale distincte:
1 1
r1 = − , r2 = − (10)
T1 T2
Din relaţiile (8) şi (10) rezultă:
(
T1, 2 = T / d ± d 2 − 1 ) (11)
În acest caz funcţia de transfer este:
H (s ) =
K
(12)
(T1 s + 1)(T2 s + 1)
Soluţia generală în domeniul real a elementului PT2 este:
K ⎡ − T1 − ⎤
t t
yσ (t ) = K − ⎢T1e − T2 e ⎥
T2
(13)
T1 − T2 ⎣⎢ ⎦⎥
Răspunsul este aperiodic amortizat, deci sistemul intră în regim stabil.
b) d=1 răspuns aperiodic critic amortizat
Polinomul caracteristic (7) are rădăcini reale egale:
r1 = r2 = −1 / T sau T1=T2=T (14)
Pentru rădăcină multiplă de ordinul 2 soluţia ecuaţiei diferenţiale este:
⎡ ⎛ t ⎞ −T ⎤
t
yσ (t ) = K ⎢1 − ⎜1 + ⎟e ⎥ (15)
⎣ ⎝ T⎠ ⎦
Sistemul intră în regim stabil amortizat la limită.
c) d ∈ (0,1) răspuns oscilant amortizat
Polinomul caracteristic ce rezultă din ecuaţia (4) are rădăcini complex conjugate:
r1, 2 = − dω 0 ± jω 0 1 − d 2 = −α ± jω a (16)
Răspunsul indicial mai poate fi exprimat prin relaţia:
⎡ ω ⎤
y (t ) = K ⎢1 − 0 e −αt sin (ω a t + ϕ )⎥ (17)
⎣ ωa ⎦
A.Teodorescu
unde α = dω 0 , ωa = ω0 1 − d 2 ωa – pulsaţia oscilaţiilor amortizate (18)

ωa
ϕ = arctg φ – unghi de oscilaţie (19)
α
Se observă că în final, sistemul intră în regim stabil.
d) d = 0 răspuns oscilant neamortizat (pseudostabil)
Polinomul caracteristic are rădăcini complex conjugate cu parte reală nulă:
r1 = + jω 0 , r2 = − jω 0 (20)
În acest caz sistemul este în regim pseudostabil ce face tranziţia între regimul stabil
şi regimul instabil, răspunsul indicial fiind dat de relaţia (17).
e) d<0 răspuns oscilant
instabil
În acest caz răspunsul sistemului
este exprimat de relaţia (17).
Amplitudinea oscilaţiilor este
continuu crescătoare. Sistemul
scos dintr-o stare staţionară nu
reuşeşte să se stabilizeze, trecând
în regim instabil.
Semnificaţia fizică a parametrilor
d şi ω0 în domeniul complex este
prezentată în fig.4.2. Aşezarea
polilor corespunde sistemului de
ordinul doi pentru cele 5 cazuri.
Dacă se compară fig.4.2 cu
fig.4.3 se observă că cu cât d este
mai mic, corespunzând unei
Fig.4.2.
perechi de poli complex
conjugaţi mai aproape de axa imaginară, cu atât suprareglajul este mai mare.
Fig.4.3.
A.Teodorescu
Dacă se reprezintă grafic relaţia (17) pentru cazurile a, b şi c, se obţin curbele din fig.4.4
pentru un semnal de intrare u(t) treaptă unitară.
- yst = valoarea staţionând a mărimii de ieşire
- ts = durata regimului tranzitoriu
- ε st = eroarea staţionară
- tc = timp de creştere de la 0,05 U la 0,095 U
- ymax 1 = valoarea primului maxim a lui y
- ymax 3 = valoarea celui de al treilea maxim a lui y
Fig.4.4.
Pentru un sistem de ordinul 2 se definesc următorii indici de performanţă:
a) Eroare staţionară ε st ce reprezintă diferenţa dintre valoarea mărimii de ieşire în
regim staţionar yst şi valoarea mărimii de intrare u(t):
1
ε st = lim (21)
s →0 1 + H (s)
Pentru ca ε st =0 este suficient ca funcţia de transfer H(s) să aibă un pol în origine.
În acest caz contrar se impune prin proiectare ca ε st = 2 ⋅ 5% y st
b) Suprareglajul “ σ ” este definit prin
relaţia:
σ = y max1 − y st (22)
Suprareglajul se determină din condiţia
y (1) (t ) = 0 cu ajutorul constantei de timp a
oscilaţiilor amortizate Ta = 2π / ω a
−πd
σ =e 1− d 2
(23)
Reprezentând funcţia σ = σ (d ) se obţine
graficul din fig.4.5.
Se observă că zona optimă de funcţionare
este pentru 0,5 < d < 1.
Decrementul logaritmic pentru două
Fig.4.5. extreme consecutive este:
D = ln( xM / xm ) = πω0 / ω a = πd / 1 − d 2 (24)
A.Teodorescu
c) Durata regimului tranzitoriu ts (timp de stabilitate) reprezintă intervalul de timp

minim după care diferenţa dintre mărimea ieşire y şi valoarea staţionară yst este mai mai mică
decât ε st (eroarea staţionară):
y − y st ≤ ε st (25)
Pentru yst.=1 rezultă:
ln 0,05 + ln 1 − d 2
ts = ⋅ T (26) în practică se acceptă valoarea t s ≅ 4T / d (27)
−d
Observaţie: Obţinerea unei erori staţionare mici şi a unui timp scurt de răspuns poate
conduce la un sistem oscilant sau chiar instabil, deci trebuie rezolvat un optim între ele.
d) Gradul de amortizare "δ" este definit prin relaţia:
2πd
σ −
δ = 1− 3 (28) δ = 1− e 1− d 2
(29)
σ1
Se observă că atât suprareglajul "σ" cât şi gradul de amortizare "δ" au sens doar pentru
0<d<1, deci pentru regimurile oscilante amortizate.
3.Mersul lucrării
A) Se determină răspunsul indicial pe osciloscop pentru un sistem de ordinul 2 (fig.4.6)

folosind ca semnal de intrare un impuls treaptă sau un semnal dreptunghi cu perioada T >>ts.
LCy ( 2 ) (t ) + RCy (1) (t ) + y (t ) = u (t ) (30)
R C 1
T = LC , k = 1, d = , ω0 = (31)
2 L LC
B) Se determină indicii de performanţă din răspunsul sistemului de pe osciloscop şi se
compară cu valorile calculate cu ajutorul formulelor.
C) Se va studia dependenţa
performanţelor tranzitorii (indicii
ε st ,σ , D, t s , δ ) modificând
parametrii sistemului L, C, R, deci d şi
ω0 (sau d şi T).
D) Se vor efectua măsurători
pentru trei cazuri:
Fig.4.6. 0<d<1; d=1 şi d>1.
4. Efectuarea lucrării
Se realizează montajul din fig.4.7 cu un sistem din fig.4.6.

Se determină parametrii k, d şi
ω0 în patru cazuri.
1. Când d ∈ [0,1) polii funcţiei de
transfer sunt complex conjugaţi
cu partea reală negativă,
răspunsul este oscilant
amortizat. Având înregistrat
Fig.4.7. răspunsul indicial y(t)
(conform fig.4.4) parametrii se determină astfel:
A.Teodorescu
- se măsoară valoarea staţionară yst;

- se măsoară constanta de timp a oscilaţiilor amortizate Ta, ca fiind timpul între 2
treceri prin zero sau două maxime consecutive, de acelaşi sens;
- se calculează ω a = 2π / Ta
- se măsoară raportul amplitudinilor a două maxime consecutive xM/xm = p;
- utilizând relaţia 16 se determină coeficientul de amortizare
D ln p
d= = (32)
π 2 + D2 π 2 + (ln p) 2
Pentru determinarea directă a
factorului de amortizare în funcţie de p se
poate utiliza nomograma din fig.4.8.
- se calculează σ şi δ
- cunoscând d şi ω a se determină din
relaţia (18) şi corespunzător T=1/ ω0 ;
- se calculează durata regimului
Fig.4.8. tranzitoriu ts cu relaţia (26) sau (27).
pentru d = 0,707 se obţine un regim optim cu o suprareglare σ = 4,3% şi t s = 4,78 / ω0 .
2. Cazul d = 0. Sistemul devine oscilant neamortizat cu ωa = ω0 fiind la limita de stabilitate.
Se determină Ta = T între două treceri prin zero în acelaşi sens.
3. Cazul d > 1 (rădăcini reale negative)
r1 = −1 / T1 , r2 = −1 / T2 sistemul este aperiodic stabil, funcţia de transfer este relaţia(12).
Pentru determinarea constantelor T1 şi T2 cu b = T2/T1 se procedează în felul următor:
- prin punctul de inflexiune se duce tangenta la curba răspunsului şi se determină Tx,
Ty, Tz conform fig.4.9a).
- se determină coeficientul b din diagrama 4.9 b);
- în funcţie de valoarea lui b se determină din diagrama 4.9 c) valoarea raportului Tz/T1
- se calculează T1 şi apoi T2 = dT1;
- se vace verificarea AB = Tx + Ty − Tz = T1 + T2
4. În cazul d = 1, rădăcinile sunt reale, egale şi negative r1, 2 = −1 / T = −ω 0
Răspunsul este aperiodic critic fig.4.9d) şi are expresia (15).
Fig.4.9.
Constanta de timp T se poate determina în acest caz, direct ca abscisa punctului de
inflexiune, sau măsurând segmentul CD = 2T. Se pot folosi de asemenea diagramele 4.9b) şi
4.9c) pentru b = 1 şi rezultă Tz = T1 T.
A.Teodorescu
1. Compensatoare automate
Schema de principiu a unui compensator automat pentru măsurarea tensiunilor de

nivel redus, cum sunt cale generate de termocupluri, este prezentată în figura 1.
Schema din figura 1 reprezintă un sistem automat în circuit închis (sistem de
urmărire) având ca intrare mărimea Ux şi ca mărime de ieşire deplasarea unghiulară a axului
servomotorului SM. Se observă uşor că tensiunea Ux este comparată cu tensiunea Uc culeasă
pe potenţiometrul P1 şi care variază liniar cu poziţia cursorului. Diferenţa de tensiune ΔU,
amplificată de amplificatorul A, este aplicată sservomotorului SM, care se roteşte cu o viteză
unghiulară proporţională cu ΔU. Sensul rotaţiei este dependent de semnul diferenţei ΔU şi
astfel dirijat încât să anuleze această diferenţă. În aceste condiţii servomotorul se opreşte în
poziţia în care cusorul potenţiometrului P1, antrenat de SM prin reductorul R1, este deplasat
astfel ca Ux = Uc, respectiv ΔU = 0. Simultan, servomotorul antrenează dispozitivul de
indicare sau înregistrare I, care se opreşte pe poziţia în care pe scara (diagrama) S se citeşte
valoarea mărimii măsurate. În mod asemănător, prin reductorul R2 se antrnează cursorul
potenţiometrului P2, obţinându-se tensiunea de ieşire Ue = KUx, care poate fi de natura unui
semnal unificat variind în limitele 0 ... 10 Vc.c. Dacă tensiunea Uc este culeasă între cursorul
lui P2 şi o anumită poziţie (alta decât capetele), corespunzătoare unei valori de referinţă,
atunci acesta poate îndeplini funcţia de comparator pentru sistemul de reglare în care se află
inclus traductorul şi tensiunea respectivă reprezintă semnalul de eroare Ue = K(Uref – Ux).
Servomotorul având o caracteristică de element integrator, compensatoarele
respective sunt denumite de tip integral. Această caracteristică este importantă, deoarece
rezultă că la variaţii în treaptă ale mărimii de intrare eroarea staţionară este nulă.
Ue
P2 Ec2
Ec1
R2
P1 100
Uc I S
R1 SM
0
ΔU A
Ux
Fig. 1. Schema de principiu a unui compensator automat de tensiune continuă
2. Punţi cu echilibrare automată
Structura punţilor cu echilibrare automată este întrutotul asemănătoare cu aceea a

compensatoarelor automate, aşa cum rezultă şi din figura 2.
Variaţiile ± ΔR ale elementului sensibil rezistiv conduc la dezechilibrarea punţii şi
la apariţia tensiunii dedezechilibru Ud. Acasta reacţionează de o manieră similară cu tensiunea
ΔU de la compensator şi servomotorul SM deplasează cursorul potenţiometrului P1 în sensul
echilibrării punţii şi anulării tensiunii Ud. În regim echilibrat precizia măsurării depinde numai
de precizia rezistenţelor R, R2, R3 şi P1, eliminându-se erorile datorate variaţiilor sursei Ec1
care intervin la punţile funcţionând în regim dezechilibrat. De asemenea, se elimină şi erorile
de neliniaritate, care la variaţii mari ΔR afectează puternic tensiunea Ud şi impun utilizarea
circuiteloe de liniarizare. Semnalul de ieşire, indicarea sau înregistrarea valorilor mărimii
măsurate, precum şi alte funcţiuni se realizează asemănător ca la compensator.
Ec1
R R2
Ud A
R3 P1 R ± ΔR 100
I S
R1 SM
0
R2
Ec2
P2
Ue
Fig. 2. Schema de principiu a unei punţi cu echilibrare automată
Este evident faptul că adaptoarele de acest tip sunt mai complexe dacât cele
menţionate anterior, ele conţinând pe lângă circuitele electrice (statice) elemente
electromecanice (mobile); justificarea unoe astfel de situaţii constă atât în performanţele
superioare carre se obţin, cât şi în funcţiunile multiple care pot fi realizate.
Ca performanţe se pot specifica:
- precizia 0,25% - 0,5%;
- deriva de temperatură 0,02%/oC;
- eroarea cu variaţia tensiunii de alimentare ± 0,1% / ± 10% .
Pe de altă parte, datorită prezenţei pieselor în mişcare performanţele în regim dinamic
sunt mai reduse, ele fiind aplicate numai mărimilor caracteristice proceselor lente (mărimi
lent variabile în timp, cu banda de frecvenţă f ≤ 1 Hz ).
Compensatoare automate - Indicatoare şi înregistratoare automate.
Descrierea construcţiei şi funcţionării.
Indicatoarele şi înregistratoarele realizate într-un număr important de tipo-variante

oferă posibilitatea de afişare şi respectiv înregistrarea continuă a valorilor instantanee a unor
parametri de proces. Această grupă de aparate este destinată în principal semnalelor din
instalaţiile de automatizare a proceselor lente. Aceste aparate permit soluţionarea celor mai
diferite cazuri în care se cere vizualizarea valorilor şi a variaţiilor parametrilor din proces.
O particularitate importantă a acestor aparate este aceea de a putea realiza o serie de
funcţiuni suplimentare, concomitent cu măsurarea şi înregistrarea fără a afecta precizia
acestora. Se obţin astfel însemnate economii în costul echipamentelor de automatizare,
adoptarea unor funcţiuni suplimentare permiţând reducerea numărului aparatelor din bucla
de reglare. Pe de altă parte, precizia ridicată a acestor aparate este justificată tocmai prin
existenţa funcţiunilor suplimentatre.
Aparatele indicatoare şi înregistratoare se împart în două categorii:
- aparate pentru măsurarea semnalelor electrice de c.c. neunificate;
- aparate pentru măsurarea semnalelor electrice de c.c.unificate.
Indicatoarele şi înregistratoarele automate sunt cunoscute şi sub denumirea de
compensatoare automate. Schema de principiu a aparatelor indicatoare şi înregistratoare
automate este prezentată în figura 1.
Fig. 1 Schema de principiu a aparatelor indicatoare şi înregistratoare automate:

1- amplificator de eroare; 2- servomotor electric asincron bifazat; 3- mecanism de
transformare a mişcării; 4- reocord (potenţiometru calibrat); 5- scală indicatoare;
6- sursă de curent constant.
Aparatele destinate măsurării semnalelor neunificate (tensiuni c.c. sau rezistenţe

variabile), compară semnalul de intrare cu un semnal intern (tensiune c.c sau rezistenţă), a
cărui valoare depinde de poziţia acului indicator; în cazul semnalelor de tensiune comparaţia
se face prin metoda potenţiometrică, iar în cel al semnalelor în rezistenţă comparaţia se face
cu ajutorul unei punţi Wheastone. În cazul existenţei unei diferenţe între cele două semnale
comparate rezultă un semnal de eroare care este aplicat unui amplificator de c.c. cu circuite
integrate. Semnalul de ieşire al amplificatorului este apoi aplicat unui etaj de comandă, care
acţionează un servomotor electric, prin intermediul căruia acul indicator este pus în mişcare
şi adus în poziţia în care semnalul de eroare se anulează moment în care acul indicator arată
valoarea semnalului aplicat la intrarea aparatului.
Aparatele destinate măsurării semnalelor unificate folosesc tot schema
potenţiometrică descrisă anterior; în cazul semnalelor unificate în curent acestea sunt
aplicate unei rezistenţe precis calibrate - a cărei valoare depinde de tipul semnalului unificat
- căderea de tensiune apărută pe capetele rezistenţei reprezentând semnalul în tensiune
aplicat schemei de comparare.
Obţinerea unei bune eficienţe prin utilizarea unui aparat indicator sau înregistrator
depinde în primul rând de o corectă alegere a tipo-variantei acestuia.
Cunoscând că această serie de aparate este destinată instalaţiilor de automatizare a
proceselor lente, în care purtătorul informaţiei este un semnal electric analogic (curent sau
tensiune c.c.), de tip unificat sau neunificat, alegerea tipo-variantei necesare unei anumite
aplicaţii trebuie făcută ţinându-se seama de următoarele criterii:
I. Semnalul de intrare:
- pentru semnalele unificate : aparate din seria ELR;
- pentru semnalele neunificate : aparate din seria E.
II. Domeniul de măsurare:

- în semnalul unificat: seria ELR acoperă toate semnalele unificate de c.c. uzuale;
- în semnalul neunificat: seria E este dezvoltată pe 3 variante principale şi anume:
- varianta E 0xxx: pentru semnalul de la termocupluri,
- varianta E 1xxx: pentru semnalul de la termorezistenţe,
- varianta E 5xxx: pentru semnalul de la sursa de mV c.c.
III. Precizia de măsurare:

Aparatele de gabarit mic din seriile E şi ELR, se încadrează în clasa de precizie 0,4.
Cele de gabarit mare, din seriile E şi ELR, se încadrează în clasa de precizie 0,25.
IV. Afişarea informaţiei:

Aparatele indicatoare (seriile E 12 şi ELR 12) afişează continuu valoarea semnalului
de intrare.
Aparatele înregistratoare au diverse posibilităţi de afişare şi anume:
- afişarea şi înregistrarea continuă a semnalului de intrare (tipurile Ex352, Ex362,
ELR 352 şi ELR 362),
- afişarea şi înregistrarea continuă a două semnale de intrare diferite (tipurile Ex462,
ELR 452 şi ELR 462).
- afişarea şi înregistrarea discontinuă (succesivă) a 2...12 semnale de intrare diferite
(tipurile Ex362A şi ELR 362A).
V. Variaţia semnalului de intrare:

La aparatele înregistratoare cu afişare continuă, variaţiile lente ale semnalului aplicat la
intrare sunt inscripţionate sub forma unei linii fine, clare, permiţând o bună urmărire a
parametrului măsurat; lizibilitatea este o funcţie depinzând de frecvenţa variaţiei semnalului
de intrare şi de viteza de deplasare a diagramei. La aparatele de gabarit mic (158 x 158 mm),
viteza de deplasare a diagramei este de 20 mm/oră; variaţiile semnalului aplicat la intrare
vor fi reproduse lizibil pe diagramă, cât timp frecvenţa acestora nu depăşeşte 0,02Hz.
Aparatele de gabarit mare sunt prevăzute cu posibilitatea alegerii vitezei de deplasare
a diagramei (3 trepte de viteză, prin roţi de schimb: 20, 60 şi 120 mm/oră); acestea permit
înregistrarea lizibilă a semnalelor de intrare a căror variaţie nu depăşeşte 0,02Hz, pentru
viteza diagramei de 20 mm/oră şi respectiv 0,12Hz pentru viteza de 120 mm/oră.
În cazul depăşirii limitelor de frecvenţă indicate mai sus, inscripţionarea devine o
bandă a cărei lăţime indică amplitudinea variaţiei semnalelor de intrare.
VI. Domeniul de măsurare:

Aparatele din această serie se execută într-o gamă largă de domenii de măsurare
tipizate. Alegerea domeniului de măsurare trebuie făcută din cadrul gamei tipizate, care
acoperă cele mai diverse situaţii întâlnite în practica automatizărilor, fiind corelate şi cu
posibilităţile oferite de detectoarele şi traductoarele care furnizează semnale de intrare.
VII. Furnizarea de semnal de ieşire:

Toate tipurile de aparate din această serie pot fi echipate cu dispozitive suplimentare
capabile să furnizeze semnale de ieşire, destinate altor organe sau dispozitive de protecţie,
de semnalizare şi de alarmare; ne referim la funcţiile suplimentare. Există posibilitatea
echipării aparatelor cu mai multe funcţiuni suplimentare.
Seria nouă de aparate benificiază de un bloc electronic echipat cu componente
electronice moderne (circuite integrate) oferind o serie de avantaje pe linia fiabilităţii, prin
comparaţie cu alte soluţii folosite în trecut. Amplificatorul de eroare este echipat cu un
circuit integrat cu performanţe înalte (amplificator operaţional hibrid).
Sursele de alimentare de referinţă, ca şi etajul de comandă pentru servomotor, sunt
realizate cu semiconductoare cu siliciu şi cu componente pasive de tip industrial.
Acest ansamblu de măsuri au adus totodată şi îmbunătăţirea sensibilităţii, a
fiabilităţii şi a comportamentului dinamic al aparatelor, avantaje importante pentru
utilizatori, dar care în cazul unor condiţii anormale de funcţionare pot genera un răspuns
instabil al aparatelor.
VIII. Funcţii auxiliare la indicatoare şi înregistratoare:

Indicatoarele sau înregistratoarele electronice pe lîngă funcţia principală de a indica
sau a înregistra unul sau mai multe semnale de intrare, pot fi prevăzute cu o serie de funcţii
auxiliare. Aceste funcţii constau în închiderea sau deschiderea unor contacte, în deplasarea
cursorului unei rezistenţe sau în deplasarea a două cursoare, dintre care unul este fixat de
operator prin poziţionarea unui reper pe scala aparatului. Aceste funcţii auxiliare sunt
executate de către mecanismul de antrenare a peniţei, care în cursa sa modifică starea unor
contacte poziţionate de către operator într-o anumită zonă a scalei, sau schimbă poziţia
cursorului unei rezistenţe electrice.
În general, la aparatele indicatoare - înregistratoare, pot fi folosite următoarele funcţii:
1. Funcţia M1- semnalizare la depăşirea limitelor superioare, evidenţiată pe scală printr-un

index. Comutarea are loc în momentul trecerii acului indicator prin dreptul acestui index.
2. Funcţia M2- semnalizare la depăşirea limitelor inferioare, evidenţiată pe scală printr-un
index. Comutarea are loc în momentul trecerii acului indicator prin dreptul acestui index.
3. Funcţia M3- semnalizare la depăşirea limitelor superioare şi a limitei inferioare, adică
aparatul conţine ambele funcţiuni M1şi M2.
4. Funcţia K1- semnalizare la depăşirea limitelor superioare fără index evidenţiat pe scala
aparatului.
5. Funcţia K2- semnalizare la depăşirea limitelor inferioare fără index evidenţiat pe scala
aparatului.
6. Funcţia C - Transmiterea semnalului de eroare. Aparatul conţine un circuit alimentat în
c.c. din aparatul receptor. Se transmite la ieşire un semnal proporţional cu diferenţa dintre
poziţia acului indicator şi poziţia unui index al valorii de referinţă.
7. Funcţia T - Transmiterea unui semnal proporţional cu valoarea indicată. Aparatul conţine
un circuit alimentat în c.c. din aparatul receptor. Se transmite la ieşire un semnal.
8. Funcţia Ts - Transmiterea semnalului de referinţă. Aparatul conţine un circuit alimentat în
c.c. din aparatul receptor. Se transmite la ieşire un semnal proporţional cu poziţia unui index
pentru valoarea de referinţă.
9. Funcţia B1 - semnalizare la întreruperea circuitului de intrare de termocupluri. În cazul
întreruperii circuitului termocuplului, acul indicator se deplasează spre maximul scalei, unde
acţionează un întrerupător pentru alarmare.
10. Funcţia K3 - semnalizarea la depăşirea limitei inferioare şi a celei superioare, fără
indicarea limitelor.

Lab1 7

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Lab1 7

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Măsurarea tensiunilor şi a curenţilor electrici

Măsurarea tensiunilor electrice la bornele circuitelor electronice se realizează cu

2.1 APARATE MAGNETOELECTRICE

Funcţionarea aparatelor magnetoelectrice se bazează pe interacţiunea dintre câmpul

= S*I este indicaţia aparatului

Sensibilitatea foarte mare pana la 10-6A pana la 10-6A

 consum propriu de putere f. mic (<1mW);

unde l este lungimea activa a unui conductor al bobinei.

2.2 APARATE ELECTRODINAMICE

Funcţionarea aparatelor electrodinamice se bazează pe acţiunea forţelor electrodinamice ce

Sensibilitatea este buna, se pot măsura curenţi începând cu mA.

Fig. 2.2 Construcţia dispozitivului electrodinamic

Funcţionarea aparatelor electrodinamice se bazează pe acţiunea forţelor

Dacă (unde Um este tensiunea de măsurat, iar Re – rezistenta

echivalenta a bobinei si rezistoarelor adiţionale), atunci:

2.3 APARATE FEROMAGNETICE (electromagnetice)

Funcţionarea aparatelor feromagnetice se bazează pe acţiunea dintre câmpului magnetic al

= K*I2 este indicaţia aparatului;

 nu au scara gradată uniform;

 este mica de 1,5-2,5;

 indicaţiile sunt influenţate de fenomenul de histerezis si

Fig. 2.3 Construcţia dispozitivului feromagnetic

Variaţia acului indicator

Aparat feromagnetic cu atracţie Aparat feromagnetic cu respingere

 Dispozitiv de producere a cuplului activ

2.4 MULTIMETRE DIGITALE

Multimetrele digitale - măsoară mărimi electrice: U, I, R.

 au un voltmetru digital de c.c. cu diferite circuite auxiliare;

Proprietăţile aparatelor digitale:

Tipuri de voltmetre numerice:

 Voltmetru digital cu convertor tensiune-frecventa

2.5 MASURAREA INTENSITATII CURENTULUI ELECTRIC

 Măsurarea intensităţii curentului electric se

 Extinderea domeniului de măsurare ampermetrelor

Suntul = rezistenta electrica de valoare mica care se montează in paralel pe aparatul de

n= I/Ia se numeşte coeficient de multiplicare

Şunturile pot fi: interioare, exterioare,

2.6 MĂSURAREA TENSIUNILOR ELECTRICE

 Măsurarea tensiunii electrice se realizează cu voltmetru

Rezistenta proprie a voltmetrului trebuie sa fie mult mai mare

 Extinderea domeniului de măsurare a voltmetrelor se face cu rezistente adiţionale.

Rezistenta adiţională = rezistenţa electrică de valoare mare care se montează în serie cu

n= U/Ua se numeşte coeficient de multiplicare

 Rezistenta in ohmi/volt caracterizează un aparat de măsură este rezistenţa necesară

a)cu rezistenta adiţionala pentru fiecare interval

b)cu rezistente in serie

2.7 TRANSFORMATOARE DE MASURĂ

Transformatoare de curent Transformatoare de tensiune

- se utilizează pentru măsurarea curenţilor - se utilizează pentru măsurarea tensiunilor alternative

Montarea in circuit Montarea in circuit

Osciloscopul catodic este un aparat electronic de masurat care permite

5.1. PREZENTARE GENERALA

Schema de principiu a unui osciloscop standard este prezentata în figura 5.1,

punctul în care este lovit de spotul de electroni); atenuatorul de intrare (A)

Blocul de alimentare, BA, are rolul de a furniza tensiuni continue

5.2. TUBUL CATODIC

Din punctul de vedere functional, subansamblurile tubului catodic realizeaza

5.2.1. Structura si functionarea tunului electronic

Electrozii C, G, A1 , A2 , si A3 formeaza asa-zisul tun electronic. Acesta

postaccelerare. Anodul de postaccelerare se realizeaza prin depunerea unei pelicule

Dupa focalizarea în F1 , fasciculul devine divergent, apoi, la trecerea de la A2

În cazul tuburilor catodice performante, ameliorarea astigmatismului se face

5.2.2. Structura si functionarea sistemului de deflexie