Antet Negru - Suport Curs Calificare FOCHIST-POSDRU-06.05.2014

“INVESTEȘTE ÎN OAMENI !
”
Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007- 2013
SUPORT CURS
CALIFICARE „FOCHIST“
SOLICITANT - CNCIR S.A. PARTENER - ACEPRO

Compania Națională pentru Controlul Cazanelor, Asociația Producătorilor, Distribuitorilor și
Instalațiilor de Ridicat și Recipientelor Sub Presiune. Deținătorilor de Cazane de Apă Caldă,
Adresă: Str. Promoroacă, nr. 9-11, sector 1, cod 014013, Fierbinte și de Abur, de Aparate pentru - 1-
Încălzire Consumatoare de Combustibil și
București, ROMÂNIA Echipamente sub Presiune din România
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
“INVESTEȘTE ÎN OAMENI !”
2014
PROGRAMA ANALITICĂ A CURSULUI DE CALIFICARE „FOCHIST”:
Numărul orelor de
Tema predare
Teorie Practică
Noţiuni generale:
- noţiuni despre căldură
- aburul şi proprietăţile sale 8
- tehnologia materialelor (materiale folosite în construcţia cazanelor,
îmbinări)
Tipuri de cazane:
- date generale
12
- clasificarea cazanelor
- descrierea principalelor tipuri de cazane
Părţile principale ale cazanelor:
- instalaţii pentru prepararea şi depozitarea combustibililor
- gospodăria de combustibil
- instalaţii de ardere şi focare
- suprafeţele de încălzire şi vaporizare
- suprafeţele de încălzire auxiliare
- construcţia metalică de susţinere 20 60
- înzidirea şi izolaţia termică
- instalaţii pentru evacuarea zgurii şi cenuşii
- instalaţii de alimentare cu apă
- conducte, armături, dispozitive de siguranţă
- aparate de măsurare şi control
- automatizarea funcţionării cazanelor
Combustibili şi arderea:
- clasificarea şi proprietăţile combustibililor 6 16
- procesul de ardere a combustibililor
Regimul chimic al cazanelor:
- noţiuni privind balanţa apă-abur într-o instalaţie de cazane
8 24
- condiţii de calitate a apei de alimentare din cazan
- noţiuni despre tratarea apei
Exploatarea cazanelor:
- măsuri pregătitoare înainte de punerea în funcţiune
- punerea în funcţiune
- funcţionarea cazanului 22 54
- supravegherea în timpul funcţionării
- oprirea cazanului din funcţiune
- organizarea exploatării, evidenţa primară, jurnalul de tură
Exploatarea economică a cazanelor: 8 24
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
- pierderi de căldură în funcţionare
- randament
- indici pentru controlul exploatării economice
- funcţionarea în regim automat
Avarii la instalaţiile de cazane:
- avarii la instalaţiile de ardere
- avarii la elementele cazanului
- avarii la instalaţiile anexe
16 32
- măsuri pentru evitarea şi eliminarea avariilor
- sisteme automate de protecţie
- sisteme de semnalizare preventivă
- intervenţia sistemelor automate pentru diminuarea riscurilor avariilor
Curăţarea, revizia, repararea şi verificarea tehnică oficială:
- curăţarea interioară şi exterioară a cazanului
16 30
- revizia cazanului
- condiţii de recepţie tehnică: verificarea tehnică oficială
Numărul orelor de
Tema predare
Teorie Practică
Legislaţie, reglementări, normative, instrucţiuni 4 -
Recapitulaţie:
Partea teoretică 120 ore.
Partea practică 240 ore.
1. Noţiuni generale
Persoana fizică calificata si autorizată pentru deservirea cazanelor de abur, cazanelor de

apă fierbinte, cazanelor de apă caldă şi cazanelor de abur de joasă presiune, a
supraîncălzitoarelor şi economizoarelor independente, este denumită „fochist”.
Pentru înţelegerea proceselor de ardere a combustibililor, a transmiterii căldurii, a circulaţiei
apei în cazan, a formării aburului şi a proprietăţilor sale, considerăm util să amintim pe scurt
unele noţiuni generale.
Scurt istoric
Pe la sfârşitul secolului al XVII-lea, un fizician francez, Denis Papin, a observat că, în timp
ce o oală fierbe, capacul ei se ridică şi apoi cade la loc. Denis Papin şi-a dat seama că, forţa
care ridică capacul este dezvoltată de abur, de vreme ce, capacul cade la loc după ieşirea
aburului. A dedus că aburul produs prin fierberea apei dezvoltă o forţă, de atunci începând
preocupările pentru ca această forţă să fie captată şi pusă în slujba omului.
În 1680, Denis Papin realizează primul cazan cu abur, marmita lui Papin, prevăzută cu supapă
de siguranţă. în 1698, Savery inventează pompa cu abur, în 1760 Watt inventează maşina cu
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
abur, în 1803 Fulton inventează vaporul cu abur, în 1814 Stephenson inventează locomotiva
cu abur, în 1825 Seguin inventează caloriferul etc.
Încă de la începutul secolului al XlX-lea, construcţia şi utilizarea cazanelor de abur se
diversifică şi se extinde.
Astfel, în 1854, un francez concepe şi realizează cazanul acvatubular, care ulterior a cunoscut
o puternică dezvoltare.
În 1867 ia fiinţă în SUA firma Babcock-Wilcoox, cea mai mare firmă constructoare de cazane
pe plan mondial.
În jurul anului 1900 apare supraîncălzitorul de abur, apoi economizorul şi preîncălzitorul de
aer. în 1912, inginerul român Traian Vuia inventează cazanul cu circulaţie forţată. Până în anii
1900-1910, la cazane s-a folosit numai combustibil solid: lemne şi cărbuni. După aceea, a
început să se folosească şi păcura, iar mai târziu şi gazele.
1.1. Noţiuni de bază
Corp - Prin corp înţelegem tot ce ocupă un loc în spaţiu. Un vechi postulat afirmă că două
corpuri diferite nu pot ocupa în acelaşi timp, acelaşi loc în spaţiu.
Exemplu: Apa şi aerul sunt două corpuri diferite. Cazanul, când este „gol” el este de fapt "plin
cu aer". Când umplem cazanul "gol' cu apă, trebuie să deschidem mai întâi robinetul de
aerisire pentru ca, în timp ce apa intră în cazan aerul să iasă în atmosferă.
Clasificarea corpurilor
După starea de agregare deosebim corpuri:

solide - cele care au formă şi volum propriu:cazane, pompe etc,
lichide - au volum propriu, dar iau forma vaselor în care sunt puse apa,păcura etc;
gazoase - n-au nici formă nici volum propriu, umplând tot volumul pe care îl au la
dispoziţie: aer, abur, gaz metan etc.
Corpurile lichide şi gazoase - pentru că ambele au proprietatea „de a curge” (prin
conducte, robinete, fisuri)- sunt numite fluide.
Structura materiei - Materia este formată din atomi care constituie elementele chimice.
În natură se cunosc peste 100 elemente chimice, cele mai uzuale fiind:
- O (oxigen) - Ca (calciu) - Fe (fier)
- H (hidrogen) - Na (natriu sau sodiu) - Cu (cupru)
- N (azot) - K (kaliu sau potasiu) - Al (aluminiu)
- C (carbon) - Mg (magneziu) - Si (siliciu)
- S (sulf) - CI (clor) -Mn (mangan)
- P (fosfor) - Hg (mercur) - Cr (crom) etc.
-
Combinarea elementelor chimice - Atomi se pot combina între ei formând molecule,
după anumite legi.
Exemplu:
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
- o moleculă de hidrogen se compune din doi atom de hidrogen: H + H = H2;
- o moleculă de oxigen se compune din doi atomi de oxigen O + O = O2;
- hidrogenul şi oxigenul se găsesc în natură numai sub formă moleculară.
- o moleculă de apă se compune din doi atomi de hidrogen şi un atom de oxigen: H2 +1/2
O2 = H2O;
- un atom de carbon C se combină cu unul sau doi atomi de O, formând, în primul caz, oxid
de carbon (monoxid) iar în al doilea caz, dioxid (bioxid) de carbon:
C + 1/2O2 = CO; C + O2 = CO2;
Moleculele unui corp sunt atrase între ele de o forţă de atracţie numită forţă de coeziune.
Dacă forţa de coeziune este foarte mare, corpul este solid.
Dacă forţa de coeziune este mică, corpul este lichid.
Dacă forţa de coeziune este foarte mică, corpul este gazos.
În natură, unele corpuri pot fi găsite în toate cele trei stări de agregare.
Exemplu: apa - lichid, gheaţa - solid, aburul - gazos.
Transformări fizice - sunt transformări prin care se poate schimba forma corpurilor sau
starea lor de agregare, dar nu şi compoziţia lor.
Transformări chimice - sunt transformările prin care se schimbă compoziţia chimică a

unei substanţe.
Exemplu:
- în procesul de ardere, gazul metan CH 4 se combină cu oxigenul şi rezultă apă şi dioxid de
carbon: CH4 + 2O2= C02 + H20;
- hidrogenul prin ardere, se combină cu oxigenul şi formează apă: H2 +O2=H20
- sulful, prin ardere, formează cu oxigenul dioxidul de sulf: S +O2=SO2
Principiul conservării materiei afirmă că, în toate transformările fizice şi chimice

materia nu se pierde, ci numai se transformă, cantitatea de materie rămânând constantă.
Masa corpurilor - Simplist, definim masa unui corp simbol „m”, cantitatea de materie
din acel corp.
Unitatea de măsură pentru masă este kilogramul, având simbolul kg şi este masa unui litru
(dm3) de apă pură la temperatura de +4 °C.
Forţa - simbol F - se defineşte ca fiind cauza schimbării stării de repaus sau de mişcare a
corpurilor. Se măsoară în kilograme forţă, având simbolul kgf.
1 kilogram forţă este forţa care aplicată unui corp cu masa cu masa de 1 kg îi imprimă
acestuia o acceleraţie de 9,8 m/sec2.
În sistemul internaţional de unităţi, unitatea de măsură pentru forţă este newtonul (simbol N).
Newtonul este forţa care aplicată unei mase de un kilogram îi imprimă; acesteia o
acceleraţie de un metru pe secundă la pătrat. Relaţia dintre N şi kilogramforţă este:
1 N = 0,102 kgf, 1 kgf = 9,8 N.
În tehnică, forţa se simbolizează printr-un segment de dreaptă OF (indicând direcţia forţei),
având la un capăt punctul de aplicaţie O şi la celălalt capăt F o săgeată indicând sensul forţei.
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
O F
Fig. 1.1 Simbolizarea forţei
Segmentul OF reprezintă, la scară, mărimea, direcţia şi sensul forţei (fig. 1.1.).
Lucrul mecanic - simbol L - este produsul dintre forţa F în kgf şi lungimea I în m cu care
corpul este deplasat de forţă F, în direcţia ei. Se măsoară în kilogram forţă metru. L = F x I
(kgfm).
În sistemul internaţional, lucrul mecanic se măsoară în J (jouli). Un joule este lucrul mecanic
produs de o forţă de un newton când punctul ei de aplicaţie se deplasează cu un metru, pe
direcţia forţei. 1J= 1N x 1m.
Energia - simbol E - este capacitatea pe care o are un corp de a produce lucru mecanic şi se
exprimă, ca şi acesta, în kgfm sau joule.
Puterea - simbol P - este lucru mecanic efectuat în unitatea de timp.

P = L/t = E/t (kgfm/sec) kilogram forţă metru pe secundă
Deci, puterea este numeric egală cu energia dezvoltată în unitate de timp.
Echivalenţa între diverse unităţi de energie este reprezentată în tab.1.1.a. şi tab.1.1.b.
În natură, energia se întâlneşte sub diverse forme: termică, mecanică, electrică. chimică,
nucleară, eoliană, hidraulica etc.
Legea conservării energiei demonstrează că energia (simbol E) nu se pierde, ci numai se

transformă.
Exemplul Energia chimică latentă a combustibilului se transformă prin ardere în energie
termică: aceasta, încălzind apa şi transformând-o în abur, produce energie mecanică
(învârtirea turbinei de abur) iar aceasta prin transformarea în generatorul electric, produce
energie electrică. Energia electrică se transformă la rândul ei în energie termică, energie
mecanică etc.
Greutatea - simbol G - este forţa cu care orice corp este atras de Pământ (datorită gravitaţiei)
şi tinde să cadă vertical spre centrul Pământului. De altfel orice corp atrage spre el corpurile
din jurul său (legea atracţiei universale).
G = m x g unde m = masa de repaos a corpului şi g = acceleraţia gravitaţională.
Unitatea de măsură pentru greutate este, ca şi pentru forţă, kgf.
kg şi kgf sunt unităţi de măsură pentru mărimi diferite (masă şi forţă).
În timp ce masa corpurilor este constantă, greutatea corpurilor variază cu latitudinea şi
altitudinea (înălţimea) locului unde se măsoară. La poli, Pământul fiind turtit, acelaşi corp
cântăreşte mai mult decât la ecuator. Cu cât ne ridicăm mai sus deasupra Pământului, forţa de
atracţie a acestuia (gravitaţia), deci şi greutatea corpurilor, scade continuu.
La înălţimi mari, greutatea este echilibrată de forţa centrifugă rezultată din rotirea Pământului
în jurul axei sale şi corpurile nu mai cad atrase de Pământ, ci plutesc.

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
cal kcal J kJ kWh MWh kgfm

4,186 1,163 1.163
cal 1 10-3 4,186 0,427
10-3 10-6 10-9
4,186 1,163 1,163
kcal 103 1 4,186 427
103 10-3 10-6
0,238 2,388 2,78 10- 2,78 10-
J 1 10-3 0,102
8 10-4 7 10
2,78 10- 2,78 10-

kJ 238,8 0,2388 103 1 4 7 102
8,6 3,67
kWh 860 3,6 106 3600 1 10-3
105 105
8,6 3,67
MWh 86 104 3,6 109 3,6 106 103 1
108 108
2,342 2,2724 2,2724
kgfm 2,342 9,8 9.8 10-3 1
10-3 10-6 10-9
Tab. 1.1.a. Echivalenţa între diverse unităţi de energie
kW kcal/h CP kgfm/sec
kW 1 860 1,36 102
kcal/h 1,163 10-3 1 1,582 10-3 0,1186
CP 0,736 632 1 75
kgfm/sec 9,81 10-2 8,43 1,333 10-2 1
Tab. 1.1. b. Echivalenţa între diverse unităţi de putere
Greutatea specifică este greutatea unităţii de volum a unui corp; se simbolizează cu litera
grecească γ (gama) şi se măsoară în kgf/dm 3 la solide şi lichide, şi în kgf/m3 la gaze.
Greutatea specifică a principalelor materiale este:
- abur saturat la 10 bar - 5,049 kgf/m 3; aer -1,293 kgf/m3; gaz metan - 0,717 kgf/m3;
- apă - 1 kgf/dm3; mercur - 13,69 kgf/dm3; motorină - 0,87 kgf/dm3;
- lemn 0,12-1 kgf/dm3; fier - 7,8 kgf/dm3; cupru - 8,93 kgf/dm3.
Corpurile mai uşoare decât apa plutesc, iar cele mai grele, se scufundă. Altfel spus, greutatea
specifică arată de câte ori corpul respectiv este mai greu decât apa.
Densitatea este masa unităţii de volum. Simbolul folosit este litera grecească ρ (ro) şi se
măsoară în g/cm3 sau în kg/m3.

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Presiunea - simbol p - se defineşte ca raportul între dintre forţa F şi suprafaţa S pe care
această forţă F se exercită perpendicular şi uniform.
Presiunea este deci forţa în kgf ce apasă pe fiecare cm 2 din suprafaţa interioară a cazanelor,
recipienţilor sau conductelor sub presiune.
Presiunea poate acţiona şi din exterior.
Dacă luăm ca unitate de măsură pentru forţă - kg - şi pentru suprafaţă - cm 2, atunci unitatea
de măsură pentru, presiune este kgfcm2.
Fig. 1.2. Simbolizarea presiunii.
Daca se ia ca unitate de măsura pentru forţa - N (newton) şi pentru suprafaţă - m 2, atunci

unitatea de măsură pentru presiune (în sistemul internaţional) este N/m 2 sau Pascal, simbol Pa:
1 Pa=1 N/m2; 1 kPa=1.000 Pa; 1 MPa=1.000.000 Pa=10 bar.
Deoarece presiunea de 1 Pa este foarte mică, în practică se foloseşte ca unitate bar-ul, care
este egal cu:
1 bar=1000 mbar=100.000 Pa=0,1 MPa=1,02 kgf/cm 2=1,02 at=14,5 psi.
În tehnică se foloseşte curent ca unitate de măsură a presiunii atmosfera tehnică (simbol
at): 1 at=1kgf/cm2=0,98 bar
În practică se consideră că 1 bar este aproximativ egal cu:
1 bar=1 kgf/cm2=1 at=10 m CA (coloană apă)=735,5 mm Hg=14,5 psi
Alte unităţi de măsură pentru presiune derivate din cele de mai sus:
1 m CA=6,1 kgf/cm2 =0,098 bar;
1 mm CA=0,098 mbar=0,0001 kgf/cm2
1 mm Hg=1 Torr=1,333 mbar=0,00136 kgf/cm2
1 psi=0,069 bar=0,0703 kgf/cm2.
După cum măsurarea se face faţă de presiunea atmosferică sau faţă de vidul absolut,
deosebim:
Presiunea relativă - simbol pr - este presiunea care se măsoară cu manometre. Acestea

măsoară presiunea faţă de presiunea atmosferică şi indică zero atunci când au racordul liber în
atmosferă. Deci manometrele indică suprapresiunea faţă de presiunea atmosferică, adică
presiunea relativă. Se măsoară în at.
Presiunea absolută - simbol pabs- măsurată în ata (atmosferă absolută) este presiunea faţă de
vidul absolut. Se măsoară cu manometre de presiune absolută, care indică cea 1 bar când au
racordul liber în atmosferă.
Valoarea presiunii absolute (măsurată cu un manometru de presiune absolută) este egală
cu presiunea relativă (măsurată cu un manometru de presiune relativă) + presiunea
atmosferică (cea. 1 at). De exemplu, presiunea relativă de 8at echivalează cu presiunea
absolută pabs = 8 at +1 at=9 ata.

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Presiunea atmosferică - simbol patm - se datorează greutăţii stratului de aer ce înconjoară
Pământul. Ea apasă pe fiecare cm2, cu o forţă de circa 1 kgf=1 at.
Aerul - este un amestec în volume de 21% O, 78% N, 1% alte gaze şi are o densitate de 1,293
kg/m3 (1 m3 de aer cântăreşte 1,293 kgf). Greutatea coloanei de aer de la suprafaţa Pământului
până la cea 2-3000 km cât este grosimea stratului de aer apasă pe fiecare cm 2 din suprafaţa
Pământului cu o presiune denumită atmosferă fizică (atm).
1 atm = 1,013 bar = 1,033 kgf/cm2 = 760 mm Hg = 10,33 m CA.
Valorile date mai sus reprezintă presiunea atmosferică standard, la nivelul mării. în realitate,
presiunea atmosferică variază cu altitudinea şi condiţiile meteorologice.
Dacă la altitudinea 0 m (nivelul mării), presiunea atmosferică este de 760 mm Hg, la
înălţimea de 1000 m este de 674 mm Hg, iar la 8000 m este de 266 mm Hg.
Evident că presiunea atmosferică acţionează asupra oricărui corp de pe suprafaţa
pământului, deci şi asupra oamenilor, animalelor, plantelor, caselor etc.
Asupra unui om (care are o suprafaţă exterioară de cea. 4000 - 5000 cm 2) acţionează deci
forţe de 4000 -5000 kgf. Aceste forţe sunt compensate de presiunea interioară din corp, care se
menţine la o valoare egală cu presiunea atmosferică. Omul poate suporta. în anumite condiţii,
presiuni exterioare până la9 bar, unele mamifere până la 25 bar, iar animalele marine de
adâncime până la 1000 bar.
Existenţa presiunii atmosferice a fost demonstrată de Torricelli şi este ilustrată în
Fig. 1.3. Acţiunea presiunii atmosferice
Un tub de sticlă, lung de cea 1 m, se umple cu mercur. Se astupă capătul liber cu degetul
şi se răstoarnă într-un vas cu mercur. Mercurul din tub va cobora, rămânând la înălţimea de
cca. 760 mm, deasupra fiind vid. Ceea ce menţine coloana de mercur la înălţimea respectivă
este presiunea atmosferică (Pa) care apasă asupra suprafeţei mercurului din vas.
presiunea atmosferică, notată cu Pa, este echilibrată de greutatea coloanei de mercur de 760
mm care apasă cu circa 1 kgf pe fiecare cm2.
Unitatea de măsură este denumită Torr, în cinstea lui Torricelli (1Torr =1 mm col. Hg).
Dacă repetăm experienţa cu apă (cu un tub lung de cea. 11 m), apa va rămâne în tub
până la înălţimea de cea 10,33 m.
Presiunea atmosferică se măsoară cu barometre, acestea fiind de fapt manometre de
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
presiune absolută cu un domeniu foarte restrâns, de regulă între 950 şi 1050 mbar. Barometrul
măsoară presiunea atmosferică, faţă de vidul absolut.
Exemplu: Pentru a pune în evidenţă existenţa şi efectele presiunii atmosferice, relatăm
următorul caz:
Într-o staţie CFR sosesc, de la o fabrică din apropiere, două vagoane cisternă, după
descărcarea păcurii. La unul din ele se constată că pereţii cisternei erau puternic deformaţi spre
interior, deşi de la fabrică ambele plecaseră în stare normală.
La anchetă s-a stabilit că fochistul, pentru a descărca mai repede păcura, a introdus în
cisterne abur de la centrala termică.
La sosirea locomotivei de manevră, şi după terminarea descărcării ultimei cisterne,
fochistul a închis capacele gurilor de vizitare de la ambele cisterne.
Pe parcursul dintre fabrică şi staţie, aburul din ultima cisternă s-a răcit şi s-a condensat, în
cisternă creându-se depresiune (vid). La prima cisternă nu a fost aceeaşi situaţie, întrucât
aceasta, stând cu capacul deschis cea. 4 ore, cât a durat descărcarea celei de-a doua cisterne,
aerul a intrat în ea pe măsura condensării aburului, menţinându-se presiunea atmosferică în
interiorul cisternei.
Presiunea atmosferică, care apasă cu cca.1 kgf pe fiecare cm 2, la ultima cisternă - în
interior fiind depresiune (vid) - s-a exercitat numai asupra pereţilor exteriori, care nefiind
calculaţi pentru această situaţie, s-au deformat spre interior (burduşire).
Un calcul simplu ne arată că, la cisterna avariată, având un diametrul D=1,8 m=180 cm şi
o lungime de L=10 m=1000 cm şi vidul interior de cea. 0,5 kgf/cm 2, pe suprafaţa cisternei s-a
produs o apăsare din exterior cu o forţă de:
π x D x L x (Pa - 0,5) = 3,14 x 180 x 1000 x (1 - 0,5) = 282.600 kgf - care explică
deformarea pereţilor cisternei spre interior.
Presiunea hidrostatică (simbol ph) - este presiunea exercitată de greutatea coloanei de

lichid aflat deasupra punctului de referinţă.
Presiunea hidrostatică nu depinde de forma vasului, ci numai de înălţimea coloanei de
lichid şi de densitatea lichidului.
Notând cu h înălţimea coloanei în m, şi cu γ greutatea specifică în kgf/dm 3, presiunea
hidrostatică este:
ph=(γ x h)/10
Pentru apă, având greutatea specifică y (îh kgf/dm 3)=1, presiunea hidrostatică va fi:
ph= h/10
Aplicaţie - La proba de presiune hidraulică, la un cazan de înălţime mare, indicaţia
manometrului de la bază este egală cu indicaţia manometrului de la partea superioară, la care
se adaugă distanţa pe verticală dintre ele (înălţimea coloanei de apă în m), împărţită la 10.
1.2. Notiuni de căldura
1.2.1. Definiţie, unităţi de măsură

Prin însăşi natura meseriei sale, fochistul este direct legat de producerea şi distribuirea
căldurii, aceasta putând fi utilizată la încălzire, prepararea hranei şi apei calde menajere, în
industrie, la producerea energiei electrice etc.
Adresă: Str. Promoroacă, nr. 9-11, sector 1, cod 014013, Fierbinte și de Abur, de Aparate pentru - 10 -
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Ce este căldura? O definiţie generală ar fi: căldura este o formă a energiei, mai sugestiv,
căldura este cea care face să varieze temperatura atmosferei şi a corpurilor ce ne înconjoară
şi ne dă senzaţia de cald şi frig.
Energia termică, alături de energia electrică (ce se obţine în cea mai mare parte din energia
termică), este cea mai răspândită formă de energie.
Cum percepem căldura? Încă de la început, omul a "simţit" că un corp este mai rece sau mai
cald, faţă de alt corp, sau faţă de acelaşi corp, în alt moment.
Mai târziu omul a inventat termometrul, un instrument cu care a putut aprecia obiectiv gradul
de "încălzire" sau "răcire" al unui corp.
De asemenea, a conceput şi realizat metode şi aparate cu care s-a putut măsura cantitatea"
de căldură pe care o primeşte sau o cedează un corp altui corp.
Cum se produce căldura? Căldura se poate obţine pe mai multe căi. De exemplu:
- prin arderea combustibililor (naturali sau artificiali solizi, lichizi sau gazoşi) în foc deschis, în
sobe sau în focarul cazanelor;
- prin transformarea energiei electrice în încălzitoare, folosind de regulă rezistenţe electrice;
- prin transformarea energiei solare. Soarele - steaua sistemului nostru planetar - produce
continuu cantităţi uriaşe de căldură - prin fuziune termonucleară - în urma căreia atomii de
hidrogen se unesc şi se transformă în atomi de heliu eliberând căldura. Temperatura la
suprafaţa Soarelui atinge cea. 6.000°C, iar în interiorul lui cea. 15.000.000°C.
Din căldura produsă de soare, numai a doua miliarda parte ajunge pe Pământ prin radiaţie,
această energie fiind suficientă pentru a naşte şi întreţine viaţa pe planeta noastră. O parte din
această energie poate fi utilizată pentru încălzire;
- prin transformarea energiei nucleare obţinute din fisiunea uraniului, în centrale nucleare.
Dintr-un kg de uraniu se poate produce căldură cât se obţine din 2500 tone de cărbune.
În laboratoare este în curs de experimentare obţinerea energiei prin fisiune nucleară, prin
procese similare cu cele ce se produc în soare;
- prin transformarea energiei geotermice (energia existentă în scoarţa terestră). în unele
regiuni din pământ ies cu presiune ape termale cu temperatură de 40-80°C (şi chiar mai mult),
care pot fi, şi sunt folosite la încălzire;
- prin transformarea energiei mecanice captate din mediul înconjurător - a vântului (eoliană), a
apelor curgătoare (hidro), a mareelor etc. Uzual, această transformare se face în energia
electrică.
Toată căldura produsă de cazanele este folosită pentru încălzirea agentului termic - apa şi
implicit aburul - care se încălzeşte, înmagazinează, transportă şi cedează căldura primită
acolo unde este necesar, instalaţii de încălzire centrală, industriale sau pentru producerea
energiei electrice.
Excepţie fac cazanele cu fluide diatermice care folosesc ca agent termic în scopuri industriale
alte lichide în afară de apă.
Ce este totuşi căldura?

S-a arătat la început că, toate corpurile, indiferent de starea lor de agregare, sunt formate
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
din molecule, iar acestea din atomi. Atomii sunt formaţi dintr-un nucleu central şi unul sau mai
mulţi electroni, ce se învârtesc în jurul nucleului.
Aceste particule foarte mici, care alcătuiesc orice corp nu sunt fixe, ci sunt într-o continuă
agitaţie.
La corpurile solide particulele sunt legate între ele prin puternice forţe de coeziune, vibrând în
jurul unei poziţii de echilibru.
La corpurile lichide, particulele au o mişcare de translaţie, de alunecare, a unora în raport cu
altele. De aceea nu au formă proprie, ci numai volum propriu.
La gaze, mişcarea acestor particule este haotică, dezordonată, în toate direcţiile, de aceea
gazele ocupă tot spaţiul pe care îl au la dispoziţie.
S-a observat că la toate corpurile - solide, lichide, gazoase - amplitudinea mişcării acestor
particule, agitaţia lor, este cu atât mai mare cu cât corpul este mai cald şi invers. Această
mişcare continuă a particulelor corpurilor datorită căldurii poartă numele de agitaţie termică.
La temperaturi scăzute aceste mişcări ale particulelor scad în intensitate, devin mai lente, cu
atât mai mult cu cât temperatura este mai scăzută.
La temperatura de -273,15°C (zero absolut), mişcarea, agitaţia particulelor, încetează complet.
Dacă la nivelul acestui curs nu putem explica mai complet ce este "în sine" căldura,
cunoaştem şi folosim efectele ei, între care:
- creşterea şi scăderea temperaturii corpurilor;
- dilatarea şi contractarea corpurilor;
- schimbarea stării de agregare a corpurilor.
1.2.2. Caloria
Căldura, fiind o formă de energie, se măsoară cantitativ în unităţi de energie cu aparate
numite calorimetre.
Cantitatea de căldură (simbol q), se măsoară în calorii (cal).
O calorie este cantitatea de căldură necesară unui gram (g) de apă pentru a-i ridica
temperatura cu 1°C, la presiunea atmosferică.
În practică se folosesc multipli ai caloriei: kilocaloria (kcal) şi gigacaloria (Gcal),
1 kcal = 1.000 cal; 1 Gcal = 1.000.000.000 cal = 1.000.000 kcal.
În sistemul de măsură internaţional (SI), unitatea de măsură pentru cantitatea de căldură este
joule (simbol J) şi multiplul său kJ (1 kJ = 1.000 J).
1.2.3. Temperatura - simbol t - este o mărime care indică gradul de încălzire al unui corp. Se
măsoară în grade Celsius (:C), grade Kelvin (:K) sau grade Farenheit (°F).
Scara Celsius are ca 0°C temperatura la care îngheaţă apa şi 100°C temperatura la care
aceasta fierbe, la presiunea atmosferică. Distanţa dintre 0 şi 100 s-a împărţit în 100 părţi
egale, fiecare diviziune fiind 1°C. Se notează cu t° C. Temperaturile de la 0 în sus sunt
temperaturi pozitive, iar cele de la 0 în jos, negative.
grade Celsius °C grade Kelvin °K grade Farenheit °F
grade Celsius °C t°C t°C = T°K-273.15 t °C = 5/9 (t °F-32)

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
grade Kelvin °K T°K = t°C+273.15 T°K T °K = 5/9 t °F+255.4
grade Farenheit
t°F = 1.8t°C+32 t°F = 1.8T°K459 t°F
°F
Tab.1.2. Relaţiile de transformare intre diverse scări de temperatura.
Scara Kelvin are ca 0°K temperatura de -273,15°C (temperatura cea mai scăzută
posibil - 0 absolut). Se mai numeşte şi scară absolută. Se notează cu T°K.
Scara Farenheit °F are ca puncte fixe 32° şi 212° corespunzătoare temperaturii de solidificare
şi fierbere a apei, distanţa dintre ele împărţindu-se în 180 părţi egale, reprezentând 1°F. Se
notează cu t°F.
Relaţiile de transformare între diverse scări de temperatură sunt indicate în Tab.1.2.
Exemplu Apa caldă cu temperatura t = 90 °C (grade Celsius), va avea în grade absolute
Kelvin:
T = 90 + 273,15 = 363,15°K.
Invers, apa caldă care are temperatura absolută de 363,15°K va avea t = 363,15 -
273,15 = 903C.
1.2.4. Căldura specifică

Căldura specifică este cantitatea de căldură necesară unui kg dintr-un corp pentru a-şi
ridica temperatura cu 1°C. Se notează cu "c" şi se măsoară în kcal/ kg grad (pentru apă c = 1
kcal/kg grad, pentru oţel c = 0,115 kcal/kg grad, pentru cupru c = 0,094 kcal/kg grad).
Căldura specifică a corpurilor depinde de natura lor şi de temperatura la care se măsoară.
Dintre corpurile uzuale, apa are căldura specifică cea mai mare. Rezultă că, la acelaşi
volum sau la aceeaşi greutate, apa poate înmagazina sau ceda cea mai mare cantitate de
căldură, ceea ce o impune ca fluid de lucru pentru cazane.
Apa se încălzeşte şi se răceşte de 5 ori mai încet decât nisipul.
Pentru a calcula cantitatea de căldură (q) necesară încălzirii unui corp, se înmulţeşte
masa acelui corp m (în kg) cu căldura specifică c (în kcal/kg grad) şi cu diferenţa dintre
temperatura finală (t2°C) şi temperatura iniţială (t1 °C):q = m x c x (t2 -t1)
Exemplu: Pentru a încălzi 10 kg de apă, de la temperatura ambiantă de t, = 20°C la
temperatura finală, t, = 90°C, întrucât apa are c = 1 kcal/kg grad, este necesar să-i cedăm o
cantitate de căldură:
q = 10 x 1 x (90 -20) = 700 kcal.
1.2.5. Transmiterea căldurii

Căldura se transmite, de la sine, de la corpul mai cald (sau părţi ale acestuia) la corpul mai
rece (sau părţi ale acestuia), până când temperaturile celor două corpuri (sau părţi de corp)
devin egale.
Cantitatea de căldură (energia termică) transmisă (transferată) de la corpul 1 (mai cald)
la corpul 2 (mai rece) cu T2 < T1, este:
Et = K A (T1 - T2),
în care: K = coeficientul total de transfer termic;
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
A = aria suprafeţei corpului 2 expusă fluxului termic provenit de la corpul 1Transmiterea
căldurii se poate face în 3 moduri:
a) prin radiaţie - orice corp emite, prin radiaţie, o cantitate de căldură în funcţie de
temperatura sa absolută (în °K) şi de natura sa. Cantitatea de căldură radiată de un corp aflat
la temperatura T (-K) este dată de legea lui Ştefan - Boltzmann şi se calculează cu formula:
q = C x (T/100)4, unde C este coeficientul de radiaţie, uzual între 3,2 şi 4,6 kcal/m2 x h x (100
grd)4. Coeficientul de radiaţie pentru corpul negru absolut este de 4,96 kcal/m2 x h x (100
grd)4, fiind maximul posibil teoretic.
Prin corp negru se înţelege un corp care, indiferent de temperatura lui, are proprietatea
de a absorbi toate radiaţiile electromagnetice de toate frecvenţele, fără a reflecta nimic.
Ex: hârtia neagră absoarbe şi reţine 95%, iar cea albă cea 5% (restul respinge).
Deci orice corp emite căldură prin radiaţie (unde electromagnetice în domeniul
infraroşu) proporţional cu puterea a 4-a a temperaturii sale absolute. Prin radiaţie, căldura se
transmite ca şi lumina, în linie dreaptă, cu viteza luminii, inclusiv în vid; se reflectă şi se
refractă.
Energia de radiaţie transmisă la un corp se împarte în trei:
o parte pătrunde în corp, transformându-se în energie termică;
o parte este reflectată;
o parte traversează corpul.
Corpurile negre au capacitate de absorbţie şi de emisie maximă. Corpurile albe au
capacitate de a reflecta la maximum radiaţiile. Corpurile cenuşii absorb parţial energia de
radiaţie.
Aplicaţii:
- astfel se explică de ce vara trebuie să purtăm haine de culoare deschisă,iar iarna de culoare
închisă;
- efectul de seră. Radiaţiile luminoase străbat sticla şi încălzesc aerul din seră. Căldura
dezvoltată nu poate ieşi din seră, pentru că sticla este opacă (izolantă) pentru radiaţiile
termice.
b) prin conducţie (conductibilitate), căldura se transmite de la o moleculă la alta, de la o
faţă la cealaltă a peretelui, fără transport de materie.
Exemplu: Când ţinem o tijă metalică cu un capăt în foc, simţim după un timp că ne arde la
mână. Căldura s-a transmis de la un capăt la celălalt, din moleculă în moleculă.
Material λ Material λ
Oţel 47.6
Cărămidă roşie 1.16
Cărămidă
Fontă 25 0.67
refractară
Cupru 384 Vată de zgură 0.04
Aluminiu 204 Vată minerală 0.035
Aer 0.02 Piatră de cazan 0.17
Apă 0.5 Funingine 0.035
Tab.1.3. Valoarea coeficientului în kcal/m x h x grad pentru diverse materiale
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
S-a constatat că nu toate corpurile transmit la fel căldura: unele o transmit mai uşor,
altele mai greu. Deci unele corpuri sunt bune conducătoare de căldură (în special metalele),
iar altele sunt rău conducătoare de căldură (sunt izolante).
Conductivitatea termică λ (lambda) reprezintă cantitatea de căldură care se transmite în
unitatea de timp, printr-o suprafaţă de 1 m² de perete, cu grosimea de 1 m, când diferenţa
dintre temperaturile suprafeţelor opuse (deci căderea de temperatură) este de 1 grad şi se
măsoară în kcal/m h grad.
În tabelul 1.3 este dată valoarea coeficientului λ în kcal/m h grad pentru diverse
materiale.
Se observă că funinginea este mult mai izolantă decât aceeaşi grosime de piatră
depusă pe suprafaţa de încălzire a cazanului.
Deci fochiştii trebuie să aibă grijă ca arderea să fie bună (fără depuneri de funingine) şi
ca apa de alimentare să nu depună piatra. Acestea sunt condiţii de bază pentru a exploata
economic şi în siguranţă cazanul.
Se mai observă că, în afară de metale (primele 4 poziţii) care sunt bune conducătoare
de căldură, restul corpurilor sunt rele conducătoare de căldură (izolante, unele mai mult, altele
mai puţin).
Suprafeţele de încălzire ale cazanelor, adică acele suprafeţe prin care se transmite
căldura de la foc şi gazele arse la apă (tambur, tub focar, ţevi, plăci tubulare etc.) se fac din
oţel (în trecut, cutiile de foc ale locomotivelor se făceau din cupru, care transmite cel mai bine
căldura).
Părţile exterioare ale cazanelor şi conductelor termice se izolează cu materiale izolante
(cărămizi, vată minerală etc) ca să împiedice transmiterea de căldură în exterior (pierderile de
căldură).
c) prin convecţie căldura se transmite de la un fluid (lichid sau gaz) cald, în mişcare, la
suprafaţa unui corp solid sau în masa unui fluid (acelaşi sau altul) cu care vine în contact, prin
intermediul particulelor de fluid. Transportul de căldură se face prin curenţi de materie şi este
specific fluidelor.
Mişcarea, circulaţia fluidelor se poate face fie pe cale naturală (prin gravitaţie sau
termosifon), fie pe cale artificială (cu pompe, ventilatoare etc).
Forţa care determină circulaţia naturală (prin gravitaţie sau termosifon) se datorează diferenţei
dintre greutatea specifică a fluidului cald (mai mică) şi cea a fluidului rece (mai mare).
Prin încălzire se măreşte energia internă a corpurilor, moleculele se îndepărtează mai
mult unele de altele (corpul se dilată), deci. în acelaşi volum fiind mai puţine molecule, volumul
respectiv va cântări mai puţin, va fi mai uşor.
Exemplu: Dacă într-un vas cu apă la 20:C se toarnă apă caldă la 95:C, imediat apa
caldă, fiind mai uşoară, se va ridica în partea de sus.
La fel aerul şi orice fluid cald mai uşor se ridică, iar cel rece mai greu coboară şi-i ia
locul.
Această circulaţie, această mişcare a apei calde în sus şi a apei reci în jos - şi a oricărui
alt fluid -, se numeşte circulaţie naturală, prin gravitaţie sau termosifon. Pentru apă:
1 dm3 la 4 °C cântăreşte 1 kgf;
1 dm3 la 20 °C cântăreşte 0,9982 kgf;
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
1 dm3 la 95 °C cântăreşte 0.9619 kgf:
Această forţă este dată de relaţia:
p = (γ r - γc) x h/10 unde:
p = presiunea eficace în kgf/cm2
γr si γc greutatea specifică a apei reci (de la alimentare sau din retur) şi a celei calde (din
cazan sau din tur) în kgf/dm3
h = diferenţa de nivel între axa cazanului (sau schimbătorului de căldură) şi axa corpului de
încălzire, în metri.
Din formulă rezultă marea influenţă pe care o are înălţimea h în crearea forţei
ascensionale ce determină circulaţia apei în sistem.
Rezultă că, la cazanele de încălzire centrală, radiatoarele situate la mică înălţime faţă de
cazan se vor încălzi mai greu. La fel apa din boiler se va încălzi cu atât mai repede, cu cât
acesta este montat la o înălţime mai mare faţă de cazan.
Spre exemplu, aplicând formula de mai sus pentru h = 2 m, temperatura pe tur de 95°C şi pe
retur de 20 °C, rezultă:
p = (0,9982 - 0,9619) x 2/10 = 0,00726 kgf/cm2.
În acelaşi mod se explică circulaţia şi încălzirea continuă a apei în cazanele de abur şi
de apă caldă: apa de lângă pereţii cazanului, care sunt în contact direct cu flacăra sau gazele
arse, se încălzeşte mai repede şi mai puternic, devine mai uşoară şi se ridică, iar altă apă mai
rece, deci mai grea vine şi îi ia locul, ridicându-şi apoi temperatura.
Astfel, în timpul funcţionării cazanelor de orice fel (cu excepţia cazanelor cu circulaţie
forţată) avem o circulaţie continuă a apei în cazan, circulaţie care asigură încălzirea întregii
mase de apă.
La fel se explică şi circulaţia gazelor arse în focar, în canale de fum şi în coş, precum şi
încălzirea încăperilor (aerul cald de lângă sobă sau calorifer, încălzindu-se mai mult, devine
mai uşor, se ridică şi alt aer rece vine să-i ia locul, astfel încălzindu-se prin convecţie toată
încăperea).
Din focarul unui cazan, căldura dezvoltată prin arderea combustibilului, se transmite
apei din cazan prin toate cele 3 moduri de transmitere menţionate mai sus:
prin radiaţie: radiaţiile calorice (infraroşii) emise la arderea combustibilului în focar ajung pe
suprafeţele metalice de încălzire care formează pereţii focarului şi care se numesc suprafeţe
de radiaţie;
prin convecţie: gazele arse. după ieşirea din focar, în drum spre coş, întâlnesc suprafeţele de
convecţie (ţevi de fum la cazanele ignitubulare, sau ţevi de apă la cazanele acvatubulare) şi,
fiind calde, cedează căldura pe care o conţin acestor suprafeţe de convecţie;
prin conducţie: căldura ajunsă în modul de mai sus pe suprafeţele de radiaţie şi de convecţie
se transmite din moleculă în moleculă de la partea dinspre foc şi gaze arse, la partea dinspre
apă prin conducţie, încălzind apa din cazan;
prin convecţie, apa de lângă suprafeţele de radiaţie, încălzindu-se mai repede şi mai mult
devine mai uşoară, se ridică, şi altă apă mai rece şi mai grea îi ia locul, astfel încălzindu-se
prin convecţie, toată apa din cazan.
Cantitatea de căldură pe care apa din cazan o primeşte de la focul ce arde în focar,
depinde de:
- cantitatea şi calitatea combustibilului consumat;
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
- mărimea suprafeţei de încălzire;
- metalul din care este construită aceasta;
- natura şi grosimea depunerilor pe suprafaţa de încălzire.
1.2.6. Modificări ale corpurilor sub acţiunea căldurii

Prin încălzire şi răcire, deci sub influenţa căldurii, corpurile îşi schimbă dimensiunea şi starea.
1.2.6.1. Dilatarea şi contractarea corpurilor

Prin încălzire, corpurile se dilată, adică îşi măresc dimensiunile, iar prin răcire se
contractă, adică îşi micşorează dimensiunile, însă nu toate la fel.
Dintre corpurile solide, metalele se dilată cel mai mult.
încălzit de la 0 la 100 °C 1 metru liniar de oţel se dilată cu 1,2 mm, 1 m de cupru cu 1,7 mm şi
1 m de aluminiu cu 2,4 mm.
Coeficientul de dilatare al oţelului este de 0,012 mm pe metru şi fiecare grad de
temperatură.
Exemplu: O ţeava de oţel de 50 m lungime, încălzită de la 20 °C la 150 °C, deci cu 150 - 20 =
130 °C, se lungeşte cu: 0,012 x 130 x 50 = 78 mm.
Lichidele se dilată în medie de 100 de ori mai mult decât corpurile metalice. Apa are o
comportare diferită: la temperatura de +4°C are volumul cel mai mic, acesta crescând sub şi
peste această temperatură. Apa încălzită de la +4°C la 100°C îşi măreşte volumul cu 4,35%,
încălzită la 200 °C îşi măreşte volumul cu 15,6% şi încălzită la 300 °C îşi măreşte volumul cu
40,3%. Prin îngheţare, apa îşi măreşte volumul cu 9% (aşa se explică spargerea ţevilor când
apa din ele îngheţată).
Coeficientul de dilatare volumică a apei este de 0,18 mm3/ m3 grad.
Gazele, la presiune constantă - indiferent de natura lor - se dilată cu a 273 parte din volumul
pe care îl au la t = 0°C când sunt încălzite cu 1°C şi invers (de aici rezultă, teoretic, că volumul
gazelor la temperatura absolută de -273,15°K este zero).
Coeficientul de dilatare volumică a gazelor este de cca. 20 de ori mai mare decât al
apei, fiind la toate gazele de 3,17 mm³/ m³ grad.
Aplicaţii: Cazanele bloc abur şi similare se sprijină pe fundaţii în câte 2 puncte, dintre care unul
este mobil, pentru a permite dilatarea şi contractarea cazanelor.
La pornire, cazanele sunt umplute cu apă numai până la nivelul minim deoarece, prin
încălzire, volumul apei (deci şi nivelul ei) creşte, iar la oprire sunt umplute cu apă până la
nivelul maxim, deoarece prin răcire, nivelul scade.
Tot pentru preluarea dilatării, conductele termice lungi au compensatoare de dilataţie.
Buteliile de aragaz, buteliile de CO2 etc, trebuie ferite de încălzire, pentru că, prin dilatarea
gazelor, presiunea din interior poate să producă explozia buteliilor (cazuri întâmplate).
Exemplu: La o fabrică de zahăr, în luna ianuarie, după terminarea perioadei de
prelucrare a sfeclei de zahăr, cazanele de abur s-au oprit şi golit de apă. Primăvara, la
controlul oficial, organul ISCIR constată că tamburul inferior, la un cazan de 30 t/h şi 15 bar,
este crăpat pe o lungime şi deschidere mare (grosimea virolei era de 20 mm). Cauza: nu s-a
urmărit golirea completă de apă a cazanului care, îngheţând, a provocat grava avarie.
În fiecare iarnă, în special în timpul sărbătorilor, în multe centrale termice se produc
avarii şi pagube însemnate deoarece, la oprirea lor, fochiştii nu au golit complet instalaţiile de
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
apă, iar şefii lor, nu au dispus şi nu au controlat dacă s-a efectuat această operaţie absolut
indispensabilă.
1.2.6.2. Modificări de stare

Sub influenţa căldurii, prin încălzire şi răcire, corpurile îşi schimbă starea de agregare,
astfel:
Topirea - este transformarea unui corp solid în corp lichid, prin încălzire (absoarbe căldură).
Exemplu: gheaţa prin încălzire se transformă în apă; aliajul din dopurile fuzibile se topeşte
când cazanul rămâne fără apă (se supraîncălzeşte).
Solidificarea - este transformarea unui corp lichid în corp solid prin răcire (cedează căldură).
Exemplu: apa, prin răcire la 0°C se transformă în gheaţă, iar plumbul topit, prin răcire la 327°C
se solidifică.
Vaporizarea - este transformarea unui corp lichid în corp gazos, prin încălzire (absoarbe
căldura).
Exemplu: apa încălzită la 100°C la presiunea atmosferică se transformă în vapori (gaz).
Vaporizarea are loc în toată masa lichidului în timpul fierberii.
Evaporarea - este transformarea unui lichid în vapori, numai la suprafaţa lui, la orice
temperatură sub temperatura de fierbere (absoarbe căldură din mediul înconjurător).
Exemplu: Aşa se explică uscarea străzilor după ploaie, uscarea rufelor spălate etc. Căldura
necesară evaporării apei (lichidului) - aceeaşi ca şi în cazul fierberii - se ia din mediul
înconjurător sau din căldura lichidului (apei) respectiv, a cărui temperatură scade. De aceea,
după baie, simţim răcoare din cauza apei rămase pe corp, care se evaporă, absorbind căldura
corpului.
Condensarea - este transformarea unui corp gazos în corp lichid, prin răcire (cedează
căldura).
răcire sub temperatura de saturaţie
Exemplu: vaporii de apă, prin condensează, transformându-se în apă (condensat).
Sublimarea - este transformarea unui corp solid în corp gazos direct, fără a mai trece prin
faza lichidă, absorbind căldura din jur.
Exemplu: Gheaţa îşi reduce în timp dimensiunea până dispare complet; s-a transformat în
vapori de apă.
Desublimarea - este transformarea unui corp gazos în corp solid, direct, fără a mai trece prin
faza lichidă, cedând căldura.
Fig.1.4. Transformările de stare ale corpurilor

Exemplu: în dimineţile de iarnă, după nopţi friguroase, găsim geamurile de la case,
maşini etc. acoperite de gheaţă provenită din vaporii de apă din atmosferă.
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Calefacţia - este vaporizarea intensă, la suprafaţă, a apei, când aceasta se află în vecinătatea
unui corp încins. Datorită vaporizării, apa nu poate lua contact direct cu corpul din cauza
stratului de abur ce se interpune între corp şi lichid. Spre exemplu, apare când cazanul a
rămas fără apă şi fochistul alimentează cazanul cu apă, care ajunge la tubul focar, sau în
ţevile supraîncălzite.
1.2.7. Legile fierberii
Prin fierbere, se înţelege transformarea unui lichid în vapori (gaze) în toată masa sa.
Lichidele se transformă în gaze după următoarele trei legi:
La aceeaşi presiune, fiecare lichid fierbe la aceeaşi temperatură. Temperatura la care fierbe
lichidul la presiunea respectivă se numeşte temperatura de fierbere sau de saturaţie.
Exemplu: la presiunea atmosferică apa fierbe la 100°C, mercurul la 357°C, alcoolul la
78°C. La înălţimea de 3000 m şi p = 425 mm Hg apa fierbe la 90°C, iar la p = 2 bar apa fierbe
la 133°C etc.
În literatura de specialitate se semnalează că apa, care nu conţine aer, fierbe la
temperaturi superioare (până la 140°C, la presiunea normală), iar vaporii se formează brusc,
generând explozii periculoase. Pentru a înlătura această eventualitate se introduc în apă bule
de aer sau "pietricele de fiert" cu muchii ascuţite.
Dacă presiunea rămâne constantă, atunci şi temperatura rămâne constantă în tot timpul
fierberii, indiferent de intensitatea focului. Căldura cedată în timpul fierberii transformă apa în
abur. Căldura necesară unui kg de lichid încălzit la temperatura de vaporizare (fierbere) pentru
a se transforma integral în vapori, la aceeaşi presiune, se numeşte căldura latentă de
vaporizare. Se simbolizează cu litera r şi se măsoară în kcal/kg.
Căldura latentă de vaporizare a apei la presiunea atmosferică este r = 539 kcal/kg, fiind
foarte mare comparativ cu a altor lichide.
Aşa cum rezultă din tab.1.4., căldura latentă de vaporizare r scade cu creşterea presiunii,
de la 539 kgf/kg la presiunea atmosferică, la 0 la p = 225 bar.
Cu cât creşte presiunea cu atât creşte temperatura de saturaţie (de fierbere), aşa cum se
arată în diagrama 1.1. şi tabelul 1.4.
Entalpia - Cantitatea de căldură conţinută într-un kg de apă sau abur se numeşte entalpie şi se
măsoară în kcal/kg. Se simbolizează cu litera i, respectiv cu i' pentru apă şi i" pentru abur.
Exemplu: Pentru a încălzi un kg de apă (m = 1 kg, c = 1 kcal/kg grad) de la o temperatura
t1(în °C) la o temperatură t2 (în °C), este necesară o cantitate de căldură (în kcal):
q = m x c (t2 - t1) = t2 - t1
Deci, pentru a încălzi un kg de apă la presiunea atmosferică de la 20 °C (temperatura
ambiantă) la 100 °C (temperatura de fierbere sau de saturaţie) este necesară o cantitate de
căldură q = 100 - 20 = 80 kcal, iar dacă o încălzim de la 0 °C la 100 °C este necesară o
cantitate de căldură q = 100 kcal, care este de fapt entalpia apei la 100 °C (i 1 = 100 kcal/kg).
Între 0° - 100°C, cantitatea de căldură conţinută de apă este egală, numeric cu
temperatura apei.
În continuare, ca să transformăm un kg de apă, la presiunea atmosferică şi temperatura
de 100 °C, în abur, la aceeaşi presiune şi temperatură este necesară o cantitate de căldură
egală cu căldura latentă de vaporizare (r = 539 kcal/kg), deci entalpia aburului la 100 °C şi
presiunea atmosferică este i" = 100+539 = 639 kcal/kg

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Menţionăm că, prin transformarea apei în abur, acesta îşi măreşte volumul de circa
1700 ori faţă de volumul apei din care a provenit. Un kg de apă ocupă un volum de 1 dm 3.
Acelaşi kg de apă, transformat în abur la presiunea atmosferică, ocupă un volum de 1673
dm3
Diagrama 1.1. Variaţia în funcţie de presiune a:
- temperaturii de saturaţie (de fierbere) a apei (curba de echilibru a apei cu vaporii săi)-curba 1
- entalpiei (conţinutului de căldură) a aburului i" - curba 2
Având în vedere pierderile, 1kg abur este produs de 1,1 - 1,2 kg apă. În tabelul 1.4.
sunt trecute, după măsurători şi calcule specifice: temperatura de fierbere ts, căldura de
vaporizare r, entalpia apei i', entalpia aburului saturat i", entalpia aburului supraîncălzit (acesta
la diverse temperaturi) i", toate funcţie de presiunea p. în diagrama 1.1. este trecută variaţia
temperaturii de saturaţie ts şi a entalpiei, funcţie de presiune p.
În tab.1.4. se observă că entalpia aburului saturat i", la orice presiune, este egală cu entalpia
apei i' + căldura latentă de vaporizare r la presiunea respectivă: i" = i1 + r1.
Pr Temp Căldur Entalpi Entalpie Entalpia aburul (i") aburului supraîncălzit

esiu . de ă e apă abur a la
ne fierbe latentă (i') saturat
(P) re de (i")
vaporiz
are (i)
250 °C 300 °C 400 °C 500 °C
bar °C kcal/kg kcal kcal/kg kcal/kg kcal/kg kcal/kg kcal/kg

/kg
0 100 539 100 639 710 758 762 833
0,7 115 529 115 644 - - - -
1 120 526 120 646 709.9 757.5 782.2 832.4
2 133 517 133 651 708.8 757.2 781.8 832.1
3 143 510 143 653 707.4 756.4 781.4 831.9
4 151 503 152 656 706.1 750.2 781.1 831.6
5 158 498 159 658 705.8 755.7 780.7 831.4
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
6 164 494 166 659 705 755.1 780.3 831.1
8 174 485 176 662 703.5 754.1 779.5 830.5
10 183 478 185 664 702 753 778 830
13 194 469 -37 666 699 751.5 777.5 829.3
15 200 463 204 667 697 750.5 776.7 828.8
20 214 449 218 668 693.2 748 774.7 827.4
40 250 409 260 669 670 737.1 766.5 822.1
50 263 394 275 667 667 732 762 819
100 311 315 335 650 651 697 737 805
150 341 240 384 623 622 647 710 790
200 365 150 431 582 583 612 676 776
Tab.1.4. Caracteristicile apei, aburului saturat şi supraîncălzit
1.3. Apa caldă, apa fierbinte, aburul, precum şi proprietăţile lor
1.3.1. Caracteristicile principale ale apei şi aburului

Analizând diagrama 1.1. şi tabelul 1.4. se observă că:
- Temperatura apei şi aburului din cazan la nivelul apei sunt egale şi cresc odată cu
creşterea presiunii (curba 1).
Această creştere se opreşte la presiunea de 225 kgf/cm 2 = 221,36 bar, la care corespunde
temperatura t = 374,15 °C = 647,3 °K.
Acest punct k se numeşte punctul critic al apei, iar temperatura şi presiunea acestui punct
se numesc, temperatura respectiv presiunea critică a apei.
Pe măsură ce creşte temperatura apei, se măreşte volumul ei, şi densitatea apei scade. Dar
pe măsură ce creşte volumul apei, scade volumul aburului, pe care apa îl comprimă,
determinând creşterea densităţii lui.
Densitatea apei scăzând iar a aburului crescând, pe măsură ce creşte temperatura se
ajunge la situaţia că, în punctul critic, densitatea apei şi aburului devin egale, apa putând fi
considerată ca un abur foarte dens.
La presiunea critică, apa se transformă brusc în abur fără a-şi mări volumul şi fără a cere un
plus de căldură din exterior (în acest punct căldura latentă de vaporizare r = 0).
Din această cauză, circulaţia naturală a apei este practic imposibilă. De altfel, cazanele de
abur cu circulaţie naturală se construiesc până la presiunea de 180 bar.
La presiuni mai mari de 230 bar, deci peste punctul critic, apa se transformă direct în abur
supraîncălzit, fără a mai trece prin faza de abur saturat (aceste cazane se numesc cazane cu
evitarea domeniului vaporilor umezi).
- Entalpia (conţinutul de căldură) aburului - i" - creşte de la 639 kcal/kg la presiunea
atmosferică, atingând maximul la presiunea de 32 bar, când i" = 669,7 kcal/kg, după care scade
continuu ajungând ca la punctul critic (p = 225 kgf/cm 2) să fie i"= 505 kcal/kg (curba 2 din
diagramă şi col. 6 din tabel).
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
- Laminarea aburului - La circulaţia aburului prin conducte şi armături, datorită frecărilor
cu pereţii acestora, a schimbărilor de secţiune şi de direcţie, se produce o cădere a presiunii
aburului.
Prin laminare aburul saturat uscat cu p < 32 bar se supraîncălzeşte, iar cel cu p > 32 bar
devine mai întâi umed şi se supraîncălzeşte numai la căderi mari de presiune. Prin laminare
aburul umed se usucă şi pe urmă se supraîncălzeşte, în timpul laminării, entalpia vaporilor se
menţine constantă, iar presiunea se reduce.
- Temperatura apei şi aburului din cazan - fiind practic egale şi dependente numai de
presiune, cazanele de abur saturat se echipează numai cu manometre, nu şi cu termometre.
La cazanele de abur supraîncălzit şi la cazanele de apă caldă şi fierbinte, este necesară
montarea de termometre pe circuitul de abur supraîncălzit, respectiv pe circuitele de apă caldă
sau fierbinte.
1.3.2. Definiţii
Apa, prin încălzire, după cantitatea de căldură pe care o primeşte, se transformă în unul
din următoarele fluide încălzitoare:
Apa caldă - este apa care are temperatura maximă de 110°C şi este produsă de
cazanele de apă caldă sau în schimbătoarele de căldură (boilere sau aparate contracurent) ca
agent secundar, agentul primar fiind apa caldă, apa fierbinte sau aburul. Serveşte la încălzirea
clădirilor, a apei calde menajere, în scopuri tehnologice etc.
Apa fierbinte este apa care are temperatura de 110°-150 °C şi chiar mai mult. Este
produsă de cazane de apă fierbinte (C5D, CAF etc.) şi se foloseşte la termoficare sau în
scopuri tehnologice.
Aburul saturat umed - este aburul care mai este încă în contact cu apa din care a
provenit (aburul din cazan) şi care mai conţine picături de apă.
Titlul aburului este cantitatea de abur uscat în kg conţinut într-un kg de abur umed şi se
notează cu x.
Umiditatea aburului este cantitatea de apă în kg conţinută într-un kg de abur umed şi este
egală cu 1 - x.
Exemplu: Dacă într-un kg de abur umed se află 0,915 kg abur saturat uscat, titlul acestui
abur este x = 0,915 sau în procente x = 91,5%, iar umiditatea 1 -0,915 = 0,085, sau în procente
8,5%.
Aburul saturat umed se produce în cazane de joasă presiune sau medie presiune (cu
presiune sub sau peste 0,5 bar) şi se foloseşte obişnuit ca abur tehnologic sau pentru încălzire.
El conţine cu atât mai multă umiditate (deci este de calitate inferioară) cu cât nivelul apei
în cazan (la sticle de nivel) este mai ridicat.
Abur saturat uscat - este aburul care nu mai conţine picături de apă. Are titlul x = 1 şi
umiditate egală cu 0.

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Abur supraîncălzit - provine din aburul umed care este trecut prin supraîncălzitor (la
cazanele care au supraîncălzitor) unde i se ridică temperatura, de la temperatura pe care o are
în cazan, la 250÷600 °C, presiunea rămânând aceeaşi. Prezintă următoarele avantaje:
- posedă, la aceeaşi presiune, o temperatură mai mare;
- un kg de abur supraîncălzit ocupă un volum mai mare decât un kg de abur saturat la
aceeaşi presiune;
- un m3 de abur supraîncălzit cântăreşte mai puţin decât un m 3 de abur saturat la aceeaşi
presiune;
- producerea de lucru mecanic în maşini sau turbine cu abur este mai ieftină decât cu abur
saturat;
- conţine mai multă căldură şi se poate transporta la distanţe mai mari, fără riscul de a se
condensa uşor.
Se foloseşte ca abur tehnologic, dar mai ales ca abur energetic, la turbinele ce produc
curent electric.
Condensat - este apa provenită prin răcirea aburului.

Exemplu: Să explicăm cu ajutorul diagramei 1.1. şi a tab. 1.4. cum se transformă apa în
abur şi aburul în apă - condensat - la un cazan cu presiunea p = 8 bar. Apa din cazan, la p = 8
bar şi temperatura sub cea de fierbere, dacă se încălzeşte până ajunge la t, = 174 °C
corespunzătoare presiunii de 8 bar, se transformă în abur, absorbind căldura latentă de
vaporizare r = 485 kcal/kg, corespunzătoare presiunii de 8 bar.
Invers, aburul din cazan la p= 8 bar, i" = 662 kcal/kg şi t = 174 °C dacă se răceşte puţin sub
ts= 174CC. se transformă în apă - condensat - eliberând căldura latentă de vaporizare r = 485
kcal/kg, condensatul rămânând cu 662 - 485 = 177 kcal/kg, cât are apa din cazan la p = 8 bar.
Scăzând presiunea, scade şi temperatura condensatului şi când presiunea ajunge la
presiunea atmosferică, temperatura apei - condensatului - ajunge la 100°C, când conţine 100
kcal/kg.
Această transformare se poate produce şi când variem presiunea, temperatura rămânând
constantă.
Condensatul trebuie recuperat şi folosit integral deoarece este cea mai bună apă pentru
alimentarea cazanului întrucât:
- are temperatură ridicată (90 - 95°C) care ridică temperatura apei de adaos
şi micşorează consumul de combustibil (măreşte randamentul);
- micşorează consumul de apă de adaos tratată;
- nu conţine săruri minerale, deci nu depune piatră.
Aburul se clasifică si în funcție de diferite criterii.
După presiune:
După valoarea presiunii, se deosebește:
 abur pentru termoficare, cu presiunea de 1,2 - 2,0 bar;
 abur de presiune joasă (până la 15 bar), utilizat în scopuri tehnologice și uneori în
instalații de încălzire;
 abur de presiune medie (15 - 80 bar), folosit în turbine de parametri medii;
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
 abur de presiune înaltă (80 - 221 bar), folosit în turbine de putere mare;
 abur de presiune supracritică (peste 221 bar), folosit în turbine de foarte mare putere.
După proveniență
După proveniență, aburul poate fi:
 abur proaspăt (sau viu), abur adus direct de la generator la utilizator, fără să fi fost utilizat
în alt agregat și fără să fi suferit vreo reducere de presiune și temperatură;
 abur derivat (sau prelevat), abur care a fost utilizat parțial într-o mașină și apoi derivat
pentru alte scopuri;
 abur uzat, abur evacuat din turbină după utilizarea totală;
abur laminat, abur căruia i s-a redus presiunea fără producere de lucru mecanic.
Aburul derivat și cel uzat mai este utilizat în scopuri tehnologice sau pentru termoficare. Dacă
se pune problema ca o turbină să alimenteze cu abur un proces tehnologic sau termoficarea,
aburul este prelevat (la turbinele cu condensație) respectiv evacuat (la turbinele cu
contrapresiune) la parametrii necesari procesului, respectiv termoficării.
Circulaţia fluidelor prin conducte - De regulă, fluidele (apa, aburul, condensatul,

combustibilul lichid sau gazos etc) circulă prin conducte sub acţiunea presiunii.
De-a lungul conductelor, din cauza frecărilor cu pereţii cu asperităţi ai conductelor,
schimbărilor de direcţie, ramificaţiilor, strangulărilor, trecerii prin robinete etc, se produc căderi
de presiune prin rezistenţa pe care acestea o opun curgerii.
Căderea de presiune creşte cu lungimea conductei şi scade cu creşterea diametrului ei.
De aceea, circulaţia fluidelor la distanţe mari, se poate face numai cu staţii de pompare
intermediare, care readuc presiunea fluidelor respective la valoarea iniţială.
Robinetele cu cep şi robinetele cu ventil opun o mai mare rezistenţă la curgerea fluidelor
şi deci o cădere de presiune mai mare decât robinetele cu sertar (vane) sau cu sferă.
Se recomandă ca robinetele cu sertar (vane) sau sferă să fie folosite ca robinete
principale de abur, pe conducta de alimentare cu apă şi oriunde este necesar, ca presiunea să
scadă mai puţin.
La variaţia secţiunii unei conducte apar variaţii de viteză ale fluidului, care produc
modificări locale ale presiunii. Astfel, în ajutajele convergente ale conductei, presiunea fluidului
scade, iar viteza creşte, în timp ce în porţiunile divergente, presiunea creşte, iar viteza scade.
1.4. Tehnologia materialelor

1.4.1. Materiale folosite la construcţia cazanelor, tipuri de îmbinări
Materialele metalice folosite în construcţia, montarea şi repararea cazanelor, trebuie să

corespundă condiţiilor tehnice de recepţie şi marcare prevăzute de standardele naţionale sau
standardele producătorilor.
Materialele de adaos folosite la sudare trebuie să fie astfel alese încât să corespundă
materialului de bază, procedeului de sudare şi să se asigure îmbinării sudate caracteristici
mecanice şi tehnologice cel puţin egale cu cele minime prevăzute pentru metalul de bază în
standardul de produs.
Materialele de adaos trebuie să fie însoţite de certificate de inspecţie emise de
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
producător conform prevederilor SR EN 10204.
În cazul în care producătorul de materiale aplică un sistem al calităţii corespunzător,
certificat de un organism notificat care a efectuat şi o evaluare specială pentru materiale, se
presupune că certificatele emise de producător atestă conformitatea cu cerinţele prevăzute la
acest punct.
Producătorii de materiale (interni sau externi) trebuie să fie certificaţi de un organism
notificat care a efectuat o evaluare specială pentru materiale şi produse metalice, astfel încât
certificatele emise să ateste conformitatea cu cerinţele prevăzute.
Materialele produse în ţară pot fi utilizate dacă satisfac cerinţele specifice prevăzute în
prescripţiile tehnice aplicabile, în vigoare la data fabricării.
Materialele provenite din import se pot utiliza pe baza standardului de produs şi a
condiţiilor tehnice privind recepţia, marcarea, livrarea şi documentele de
garanţie prevăzute de legislaţia din ţara de provenienţă a producătorului şi/sau condiţiilor
specifice prevăzute de proiect.
Oţelurile utilizate, sunt definite conform SR EN 10020.
Materialele trebuie să fie însoţite de certificate de inspecţie, conform prevederilor SR EN
10204.
Table de oţel
La temperaturi de calcul de la 60°C până la 200°C inclusiv, tablele vor avea garantată
prin standardul de produs limita de curgere la cald la temperatura respectivă sau la una
superioară.
Pentru tablele utilizate la execuţia elementelor a căror temperatură de calcul este peste 200°C,
se va garanta prin certificatul de calitate valoarea limitei de curgere la cald pentru temperatura
de calcul sau pentru o temperatură de încercare prevăzută prin standardul de produs
superioară temperaturii de calcul. Funcţie de temperatura de calcul, după caz, se vor folosi
oţeluri la care standardele de produs prevăd şi garantează rezistenţa tehnică de durată şi limita
tehnică de fluaj.
Prin „standarde de produs” se înţeleg standardele naţionale sau standardele
producătorului care stabilesc condiţiile tehnice, regulile pentru verificarea calităţii, marcarea,
livrarea şi documentele pentru materialul sau produsul siderurgic respectiv (table, ţevi etc.).
Tamburii (virolele), fundurile, plăcile tubulare, capacele plane, tuburile focare, etc, se
execută din tablă de oţel carbon, slab şi mediu aliat, K 410, K 460, K 510, având compoziţia
chimică, calităţile, certificatele de calitate şi marcajele conform STAS 2883/3, grosimea şi
calitatea acestora fiind fixate de proiectant, în funcţie de parametrii cazanului (debit, presiune,
temperatură).
Pe fiecare element de cazan după trasarea conform desenului, se reproduce marcajul
înscris pe materialul respectiv de uzina siderurgică furnizoare.
Tăierea tablelor se face prin mijloace mecanice sau termice.
Forma tablelor se dă prin vălţuire sau presare la cald sau la rece.
Ţevile de oţel carbon şi aliat trebuie să corespundă prevederilor STAS 8184 şi 3478 şi
să aibă marcajele şi certificatele de calitate corespunzătoare. Se realizează din OLT 35K , OLT
45K sau din alte oţeluri aliate sau înalt aliate, conform proiectului.
Ţevile pot fi îndoite la cald sau la rece.
Şuruburile şi piuliţele se execută din oţeluri conform STAS 11290.
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Până în anii ’40 asamblarea tablelor se făcea numai prin nituire.
În prezent, asamblarea se face prin sudură, conform unor tehnologii de sudare elaborate
pe baza procedurilor de sudare omologate.
Detaliile îmbinărilor sudate (forma şi dimensiunile), volumul de control nedistructiv în
procente, sunt indicate în desenul tip de ansamblu.
Sudura tablelor poate fi cap la cap sau de colţ.
Sudurile se execută numai de catre sudori autorizati ISCIR.
Sudura poate fi manuală, semiautomată sau atomată.
Materialele de adaos trebuie să fie însoţite de cerfificate de calitate tip 2.2 SREN 10204.
Ţevile se prind în placa tubulară din focar prin mandrinare şi bercluire, iar camera de fum
prin evazare
În prezent s-a generalizat prinderea ţevilor în tambur sau în plăcile tubulare prin
mandrinare-sudură. Toate sudurile, atât la table cât şi la ţevi, trebuie să fie poansonate cu
poansonul propriu de către sudorul care le-a executat.
Pentru verificarea deplasării elementelor de cazan datorită dilatării termice se montează
indicatoare (repere) de deplasare.
1.4.2. Tratamentul termic
Pentru eliminarea tensiunilor interne care apar în urma formării la cald sau la rece şi a
sudurii, în unele elemente de cazan, acestea se supun unui tratament termic de refacere a
structurii iniţiale ( normalizare, îmbunătăţire, detensionare, etc.). Aceasta se realizează prin
încălzirea într-un cuptor şi menţinerea la o temperatură constantă, pentru o perioadă de timp
specificată, a întregului element sau succesiv a părţilor componente.
1.4.3. Verificarea sudurilor
Se face vizual şi prin :
 încercări nedistructive :
o control cu raze X sau Y
o lichide penetrante
o pulberi magnetice
o ultrasunete.
 încercări distructive (efectuate pe probe):
o încercarea la tracţiune (a îmbinărilor sudate şi a materialului depus)
o încercări la îndoire;
o încercări la încovoiere ( prin şoc – rezilienţă)
 analize macro şi microscopice
 măsurarea durităţii
 încercarea la presiune hidraulică.
1.4.4. Cartea cazanului

Odată cu cazanul, constructorul expediază la beneficiar Cartea cazanului ce conţine
instrucţiuni privind montarea, exploatarea şi întreţinerea cazanului (pornirea, funcţionarea,
oprirea, revizia, conservarea etc).
1.4.5. Alte masuri

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
La terminarea construirii cazanului, se face proba de presiune, după care se pune placa
de timbru şi se emite declaratia de conformitate si celelalte documente, atestând prin aceasta
respectarea normativelor si standardelor specifice privind construcţia cazanului. Cazanele nu se
pot instala, monta şi repara decât de către agenti economici autorizati în acest scop de ISCIR.
Aceste unităţi trebuie să aibă sudori, precum şi ingineri sau tehnicieni – responsabili tehnici cu
sudura, responsabili cu supravegherea lucrarilor – autorizaţi de către ISCIR.
2. TIPURI DE CAZANE
2.1. Date generale
Se ştie că omul se simte bine când în locuinţă, la locul de lucru sau afară, temperatura
este între 18-25 °C. Sub această valoare începe să aibă senzaţia de frig, iar peste, senzaţia de
căldură mare.
Omul suportă greu temperaturile ridicate, pentru limitarea cărora se folosesc instalaţii de
climatizare, care asigură în locuinţe şi la locurile de muncă temperatura dorită.
Temperaturile scăzute sunt suportate şi mai greu de om. Pentru a creşte temperatura în
locuinţe sau la locul de muncă, omul a apelat la foc, folosind căldura degajată prin arderea
combustibilului pentru ridicarea temperaturii mediului din jur. La început s-a folosit numai
sistemul de încălzire locală făcându-se foc mai întâi în vatră, apoi la sobe, fiecare foc trebuind
să fie făcut, alimentat şi întreţinut individual.
După apariţia cazanelor de abur şi apoi a celor de apă caldă şi fierbinte, în prima
jumătate a secolului al XIX-lea, a început să se folosească din ce în ce mai mult încălzirea
centrală, mai întâi în locuinţe, apoi şi la locul de muncă. În anul 1825, Seguin a inventat
caloriferul.
Prin sistemul de încălzire centrală focul nu se mai face în fiecare încăpere ce trebuie
încălzită, ci într-un singur loc, pentru întreaga clădire sau chiar pentru mai multe clădiri, în
focarul cazanului. Asigurarea căldurii la locuinţe şi la locul de lucru este o necesitate deoarece
împiedică îmbolnăvirile şi permite desfăşurarea activităţilor productive.
În cele ce urmează vom descrie pe scurt, sistemele de încălzire centrală prin cazane.
În unele ţări, după primul război mondial, iar în ţara noastră după anul 1958, a început să
se răspândească sistemul de încălzire centrală prin termoficare, ce asigură agentul termic - apa
caldă - pentru cartiere şi chiar oraşe întregi.
De la cazan - sau de la punctul termic - agentul termic, apa caldă sau aburul, încărcat de
căldură, ajunge prin circulaţie naturală (prin gravitaţie sau termosifon) sau prin pompare, la
corpurile de încălzire (radiatoare etc.) din încăperi, unde cedează căldura aerului din jur.
Agentul termic se întoarce în cazan sau la punctul termic cu temperatură scăzută, unde
se încălzeşte din nou şi transportă căldura primită în încăperi.
Rezultă că, apa caldă (sau aburul) care circulă în instalaţiile de încălzire centrală, nu este
altceva decât un cărăuş care transportă căldura primită de la cazan sau punctul termic la
corpurile de încălzire, după care se înapoiază de unde a plecat, pentru a prelua o nouă
cantitate de căldură.
Corpurile de încălzire, montate obişnuit sub glaful ferestrelor, cedează căldura primită de
la agentul termic aerului din jur. Acesta se încălzeşte, devine mai uşor, se ridică, şi alt aer, mai
rece şi mai greu, îi ia locul. In acest mod, prin fenomenul de convecţie, se creează curenţi de
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
aer care răspândesc căldura în toată încăperea.
2.2. Definitii
Cazan cu circulaţie forţată - cazanul de abur sau de apă fierbinte în care circulaţia apei sau a
amestecului apă-abur se realizează cu ajutorul unei pompe;
Cazan cu circulaţie forţată unică - cazanul de abur sau de apă fierbinte în care apa străbate o
singură dată sistemul vaporizator, respectiv sistemul de încălzire, pentru a se transforma în
abur, respectiv în apă fierbinte;
Cazan cu circulaţie naturală - cazanul de abur sau de apă fierbinte în care circulaţia apei sau
a amestecului apă-abur se realizează ca urmare a diferenţelor de greutate specifică apărute
prin încălzire/vaporizare;
Cazan de abur - echipament sub presiune care produce abur utilizat în afara acestuia, folosind
căldura produsă prin arderea combustibililor, căldura recuperată din gazele fierbinţi rezultate
dintr-un proces tehnologic sau prin folosirea energiei electrice;
Cazan de apă fierbinte - echipament sub presiune care produce apă fierbinte care este
utilizată în afara acestuia, folosind căldura produsă prin arderea combustibililor, căldura
recuperată din gazele fierbinţi rezultate dintr-un proces tehnologic sau prin folosirea energiei
electrice;
Cazan de abur cu circulaţie forţată multiplă - cazanul de abur în care amestecul apă-abur
străbate de mai multe ori sistemul vaporizator pentru a se transforma integral în stare de vapori
cu ajutorul pompei de circulaţie;
Cazan diatermic - cazanul care foloseşte ca agent intermediar ulei, aburul fiind generat într-un
schimbător de căldură cu agent primar uleiul, iar secundar apa;
Cazan mobil - cazanul de abur sau de apă fierbinte instalat pe mijloace mobile, care prin
construcţie este destinat să funcţioneze în orice loc, inclusiv în timpul transportului;
Cazan recuperator - cazanul de abur sau de apă fierbinte care foloseşte căldura recuperată
din gazele fierbinţi rezultate dintr-un proces tehnologic;
Cazan stabil - cazanul de abur sau de apă fierbinte care prin construcţie este destinat să
funcţioneze pe o fundaţie fixă;
2.3. Clasificarea cazanelor

După pericolul pe care-l prezintă, cazanele se clasifică în cinci categorii de la A la E în
funcţie de valoarea indicelui de clasificare (i) şi de caracteristicile tehnice ale cazanului, conform
tabelului de mai jos:
Categoria
Indice de clasificare (i)/caracteristici tehnice
cazanului
A i > 150
B 75 < i ≤ 150
C 25 < i ≤ 75
D i ≤ 25
E Cazane de abur cu sau fără focar şi la care următoarele caracteristici
tehnice nu depăşesc limitele:
- presiune maximă: 10 bar;
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
- suprafaţa de încălzire: 2 m2;
- diametrul interior al tamburului: 400 mm;
- capacitatea: 100 l (conţinutul de apă până la nivelul maxim admisibil
al apei din cazan; în cazul în care nu se poate stabili cu exactitate
aceasta, se ia în considerare capacitatea întregului spaţiu sub
presiune al cazanului).
Indicele de clasificare se calculează cu relaţia:

i = V (Ts - 100ºC)
unde: i = indice de clasificare (fără unitate de măsură);
V = volumul de apă din cazanul de abur umplut cu 100 mm peste nivelul minim din tambur
sau volumul total de apă din cazanul de abur cu străbatere forţată, din cazanul de
apă fierbinte sau din economizorul independent, în m 3;
Ts = temperatura de saturaţie a aburului sau temperatura maximă a apei la cazanele de
apă fierbinte şi economizoarele independente, în ºC.
Din punct de vedere al supravegherii cazanelor în timpul exploatării, acestea se clasifică

în următoarele categorii:
a) cazane cu supraveghere în regim permanent - notate S0;
b) cazane cu supraveghere în regim nepermanent sau cu supraveghere periodică -
notate S1.
Cazanele care pot fi încadrate în categoria S1 sunt cazanele de abur având debitul maxim
10 t/h şi presiunea maximă 16 bar şi cazanele de apă fierbinte având debitul maxim 5 Gcal/h, la
care producătorul prevede acest lucru.
În funcţie de intervalele de timp maxime după care este obligatoriu ca operatorul să fie
prezent în centrala termică pentru efectuarea verificării instalaţiei (24 sau 72 de ore), regimurile
de funcţionare fără supraveghere permanentă sunt notate cu S1-Sp-24 şi, respectiv S1-Sp-72.
Cazanele menţionate mai jos intră în categoria de clasificare D, indiferent de rezultatul
calculului efectuat pentru stabilirea categoriei de clasificare:
a) cazanele cu ţevi de fum (ignitubulare) a căror suprafaţă de încălzire este construită
numai din ţevi cu diametrul exterior de cel mult 102 mm şi care îndeplinesc următoarele condiţii:
1) suprafaţa de încălzire este de cel mult 30 m2;
2) conţinutul de apă este de cel mult 50 l/m2 suprafaţă de încălzire;
3) presiunea nominală este de cel mult 6 bar.
b) cazanele ignitubulare verticale la care plăcile tubulare inferioare sunt neglijabile ca
suprafeţe de încălzire faţă de suprafaţa ţevilor de fum;
c) cazanele acvatubulare cu suprafaţa de încălzire de cel mult 50 m 2 şi presiunea nominală
de cel mult 6 bar, construite din ţevi cu diametrul exterior de cel mult 51 mm şi colectoare cu
diametrul exterior de cel mult 100 mm.
Din punct de vedere al fluidului folosit:

- cazane cu apă;
- cazane cu alte fluide decât apă (difil, difenil, uleiuri, soluţii amoniacale).

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Din punct de vedere al fluidului produs
- cazane de apă caldă (cu temperatura de maximum 110°C), practic maximum 95°C;
- cazane de apă fierbinte (cu temperatura între 110-150 °C);
- cazane de abur saturat;
- cazane de abur supraîncălzit.
După destinaţia agentului termic produs:

- cazane de încălzire centrală;
- cazane de termoficare;
- cazane pentru abur tehnologic;
- cazane energetice.
După presiunea din cazan:

- cazane de joasă presiune (cu presiunea de maximum 0,5 bar, sau temperatura de
maximum 110°C);
- cazane de medie presiune (cu presiunea peste 0,5 bar, sau temperatura peste 110°C).
Se mai foloseşte şi noţiunea de cazane de înaltă presiune, când presiunea este mai mare
de 64 bar. Şi acestea sunt deservite tot de fochişti de medie presiune, neexistând fochişti de
înaltă presiune.
Din punct de vedere constructiv:

- cazane ignitubulare, la care focul circulă prin ţevi şi apa în exteriorul ţevilor. Sunt cazane cu
volum mare de apă;
- cazane acvatubulare, la care apa circulă prin ţevi şi focul în exteriorul ţevilor. Sunt cazane
cu volum mic de apă;
- cazane speciale sau rapide, la care circulaţia apei în cazan se face cu ajutorul pompelor de
presiune (circulaţie forţată). Sunt cazane cu volum foarte mic de apă.
După combustibilul folosit:

- cazane pentru combustibil solid;
- cazane pentru combustibil lichid;
- cazane pentru combustibil gazos;
- cazane pentru combustibil mixt;
- cazane recuperatoare (care folosesc căldura rezultată din procese tehnologice).
După tirajul cazanului:

- cazane cu tiraj natural;
- cazane cu tiraj artificial sau forţat.
După circulaţia apei în cazan:

- cazane cu circulaţie naturală (prin gravitaţie sau termosifon);
- cazane cu circulaţie forţată (cu pompe).

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
După modul de deservire:
- cazane cu deservire manuală;
- cazane automatizate(conduse pe calculator).
După poziţia tamburului:

- cazane orizontale;
- cazane verticale.
După modul de fixare:

- cazane stabile (montate pe fundaţie);
- cazane mobile (montate pe şasiuri mobile);
- cazane semistabile (montate pe şasiuri mobile, dar care nu pot funcţiona în timpul deplasării).
După numărul drumurilor de foc şi de gaze arse:

- cazane cu 1, 2, 3, 4 sau 5 drumuri de foc şi de gaze arse.
După locul de amplasare:

- cazane amplasate în centrale termice;
- cazane funcţionând în aer liber.
2.4. Parametrii si principalele tipuri de cazane
2.4.1. Parametrii şi caracteristicile cazanelor

În cele ce urmează se definesc principalii parametri ai cazanelor, unităţile de măsură uzuale,
precum şi domeniul în care se pot încadra cazanele din exploatare.
Dintre aceştia, suprafaţa de încălzire, presiunea maxim admisă şi debitul de abur al
cazanului sunt trecute pe placa de timbru.
2.4.1.1. Suprafaţa de încălzire - este partea metalică a cazanului care, pe o parte este în
contact cu apa, iar pe cealaltă, cu focul sau gazele arse.
Se măsoară în m2 şi variază între 1 ÷ 5000 m2 şi chiar mai mult.
Fochistul trebuie să cunoască ce părţi ale cazanului formează suprafaţa de încălzire pentru a
le menţine permanent curate, fără depuneri de piatră sau funingine, deoarece prin acestea se
transmite căldura de la foc la apă.
2.4.1.2. Presiunea maxim admisă - este cea mai mare presiune admisă în exploatarea
cazanului respectiv şi este stabilită de proiectantul cazanului. Se măsoară în bar (kgf/cm 2) sau
MPa şi poate fi între 0,1 şi 225 bar, şi chiar mai mult.
2.4.1.3. Presiunea nominală a aburului - este presiunea maximă a aburului la ieşirea din
robinetul principal de abur, în condiţiile debitului şi temperaturii nominale. Se măsoară în bar.
Este puţin mai mică decât presiunea maxim admisă.
2.4.1.4. Presiunea minimă a apei fierbinţi este presiunea care corespunde unei temperaturi
de saturaţie mai mare cu cel puţin 20°C decât temperatura apei fierbinţi.
2.4.1.5. Debitul specific - este cantitatea de abur pe care o poate dezvolta, în medie, un m 2
din suprafaţa de încălzire, într-o oră. Se măsoară în kg abur/m 2 h şi poate fi între 10 şi 600 kg
abur/m2 h.
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
2.4.1.6. Debitul nominal - este cantitatea maximă de abur pe care o poate debita în mod
continuu, un cazan într-o oră, la presiunea şi temperatura nominală. Se măsoară în tone de
abur/h şi este cuprins în domeniul 0,1-4500 tone abur/
h şi chiar mai mult.
La cazanele de apă caldă şi la cazanele de apă fierbinte se specifică debitul caloric.
2.4.1.7. Debitul nominal caloric al unui cazan de apă fierbinte, de apă caldă sau de abur,
este cantitatea maximă continuă de căldură preluată de apa fierbinte, de apa caldă sau de
abur, în unitatea de tip, la temperatura maximă a apei calde, apei fierbinţi sau a aburului. Se
măsoară în kcal/h sau Gcal/h.
În prezent, în locul unităţilor de măsură de mai sus se dau puterile termice ale cazanelor, în
kW sau MW, ştiind că 1 kW= 860 kcal, iar 1 MW = 1000 kW = 860.000 kcal/h.
2.4.1.8. Debitul minim - este debitul cel mai mic pe care îl poate da un cazan la presiunea
nominală, debit sub care nu trebuie să funcţioneze, deoarece circulaţia apei în ţevi este redusă
şi acestea se pot arde. Este de 30÷40% din debitul nominal.
2.4.1.9. Debitul minim reglat este debitul minim continuu de abur pe care cazanul trebuie
să-l asigure la presiunea şi temperatura nominală a aburului.
2.4.1.10. Debitul de vârf - este cel mai mare debit de abur ce poate fi produs de cazan, la
solicitare maximă, timp de maximum 30 minute. Este de regulă cu 10% mai mare decât debitul
nominal.
2.4.1.11. Debitul optim - este debitul la care 1 kg de abur se obţine cu
minimum de combustibil consumat. Este de cea. 80% din debitul nominal.
2.4.1.12. Temperatura aburului supraîncălzit - este temperatura aburului la ieşirea din
supraîncălzitor, fiind cuprinsă între 250 şi 650 °C.
2.4.1.13. Temperatura maximă a apei fierbinţi este temperatura cea mai mare cu care apa
fierbinte iese prin robinetul principal al cazanului (la noi t = 150÷170 °C).
2.4.1.14. Temperatura minimă a apei fierbinţi este temperatura cea mai mică cu care apa
intră în cazan.
2.4.1.15. Randamentul cazanului - indică ce parte din căldura dezvoltată în focar prin
arderea combustibilului se transmite (util) apei din cazan, restul reprezentând pierderi. Este
cuprins, de regulă, între 60 şi 95% (0,6-0,95).
Exemplu: Parametrii cei mai înalţi atinşi la cazanele construite până în prezent sunt:
- în ţară: cazanul C 1035, tip Benson, construit la Vulcan şi montat la termocentralele de la
Rovinari şi Turceni, având debitul de 1035 tone abur pe oră, presiunea maximă de 192 bar,
temperatura aburului supraîncălzit de 540 °C şi cazanul Benson de la termocentrala Işalniţa de
510 t/h, pmax= 211 bar. şi t = 540 °C.
- în occident: s-au construit unele cazane cu debite de 4500 tone abur pe oră, altele cu
presiuni maxime de 350 bar (deci peste punctul critic), iar altele cu temperatura aburului
supraîncălzit de 650 °C.
2.4.2. Principalele tipuri constructive de cazane

Cazanele de abur se împart în 3 mari categorii: cazane ignitubulare, cazane acvatubulare şi
cazane speciale.
1. Cazane ignitubulare
La aceste cazane, focul circulă prin ţevi, iar apa prin exteriorul ţevilor.
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Sunt cazane cu volum mare de apă, construite, obişnuit, pentru debite şi presiuni mici
(debitul maxim 4 t/h, presiunea maximă 20 bar, mai rar peste).
Cele mai multe cazane ignitubulare se compun dintr-un tambur cilindric orizontal (sunt şi
cazane cu tamburul aşezat vertical, denumite cazane verticale), în care se găseşte apă până la
nivelul indicat de sticlele de nivel, deasupra acesteia fiind spaţiul de abur.
Aproape de capete, au câte o placă tubulară (la unele, placa tubulară din spate este
înlocuită cu o cameră de fum pentru întoarcerea gazelor arse).
Între cele două plăci tubulare se montează un tub de flacără, neted sau ondulat (cu două dopuri
fuzibile în partea de sus) şi o serie de ţevi de fum.
Suprafaţa de încălzire a cazanelor ignitubulare se compune din suprafaţa tubului focar, a ţevilor
de fum, a plăcilor tubulare, şi, la unele, din partea inferioară a tamburului.
2. Cazane acvatubulare
Cazanele acvatubulare sunt cazane la care apa circulă prin ţevi, iar focul şi gazele arse - prin
exteriorul ţevilor, deci invers decât la cazanele ignitubulare. Cazanele acvatubulare prezintă,
faţă de cele ignitubulare, următoarele avantaje:
- se pot construi pentru suprafeţe de încălzire, debite de abur, debite specifice de abur şi
presiuni mult mai mari;
- pentru acelaşi debit, consumul de metal este mai mic;
- sunt cazane cu volum mic de apă, deci se pot pune în funcţiune în timp scurt şi prezintă un
pericol mai mic, în caz de explozie;
- au randamente mai mari, deservire şi reparare mai uşoare;
- pe când cazanele ignitubulare se construiesc pentru debite de 0,2 – 4 şi presiuni de 4 - 20 bar,
cazanele acvatubulare se construiesc pentru debite de 6,5 - 1000 t/h şi presiuni de 8 - 200 bar
(mai rar, în afara acestor domenii);
- cazanele acvatubulare nu au dopuri fuzibile.
3. Cazane energetice
Sunt cazane care funcţionează în cele două tipuri de centrale electrice:
 CTE - centrale termo-electrice (de condensaţi), în care aburul produs de cazane este
trimis în întregime în turbinele cu abur care antrenează generatoarele electrice, producând
energie electrică (curent electric). La ieşirea din turbine, aburul are o presiune foarte mică, 0,03
÷ 0,04 bar şi o temperatură de circa 25 °C. El este trimis în condensatoare, unde este răcit prin
folosirea unei mari cantităţi de apă de răcire, condensul rezultat intrând din nou în cazan , ca
apă de alimentare.
 CET - centrale electrice de termoficare. Şi aici aburul produs de cazane este trimis în
turbinele de abur care produc energie electrică, dar, din turbine o parte din abur este prelevat la
o temperatură de 200- 250 °C, fiind folosit pentru a produce apă fierbinte pentru termoficare.
Căldura pe care o conţine aburul prelevat este cedată apei într-un schimbător de căldură
(boiler), numit schimbător de căldură de bază.
Condensul rezultat este folosit ca apă de alimentare pentru cazane. Deci în CET, spre
deosebire de CTE, aburul din cazane produce şi energie electrică şi energie termică pentru
încălzirea prin termoficare a locuinţelor.
Modul de folosire a aburului în cele două tipuri de centrale, face ca randamentul global în
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
CET să fie mai mare decât în CTE, deci o funcţionare mai economică a CET.
În CET, pe lângă cazanele de abur menţionate mai sus, sunt montate şi cazane de apă fierbinte
- CAF - care produc numai apă fierbinte cu temperatura de 110 ÷ 150°C, pentru termoficare.
Acestea sunt utilizate pentru a satisface necesarul de căldură pentru termoficare în perioadele
de vârf (iarna), când nu este suficientă căldura obţinută din aburul prelevat de la prizele
turbinelor de abur.
4. Cazane de apă fierbinte

Sunt cazane care nu produc abur, ci apă fierbinte cu temperaturi între 110 ÷ 150 °C. Se
folosesc pentru încălziri centrale la ansambluri de locuinţe precum şi pentru încălziri industriale,
sere etc, iar cele mari, pentru încălzire prin termoficare.
Pentru ca apa să nu se transforme în abur la temperatura de peste 100°C, este necesar
ca tot timpul, presiunea în cazan să fie mai mare decât presiunea corespunzătoare temperaturii
de saturaţie (de fierbere) a apei la temperatura respectivă şi este indicată în tabelul 1.2. şi
diagrama 1.1.
Aceste cazane nu au în partea de sus spaţiu de abur şi nici sticle de nivel, atât cazanul,
cât şi întreaga instalaţie de încălzire pe care o deserveşte, fiind complet pline cu apă.
Debitul cazanului se măsoară în gigacalorii pe oră (1 Gcal = 1.000.000 kcal). Cazanele de apă
fierbinte pot fi:
- cazane mici de apă fierbinte, de 1, 2, 3 sau 5 Gcal/h, sau
- cazane mari de apă fierbinte, tip CAF .
5. Cazane rapide (speciale)

Circulaţia apei în interiorul tuturor cazanelor de abur descrise anterior se face pe cale
naturală, prin gravitaţie sau termosifon, realizată prin diferenţa de greutate dintre apa mai
rece (mai grea) şi apa mai caldă (mai uşoară) din interiorul cazanului (din apropierea părţilor
suprafeţei de încălzire, expusă temperaturii mai ridicate), apa rece împingând pe cea caldă şi
luându-i locul . Aşa cum s-a arătat anterior, cu cât viteza de circulaţie a apei în cazan este mai
mare , cu atât debitul specific (deci şi debitul nominal) de abur este mai mare.
Circulaţia naturală a apei în cazan este posibilă numai până la presiunea maximă de 180 bar,
după care, diferenţa de densitate scăzând proporţional cu creşterea presiunii (chiar dispărând
complet la presiunea critică), circulaţia naturală devine, practic, imposibilă.
Din această cauză, la presiuni mai ridicate, circulaţia apei în interiorul cazanului se face forţat,
cu ajutorul pompelor.
Cazanele cu circulaţie forţată sunt de două tipuri:
 cazane cu circulaţie forţată multiplă (La Mont, Velox);
 cazane cu circulaţie forţată unică, cunoscute şi sub numele de cazane cu străbatere forţată
(Benson, Sulzer).
Acestea sunt cazane cu debite şi presiuni mari.
Iniţial cazanele cu circulaţie forţată s-au construit pentru debite şi presiuni mici , dar
ulterior, s-a constatat că pot produce debite specifice de abur foarte mari, ceea , ce a motivat
studierea şi diversificarea lor.
Deasemeni, cazanele de abur se impart in:
• cazane de abur energetic;
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
• cazane de abur tehnologic.
Cazanele energetice sunt cazanele ce produc abur supraîncălzit, la o presiune mai
mare decât cea atmosferică şi o temperatură mai mare decât temperatura de saturaţie
corespunzătoare presiunii date.
Cazanele de abur tehnologic sunt cazane ce produc abur saturat destinat unui
consumator industrial. Aceste cazane au parametrii reduşi ( presiunea şi temperatura). Aburul
saturat produs are temperatura egală cu temperatura de saturaţie ( abur umed),
corespunzătoare presiunii nominale a cazanului.
Aceste cazane se folosesc în: industria uşoară, industria alimentară, industria
farmaceutică, industria chimică etc.
2.4.3. Descrierea principalelor tipuri constructive de cazane, Componente

a) Tamburul (T) – este un corp cilindric, având fundurile bombate, prevăzut cu guri de vizitare.
Tamburul are rol de rezervor permanent de apă pentru cazan dar aici are loc şi separarea
aburului de apă.
Apa este la partea inferioară a tamburului, iar aburul umed ocupă restul spaţiului din
tambur. De obicei la cazanele de abur, în interiorul tamburului se găseşte un separator de
picături care separă picăturile de apă antrenate de aburul umed şi la cca 200 mm sub nivelul
“0” al tamburului ( echivalent cu axa de simetrie al cilindrului) se află un colector pentru purja
continuă a cazanului prin care se elimină sărurile din apa din tambur, amplasat de-a lungul
tamburului. La 200 mm sub nivelul “0” este de regulă cea mai mare concentraţie de săruri în
apa cazanului.
b) Focarul (F) – este partea instalaţiei de cazan în care are loc arderea. Atât focarele
cazanelor cât şi arzătoarele sunt dimensionate în funcţie de tipul cazanului şi a combustibilului
folosit.
c) Sistemul vaporizator (SV)
Sistemul vaporizator sau vaporizatorul are rolul de a ridica temperatura emulsiei apă-abur de la
focul ce arde în focar, prin fenomenul de radiaţie. SV preia apa din colectoarele inferioare ale
cazanului, o încălzeşte, apoi apa ajunge din nou în tambur.
d) Economizorul (ECO)
Economizorul este construit din colectoare: intrare–ieşire, legate între ele prin serpentine
dispuse paralel.
Economizorul are rolul de a ridica temperatura apei de alimentare ce urmează să intre în
tambur, reducând totodată temperatura gazelor evacuate la coş. Deci, preia căldură din gazele
care sunt evacuate spre atmosferă.
e) Supraîncălzitor de abur (SÎ)
Supraîncălzitorul de abur are rolul de a ridica temperatura aburului până la valoarea de
utilizare, deci până la temperatura nominală de livrare spre consumator.
Este construit ca şi economizorul din serpentine legate în paralel la un colector intrare şi un
colector ieşire al aburului.
f) Preîncălzitor de aer (P.A.)
Aerul necesar arderii este aspirat din atmosferă de un ventilator şi încălzit într-un schimbător de
căldură numit preîncălzitor de aer. Astfel aerul intră în focarul cazanului cu o temperatură mai
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
mare, căldură, care a fost preluată de la gazele rezultate în urma arderii. În acest mod procesul
de ardere este îmbunătăţit, iar randamentul cazanului creşte, reducându-se căldura cu care
gazele sunt evacuate la coş, căldură care reprezintă cea mai mare pierdere pentru cazane.
Preîncălzitorul de aer este de obicei ultima suprafaţă de schimb de căldură a cazanului.
CAZANE DE ABUR
Schema generală a unui cazan de abur

T – tambur; 2 – ţevi coborâtoare; 3 – colectori inferiori; A – arzător; F – focar; SV – sistem vaporizator;
PA – preîncălzitor de aer; ECO – economizor EPA – electropompă de alimentare;
SÎ – supraîncălzitor de abur; VA – ventilator aer; VG – ventilator gaze arse;
g) Arzătorul (A)
Arzătorul serveşte la introducerea combustibilului în focarul cazanului, unde, are loc
arderea amestecului aer – combustibil.
Arzătorul trebuie să asigure următoarele condiţii:
• să asigure un amestec bun între combustibil şi aerul necesar arderii;
• să asigure aprinderea instantanee a combustibilului care se face cu un aprinzător
automat sau manual;
• să asigure arderea cu randament maxim al combustibilului;
• să-şi păstreze caracteristicile de funcţionare la orice sarcină a cazanului.
După modul în care se realizează circulaţia emulsia apă – abur în sistemul
vaporizator, cazanele sunt împărţite astfel:
• cazane cu circulaţie naturală;
• cazane cu circulaţie forţată:
- multiplă;
- cu străbatere unică;
• cazane speciale.
h) Cazane cu circulaţie naturală a apei
În figura de mai jos avem prezentat un cazan tipic cu circulaţie naturală.
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Apa de alimentare, prin intermediul electropompei de alimentare E.P.A. ajunge, după ce
trece prin economizorul cazanului, notat ECO, în tambur, notat în figură cu T.
Tamburul cazanului datorită volumului său asigură rezerva de apă a cazanului.
Tamburul este un corp cilindric, având fundurile bombate.
Din tamburul T apa coboară prin intermediul ţevilor coborâtoare 2, având densitatea ρc,
în colectorii inferiori notaţi cu 3.
Ţevile de urcare formează sistemul vaporizator notat SV. Datorită căldurii primite în
general prin radiaţie, apa din ţevile urcătoare SV se preîncălzeşte, ajunge la saturaţie şi apoi se
vaporizează.
Densitatea amestecului apă – abur scade pe măsură ce înălţimea H a ţevii de ecran
(SV) creşte, astfel ρu< ρc .
În continuare emulsia apă abur formată în SV ajunge în tambur. În tamburul T are loc
separarea aburului la partea sa superioară de unde prin ţevile culegătoare aburul umed (în
stare de saturaţie) intră în supraîncălzitorul de abur SÎ şi apoi la diverşi consumatori.
Schema de principiu a unui cazan cu circulaţie naturală a apei

Dn ; Pn ; Tn – parametrii nominali ai cazanului; E.P.A. - pompă alimentare; ECO. - economizor;
T. - tambur; C - colector; c - densitatea apei din ţevile coborâtoare; Dp - debitul de purjă;
v - densitatea apei (emulsiei apă – abur) în ţevile de urcare; p - presiunea din tambur;
qr - căldura primită prin radiaţie de la flacăra din focar.
La creşteri ale presiunii, diferenţa dintre densitatea apei şi densitatea aburului scade
astfel că la p = pcr = 225 ata cazanele cu circulaţie naturală a apei nu mai pot funcţiona.
Deci cazanele cu circulaţie naturală se construiesc la presiuni mai mici decât presiunea
critică 225 ata
În cursul de cazane o noţiune des întâlnită este cea de sistem vaporizator SV care se
compune din:
- tambur;
- ţevi coborâtoare;
- colectoare inferioare;
- ţevi ecran (urcătoare);
- colectoare superioare;
- tambur.
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Toate aceste elemente formează conturul de circulaţie. Ţevile de urcare formează
ecranele SV.
Datorită căldurii primite în general prin radiaţie, apa în ţevile coborâtoare se
supraîncălzeşte, ajunge la saturaţie şi apoi se vaporizează. Densitatea amestecului apă-abur
scade pe măsură ce înălţimea ţevii de ecran creşte, astfel: pv < pc
Considerăm un plan median la nivelul colectoarelor C.
presiunea în ţevile de coborâre: pc = p + pc · g · h
presiunea în ţevile urcătoare: pu = p + pu · g · h
unde: pu < pc
Presiunea de circulaţie este cauza micşorării agentului de răcire prin ţevile de ecran
(urcătoare). Cu cât presiunea este mai mare , cu atât viteza de circulaţie este mai mare şi
răcirea mai sigură.
ΔN creşte dacă: - p c ↑ creşte sau dacă - p u ↓ scade
Pentru mărirea cantităţii de abur prin ţevile de ecran ar trebui să ridicăm presiunea de
circulaţie.
La cazanele cu circulaţie naturală însă la creşterea presiunii peste anumite limite
diferenţa dintre densitatea apei din ţevile coborâtoare şi emulsia apă-abur din ţevile urcătoare
se micşorează astfel că la: p = pcr= 225 atm, pc~ pv , circulaţia se înrăutăţeşte şi cazanele nu
mai pot funcţiona. În practică, cazanele cu circulaţie naturală se construiesc să funcţioneze la o
presiune nominală de: 160 ÷ 170 atm.
i) Cazane cu circulaţie forţată multiplă a apei

Faţă de cazanele cu circulaţie naturală, cea prezentată în schema precedentă, la aceste
cazane în circuitul SV este inclusă o pompă de circulaţie. Deci circulaţia agentului în ţevile SV
este forţată şi asigurată de pompa de circulaţie PC.
Avantajul acestor cazane este faptul că tamburul poate fi aşezat la orice cotă, deci şi la
cota „zero”. Nici aceste tipuri de cazane nu pot funcţiona la presiunea critică deoarece când
presiunea creşte se înrăutăţeşte procesul de separare al bulelor de abur din apa din tambur.
Aceste cazane pot funcţiona până la presiuni de ≈ 200 atm.
Din ECO apa intră în tamburul T. Tamburul poate fi aşezat oriunde ( şi la cota 0) datorită
pompei de circulaţie. Din T, PC introduce apa la saturaţie în SV, realizat din două părţi: -
radiaţie şi convecţie.
Trecerea de la PC în SV se face prin colectorul C şi a diafragmei D. Rolul diafragmei D
este următorul:
a) alimentarea colectorului C cu apă se face prin 2-4 conducte; din C pleacă ţevile de
ecran foarte multe la număr. Trebuie prin fiecare ţeavă a SV să circule acelaşi debit
pentru a se răci.
b) de a distribui uniform apa în ţevile de ecran. Diafragmele sunt capete de ţevi a căror
diametru este variabil astfel încât debitul de apă prin ţevile SV să fie egal.
O problemă la aceste tipuri de cazane o prezintă PC care trebuie să aibă o construcţie

specială întrucât temperatura agentului vehiculat este temperatura de saturaţie din tambur.

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Tipul reprezentativ de cazan cu circulaţie forţată multiplă a apei; cazanul „la mont”
EPA – electropompă alimentare; P.A. – preîncălzitor aer; ECO – economizor; T – tambur; S – supraîncălzitor; SV
– sistem vaporizator; PC – pompă de circulaţie; C – colector; D – diafragmă
j) Cazane cu străbatere forţată unică

Aceste cazane nu au tambur.
Schema de principiu a unui cazan cu circulaţie străbatere forţată unică

Circulaţia agentului prin sistemul vaporizator se face forţat datorită pompei de alimentare.
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Amestecul apă-abur parcurge o singură dată circuitul SV.
Cazanele cu străbatere forţată unică pot funcţiona la orice presiune.
- subcritici: p < pcr < 255 ata
- supracritici: p > pcr > 225 ata
k) Cazane cu volum mare de apă

Sunt în general cazane industriale cu parametrii coborâți. Sunt de 3 tipuri:
a) cazane cu volum mare de apă cu tub de flacără
b) cazane cu volum mare de apă cu tub de flacără şi ţevi de fum
c) cazane combinate
Cazane cu tub de flacără
Schema de principiu a unui cazan cu tub de flacără
T- tambur; F – focar; TF – tub de flacără; D – dom; Dp – debit purjă
Aceste cazane se compun dintr-un tambur cu diametrul de 1,5 ÷ 2,5 m în care se

găseşte montat unul sau 2 tuburi de flacără.
Pentru mărirea suprafeţei de contact, deci a randamentului, aceste cazane se realizează
cu tubul de flacără cu pereţi ondulaţi .
Partea de început a tubului de flacără joacă rol de focar.
Sunt proiectate pentru funcţionarea pe combustibil lichid sau gazos.
Gazele de ardere trec prin interiorul tubului de flacără cedând căldură apei din tambur,
iar în partea finală, printr-un zid sunt dirijate în faţă printr-un canal de sub tambur 1, apoi prin
canalul de ducere 2 (tot sub tambur) sunt evacuate. Pentru îmbunătăţirea circulaţiei apei (sunt
tot cazane cu circulaţie naturală). T.F. se așează excentric, iar alimentarea cu apă se face prin
partea cu stratul mai gros de apă.
Sensul circulaţiei apei în jurul tamburului de flacără este cel indicat de săgeţi. Stratul
subţire de apă din stânga tamburului se încălzeşte mai repede, densitatea apei scade, cea din
stratul mai gros cu densitatea mai mare asigură circulaţia naturală. Aburul rezultat la partea
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
superioară a tamburului trece prin dom şi apoi la consumator. Domul are rolul de a reţine
picăturile de apă antrenate de abur. În dom sunt nişte jaluzele pentru a reţine picăturile de apă.
Dacă gazele de ardere la deplasarea lor din spate spre faţa cazanului nu se face prin
canalul 1 şi se face prin ţevi amplasate în volumul de apă al tamburului se obţine cazanul cu
T.F. şi ţevi de fum.
Caracteristicile cazanelor cu volum mare de apă:
a) sunt cazane industriale, servind desfăşurării diferitelor procese tehnologice (industria
petrolului, alimentară, uşoară).
b) produc abur saturat (p şi t coborâte).
c) consum mare de metal [ kg metal /tonă abur]
d) sunt capabile să preia şocurile de debit cerute de consumator ( consumatorul industrial

necesită un debit abur cu o variaţie mare în timp). Explicaţia rezidă în aceia că volumul mare de
apă este în acelaşi timp şi un acumulator de căldură.
Presupunem că la un moment dat cazanul funcţionează cu debitul D1, p1 şi o
temperatură de saturaţie corespunzătoare t1.
Brusc consumatorul solicită:
D2 > D1 => p2 < p1
Temperatura de saturaţie t1 din tambur fiind mai mare face ca instantaneu o cantitate de
apă să se vaporizeze şi să satisfacă această creştere de debit. Invers fenomenul este
caracterizat printr-o condensare a aburului din tambur.
l) Cazane cu volum mic de apă
Sunt de două feluri:
a) cu ţevi de apă cu înclinare mică;
b) cu ţevi de apă cu înclinare mare;
a) Cazane cu ţevi de apă cu înclinare mică
Se mai numesc cazane secţionale.
Din economizor apa intră în tambur, apoi prin ţevile 2 în camerele de apă 3. De aici prin
ţevile de vaporizare 4 în camerele de abur 5. SV se compune din ţevi drepte cu înclinare faţă de
orizontală de (15÷20)grade, de aceea se numesc cazane cu ţevi cu înclinare mică.
Emulsia apă – abur se colectează în camerele 5 şi prin ţevile 6 înapoi în tambur. Din
tambur aburul merge la supraîncălzitor şi apoi la consumatori, iar apa îşi reia traseul descris
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
anterior.
Unele tipuri de cazane au o parte a pereţilor ecranată.
Sistemul format din ţevile 2, camerele3, ţevile 4, camerele de abur 5, ţevile 6 formează o
secţiune, de aici se numesc cazane secţionale.
b) Cazane cu ţevi de apă cu înclinare mare
Cazanele cu ţevi de apă cu înclinare mare sunt cele mai răspândite.
Ţevile de ecran ale sistemului vaporizator sunt verticale, de aceea se numesc cu
înclinare mare. Acestea primesc căldura în majoritate prin radiaţie de la gazele de ardere
existente în focar, de aceia se mai numesc şi cazane de radiaţie.
Sistemul de vaporizare se compune din: tambur, ţevi coborâtoare montate în afara
focarului, care duc apa în colectoarele inferioare ale ecranelor (colectoarele sunt amplasate tot
în exteriorul focarului).
Din colectoarele inferioare urmează ţevile de ecran care îmbracă în interior pereţii
focarului. În ecrane începe fenomenul de vaporizare al apei.
Schema de principiu a unui cazan cu ţevi de apă cu înclinare mică

VA – ventilator aer; PA – preîncălzitor aer; ECO – economizor; S – supraîncălzitor; Dp – debit purjă;
C – colector; 1 – tambur; 2 – ţevi de legătură; 3 – camera de apă; 4 – ţevi ale sistemului vaporizator;
5 – camera de abur (emulsie apă-abur); 6 – ţevi urcătoare;

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Schema de principiu a unui cazan cu ţevi de apă cu înclinare mare

m) Tipul reprezentativ de cazan cu străbatere unică tip Benson
Circulaţia agentului se face forţat şi este asigurată de electropompa de alimentare. O moleculă
de apă străbate întreg circuitul cazanului doar o singură dată până la transformarea sa în abur
supraîncălzit
Schema de principiu a unui cazan cu străbatere unică tip "Benson"

SV rez. – sistem vaporizator rezidual; PA – preîncălzitor aer; IR – instalaţie reglaj temperatură abur
n) Cazane de abur tip blocabur (ABA)

Se mai numesc agregate blocabur pentru că întreg cazanul: cazanul în sine, instalaţia de
alimentare cu apă, instalaţia de alimentare cu combustibil, instalaţia de automatizare sunt
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
instalate pe acelaşi şasiu. Sunt uşor transportabile şi se pot monta oriunde există posibilitate de
alimentare cu apă, combustibil energie electrică. De regulă funcţionează pe combustibil lichid
sau gazos.
Cazanele ABA se compun dintr-un tambur cilindric de (1,5 ÷2,5) m construit din virole de
oţel sudate, care are în faţă o placă tubulară, iar în spate o cameră inelară (cameră de
întoarcere pentru gazele de ardere). Are de regulă trei drumuri de gaze arse.
- drumul I – din faţa cazanului (de la arzător) prin tubul focar neted sau ondulat; (sunt cazane
cu 2 tuburi de flacără);
- drumul II – din spate spre faţa cazanului printr-un grup de ţevi aşezate la mijlocul cazanului;
- drumul III – din faţă în spate printr-un grup de ţevi aşezate la partea inferioară a cazanului.
Cazanele ABA pot avea un dom la partea superioară prin care este evacuat aburul,
prevăzut cu separator de picături, sau aburul poate ieşi direct din tambur.
Partea de început a tubului de flacără joacă rolul de focar iar în continuare de ţeavă de
fum. Aceste cazane fiind cu circulaţie naturală, pentru îmbunătăţirea circulaţiei apei, tubul de
flacără se aşează excentric iar apa intră în partea cu stratul mai gros de apă.
Cazan de abur tip blocabur (ABA)
Caracteristicile principale ale cazanelor tip ABA:

- sunt cazane industriale;
- produc abur saturat (p şi t coborâte);
- au consum mare de metal pe tona de abur;
- au avantajul că sunt capabile să preia şocurile de debit cerute de consumator.

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
o) Cazane acvatubulare
Cazanele acvatubulare sunt cazane la care apa circulă prin ţevi, iar focul şi gazele arse
prin exteriorul ţevilor, deci invers faţă de cazanele ignitubulare.
Aceste cazane au următoarele avantaje:
- se construiesc pentru debite mai mari de abur;
- sunt cazane cu volum mic de apă deci are o pornire mai rapidă;
- au randamente mai mari;
- se folosesc şi se repară mai uşor;
- se construiesc cu înzidire din cărămidă refractară deci manopera multă şi sunt mai
scumpe.
Cazane acvatubulare-tip CR- cazane de radiaţie sau ecranate
- focarul este ecranat (toţi pereţii focarului au ţevi de apă sau ţevi de radiaţie, întrucât
primesc cea mai mare parte din căldură prin radiaţia focului din focarul cazanului).
- la cazanele mai mari (ex. cazanele CR 16) pereţii cazanului sunt pereţi membrană
(ţevile unite între ele prin platbandă de 5 mm.
Cazane de abur tip CR 9 (Cazan de abur de joasă presiune)
Cazanul de abur tip CR9, este un cazan cu circulaţie naturală, având două tambure, are 3
drumuri de gaze arse.
Este un cazan fix, cu depresiune în focar (3-5) mm H 2O şi cu înclinare mare a ţevilor (ţevi
verticale). Cea mai mare parte a debitului de abur se produce în suprafeţele de încălzire
aşezate în focar, pe pereţii acestuia şi sunt supuse radiaţiei flăcărilor şi gazelor.
Ţevile sunt aşezate vertical, circulaţia apei este mai rapidă şi vaporizarea mare. Cazanele CR
9 sunt fabricate în două variante constructive:
- Varianta de cazan CR 9 cu economizor şi supraîncălzitor:
Dn=10 t /h; pn=16 bar; tn=350 ºC
- Varianta mai simplă de cazan CR9 fără economizor şi supraîncălzitor de abur:
Dn=10 t /h; pn=7 bar; tn=160 ºC
Cazanele tip CR9 folosesc drept combustibil gazele naturale sau păcura.
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Arderea are loc într-o cameră focar îmbrăcată cu ţevi fierbătoare supuse radiaţiei
flăcărilor şi gazelor de ardere. Focarul formează şi drumul I de gaze de ardere.
În continuare gazele străbat sistemul de convecţie al cazanului (ţevile de legătură dintre cele
două tambure) care este drumul II de gaze de ardere, apoi trec în drumul III unde se găseşte
amplasat preîncălzitorul de aer şi după ce încălzeşte aerul de ardere sunt aspirate de un
ventilator de gaze arse şi evacuate la coş.
Apa de alimentare trimisă cu pompa de alimentare spre cazan este introdusă direct în
tamburul superior fără a străbate vreo suprafaţă de încălzire a cazanului.
Din tamburul superior al cazanului prin intermediul ţevilor sistemului convectiv apa intră
în tamburul inferior după ce în prealabil a preluat o parte din căldura gazelor arse.
Din tamburul inferior prin intermediul ţevilor de ecran (ţevile sistemului vaporizator) care
sunt amplasate în focarul cazanului apa se încălzeşte prin radiaţie de la flacără şi gaze arse de
unde sub formă de abur la saturaţie ajunge din nou în tamburul superior.
Aburul astfel obţinut de la partea superioară a tamburului superior, iese din cazan şi
este dirijat la consumatori.
Schema de principiu a unui cazan de abur tip CR9

Dn; Pn; Tn- parametrii nominali ai cazanului; Tsuperior - tamburul superior;
PA- preîncălzitor de aer; A – arzător

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Deoarece spaţiul focarului şi al drumurilor de gaze arse este mic, este necesară o
supraveghere foarte atentă la aprinderea focului în cazan cu respectarea tuturor instrucţiunilor
necesare.
r) Cazane de apă fierbinte şi apă caldă
Cazane de apă fierbinte
Cazanele de apă fierbinte (CAF) fac parte din categoria cazanelor cu străbatere forţată
şi sunt cazane ce produc apă caldă sau supraîncălzită destinată unor procese tehnologice dar
în principal se folosesc pentru termoficarea urbană.
Străbaterea forţată a apei prin cazan este asigurată de pompele din reţelele de
termoficare care funcţionează într-un circuit închis.
Aceste cazane pot avea 4 – 6 – 8 – 16 arzătoare, fiecare arzător, de obicei are ventilator
de aer propriu iar aerul de ardere este preluat direct din atmosferă fără o preîncălzire
prealabilă.
Izolaţia folosită pentru aceste cazane este de tip uşor şi fixată direct pe pereţii ecranelor.
Aceste cazane se proiectează pentru combustibili solizi, lichizi sau gazoşi.
Cazanele de apă caldă au acelaşi principiu de funcţionare ca şi cazanele de apă
fierbinte numai că tmax la cazanele de apă caldă este 110 ºC.
Un alt tip de cazan de apă fierbinte dar mai puţin folosit este cazanul de apă fierbinte
prin amestec.

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
CAZAN ABUR SIXEN 5000 - 5000 KG/H
CAZAN ABUR SIXEN 5000 - DATE TEHNICE

 Productie de vapori: 5000 kg/h;
 Putere utila cazan abur : 3407 kW (2.930.000 kcal/h);
 Putere termica cazan de abur : 3786 kW (3.255.600 kcal/h);
 Pierdere de presiune camera de ardere: 11 mbar;
 Presiune nominala cazane abur : 12 bar;
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
 Capacitate totala cazan de abur : 7400 litri;
 Greutate cazan abur : 9600 kg;
 Tensiune de alimentare: 380 V - 50 Hz;
 Nivel de protectie cazane de abur : IP 54.
Aceste cazane abur SIXEN se livreaza "monobloc" si sunt alcatuite din:

 accesorii de reglare si siguranta: regulator automatic de nivel, sonde de siguranta,
presostat de limita, presostat de siguranta, supape de siguranta;
 grup de alimentare : electropompe, valva directionare, valva de retinere;
 2 indicatoare de nivel;
 manometru cu suport;
 robineti de drenaj;
 valva priza abur;
 grup de golire: valva flux activ + robinet;
 panou electric general cu conexiuni electrice, grad de protectie IP 54 (CEE);
CAZANE
ABUR SIXEN - DETALII GENERALE
Modelul SIXEN 5000 este un cazan de abur cu inversiune de flacara in focar, de tipologie
constructiva cu placi curbate sudate la capete.
Acest cazan abur SIXEN 5000 este dotat cu accesorii adecvate producerii aburului saturat,
datorita suprafetei mare de evaporare care impiedica transportarea particulelor de apa in
volumul de abur, in special la cererile de productie de abur instantanee.
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
In mod special, cuplarea unui tablou electric general si a accesoriilor, permit o functionare
complet automata.
Partile interne componente ale corpului acestui cazan abur pot fi inspectionate pentru a usura
atat operatiunile de curatare si intretinere, cat si controlul de catre inspectiile teritoriale,
respectand in totalitate cerintele prevazute de legile in vigoare.
Corpurile acestor cazane abur sunt caracterizate de siguranta, fiabilitate in timp, randament
si productie de abur elevata. Aceste cazane sunt destinate producerii de abur la o INALTA
PRESIUNE (12-15 kgf/cm2).
CAZANE DE ABUR SIXEN - SCHEMA INSTALATIE
CAZAN ABUR GX 10000 - 15 bar - 17000 kg/h
DATE TEHNICE CAZAN ABUR GX 10000 - ICI CALDAIE

 Putere generator abur : 10.000.000 kcal/h;
 Putere utila generator abur : 11.628 kW;
 Putere termica generator abur : 12.920 kW;
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
 Productie nominala de abur: 17.000 kg/h;
 Presiune maxima de lucru: 15 bar;
 Volumul de apa la nivelul de lucru: 24.620 litri;
 Volumul total de apa: 31.120 litri;
 Productie abur pentru apa de alimentare la temp de 80 grdC;
 Contrapresiune in camera de ardere: 15 mbar;
 Consum combustibili:
 - gaz metan : 1322,8 Nmc/h;
 - motorina: 1089,3 kg/h;
 - pacura : 1145,5 kg/h;
 Dimensiuni generator abur :
 - latime generator abur fara accesorii: 3.280 mm;
 - latime generator abur cu accesorii: 3.750 mm;
 - lungime generator abur : 8.050 mm;
 - inaltime generator abur : 3.685 mm;
 Diametru racord gaze arse: 900 mm;
 Greutate generator abur gol: 36.000 kg.

COMPONENTE CAZANE ABUR GX

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
CAZANE DE ABUR CU DOMA
Oferta de cazane de abur de joasă presiune pe combustibili lichizi şi gazoşi include şi gama
de cazane orizontale de debite mici ACD, destinate utilizării în industria uşoară şi în special în
industria textilă, în următoarele tipodimensiuni:

Presiune
Tip cazan Debit (kg/h)
(bar)
ACD 0,1 - 6 100
ACD 0,15 - 6 150
ACD 0,2 - 6 200 2 - 6
ACD 0,25 - 6 250
ACD 0,3 - 6 300

Cazanele din gama ACD pot fi utilizate şi la încălzirea cu abur şi prepararea apei calde de
încălzire şi a apei calde menajere!
Principalele caracteristici tehnico-funcţionale ale cazanelor din gama ACD sunt următoarele:
• sunt cazane orizontale, cu ţevi de fum orizontale, echipate bloc pentru funcţionare şi
izolate cu lamel mineral şi tablă de inox;
• produc un randament termic brut garantat de 90 %;
• pornire rapidă;
• la cerere, se pot livra pe platformă pe care se poate plasa un rezervor de apă de
alimentare şi colectare condens şi o staţie de dedurizare.
Avantajul achiziţionării cazanelor din această familie este dat de faptul că acestea sunt
cu până la 40 % mai ieftine decât cazanele similare ca debit şi performanţe!
Gabaritele cazanelor sunt mai reduse, necesită spaţii mai mici pentru centrala termică şi
sunt uşor de integrat în liniile tehnologice.
În cadrul retehnologizării unor centrale termice la beneficiari care au consumatori atât de abur
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
de joasă presiune cât şi de apă caldă, Pifati a venit cu o soluţie de unificare a sursei de căldură
utilizând numai cazane de apă caldă atât pentru încălzire cât şi pentru procesul tehnologic.
Unificarea surselor a condus la reducerea investiţiei atât la centrală cât şi la instalaţia
termomecanică.
Pentru cazurile în care utilajele tehnologice nu permit presiuni mai mari ca 0,7 bar s-au
folosit schimbătoare de căldură în plăci în al căror secundar se recirculă apă caldă la presiunea
admisă.
CAZANE DE APĂ CALDĂ
Conform prescripţiei ISCIR-PTC9 - 2010, prin "cazan de apă caldă" se înţelege

instalaţia care produce apă caldă la o temperatură de cel mult 110 ºC, care este utilizată în
circuit închis, folosind căldura produsă prin arderea combustibililor sau utilizând energia
electrică.
Cazanele de încălzire trebuie echipate cu aparatură de protecţie automată pentru
temperatura maximă la ieşire apă din cazan.
În mod obişnuit în sistemele de încălzire cu apă caldă, temperatura maximă în
conductele de ducere(tur) este 95ºC, iar în conductele de întoarcere(retur) este de 75º C.
Cele mai utilizate cazane pentru producerea apei calde sunt cazanele compuse din elemente
(secţiuni de cazan), astfel se asigură un transport uşor de la fabricant la beneficiar.
Elementele, reprezentând secţiuni transversale prin cazan, au un gol central mai mare
care, după ce se asamblează element cu element, va forma camera focarului şi drumurile
convective (schimbul de căldură are loc prin convecţie).

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Schema de principiu a unui cazan de apă caldă

1 – Arzător; 2 – Focar; 3 – Suprafeţe de încălzire (sistem); 4 – Ecranele cazanului
5 – Colector intrare apă în cazan; 6 – Colector ieşire apă din cazan; 7 – Coş evacuare gaze arse;
8 – Manometre; 9 – Termometre; 10 – Supapă de siguranţă; 11 – Debitmetru
Cazanele de apă caldă funcţionează cu gaz metan sau combustibil lichid (de regulă CLU)
şi sunt echipate cu arzătoare monobloc, complet automatizate.
Automatizarea este realizată printr-o instalaţie care asigură aprinderea combustibilului şi
reglarea în vedere păstrării parametrilor prescrişi de constructor:
presiune; temperatură; debit.
În prezent construcţia cazanelor de apă caldă pentru încălzire şi producerea de apă caldă
menajeră a evoluat foarte mult ajungându-se la dimensiuni foarte mici cum sunt centralele
murale de apartament sau scară de bloc.
Tipuri constructive de cazane

Din punct de vedere constructiv cazanele din gama uzuala prezenta pe piata, pot fi cu
doua sau trei drumuri de fum. In functie de numarul drumurilor de fum, de sectiunile si forma
canalelor de fum, acestea pot oferi o suprafata de schimb de caldura si o pierdere de sarcina
pe traseul de gaze arse, diferite. Evacuarea gazelor de ardere este asigurata de presiunea
creata de ventilatorul de pe arzatorului (injectorului), acesta trebuind sa asigure atat cantitatea
de aer necesara arderii, cat si o presiune a amestecului aer/combustibil, la intrarea in camera
de ardere, mai mare sau egala cu contrapresiunea cazanului (pierderea de sarcina pe traseul
de gaze arse).
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
In gama de puteri pana la 1000 KW se construiesc cazane avand corpul din elementi de
fonta sau din tabla de otel sudata. Peste 1000 KW, in general, cazanele se construiesc numai
din otel. Volumul camerei de ardere este direct proportional cu puterea in focar (puterea
termica) a cazanului. Forma camerei de ardere este un cilindru a carui lungime si arie a
sectiunii poate diferi de la un producator la altul, pentru aceiasi putere. Adaptarea
dimensiunilor si formei flacarii, dezvoltata de arzator, la camera de ardere a cazanului se face
de catre personalul tehnic de deservire la PIF sau la interventiile de revizie / reparare.
1. Cazan cu trei drumuri de fum distincte:

- Arzatorul se monteaza pe usa frontala a cazanului,
- Camera de ardere este deschisa la partea din spate. Primul drum de fum il constituie chiar
camera de ardere in care se formeaza flacara arzatorului. Transferul de caldura intre flacara
si agentul termic, prin corpul metalic peretilor camerei, are loc, in mare masura, prin radiatie
termica.
- pe al doilea drum de fum gazele de ardere se intorc in camera frontala superioara.
- al treilea drum de fum il constituie traseul gazelor de ardere catre racordul
de cos din spatele cazanului.Pe drumurile 2 si 3 transferul de caldura se face cu prioritate prin
convectie termica intre gazele arse si agentul termic. Cazanele de acest tip trebuie echipate cu
arzatoare cu tun scurt (standard). Se recomanda ca tunul arzatorului sa nu patrunda mai mult
de 50 mm in camera
de ardere, fata de peretele interior al usii frontale. In caz contrar se diminueaza distanta de
desfasurare si ardere completa a flacarii (lungimea activa a camerei de ardere).
Efecte negative:
o flacara de putere
nominala poate atinge
placa din spate a
camerei de ardere ceea
ce duce la ardere
incompleta a
combustibilului si
supraincalzire locala a
corpului metalic,
zona din fata a camerei
de ardere pe care nu se
dezvolta flacara, se
pierde din punct de
vedere al schimbului
termic (se diminueaza
randamentul schimbului de caldura),
o flacara reglata corect la dimensiunea camerei, e foarte posibil sa genereze o putere in focar
mai mica decat cea nominala a cazanului.
Cazanele Buderus – Germania, de apă caldă au 3 drumuri de foc şi gaze arse.Se
construiesc din elemente de fontă cenuşie (un element faţă, mai multe elemente la mijloc şi
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
element final), în diverse tipodimensiuni, cu puteri termice între 10-1200kW. Fiind din fontă,
au o durată de funcţionare foarte mare, practic peste 50 de ani, fără reparaţii.
Sunt complet automatizate, deservire prin telecomandă, reglare digitală în funcţie de
temperatură exterioară, poluare foarte redusă. Unele au boiler încorporat. Consumă gaze sau
combustibil lichid.
Se construiesc pentru apartamente, vile, hoteluri etc.
2. Cazan cu 2 + 1 drumuri de fum (cu flacara intoarsa):

- camera de ardere este deschisa la partea din fata. Drumurile 1 si 2 de fum parcurg acelasi
spatiu, camera de ardere.
- al treilea drum de fum
este identic cel de la
cazanul tip 1.
Arzatorul se va echipa cu
tun lung. Capatul dinspre
interior al tunului de ardere
trebuie sa depaseasca cu
cel putin 5 cm partea
frontala superioara a
camerei de ardere astfel
incat flacara
sa nu “bata” in coroana
frontala a camerei de
ardere (punctul de intrare al
gazelor arse in drumul trei
de fum).
3. Cazane cu doua drumuri de

fum:
- camera de ardere este deschisa la

partea din spate,
- racordul la cos este prevazut in
partea din fata a cazanului.
- arzator cu tun scurt.

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Tipuri noi constructive
1. ASTEBO THW
Cazane de apa calda
Sarcina termica de la 350 la 24.000 kW
Caracteristici cazane ASTEBO THW

• Cazane orizontale ignitubulare din otel de
inalta calitate.
• Fabricarea cazanelor are la baza directiva
Europeana 97/23/CE – PED.
• Cazane cu tub de flacara si cu trei drumuri de Tipuri constructive1)
gaze de ardere.
• THW cazane de apa calda pe combustibil
Model
gazos / lichid. Presiunea de lucru este
cuprinsa in intervalul 6 – 16 bar.
• Randamente de 90 – 92 % .
• Certificare ISO 9001, controlul calitatii si THW-I NTE cazan de apa calda, temp.
receptia echipamentelor de TUV Austria, max. 120°C
corespunzator si prescriptiilor ISCIR.
• Cazan complet echipat incluzand echipament
de comanda si siguranta, panou de comanda,
conexiunile electrice si instalatia de ardere.
• Cazanele pot fi echipate cu toate tipurile de
arzatoare fabricate de producatori de marca
din Europa. Tipul de arzatoare poat fi cu
reglare in trepte sau modulanta
• Automatizare avansata, sisteme de reglare si
control performante care ofera costuri minime
de exploatare si emisii reduse de noxe
Avantaje cazane de apa calda ASTEBO

• Functionare sigura si durata lunga de viata in
exploatare datorita constructiei robuste,
camerei de ardere de mari dimensiuni,
distantelor mari dintre drumurile de gaze de
ardere.
• Camera de intoarcere a gazelor de ardere
din metal, fara caramida refractara (sursa de
pierderi termice), complet racita
cu apa.
• Peretele din spate al camerei deintoarcere
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
este din tevi cu aripioare pentru cresterea
transferului de caldura.
• Continut mare de apa realizand o racire
optima a tuturor elementelor cazanului.
• Drumurile de gaze realizate din tevi cu rile
(patent ASTEBO), pentru cazanele THW-U,
conduc la cresterea schimbului de caldura,
incarcare termica redusa si realizarea unor
temperaturi reduse pe partea de gaze de
ardere.
• Dimensionare optima a suprafetelor
interioare de schimb de caldura. Cazan ignitubular cu 3 drumuri de gaze
• Pierderi minime de caldura prin radiatie catre
mediul exterior datorita termoizolatiei din vata
minerala de minimum 100 mm
grosime.
• Service usor de realizat datorat deschiderii
totale a usilor frontale (acces la toate drumurile
de gaze pentru o buna curatare).
Cazan cu 3 drumuri de gaze

si perete din tevi cu aripioare
Constructia in trei drumuri de gaze , sunt cazane cu randament ridicat, reduc substantial
cheltuielile de combustibil (petrol sau gaze naturale); placa tubulara cu minimum de suduri
proiectata sa reziste la temperaturi ridicate.
THW-U
Dimensiuni gabarit
Randament
Tip cazan Capacitate termica (fara armaturi)
(fara Eco)
LxlxH
[kW] [%] [mm]
THW-U 350 350 90,3 2110x1815x1955
THW-U 450 450 90,3 2110x1815x1955
THW-U 650 650 90,3 2310x1915x2140
THW-U 800 800 90,3 2310x1915x2195
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
THW-U 1000 1000 90,3 2510x1995x2275

THW-U 1300 1300 90,3 3250x1995x2275
THW-U 1600 1600 91,3 3250x1995x2405
THW-INTE
Capacitate termica de Randament Dimensiuni gabarit
Tip cazan
lucru (fara Eco) LxlxH
[kW] [%] [mm]
THW-I NTE 23/15 1500 93,0 3450x1700x1900
THW-I NTE 28/20 2000 92,5 3950x1800x2000
THW-I NTE 35/25 2500 92,8 4300x1900x2100
THW-I NTE 40/30 3000 92,8 4600x1950x2150
THW-I NTE 45/35 3500 92,9 4750x2000x2200
THW-I NTE 50/40 4000 93,0 5150x2100x2350
THW-I NTE 55/45 4500 92,8 5400x2150x2450
THW-I NTE 60/50 5000 92,8 5450x2200x2500
THW-I NTE 70/60 6000 92,9 5650x2300x2600
THW-I NTE 80/70 7000 92,8 5850x2400x2700
THW-I NTE 90/80 8000 92,5 6150x2500x2800
THW-I NTE 100/90 9000 92,4 6450x2600x2900
THW-I NTE 120/100 10000 92,8 6650x2700x3000
THW-I NTE 140/120 12000 92,5 6850x2800x3150
THW-I NTE 160/140 14000 92,5 7050x3000x3350
THW-I NTE 180/160 16000 92,7 7250x3200x3550
THW-I NTE 200/180 18000 92,8 7450x3300x3650
2. CAZAN DE APA CALDA CU ARZATOR CU AER INSUFLAT, PUTERE DE 1890 KW

RSW 1890 Producator : FERROLI

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70

PREXTHERM RSW sunt cazane din otel ignitubulare cu flacara intoarsa in focar,
presurizate si pot fi echipate cu arzator cu aer insuflat (gaz, motorina, CLU). Flacara se
dezvolta in focarul amplu dimensionat (incarcari termice mici), se reintoarce prin focar in
camera de fum anterioara, de unde intra apoi prin tevile de fum, unde printr-o turbionare riguros
calculata se obtin randamente deosebit de ridicate. Cazanele se livreaza montate pe o
structura metalica si sunt de tip monobloc.
Date tehnice:
- putere termica utila min.: 1229 kW
- putere termica utila max.: 1890 kW
- putere termica focar min.: 1336 kW
- putere termica focar max.: 2054 kW
- continut apa: 1630 dm³
- randament la Pn max. (Tm = 50ºC): 92.01 %
- randament la Pn min. (Tm = 70ºC): 93.51 %
- randament la 30% Pn max. (Tm = 70ºC): 93.76 %
- presiune maxima de lucru: 6 bar
- pierdere presiune pe circuitul de apa (Δt=10º): 100 mbar
- pierdere presiune pe circuitul de apa (Δt=20º): 29 mbar
- pierdere presiune pe circuitul de gaze: 7 mbar
- debit max. gaze arse (gaz): 3099 kg/h
- debit max. gaze arse (motorina): 3290 kg/h
- greutate neta: 2850 kg
- tur (T1): DN 150; retur (T2): DN 150
- racord vas de expansiune (T3): DN 100
- racord golire (T4): DN 1 1/2
- racord cos de fum (T5): 450 mm
- dimensiuni:
A = 1530 mm, B = 2520 mm, C = 1661 mm, D = 165 mm, E = 190 mm, F = 212 mm
G = 1013 mm, H = 743 mm, ,I = 2722 mm, L = 120 mm, L1 = 199 mm, M = 1730 mm
N = 220 mm, O = 580 mm, P = 1200 mm, Q = 1470 mm, R = 2496 mm
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
3. NUOVA VALMAGGI CAZAN APA CALDA
CAZAN CU COMBUSTIBIL SOLID TIP CT - M - NUOVA VALMAGGI

Cazanele model CT - M pentru producerea de apa calda sunt construite pentru utilizarea
diferitor tipuri de deseuri din lemn tocat(rumegus, tocatura, talaj, pulberi, etc.) sau piese din
lemn.
Recuperatorul termic este proiectat si construit pentru functionarea dupa reglementarile
prevazute de DECRETO 02-1997 N.22, pentru recuperatoarele energetice care utilizeaza
deseuri derivate din prelucrarea lemnului tratat si netratat, cum ar fi:
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
rumegus din lemn, tocatuta, tocatura de la panouri: inobilate, panouri laminate, panouri
melaminate si deseuri de borduri abs si pvc, etc. sau utilizarea unor combustibili lichizi sau
gazosi.
Structura cazanului este in intregime din tabla de otel cu camera de combustie invelita in
intregime in baie de apa, camera de combustie de mari dimensiuni imbracata in totalitate cu
mterial refractar de prima calitate care asigura o combustie totala a materialului alimentat cu
cantitati mici de substante poluante si pulberi incombustibile.
Pe linga aceasta este prevazut si cu o usa de incarcare manuala sau pentru operatiuni
periodice de curatare. Generatorul pentru productia de apa calda este cu trei drumuri de fum,
de tip orizontal cu tuburi de fum imersate in apa, fascicolul de tevi este prevazut cu o camera
de intoarcere cu usi pentru curatarea tevilor de fum.
Caracteristici tehnice generale ale cazanelor:
Generatorul pentru productia de apa calda cu un inalt continut tehnologic cu trei drumuri
efective de fum este dimensionat dupa normele I.S.P.E.S.L.(ISCIR)
Generatorul de tip monobloc cu tuburi de fum este complectat cu toate accesorile pentru
functionare automata, conform normelor in vigoare.
Are un volum mare de apa si o inertie termica foarte buna. Randamentul global al
generatorului este foarte elevat pana la 90 % in conditii de exploatare optime.
GENERATOR DE APA CALDA CU TREI DRUMURI DE FUM TIP CT-M
Generatoarele de apa calda tip CT-M, sint proiectate pentru recuperarea termica din
gazele fierbinti provenite de la o instalatie de termodistrugere.
Caracterisicile termofluidomecanice ale acestui generator sint studiate pentru a asigura
fiabilitate si randament maxim in orce conditi de incarcare.
Dimensiunile mari ale camerei de ardere permit o stationare adecvata in timpul
stabilizarii gazului la temperatura inalta garantand o combustie completa.
Circulatia apei in contracurent cu viteza mai mare in zonele cu incarcare termica mai
intensa, permite obtinerea unui inalt coeficient de schimb termic.
Arhitectura fascicolului de tevi, cu drumurile de fum dispuse in sens orizontal, impiedica
depunerea cenusii pe suprafata de schimb termic.
Cenusa vine recoltata intr-o palnie montata sub fascicolul de tevi de unde este posibila,
la cerere instalarea unui extractor automat de cenusa, cu transportor melcat.
Materialele folosite la constructia cazanului sint oteluri de inalta calitate, sudurile sint
executate manual de un personal cu nalta calificare.
Toate fazele de constructie vin verificate de sistemul de control.
Aceste caracteristici, complexitatea lor, asigura o elevata prestatie atat termica raportata
la randament cat si functionare continua de lunga durata fara interventii majore.
Instalatia de combustie:
Camera de combustie de tip 'flama rotativa'.Instalatia este conpusa din:
- Camera de combustie statica cu axe orizontale cu:
- N°1 corp central amestec adaptat pentru favorizarea amestecului de material cu aerul de
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
ardere, realizata din tabla de otel sudat, invelita cu apa, imbracata in interioar cu o piesa
monbloc din ciment refractar cu un inalt continut de alumina
- Sistem de racire cu apa
- Sistem de racire cu aer
- Sistem de aer de combustie primar in mai multe sectoare
- Sistem de aer de combustie secundar in mai multe sectoare
- Sistem de alimentare a cmbustibilului cu:
- Baza focarului pt alimentare manuala.
Garantie de proces
- Emisii poluante
- Pulberi *mai mici de 10 mg/Nm3
- Co mai mici de 100 mg/Nm3
- Nox mai mici de 400 mg/Nm3
Valori raportate la un continut de oxigen de 11% din volum.
4. ALTE TIPURI DE CAZANE PE COMBUSTIBIL SOLID
Cazanele pe combustibil solid sunt cazane care produc energie termică din arderea
combustibilului solid (lemn, cărbune). Acestea sunt o variantă viabilă pentru zonele unde nu
există reţea de gaze naturale.
Comparaţie consumuri pentru diferiţi combustibili
- Gaz metan - 8.88 kWh/mc;
- Gaz metan - 10.42 kWh/mc;
- GPL - 25.80 kWh/mc;
- Combustibil lichid - 11.86 (10.08) kWh/kg (kWh/l);
- Lemn - 4.3 kWh/kg;
- Paleţi - 5.3 kWh/kg;
Rezulta ca 1 mc fag este echivalent cu 208 l combustibil lichid sau 201 mc gaz H, şi 1
mc molid este echivalent cu 149 l combustibil lichid sau 144 mc gaz H însă, randamentul
centralelor pe combustibil gazos este de ~ 92%, iar centralele termice pe combustibil solid (cu
gazeificare) este între 85-89%
Puterea calorifică specifică

La umiditate 15%
Fag, stejar ~4.1 kWh/kg ~2100 kW/mc
Arţar, mesteacăn ~4.2 kWh/kg ~1900 kW/mc
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Plop ~4.1 kWh/kg ~1200 kW/mc
Pin ~4.4 kWh/kg ~1700 kW/mc
Molid, brad ~4.5 kWh/kg ~1500 kW/mc
Puterea calorică şi umiditatea
Exemplu:
Lemn cu umiditate 12 - 20% , are putere calorică specifică de aprox. 4 kWh / 1kg .
Lemn cu umiditate 50%, are putere calorică specifică de aprox. 2 kWh / 1 kg.
Uscarea naturală a lemnului

În cazul în care se foloseşte lemnul ca şi combustibil acesta trebuie să fie cât mai uscat
posibil. Randament maxim şi durata de viaţă mărită pentru corpul cazanului se pot obţine prin
utilizare de lemn uscat aproximativ doi ani. Puterea calorică a lemnului este invers
proporţională cu umiditatea.
Cazane cu funcţionare pe principiul gazeificării lemnului

Funcţionare cu gazeificarea lemnului (flacăra întoarsă) reprezintă continuarea arderii
gazului de lemn - gazogenului - într-o cameră de ardere secundară cu căptuşeală ceramică la
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
temperaturi ridicate. Aerul necesar arderii este asigurat de către un ventilator.
Avantajele cazanelor pe combustibil solid cu gazeificare:
- Camera de ardere spaţioasă permite încărcarea cu lemne de dimensiuni mari;
- Ventilatorul asigură aerul necesar arderii în orice condiţii;
- Exhaustorul facilitează arderea, reduce afumarea cazanului la minim şi asigură o
ardere eficientă;
- Construit inteligent pentru o ardere eficientă;
- Uşor de curăţat;
- Funcţionarea automată a ventilatorului;
- Echipat cu serpentină de răcire, element de protecţie împotriva supraîncălzirii;
- Arderea inversă şi căptuşirea ceramică asigură o ardere foarte bună, cu nivel de noxe
redus la minim. Condiţii generale pentru o funcţionare eficientă cu randament ridicat
- Cazanele pot fi instalate doar de către unităţi profesioniste, specializate şi instruite de
către producător.
- Cazanul trebuie instalat într-o încăpere specială, destinată scopului, uscată şi bine
ventilată.
Pentru a preveni formarea condensului acid în cazan şi a mări în acest fel durata de
viaţă a cazanului, dar şi pentru a obţine o funcţionare eficientă în regim de gazeificare
trebuie respectată condiţia de bază, de a menţine temperatura în returul cazanului peste
65°C.
În acest scop este obligatorie montarea ansamblului de ridicare a temperaturii pe retur
sau termoventil TV 60°C şi pompă de recirculare.
- Pompa de circulaţie a agentului termic trebuie acţionată prin intermediul unui termostat
independent şi trebuie să funcţioneze doar atunci când temperatura agentului termic în
cazan este în jur de 70 - 80°C.
- Indiferent de modul de funcţionare al cazanului, temperatura apei existente în cazan
trebuie să fie de 80 - 90°C.
- În perioadele tranzitorii când necesarul termic este în mod constant sub 40 % din
puterea nominală şi când cazanul se foloseşte doar pentru preparare ACM trebuie oprit
şi repornit zilnic. Nu se va utiliza perioade prelungite la capacitate minimă.
- Tirajul coşului la valoarea specificată (21 - 35 Pa în funcţie de tipul cazanului).
1.Tirajul insuficient reduce durata de viaţă, cazanul este predispus la depuneri de funingine şi
gudroane, la afumare în momentul încărcării cu combustibil. Soluţie: înălţarea coşului sau
utilizarea unui exhaustor special.
2.Tiraj prea mare: creşte consumul de combustibil (cresc pierderile prin coş, scade
randamentul).
- Suprafaţa schimbătorului de căldură trebuie curăţată cu regularitate. Funinginea şi gudroanele
înrăutăţesc schimbul de căldură.
- Este obligatorie protejarea cazanului împotriva supraîncălzirilor accidentale. Soluţii propuse
pentru protecţie
1. Serpentina de răcire;
2. Utilizarea supapei termice (temperatura de descărcare 95°C);
3. Montare de vas de expansiune supradimensionat;
4. Montarea a două radiatoare cu posibilitate de circulaţie naturală în scopul răcirii agentului
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
termic în cazul opririi accidentale a pompei de circulaţie;
5.Conectarea pompei la o sursă neîntreruptibilă de energie electrică (UPS 500 - calculatoare).
Curăţarea cazanului trebuie efectuată în mod regulat, de câte ori este nevoie. Se
recomandă curăţarea la intervale de 3-5 zile. Produsele de ardere acumulate (cenuşa)
împreună cu condensul şi gudroanele înrăutăţesc schimbul de căldură, scad randamentul
cazanului.
De asemenea o cantitate mare de cenuşa va micşora spaţiul de ardere, va putea
înfunda drumurile de gaze sau aer şi pot produce distrugerea pieselor ceramice sau a
cazanului. Mod de curăţire:
- se decuplează ventilatorul. Dacă ventilatorul este de tip exhaustor, acesta poate să rămână în
funcţiune;
- se deschide uşa de umplere şi se va mătura cenuşa din orificiul de trecere în camera
inferioară de unde se va evacua ulterior. Plăcile ceramice nu se vor scoate din cazan.
Intervalul de curăţire depinde de calitatea lemnului utilizat, intensitatea arderii, tirajul coşului şi
alte condiţii. Se recomanda curăţarea o data pe săptămână.
Notă: Curăţarea regulată şi corectă este deosebit de importantă pentru obţinerea puterii
nominale în mod constant, respectiv o durată de viaţă mărită.
3. PĂRŢILE PRINCIPALE ALE CAZANELOR

Părţi componente principale
Părţile principale ale unui cazan sunt:
- cazanul propriu-zis, care conţine apă, în care are loc încălzirea şi transformarea
acesteia în agent termic. Este format, de regulă, din tambur şi suprafeţele de încălzire;
- focarul cazanului, în care are loc arderea combustibilului cu degajare de căldură care
se transmite apei din cazan;
- instalaţia de ardere a combustibilului;
- instalaţia de tiraj;
- instalaţia de alimentare cu apă;
- staţia de tratare a apei;
- armăturile cazanului;
- instalaţia de automatizare (la cazanele automatizate);
- izolaţia şi înzidirea cazanului.
1. Depozitarea combustibilului(gospodaria de combustibil)

Combustibilul lichid este stocat in rezervoare:
a) în rezervoare de zi, pentru consumul zilnic;
b) în rezervoare de depozit, pentru înmagazinare.
Rezervoarele de zi se confecţionează prin sudură din tablă de oţel, de formă
paralelipipedică sau cilindrică orizontală.
Până la o capacitate de maximum 2 000 litri, rezervorul de zi se poate monta chiar
în centrala termică, cu condiţia:
- să nu fie deasupra cazanelor, ci lateral, la o distanţă de 2,50 m de injector şi nu pe
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
direcţia eventualelor rateuri de gaze;
- să nu aibă indicatoare de nivel de sticlă;
- să aibă conductă de aerisire care comunică cu exteriorul;
- să aibă conducte de scurgere şi de preaplin care comunică cu exteriorul.
Rezervor de zi pentru combustibil lichid :

A - vedere sus; B - vedere din dreapta ; C - vedere din fata; 1 - rezervor; 2 - indicator de nivel; 3 –
umplere ; 4 — alimentare; 5 – preaplin aerisire , 6 – golire
a – lungimea rezervorului , b – lățimea rezervorului , c – înălțimea rezervorului
In interiorul clădirilor se pot monta rezervoare de combustibil lichid până la o

capacitate de maximum 10 000 l, dar într-o încăpere complet separată de restul clădirii prin
pereţi şi planşee incombustibile, cu ieşirea spre exterior directă şi separată.
Rezervorul de zi se prevede cu:
- indicator de nivel (plutitor cu miră gradată);
- racord de umplere;
- racord de serviciu (alimentare);
- racord de preaplin şi aerisire;
- racord de golire.
In situaţia în care rezervorul este amplasat în altă încăpere decât aceea în care
lucrează mecanicul centralei, mira se plasează în această din urmă încăpere, prin
prelungirea cablului.
Pe racordul de umplere se realizează legătura cu conducta de la pomparea
combustibilului, iar pe racordul de serviciu, prin intermediul unui organ de închidere,
legătura cu injectoarele de combustibil de la cazane.
Racordul de preaplin, prin intermediul unei pâlnii de observaţie, împreună cu
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
racordul de golire, prin intermediul unui organ de închidere, se recomandă a fi condus la
rezervorul de depozit.
Racordul de aerisire se conduce direct în exterior.
In cazul folosirii unui combustibil lichid cu viscozitate mai ridicată, rezervorul de zi se
prevede şi cu o serpentină pentru încălzirea combustibilului şi cu racordurile respective
pentru agentul termic.
In cazul utilizării aburului drept agent termic, condensul rezultat de la încălzirea
rezervoarelor nu este permis a se returna la cazane, fiind necesar a fi evacuat la
canalizare.
De la rezervoarele de zi combustibilul lichid venind prin cădere la injectoare, ele se
montează la înălţime, pe suporturi similare celor indicate pentru boilerele orizontale, cu
asigurarea spaţiului necesar deasupra pentru acces la capacul de vizitare.
Rezervoarele de depozit se execută de formă cilindrică orizontală, iar pentru
capacităţi mari (peste 50 t), de formă cilindrică verticală.
Capacitatea depozitului de combustibil se stabileşte în funcţie de consumul centralei
termice şi de condiţiile de aprovizionare (posibilităţi de transport, existenţa liniei de cale
ferată etc).
Amplasarea şi montarea rezervoarelor de depozit se poate realiza îngropat,
semiângropat sau suprateran, cu respectarea prevederilor şi distanţelor indicate în
normele de pază contra incendiilor.
In majoritatea cazurilor, rezervoarele de depozit se montează îngropat pe un pat de
nisip şi pe suporturi din beton în formă de şa.
Rezervorul de depozit se prevede cu:
- cămin de vizitare cu capac, construit direct pe rezervor, metalic sau din zidărie;
- gură de umplere şi de vizitare, cu filtru şl cu capac, amplasate în cadrul căminului;
- dispozitiv pentru introducerea tijei de măsurat nivelul;
- racord de alimentare cu sorb, vană cu sertar cu tijă şi roată de manevră;
- racord de aerisire;
- scară metalică de acces în interior pentru vizitarea rezervorului.
De la racordul de aerisire al rezervorului se conduce o conductă de aerisire până la
o construcţie apropiată sau se montează pe un stâlp metalic sau din beton.
Conducta de aerisire se duce până la o înălţime de circa 3 m deasupra nivelului
terenului şi se montează la capătul ei un opritor de flăcări.
Pentru evitarea pericolului formării electricității statice , rezervoarele de depozit se
pun la pământ printr-o priză de pământ proprie sau legat de a unei construcţii învecinate.
La rezervoarele de depozit amplasate subteran sau semiîngropat se iau măsuri de
izolare pentru protecţia contra coroziunii.

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Rezervor de depozit pentru combustibil lichid :

1— rezervor; 2 — cămin de vizitare; 2 — gură de umplere şi vizitare cu filtru şi capac; 4 — racord de
alimentare ca sorb,vana, tijă si roată de manevră; 5 - racord aerisite; 6 - scara metalica; 7 - dispozitiv pentru
introducerea tijei de măsurat nivelul; D - diametrul părţii cilindrice a rezervorului; I - lungimea părţii cilindrice a
rezervorului; L –lungimea totala a rezervorului; ɗ - grosimea mantalei cilindrice a rezervorului; ɗ1 —
grosimea fundului bombat al rezervorului; ɗ 2 — grosimea peretelui căminului; R – raza calotei sferice
fundului bombat.
2. Suprafeţele de vaporizare (de încălzire) ale cazanelor

Sunt acele părţi ale cazanelor care, pe o parte sunt în contact cu focul sau gazele arse,
iar pe cealaltă parte, cu apa. Sunt suprafeţe active ale cazanului care produc agentul termic:
apa caldă, apa fierbinte sau aburul.
Este absolut necesară cunoaşterea acestor părţi ale cazanului de către fochist pentru
că, de menţinerea curată a acestora (fără depuneri de piatră sau de funingine), depinde buna
funcţionare a cazanului. Aceste părţi sunt:
La cazanele ignitubulare:
a) Tamburul cazanului - face parte (la unele cazane) din suprafaţa de încălzire, fiind
atins de gazele arse, pe partea inferioară (în drumul II şi III la cazanele Cornwall, în drumul
III la cazanele Manotehnica).
La unele cazane, tamburul are în partea de sus o domă de abur, în care se colectează
aburul mai uscat (cu mai puţine picături de apă), de unde pleacă la consumatori. Pe domă,
se găsesc racorduri pentru supapele de siguranţă, pentru capul de abur, pentru robinetul de
aerisire, precum şi gura de vizitare.
Tamburul cazanului, indiferent de tip, este un rezervor cilindric, realizat din virole de
oţel sudate (în trecut erau nituite), care are 1 - 2 guri de vizitare (la unul sau ambele capete,
sus sau/şi jos) cu 2 spaţii: în partea inferioară, spaţiul de apă, iar în cea superioară, spaţiul
de abur.
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
În tambur, intră 1 - 2 ţevi de alimentare cu apă. (în dreptul nivelului minim), ţevile de
legătură ale sticlelor de nivel şi manometrului, racordurile pentru supapele de siguranţă,
pentru ieşirea aburului şi pentru robinetul de aerisire. La unii tamburi, în interior, se găsesc
jgheabul de liniştire a apei de alimentare şi separatorul de apă din abur.
b) Plăcile tubulare (inclusiv camerele de întoarcere a gazelor arse la cazanul ABA de
0,4-1 t/h).
c) Ţevile de fum, care se prind între plăcile tubulare, prin mandrinare, filetare (ţevile
ancoră), sau prin sudură (în prezent).
d) Cutia de foc (la cazanele tip locomotivă) sau tubul focar (la celelalte). Tubul focar
poate fi neted sau ondulat (cel ondulat are suprafaţa de încălzire mai mare cu cca, 13 - 14%
şi suportă mai uşor dilatările şi contractările, solicitările plăcilor tubulare fiind mai mici). La
cazanele ABA modernizate, tubul focar este parţial neted, parţial ondulat.
De obicei, tubul focar se îmbină cu plăcile tubulare prin sudură. La unele cazane mai
vechi (tip MTD, Poiana, etc), tubul focar este scurt şi are, în continuare, un fascicul de ţevi,
tubul fiind prins la capete în plăcile tubulare, şuruburi (îmbinare demontabilă). Acest mod de
îmbinare permite ca repararea şi curăţirea de piatră să se facă mai uşor, prin demontare.
La cazanele acvatubulare
a) Tamburul cazanului - la unele cazane (BW, CR9, CR16 etc), face parte din
suprafaţa de încălzire, partea inferioară a acestora fiind în contact cu gazele arse.
b) Toate ţevile de apă (de legătură, camerele secţionale, ţevile fierbătoare, ţevile de
radiaţie de convecţie, colectoarele acestora), aflate în drumul focului sau gazelor arse, cu
excepţia ţevilor de cădere (care sunt afara drumului gazelor arse). Ţevile de apă se prind în
tambur şi colectoare prin mandrinare sau sudură.
c) Numai ţevile, în cazul cazanelor rapide.
3. Suprafeţe de încălzire auxiliare

În afara suprafeţei de încălzire propriu-zise, unele cazane au şi (una sau mai multe)
suprafeţe de încălzire auxiliare, care pot fi:
a) Supraîncălzitorul de abur - aburul produs de cazan este abur saturat umed şi, deşi
trece prin separatoare de apă din abur (înainte de a ieşi din cazan), totuşi, mai conţine
picături de apă. Pierderea de căldură pe traseu face ca o parte din aburul saturat să
condenseze, iar apa rezultată, împreună cu cea de la ieşirea din cazan, face ca aburul să
fie impropriu folosit în anumite procese tehnologice (de exemplu , la turbinele electrice,
unde se cere abur cu temperaturi şi presiuni ridicate, fără picături de apă, care ar deteriora
paletele turbinelor).
Din aceste motive, încă de la începutul acestui secol, unele cazane au fost
echipate cu supraîncălzitoare de abur.
Acestea sunt formate din ţevi de oţel de calitate, cu diametrul de 30 - 45 mm,
racordate la un capăt la un colector, în care intră aburul saturat din cazan, iar la celălalt
capăt, la un distribuitor, de unde pleacă spre consumator ca abur supraîncălzit.
Ţevile supraîncălzitorului pot avea forme diferite şi sunt aşezate fie vertical, fie
orizontal. Supraîncălzitoarele pot fi amplasate în focar (supraîncălzitoare de radiaţie), sau în
drumul gazelor arse(supraîncălzitoare de convecţie), unele cazane având ambele tipuri de
supraîncălzitoare.
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Supraîncălzitor de abur cu 2 trepte
Supraîncălzitoarele sunt echipate cu manometru, termometru şi supapă de siguranţă.

În supraîncălzitor, aburul din cazan, îşi ridică temperatura de la temperatura aburului
din cazan la o temperatură de 250 - 600°C, presiunea rămânând aceeaşi.
În funcţie de tipul cazanului pe care îl deserveşte, fochistul trebuie să fie instruit
(conform instrucţiunilor interne afişate în sala de cazane), asupra măsurilor şi manevrelor din
faza de pornire a cazanului(când ţevile supraîncălzitorului sunt fără abur şi deci se pot arde)
precum şi din timpul funcţionării, ca să păstreze temperatura aburului supraîncălzit în limitele
admise.
b) Preîncălzitorul de apă sau economizorul , realizat din fascicole de ţevi (din fontă cu
aripioare, la cazanele vechi sau din oţel, neted sau cu nervuri), aşezate în drumul gazelor
arse, după supraîncălzitor, când gazele au temperatura de 300 - 450°C. Este echipat cu:
- 2 supape de siguranţă (cele izolabile de cazan);
- 2 termometre (unul la intrarea şi altul la ieşirea apei);
- un manometru şi o conductă de ocolire (la cazanele mai vechi, pentru alimentarea directă
în cazul defectării economizorului).
Apa de alimentare intră în economizor cu o temperatură de minimum: 40°C, pentru a
nu produce "transpiraţia" pereţilor ţevilor şi depuneri de funingine. La ieşirea din
economizor, temperatura este cu 20 - 40°C mai mică (la economizoarele de tip
nefierbător)sau egala (la economizoarele de tip fierbător) comparativ cu cea din tamburul
cazanului. Apa circulă în contracurent cu gazele de ardere.

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Amplasarea în şah a serpentinelor unui economizor

1- colector intrare apă ; 2 – colector ieşire apă ; 3 – serpentine ; 4 – suport serpentine
Dintre avantajele economizorului, se pot enumera:

- mari economii de combustibil, prin recuperarea unei importante cantităţi de
căldură din gazele de ardere;
- reţinerea unei părţi din sărurile apa de alimentare (care altfel s-ar depune în
cazan);
- evită răcirea (deci contractarea) pereţilor interiori ai cazanului (care s-ar produce la
introducerea apei reci ).
c) Preîncălzitorul de aer, care poate fi de tip tubular lamelar sau de tip rotativ . Cel
cilindric, se compune dintr-un tub cilindric, având la capete două plăci tubulare, între care se
mandrinează o serie de ţevi, prin interiorul cărora, circulă gazele arse. Prin exteriorul
ţevilor , circulă aerul de ardere refulat de un ventilator , care în preîncălzitor ajunge la 100 -
300°C, intrând apoi în focar. In interiorul preîncălzitorului sunt plasate şicane care schimbă
direcţia de circulaţie a aerului, pentru îmbunătăţirea schimbului de căldură.
Preîncalzitor de aer tubular

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
c1 - pereţi izolaţi termic; 2 - ţevi netede; 3 - plăci tubulare; 4 - plăci intermediare (şicane).
Preîncălzitorul de aer se plasează în canalul de gaze arse, după economizor, având ca
avantaje:
- economie de combustibil, prin reducerea temperaturii gazelor la coş;
- nu răceşte pereţii interiori ai focarului şi îmbunătăţeşte arderea combustibilului.
La cazanele care utilizează combustibili lichizi (şi chiar gaze), este necesară curăţirea
interiorului ţevilor de gaze, cel puţin o dată pe semestru, deoarece păcura nearsă şi funinginea
depuse, în afara înrăutăţirii schimbului de căldură, pot înfunda complet preîncălzitorul şi provoca
aprinderea şi incendierea acestuia (chiar a acoperişului sălii de cazane - cazuri des întâmplate).
Unele tipuri de supraîncălzitoare, economizoare şi preîncălzitoare de aer, precum şi
amplasarea lor în circuitul de foc şi gaze arse sunt prevăzute în cartea tehnică a cazanului.
Preîncălzitor de aer rotativ

1 - cilindru (rotor) din lamele de tablă; 2 - canal de intrare şi ieşire a gazelor de ardere; 3 - canal de intrare şi
ieşire a aerului; 4 - axul de rotase al preîncălzitorului; 5 - carcasă preîncălzitor.
În schiţa din figura de mai jos s-a figurat amplasarea acestora, precum şi:
- valorile temperaturii, la intrarea şi ieşirea din suprafeţele de încălziri auxiliare, a focului şi
gazelor arse, pe traseul urmat de acestea din focar până la coş (în scădere continuă, ca
urmare a cedării de căldură);
- valorile temperaturii, la intrarea şi ieşirea din suprafeţele auxiliare, .a aburului, apei
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
de alimentare şi aerului( în creştere, ca urmare a primirii de căldură de la gazele arse).
Desigur, valorile sunt informative, ele depinzând de felul combustibilului, de tipul
cazanului şi al suprafeţelor auxiliare de încălzire. La cazanele ce nu au nici una, sau au numai
una sau două din suprafeţele auxiliare de încălzire, temperatura gazelor arse la coş este mai
mare.
Exemplu: La cazanul bloc abur de 4 t/h, care nu are nici o astfel de suprafaţă, temperatura
gazelor arse la coş este de 224°C (la unele cazane ajunge la 350°C), pe când, la cazanul CR
16, care are numai preîncălzitor de aer, temperatura gazelor este de 158°C.
Amplasarea suprafeţelor de încălzire auxiliare.

Circulaţia şi temperatura fluidelor în diferite puncte

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
4.Fundaţia, construcţia metalică de susţinere şi înzidirea cazanelor

Fundaţia cazanelor se va executa în baza unui proiect întocmit în conformitate cu
legislaţia în vigoare şi se va dimensiona astfel încât să se asigure poziţia de montare a
cazanului şi să suporte fără pericol de cedare greutatea cazanului, inclusiv a conţinutului de apă
în cazul încercării hidrostatice de presiune. Numărul punctelor de sprijin ale tamburului vor fi
astfel alese încât să se reducă la minim solicitările la încovoiere ale acestuia, să preia sarcinile
suplimentare statice şi dinamice provocate de instalaţiile auxiliare sau accesoriile cazanului şi să
permită examinarea îmbinărilor sudate. Tamburele prevăzute cu racord de purjare vor fi montate
înclinat spre acest racord.
Construcţia metalică de susţinere a cazanelor trebuie să fie dimensionată ţinând seama
de sarcinile suplimentare statice şi dinamice provocate de instalaţiile auxiliare sau de accesoriile
cazanului montate pe cazan şi de acoperiş (în cazul cînd acesta se sprijină pe construcţia
metalică). Construcţia metalică trebuie să fie astfel protejată încît să se evite posibilitatea
încălzirii materialului peste temperatura limită luată în considerare în proiectul de execuţie.
Unele cazane de abur pot fi înzidite individual sau în baterie. Bateria nu poate fi
formată decît din două cazane. Cazanele cu înălţimea de la pardoseală mai mare de 8 m nu
trebuie să fie înzidite în baterie.
Pereţii exteriori ai cazanelor, respectiv stratul izolator (în cazul în care prin construcţia
cazanelor nu există zidărie), vor avea o grosime suficientă care să reducă la limită pierderile de
căldură. Suprafeţele exterioare ale zidăriei sau izolaţiei, inclusiv izolaţia aparatelor din sala
cazanelor, nu trebuie să aibă o temperatură mai mare de 55C. Local, în zona
supraîncălzitorului, în dreptul grinzilor şi nervurilor scheletului metalic, se admit temperaturi mai
mari, dar maxim 70C. Suprafeţele exterioare ale izolaţiei cazanelor, în cazul în care nu există
zidărie prin construcţia cazanelor, vor fi protejate cu tablă rezistentă la coroziune. Cazanele
trebuie să fie astfel montate încât să permită dilatarea liberă a tuturor părţilor componente
datorită variaţiilor de temperatură în timpul funcţionării. Dispozitivele care permit dilatarea trebuie
să fie uşor controlabile. Posibilitatea dilatării se va realiza prin suspendare sau rezemare cu
posibilităţi de alunecare a elementelor respective, fiind menţinută însă etanşeitatea.
Unele cazane ignitubulare (Cornwall, Manotehnica, etc), au o parte din drumurile de gaze
arse limitate de zidărie. Unele cazane acvatubulare (B\V. IPROM, etc), au focarul şi drumurile de
gaze arse limitate de zidărie.
Zidăria atinsă de foc şi gaze arse cu temperaturi peste 450°C, este realizata din
cărămidă refractară cu mortar din argilă refractară, iar canalele de fum prin care circulă gaze cu
temperaturi sub 450°C, precum şi exteriorul zidăriei refractare, este realizat din cărămidă roşie
cu mortar de var. Intre zidărie si părţile cazanului din afara ei, etanşarea se realizează cu şnur
de azbest .
Fochistul trebuie să verifice dacă starea zidăriei focarului şi drumurilor de gaze arse este
etanşă, fără crăpături (acestea se observă uşor, zonele respectivi fiind afumate).
Dacă se observă astfel de zone, ele trebuie imediat reparate, spre a înlătura pătrunderea
de aer fals şi înrăutăţirea tirajului cazanului (care duce la depuneri de funingine pe suprafeţele
de încălzire).
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Obişnuit, o parte din pereţii focarului sunt acoperiţi cu cărămidă refractară sau au în
jurul arzătoarelor o ambrazură. din material refractar. Acestea au rolul de a înmagazina căldura
şi de a menţine în interiorul focarului o temperatură ridicată, condiţie esenţială pentru o
ardere bună a combustibilului.
5. Izolarea cazanului
Pentru a împiedica pierderile de căldură, părţile cazanului care nu sunt înzidite se
izolează cu materiale izolante (vată de sticlă, vată minerală, etc.) protejate la exterior cu tablă
galvanizată.
Se consideră că un cazan are o izolaţie bună, dacă temperatura pereţilor exteriori nu
depăşeşte 40 – 50 °C, ceea ce se constată prin faptul că putem ţine mâna pe izolaţie. Dacă
simţim că izolaţia frige, în porţiunea respectivă izolaţia nu este corespunzătoare, trebuind să fie
refăcută.
6. Canalul de fum (gaze arse)

Uneşte partea din spate a cazanului cu baza coşului de fum şi este realizat din cărămidă,
cu o secţiune mai mare decât secţiunea coşului. Pentru a nu micşora tirajul, trebuie să fie bine
tencuit; în el se montează registrul (șuberul), cu care se poate regla tirajul coşului. Registrul, ca
şi canalul de fum, trebuie să fie perfect etanş, pentru a nu pătrunde aer fals care înrăutăţeşte
arderea.
7. Gura de vizitare
Cazanele de abur au cel puţin o gură de vizitare (ovală, 300 x 400 mm, sau circulară, Ø 400
mm), prin care fochistul sau organul de control pot intra în spaţiul de apă pentru a curăţa, repara
sau verifica interiorul cazanului.
8. Uşi de vizitare
În zidăria drumurilor de gaze arse sunt amplasate uşi metalice, prin care se poate intra în
interior pentru curăţire, reparare sau verificare.
9. Gura de curăţire
Unele cazane au, în pereţii exteriori sau în colectoare, guri de curăţire, astupate cu dopuri
filetate sau capace ovale. Prin acestea, se face curăţirea, spălarea şi verificarea spaţiului de
apă, ele trebuind să fie desfăcute ori de câte se face spălarea interioară a cazanului.
10. Guri de observare

Gura de observare este o ţeava, ce are la capătul exterior sticlă refractară, prin care
observăm culoarea flăcării în focar, deci calitatea arderii combustibilului. Lipsa sticlei are ca
urmare ieşirea gazelor din focar în sala cazanelor (la focarele cu suprapresiune) sau intrarea
aerului fals în focar (la celelalte), deci înrăutăţirea arderii. În plus, în caz de explozie sau
răbufnire de gaze în focar, pot accidenta pe cei din jur.
11. Clape de explozie

Sunt montate în exteriorul drumurilor de gaze arse, având rolul de a se deschide automat
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
în caz de explozie de gaze în focar sau canalele de fum, pentru a limita suprapresiunea ce
apare la explozie, deci pentru a evita deteriorarea pereţilor cazanului şi zidăriei. Clapele de
explozie sunt de două feluri:
- cu balama, amplasate astfel încât să asigure etanşeitatea pe scaun prin propria greutate;
- cu discuri, apăsate pe scaun de resorturi.
12. Instalaţii de ardere şi focare
Definiţie şi clasificare
Focarul este partea cazanului în care are loc arderea combustibilului cu cedare de
căldură (care se transmite apei din cazan) şi gaze arse (care ies din coş în atmosferă). Rolul
focarului este de a asigura aprinderea şi arderea completă a combustibilului respectiv
stabilitatea flăcării. De asemenea focarul trebuie să asigure condiţiile de transmitere a căldurii
prin radiaţie şi convecţie de la produsele arderii la suprafeţele de schimb de căldură.
Ca element important al focarului apare instalaţia de ardere care poate fi:
- pentru arderea combustibililor solizi;
- pentru arderea combustibililor lichizi;
- pentru arderea combustibililor gazoşi;
- arzătoare combinate:
a) gaz - păcură;
b) combustibil solid - gaz.
Volumul şi construcţia focarului depinde de structura combustibilului şi de posibilităţile de
amestec ale acestuia cu aerul de ardere.
Focarele se pot clasifica după:
Poziţia faţă de tamburul cazanului:

- focare interioare (în interiorul tamburului de apă), ca la cazanele ignitubulare ;
- focare inferioare, situate sub tambur, ca la cazanele acvatubulare;
- focare anterioare , care se găsesc în exteriorul tamburului, în faţa cazanului, fiind o
prelungire a focarului. Acestea au pereţii formaţi din cărămidă refractară şi se construiesc la
unele cazane atât igni cât şi acvatubulare pentru combustibil inferior, unde este nevoie de o
cantitate mare de combustibil, ce nu ar putea arde în focarul propriu-zis al cazanului.
După tipul de combustibil ars în focar:

- focare pentru combustibil solid;
- focare pentru combustibil lichid;
- focare pentru combustibil gazos;
- focare pentru combustibil mixt
Focare pentru combustibil solid

Aceste focare, utilizate pentru cărbune, deşeuri lemnoase, etc, se compun din: camera de
ardere (focarul propriu-zis), grătar şi cenuşar. Forma şi dimensiunile focarului depind de:
- felul combustibilului (cărbuni sau deşeuri lemnoase);
- modul de alimentare cu combustibil a focarului;
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
- în cazul cărbunilor, după cum sunt introduşi în focar sub formă de bulgări, sau sub formă de
praf de cărbune.
Focare cu deservire manuală

Au un grătar plan înclinat, format din bare de fontă cu lăţime mai mare la capete decât la
mijloc, pentru a lăsa între ele un spaţiu de circa 2 mm. Acest spaţiu este necesar pentru
pătrunderea aerului din cenuşar, printre barele grătarului, sub stratul de combustibil care arde pe
grătar.
Alimentarea cu cărbuni a grătarului se face de fochist, cu lopata, după închiderea parţială a
şubărului la coş şi deschiderea uşii focarului.
Aprinderea se face cu lemne sau alt combustibil, după care se aruncă cu lopata cărbuni,
începând din fund spre faţă.
Grosimea stratului de cărbune depinde de calitatea şi granulaţia cărbunelui în timpul arderii,
acolo unde apar pete întunecate pe grătar, înseamnă că zgura s-a lipit de grătar şi nu mai poate
intra aerul. În acest caz fochişti trebuie să spargă zgura cu unelte specifice.
Pe un grătar plan, se pot arde 70 - 80 kg cărbuni pe fiecare m² de gratii . Un fochist poate
alimenta cu lopata circa 700 - 800 kg cărbune în 8 ore.
Focare mecanizate
La cazanele mai mari, alimentarea cu cărbuni a focarelor se face mecanizare dintr-un
buncăr- pâlnie, situat deasupra intrării în focar. Sunt mai multe tipuri.
Focare cu grătar lanţ

Sunt formate din bare de grătar mobile, montate sub formă de continuu, între 2
tamburi, dintre care unul motor care face ca lanţul săl mişte continuu cu o viteza de 0, 1 - 0,6
m/min. In prima parte a grătarului cărbunii se încălzesc şi se usucă, în partea din mijloc ard,
iar la în partea finală zgura cade în buncărul de zgură.
Focare pentru cărbune pulverizat

Acest tip de focare realizează cea mai bună ardere a cărbunelui.
După ce cărbunele este măcinat în mori speciale (cu bile, role, ciocane sau mori
ventilator) până este adus la particule foarte fine, mult mai mici de 1 mm, praful este condus prin
conducte cu curent de aer în silozuri, iar de acolo, în acelaşi mod, este insuflat cu aer în focar,
unde este ars în arzătoare speciale.
Focare pentru combustibili lichizi şi gazoşi

Au numai cameră de ardere, fără grătar şi cenuşar. în prima parte a focarului are o
zidărie sau o ambrazură refractară care menţine în focar o temperatură ridicată, absolut
necesară arderii complete a combustibilului.
Instalaţii pentru arderea combustibilului lichid

Aşa cum s-a arătat, în focarele cazanelor, se poate arde unul din următoarele feluri de
combustibil lichid: păcură, combustibil lichid uşor (CLU), motorină. Pulverizarea păcurii, a
combustibilului lichid uşor sau motorinei, se poate realiza cu aer comprimat, cu abur sau
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
mecanic (cu pompă de combustibil).
Injectoare cu aer comprimat

Se folosesc rar, la cazanele care consumă sub 100 kg combustibil pe oră. Aerul este
aspirat în focar prin depresiune, realizată cu ajutorul coşului de fum sau se foloseşte aer
comprimat.
Injectoare cu abur
Pentru pulverizarea păcurii, se utilizează aburul de la cazanul propriu sau, la pornire,
de la alt cazan; în lipsă de alt cazan, pornirea se face arzând in focar lemne, cărbuni sau alt
combustibil, până când presiunea ajunge de la 2 - 3 bar, după care se poate pune în
funcţiune injectorul cu abur. La ieşirea din ajutaj, viteza combustibilului antrenat de abur
creşte foarte mult şi este pulverizată fin. Capul injectorului trebuie curăţat des de zgură.
Schema unui injector de păcură cu abur este dată în fig. de mai jos.
Are avantajul că este simplu, uşor de întreţinut, dar şi dezavantajul unui consum de 6
- 7% din producţia de abur.

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Injectoare pentru combustibili lichizi

a – injector cu pulverizare cu aer comprimat ; b – injector cu pulverizare cu abur ;
c – injector cu pulverizare mecanică
Injectoare centrifugale
Se folosesc la unele cazane Manotehnica precum şi la unele cazane apă caldă (fig.
de mai jos). De la rezervorul de zi, CLU ajunge în corpul injectorului (1), trece prin axul
motorului electric (2), se amestecă cu aerul primar venit prin canalul cu clapetă (3) şi intră în
ventilatorul (4). După ventilator, scutul (5) lasă liber un canal prin care intră altă cantitate de
aer, care, împreună cu amestecul ce iese din ventilator, formează un vârtej (6) în focar.
Ventilatorul are o turaţie de 3000 rot/min.
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Aceste injectoare se construiesc pentru consumuri între 10 şi 70 kg CLU/oră, adică
pentru debite calorice între 96.000 şi 672.000 kcal/h.
Injector centrifugal pentru combustibil lichid (semiautomat ).
Injectoare mecanice
Injectoarele mecanice sunt folosite pentru pulverizarea păcurii în focar la presiunea de
10 - 40 bar, creată 'le o pompă de combustibil cu roţi dinţate. Se folosesc la cazanele mari şi
la toate cazanele automatizate. Presiunea si temperatura de injecţie sunt indicate de un
manometru şi un termometru. în
capul injectorului se află o duză, în care este montat un disc cu canale, un disc cu orificii şi
orificiul duzei (cu 0 de 1 -s mm).
La trecerea prin discul cu canale tangenţiale, păcura capătă o mişcare de rotaţie, fiind
fin pulverizată şi amestecându-se bine cu aerul, pentru a realiza o ardere bună .Duza trebuie
curăţată periodic.

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Injector de păcură cu pulverizare prin presiune :

1 – capul injectorului ; 2 – corpul injectorului ; 3– cot de racord ; 4 – piesă de racord ;
5 – piesă de fixare ; 6 – disc cu canale ; 7 – disc cu orificii ; 8 –duză .
Pompa cu roţi dinţate
Se compune dintr-un corp de fontă sau oţel (1), în care se rotesc în sensul săgeţilor
două roţi dinţate (2), care aspiră combustibilul din partea de jos şi îl refulează în partea de sus.
Supapa de suprapresiune (3) deschide fereastra (4), punând în legătură conducta de aspiraţie
(5) cu cea de refulare (6), atunci când presiunea pe refulare a pompei devine prea mare,
returnând (recirculând) combustibilul în interiorul pompei.
Roata dinţată din dreapta este cuplată cu un motor electric, care, obişnuit are pe acelaşi
ax, un ventilator pentru introducerea aerului în focar, în tot timpul funcţionării pompei.
Pompa cu roti dintate
Instalaţia de păcură
Destinată alimentării unuia sau mai multor cazane, instalaţia de păcură cuprinde unul sau
mai multe rezervoare de depozitare, care trebuie să asigure consumul pe cel puţin 10 - 20 zile.
Acestea se execută din tablă de oţel, şi după poziţia lor, pot fi: supraterane, subterane sau
semiîngropate.
Ele trebuie să fie prevăzute cu ţeava de aerisire, gură de vizitare, interioară şi exterioară,
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
indicator de nivel cu plutitor (sau tijă gradată la cele îngropate), serpentină de preîncălzire a
păcurii (cu abur, plasată în partea jos a rezervorului), robinet de scurgere a apei din păcură
(apa fiind mai grea se adună în partea de jos), care trebuie deschis mai des de fochist pe timp
de ploaie, zăpadă, umezeală. Rezervoarele au capacitatea de 10 - 1000 m³ şi alimentate din
cisterne CFR sau auto. În timpul descărcării, gura de vizitare trebuie să fie deschisă. Din
rezervoarele de depozitare, păcura este împinsă cu ajutorul pompelor de combustibil (la
centralele mari este prevăzută o staţie pompare cu preîncălzirea păcurii) în rezervorul de zi,
situat în sala de cazane pe un perete lateral (nu în dreptul injectorului), la o înălţime de 5 – 6
m, si are o capacitate de 500 - 2000 kg şi este prevăzut cu: ţeavă de aerisire, ţeava de prea
plin (care readuce în rezervorul de depozitare combustibil în surplus), indicator de nivel cu
plutitor, serpentina de incalzire si teava cu robinet de scurgere a apei.
Din rezervorul de zi, păcura vine prin cădere la injector, înainte de acesta fiind montat un
preîncălzitor şi un robinet de închidere. Fochistul trebuie să asigure etanşeitatea completă a
întregii instalaţii de păcură, astfel încât nici în centrala termică, nici în afară, să nu existe
pierderi de combustibil. El trebuie să cureţe injectoarele şi să urmărească să aibă o ardere
bună, deoarece păcura nearsă se depune pe pereţii cazanului şi împiedică transmiterea
căldurii .Rezervoarele de depozitare şi rezervoarele de zi trebuie curăţate anual de depuneri.
Agregatul de pompat şi preîncălzit păcura
Termorom Cluj-Napoca produce un agregat de pompat şi preîncălzit păcura (fig. de mai
jos), care se compune din două filtre grosiere (FG), două electropompe (EP), un preîncălzitor
(PP), două filtre fine (FF), conducte, armături şi aparate de măsură. Subansamblele sunt
dispuse în două circuite, unul de lucru şi altul de rezervă. Se construiesc pentru debite de
păcură de: 1; 1,6; 3,1; 6,3; 8; 12,5; 16 şi 40 t/h.
Caracteristicile principale sunt următoarele:
- temperatura păcurii la intrare: 60°C;
- temperatura păcurii la ieşire: 135 - 150°C;
- presiunea păcurii la intrare: 0,5 - 3 bar;
- presiunea păcurii la ieşire: min. 37 bar, max. 40 bar.

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Agregat de pompat şi preîncălzit păcura
La agregatele de 1 - 6,3 t/h, preîncălzitorul de păcură cu abur, este înglobat în blocul

agregatului, iar la celelalte, este montat separat, pe fundaţie proprie. Preîncălzitorul de păcură
cu abur este un schimbător de căldură format dintr-un corp cilindric, care are la capete câte o
placă tubulară; între plăcile tubulare se montează un fascicol de ţevi prin care circulă păcura,
aburul circulând în exteriorul lor. Fochistul are obligaţia să cureţe periodic filtrele şi să
manevreze robinetul de abur astfel încât să obţină temperatura necesară păcurii.
Instalaţia de gaze
Gazul metan utilizat drept combustibil la cazane se extrage din podişul Transilvanei şi din
zonele subcarpatice, iar în mare parte se importă din Rusia.
De la locul de extracţie este adus sub presiune, prin conducte de oţel, la locul de utilizare.
Prima magistrală de gaz metan din ţară s-a construit în 1942 pentru alimentarea
termocentralei Grozăveşti cu gaze din Ardeal.
Presiunile utilizate la transportul gazului metan, sunt:
- presiuni înalte: peste 6 bar (în Rusia, 32 bar);
- presiuni medii: 2 - 6 bar;
- presiuni reduse: 0,2 - 2 bar;
- presiuni intermediare: 0,05 - 0,2 bar (în instalaţiile interioare industriale, prevăzute cu
arzătoare ce pot funcţiona cu această presiune);
- presiune joasă: sub 0,05 bar (la noi, plafonul presiunii joase s-a stabilit la 0,03 bar = 300
mm. coloană apă, fiind folosit pentru consumatorii de uz casnic).
Instalaţia de alimentare cu combustibil gazos cuprinde:

- staţia de gaze din incinta unităţii, în care sunt montate contoarele de gaze şi la care au acces
numai furnizorii de gaz , de la care pleacă spre o conductă de gaze, vopsită în galben închis,
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
între staţia de gaze din incinta unităţii şi centrala termică, pe care se montează, la cca. 20 m.
de intrarea în CT, un robinet de închidere manuală (sau de la distanţă), ce trebuie cunoscut şi
închis de fochist în caz de forţă majoră: incendii, explozii, cutremur mare, când nu se mai
poate închide robinetul din CT. Pe conducta de gaze din CT, se găsesc:
- un robinet de închidere manuală, rapidă;
- un separator de apă din gaze;
- un regulator de presiune, ce menţine presiunea din aval (după regulator) la o valoare
constantă, necesară arzătorului, deşi presiunea din amonte (ce intră în regulator) variază în
limite largi;
- un dispozitiv de siguranţă ce echipează regulatorul, care, în cazul defectării regulatorului,
împiedică creşterea presiunii în aval la o valoare periculoasă ;
- un presostat care comandă închiderea electroventilului, când presiunea gazelor a scăzut
sub o valoare minimă reglată;
- câte un manometru înainte şi după regulator;
- două robinete de închidere automată, înseriate, normal închise, având între ele o ţeava de
aerisire pe care este montat un electroventil normal deschis, pentru eliminarea gazelor
scăpate, eventual, după primul ventil automat, când ventilele sunt închise;
- două robinete de închidere manuală, înseriate, in locul celor de mai sus, la
cazanele neautomatizate.
- un detector de gaze automat ce comandă un electroventil exterior de închidere în caz de
scăpări de gaze.
Schemele instalaţiilor de automatizare pe gaze sunt descrise în alt capitol La cazanele ce
consumă gaze, pentru evitarea exploziile de gaze în focar, registrul la coş este prevăzut la
mijloc cu un orificiu de cea. 50 mm diametru, pentru ca în timpul opririlor, când registrul este
închis, eventualele pierderi de gaze să fie evacuate în atmosferă.
Arzătoare
Arzătoarele sunt aparatele în care se realizează amestecul dintre combustibil şi aer în vederea
asigurării arderii, în condiţii bine stabilite, pentru obţinerea de energie termică.
Arzătoarele trebuie să realizeze următoarele:
- amestecul aer-combustibil;
- trebuie să asigure ardere în mod continuu prin alimentarea flăcării cu amestec de
combustibil - aer;
- trebuie să menţină un raport optim între combustibil şi aer pentru a obţine un randament
maxim;
- dirijarea flăcării pe direcţia cerută de procesul tehnologic;
- posibilitatea de reglare a cantităţii de combustibil şi a aerului, adaptat la procesul tehnologic;
- să asigure stabilitatea atmosferei din focar în funcţie de caracterul arderii. Arzătoarele, ca şi
focarele, se clasifică şi se aleg în funcţie de tipul combustibilului.
Arzătoare pentru combustibil gazos

Arzătoarele pentru combustibil gazos sunt de 3 feluri:
- arzătoare manuale, la care aprinderea, reglarea şi oprirea focului se face manual, de către
fochist, iar aerul este aspirat prin tirajul coşului. Exemplu: arzătoarele Şeitan cu 1 - 4 etaje;
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
- arzătoare semiautomate, la care aprinderea şi stingerea focului se face automat, iar reglarea
arderii se face manual, prin variaţia concomitentă a clapetelor de gaze şi aer;
- arzătoare automate la care aprinderea, reglarea focului funcţie de regim şi oprirea, se face
automat.
Arzătoarele semiautomate şi automate, sunt echipate cu un ventilator, care asigură aerul
necesar arderii, având clapete de reglare pe conductele de gaze şi aer ce intră în focar, care
permit reglarea cantităţii de gaze şi aer pentru a asigura o ardere completă. In afară de
acestea, pentru a asigura arderea completă, este necesar ca aerul să se amestece bine cu
gazele.
Exemplu: La un cazan ABA 4 care funcţionează cu gaze, la verificarea oficială, s-au constatat
mari depuneri de funingine pe plăcile tubulare şi ţevi . S-a constatat că, la acest cazan, clapeta
de aer nu se deschidea complet.
Indiferent de felul arzătorului, înainte de aprinderea focului, trebuie să se facă manual sau
automat preventilarea focarului şi a drumurilor de gaze care să permită o schimbare de minim
5 ori a volumului de aer a acestor componente.
Dacă după aprindere focul s-a stins, trebuie închis imediat robinetul de gaze şi făcută din nou
preventilarea (pentru a elimina riscul de explozie a gazelor) şi abia după aceea, se va face
reaprinderea. De asemenea, după oprire, trebuie să se facă postventilarea.
Arzătoare mixte (combinate)

Unele cazane, în special cele mari, pot consuma, în funcţie de posibilităţile de
aprovizionare, fie păcură, fie gaze, fie chiar praf de cărbune.
Fig. A reprezintă un arzător mixt gaze-păcură pentru un cazan CR 16. iar Fig. B. pentru un
cazan ABA de 2 t/h.
Fig. A. Arzător mixt păcură – gaze pentru cazan CR16

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Fig. B. Arzător mixt păcură – gaze pentru cazan ABA 2 x 8

1 – carcasă ; 2 – apărătoare ; 3 – dispozitiv reglaj aer ; 4 – clapetă gaz ; 5 – distribuitor gaz;
6 – distribuitor ; 7- aprinzător
Suflătoare de funingine
Suflătoarele de funingine au rolul de a îndepărta depunerile de funingine de pe
suprafeţele de încălzire. Suflarea funinginii se face cu suflătoare cu aer comprimat sau cu
abur. Se manevrează de către fochist, în conformitate cu instrucţiunile interne. Există şi
suflătoare de funingine cu bile metalice, care cad de sus, din ţeava în ţeava, scuturând
funinginea depusă, şi care, după ce au ajuns jos, sunt readuse mecanic în partea de sus.
Instalaţii de epurare a gazelor arse

In special la arderea cărbunilor, gazele ies pe coş încărcate cu particule de cenuşă, ce
se depun în mediul din jur, poluându-l. Pentru a evita aceasta, la cazanele mari se montează
în coş, fie cicloane, în care praful este separat de gaze prin schimbarea direcţiei de curgere
(pot fi mai multe cicloane în serie multicicloane), fie electrofiltre. Acestea sunt compuse din
două rânduri de electrozi, unul care ionizează gazele şi încarcă cu electricitate particolele de
cenuşă, iar celălalt, de depunere, atrage particolele încărcate. Sursa electrică este de mare
tensiune, cca. 50 kV. Praful depus trebuie scuturat periodic, folosind metode speciale.
Tirajul
Anterior, s-a arătat că, pentru a avea loc arderea, în focar trebuie să intre nu numai
combustibil, ci şi aer. Aerul necesar arderii intră în focar, prin tiraj.
Prin tiraj înţelegem curentul de aer care intră în focar făcând posibilă arderea
combustibilului şi apoi, iese pe coş cu gazele arse, în atmosferă.
Tirajul, adică intrarea aerului din atmosfera înconjurătoare se poate face în 2 moduri: natural şi
artificial.
Tirajul natural
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Tirajul natural se realizează cu ajutorul coşului de fum şi se poate explica în două
moduri:
a) Presupunem că în faţa focarului este un coş imaginar, similar cu cel real, situat în
spatele cazanului. In coşul imaginar, este aer la temperatura şi presiunea atmosferică; în coşul
real, sunt gaze arse, calde, care sunt mai uşoare decât aerul atmosferic, din care cauză, aerul
mai greu intră în focar şi împinge gazele arse pe coş, în atmosferă.
b) Prin arderea combustibilului în focar, se formează gaze care, fiind calde, sunt mai
uşoare şi au tendinţa de a se ridica în sus; în locul lor, intră în focar aerul din atmosferă, care,
împreună cu combustibilul, se transformă în gaze arse, calde, acest proces producându-se
continuu, şi realizând circuit de aer proaspăt prin focar.
Schema circulaţiei aerului şi a gazelor arse la un cazan cu tiraj natural

1 - coş; 2 - registru.
Tirajul natural este cu atât mai mare, cu cât coşul este mai înalt şi temperatura
exterioară este mai mică (iarna, tirajul este mai bun). Din diagrama de mai sus rezultă că
depresiunea cea mai mare este la baza coşului iar cea nai mică, în focar.
Tirajul poate fi variat de către fochist, după necesitate, prin manevrarea şubărului
(registrului), care variază secţiunea de trecere a gazelor arse.
Coşurile au formă tronconică şi se executau în trecut din cărămidă fasonată special, iar în
prezent din beton sau tablă.
Coşurile din tablă sunt cilindrice, au înălţimea de maximum 15 m şi se ancorează contra
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
vântului prin trei ancore montate la 120°, la 2/3 din înălţimea coşului. Cele din beton pot avea
înălţimi de până la 300 m.
Tirajul artificial
Se foloseşte la cazanele automatizate şi la toate cazanele mari, care ar necesita coşuri
înalte, deci costisitoare. Tirajul artificial se poate realiza prin:
- ventilatoare aşezate în faţa cazanului, care aspiră aerul din sala cazanelor sau din exterior şi
îl trimit sub presiune în focar, fără preîncălzire sau cu preîncălzire, prin intermediul unui
preîncălzitor de aer; în acest caz, în focar nu avem depresiune ci suprapresiune faţă de
presiunea atmosferică;
- exhaustoare sau ventilatoare de gaze arse, care se montează în spatele cazanului şi absorb
gazele arse din canalul de fum şi le trimit sub presiune în coş, creând astfel în focar o mare
depresiune, ce produce intrarea unei cantităţi mari de aer în focar, necesar arderii unei
cantităţi mai mari de combustibil.
Exhaustoarele se aseamănă cu ventilatoarele, dar lucrează în condiţii mai grele căci
gazele arse au temperatura peste 130 - 250°C, din care cauză lagărele trebuie răcite cu apă.
Unele cazane au şi exhaustor şi ventilator. Totdeauna trebuie pornit întâi exhaustorul şi apoi
ventilatorul. De altfel, în instalaţia de automatizare a cazanului există o interblocare care nu
permite inversarea acestei ordini.
Atât ventilatorul cât şi exhaustorul, se compun dintr-o carcasă metalică exterioară -
statorul ce are la interior un rotor cu palete, ce este învârtit de un electromotor . Aerul sau
gazele arse sunt aspirate în centrul rotorului şi evacuate la periferia paletelor rotorului, în focar,
respectiv în coş. Tirajul cazanelor se măsoară cu indicatoare de tiraj, în mm col apă şi variază
între 8 şi 400 mm col. apă (8 - 15 mm col. apă, în cazul tirajului natural, ajungând până la 400
mm col. apă, în cazul ventilatoarelor de gaze arse sau exhaustoare) şi sunt specifice fiecărui
tip de cazan.Fochistul trebuie să cunoască valoarea tirajului la cazanul pe care îl deserveşte şi
să încerce să-l realizeze.
Aspecte constructive, funcționale şi de exploatare ale arzătoarelor de gaz,

cu aer insuflat, destinate instalațiilor de producere a căldurii inteligente
Generalităţi
Printre arzătoarele de gaz, de concepție modernă, care se folosesc astăzi pentru echiparea
instalațiilor de producere a căldurii inteligente, se enumera si modelele GZ2, GZ3 si GZ4,
fabricate de firma germana MAN B&W Diesel AG si destinate cazanelor cu puteri cuprinse
intre 100 si 1450kW.
Arzătoarele de gaz din seria de fabricație GZ2 - GZ4 sunt arzătoare automate, in două
trepte, cu construcție monobloc. Ele sunt concepute pentru funcționarea cu gaze naturale (GZ
2-GZ4) si gaze lichefiate (GZ2) conform normei DVGW G260 si sunt construite conform DIN
4788 si DIN EN 676 si verificate după DVGW si CE.
Arzătoarele de gaz GZ2 - GZ4 sunt arzătoare de suprapresiune, cu o mare capacitate de
insuflare a aerului si cu particularităţi bine definite. Datorita acestor particularitati si a unei duze
de pătrundere a aerului de construcție reglabila, ele se potrivesc atât pentru cazanele
moderne de mare producție, cu flacără întoarsă, cât şi pentru cazanele de concepție mai
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
veche. Noua concepție a arzătoarelor in două trepte GZ2 - GZ4 oferă un raport al puterilor de
maxim 50:100% (GZ2 - GZ3), respectiv 60:100%(GZ4) si o gradație optimă a celor doua trepte
de sarcină, în condiții de exploatare normală.
Aspecte constructive
Construcția propriu-zisă
Arzătoarele de gaz GZ2-GZ4 au următoarele particularitati constructive:
• carcasa este turnată din metal uşor;
• tija arzătorului se executa ținând seama de puterea cazanului şi de sistemul mixt de
amestecare de mare putere;
• duza de pătrundere a aerului este reglabilă;
• prezintă servomotor cu clapeta de aer, pentru regimurile de lucru în două trepte;
• modelele GZ2 si GZ3.0 prezintă motor de curent alternativ, iar modelele GZ3.1 – GZ4, motor
trifazat;
• sunt echipate cu transformator de aprindere si suflantă de aer;
• modelele GZ2-GZ3.0 au rampa de gaz compactă;
• modelele GZ2-GZ3 sunt prevăzute cu presostat automat de ardere, cu supraveghere prin
infraroșu, iar modelul GZ4, cu supraveghere prin ionizare;
• flanşele au garnituri de etanșare şi şuruburi de strângere.
Arzătoarele de gaz se supun, înainte de intrarea în exploatare, la o verificare individuală, la
temperatura maximă admisibilă prescrisă.
Sistemul mixt de amestecare de mare putere este modern, construit simetric şi oferă
posibilitatea ca, împreună cu o reglare exactă a rampei de gaze compactă (GZ2 - G3.0), să se
obţină necesarul de căldură dorit, precum şi o valorificare optimă a energiei în ambele trepte
de sarcină, cu o ardere lipsită de impurităţi dăunătoare.
Regimul în două trepte se reglează prin intermediul clapetei de aer cu servomotor, care
modifică, pe de o parte, cantitatea de aer pentru cele două trepte de sarcină şi, pe de altă
parte, conectează comutatoarele, reglate cu came, la ventilele magnetice de gaze din rampa
de gaz compactă(GZ 2 – GZ 3.0) şi respectiv din rampa de gaz (GZ 4).

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Aspecte funcționale
Reglarea arzătoarelor GZ 2 si GZ 4
Fiecare arzător este reglat după domeniul de putere al cazanului şi testat la
temperatura maximă admisibilă prescrisă. Reglarea şi punerea în funcțiune a arzătoarelor de
gaz trebuie să fie realizate numai de către un specialist.
Duza de pătrundere a aerului

a) Reglarea duzei de pătrundere a aerului la arzătoarele GZ 2/GZ 3 .
Duza de pătrundere a aerului poate fi reglata după deschiderea arzătorului. Ambele
șuruburi ale duzei de pătrundere a aerului trebuie să fie desfăcute, iar după reglare acestea se
vor înșuruba la loc.
b) Reglarea duzei de pătrundere a aerului la arzătoarele GZ 4.
Duza de pătrundere a aerului poate fi reglată după deconectarea arzătorului şi
desfacerea capacului ce amortizează zgomotele produse de ventilator. Ambele șuruburi ale
duzei de pătrundere a aerului trebuie să fie desfăcute, iar după reglare acestea se vor
înşuruba la loc.
Aspecte de exploatare
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Modul de construcție şi echiparea arzătorului în funcţie de putere facilitează
specialistului montarea rapidă, punerea în funcțiune şi întreţinerea uşoară în exploatare.
Șuruburile si garnitura de etanșare pentru fixarea arzătorului sunt incluse. Racordarea
electrica se realizează cu o priza rapidă, conform DIN 4791.
Arzătoarele montate pe cazane sunt testate în fabricație şi au puterea prereglată. O
modificare a puterii arzătorului este posibilă prin reglarea corespunzătoare a supapei de
alimentare cu gaz şi a dimensiunilor de reglaj (dimensiunea B) şi reglarea clapetei de aer.
Instalatorul este responsabil de respectarea normelor de protecție în vigoare. Aceste
arzătoare trebuie să fie montate în concordanţă cu prevederile normelor de montaj in vigoare
si trebuie exploatate numai în spatii bine aerisite. De asemenea, trebuie respectate toate
instrucțiunile de montare şi de punere în funcțiune.
Instalarea si racordarea conductei de gaze pot fi făcute numai de către un instalator
autorizat; greutatea rampei de gaz compactă, respectiv a rampei de gaz trebuie sa fie
susținuta prin suporți de fixare. Montarea legăturilor electrice trebuie să se realizeze în
conformitate cu normele de montaj şi exploatare în vigoare.
Controlul etanşeităţii
Controlul etanșeității oferă utilizatorului unei instalații de ardere cu gaz o siguranța
suplimentară; acesta se recomandă, în principal, la arzătoarele de mare putere. De regulă se
verifică, programat, ventilele magnetice.
Întreținere si service
Pe baza reglementarilor legale în vigoare, se recomandă verificarea anuală a întregii
instalații de ardere, de către un specialist. Cu aceasta ocazie trebuie controlate reglarea şi
funcționarea arzătorului, trebuie curăţat arzătorul (suflanta, sistemul de amestecare, instalația
de aprindere), filtrul de gaz eventual se schimbă, şi trebuie uns axul clapetei de aer la GZ 4.
Pentru desfășurarea comodă a operațiilor de întreținere poate fi separat capacul
carcasei de părţile componente, după desfacerea șuruburilor şi a legăturilor cu rampa
compactă de gaze, respectiv cu rampa de gaze de la carcasa arzătorului; după dezasamblare
arzătorul poate fi montat în departamentul de service (GZ 2- GZ 3). La GZ 4 este posibilă,
după scoaterea ștecherului, desprinderea cablului de ionizare şi desfacerea șurubului de la
capacul flanșei. Corpul duzei se dezasamblează separat.
Înainte de scoaterea corpului duzei trebuie urmărit dacă servomotorul a revenit la poziția
„închis“.

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
13. Instalaţia de alimentarea cu apă
Despre apa de alimentare

Întrucât apa de alimentare are o importanţă deosebită în exploatarea economică şi în
siguranţă a cazanului, în cele ce urmează, se prezintă noţiuni de bază despre aceasta.
La cazanele de abur, pentru a menţine nivelul apei din cazan, ele trebuie să fie alimentate cu
apă, în funcţie de consumul de abur.
La cazanele de apă caldă şi fierbinte, la care apa circulă în circuit închis deci în mod normal
nu se consumă, se produc totuşi pierderi din cauza neetanşeităţilor, pierderi ce trebuie
compensate prin adaos de apă de alimentare .
Apa de alimentare pentru cazanele de abur se compune din: condens şi apă de adaos. Am
pus întâi condensul, pentru a arăta importanţa acestuia întrucât condensul este cea mai bună
apă de alimentare, deoarece nu conţine săruri şi, în plus, are o temperatură ridicată.
Beneficiarii, interesaţi să aibă maximă economie şi siguranţă în funcţionarea cazanelor,
trebuie să se preocupe, între altele, de recupera condensului într-o proporţie cât mai mare. Ceea
ce nu se poate recupera din condens, se completează cu apă de adaos. Apa de adaos provine
din apa din natură (apa brută) din reţeaua de apă a localităţii, din puţuri, lacuri, râuri .
Deşi circa 70% din suprafaţa Pământului este acoperită de apă, cea mai mare parte (cea din
mări şi oceane) fiind sărată, doar o mică parte poate fi folosită pentru consumul casnic şi
industrial.
În natură, apa urmează un circuit închis: apa de la suprafaţa pământului (râuri, lacuri, mări,
oceane), se evaporă, formează nori, care se condenseze şi cad pe pământ sub formă de ploaie
sau zăpadă. Apa se infiltrează în pământ şi, fiind un solvent foarte bun, la trecerea prin diverse
straturi, se încarcă cu săruri şi gaze şi iese la suprafaţă, fie sub formă de izvoare, fie este
scoasă, din puţuri, cu ajutorul pompelor. Din această cauză, apa din natură (nici cea din reţea)
nu este niciodată chimic pură (adică formată numai din H2O), ci conţine şi materii străine, şi
anume:
- materii în suspensie: mâl, nisip, materii vegetale, uleiuri;
- săruri ce formează duritatea apei;
- săruri ce formează alcalinitatea apei;
- gaze libere: O2 şi CO2.
Aceste impurităţi, în funcţie de categoria cazanului, trebuie eliminate, înainte de a ajunge în
cazan. Pentru funcţionarea economică a cazanului, ideală ar fi apa chimic pură (aşa cum,
aproximativ, este condensul). Deoarece apa nu se găseşte în această stare, beneficiarul trebuie
să ia măsuri pentru reţinerea, măcar parţială, a materiilor străine (exemplificate mai sus) din apa
de alimentare.
Pentru a cunoaşte ce conţine, la intrarea în cazan, atât apa brută, cât şi cea obţinută din
aceasta, după staţia de tratare, în tabelul de mai jos sunt prezentate rezultatele analizelor
chimice efectuate la o termocentrală din Bucureşti cu cazane de categorie mare .

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Diferenţele dintre conţinutul apei brute (de la "robinet" şi din puţ) şi cel al apei de
alimentare a cazanului, se datoresc faptului că sărurile minerale conţinute de apa brută, sunt
reţinute la trecerea acesteia prin staţia de tratare.
Indicii apei de alimentare din tabel sunt pentru cazane de categoria VI (cu presiunea între
64 şi 100 bar.)
Din tabel, rezultă marea "bogăţie" în substanţe străine a apei brute, materii străine care
trebuit reţinute în staţia de tratare a apei, spre a nu ajunge, prin apa de alimentare, în cazan.
În prescripţiile tehnice în vigoare ISCIR, sunt daţi indicii de calitate pe care trebui să-i aibă
apa de alimentare, apa şi aburul din cazan. Aceştia sunt diferiţi, funcţie de categoria
cazanului, care se stabileşte în funcţie de presiunea si tipul constructiv al cazanului.
Materie în suspensie
Materiile în suspensie din apa de alimentare se reţin prin filtrare în diverse sisteme,
deoarece prima condiţie pentru apa de alimentare este să fie limpede, incoloră , fără
suspensii şi fără ulei.
Exemplu: La o centrală termică, trei cazane de abur de 4 t/h (alimentate cu apă dintr-un
lac) iar la alta două cazane bloc abur de 0,7 t/h (alimentate cu apă din puţuri) s-au avariat
grav (tuburile focare deformate şi ţevile de fum acoperite de o pastă de noroi), din cauza
mâlului din apa de alimentare si a faptului că fochiştii nu au purjat cazanele.
Pentru a vedea materiile în suspensie din apa de alimentare, se ia apă de alimentare într-o
sticlă şi se examinează depunerile după 48 ore.
Sărurile
În circuitul său prin pământ apa de alimentare dizolvă o parte din sărurile întâlnite,
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
căpătând, în funcţie de caracteristicile acestora, fie duritate, fie alcalinitate.
Duritatea apei
Dacă apa întâlneşte şi dizolvă săruri de calciu şi magneziu, acestea produc duritatea apei.
În funcţie de caracteristicile acestor săruri, duritate poate fi:
- duritatea temporară, produsă de bicarbonaţii de calciu şi magneziu. Aceste săruri, prin
încălzire la temperatura de saturaţie, se depun pe părţile mai puţin calde, atât sub formă de
piatră (cu aspect spongios, buretos, uşor raşchetabilă), cât şi sub formă de nămol (care se
elimină prin purjare).
- duritatea permanentă, produsă de celelalte săruri de calciu şi magneziu (cloruri, sulfaţi
şi silicaţi), care sunt stabile din punct de vedere termic şi care, ajunse în cazan, îşi măresc
treptat concentraţia (prin vaporizarea apei şi alimentarea continuă cu apă), până când ajung
la saturaţie şi încep să se depună pe suprafeţele interioare ale cazanului sub formă de crustă
(piatră). Această piatră se depune pe părţile mai calde ale cazanului, în straturi cu grosimi
mai mici. Este foarte aderentă, foarte greu raşchetabilă şi nu se poate îndepărta decât prin
spălări chimice cu acid clorhidric. Operaţia de spălare, fiind periculoasă pentru cazan, se face
numai de unităţi specializate şi cu aprobarea ISCIR. Depunerea de silicaţi (dublu silicat de
calciu şi magneziu, în straturi dense şi lucioase) este şi mai greu de eliminat, chiar prin
spălări chimice.
Duritatea totală = duritatea temporară + duritatea permanentă. Unitatea de măsură pentru
duritatea apei este milivalul la litru (mval/1).
1 mval duritate/l = 28 mg CaO (oxid de calciu)/l = 2,8°d (grade duritate germană). Piatra
depusă fiind foarte izolantă provoacă:
1) Supraconsum de combustil, cu atât mai mare cu cât grosimea pietrei este mai mare
(tabelul de mai jos).
Tabel cu supraconsumul de combustibil în funcţie de grosimea depunerilor
2) Avaria cazanului. Temperatura pereţilor metalici ai cazanului (nefiind răciţi suficient),

creşte, rezistenţa oţelului scade sub valoarea luată în calcul la proiectare şi presiunea din
interior deformează pereţii cazanului. Un strat de piatră, chiar de 0,5 mm, în interiorul ţevilor
de radiaţie (din focar) provoacă arderea şi fisurarea ţevilor. Au fost şi cazuri când, din cauza
depunerilor ,mari de piatră, suprafeţele de încălzire ale cazanului s-au deformat atât de mult
încât cazanele nu au mai putut fi reparate şi s-au casat.
3) Piatra şi nămolul se depun în ţevile economizoarelor, sub plutitoarele nivostatelor, în
orificiile de trecere ale robineţilor de la sticlele de nivel manometre, presostate, pe scaunele
supapelor de siguranţă, scoţându-le din funcţiune şi punând în pericol siguranţa funcţionării
cazanului. Piatra şi nămolul înfundă ţevile de alimentare cu apă (mai ales la intrarea în
cazan), pot ajunge şi în supraîncălzitor, provocând arderea ţevilor acestuia.
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Exemplu: trei unităţi diferite au alimentat cazanele Manotehnica, CTF1 CR 9, cu apă
netratată. Rezultatul: primele două cazane s-au găsit complet blocate de piatră şi atât de
deformate în interior, încât au trebuit să fie casate. La cazanul CR 9, ţevile s-au găsit
deformate şi au trebuit schimbate prematur . Evident, toate cazanele au produs abur din ce în
ce mai puţin şi au consumat combustibil din ce în ce mai mult.
Din cele de mai sus, rezultă că niciodată, sub nici un motiv, nici chiar pentru o perioadă
oricât de mică, nu trebuie alimentat cazanul cu apă brută; va fi alimentat numai cu apă tratată
care nu conţine materiile străine enumerate anterior. Tratarea apei se face în staţii de
dedurizare, care sunt diferite, după parametrii cazanului.
Staţii de dedurizare în ciclu Na-cationic cu mase cationice (schimbătoare de ioni).

Se compun din două filtre unul activ, altul de rezerva şi un recipient de saramură. În
acestea se reţin din apa brută numai sărurile ce produc duritate, spre a se evita depunerea
lor în cazan sub formă de piatră (crustă). Atât filtrele, cât şi recipientul de saramură, trebuie
să fie bine vopsite la interior pentru a nu fi atacate de sare.
Mai nou, acestea se protejează la interior prin acoperire cu ebonită. Una din cele mai bune
soluţii constructive este realizarea filtrelor şi recipientului de saramură din material plastic.
Un filtru este un rezervor cilindric vertical, care are în partea de jos şi de sus, câte o placă
perforată, prevăzută cu duze (elemente de filtrare) sau crepine din polistiren. Peste placa de
jos, se aştern două straturi de nisip cuarţos, cu granulaţii diferite. Se acoperă cu apă, după
care se aşează masa cationică până la jumătatea primului vizor. Apoi se umple cu apă până
la 100 -150 mm deasupra nivelului masei cationice.
Masa cationică se prezintă sub formă de granule din răşină, cu diametre mici (0,2-1,5 mm).
Apa brută, intră în filtru prin partea de sus, trece prin masa cationică, se reţin sărurile de
calciu şi magneziu şi iese prin partea de jos, fără aceste săruri, deci dedurizată. Chimic,
răşina schimbătoare de ioni reţine ionii din calciu şi magneziu şi eliberează ionii de sodiu,
formând săruri care nu se depun ca piatră, dar produc alcalinitate. Cu timpul, capacitatea
filtrului de reţinere a sărurilor ce produc duritatea, se epuizează prin:
- pierderi de masă schimbătoare de ioni, prin elementele de filtrare de jos în timpul
funcţionării) şi de sus (în timpul afânării);
- blocarea masei cationice cu fier, aluminiu (când nu este bine cauciucat dizolvatorul de
sare şi filtrul), precum şi cu impurităţi din apă (când nu este perfect limpede) sau din sare.
Epuizarea filtrului depinde de cantitatea de apă vehiculată prin acesta şi de duritatea apei
tratate.
Când analiza apei la ieşirea din filtru indică duritate, filtrul se scoate din acţiune şi se trece
pe filtrul de rezervă. Filtrul epuizat se regenerează cu sare de bucătărie. După regenerare, se
face analiza apei la ieşirea din filtru spre a verifica dacă filtrul şi-a recăpătat capacitatea de
reţinere a sărurilor.
Staţiile de dedurizare a apei, fiind de diverse tipodimensiuni, pentru corecta exploatare
trebuie să aibă:
- robineţii de manevră numerotaţi cu etichete;
- schema staţiei cu robineţii numerotaţi;
- instrucţiuni de exploatare pentru operaţiunile ce trebuie făcute la regenerarea filtrului:
afânare, prepararea şi introducerea saramurii, stagnarea saramurii , scurgerea acesteia,
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
spălare. În timpul stagnării saramurii în filtru, are loc procesul chimic invers , ionii de Ca şi
Mg reţinuţi în masa răşinii, sunt înlocuiţi cu ioni de sodiu.
Deoarece multe staţii de dedurizare aflate în funcţiune nu mai au cărţile tehnice de
exploatare, redăm principiul de funcţionare.
Regenerarea filtrelor
1. Afânarea. Se introduce apă de jos în sus, pentru:
- a răscoli, a umfla masa cationică, spre a distruge canalele preferenţiale făcute în timpul
curgerii apei de sus în jos şi a înlătura tasarea ei;
- a elimina impurităţile aflate în masa cationică.
Se deschide robinetul 3 şi apoi treptat robinetul 4 urmărind prin vizorul sus ca viteza apei
să nu fie prea mare şi să nu se antreneze la ieşire masă ionică. Operaţiunea durează cca 30
minute sau până când iese apa curată, după care se închide robinetul 4 iar 3 se lasă deschis
până nu mai curge apă prin el, după care se închide, apa rămânând deasupra masei
minimum 20 mm(datorită gâtului de lebădă).
Se mai face afânare şi când, în timpul funcţionării, se constată că diferenţa de presiune a
apei între intrare şi ieşire (indicată de manometre) depăşeşte 0,6 bar, ceea ce înseamnă că
filtrul este îmbâcsit cu mâl. În acest caz, se scot din funcţiune filtrul, (se trece pe filtrul de
rezervă), se face afânarea până când iese apă curată, apoi se pune din nou în funcţiune.
2. Regenerarea masei cationice, se realizează cu o soluţie de sare 8 - 10%, în scopul
redării capacităţii de schimb a masei, epuizată în timpul funcţionării.
Se introduce în dizolvatorul de sare cantitatea de sare indicată de mărimea filtrului (20 kg
pentru tipul A , 40 kg pentru tipul B şi 75 kg pentru tipul C).
Se deschid ventilele 9, 10, 2 şi 5, saramura intrând în filtru prin R1 ieşind prin R3 şi 5.
După ce nu mai curge prin 5, se lasă saramura în contact cu cationul 30 - 40 minute. În
acest timp are loc procesul chimic invers: ionii de calciu şi magneziu reţinuţi în masa rășinii,
sunt înlocuiţi cu ioni de sodiu.
fig. 8.1 Schema unei staţii de dedurizare

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
C - cutie pentru colectare granule; A1, A2 - apometre; M1, M2 - manometre; 1-12-robineţi de manevră, R1 - R7-
racorduri, R1- intrare apă brută / intrare saramură / intrare apă spălare / ieşire apă afânare,R2 - aerisire; R3 -
ieşire apă dedurizată/ieşire apă spălare/ ieşire saramură / intrare apă afânare; R4 - intrare apă brută dizol vator;
R5 - ieşire apă spălare dizolvator; R6- intrare apă spălare dizolvaţi R7 - ieşire saramură;
3. Spălarea filtrului. Se închid robinetele 9, 10, 2 şi se deschide robinetul apa intrând în
filtru prin R1 şi ieşind la canal prin R3. Are drept scop înlăturarea saramurei din masa
cationică. Durează 30 - 45 minute, până când apa ieşită nu mai are gust sărat, când se
închide robinetul 1.
4. Repunerea în funcţiune după regenerare - Dacă filtrul trebuie să funcţioneze, se deschid
robinetele 1 şi 6. Dacă filtrul rămâne în rezervă, se închid robinetele 1 şi 6. În perioadele în
care filtrul este de rezervă, masa cationică rămâne acoperită cu apă, datorită gâtului de
lebădă. Granulele colectate vor fi reintroduse în filtru.
Staţiile de dedurizare care nu conţin toate componentele din fig. 8.1, vor fi completate de
beneficiar.
Dacă după regenerare, analiza apei la ieşire indică duritate, pot fi două cauze:
- apa brută conţine mari cantităţi de săruri de sodiu (cloruri şi sulfaţi) cca. 800 - 1000
mg/kg;
- masa cationică este degradată, în special cu oxid de fier, când vasul de saramură şi
filtrele nu au fost bine cauciucate.
Masa cationică se degradează dacă este ţinută uscată sau la o temperatură sub - 5°C.
Staţiile de dedurizare protejate la interior cu clorcauciuc, trebuie revizuite şi revopsite la
cca. 3 ani. Altfel, fierul dizolvat din coroziuni (fierul trivalent) blochează chimic masa cationică,
unde este reţinut preferenţial, micşorându-se capacitatea de dedurizare. Fierul din masa
cationică se poate îndepărta numai prin operaţiuni de reactivare, de către unităţi specializate.
Masa cationică poate fi folosită 15 - 25 ani, dacă nu este îmbâcsită cu oxizi de fier, mâl,
materii organice şi dacă nu se pierde prin crepine (în timpul funcţionării sau afânării). Pentru
evitarea pierderii de masă cationică se folosesc prinzători de granule.
Pentru funcţionarea normală a staţiei de tratare se recomandă:
- temperatura apei la intrare să fie de 10 - 40° C;
- presiunea apei la intrare să fie de maximum 3 bar;
- debitul de apă ce trece prin filtru să fie cuprins între debitul minim şi maxim specificat
pentru filtrul respectiv. În acest scop, este necesară montarea unui rezervor tampon între
staţie şi cazan;
- sarea de bucătărie folosită trebuie să fie curată, fără impurităţi, mâl, pământ, corpuri
străine, în care scop trebuie să fie păstrată îngrijit în cutii de lemn cu capac;
- manometrele de la intrarea şi ieşirea apei să fie în stare de funcţionare, sa aibă
domeniul de 6 bar, cel de intrare, şi de 4 bar cel de ieşire, şi ambele, dunga roşie la 3 bar;
- diferenţa de presiune normală, indicată de manometre, la intrarea şi ieşirea din filtru,
este de 0,6 bar. Dacă apa intră cu 3 bar şi iese cu mai puţin de 2,4 bar, filtrul este îmbâcsit şi
trebuie făcută o afânare, până când apa iese, limpede. Dacă intră cu 3 bar şi iese cu 2,9 bar,
înseamnă că s-a pierdut masa cationică, trebuind verificată şi completată;
- nivelul apei în filtru trebuie să fie totdeauna deasupra masei cationice;
- să aibă apometru, cel puţin pe ieşire. Se vor nota indicaţiile apometrului imediat după
punerea în funcţiune, după regenerare, precum şi în momentul când s-a constatat că filtrul s-
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
a epuizat, deducându- se cantitatea de apa dedurizată, vehiculată, într-un ciclu, prin fiecare
filtru. În ciclul următor, analizele apei la ieşirea din filtru se pot face mai rar, frecvenţa lor fiind
mai mare cu cât ne apropiem de cantitatea de apă vehiculată într-un ciclu, determinată în
ciclul anterior;
- dispozitivele de luat probe de apă şi abur, să fie în bună stare de funcţionare. Probele
de apă şi abur vor fi răcite;
- unităţile, în special cele care nu au încă laborante, trebuie să pună permanent la
dispoziţia fochiştilor eriocrom negru T mojarat cu borax, pentru efectuarea analizei apei la
ieşirea din filtru şi a condensului.
Fosfatul trisodic, introdus în cazane prin apa de alimentare, are proprietatea de a face ca
sărurile de calciu şi magneziu, care au "scăpat" din filtru, sau cele din condens, să nu se
depună sub formă de piatră, ci sub forma de nămol, care se elimină prin purjare.
În plus, fosfatul formează pe pereţii interiori ai cazanului o peliculă de fosfat de fier,
protectoare împotriva coroziunilor.
Soluţia de fosfat trisodic se prepară astfel: vasul de fosfat trisodic se umple pe jumătate cu
apă dedurizată sau condens, se toarnă 5 kg fosfat, după care se completează apa până la
nivelul inferior al pâlniei.
Se amestecă prin rotirea amestecătorului 5 - 10 minute. Soluţia ajunge în rezervorul
tampon de apă, dozată la 11 - 13 picături pe minut (numai în timpul fracţionării, deci al
alimentării cazanului cu apă).
Excesul de fosfat nu trebuie depăşit, deoarece produce coroziune caustică.
Alcalinitatea apei este dată de săruri de sodiu şi potasiu (carbonaţi, bicarbonaţi,

hidroxizi). Deosebim: alcalinitatea "m", a apei de alimentare , şi alcalinitatea "p", a apei din
cazan.
Unitatea de măsură pentru alcalinitate este milivalul la litru - mval/l.
1 mval/1 = 53 mg Na2CO3 /l (53 miligrame de carbonat de sodiu la un litru de apă )
S-a arătat anterior că, în staţiile de dedurizare, cationii de calciu şi magneziu, care conferă
apei duritate, sunt înlocuiţi cu ioni de sodiu. Deci, în timpul dedurizării, bicarbonaţii de calciu
şi magneziu din apa brută se transformă bicarbonat de sodiu, care dau apei caracter alcalin.
La aceştia se adaugă sărurile ce formează alcalinitatea m a apei brute, în funcţie de
cantitatea lor si măresc alcalinitatea p a apei din cazan. Sub influenţa presiunii din cazan,
bicarbonatul de sodiu se descompune în:
- bioxid de carbon, care, antrenat de abur corodează în special reţelele de condens;
- hidroxid de sodiu (soda caustică), care dă apei caracter alcalin şi sare, fiind toxic, face
inutilizabil aburul în industria alimentară.
Apele uşor alcaline nu depun piatră şi nici nu corodează. Dacă alcalinitatea este însă mai
mare, aceasta:
- produce spumegarea apei (observabilă la sticlele de nivel) şi antrenarea ei în abur, deci
impurificarea aburului, cu urmări negative: depuneri ce produc arderea ţevilor
supraîncălzitorului, depuneri pe paletajul turbinelor etc;
- dă aburului, inclusiv condensului, caracter acid şi corosiv;
- produce fragilizarea caustică ce se manifestă, între altele, prin apariţia de neetanşeităţi
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
la îmbinări.
Valoarea alcalinităţii p a apei din cazan, determină cuantumul de purje.
Îndepărtarea bicarbonatului de sodiu din apa brută se face în staţii de dezalcalinizarea
apei, în filtre cu răşini cationice, care transformă bicarbonatul în acid carbonic, uşor de
eliminat Acestea se regenerează cu acid clorhidric sau sulfuric şi sunt descrise detailat în
cărţile de specialitate.
Centralele termice cu cazane ecranate au atât staţii de dedurizare (care reţin sărurile ce
formează duritatea), cât şi staţii de dezalcalinizarea (care micşorează alcalinitatea apei de
alimentare), deci tratarea apei se face în două trepte.
pH-ul este un indicator al activităţii ionilor de hidrogen. Din acest punct de vedere, apele
se împart în:
- ape puternic acide, cu pH = 0 - 4;
- ape slab acide, cu pH = 4 - 7;
- ape neutre, cu pH = 7;
- ape slab bazice, cu pH = 7 - 10;
- ape puternic bazice, cu pH = 10 - 14.
Apa cu pH = 8 - 9, este apă puţin alcalină şi se consideră cea mai bună pentru cazan,
deoarece nici nu depune piatră, nici nu corodează.
O soluţie de hidrat de hidrazină, cu un pH = 9,5 - 10, se foloseşte pentru acoperirea
suprafeţelor interioare din spaţiul de apă cu un strat de magnetita, de culoare negru lucios,
care le protejează împotriva coroziunilor.
pH-ul se determină cu aparate numite pH-metre, sau cu hârtii indicatoare.
Degazarea apei
În afară de săruri minerale şi impurităţi, apa brută conţine şi gaze libere sau dizolvate,
între care, cele mai importante sunt oxigenul şi bioxidul de carbon. Acestea produc coroziuni
ale pereţilor metalici ai cazanului, conductelor etc. .
În tambur, coroziunile apar, în special, în zona de separaţie apă-abur, sub formă de
ciupituri sau, în vecinătatea sudurilor, sub formă de plăgi.
Oxigenul dizolvat în apă provine din aerul atmosferic şi produce coroziuni locale
punctiforme, sub formă de ciupituri.
Bioxidul de carbon dizolvat se găseşte în apele naturale, iar în cazan, conţinutul se
măreşte prin descompunerea bicarbonaţilor. El produce coroziuni uniforme pe suprafeţe
întinse, sub formă de plăgi, în special în reţeaua de condens, economizoare etc.
Eliminarea acestor gaze se face prin:
a) degazare chimică se face la cazanele de apă fierbinte, în centrale termice unde nu
există cazane cu abur. În apă, se introduc substanţe avide de oxigen, ca de exemplu
hidrazină. Nedegazarea corespunzătoare duce la corodarea foarte rapidă a ţevilor cazanelor
de apă fierbinte şi la scoaterea acestora din funcţiune (după 6-8 ani de funcţionare cu apă
nedegazată, ţevile cazanelor de apă fierbinte C5D sunt corodate până la perforare, trebuind să
fie înlocuite parţial sau total);
b) degazarea termică, pentru eliminarea O2 şi CO2 din apă, se face cu degazoare, fiind
obligatorie la cazanele ecranate cu debite peste 6,5 t/h (CR 9, CR 16, CR 30).
Mai jos se prezintă un degazor termic fabricat de Termorom Cluj-Napoca. Este echipat cu
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
sticlă de nivel, termometru şi manometru.
Condiţiile necesare pentru ca degazorul să funcţioneze normal, adică să ne elimine O2 şi
CO2, sunt:
- temperatura apei în degazor să fie între 102 °C şi 104 °C;
- nivelul apei în degazor să fie la 3/4 din înălţime;
Aceste 2 condiţii se pot îndeplini prin manevrarea robinetelor de abur şi apă, de către
fochist sau laborant, dar de preferat este soluţia reglării automate, regulatoare directe de nivel
şi temperatură.
- presiunea în degazor să fie de 0,2÷ 0,5 bar .
- aburul să barboteze în rezervorul orizontal.
Degazor
Cazanele ignitubulare şi cele acvatubulare neecranate nu au nevoie de degazor, deoarece
aceste cazane sunt ele însele un fel de degazor.
Impurificarea aburului. Aburul pur, este aburul provenit din apa fără săruri. Impurificarea
aburului se datorează:
- funcţionarii cazanului cu nivelul apei peste nivelul maxim. În acest caz, particulele de
apă şi spumă sunt antrenate de abur;
- variaţiilor bruşte de debit, care produc antrenarea apei de către abur;
- creşterii alcalinităţii p peste valoarea admisă (se formează spumă, care este uşor
antrenată de abur);
- produselor tehnologice cu care vine în contact
Impurificarea aburului are între altele, drept urmări:
- înfundarea sau arderea ţevilor supraîncălzitorului;
- depuneri de săruri solubile pe ventilele şi flanşele conductelor de abur, provocând
neetanşeitatea lor;
- nivelul nu se mai vede clar în sticlele de nivel din cauza spumegării apei, cazanul putând
rămâne fără apă.
Măsuri pentru evitarea impurificării aburului:
- funcţionarea cazanului cu nivelul apei normal (să nu scadă sub jumătatea sticlei de
nivel);
- evitarea variaţiilor bruşte de debit;
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
- prevederea, în tambur, a unor dispozitive pentru liniştirea apei şi pentru separarea
emulsiei apă-abur;
- în caz că apa spumegă în sticlele de nivel, se vor face mai frecvent purjări şi alimentări
cu apă, urmărindu-se atent nivelul apei;
- dacă există staţii de dezalcalinizare, se va verifica funcţionarea normali a acestora.
Instalaţii de alimentare cu apă

Pompa de apă, indiferent de tipul acesteia, trebuie să îndeplinească, cel puţin următoare,
două condiţii:
- să aibă debitul de apă mai mare decât debitul de abur al cazanului;
- presiunea de refulare să fie mai mare decât presiunea din cazan.
Debitul Q în m³/h şi înălţimea H în mcol. apă sunt înscrise pe plăcuţa fiecărei pompe de
apă. În afară de pompe (de mână, cu abur sau electrice), cazanele pot fi alimentate şi cu
injectoare de apă cu abur.
La centralele termice cu mai multe cazane, obişnuit, cazanele nu au pompe proprii de
alimentare cu apă, ci toate pompele sunt montate la un loc, formând staţia de pompe de
alimentare cu apă, care deserveşte toate cazanele. Pompele refulează apa într-o bară de apă
comună, din care se ramifică la fiecare câte o conductă de alimentare, nivelul apei la fiecare
cazan menţinându-se prin manevrarea manuală sau automată a robinetului de pe această
conductă .
Principalele tipuri de pompe de apă sunt:
Pompe de apă cu abur, tip Duplex
Pompa de apă cu abur este formată din motorul de abur şi pompa de apă .Motorul de abur
este compus din doi cilindri de abur , deasupra cărora se găseşte distribuţia de abur , cu
sertare plane sau cilindrice , iar în partea de jos, fiecare cilindru de abur are, la fiecare capăt,
câte un robinet pentru scurgerea apei.
Pompa de apă cu abur tip duplex

1 – motorul pompei de abur ;2 – pompa de apă . urgerea apei.
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
partea de jos, fiecare cilindru de abur are, la fiecare capăt, câte un robinet pentru scurgerea apei.
Pompa de apă este formată din doi cilindri de apă, fiecare cilindru având la fiecare capăt câte
o supapă de aspiraţie, şi alta de refulare. Tijele pistoanelor de abur, au la capătul opus
pistoanele de apă, ele fiind acţionate de distribuţia de abur, în sensuri contrare.
Prezintă avantajul că, la cazanele de abur cu consum de abur constant, nivelul de apă se
poate menţine constant funcţie de consum, prin deschiderea mai mult sau mai puţin a
robinetului de abur ce admite aburul la distribuţia pompei (făcând ca numărul de curse al
pistoanelor, deci debitul de apă, să poată fi variat după necesitate).
Deoarece aceste pompe funcţionează şi în perioadele de întrerupere a curentului
electric, legislatia în vigoare prevede obligaţia ca în centralele termice ce au o singură sursă
de energie electrică, să se monteze, obligatoriu, o pompă de apă cu abur cu un debit ce
asigură minimum 50% din debitul cazanelor în funcţiune.
Cu toate acestea, din cauza lucrărilor de întreţinere mai complicate, sunt din ce în ce mai
puţin întâlnite şi folosite.
Pompele cu abur sunt fabricate în 3 tipuri, ce pot vehicula lichide (apă sau produse
petroliere), cu temperatura maximă de:
- 30°C pentru pompele de construcţie tip R;
- 120°C pentru pompele de construcţie tip C;
- 220°C pentru pompele de construcţie tip S;
Ungerea cilindrilor de abur se face de o pompă de ungere. Pornirea acestor pompe se
face astfel:
- se închide robinetul de pe conducta de refulare;
- se deschide robinetul din capacul blocului cilindrilor pompei;
- se deschide robinetul de pe conducta de aspiraţie;
- se deschide robinetul conductei de evacuare a aburului şi cele 4 robinete de purjare;
- se porneşte pompa, încet, deschizând treptat, robinetul de abur;
- se închid robinetele de purjare, când nu mai iese apă;
- se aşteaptă amorsarea pompei;
- după ce s-a evacuat tot aerul şi începe scurgerea lichidului pompat, se închide robinetul
din capacul cilindrilor de lichid;
- se deschide treptat robinet
- se deschide treptat robinet
Oprirea pompei se face astfel:
l de pe conducta de refulare;
l de abur, până se ajunge la regimul de funcţionare normal.
- se închide robinetul de abur;
- se închide vana de pe conducta de refulare;
- se deschid robinetele de purjare ale cilindrilor de abur.
Aceste pompe se construiesc în 10 tipodimensiuni pentru debite de 1 - 39 m3/h şi presiuni
de 11 - 23 bar.
Pompe centrifuge
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Pompa centrifugă se compune dintr-o carcasa metalica numita stator in interiorul careia se
gaseste un rotor cu palete, al cărui ax este antrenat de axul electromotorului, cu o turaţie de
1500 sau 3000 rot/min.
Ţeava de aspiraţie a apei pătrunde în stator, în dreptul centrului rotorului. Apa este
antrenată de palete cu viteza rotorului, forţa centrifugă a acesteia producând presiune în
conducta de refulare.
Fig. 1. Pompă centrifugă
Pompă centrifugă cu un rotor

Pompele centrifuge pot avea unul sau mai multe rotoare (etaje), cu atât mai multe cu cât
presiunea de refulare trebuie să fie mai mare. În acest caz, apa refulată din primul rotor trece
în al doilea rotor, apoi în al treilea, până la ultimul, mărindu-şi din ce în ce presiunea. Sunt
pompe care au până la 20 rotoare (etaje), ajungând la presiuni de peste 200 bar.
În fig.1. se arată o pompă centrifugă 1, cuplată printr-un cuplaj elastic 2, cu motor electric
3, iar în fig. 2. o secţiune într-o pompă electrică cu 4 trepte.
La capete, arborele pompei se sprijină pe lagăre, cu rulmenţi ce se ung, la unele pompe cu
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
ulei, la altele cu vaselină. Etanşarea este asigurată de presetupe.
Fochistul trebuie să urmărească ca lagărele să nu se încălzească peste 80°C şi, la cele cu
ulei, să completeze uleiul. La intervale regulate, în funcţii de tipul pompei, rulmenţii se
demontează, se spală în benzină, după care se montează, schimbându-se uleiul sau
vaselina.
Pompe Sadu
Sunt frecvent folosite la alimentarea cu apă a cazanelor industriale.
Se construiesc pentru debite de 2 - 100 m³/h, cu înălţimea de pompare H = 8 - 180 m şi
temperatura maximă de 105 °C sau 130°C.
Sunt pompe multietajate, cu maxim 15 rotoare, cu carcasele strânse pun tiranţi exteriori.
Arborele pe care sunt montate rotoarele, se roteşte în două lagăre cu rulmenţi ce se ung cu
vaselină, care se schimbă după cea. 4.000 de ore de funcţionare. La extremităţi, etanşarea
este asigurată cu garnitură de azbest grafitat.
Fig. 2. Pompă centrifugă cu 4 trepte prevăzută cu circuit de răcire a presetupei

Pornirea:
- se verifică, acţionând cu mana de la cuplă, rotirea uşoară a pompei, frecările interne;
- se închide complet vana de refulare;
- se amorsează pompa, prin umplere cu apă (numai în cazul când pompa este amplasată
mai sus decât rezervorul de apă);
- dacă are instalaţie de răcire a lagărelor, se vor deschide robinetele circuitelor respective;
- se porneşte pompa şi se consideră amorsată atunci când manometrul indică o presiune
mai mare decât H de pe etichetă;
Dacă pompa nu s-a amorsat sau dacă s-a dezamorsat în timpul funcţionării, se verifică
dacă temperatura apei nu este prea mare. Tot timpul pompa trebuie fie plină cu apă.
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Se deschide treptat vana de pe circuitul de refulare, până când manometrul indică
presiunea de refulare. Pompa nu trebuie să funcţioneze mult cu robinetul pe refulare închis.
La o funcţionare normală:
- presetupa trebuie să picure apă 40 - 60 picături pe minut;
- nu trebuie să se audă zgomote sau vibraţii;
- încălzirea lagărelor, maximum 80° C.
Oprirea pompei:
- se închide vana de pe conducta de refulare;
- se opreşte motorul;
- dacă/există pericol de îngheţ, pompa se goleşte.
Condiţia ca pompa să se amorseze este ca la pornire să fie plină cu apă, în care scop.
conducta de aspiraţie are la capătul de jos un sorb cu clapetă, care se deschide în momentul
opririi pompei. Dacă pompa s-a golit, se deschide robinetul de aerisire şi se umple pompa cu
apă, până iese prin robinetul de aerisire.
Înălţimea de aspiraţie a apei, măsurată de la centrul rotorului, până la nivelul apei din vas,
este teoretic de 10 m (1 at = 10 m col. apă). Practic însă din cauza frecărilor şi a faptului că în
centrul rotorului nu se poate realiza vid, înălţimea de aspiraţie a apei, la temperaturi mai mici
de 30°C, este de maxim 6 - 7 m. Cu cât temperatura apei creşte, cu atât înălţimea de aspiraţie
scade, astfel că, la temperaturi de peste 60°C, rezervorul trebuie aşezat deasupra pompei.
Diagrama.
Înălţimea de aspiraţie H (m) a pompei în funcţie de temperatura apei t °C, când pompa
este aşezată: a) sub rezervorul de apă; b) deasupra rezervorului de apă. Înălţimile de aspiraţie
din diagramă sunt relative, ele depinzând şi de caracteristicile constructive ale pompei.
Pentru a micşora înălţimea la care este necesar să fie plasat rezervorul pentru ca pompa
să se amorseze, trebuie reduse pierderile de presiune pe circuitul de aspiraţie, astfel ca apa
să ajungă la flanşa pompei cu o presiune de cel puţin 0,5 m, pentru ca apa să nu se
vaporizeze la intrarea în pompă.
Atenţionare: Se ştie că O2 şi CO2, ajunse în cazan prin apa de alimentare, corodează
pereţii metalici ai cazanului. Cel mai mare procentaj din aceste gaze, se elimină în degazorul
termic, când temperatura apei în degazor este de 102 - 104°C. Dar, cele mai multe pompe din
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
centralele termice nu mai amorsează, când temperatura apei în degazor, depăşeşte 90°C.
Pentru ca pompele să se amorseze şi când t = 102°C, se recomandă ca:
1. Degazorul să fie montat cel puţin la 5 m deasupra pompelor;
2. Pompele să fie montate sub degazor.
Exemplu: La o centrală termică, unde pompele montate la 13 m (pe orizontală) de degazor
(situat la 5 m deasupra pardoselii) nu amorsau când temperatura apei în degazor depăşea
90°C, prin montarea lor sub degazor, pompele au amorsat la t = 102°C.
3. Dacă pompele nu se pot monta sub degazor, se vor monta pompe tip Sadu S (sau K),
sau pompe MET, care funcţionează cu apă având temperatura maximă de 130°C (având
cameră de răcire la etanşare). Acestea se vor monta cât mai aproape de degazor, cu cât mai
puţine coturi şi cu diametrul ţevii de aspiraţie, cât mai mare.
Fenomenul de cavitaţie la pompe
Dacă în timpul funcţionării pompei, presiunea apei la flanşa de aspiraţie rămâne inferioară
presiunii de vaporizare a apei la temperatura de lucru, în masa de apă apar bule de abur care,
la intrarea în zonele de presiune mai mare, produc implozie (micşorarea bruscă a volumului)
cu condensarea burului, având ca urmare, producerea de şocuri hidraulice (lovituri de berbec)
zgomote puternice, cu solicitări dinamice ale rotorului foarte mari, care avariază pompa.
Cauzele apariţiei cavitaţiei în timpul funcţionării pot fi creşterea temperaturii apei ce intră
în pompă sau creşterea rezistenţei hidraulice pe traseul conductei de aspiraţie.
Caracteristicile pompelor
Din curbele caracteristice ale unei pompe rezultă:
- înălţimea (presiunea) de refulare ide cu creşterea debitului (curba H);
- randamentul creşte cu debitul pompei, până la o valoare optimă, după care începe să
scadă(curba π );
- la fel, puterea absorbită (curba Pa)
- NPSH – ul , înălţimea de aspiraţie a pompei , scade cu scăderea debitului ;
- debitul variază proporţional cu turaţia;
- înălţimea de pompare variază proporţional cu pătratul turaţiei;
- puterea electromotorului variază cu cubul turaţiei.
Curbele caracteristice ale unei pompe

Din cele de mai sus rezultă măsurile de luat în exploatare:
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
1. Pompele nu se vor folosi la întâmplare. Debitul şi presiunea lor trebuie să fie cât mai
apropiate de valorile maxime ale cazanului, dar cu puţin mai mari decât acestea. Folosirea
unor pompe cu debite şi presiuni mai mari duce la consum suplimentar de curent electric
(randamentul scăzut).
2. Dacă trebuie mărită înălţimea de refulare, se micşorează debitul.
3. Dacă pompa nu amorsează din cauza temperaturii ridicate a apei, se va încerca mărirea
debitului prin mărirea deschiderii robinetului cu sertar, de pe refulare.
Injectorul de apă cu abur

Unele cazane din import, au, în locul celei de a doua electropompe, un injector apă cu
abur pentru alimentarea cu apă a cazanului.
Acesta se compune dintr-un corp exterior , în interiorul căruia sunt montate două
conuri(trompete) convergente, C1 şi C2, în care aburul îşi măreşte progresiv viteza (şi scade
presiunea), reglabilă prin ventilul cu ac VC, acţionat de maneta M şi cama E.
Din cauza vitezei mari a aburului, se antrenează apa din rezervorul de alimentare ajunsă
între trompetele C1şi C 2, făcând ca apa să se amestece cu aburul (care condensează masiv),
după care amestecul apă-abur trece prin difuzorul divergent C3, unde îi scade viteza şi îi
creşte presiunea până la o valoare superioară celei din cazan.
Injector de apă cu abur
Pornire:
Se deschide robinetul de abur. Se mişcă maneta M către o poziţie intermediară, până
când apa apare la racord. Se continuă mişcarea până când maneta s-a rotit cu 90°, sau cel
puţin până când injectorul începe aspiraţia şi când începe să se audă şuieratul specific de
funcţionare.
Oprire:
Se duce maneta M în poziţia iniţială şi se închide robinetul de abur.
Injectorul funcţionează până la presiunea maximă de 15 bar şi temperatura maximă a apei
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
de alimentare de 40°C.
14. Conducte, armături şi dispozitive de siguranţă

Conducte
Pentru vehicularea agentului termic în instalaţiile de încălzire se folosesc conducte din ţevi
de oţel fără sudură (STAS 403-75) sau ţevi din oţel sudate longitudinal (STAS 7656-76) cu
diametre de 3/8" până la 2" şi ţevi din oţel fără sudură, laminate la cald (STAS 401-71) sau ţevi
sudate longitudinal (STAS 7657-71) pentru diametre interioare mai mari de 51 mm.
Îmbinarea ţevilor se face prin sudură cu excepţia celor cu diametre până la 2" care se pot
îmbina şi prin fitinguri filetate în cazul reţelelor pentru vehicularea agenţilor termici cu parametri
normali (apă caldă până la 110°C şi abur până la 0,5 bar) .
În sălile de cazane se montează o serie de conducte prin care se transportă fluide(lichide
sau gaze): apă, abur, combustibil lichid sau gazos, purja cazanului, condensatul, etc.
La conducte (ţevi) întâlnim:
- compensatoare de dilataţie pentru preluarea dilatărilor şi contractărilor în timpul
încălzirii sau răcirii;
- reazeme sau suporţi pentru susţinerea conductelor;
- izolaţii cu vată minerală sau alte materiale pentru a împiedica pierderile de căldură;
Pentru marcarea vizibilă a fluidelor ce circulă prin conducte, conductele din sala cazanelor
se vopsesc respectând codul pentru culori convenţionale:
- apă - verde;
- abur - roşu;
- combustibili lichizi - maro (sau galben);
- combustibil gazos - galben;
- aer - albastru.
Alte date suplimentare pe conducte se înscriu pe conductă prin săgeţi sau cu ajutorul
etichetelor.
Armături
În centrale şi puncte termice se utilizează o mare varietate de armături: robinete de
închidere cu ventil sau cu sertar, robinete de închidere cu cep (canale), robinete de închidere-
deschidere cu bila, clapete sau ventile de reţinere, supape, de siguranţă, clapete de reglaj,
aparate pentru separarea condensatului.
Sub denumirea generală de armături se înţeleg armăturile fine şi cele grele.
Ca armături fine se consideră: termometrele, manometrele, hidrometrele şi indicatoarele
de nivel.
Ca armături grele se consideră: robinetele cu sertar (vane), robinetele cu ventil,
robinetele cu cep şi armăturile de siguranţa şi de reglare.
Robinete
Robinetele au rolul de a opri sau permite trecerea fluidelor (lichide sau gaze) prin
conductele prin care sunt montate.
Robinetele sunt de mai multe feluri:
- cu ac;
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
- cu cep;
- cu ventil;
- cu sferă;
- cu sertar;
- robinete de reţinere cu ventil
- robinete de reţinere cu clapă
Robinete cu sertar (vane) Robinet cu sfera
Capul de alimentare
Este un ansamblu format dintr-un robinet de închidere şi un robinet de reţinere cu ventil
sau cu clapă montate în incinta cazanului pentru a nu permite circulaţia fluidului în sens invers:
dinspre cazan în conductă sau rezervorul de alimentare cu apă.
Capul de alimentare fiind defect în anumite cazuri permite circulaţia în sens invers a
drumului şi acest lucru poate duce la avarii de proporţii datorită vaporizării instantanee a apei
şi producerii acelor şocuri numite "lovituri de berbec".
Robinete cu sertar (vane)

Sunt organe de închidere, dar în anumite limite pot fi folosite şi pentru reglarea debitului
de agent termic. Ca element de închidere se foloseşte sertarul sau pana. Se execută din fontă,
pentru presiuni nominale Pn = 2,5 şi Pn = 4 bar. (STAS 2550-63), Pn = 6 şi Pn = 10 bar.
(STAS 1518-68) şi Pn =16 bar. (STAS 8090-68), sau din oţel pentru presiuni nominale Pn = 16
bar (STAS 8091-68), cu diametre peste 40 mm.
Aceste robinete servesc ca organe de închidere la trecerea fluidelor prin conducte sau
aparate.
Robinetele cu sertar se fabrică cu flanşe de racordare sau cu mufe de racordare,
etanşarea îmbinării realizându-se în primul caz prin garnituri, iar în al doilea caz prin ştemuire.
Pe roţile de manevră ale robinetelor se indică în relief, prin turnare, sensul de rotaţie
pentru închiderea şi deschiderea robinetului.
Robinetele cu sertar se execută din fontă sau oţel, utilizându-se în funcţie de natura
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
fluidului si domeniul de presiune.
Ca regulă generală, organele de închidere care se prevăd pentru separarea aparatelor sau
unor porţiuni din instalaţii, se montează în locuri accesibile, în poziţii corespunzătoare
funcţionării normale.
Robinete cu ventil
Se utilizează pentru conducte până la 50 mm diametru, au un sens obligatoriu de
circulaţie a fluidului indicat printr-o săgeată pe corpul robinetului. Coeficientul .de pierdere de
sarcină locală este mare, cu excepţia celor cu scaun oblic. Se execută din fontă pentru
presiuni normale până la 16 bar (STAS 159-68) sau din oţel pentru presiuni mai mari (STAS
1357-68).
Aceste robinete servesc, de asemenea, ca organe de închidere şi de reglare a debitului

sau a presiunii.
La montarea robinetelor cu ventil se urmăreşte ca fluidul care circulă prin conductă să intre
în robinet pe sub ventil, în acest scop pe corpul ventilului fiind imprimată, prin turnare, o
săgeată care indică sensul curgerii fluidului.
Robinetele cu ventil se execută din oţel, fontă şi materiale neferoase şi se utilizează în
funcţie de natura fluidului şi domeniul de presiuni.
Robinetele cu ventil se îmbină prin flanşe, mufe sau mufe filetate.
Din gama robinetelor cu ventil fac parte şi ventilele de reţinere. Acestea sunt armături care
permit trecerea unui fluid numai intr-un singur sens. Fiind organe de siguranţă şi nu de
închidere, se montează totdeauna alături de un organ de închidere.
Robinete cu cep
Sunt utilizate în special pentru goliri, eliminarea aerului din instalaţie, reglarea debitului de
combustibil etc. Sunt turnate din fontă şi se prevăd cu un portfurtun în locul căruia se poate
monta un capac de etanşare. Din această categorie fac parte si robinetele cu cep cu trei căi
utilizate ca element de siguranţă în paralel cu vanele de închidere ale cazanelor.

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Aceste robinete constituie cel mai simplu dispozitiv de închidere alcătuit din corpul
robinetului cu un locaş conic în care intră un cep de aceeaşi formă.
Robinetele cu cep se folosesc, în general, ca organe de golire, manevrându-se cu cheie
şi îmbinându-se prin mufe filetate sau flanşe.
Din categoria robinetelor cu cep fac parte şi robinetele cu trei căi care se folosesc drept
robinete de siguranţa pe conductele de siguranţă ale generatoarelor de căldură (cazane de
apă caldă şi schimbătoare de căldură).
Armaturi de închidere şi reglare pentru instalaţiile interioare

Armăturile utilizate în instalaţiile interioare intră în general în alcătuirea sursei de căldură
(robinete de închidere, robinete de golire). Sunt şi organe de închidere specifice ca : robinetul
cu ventil cu dublu reglaj, robinetul cu ventil cu reglaj prestabilit, ventilul de aerisire, precum şi
unele aparate specifice instalaţiilor de încălzire cu abur.
Ca armătură specifică de reglare automată este de menţionat robinetul de reglare
termostatic cu acţiune directă montat in locul obişnuitului robinet cu dublu reglaj pentru
echilibrarea hidraulică a circuitelor instalaţiei.
Robinetul cu dublu reglaj

Este astfel construit încât oferă un reglaj fix utilizabil la punerea în funcţiune a instalaţiei
de către realizatorul instalaţiei şi un reglaj obişnuit de închidere parţială sau totală a
circuitului agentului termic de către ocupantul unei încăperi. Construcţia
prezintă dezavantajul că poziţia iniţială a cilindrului cu care se realizează reglajul fix este
determinată prin intuiţia şi experienţa instalatorului şi necesită intervenţii ulterioare.

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Robinetul cu reglaj prestabilit
Reprezintă o variantă perfecţionată a robinetului cu dublu reglaj oferind în raport cu acesta

avantajul că încă de la proiectare se poale prestabili poziţia iniţială a dispozitivului de reglare
fixă, poziţie ce se fixează cu ajutorul unei chei.
Robinetul de reglare termostatic
Se montează în locul robinetului cu ventil cu dublu reglaj, fiind un element de reglare

automată a fluxului termic cedat de corpul de încălzire, astfel încât în încăpere să se
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
păstreze temperatura prescrisă. Cel mai răspândit este tipul cu acţiune directă, care nu face
apel la energia exterioară .Robinetul este alcătuit în principal dintr-un corp 7, adăpostind
elementul termostatic 5 solidar cu ventilul. Elementul termostatic 5, un burduf elastic,
închide sau deschide ventilul funcţie de presiunea exercitată de fluidul de lucru,
presiune la rândul ei dictată de variaţia temperaturii mediului ambiant în care se află.
Temperatura dorită se prescrie prin butonul 4 care modifică forţa de apăsare a arcului 3.
Robinetul cu ventil pentru eliminarea aerului. Denumit curent robinet, de aerisire se

montează pe corpurile sau aparatele de încălzire din care aerul nu poate fi eliminat pe cale
naturală (aşa- numitul montaj în sac).
Diafragmele de echilibrare hidraulică a ramurilor distribuţiei

Sunt asemănătoare cu cele utilizate la măsurarea vitezei, respectiv a debitelor de fluid în
conducte, cu deosebirea că flanşele de montaj nu sunt prevăzute cu canale şi prize pentru
măsurarea diferenţei de presiune amonte-aval de diafragmă.
Mufele şi teurile de reglare

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Au alcătuirea similară cu cea a unei piese de ramificare cu deosebirea că în
ramificaţie se montează o piesă de reglare 2, care prin înşurubare poate obtura parţial
secţiunea de trecere a fluidului. După alegerea poziţiei piesei de reglare ramificaţia se astupă
cu un dop filetat 3.
Clapele de reţinere (STAS 4631-71)

Se prevăd în scopul asigurării circulaţiei agentului termic într- un singur sens indicat pe
corpul armăturii. Se prevăd pe racordurile de refulare ale pompelor montate în paralel, pe
racordurile de refulare ale pompelor de alimentare cu condensat a cazanelor de abur, pe
racordurile de refulare ale pompelor de adaos etc.
Aparate de condens.
Au rolul de a permite eliminarea automată a condensatului format în consumatori sau
acumulat în punctele cele mai joase ale reţelelor de distribuire a aburului. în practică sunt
denumite generic, oale de condensat, denumire inspirată de forma unor variante constructive.
După principiul de funcţionare, aparatele de condensat sunt : cu plutitor închis sau
deschis, cu element termostatic , cu labirint şi termodinamice. Caracteristicile funcţionale şi
constructive ale aparatelor produse în ţară sunt cuprinse în STAS 7641-66.
Oala de condensat cu plutitor închis (fig.1.) funcţionează astfel : condensatul pătrunde în
oala propriu-zisă împreună cu aburul în exces din consumator, prin racordul 2. Condensatul
ocupă partea inferioară a oalei şi se acumulează, deoarece ventilul 4 este închis sub forţa de
greutate a plutito- rului 3. Atingând un anumit nivel, plutitorul este împins în sus de forţa lui
Arhimede, ventilul se deschide şi condensatul trece în conducta de colectare prin racordul 8.
Aburul nu poate trece în conducta de colectare deoarece înainte ca nivelul condensatului
în oală să scadă până la nivelul ventilului, forţele lui Arhimede slăbesc în raport cu cele
gravitaţionale şi ventilul închide duza de evacuare 5. Pentru deblocare se foloseşte maneta
exterioară 7 .
Sistemul prezintă dezavantajul că la punerea în funcţiune a instalaţiei trebuie, deschis
manual ventilul de eliminare a aerului 6. Având în vedere numărul mare de astfel de aparate
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
într-o instalaţie, cât şi poziţia adesea greu sau incomod accesibilă, faptul reprezintă realmente
un dezavantaj, în practică se lasă ventilul 6 parţial deschis, producându-se pierderi
permanente de abur şi crearea unei stări de umiditate în exces în spaţiile respective.
Dezavantajul este eliminat de varianta constructivă din fig. 2. la care elementul termostatic
7 în stare rece la oprirea instalaţiei se contractă şi pune interiorul oalei în legătură cu
atmosfera.
fig.1. Oala de condens cu plutitor închis
fig. 2.

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
La repunerea în funcţiune a instalaţiei se elimină întâi aerul şi pătrunzând în

instalaţie, aburul ajunge şi la acest element, care încălzit întrerupe legătura cu atmosfera.
Aparatele de condensat termostatice au ca element principal burduful închis 5, montat
solidar cu capacul 2 şi ventilul 3 în corpul 1, în interiorul burdufului se afla o substanţă cu
coeficient de dilatare mare ale cărei variaţii de volum determină alungire, respectiv contracţia
burdufului. Parcurs de amestecul condensat-abur în sensul indicat pe figură, aparatul va
funcţiona cu intermitenţă(prezenţa aburului determină închiderea ventilului pe scaunul 4) sau
îşi va găsi o poziţie de echilibru care să permită trecerea în exclusivitate a condensatului.
Unele variante constructive au în locul burdufului o construcţie din elemente bimetalice a căror
formă se modifică cu temperatura. Aparatele de condensat termodinamice sunt mai simple şi
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
mai ieftine.
Dispozitive de siguranţă
Dopuri fuzibile
Se recomandă ca, la cazanele ignitubulare să se monteze, în partea de sus a tubului focar
sau în plafonul cutiei de foc, două dopuri fuzibile.
Un dop fuzibil se compune dintr-un corp de oţel K 410 care are în partea de mijloc un filet
conic ce se înşurubează în partea de sus a tubului focar. Dopul trebuie să se poată înşuruba
cu mâna 8 - 10 mm şi încă 6 - 7 mm cu cheia. În interior se toarnă un aliaj de 87,46% plumb şi
12,54% stibiu care se topeşte la 252 ºC, când cazanul rămâne fără apă şi tubul focar se
supraîncălzeşte.
Aburul sau emulsia apă abur de deasupra, pătrunde în focar cu zgomot, alarmând
fochistul care va trebui să oprească imediat cazanul.
Placa de timbru
Placa de timbru - reprezintă marcajul de identificare al cazanului. Este o placă metalică
dreptunghiulară, montată în frontul cazanului, sau la loc vizibil care conţine următoarele date:
- denumire întreprindere constructoare şi sediul;
- nr. cazan;
- anul fabricaţiei;
- debit nominal;
- presiune nominală;
- suprafaţă de încălzire;
- temperatura nominală;
- temperatura apei de alimentare.
Indicatoare de nivel (specifice numai pentru cazanele de abur)

Fiecare cazan trebuie să aibă două indicatoare de nivel directe (sticle de nivel) care indică
nivelul apei în cazan în fiecare moment.
Sticlele de nivel funcţionează pe principiul vaselor comunicante cu 2 racorduri în spaţiul de
abur, respectiv spaţiul de apă, al cazanului.
Indicatoarele de nivel se clasifică în:
- indicatoare de nivel cu acţiune directă - legate direct la spaţiile de apă-abur ale
cazanului;
- indicatoare de nivel cu acţiune indirectă cu sticlă de nivel sau cu cadran. Acestea
indică sau înregistrează nivelul apei în cazanul de abur cu ajutorul unui dispozitiv suplimentar
care transformă măsurarea înălţimii nivelului într-o indicaţie funcţie de mărimea respectivă.

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Pentru cunoaşterea şi supravegherea nivelului apei în cazanele de abur, în recipiente şi în

rezervoare se montează indicatoare de nivel.
Indicatoarele de nivel cu tub de sticlă se prevăd la: cazanele de abur, rezervoarele
de condensat, vasele de expansiune sub presiune şi vasele de acumulare de lingă
vasele de expansiune închise.
La rezervoarele de condensat amplasate în locuri greu accesibile (în cuve) se prevăd
indicatoare de nivel cu plutitor, pentru a putea fi citite dintr-un loc accesibil.
De asemenea, la rezervoarele de combustibil, nefiind permisă folosirea indicatoarelor de
nivel cu tub de sticlă, se prevăd indicatoare de nivel cu plutitor (miră gradată).
Indicatoarele de nivel cu sticlă trebuie să asigure indicarea neîntreruptă a nivelului apei pe
toată înălţimea sa de lucru. Când vizibilitatea indicatorului nu satisface această condiţie se
montează două sau mai multe indicatoare, amplasate astfel incit să indice în mod neîntrerupt
nivelul apei pe toată înălţimea de lucru.
Indicatoarele de nivel au două armături de închidere - sus şi jos - şi un robinet de purjare,
sub care se montează pâlnia cu dispozitiv de protecţie şi conductă de evacuare.
Montarea indicatoarelor de nivel trebuie să asigure ca suprafaţa vizibilă a acestora să fie
bine iluminată.
Supape de siguranţă
Sunt prevăzute pentru limitarea superioară a presiunii în instalaţii sau componente
ale instalaţiilor. Se fabrică cu diametre cuprinse între 20 şi 150 mm, pentru presiuni până la
100 bar şi temperaturi până la 400 ºC.
Fiecare cazan trebuie prevăzut cu cel puţin două supape de siguranţă. Când cazanul are
supraîncălzitor, una din supape se montează pe acesta.
Dacă cazanul are economizor pe colectorul de intrare-ieşire se montează deasemeni câte
o supapă de siguranţă.
Cazanele mari au supape de siguranţă cu acţionare indirectă (cu impuls) alcătuite din 2
supape:
- una principală;
- una auxiliară cu diametrul mai mic reglată să deschidă la presiunea maxim admisă care
comandă deschiderea şi închiderea supapei principale.
Pentru protejarea instalaţiilor şi a aparatelor (cazane, schimbătoare de căldură, recipiente
etc.) împotriva creşterii presiunii peste limitele admise se folosesc supape de siguranţă.
Se produc două tipuri de supape de siguranţă:
- cu pârghie şi contragreutate;
- cu încărcare directă prin arcuri.
Contragreutatea sau arcurile au rolul de a ţine ventilul apăsat pe scaun pentru echilibrarea
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
presiunii.
Supapele de siguranţă se montează astfel încât să fie uşor accesibile, iar apa sau aburul
evacuat la intrarea lor în funcţiune să nu pună în pericol personalul de întreţinere.
Dimensiunile, numărul şi locurile unde se montează supapele de siguranţă sunt stabilite
prin instrucţiuni metrologice. Supapele de siguranţă se montează în poziţii corespunzătoare
funcţionării normale. Cele cu pârghie şi contragreutate se montează cu tija verticală, astfel
ca ridicarea contragreutăţii să se poată face liber, indiferent de poziţia ei pe pârghie.
Supapele de siguranţă se reglează prin stabilirea poziţiei contragreutăţii, respectiv a
arcului, corespunzător presiunii de asigurare prescrise.

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Dispozitiv de siguranţă hidraulic (zăvor hidraulic)

Acesta se montează în locul supapelor de siguranţă la cazanele de abur de joasă presiune
( p ≤ 0,5 bar) şi în general pentru presiuni mici.
Se pot monta ca protecţie şi pe circuitele de retur ale sistemelor de termoficare unde
presiunile nu depăşesc de regulă 6 bar.

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Dispozitivul se compune dintr-un tub în formă de "U", cu un braţ mai scurt, ce se

racordează la cazan, iar cel lung 1 la rezervorul cilindric 2 construit din tablă de 3 mm. Între
rezervor şi partea de jos a tubului "U" se montează o ţeavă 3 având la capăt un dop de golire
4. Racordul 5 face legătura cu atmosfera, iar peretele despărţitor 6 împiedică reintrarea apei
prin acest racord.
Dispozitivul se umple cu apă până la nivelul a-a prin pâlnia 7, după care se închide
robinetul de sub ea. Pe măsură ce creşte presiunea, nivelul apei coboară în braţul scurt şi
creşte în braţul lung. Dacă presiunea creşte şi după ce nivelul a ajuns în partea de jos a
braţului "U" surplusul de abur iese prin braţul lung în rezervor şi de acolo, prin racordul 5 în
atmosferă, fiind astfel exclusă creşterea presiunii în cazan.
Între dispozitivele de siguranţă şi cazane sau schimbătoare de căldură nu trebuie să
se prevadă nici un organ de închidere sau alt dispozitiv de strangulare care ar permite,
la o manevrare greşită, să împiedice legătura liberă a acestora cu atmosfera.
15. Aparate de măsură şi control

Aparate de măsură
Cazanul, ca oricare maşină sau instalaţie, trebuie să funcţioneze la anumiţi parametri care să
satisfacă atât procesul tehnologic pentru care este instalat , cât şi funcţionarea în condiţii
normale şi de siguranţă.
Parametrii care trebuie măsuraţi şi cunoscuţi în exploatarea cazanului sunt: presiuni (în cazan,
a combustibilului lichid sau gazos etc), consumul (de combustibil, de apă, etc), producţia de
agent termic (abur, apă fierbinte etc), compoziţia gazelor arse etc.
Unele aparate sunt numai indicatoare, indicând valoarea respectiv in momentul citirii la aparat
(presiune, temperatură etc), altele sunt şi indicatoare şi înregistratoare, înregistrând valorile
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
respective pe benzi de hârtie, obişnuite pe 24 ore (astfel încât se poate examina modul cum a
funcţionat cazanul în intervalul respectiv), acestea fiind aparate indicatoare - înregistratoare.
Alte aparate însumează unele valori (consumuri de combustibil, producţia de abur etc.) pe un
anumit interval de timp , fiind cunoscute sub numele de aparate sumatoare.
În fine, unele din aparatele de mai sus, semnalizează acustic şi/sau optic ori de câte ori,
mărimea respectivă a ieşit din limitele normale.
Măsurarea temperaturii
Măsurarea temperaturilor. Până la +300°C măsurarea se face cu termometre cu mercur
sau alcool, drepte sau colţare, montate în armături speciale. Pentru montarea lor, pe conducte
sau aparate se sudează mufe,care permit imersia în fluidul măsurat a bulbului termometrului
protejat de o armătură metalică.
Urmărirea temperaturii în acest domeniu, în cadrul sistemelor de automatizare sau
transmitere la distanţă a datelor, se face cu termometre cu rezistenţă.
Temperaturile peste 300°C în fluide sau pe suprafeţe se măsoară cu ajutorul termocuplelor
fer-constantan, cupru-constantan sau platină-rodiu, în funcţie de nivelul temperaturii.
Temperatura gazelor de ardere, a suprafeţelor calde incandescente ce emit radiaţii în spectrul
vizibil se măsoară cu ajutorul pirometrelor cu dispariţie de filament.
Sunt de asemenea termometre utilizând radiaţia în infraroşu cu ajutorul cărora se pot măsura
fără contact, prin simpla vizare de la distanţă, orice temperaturi ale suprafeţelor.
Variaţia în timp a temperaturilor în instalaţii se urmăreşte prin înregistrare în aparate special
construite în acest scop.
Măsurarea temperaturii se face cu termometre. Cele mai utilizate termometre sunt următoarele:
Termometre cu lichid
Termometru tubular din sticla cu scala interioara, cu imersie partiala si diverse lichide
termometrice (mercur sau lichid organic colorat); Scala interioara din geam sau carton;
Se bazează pe dilatarea volumetrică a unui lichid amplasat într-un bulb racordat la un tub
capilar foarte subţire. Tubul capilar este plasat în faţa unei scale gradate în grade. În funcţie de
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
temperatură, lichidul pătrunde proporţional tubul capilar, poziţia acestuia determinându-se
vizual. Cel mai utilizat lichid pentru măsurarea temperaturii este mercurul, termometrele cu
mercur putând măsura temperaturi de la - 30 până la
+ 300°C. Pentru măsurarea temperaturilor scăzute se folosesc alte lichide (alcool, toluen,
metilbenzen), putându-se măsura temperaturi sub - 100°C. Pentru o citire uşoară, în aceste
lichide se introduc coloranţi. Acest tip de termometre sunt numai indicatoare.
Termometre manometrice indicatoare

Termometrele manometrice funcţionează pe principiul măsurării presiunii vaporilor
saturaţi ai unui lichid, în funcţie de temperatură. Sunt compuse dintr-un tub ce conţine lichidul
respectiv şi dintr-un manometru cu tub Bourdon, scala gradată direct în grade, racordat la bulb
printr-un tub capilar. Măsoară temperaturi cuprinse între - 40 şi
+ 300°C. Aceste termometre sunt mai vizibile şi se pot citi de la distanţă, recomandându-se a fi
folosite în locul termometrelor cu mercur .
Pentru măsurarea temperaturilor în conducte şi echipamente şi pentru supravegherea
exploatării instalaţiilor de încălzire centrală se folosesc termometre.
Tipurile de termometre cele mai utilizate sunt, în general, cele cu lichid, drepte sau
colţare montate în manşoane de protecţie (fig. IV.13), pentru protejarea termometrului faţă de
şocurile mecanice. Ştuţul acestor manşoane se umple cu ulei, pentru a uşura transmiterea
căldurii de la agentul termic la rezervorul termometrului. Manşoanele se fixează prin sudură pe
conducte, recipiente, distribuitoare etc.
Termometrele indicatoare se montează:

- la cazanele de apă caldă şi apă fierbinte, pe conducta de ieşire;
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
- la aparatele de contracurent, pe intrarea şi ieşirea circuitelor primar şi secundar;
- pe boilere;
- pe acumulatoarele de apă caldă de consum;
- pe distribuitoarele de apă caldă sau supraîncălzită;
- pe toate ramurile care vin la colectoare la instalaţiile de încălzire eu apă caldă şi apă fierbinte,
precum şi pe ieşirea generală din colectoare;
- la intrarea şi ieşirea din hidroelevatoare şi pompe de amestec;
- pe rezervoarele de condensat şi de combustibil lichid încălzit.
Pentru operaţii de reglare şi de control ocazional se execută o tijă metalica pentru
montat termometrul indicator, şi anume:
- pe conductele de alimentare cu apă caldă sau apă fierbinte a clădirilor, la intrarea şi
ieşirea acestora;
- pe ramurile principale (ducere şi întoarcere) ale reţelelor interioare sau exterioare
de distribuţie de apă caldă sau apă fierbinte;
- la intrarea şi ieşirea apei calde sau a apei fierbinţi la aparatele consumatoare mari
(baterii de încălzire, aeroterme etc).
Pentru montarea termometrelor pe conducte se recomandă:
- a se prefera, ori de câte ori este posibil, montarea în coturi;
- a se evita, pe cit posibil, montarea în condiţii de vibraţie;
- montarea înclinat, în sens opus sensului de curgere al fluidului din conductă,
exceptându-se termometrele drepte în cazul montării lor pe conducte orizontale şi
termometrele colţare în cazul montării acestora pe conducte verticale, acestea montându-
se perpendicular pe axa conductei;
- pe conducte cu diametrul mai mare de 200 mm, se permite montarea
termometrelor perpendicular pe axa conductei;
- pe conducte cu diametrul exterior sub 80 mm, se folosesc la montarea termometrelor
extensii (lărgiri locale ale diametrului);
- la alegerea adâncimii de cufundare a ştuţului manşonului se urmăreşte ca elementul
sensibil al acestuia să ajungă cu centrul său în axa conductei.
La cazanele de apă caldă şi respectiv pe circuitul secundar al schimbătoarelor de căldură
ce produc apă caldă pentru încălzire sau pentru consum, se recomandă să se monteze
termometre cu contacte electrice cu semnalizare acustică şi, eventual, optică la atingerea
temperaturii maxime admise.

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Termometre manometrice cu contacte electrice

Sunt similare cu cele de mai sus, dar manometrul este prevăzut cu contacte electrice care
se închid sau deschid la atingerea unor valori limită ale temperaturii. Deoarece aceste contacte
sunt, de obicei, foarte fragile, pentru protecţia lor şi pentru a le asigura o funcţionare
îndelungată, se recomandă utilizarea de relee intermediare cu curent de acţionare redus.
Termocupluri
Termocuplurile sunt traductoare de temperatură care se bazează pe apariţia unei tensiuni
termoelectromotoare în circuitul a două conductoare din materiale diferite, ale căror capete se
găsesc la temperaturi diferite Tensiunea generată este proporţională cu diferenţa de
temperatură dintre cele două joncţiuni.
Deoarece tensiunea dată de termocupluri este mică, de la câţiva milivolţi la câteva zeci de
milivolţi, se utilizează împreună cu milivoltmetre, regulatoare , amplificatoare sau potenţiometre
electronice.
Cele mai utilizate termocupluri sunt: cupru-constantan (până la 300°C). fier-constantan (până
la 600°C), cromel-alumel (până la 1000°C). In termocupluri realizate din materiale nobile (platină
şi aliaje ale acesteia) domeniul de măsură ajunge până la 1800°C sau chiar peste.

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Termorezistenţe
Se bazează pe modificarea rezistenţei electrice a unui conductor sub influenţa temperaturii.
Cele mai folosite sunt temorezistenţele din cupru (pentru măsurarea temperaturilor între - 100 şi
+ 200°C) şi din platină (pentru măsurarea temperaturilor între - 200 şi + 500°C). Se folosesc
împreună cu logometre , punţi sau amplificatoare electronice.
Traductoare de temperatură semiconductoare

Sunt de obicei, traductoare miniaturale, integrate, bazate pe modificarea caracteristicilor
materialelor semiconductoare cu temperatura. Se folosesc între - 50 şi + 150°C.
Pirometre de radiaţie totală

Se folosesc pentru măsurarea sau reglarea temperaturilor înalte (600 -2000°C) şi se
bazează pe măsurarea energiei radiate de corpul a cărui temperatură vrem s-o măsurăm.
Măsurarea presiunilor
Pentru măsurarea presiunilor se folosesc manometre de diverse construcţii, adecvate
nivelului de presiune măsurat, tipului de fluid, gradului de precizie urmărit, citirii directe sau la
distanţă, cu sau fără înregistrare etc. În general, presiunile se măsoară luând ca referinţă
presiunea atmosferică. Diferenţa de presiune între două puncte ale instalaţiei se poate măsura
cu două manometre sau cu un singur manometru diferenţial.
Cele mai răspândite construcţii de manometre sunt cele cu tub Bourdon pentru presiuni până
la 100 bar, barometrele aneroide cu membrană sau burduf până la 25 bar şi manometrele cu
coloană de lichid până la 1 bar.
Pentru măsurări în domeniul presiunilor mici se folosesc micromanometrele.
Manometre
Manometrele se folosesc pentru măsurarea suprapresiunilor faţă de presiunea atmosferică,.
Deasemenea, se utilizează şi manometre cu contacte electrice.
Pentru măsurarea presiunilor fluidelor aflate sub presiune se folosesc manometre. Tipurile
de manometre utilizate în instalaţiile de încălzire centrală sunt : cu membrană sau cu tub elastic
în formă de arc.
Manometrele indicatoare se montează:
- la cazanele de abur;
- la intrarea şi ieşirea din reductoarele şi regulatoarele depresiune;
- pe distribuitoarele de abur;
- pe distribuitoarele şi colectoarele instalaţiilor de încălzire cu apă cu circulaţie prin pompe;
- pe aspiraţia şi refularea pompelor de circulaţie, adaos, amestec etc;
- pe rezervoare închise sub presiune (rezervor închis de condensat, vas de expansiune
închis etc).

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Pentru reglare şi control ocazional se montează mufă şi robinet pentru montat manometre
indicatoare (prize de presiune), şi anume:
- pe conductele de încălzire cu apă, la intrarea şi ieşirea acestora din clădiri;
- pe conductele de abur, la intrarea lor în clădiri;
- înainte şi după separatoare de nămol, hidroelevatoare, diafragme;
- pe conductele de intrare şi ieşire în şi din aparatele de contracurent.
Cazanele de încălzire cu apă caldă se prevăd cu hidrometru (manometru de lichid)
pentru măsurarea nivelului apei din instalaţie, gradat în metri coloană de apă.
La cazanele de abur se recomandă montarea unor manometre cu contacte electrice cu
semnalizare acustică şi, eventual, optică, pentru semnalizarea atingerii presiunii maxime.
La vasele de expansiune închise se montează manometre cu contacte electrice sau
presostate pentru pornirea si oprirea automată a pompelor de adaos.
La măsurarea presiunii fluidelor în mişcare locul de prelevare a presiunii se alege astfel în-cit
să nu se perturbe curgerea fluidului si să nu se modifice distribuţia presiunii în locul respectiv,
ceea ce ar putea duce la obţinerea unor date eronate.

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Montarea manometrului:
a – vedere din fata , b – vedere laterala .

1 – mufa , 2 – sifon , 3 – robinet cu trei cai , 4 - manometru
Priza de presiune nu se amplasează:

- pe porţiunile curbe ale conductelor;
- la ramificaţiile conductelor;
- în apropierea organelor de închidere;
- sub anumite distanţe faţă de diafragme sau alte dispozitive de strangulare.
Pe conductele înclinate, prin care se transportă lichide, priza de presiune nu se amplasează
la partea superioară a conductei.
In cazul măsurării locale a presiunii fluidelor cu temperatura peste 60°C, este
obligatorie folosirea sifonului pentru protecția termica a manometrului
Înainte de darea in funcțiune , sifonul se umple cu apa .
Manometrele se montează în locuri lipsite de vibraţii sau trepidaţii, bine iluminate,
uşor accesibile şi cu vizibilitate optimă.
Manometrele se montează şi se utilizează în aceeaşi poziţie în care au fost etalonate, adică
cu cadranul vertical, montându-se după firul cu plumb.
In cazul montării manometrelor la pompe se urmăreşte, pe cât posibil, ca manometrele de pe
aspiraţie şi de pe refulare să se monteze la acelaşi nivel, eliminându-se astfel influenţa coloanei
cu lichid ce denaturează rezultatul măsurătorii.
Scala manometrelor se alege astfel încât valoarea indicatoare a presiunii nominale să
fie plasată în treimea mijlocie a acesteia.
Pe cadranul manometrului, respectiv hidrometrului, se marchează cu o linie roşie presiunea
maximă a elementului pe care este montat manometrul.
Vacuummetre
Depresiunile (presiunile sub presiunea atmosferică) se măsoară cu vacuumetre . Acestea
sunt destinate măsurării depresiunii faţă de presiunea atmosferică (vacuumului) şi sunt, de fapt
manometre de presiune absolută cu domeniul de 1 bar.
Ele indică zero atunci când au racordul liber e în atmosferă, reper fiind, de regulă, în partea
dreaptă a scalei. Unele vacuumetre au şi contacte electrice.
Manovacuumetre
Sunt manometre de presiune absolută destinate măsurării presiunii şi depresiunii faţă de
presiunea atmosferică (suprapresiune sau depresiune), fiind manometre de presiune absolută -
cu sau fără contacte electrice - cu domeniul : -1 şi + câţiva bar. Ele indică zero atunci când au
racordul liber In atmosferă, st reper fiind plasat în zona de lucru a scalei.
Manometre diferenţiale
Manometrele diferenţiale se utilizează pentru măsurarea diferenţei dintre două presiuni, fiind
prevăzute cu două racorduri, ce se conectează la cele două surse de presiune.
Micromanometre
Micromanometrele sunt manometre diferenţiale pentru măsurarea suprapresiunilor sau
depresiunilor mici (de - 25 mm col H2O), utilizate pentru măsurători de presiune a gazelor în
focar, gazelor de combustie, sau la coş (indicatoare de tiraj).
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Sunt formate dintr-un tub de sticlă în formă de U, montat pe o placă de lemn gradată în mm,
gradaţia 0 fiind pe mijloc, tubul se umple până la gradaţia 0 cu un lichid colorat. Un capăt al
tubului U este liber, în legătură cu atmosfera, iar celălalt este legat într-un tub de cauciuc cu o
ţeava metalică folosită pentru captarea presiunii de măsurat.
Manometru cu tub U
Pentru măsurarea suprapresiunii sau depresiunii într-un punct din focar, curentul de fum, coş
etc, introducem capătul metalic al ţevii în locul respectiv. Dacă acolo avem o suprapresiune
(presiunea mai mare decât cea atmosferică la capătul liber), aceasta împinge lichidul colorat,
coborându-l în ramura dreaptă şi urcându-l în ramura stângă. Se citeşte pe scala gradată
distanţa – în mm - dintre cele două nivele, aceasta fiind suprapresiunea din locul unde am
introdus capătul ţevii metalice a tubului U (suprapresiunea în mm col. Dacă în locul respectiv
este depresiune, aceasta acţionează asupra lichidului colorat, coborându-l în ramura stângă şi
urcându-l în ramura dreaptă.
Sunt şi micromanometre cu tub înclinat care prezintă avantajul că permit citirea cu precizie a
unor presiuni mici, distanţa între diviziuni fiind mai mare.
Manometru cu tub înclinat

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Micromanovacuumetrui cu rezervor si tub inclinat
Aparatul se compune dintr-un postament 2 pe care este montat rezervorul 3 care se afla
in comunicatie cu tubul din sticla 4. Tubul se poate roti in plan vertical prin intermediul buclei 5,
pozitia acestuia fiind fixata pe sectorul circular 1 cu ajutorul unei armaturi si a unei tije 6. Cu
ajutorul suruburilor 7 si 8 si a nivelelor 9 si 10 se realizeaza reglarea Ia zero a aparatului.
Observație. Pentru a avea o ardere completă a combustibilului, fochistul trebuie să
urmărească realizarea şi menţinerea valorii tirajului la valoarea specificată în instrucţiunile
interne prin variaţia poziţiei şubărului la coş.
Alte aparate pentru măsurarea presiunii

În afară de aparatele descrise mai sus, pentru măsurarea presiunii se folosesc şi traductoare
de presiune tensometrice, cu semiconductori, deplasare zero, de rezonanţă etc. Acestea sunt
utilizate în buclele automatizare, pentru măsurători mai pretenţioase sau la calibrări.
Alte măsurători utilizate la cazane

Măsurarea debitului de abur
Aparatele pentru măsurarea debitului de abur sunt aparate complexe compuse din:
- element de strangulare (ajutaj sau diafragmă);
- traductor de presiune diferenţială;
- traductor de presiune absolută;
- traductor de temperatură;
- bloc de calcul.
Diafragma sau ajutajul realizează o cădere de presiune locală proporţională cu debitul
volumetric vehiculat prin conductă, bazată pe modificarea presiunii dinamice prin micşorarea
secţiunii de curgere.

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Măsurarea debitului de abur cu dispozitiv de strangulare
Traductorul de presiune diferenţială măsoară diferenţa de presiune produsă pe elementul de

strangulare şi o transformă într-o mărime electrică proporţională cu debitul volumetric vehiculat.
Traductorul de presiune absolută măsoară presiunea absolută pentru calculul debitului
masic.
Traductorul de temperatură măsoară temperatura pentru efectuarea corecţiilor necesare
calculului debitului masic.
Blocul de calcul primeşte semnalele de la cele trei traductoare şi le converteşte - pe baza
relaţiilor fizice de calcul - într-un semnal direct proporţional cu debitul masic de abur. Acest
semnal poate fi integrat prin contorizare sau / şi înregistrat pe diagrame.
Măsurarea debitului de combustibil gazos

Măsurarea consumului de combustibil. Se face în cazul gazelor cu ajutorul contoarelor
amintite, în cazul combustibilului lichid prin contoare mecanice (cu roţi dinţate, cu lobi etc.), iar în
cazul combustibilului solid, prin cântărire.
Debitul de combustibil gazos se măsoară cu contoare de gaz - debite relativ mici - sau cu
debitmetre cu diafragmă, realizate similar cu debitmetrele de abur descrise la punctul anterior.
Măsurarea debitului de combustibil lichid

Debitul de combustibil lichid sau alte lichide omogene (apă, etc.) se măsoară cu debitmetre
volumetrice. Acestea sunt compuse din:
- un sistem de transformare a deplasării (vitezei) lichidului într-o mişcare de rotaţie
proporţională cu debitul de lichid, realizat cu un rotor cu cupă sau cu turbină;
- un sistem de indicare şi / sau contorizare, realizat mecanic (printr-un sistem tip ceasornic)
sau electric (cu traductor inductiv).
Cele mai utilizate sunt traductoarele de debit cu turbină cu sesizor inductiv.
La aceste sisteme se pot ataşa elemente de corecţie a debitului cu temperatura (pentru
măsurarea debitului masic).
Mai rar, se utilizează sisteme de măsură gravimetrice, bazate pe determinarea intervalului de
timp în care se consumă o cantitate fixă de combustibil.
Măsurarea consumului de combustibil solid
Pentru măsurarea cantităţii de combustibil solid (în bucăţi sau în stare pulbere), se foloseşte
metoda gravimetrică.
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Determinarea cantităţii de combustibil solid se face, de obicei, cu cântare automate, care
mecanizează procesul de cântărire şi înregistrează rezultatul măsurării.
Cântarele automate pot fi de două feluri:
- cântare pe porţii, care efectuează cântărirea combustibilului în porţii separate;
- cântare pentru cântărirea continuă a combustibilului în timpul transportului acestuia.
Analizoare de gaze
Aparatele pentru analiza automată a gazelor arse sunt folosite pentru determinarea
procentuală a volumului de bioxid de carbon şi a sumei procentuale a volumelor de oxid de
carbon şi hidrogen(CO+H2) din gaze provenite din ardere, precum şi pentru determinarea
excesului de aer (de ardere).
La utilizarea analizoarelor de gaze, de mare importanţă este alegerea corectă a locului
de prelevare a probei de gaze. Aceasta trebuie să reprezintă compoziţia întregii mase de gaze
care circulă prin canalul de gaze.
În acest scop, sonda de prelevare a gazului se aşează pe cât posibil în mijlocul curentului, în
locuri unde nu există vârtejuri sau zone moarte, trebuie aşezate sondele de prelevare a gazelor
în apropierea locurilor prin care poate pătrunde aerul (gura de vizitare, registre, neetanşeităţi în
zidărie). Gaura din peretele canalului de gaze prin care trece sonda de prelevare a gazului
trebuie să fie bine etanşată. Temperatura gazelor la locul de prelevare a probelor trebuie să fie
între 200 - 600°C. Scala analizoarelor pentru bioxid de carbon se etalonează de la 1% la 20%
CO2.
Analiza gazelor arse se mai poate efectua şi pe cale chimică, cu aparate Orsat. Acestea
determină procentul de CO2, CO şi O2 din gazele de ardere în momentul determinării (operaţie
ce necesită circa 25 - 30 min), şi nu conţine aparate ca cele electrice de mai sus. Se compun din
3 flacoane de observare, ce conţin:
- NaOH (hidroxid) - pentru determinarea CO2;
- Permanganat de potasiu - pentru determinarea O2;
- Soluţie de clorură cupruamoniacală - pentru determinarea CO.
Debitul de fluid vehiculat în conducte.

Se măsoară cu ajutorul diafragmelor asociate cu manometre diferenţiale de
construcţie adecvată, cu ajutorul debitmetrelor cu plutitor sau a debitmetrelor electromagnetice.
Unele construcţii de debitmetre permit înregistrarea şi citirea la distanţă, ca şi integrarea în
scopul determinării cantităţii de fluid vehiculate într-un interval de timp. Pentru
măsurarea debitelor, respectiv a cantităţilor de gaze naturale sunt construcţii speciale de
contoare cu citire directă sau cu înregistrare.
Aparat pentru aprecierea consumatorilor de căldură

pe corpuri de încălzire :
a - schema de principiu a aparatului ;
b -montare pe carpul deîncălzire

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Măsurarea energiei termice livrate sau consumate

Se face cu ajutorul contoarelor de căldură, construcţii complexe în care se asociază un
debitmetru de fluid cu termometre pentru temperatura de ducere şi temperatura de întoarcere
şi cu un sistem mecanic, electric sau electronic de integrare.
Asemenea contoare de căldură nu pot fi utilizate decât pentru consumatori importanţi (sau
grupuri de consumatori mici), date fiind complexitatea aparatului şi costul său ridicat. De altfel,
nici structura unei instalaţii de încălzire nu permite contorizarea energiei termice la nivel de
apartament,în unele ţări se utilizează aparate simple ce permit aprecierea consumurilor
de căldură, chiar la nivel de corp de încălzire.
Un astfel de aparat este alcătuit în principal dintr-o ţeava de sticlă solidară cu o armătură ce
se montează (sigilat) în contact cu corpul de încălzire în interiorul ţevii se introduce un fluid
special a cărui evaporare în timp devine o măsură a consumului de căldură, deoarece
evaporarea este dependentă de temperatura corpului de încălzire. Cantitatea de substanţă
evaporată se citeşte pe scala gradată a tubului de sticlă.
Măsurarea sau controlul nivelului lichidelor în instalaţie sau elemente ale acesteia.
Se poate face direct (sticle de nivel, conducte de semnalizare, sisteme mecanice cu plutitor
etc.) sau indirect cu ajutorul unor traductoare. Spre exemplu, controlul nivelului apei într-o
instalaţie poate fi făcut utilizând indicaţiile unui manometru. Sunt şi construcţii speciale urmărind
transmiterea la distanţă a informaţiei sau automatizarea unor procese. Exemplu : nivostatul
urmăreşte variaţia între cota minimă şi cota maximă a apei in domul cazanului de abur,
comandând după caz pornirea sau oprirea pompei de alimentare cu condensat.
Regulator de temperatura
1 – termostat,
2 – tub flexibil ,
3 – ventil termostatic
Regulatoare de temperatura
Aceste armături servesc pentru limitarea temperaturii maxime la prepararea apei calde.
Regulatorul de temperatura cel mai obişnuit — fără energie auxiliară — se compune din
următoarele părţi principale:
- un termostat, element sesizor, care se montează in aparatul în care se {separă apa caldă
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
sau pe conducta de ieşire a acesteia din aparat fără ca între generatorul de căldură şi sesizor să
fie organe de închidere;
- un tub flexibil, care asigură legătura între termostat şl ventilul termostatic;
- un ventil termostatic, care se montează pe conducta de intrare a agentului încălzitor având
rolul de a regla admisia acestuia în aparat în funcţie de valoarea temperaturii de preparare.
Ventilul termostatic se montează între două organe de închidere, prevăzându-se cu
conductă de ocolire.
Alte echipamente de protecţie in funcţionarea cazanelor

Distribuitoare şi colectoare
Pentru centralizarea comenzilor de închidere şi deschidere a agentului termic, abur, apa
fierbinte, apa caldă, pe grupuri de consumatori, precum şi pentru asigurarea unui reglaj al
debitului de agent termic se folosesc distribuitoare şi colectoare.
Distribuitoarele şi colectoarele sunt confecţionate din tronsoane de ţeava cu capace bombate
la capete şi sunt prevăzute cu racorduri sudate pentru fiecare ramură a distribuţiei alimentată,
respectiv colectată. Diametrul ţevii se alege considerând debitul de agent termic total vehiculat
la viteza de 0,5 m/s la apă caldă, respectiv de 20 m/s la abur. Lungimea este determinată de
numărul şi diametrul racordurilor, respectiv al roţilor de manevră ale vanelor, astfel încât între
acestea să rămână un spaţiu de aproximativ 100 mm. Alimentarea distribuitorului, respectiv
plecarea din colector se face printr-un racord cu flanşă, de regulă fără organ de închidere.
Celelalte racorduri având diametrele corespunzătoare conductelor de plecare sau sosire sunt
prevăzute cu vane cu flanşe.
Lungimea racordurilor se alege astfel încât axele roţilor de manevră să se înscrie pe
o orizontală. Pe fiecare ramură se prevăd conducte de golire cu robinete cu portfurtun. De
asemenea se prevăd racorduri de golire ale distribuitorului, respectiv colectorului. La distribuitor
se prevede un termometru montat de regulă pe conducta de alimentare, la înălţime
corespunzătoare. La colector se prevăd termometre pe fiecare ramură de sosire (nu şi pe
conducta de plecare), astfel încât să poată fi semnalată orice dereglare survenită între grupurile
de consumatori, pentru a fi luate măsurile necesare. Cele două manometre înlocuite uneori cu
un singur manometru diferenţial servesc pentru verificarea presiunii disponibile la distribuitor-
colector.
Umplerea cu apă a instalaţiilor se face printr-un racord special al colectorului.
Instalaţiile cu abur au numai distribuitor (nu şi colector), racordurile nu sunt prevăzute cu
termometre şi nici cu conducte de golire

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Distribuitor şi colector :
a - distribuitor ; b - colector ; 1 - corpul distribuitorului (colectorului) ; 2 - racord ;
3 - robinet de închidere : 4- termometru ; 5 - manometru ; 6 - golire distribuitor (colector) ; 7 -
golire racord ; 8 - racord flexibil pentru umplerea instalaţiei ;
9 - jgheab colector
In instalaţiile de încălzire centrală cu apă caldă, apă fierbinte şi abur se prevăd distribuitoare,
respectiv colectoare, la care se racordează utilajele (cazane, pompe, schimbătoare de căldură
etc.), aparatele consumatoare mari, precum şi conductele ramurilor principale de distribuţie.
Distribuitoarele sunt alcătuite din:
- corpul distribuitorului, executat din ţeava sau din tablă; . — capace, executate din tablă, In
general de formă bombată. Pentru distribuitoarele din instalaţii care nu intră în prevederile
I.S.C.I.R. se pot monta capace drepte, dar numai până la diametrul de 400 mm;
- ştuţuri.
Ştuţurile pentru racorduri se execută din ţeava la dimensiunea organului de închidere
al racordului, prevăzându-se cu flanşe, iar pentru golire din ţeava filetată.
Ştuţurile se pot monta la partea superioară sau inferioară a distribuitorului sau pe ambele
părţi.
Lungimea ştuţurilor şi distanţa între ele se stabileşte în funcţie de diametrele racordurilor,
astfel ca axele tuturor vanelor sau ventilelor să fie pe aceeaşi linie orizontală.
Pentru aparate de măsură se mai pot prevedea:
- mufă pentru manometru indicator;
- teacă (tije) pentru termometru.
Distribuitoarele cuprinzând organe de închidere pentru separarea utilajelor sau a unor părţi
din instalaţii, se montează în locuri accesibile şi în poziţii care permit manevrarea uşoară a
acestor organe (la o înălţime de montaj a distribuitorului de 1—1,3 m).
Distribuitoarele se montează pe diferite suporturi tip consolă , în funcţie de diametru,
încastrate în zidărie.
Pentru distribuitoarele nerezemate de perete susţinerea se face pe picioare independente.

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Întreg distribuitorul se asamblează prin sudură.
Separatoare de namol
In scopul reţinerii suspensiilor mecanice şi a impurităţilor din instalaţiile de încălzire centrală
se folosesc separatoarele de nămol. Acestea se montează:
- pe conductele de întoarcere de la instalaţiile interioare de apă caldă sau apă fierbinte
înainte de intrarea în cazane sau schimbătoare de căldură, la un număr mai mare de aparate
prevăzându-se un separator de nămol pe conducta comună de întoarcere;
- pe conductele de branşare a punctelor termice la reţeaua de termoficare cu apă fierbinte;
- înaintea reductoarelor de presiune.
Dimensiunile separatorului de nămol sunt în funcţie de diametrul conductei pe care se
montează. Separatoarele de nămol se susţin pe suporturi
Montarea separatoarelor de nămol

a– vedere din fata , b – vedere laterala
1 – separator de nămol , 2 – suport , 3 – mosor
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Pentru curăţire şi scoaterea sitelor, separatoarele de nămol se prevăd cu mosor (tronson de

ţeava cu flanşe la capete cu o lungime egală cu a paharului-suport pentru sită).
Pentru reparaţii în caz de avarii, se poate prevedea o conductă de ocolire a separatorului
prevăzută cu vane, pentru funcţionare în perioade scurte de timp.
Pe racordul de aerisire al separatorului se montează o armătură de închidere, iar pe cel de
purjare o armătură de golire sau o flanşă oarbă.
Racordarea separatorului de nămol la conductele de legătură se execută prin flanşe cu
şuruburi cu piuliţă.
Ventilatoare
La unele instalaţii de ardere pentru introducerea aerului de combustie sau pentru evacuarea
gazelor arse prin tiraj forţat se folosesc ventilatoare, în general de tip centrifugal.
Aceste ventilatoare se montează într-un mod similar celor pentru pompe centrifugale.
Ventilatoarele se montează în interiorul construcţiilor sau în aer liber.
Ventilatoarele se amplasează astfel ca axul lor să fie riguros orizontal. Axul motorului electric
la ventilatoarele direct calate trebuie să fie coaxial, iar la cele antrenate prin curele paralel cu
axul ventilatorului.
Se verifică ventilatorul care trebuie să permită o uşoară rotire a axului cu mina, iar rotorul să
fie perfect echilibrat, să nu dea bătăi şi să nu frece carcasa.
Pentru evitarea transmiterii vibraţiilor la clădire, ventilatoarele se montează, de asemenea,
pe postamente cu strat elastic sau eu dispozitive pentru amortizare.
Pentru a împiedica propagarea vibraţiilor şi zgomotului mecanic, între ventilator şi canalele
din tablă se prevăd racorduri elastice (burduf din pânză cu inserţie de cauciuc).
Ventilatoarele pentru gaze calde sunt de construcţie specială având clupă prelungită şi
lagărele răcite cu apă.
Pentru introducerea mecanică în sala de cazane a aerului necesar arderii se pot folosi şi
ventilatoare axiale.
Acestea se montează într-o carcasă direct pe canalul de aer, prin intermediul unor racorduri
elastice, sau în golul în zidărie prevăzut pentru aspirarea şi refularea aerului.
Reductoare de presiune
Racordarea instalaţiilor de încălzire cu abur de presiune joasă la reţelele de transport de
abur de o presiune mai ridicată se realizează prin intermediul reductoarelor de presiune.
Reductoarele de presiune sunt de mai multe tipuri, realizându-se în construcţii foarte
diferite. Tipurile de reductoare de presiune cele mai cunoscute sunt cu arc sau cu
contragreutate. La ambele tipuri presiunea deplasează prin intermediul unui piston
(eventual o pârghie, o membrană sau un burduf elastic) axul şi scaunul ventilului contra
presiunii exercitate de arc sau contragreutate.
Reductoarele de presiune se îmbină cu conductele de legătură sau cu alte armături prin
flanşe.
Reductoarele au două racorduri: cel de intrare a aburului cu presiune ridicată şi cu
diametru mai mic şi cel de ieşire a aburului cu presiune redusă cu diametru mai mare.
La montare trebuie respectat sensul de circulaţie a aburului. De asemenea, la montare şi
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
în timpul probelor se reglează, după necesităţi, presiunea de ieşire prin schimbarea
tensiunii arcului. respectiv a lungimii braţului contragreutăţii.
In cazul unui debit mare de abur se pot monta mai multe reductoare de presiune în
paralel.
In cazul unor domenii de presiuni foarte diferite, reducerea se poate realiza în trepte prin
reductoare pentru domeniile respective montate în serie.
Reductoarele de presiune se montează cu conductă de ocolire, dimensionată spre a
realiza o pierdere de presiune echivalentă celei ce se produce în reductor. In aval şi
amonte de reductor, precum şi pe conducta de ocolire se montează organe de închidere.
După reductorul de presiune, în sensul de circulaţie al aburului, se montează un
dispozitiv de siguranţă corespunzător presiunii la care trebuie realizată reducerea.
Pe conducta de ocolire în mod obişnuit, pentru siguranţă, se prevăd câte două organe de
închidere.
Montarea si racordarea rezervoarelor de condensat şl de combustibil

Rezervoare de condensat
Pentru colectarea condensatului în instalaţiile cu abur se folosesc rezervoare. Acestea se
execută prin sudură, din tablă de oţel în formă paralelipipedică sau cilindrică
In instalaţii industriale, în vederea recuperării căldurii conţinute în condensatul de medie

presiune se folosesc rezervoare de condensat închise (sub presiune) împreună cu
expandoarele de condensat.
Rezervoarele de colectare a condensatului se montează în centralele termice de abur şi în
staţiile de colectare şi de pompare a condensatului.
Cota la care se montează rezervoarele de condensat rezultă din schema de colectare a
acestuia (prin cădere liberă sau bazat pe presiunea remanentă).
La amplasarea rezervoarelor de condensat se respectă regulile generale pentru rezervoare
de orice natură, şi anume:
- în jurul rezervoarelor se asigură spaţii de acces minime de 0,50 m, care pot fi micşorate pe
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
două laturi la 0,10 m, dacă rezervorul nu este prevăzut cu izolaţie termică şi dacă poate fi
deplasat pentru revizii;
- la rezervoarele izolate termic se asigură pe toate laturile spaţii de acces de 0,50 m;
- rezervoarele având suprafaţa bazei peste 5 m² se montează pe suporturi, asigurând un spaţiu
liber minim de 0,20 m;
- deasupra rezervoarelor cu gaură de vizitare cu acces din partea superioară se lasă un spaţiu
liber cu înălţimea minimă de 0,60 m.
In multe cazuri, rezervoarele de colectare a condensatului se așează în incinte adâncite.
Montându-se totdeauna în comun cu pompele pentru alimentarea cu apă a cazanelor sau
pentru pomparea condensatului este necesar a se asigura condiţiile indicate în PTC 1- 2010,
spre a se evita pericolul cavitaţiei pe aspiraţia acestora.
Pentru a se evita o rapidă corodare a fundului, rezervoarele metalice nu se așează direct pe
pardoseală, ci pe nişte suporturi din lemn, metal sau zidărie (beton), lăsându-se un interspaţiu
minim pentru circulaţia aerului de 0,10 m.
Suprafaţa interioară şi exterioară a rezervoarelor se protejează prin vopsire.
La centralele termice cu funcţionare continuă în tot cursul anului se recomandă montarea a
două rezervoare, spre a putea face lucrările de revizie şi de reparaţie a unui rezervor fără
oprirea cazanului. In unele cazuri, pentru satisfacerea acestui deziderat se foloseşte un singur
rezervor divizat în două compartimente distincte ce pot funcţiona independent.
Rezervoarele de colectare a condensatului se execută cu următoarele racorduri (sub formă
de ştuţuri din ţeava cu flanşe):preaplin şi aerisire; golire; serviciu, legare pompă; intrare
condensat.
Pentru indicarea nivelului din rezervor şi pentru comanda automată a pornirii şi opririi
pompelor, rezervoarele se prevăd cu plutitor cu ghidaj .
In afara acestor racorduri, de la caz la caz, se mai pot prevedea:
- racorduri pentru indicator de nivel cu tub de sticla;
- racord pentru termometru indicator.
Racordul de preaplin prin intermediul unei pâlnii de observaţie, împreună cu racordul de
golire, prin intermediul unui organ de închidere, se leagă la canalizare.
Racordul de preaplin se execută cu secţiune suficient de mare, pentru a evita punerea sub
presiune a rezervorului, la o nefuncţionare accidentală a pompei.
Racordul de aerisire, derivat din conducta de preaplin sau racord independent, se conduce in
exterior. Acest racord trebuie făcut de secţiune suficient de mare spre a asigura evacuarea în
atmosferă a aburului care vine pe conductele de colectare a condensatului sau care se poate
forma la suprafaţa lichidului din rezervor, a doua vaporizare realizându-se datorită unei
temperaturi prea ridicate a acestuia.
Racordul de intrare a condensatului în rezervor se recomandă a fi continuat în
interiorul rezervorului printr-o conductă dusă până aproape de fundul acestuia, astfel ca
intrarea condensatului să se facă în masa de lichid şi nu în spaţiul de aer de deasupra acesteia.
In cazul colectării condensatului cu presiuni diferite, se recomandă ca anterior intrării în
rezervor să se prevadă un vas de egalizare a presiunii condensatului.
Rolul de egalizare a presiunii condensatului îl poate îndeplini însuşi rezervorul de colectare,
cu condiţia unor racorduri de intrare a condensatului separate pe presiuni.
Pentru a se reduce disiparea de căldură în spaţiul în care este montat rezervorul de
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
colectare a condensatului se practică termo-izolarea exterioară a acestuia.
16. Automatizarea functionarii cazanelor

Prin sistem de automatizare, se înţelege ansamblul de elemente (aparate, mecanisme,
dispozitive, organe de execuţie, inclusiv legăturile dintre ele), care echipează cazanele şi
instalaţiile termomecanice anexe din centralele termice în scopul realizării automate sau
semiautomate a unor funcţiuni de reglare, protecţie, comandă, măsurare şi semnalizare în
cadrul proceselor care se desfăşoară în centralele termice în limitele circuitelor tehnologice de
apă, abur, aer, combustibil şi gaze de ardere.
Cerinţe esenţiale pentru sistemele de automatizare

Cerinţe referitoare la funcţiile sistemului de automatizare
Nivelul de dotare al centralelor termice şi al echipamentelor individuale cu sisteme de
automatizare precum şi funcţiile pe care acestea le vor îndeplini se stabilesc de proiectant.
Stabilirea funcţiilor sistemului de automatizare trebuie să ţină cont de caracteristicile
constructive şi funcţionale ale fiecărui tip de cazan, de cerinţele utilizatorului precum şi de
condiţiile minime prevăzute în prezenta, după cum urmează:
- pentru toate tipurile de cazane este obligatoriu să se prevadă un sistem de semnalizare
preventivă şi de avarie;
- pentru toate tipurile de cazane care funcţionează cu depresiune în focar este obligatoriu să
se prevadă un sistem de protecţie aferent procesului de evacuare a gazelor de ardere;
- pentru toate tipurile de cazane care funcţionează pe combustibili gazoşi sau lichizi este
obligatoriu să se prevadă un sistem de protecţie aferent procesului de ardere;
- pentru toate tipurile de cazane echipate cu două sau mai multe arzătoare care funcţionează
pe combustibili lichizi sau gazoşi este obligatoriu ca sistemul de protecţie aferent instalaţiei de
ardere să fie prevăzut cu un organ general de blocarea combustibilului, suplimentar şi
independent de robinetele de închidere rapidă ale fiecărui arzător;
- pentru toate tipurile de cazane de abur este obligatoriu să se prevadă un sistem de protecţie
aferent procesului de alimentare cu apă;
- pentru cazanele de abur cu tambur, având un debit nominal Dn ≥ 10 t/h, este obligatoriu să
se prevadă un sistem de reglare automată a nivelului;
- pentru toate tipurile de cazane de abur cu străbatere forţată este obligatoriu să se prevadă un
sistem de reglare automată a alimentării cu apă;
- pentru cazanele de apă fierbinte se vor prevedea obligatoriu circuite de protecţie specializate
care să determine declanşarea cazanului în următoarele situaţii:
 creşterea temperaturii apei la ieşirea din cazan, până la 20 0 C sub temperatura de
saturaţie corespunzătoare valorii minime a presiunii apei la ieşirea din cazan;
 scăderea presiunii apei la ieşirea din cazan până la presiunea de saturaţie
corespunzătoare unei temperaturi cu 10 0 C peste valoarea maximă a temperaturii apei
la ieşirea din cazan (dacă debitul caloric este mai mare de 25 Gcal /h);
 pentru toate cazanele de apă fierbinte şi de apă caldă, scăderea debitului de apă la
intrarea în cazan sub limita care asigură o circulaţie suficientă a apei prin cazan.
Sistemele de automatizare trebuie să realizeze pentru fiecare echipament în parte funcţiile
pentru care au fost proiectate asigurând pornirea, supravegherea şi reglarea automată a
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
funcţionării, protecţia şi oprirea în condiţii de siguranţă a cazanelor de abur, de apă fierbinte, de
apă caldă şi a celorlalte instalaţii termomecanice anexe din centralele termice, pe care le
deservesc.
Principalele funcţii realizate de sistemele de automatizare de la cazanele de abur, de apă
fierbinte şi de apă caldă sunt:
- de comandă,
- de reglare,
- de protecţie,
- de semnalizare,
- de monitorizare a parametrilor funcţionali,
Fiecarei funcţii îi sunt asociate elemente de automatizare specifice, grupate funcţional în
cadrul unui subsistem de automatizare. Subsistemele sunt la rândul lor sisteme cu o arhitectură
şi logică proprie care trebuie să satisfacă cerinţele de siguranţă specifice.
Cerinţe pentru sistemele de comandă

Sistemele de comandă trebuie să aibă individualizate circuitele / canalele de comandă
activate manual sau automat, care trebuie să satisfacă următoarele condiţii generale:
a) să fie concepute în concordanţă cu buclele de reglare şi cu subsistemele de protecţie;
b) să asigure realizarea funcţiunilor proprii care le revin la pornirea şi oprirea
echipamentului tehnologic, sau în cursul funcţionării acestuia; Programele de pornire / oprire
care se derulează secvenţial, automat fac parte tot din sistemul de comandă;
c) să dispună de organe de manevrare (butoane, manete, etc) uşor de acţionat,
amplasate raţional în raport cu poziţia normală de lucru a operatorului;
d) sistemele de comandă a căror acţiune este echivalentă parţial sau integral cu
funcţiunile unei bucle de reglare sau de protecţie, trebuie proiectate astfel încât acţiunea lor să
nu se suprapună cu cea a comenzilor automate de reglare sau de protecţie echivalente.
Cerinţe pentru buclele de reglare

Buclele de reglare trebuie concepute pentru a fi compatibile şi integrate în sistemul de
reglare a echipamentului. Fiecare buclă de reglare trebuie să satisfacă următoarele condiţii
generale:
a) elementele componente ale buclei să fie conectate funcţional într-un circuit închis care
să conţină cel puţin: un regulator, un traductor de reacţie şi un organ de execuţie;
b) Funcţia regulatorului trebuie să poată fi preluată de operatorul uman în regimul de
funcţionare „manual”;
c) evoluţia parametrului reglat trebuie să poată fi vizualizată şi înregistrată;
d) să asigure realizarea funcţiunile proprii care îi revin în cursul funcţionării cazanului;
e) să nu împiedice derularea programelor de pornire şi de oprire ale cazanului şi să
îndeplinească funcţiunile proprii care îi revin în cadrul acestor programe;
f) să asigure calitatea reglării în condiţii normale de exploatare a cazanului;
g) să fie concepute în concordanţă cu celelalte subsisteme ale sistemului de automatizare
al cazanului, precum şi cu elementele de echipare (organe de execuţie, dispozitive de
siguranţă, aparate de măsurare, etc);

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Cerinţe pentru sistemele de protecţie automată
Fiecare circuit de protecţie / canal de protecţie din cadrul sistemului trebuie să satisfacă
următoarele condiţii generale:
a) să asigure realizarea funcţiilor proprii care îi revin în cursul funcţionării cazanului;
b) să nu împiedice derularea programelor de pornire / oprire şi să îndeplinească funcţiile
care îi revin în cadrul acestor programe;
c) să fie conceput în concordanţă cu buclele de reglare;
d) să fie realizat cu scheme care să utilizeze contacte care se deschid când parametrul
supravegheat atinge o valoare / stare anormală funcţionării în siguranţă;
e) să fie compatibil cu celelalte circuite de protecţie din ansamblul care formează sistemul
de protecţie al echipamentului tehnologic (cazan);
f) Sistemul de protecţie trebuie să asigure, independent de funcţiile de reglare automată
ale sistemului de automatizare, unitatea funcţională a tuturor circuitelor / canalelor de protecţie,
care, în situaţie de avarie, conduc cazanul spre o stare sigură a tuturor circuitelor sale
tehnologice.
Cerinţe pentru sistemul de semnalizare

Sistemul de semnaliza trebuie să asigure atenţionarea operatorului prin semnalizarea
preventivă acustică şi optică a unor situaţii de preavarie, şi semnalizarea de avarie în cazurile
atingerii valorilor de protecţie de către parametrii critici ai procesului.
a) Circuitele de semnalizare (alarmare optică şi acustică) trebuie să utilizeze scheme cu
contacte care se deschid în situaţii anormale ale valorilor parametrilor supravegheaţi;
b) Pentru toate situaţiile prevăzute să declanşeze cazanul prin protecţie, se vor prevedea
praguri de prealarmare (semnalizare preventivă) care vor preceda intrarea în starea de avarie,
când cazanul este declanşat prin protecţie;
c) Setările circuitelor de semnalizare preventivă trebuie să fie diferite de setările de
protecţie ale aceluiaşi parametru supravegheat, oferind o marjă suficientă pentru întreprinderea
unor acţiuni corective, astfel încât atingerea pragului de avarie să poată fi evitată;
d) Să aibă elemente de avertizare optică şi acustică (lămpi de semnalizare vizibile şi hupe
sau sunerii cu nivel sonor corespunzător) uşor şi clar perceptibile de către operator;
e) Circuitele de prealarmare să fie absolut separate faţă de cele de declanşare prin
protecţie atât din punct de vedere al canalelor de transmitere a semnalelor cât şi din punct de
vedere al elementelor constitutive (senzor primar – releu final de activare a alarmei);
Cerinţe pentru sistemul de monitorizare a parametrilor funcţionali

Sistemul de automatizare trebuie prevăzut cu un număr minim de aparate indicatoare
locale, de panou şi de aparate înregistratoare, care pot fi incluse, după caz, în circuitele
buclelor de reglare şi / sau în circuitele de semnalizare.
Aparatele de măsurare, afişare şi înregistrare a valorilor parametrilor trebuie să satisfacă
următoarele cerinţe generale:

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
a) să aibă exactitatea de măsurare şi comportarea dinamică corespunzătoare cerinţelor
buclei de reglare sau subsistemului de protecţie care reglează / supraveghează acelaşi
parametru;
b) să aibă domeniul de măsurare compatibil cu limitele de variaţie ale parametrilor
monitorizaţi;
c) să afişeze vizibil şi direct valorile, fără a necesita calcule suplimentare şi interpretări
pentru evaluarea vaorii reale a parametrului măsurat;
d) să nu fie influenţate de variaţiile sau de căderea sursei de energie auxiliară în afara
limitelor permise de satisfacerea cerinţelor de siguranţă în funcţionare a echipamentului
monitorizat;
e) să poată fi verificate în timpul funcţionării echipamentului monitorizat fără a perturba
funcţionarea acestuia;
Cerinţe referitoare la siguranţa efectuării manevrelor în timpul funcţionării

Sistemul de automatizare trebuie să permită efectuarea fără risc, în timpul funcţionării
echipamentului tehnologic, a următoarelor manevre / intervenţii:
a) trecerea buclelor de reglare de pe “Automat” pe “Manual” şi invers;
b) modificarea setărilor şi reconfigurarea parametrilor interni ai regulatoarelor;
c) verificarea funcţionării circuitelor de protecţie;
d) verificarea circuitelor de semnalizare optică şi acustică;
e) verificarea cursei elementelor de execuţie;
f) verificarea detectoarelor de flacără;
g) verificarea exactităţii indicaţiilor aparatelor de măsurare;
Cerinţe pentru componentele sistemelor de automatizare

Componentele sistemului (aparate locale şi de panou, organe de execuţie şi legăturile
dintre ele) trebuie să satisfacă următoarele condiţii minime:
a) să fie rezistente în raport cu solicitarea lor mecanică, termică şi chimică, în condiţii de
exploatare;
b) să corespundă condiţiilor tehnice prevăzute de standardele şi normativele din domeniu,
aplicabile fiecărei categorii de elemente de automatizare ;
c) să fie omologate / certificate, verificate şi garantate de către producătorii respectivi din
punct de vedere al performanţelor şi a durabilităţii lor;
d) să fie garantate de către producător că sunt adecvate pentru utilizare în sisteme de
automatizare la cazane de abur, apă fierbinte / caldă şi echipamente tehnologice anexe din
centralele termice, dacă sunt folosite în subsistemele de protecţie;
e) componentele prevăzute cu posibilităţi de modificare a caracteristicilor de lucru
(configurarea şi ajustarea parametrilor interni) vor avea sisteme de asigurare împotriva
dereglării accidentale şi a accesului personalului neautorizat, în măsura în care aceste
componente nu sunt integrate într-un panou sau pupitru asigurat din acest punct de vedere;
f) organele de execuţie, aparatele de măsurare locale sau regulatoarele directe, care
utilizează drept sursă de energie şi/sau semnal informaţional combustibilul, trebuie să fie
etanşe şi asigurate împotriva scurgerii accidentale a combustibilului în mediul ambiant sau în
focarele cazanelor, în cazul defectării lor. Aceste componente nu pot fi montate în circuitele
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
tehnologice decât cu posibilitatea izolării lor sigure în cazul necesităţii demontării pentru
intervenţii.
Cerinţe speciale pentru centrale termice fără supraveghere permanentă

Modul de supraveghere în funcţionare, permanent sau periodic, se stabileşte de către
proiectantul centralei termice ţinând cont de caracteristicile constructiv-funcţionale ale
cazanelor şi instalaţiilor termomecanice anexe din centrala termică, de nivelul de dotare al
acestora cu sisteme de automatizare, şi va fi precizat în documentaţia transmisă la ISCIR
pentru obţinerea avizului obligatoriu de instalare.
Regimul de supraveghere nepermanentă în funcţionare poate fi stabilit doar la cazanele
pentru care constructorul declară că au fost proiectate, construite, complet echipate cu
sisteme de automatizare şi verificate pentru funcţionarea fără supraveghere permanentă.
4. COMBUSTIBILI SI ARDEREA
Clasificarea şi proprietăţile combustibililor ; Combustibili uzuali
Combustibilul, este definit ca orice material care prin ardere produce căldură Combustibilii
cei mai frecvent folosiţi pentru producerea căldurii sunt gazele naturale, păcura, gazele
petroliere lichefiate (GPL) şi cărbunii. Gazele, petrolul şi cărbunii sunt similare din punct de
vedere chimic, dar diferenţele de ordin fizic impun manevrarea diferită. Specialiştii în instalaţii
trebuie să cunoască aceste diferenţe precum şi modul de procurare, distribuţie şi folosire a
fiecărui combustibil în parte.
Combustibili gazoşi
Cei mai des folosiţi combustibili gazoşi sunt gazele naturale şi gazele petroliere lichefiate
(GPL). Câteva din celelalte gaze folosite în cazuri speciale sunt gazele de furnal, gazele de
sondă, gazele petroliere, gazele de rafinărie şi gazele provenite din epurarea sistemului de
canalizare. În Tabelul 2-1 sunt prezentate proprietăţile câtorva combustibili gazoşi. Deoarece
folosirea acestor din urmă combustibili gazoşi este foarte restrânsă, în continuare se fac
referiri la gazele naturale şi la cele petroliere lichefiate (GPL). Cunoaşterea comportării celor
două tipuri de gaze ajută la înţelegerea şi posibilităţile de folosire a celorlalţi combustibili
gazoşi.
Gazele naturale
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Deşi gazele naturale se găsesc pretutindeni pe glob, originea lor nu este cu adevărat
ştiută Deoarece gazele naturale se găsesc de obicei în asociere cu petrolul , oamenii de ştiinţă
consideră că acestea ar avea origini comune . Atât petrolul cât şi gazele naturale sunt
considerate a avea ca origine reziduurile de animale şi de plante fosile .
Gazul natural a fost folosit cu sute de ani în urmă pentru încălzire şi iluminat, dar numai în
ultimul secol a început să fie folosit pe scară largă. Chinezii antici foloseau gazul natural din
sonde de mică adâncime pentru a încălzi apa mării şi a extrage sarea. Săparea primei sonde
de gaze naturale cu caracter comercial din Statele Unite a avut loc la începutul anilor 1800 în
statut New York. Locuitorii zonei Fredonia, 'New York, au fost surprinşi de apariţia unei vâne
de gaz care ardea . Un tânăr armurier a întrezărit posibilităţile de utilizare ale acesteia şi a
săpat o sondă de mică adâncime pentru a recupera gazul, folosindu-l apoi pentru încălzire şi
iluminat. Acesta a fost punctul de pornire al primei companii comerciale de gaze naturale
organizată în Statele Unite .
Prima utilitate dată gazului a fost aceea de iluminare. Gazul era aprins într-un opaiţ, iar
flacăra, prin luminozitatea ei naturală dădea lumină de jur împrejur.
Valoarea gazului natural ca produs de încălzire a fost rapid recunoscută, dar folosirea pe
scară largă trebuia să mai aştepte până la apariţia sistemului de distribuţie prin conducte.
Odată ce a fost dezvoltat sistemul de distribuţie de la câmpurile gazeifere la consumatori,
producătorii de furnale au inventat echipamente speciale pentru arderea gazului. Astfel gazul
natural a devenit rapid cel mai popular dintre combustibilii folosiţi pentru încălzire. Principalul
motiv este comoditatea, nu trebuie transportat cu camioane şi nici nu necesită spaţiu de
depozitare. Acest motiv şi abundenţa lui relativă, transformă gazul natural într-un combustibil
convenabil pentru încălzire în sfera industrială, comercială şi casnică.
Gazul natural care urmează a fi livrat în sistemul de distribuţie este exploatat în sonde
săpate special în acest scop sau este recuperat la cap de sondă, gazul fiind ars sau eliberat în
atmosferă la capul sondei, în prezent gazul natural şi-a câştigat locul normal, fiind recuperat şi
apoi folosit.
Câmpuri gazeifere importante se găsesc pretutindeni în lume. Gazul din câmpurile
gazeifere este transportat prin conducte magistrale.
Prin intermediul acestora gazul este transportat la sistemele locale sau zonale de
distribuţie din majoritatea zonelor, acolo unde populaţia este destul de numeroasă.
Dezvoltarea sistemului de distribuţie a fost principala verigă de transformare a gazului
natural în cel mai uzual combustibil folosit . Gazul este adus până la limita de proprietate a
consumatorului prin intermediul conductelor principale de distribuie.
Utilizatorul este legat la conducta principală de distribuţie cu o ţeavă de branşament până
la contorul de gaz. Presiunea gazului din conducta principală de distribuţie este relativ mare,
pentru a se asigura furnizarea acestuia. Regulatorul de presiune este un dispozitiv montat
lângă contor, care reduce presiunea din conducta principală la cea necesară. Regulatoarele
sunt folosite şi pentru reducerea presiunii la arzătoare, în toate cazurile când acestea sunt
folosite În România, presiunea din conductă este măsurată în milimetri coloană de apă (mm
H2O), atmosfere (atm) sau bari (bar).
Presiunea din conducte se măsoară cu ajutorul unui instrument numit manometru.
Când se proiectează un sistem de alimentare cu gaz, trebuie avută în vedere cantitatea de
gaz necesară fiecărui element de încălzire în parte. Gazul se măsoară în metri cubi pe oră
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
(m³/h), iar consumul este determinat de puterea calorifică a gazului.
Conductele sunt dimensionate în aşa fel să asigure cantitatea de gaz necesară, dar
curgerea gazului prin conducte depinde şi de rezistenţa pe care o întâmpină gazul la trecerea
prin acestea. Întotdeauna există anumite frecări între gaz şi pereţii conductelor sau fitingurilor.
Suma acestor frecări dau rezistenţa la trecerea gazului prin conducte. Pentru a se asigura
deplasarea gazului prin conducte, acesta este adus sub presiune. Astfel se contracarează
rezistenţa la curgere prin conducte.
Gazul natural este lipsit de culoare şi miros. Compoziţia chimică variază în funcţie de
provenienţă, dar componentul major îl constituie metanul (CH4). Deoarece metanul este
compus din hidrogen şi carbon, combustibilul se numeşte hidrocarbură, la fel ca toţi ceilalţi
combustibili comuni. Majoritatea gazelor naturale conţin şi metan şi o cantitate redusă de
azot. Puterea calorifică a gazelor naturale este în medie de 9000 kcal/m³ de gaz. în unele
cazuri această valoare poate fi mai mare iar în altele, mai mică.
Gazele petroliere lichefiate (GPL) sunt propanul sau butanul sau un amestec al acestor
două gaze. Propanul şi butanul sunt produse secundare ale industriei petroliere.
Regulator de presiune - Dispozitiv care reglează presiunea din sistem.
Manometru - Dispozitiv de măsurare a presiunii din medii lichide sau gazoase.
Gazele petroliere lichefiate au fost folosite încă de la începuturile industriei petroliere. Atât
propanul cât şi butanul se găsesc în stare gazoasă, dar lichefiază uşor la presiune. Acesta
este motivul pentru care sunt lichefiate, depozitate şi transportate în recipiente sub presiune.
Astfel este posibilă alimentarea cu GPL a zonelor care nu dispun de un sistem de distribuţie
prin conducte. Atât propanul cât şi butanul constituie combustibili larg folosiţi. Butanul este
folosit şi ca reactiv pentru unele procese chimice.
Gazele petroliere lichefiate sunt transportate de la sursa de alimentare cu ajutorul
cisternelor auto sau feroviare, special proiectate în acest sens. La nivelul distribuitorilor locali,
gazele lichefiate sunt transportate în cisterne mai mici care aprovizionează clienţii cu
combustibil. Fiecare transfer dintr-o cisternă în alta se face păstrându-se presiunea în cisterne
cu ajutorul pompelor. Consumatorul trebuie la rândul său să menţină presiunea combustibilului
din butelia de alimentare, cu toate că ulterior, la ieşirea din butelie şi trecerea prin regulator,
acesta se gazeifică. Ca mod de folosire, gazele lichefiate ard la fel ca şi cele naturale.
Folosirea butanului este oarecum limitată deoarece acesta nu se gazeifică ta temperaturi
mai mici de 0°C. Din această cauză nu este folosit drept combustibil în situaţia în care butelia
de alimentare trebuie să fie montată în spaţii deschise unde temperatura poate să scadă sub
0°C. Atât propanul cât şi butanul sunt formate din hidrogen şi carbon, la fel ca ceilalţi
combustibili.
Formula chimică a butanului este C4H10, putând însă prezenta urme de alte gaze.
Formula chimică a propanului este C3H8. Puterea calorifică a gazelor lichefiate este mult mai
mare decât a gazelor naturale.
Butanul are o putere calorifică de 28.800 până la 29.340 kcal/ m³ de gaz ars. Propanul are
o putere calorifică de aproximativ 22.500 kcal/ m³. În Tabelul 2-1 sunt prezentate valorile
comparative.
Gazeificare – Transformarea unui lichid în gaz.

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Păcura
Păcura este o fracţiune lichidă derivată din distilarea petrolului. Petrolul sau ţiţeiul, este
extras din sonde sub formă de amestec complex de substanţe chimice, în marea lor majoritate
hidrocarburi . Acest amestec este separat în rafinării în diverşi combustibili cum ar fi benzină,
petrol lampant , motorină, uleiuri minerale, vaselină, parafină, păcură, asfalt etc. Păcura însăşi
este împărţită în mai multe sorturi, numerotate. Pentru echipamentele mici de încălzire cel mai
des folosit este sortul nr. 2. Păcura grea numită şi păcură reziduală este mai vâscoasă,
asemănătoare gudronului şi se foloseşte mai ales la acţionarea navelor maritime şi la marile
uzine termice pentru producerea agentului termic.
Păcura a fost folosită la încălzit şi iluminat de sute de ani. Sursa iniţială au fost fisurile din
scoarţa terestră, unde ţiţeiul ieşea natural la suprafaţa pământului. Aici păcura se aduna în
bălţi şi putea fi luată cu orice recipient.
Primele arzătoare comerciale pentru păcură au fost arzătoare cilindrice, deschise în
partea superioară, în care păcura ardea la suprafaţă, iar aerul comburant era luat de
deasupra punctului de ardere. Acest tip de arzător nu este economic.
Pe la 1850, arzătoarele cu păcură au fost modernizate, folosindu-se un amestec de aer şi
păcura introduse sub presiune în camera de ardere. Această inovaţie făcea posibilă urmărirea
procesului de ardere şi totodată crea o flacără eficientă. În prezent majoritatea
echipamentelor de încălzire cu păcură folosesc acelaşi tip de arzător, iar producătorii îi aduc
încontinuu îmbunătăţiri pentru creşterea eficienţei procesului de ardere. În figura este
prezentat un arzător modern de păcură frecvent utilizat în clădirile comerciale sau micile
clădiri de locuit .
Arzătorul de păcură
Păcura este depozitată în rezervoare mari la rafinărie până când este încărcată în cisterne
auto sau feroviare pentru a fi transportată la companiile de distribuţie. Pentru consumul local,
păcura este furnizată consumatorilor tot cu ajutorul cisternelor. Se depozitează în rezervoare
speciale montate lângă locul de utilizare. Acestea pot fi pozate subteran sau suprateran. Din
rezervoare, păcura este transportată prin pompare către arzătoarele echipamentelor de
încălzire.
Distilare – proces de fierbere sau de transformare a unui lichid în stare gazoasă(vapori) de
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
condensare a vaporilor şi colectare a lichidului condensat .
Păcura este formată în principal din carbon şi hidrogen, în proporţie de aproximativ 85%
carbon şi 15% hidrogen. Ea mai conţine urme de oxigen, azot şi sulf. Sortul Nr.2, produsul cel
mai frecvent folosit pentru încălzirea clădirilor comerciale mici şi a celor de locuit, are o putere
calorifică de aproximativ 9321 kcal pe litru de combustibil consumat Dacă această păcură este
introdusă într-un arzător performant, randamentul este de 80% sau 7457 kcal/l .această
valoare fiind căldura degajată de fiecare litru de păcură în parte.
Cărbunii
Data exactă când aceştia au fost pentru prima dată folosiţi nu este cunoscută, dar există
indicii de folosire a lor cu cel puţin 4000 de ani în urmă. Chinezii foloseau cărbunii în urmă cu
aproximativ 3000 de ani, iar în Vechiul Testament sunt amintiţi ca sursă de încălzire. Cu toate
acestea, folosirea lor pe scară largă a început doar în urmă cu 200 de ani.
Primii care au recunoscut valoarea economică a cărbunilor au fost englezii, folosindu-i pe
scară largă în secolul XVIII pentru susţinerea revoluţiei industriale. Cu toate acestea, în Statele
Unite nu au avut o recunoaştere comercială până în jurul anului 1750. La mijlocul secolului
XIX, dezvoltarea căilor ferate a dus la mărirea pieţei de desfacere a cărbunelui, dând
posibilitatea industriei să-l folosească şi în zone până atunci greu accesibile.
Începând cu sfârşitul secolului XIX şi continuând până în 1950, cărbunii au fost folosiţi pe
scară largă în industrie şi pentru încălzirea clădirilor comerciale şi de locuit .Totuşi, odată cu
dezvoltarea sistemelor de distribuţie a electricităţii şi gazelor naturale, folosirea cărbunilor
pentru încălzire a fost aproape complet abandonată. Cărbunii continuă să fie o sursă
importantă de generare a căldurii în sectorul industrial şi în cel comercial.
Exploatarea lor se face atât prin galerii subterane cât şi în carieră. Exploatarea prin galerii
subterane este relativ scumpă şi deseori periculoasă. Acesta este motivul pentru care se
recurge la exploatarea cărbunilor în carieră ori de câte ori straturi de cărbune se află la o
adâncime rezonabilă pentru a asigura eficienţa exploatării. Prin exploatarea în carieră se pot
obţine cantităţi importante de cărbuni la preţuri relativ mici.
Cărbunele este adesea transportat direct din mină la punctul de utilizare cu ajutorul
vagoanelor de cale ferată sau a benzilor transportoare. Acesta este cazul multor termocentrale
construite în ultimii ani.
Una din cele mai mari probleme în folosirea cărbunelui drept combustibil este murdăria.
Cărbunele fiind un combustibil solid, prin ardere rezultă produşi secundari nedoriţi. Cu toate că
şi cărbunii sunt hidrocarburi la fel ca şi gazul natural sau păcura, aceştia au un procent mult
mai ridicat de carbon şi conţine minerale străine.
La folosirea cărbunilor în stare solidă cu greu se poate ajunge la o eficienţă sporită a
procesului de ardere. În urma arderii rezultă funingine, zgură (bucăţi de cenuşă) care duce la
creşterea costurilor atunci când se foloseşte combustibil solid.
În trecut, când cărbunii erau folosiţi pe scară largă, poluarea cu fum şi funingine era
considerată un rău necesar. Dar o dată ce s-a ajuns la recunoaşterea necesităţii de a păstra
mediul înconjurător curat, trebuie acordată o atenţie deosebită măsurilor de evitare a poluării.
Există în prezent posibilitatea folosirii unui echipament de încălzire pe bază de cărbuni care să
funcţioneze relativ curat, dar acesta presupune filtre suplimentare şi o tratare prealabilă a
cărbunilor înainte de utilizare, măsuri care duc la creşterea preţului de cost.
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Puterea calorifică a cărbunilor variază foarte mult în funcţie de compoziţia lor chimică.
Carbonul este componentul principal, dar pe lângă acesta cărbunii mai conţin hidrogen şi alţi
compuşi chimici. Cărbunii se clasifică în diferite categorii în funcţie de duritate şi de compoziţia
lor chimică.
Compoziţia chimică şi duritatea cărbunilor sunt cele care influenţează proprietăţile de
ardere şi noxele pentru fiecare categorie de cărbune în parte.
Alte surse de căldură

Cea mai frecvent folosită sursă de căldură a fost cea tradiţională de ardere a unui
combustibil. Cu toate acestea, deseori sunt folosite şi alte surse de încălzire. Încălzirea
electrică a devenit la fel de utilizată ca cea cu gaz sau păcură în multe zone ale tarii. De
asemenea, încep să fie frecvent folosite sursele solare şi geotermale.
Electricitatea este mai degrabă o formă de energie decât un combustibil, dar atunci când
este folosită în sistemele de încălzire este deseori tratată ca un combustibil. Începând cu anul
1950, folosirea electricităţii ca sursă de căldură s-a răspândit vertiginos. În prezent în
noile clădiri se foloseşte electricitatea ca sursă de încălzire la fel de mult ca în trecut sursele
de încălzire cu combustibili. În zone cu un înalt potenţial electric, pierderile de căldură ale
clădirilor sunt calculate în kilowatt - oră (kWh), un termen care se referă la energia calorică.
Pompele de căldură (maşini frigorifice), ce folosesc atât elemente de încălzire cât şi
elemente de răcire, sunt deseori folosite pentru încălzirea clădirilor de locuit şi a celor
comerciale. În majoritatea cazurilor aceste aparate folosesc ca sursă de energie, energia
electrică.
În prezent există o preocupare susţinută în ceea ce priveşte energia solară, căldura
geotermală şi alte surse de căldură ce pot fi folosite pentru încălzirea clădirilor, prestându-se o
muncă susţinută în acest sens. Aceste surse neconvenţionale au fost folosite în mod
experimental pentru încălzirea unui număr restrâns de clădiri. Trebuie avut în vedere
dezvoltarea unor tehnologii noi care sa folosească sursele de energie neconvenţionale şi la
posibilitatea găsirii altor surse de energie care vor schimba mentalitatea în domeniul încălzirii
clădirilor.
Alternative pentru încălzire

Deoarece sursele convenţionale de combustibili sunt limitate şi pe cale de epuizare, se
duce în prezent o intensă şi accelerată muncă de căutare a noi rezerve de combustibili şi a noi
surse de energie.
Oamenii de ştiinţă caută modalităţi de captare a unor energii existente în natură dar care
nu sunt totdeauna accesibile. Printre aceste energii se numără energia solară, energia
eoliană, energia valurilor şi căldura geotermală. Numai unele din aceste alternative au putut fi
cercetate până în faza punerii lor în practică, acestea fiind folosite doar pe scară restrânsă.
Dar toate şi multe altele se vor dezvolta cu siguranţă pe parcursul timpului.
Energia solara
Este evident că razele solare transportă o cantitate uriaşă de căldură de la Soare la
Pământ Deşi omenirea a folosit această energie în diverse moduri din cele mai străvechi
timpuri, cercetările şi tehnologia au făcut posibilă utilizarea ei doar în ultima sută de ani.
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Practic există două metode de încălzire cu ajutorul energiei solare. Prima se numeşte
metodă pasivă. În sistemul pasiv, clădirea, sau părţi ale acesteia sunt încălzite de razele
solare. Interiorul clădirii se încălzeşte apoi datorită energiei acumulate în părţile expuse la
Soare.
Cealaltă metodă, a sistemului activ, presupune existenţa unor panouri colectoare care
înmagazinează energia razelor solare într-un mediu, cum a fi apa sau aerul, care apoi este
folosit pentru încălzirea spaţiilor din clădire.
Principiul sistemului pasiv a apărut odată cu orientarea faţadei clădirilor spre sud pentru a
capta lumina solară în timpul iernii. Sistemele active sunt rezultatul unei tehnologii relativ noi.
Energia solară este captată şi cu panouri fotosensibile fiind transformată de acestea direct
în curent electric. Curentul este ulterior folosit în diverse scopuri sau pentru încălzire.
Această lucrare nu are pretenţia unei descrieri complete a diferitelor metode de încălzire
cu ajutorul energiei solare, dar cu siguranţă că evoluţia acestor sisteme de încălzire va
continua, iar utilizarea energiei solare pentru încălzirea clădirilor va deveni foarte populară.
Căldura geotermală
Termenul geotermal se referă la căldura din interiorul scoarţei Pământului. Oamenii de
ştiinţă au ajuns la concluzia că centrul Pământului este alcătuit din materie fluidă în stare
incandescentă. Dovezi care ar susţine această teorie pot fi observate în diferitele locuri unde
căldura iese la suprafaţă sub formă de izvoare termale, gheizere şi cel mai dramatic sub formă
de vulcani; în unele situaţii această căldură poate fi captată şi utilizată ca sursă de energie. În
acest scop pot fi folosite izvoarele de apă termală care apar în mod natural la suprafaţa
pământului sau se pot săpa sonde de captare a apei termale cu ajutorul pompelor. Apele
termale şi aburul natural sunt folosite în multe locuri de pe mapamond ca agenţi de încălzire
atât pentru clădirile comerciale cât şi pentru cele de locuit.
Procesul de ardere a combustibililor

În timpul arderii sau combustiei, are loc combinarea compuşilor chimici din combustibil cu
oxigenul din aer. În acest proces iau naştere compuşi noi si se degajă căldură. Cu toate că
suntem interesați doar de căldură, este important sa cunoaștem si procesul de generare al
acesteia. Acest capitol se refera la cantitatea de căldură degajată în timpul combustiei, la
produsele rezultate in urma acestui proces şi la condițiile de siguranţă ce se impun.
Procesul de combustie
Combustia, procesul de ardere a unei substanţe, poate fi definită ca reacția de degajare a
energiei calorice de către o substanţă combustibilă care suferă un proces de oxidare. Arderea
are loc prin combinarea elementelor chimice din combustibil cu oxigenul. Reacția chimică este
similară cu cea a ruginirii metalelor, cu mențiunea că ruginirea se desfășoară într-un interval
mare de timp, iar cantitatea de căldură degajată este neglijabilă. Arderea unui combustibil este
un proces relativ rapid în care intervin cantităţi importante de combustibil şi oxigen, motiv
pentru care căldura degajată este mult mai mare. (Vezi Fig. 1). Pentru ca arderea sa aibă loc,
este necesar să fie îndeplinite trei condiții.
Acestea sunt:
1. Combustibilul
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
2. Oxigenul
3. Căldura
Elementele chimice din combustibil au înmagazinată în ele o formă de energie. Aceasta
energie nu poate fi nici creată, nici distrusă, dar poate fi transformată în alte forme de energie.
Acesta este principiul enunţat în legea conservării energiei. În timpul combustiei energia
înmagazinată în combustibil este transformată în căldură şi lumină, care sunt alte forme de
energie.
Combustibilii şi arderea
Combustibilii sunt alcătuiți din atomi de carbon şi hidrogen a căror combinație este diferită
în funcţie de tipul combustibilului.
Elemente chimice - Componenţii de bază ai unui combustibil
În timpul combustiei, atomii de carbon şi de hidrogen din combustibil se combină cu atomii

de oxigen din aer dând naştere unor elemente noi, cu degajare de căldură. Metanul (CH4),
care este componentul cel mai frecvent întâlnit în combustibilii gazoşi, are în compoziţia sa un
atom de carbon şi patru atomi de hidrogen. La combinarea metalului cu oxigenul, care are loc
la temperaturi destul de ridicate, atomul de carbon se combină cu doi atomi de oxigen formând
bioxid de carbon (CO2), iar doi atomi de hidrogen se combină cu un atom de oxigen formând
apa (H2O). Temperatura critică la care are loc aceasta reacţie se numeşte temperatură de
aprindere.
În Fig. 2. este prezentat modul de combinare a metanului cu oxigenul în procesul de
ardere şi compuşii chimici rezultaţi.
Ceilalţi combustibili, având compoziţia chimică diferită de cea a metanului, dau naştere în
urma combustiei la produşi de reacţie uşor diferiţi, dar fiind alcătuiţi tot din atomi de carbon şi
hidrogen, arderea are loc în aceleaşi condiţii.
Specialiştii în probleme de încălzire nu sunt obligaţi să cunoască în profunzime procesele
chimice care au loc în timpul arderii, dar trebuie să cunoască reacţia ce stă la baza acestui
proces, deoarece una din metodele de determinare a eficienţei de ardere este aceea a analizei
gazelor de ardere, care presupune determinarea cantităţii produşilor chimici rezultaţi în urma
combustiei.

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Fig. 2.
Combustia metanului.
În procesul de ardere, elementele chimice ale combustibilului se combină cu oxigenul
rezultând căldură şi alţi compuşi chimici ai aceloraşi elemente.
Temperatura de aprindere - Temperatura la care amestecul de oxigen şi combustibil
începe să ardă.
Fig. 3.
În timpul arderii oxigenul este luat din aer. Acesta conţine şi azot care este eliberat în urma
procesului. Cantitatea de azot eliberată în urma arderii este egală cu cea preexistentă în aerul
implicat în proces.
Oxigenul necesar combustiei

Oxigenul necesar combustiei este obţinut din aerul care se amestecă cu combustibilul în
flacără sau prin amestecul prealabil al acestora. Aerul din atmosferă conţine 78% azot şi 21%
oxigen. De asemenea conţine si urme de alte elemente, dar acestea nu influenţează arderea.
Prin combustie azotul rămâne neschimbat, în reacţie intrând doar oxigenul care se combină cu
elementele chimice ale combustibilului.
În Figura 3. este prezentat schematic modul în care azotul este eliberat, rămânând
element de sine stătător.
Căldura necesară combustiei

Într-un arzător clasic, amestecul de aer şi combustibil în cantităţile necesare arderii se face
de la sine. În acest caz, condiţia ce trebuie îndeplinită pentru a avea loc combustia este
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
atingerea temperaturii de aprindere. Reacţia chimică între hidrocarburile din combustibil şi
oxigenul din aer va fi declanşată numai în cazul atingerii unei temperaturi adecvate. Pentru
iniţierea combustiei în echipamentele de încălzire se folosesc scântei piezoelectrice sau flăcări
pilot. După aprinderea focului, căldura degajată este suficient de mare pentru întreţinerea
arderii. Dacă la un moment dat însă temperatura din focar scade sub punctul de aprindere,
combustia încetează iar flacăra dispare. Dispozitivele de iniţiere a aprinderii sunt prezentate
în capitolul Instalaţii de ardere.
Produsii de combustie
Ori de cate ori se reuşeşte arderea completă a unui combustibil, produşii de reacţie sau de
combustie sunt inofensivi. Dar în cazul în care arderea nu dispune de suficient aer, rezultă
produşi care sunt foarte dăunători.
Arderea completă
Când arderea este alimentată cu aer suficient, reacţia de combinare a atomilor de carbon
şi hidrogen din combustibil cu atomii de oxigen din aer este completă. Reacţia se numeşte în
acest caz ardere completă. Noii compuşi, sau noile combinaţii de elemente rezultate sunt
produşi nepoluanţi atât pentru om cât şi pentru atmosferă.
Principalii produşi sunt: apa (H2O) si bioxidul de carbon (CO2). În Fig. 4. sunt prezentaţi
produşii rezultaţi în urma unei arderi complete în comparaţie cu aerul şi combustibilul. Produşii
rezultaţi în urma arderii complete nu dăunează omului .
Fig. 4.
Arderea incompletă
Când arderea nu este alimentată cu aer suficient pentru ca reacţia de combinare a
atomilor de hidrogen şi carbon cu atomii de oxigen sa fie completă, prin procesul de ardere iau
naştere produşi dăunători omului. Reacţia în acest caz se numeşte ardere incompletă. În
timpul arderii incomplete, atomii de hidrogen sunt primii care se combină cu cei de oxigen,
micşorând numărul de atomi de oxigen rămaşi liberi. Ca rezultat, în loc să se formeze bioxidul
de carbon (CO2), are loc formarea monoxidului de carbon (CO). Bioxidul de carbon este un
gaz nepoluant; monoxidul de carbon este însă un gaz mortal. Ceilalţi produşi ai unei arderi
incomplete sunt aldehidele şi funinginea. Aldehidele sunt compuşi chimici toxici care irită
mucoasa nazală şi ochii. Funinginea este carbonul nears. În Figura 5. sunt prezentaţi produşii
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
rezultaţi in urma unei arderi incomplete în comparaţie cu aerul şi combustibilul. Produşii
rezultaţi in urma unei arderi incomplete, unii dintre ei foarte dăunători omului .
Fig. 5.
Arderea incompletă apare şi când temperatura din focar scade sub punctul de aprindere,
de exemplu când flacăra întâlneşte sau atinge o suprafaţă metalică rece. Particulele nearse de
carbon din flacără se lipesc de suprafaţa metalică sub formă de funingine. Când intr-o flacără
observăm apariţia funinginii aceasta este semnul unei arderi incomplete. Arderea incompletă
poate să apără şi în interiorul unui focar.
Aerul necesar arderii

Arzătoarele echipamentelor de încălzire sunt concepute astfel încât amestecul aerului cu
combustibilul să fie cel necesar unei arderi complete. Proiectantul sistemului de încălzire
trebuie să fie sigur că echipamentul va dispune de aerul necesar, fiind de datoria specialiştilor
în instalaţii să regleze arzătorul pentru realizarea unei arderi complete.
Limite de aprindere
Aprinderea se realizează doar în momentul în care amestecul combustibil-aer a
ajuns la proporţia "corectă". Pentru ca amestecul să se aprindă, este necesar să se combine
cantităţi destul de exacte de oxigen şi combustibil. În Figura 6. este arătat faptul că pentru
gazele naturale proporţia trebuie sa fie de 4 pană la 14 procente de gaz, iar restul pana la 100
de procente aer, altfel arderea nu are loc. La mai puţin de 4 procente de gaz, amestecul este
prea sărac, iar la peste 14 procente este prea bogat. Limitele inferioară şi superioară ale
amestecului sunt caracteristice fiecărui combustibil în parte. Orice combustibil poate fi aprins
doar când se ajunge la proporţia corectă a amestecului.
Cantitățile de aer necesare

Fiecare combustibil în parte are nevoie în procesul de combustie de o anumită cantitate de
aer, direct proporțională cu cantitatea de combustibil implicată în proces.

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Fig. 6. Proporţia amestecului combustibil – aer pentru aprinderea gazelor naturale
Fig. 7. Necesarul de aer pentru arderea completa a gazelor naturale
Dacă aerul nu este suficient se formează produşi de ardere periculoşi. În Fig.7. este
prezentată cantitatea de aer necesara arderii complete a gazelor naturale.
De vreme ce amestecul combustibil-aer este atât de important, trebuie avut in vedere
asigurarea arzătoarelor cu o sursă suplimentară de aer. Acesta se numeşte exces de aer.
Orice sistem de ardere trebuie astfel proiectat încât să poată fi asigurat un factor un exces de
aer de cel puţin 50 de procente, sau jumătate din cantitatea de aer teoretic necesara pentru o
ardere completă .
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Combustibili
Combustibili gazoşi - Combustibili care la introducerea în arzător se află în stare gazoasă.
Combustibili lichizi - Combustibilii care la introducerea în arzător se află în stare lichidă
(vapori de lichid), fiind apoi aduşi în stare gazoasă datorita căldurii .
Natura flacarii
În procesul de ardere iau naştere două tipuri de flăcări: albastră şi galbenă. Fiecare din
acestea caracterizează un anumit amestec combustibil-aer implicat în procesul de
combustie. Arzătoarele folosite în focare sunt cele care alimentează arderea cu amestecul
combustibil-aer şi, prin urmare, tipul flăcării depinde de construcţia arzătorului şi de
combustibilul folosit .Există anumite tipuri de arzătoare şi combustibili care permit
amestecarea combustibilului cu aerul, înainte ca acesta să participe la ardere, iar în acest caz
flacăra rezultată are culoare albastră. Ca exemplu poate fi dat arzătorul care realizează
amestecul aerului cu combustibilii gazoşi, cum sunt gazele naturale sau cele de furnal . În
arzătoarele pentru combustibili lichizi, cum este păcura, sau pentru combustibili solizi, cum
sunt cărbunii, amestecul combustibil-aer nu se poate realiza în prealabil. În aceste cazuri,
flacăra rezultată va avea culoarea galbenă..
Flacăra albastră
Dacă aerul este amestecat în prealabil cu combustibilul (aceasta însemnând înainte de
ieşirea din arzător), flacăra rezultată în urma arderii va avea culoarea albastră. Aceasta este o
flacără foarte curată. Ea se numeşte flacăra Bunsen, după arzătoarele folosite în laboratoare.
În figura este prezentat în secţiune un arzător Bunsen, putându-se observa modul de
alimentare cu gaz şi aer prin intermediul unor orificii existente la baza corpului cilindric al
arzătorului.
Secţiune printr-un arzător Bunsen

Amestecul combustibilului cu aerul se face în corpul arzătorului, pe măsură ce gazele se
ridică spre partea superioară. Prin aprindere, ia naştere o flacără curată, albastră. Flacăra
albastră este rezultatul arderii rapide a hidrogenului şi carbonului din combustibil. Combustibilii
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
gazoşi sunt combustibilii care pot fi amestecaţi în prealabil cu aerul. Flăcările produse sunt de
obicei albastre.
Flacăra galbenă
Dacă nu se poate realiza amestecul prealabil al combustibilului cu aerul sau dacă
amestecul conţine prea puţin aer, prin ardere ia naştere o flacăra galbenă. Culoarea galbenă a
flăcării este dată de particulele de carbon care nu sunt oxidate complet. Acestea se
localizează în mantaua flăcării şi devin incandescente datorită căldurii. În final particulele de
carbon ard prin aportul de aer din jurul flăcării.
Arzătoarele incandescente sau cu flacără galbenă au fost folosite în iluminatul cu gaz din
secolul XIX. Datorită incandescentei, arzătoarele cu flacără galbenă dau mai multa lumină
decât căldură. Lumina reprezintă o forma nedorită de energie pentru subiectul propus,
adică încălzirea. În figura de mai jos este reprezentat un arzător obişnuit cu flacăra galbenă.
Arzător cu flacăra galbenă, în care aerul comburant se amestecă cu combustibilul doar în flacără
Combustibilii lichizi nu ard în stare lichidă. Ei trebuie să ajungă în stare gazoasă, apoi
trebuie să se amestece cu aerul şi numai după aceea pot fi aprinşi. În figura este reprezentat
un vas cilindric cu păcura ai cărei vapori în amestec cu aerul au putut fi aprinşi. Păcura lichidă,
se evaporă şi se amestecă cu aerul odată ce vaporii se ridică deasupra gurii vasului.
Arzător simplu de păcura.
Vaporii de păcura în amestec cu aerul, ard. Aceştia se aprind numai după ce se amesteca
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
cu aerul deasupra gurii arzătorului, evaporarea păcurii datorându-se căldurii .
Deseori, pentru a se realiza un amestec mai eficient al aerului cu păcura se foloseşte un
arzător cu pulverizare, numit injector. În acest tip de arzător, păcura este introdusă sub
presiune printr-un jiclor. La trecerea prin jiclor, păcura este pulverizată într-o cameră de ardere
cu o formă bine definită. Pe măsura pulverizării păcurii în camera de ardere, aceasta se
amestecă cu aerul care este introdus sub presiune în focar tot prin intermediul jiclorului. Astfel
se creează un amestec combustibil. În figura este reprezentat capul unui astfel de injector.
Schiţa unui injector de păcură în care se poate observa modul de pulverizare a păcurii şi
amestecul acesteia cu aerul, rezultând un amestec combustibil
Deoarece amestecul unui combustibil lichid cu aerul se face cu destulă dificultate,

pentru aprinderea şi arderea acestora se folosesc cel mai adesea arzătoare vaporizatoare.
Acest tip de arzător a fost mult îmbunătăţit, ajungând să funcţioneze la fel de eficient ca
arzătorul Bunsen. Cu excepţia cazurilor în care amestecul prealabil al combustibilului lichid cu
aerul nu poate fi realizat, randamentul arzătoarelor de acest tip este comparabil cu cel al
arzătoarelor cu combustibil gazos (arzătoare Bunsen). Combustibilii solizi (cum sunt cocsul,
lemnul şi cărbunii) ard doar în stare gazoasă. Căldura degajată în cursul procesului de iniţiere
a arderii vaporizează substanţele combustibile care se amestecă cu aerul comburant
producând combustia.
Tipul de flacără rezultata depinde de cantitatea de aer ce intră în amestec cu vaporii, iar
cantitatea de aer depinde de modelul şi de sistemul de funcţionare al arzătorului.
Eficienţa arderii
In timpul arderii, elementele chimice din aer şi din combustibil se combină întotdeauna în
proporţii exacte. Aerul comburant se combină cu combustibilul dând naştere gazelor de
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
ardere (compuşi noi rezultai in urma reacţiei) după principiul volumelor egale, adică volumul
gazului de ardere rezultat este egal cu suma volumelor de aer si combustibil. Graficul din
figura de mai jos ilustrează acest principiu.
Un specialist care analizează elementele chimice din combustibil si pe cele din aer poate
preciza ce elemente apar în gazele de ardere, precum şi eficienţa procesului de combustie.
În timpul celei mai eficiente arderi aproximativ 21% din cantitatea totala de oxigen
existenta in aer se combina cu carbonul si cu hidrogenul din combustibil rezultând bioxid de
carbon si vapori de apa.
Azotul din aer nu intra in reacţie cu celelalte elemente. Gazele de ardere au bioxid de
carbon si azot in proporţii bine determinate în funcţie de cantităţile de carbon si hidrogen
existente in combustibil si de aerul folosit.
Mai jos va prezentam un grafic prin care se demonstrează ca volumul produşilor de ardere
este întotdeauna egal cu suma volumelor de combustibil si aer implicate în procesul de
combustie .
Pentru gazele naturale si păcura, procentul de bioxid de carbon existent in gazele de

ardere este de 8 pană la 10 procente. Limita maxim admisa este de 12 procente. In tabel sunt
reproduse rezultatele analizei gazelor de ardere pentru gazele naturale.

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Analiza gazelor de ardere

Analiza gazelor de ardere se face pentru determinarea eficienţei de funcţionare a unui
arzător. Rezultatele analizei indică dacă echipamentul este într-o stare tehnică bună şi/sau
dacă acesta are nevoie de reglare sau înlocuire.
O analiza simplă presupune efectuarea a trei teste: (1) analiza CO2; (2) analiza unei
mostre de fum, şi (3) citirea temperaturii la coşul de fum. Dacă se aleg metoda de analiză
maximală, testele se efectuează pe mostre de gaze de ardere măsurându-se totodată şi
temperaturile din coşul de fum. Majoritatea analizelor gazelor de ardere sunt efectuate fie cu
ajutorul instrumentelor electronice de măsură cu citire instantanee a datelor, fie prin instalarea
permanentă a unor instrumente de măsură şi monitorizarea continuă a parametrilor.
Un analizor de bioxid de carbon (CO2) este un dispozitiv care permite citirea în procente
a cantităţii de CO2 din gazele de ardere care părăsesc focarul. Analizorul poate fi un
instrument tubular cu un lichid care are proprietatea de a absorbi bioxidul de carbon sau un
dispozitiv de măsură manual. Pentru a se efectua măsurătoarea bioxidului de carbon, este
necesar ca analizorul sa fie conectat la coşul de evacuare a gazelor de ardere din focar .
Instrumentele manuale de măsură funcţionează pe baza amestecului gazelor de ardere cu
lichidul din analizor. Instrumentele electronice funcţionează pe principiul analizei gazelor de
ardere la trecerea printr-o camera de ionizare. Analizorul indică, în procente, cantitatea de
CO2 existentă în gazele de ardere. Analiza unei mostre de fum ne poate spune dacă
arderea este completă sau nu. Existenta fumului indică faptul că prin ardere nu a fost
consumată toată cantitatea de carbon. Temperatura din coşul de fum se măsoară cu ajutorul
unui termometru special destinat temperaturilor înalte. Apoi este comparată cu temperatura
camerei pentru a se determina temperatura radiată de arzător.
Executarea măsurătorilor:
Pentru efectuarea corectă a analizei gazelor arse trebuie mai întâi să se regleze arzătorul
pentru a funcţiona la parametrii săi normali. Arzătorul se va aprinde şi lăsa să ardă timp de 10
minute pentru stabilizare, după care se ia proba de CO2 din gazele de ardere ajunse pană la
primul punct posibil de infiltrare a aerului - acesta fiind registrul de coş sau ramificarea
canalului de fum. Prelevarea probei de fum se face în acelaşi timp şi în acelaşi loc cu
prelevarea probelor de bioxid de carbon.
Pentru ca arderea să fie corectă, analiza trebuie să indice doar urme de fum iar cantitatea
de CO2 trebuie să fie de 8 pană la 10 procente. Dacă fumul este în cantităţi mai mari, atunci
trebuie suplimentat aerul comburant. Se va verifica din nou cantitatea de bioxid de carbon
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
pentru a ne asigura că nu a scăzut sub 8 procente.
Dacă fumul nu poate fi limitat doar la urme, se verifică fiecare parte componentă a
arzătorului pentru a se determina posibilele erori în funcţionare şi se verifică posibilele
întreruperi de alimentare cu aer ale camerei de ardere.
Pentru definitivarea analizei trebuie măsurată temperatura gazelor de ardere. Procedeul
este acela de introducere a unui termometru special destinat temperaturilor ridicate în fluxul
gazelor de ardere, în acelaşi loc unde au fost prelevate probele de CO2 şi fum.
Temperatura astfel măsurată trebuie apoi comparată cu temperatura camerei în care se
fac măsurătorile. Diferenţa dintre cele două temperaturi, sau temperatura gazelor de ardere
minus temperatura din cameră reprezintă temperatura radiată de arzător.
După efectuarea analizei se determină direct eficienţa arderii, în funcţie de valorile
cantităţii de CO2 obţinute, cu ajutorul unei rigle sau a unui grafic culisat( abacă).
Pentru efectuarea analizei gazelor arse se folosesc din ce in ce mai des in ziua de astazi,
analizoare de gaze de generatie noua, care prin introducerea unei sonde in cosul de fum, se
pot citi si imprima pe o imprimanta speciala toate caracteristicile arderi: continut de CO, CO 2,
noxe, randament, etc.
5. REGIMUL CHIMIC AL CAZANELOR
Generalităţi
Regimul chimic al cazanelor reprezintă totalitatea condiţiilor impuse funcţionării cazanelor
de abur şi apă fierbinte din punct de vedere al calităţii apei de alimentare, apei din cazan,
aburului şi condensatului în scopul realizării unei exploatări in condiții de siguranță.
Pentru o mai bună înţelegere este necesar să se definească componentele regimului
chimic şi anume:
- apă brută - apa naturală care stă la dispoziţia exploatatorului cazanelor;
- apa de adaos - apa tratată, care completează pierderile din circuitul apă abur/condensat;
- condensat - rezultă din condensarea aburului, după ce acesta a fost utilizat;
- apa de alimentare - apa care intră în cazan şi este formată din condensatul recuperat, de
calitate corespunzătoare şi apa de adaos, tratată;
- apa din cazan - apa aflată în sistemul vaporizator al cazanului;
- aburul saturat - aburul generat de cazan, care se află în contact cu apa din cazan;
- aburul supraîncălzit - aburul la ieşirea din supraîncălzitor.
Apa brută, apa naturală, nu poate fi folosită ca atare pentru alimentarea cazanelor datorită
impurităţilor pe care le conţine şi care pot fi clasificate, după cum urmează:
- materii în suspensii: mâl, nisip, resturi vegetale şi animale, uleiuri;
- săruri dizolvate: bicarbonaţi, cloruri şi sulfaţi de calciu, magneziu şi sodiu;
- gaze dizolvate, în principal: oxigen O2 şi dioxid de carbon CO2.
Pentru măsurarea concentraţiei acestor impurităţi se folosesc două unităţi de măsură şi
anume:
- miligrame pe litru - mg/l;
- milival pe litru - mval/l;
Aceste impurităţi trebuie eliminate din apa brută printr-o tratare corespunzătoare,
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
funcţie de compoziţia apei brute şi a cerinţelor cazanului respectiv.
Materii în suspensie
Se pot elimina prin filtrare mecanică sau în cazul unor suspensii fine, de natură coloidală
apa trebuie supusă, înainte de filtrare, unui proces de coagulare.
Coagularea se realizează prin tratarea apei brute cu reactivi chimici, care adăugaţi apei
formează flocoane mari.
Flocoanele astfel formate atrag suspensiile din apă, cresc în greutate şi se depun sub
formă de nămol. Dintre reactivii cei mai folosiţi pentru operaţia de coagulare se menţionează:
sulfatul de aluminiu, clorura ferică şi sulfatul feros.
Prin aceste procedee trebuie să se asigure o eliminare a suspensiilor până la maxim 5
mg/l, adică o apă limpede.
Materiile în suspensie, ajunse în cazan, conduc la formarea de depuneri pe suprafeţele de
schimb de căldură. Aceste depuneri, având un coeficient de schimb de căldură foarte mic,
conduc la deformarea elementelor sub presiune - tub focar, ţevi de fum, ţevi de apă şi în timp
chiar la spargerea acestora.
Eliminarea uleiului se face mai greu şi se recomandă să se evite contaminarea apei cu
acesta.
Sărurile dizolvate
Din punct de vedere al regimului chimic la cazane, prezintă importanţă sărurile care
conferă apei duritatea şi alcalinitatea.
Duritatea apei este conferită de conţinutul apei în săruri de calciu şi de magneziu.
Funcţie de comportarea sărurilor, care compun duritatea apei, în procesul de fierbere din
cazan, se disting:
- duritate temporară - formată din bicarbonaţi de calciu şi magneziu.
Prin încălzirea apei, aceste săruri se descompun, indiferent de concentraţia lor şi în funcţie
de condiţiile apei din cazan, se depun pe suprafeţele de schimb de căldură, în zona mai puţin
caldă a cazanului aderent sau/şi sub formă de nămol, care se poate elimina prin purjă
intermitentă;
- duritate permanentă - formată din restul sărurilor de calciu şi magneziu în principal
sulfat şi silicat de calciu şi magneziu.
Aceste săruri sunt stabile din punct de vedere termic şi se depun numai când concentraţia
acestora a depăşit pragul de solubilitate.
Depunerile acestor săruri se formează în zonele mai calde ale cazanului, unde există un
transfer mai intens de căldură.
Aceste depuneri sunt foarte aderente şi îndepărtarea lor este dificilă. În conformitate cu
STAS 7313-80 se folosesc următoarele notaţii:
- duritate totală: dT
- duritate temporară: dtp
- duritate permanentă: dp
Între acestea există relaţia: dT = dtp+ dp
Unitatea de măsură pentru duritatea apei este mval / l , iar pentru aprecieri practice se
foloseşte gradul de duritate, între acestea existând relaţia:
1 mval / l = 28 mg CaO = 2,80 (grade de duritate)
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Depunerile cauzate de duritate, formează un strat izolator, împiedicând transferul de

căldură. Existenţa depunerilor pe suprafeţele de schimb de căldură conduce la:
- consum suplimentar de combustibil, care funcţie de grosimea depunerii capătă diferite
valori:
Grosimea depunerii
(mm)
,5 ,5 ,5
Consum suplimenta de
combustibil
(%) ,1 ,1 ,8 ,6 ,2 ,4 ,8
- avarierea cazanului, manifestată prin deformarea elementelor sub presiune (tub focar,
ţevi)datorită rezistenţei opuse de către stratul de depunere la transferul de căldură.
Metalul se supraîncălzeşte, nefiind răcit de către apă, pierde din rezistenţa mecanică şi
intră într-un domeniu de plasticitate, se deformează datorită presiunii din cazan şi în final se
fisurează şi se sparge.
În mod normal diferenţa de temperatură, în cazul unei ţevi curate, între apă şi peretele ţevii
este de 40 ºC. Un strat de depunere de 1 mm poate produce o supraîncălzire locală a peretelui
ţevii până la 500 ºC. La această temperatură oţelul obişnuit are o rezistenţă de numai 10
kg/cm2 şi o alungire de peste 85%, ceea ce conduce la deformarea şi spargerea ţevii.
- blocarea dispozitivelor de siguranţă ale cazanului
Depunerile cauzate de duritate, nămol şi cruste, ajung la nivostate, blocând plutitorul, la
robinetele de control ale indicatoarelor de nivel (sticle de nivel), ale manometrelor, precum şi
pe scaunul supapelor de siguranţă, punând astfel în pericol funcţionarea în condiţii de
siguranţă a cazanelor.
Pentru evitarea acestor neajunsuri se recurge la tratarea corespunzătoare a apei de
adaos, precum şi la condiţionarea apei de alimentare şi a apei din cazan.
În funcţie de compoziţia apei brute, de cerinţele cazanului şi de structura balanţei apă -
abur - condensat metodele de tratare a apei de adaos merg de la dedurizare până la
demineralizarea totală a apei.
1. Dedurizarea apei
Se bazează pe înlocuirea calciului şi magneziului din apă cu sodiu. Prin acest schimb,
toate sărurile din apă sunt transformate în săruri de sodiu, care sunt foarte solubile şi nu se
mai produc depuneri.
Dedurizarea se poate obţine prin metode chimice care se bazează pe reacţiile de
precipitare dintre un reactiv specific şi ionii durităţii.
Dintre reactivii folosiţi se menţionează: varul (hidroxidul de calciu Ca(OH)2 ), soda
calcinată ( carbonatul de calciu NaCO3 ), soda caustică ( hidroxidul de sodiu NaOH ) şi
fosfatul trisodic ( Na2PO4 ). Tratarea cu aceşti reactivi se face atât afara, cât şi în interiorul
cazanului (cu excepţia varului).
• Dedurizarea cu schimbători de ioni

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Dedurizarea cu schimbători de ioni este metoda cea mai larg aplicată şi constă în reţinerea
de către masa schimbătoare de ioni a ionilor de calciu şi magneziu ai apei ce străbate un strat
de astfel de masă.
Locul ionilor durităţii (Ca, Mg) îl iau ionii de sodiu, cedaţi de masa schimbătoare de ioni.
Sărurile de sodiu, fiind solubile, nu produc depuneri.
Dedurizarea se efectuează într-un filtru şi este reprezentată schematic astfel:
Apa brută intră pe la partea superioară şi parcurge stratul de masă de sus în jos.
Ca şi Mg sunt reţinuţi de masa schimbătoare de ioni şi în apă trec ionii de sodiu astfel că la
ieşirea din filtru nu mai prezintă duritate.
Când toate grupele active ale cationitului au fost saturate cu ioni de calciu şi magneziu, în
efluent apar primele urme ale durităţii, filtrul în acel moment fiind considerat epuizat şi scos din
funcţie.
Pentru a readuce filtrul la starea de funcţionare se efectuează următoarele operaţiuni:
• Afânarea - se introduce apă brută de jos în sus, cu viteza de aproximativ 10 m/h, timp de 20-
30 min. pentru a se asigura o detaşare a masei de 50-100%, care în timpul funcţionării s-a
comprimat şi eventual s-au creat canale preferenţiale de curgere.
În cazul în care în timpul funcţionării unui filtru s-a observat o diferenţă de presiune, citită
pe manometru de intrare şi cel de ieşire, mai mare de 0,8 bar, se face o afânare chiar dacă
filtrul nu este încă epuizat.
Dacă este nevoie, durata afânării se poate prelungi până la apariţia la ieşire, a unei ape
limpezi.
• Regenerarea - se efectuează folosind o soluţie de sare (clorură de sodiu - NaCl), saramură
de 10%, în scopul refacerii grupelor active ale răşinii cationice în formă sodiu
şi în acest fel, răşina să fie capabilă pentru o nouă producţie de apă dedurizată. Saramura se
obţine prin introducerea de sare în rezervorul de saramură.
Cantitatea de sare este funcţie de volumul de răşină din filtru respectiv 100÷200kg sare
pentru 1 m3 de răşină. Se introduce apă brută de aproximativ zece ori cantitatea de sare.
După dizolvare saramura se filtrează prin filtru cu nisip.
Introducerea saramurii filtrate se face pe la partea superioară a filtrului.
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
• Spălarea - se execută prin introducerea apei brute pe la partea superioară a filtrului şi se
scoate pe la partea inferioară.
Are drept scop îndepărtarea saramurii rămase în filtru. Spălarea se încheie atunci când apa la
ieşirea din filtru nu prezintă duritate.
• Alcalinitatea apei reprezintă conţinutul de bicarbonaţi din apa brută şi tratată şi de carbonaţi
şi hidroxizi în apa din cazan.
Se deosebesc două feluri de alcalinitate:
- alcalinitate m - dată de bicarbonaţi şi este caracteristică pentru apa brută, tratată şi de
alimentare.
- alcalinitate p - dată de carbonaţi şi hidroxizi şi este caracteristică pentru apa din cazan;
Unitatea de măsură pentru alcalinitate este mval / l.
PH-ul apei indică prin valoarea lui, caracterul acid sau alcalin al apei. Scala pH se întinde de
la 0 până la 14. Apele cu pH 0…7 se consideră acide, la pH =7 apa este neutră şi între 7 şi 14
apele sunt alcaline sau bazice. Apele naturale au pH de 6…8, apa din cazan are pH-ul peste
9. În domeniul de pH 9…11, apa are un puternic caracter coroziv. Pentru a ridica pH-ul
aburului, respectiv a condensatului, în vederea protejării reţelei de condensat, se adaugă în
apa de alimentare amoniac. Doza de amoniac se reglează astfel ca pH-ul condensatului să fie
8,5…9,5.
2. Degazarea apei
Aşa cum s-a menţionat, pe lângă impurităţile în suspensie şi sărurile dizolvate, apa mai
conţine şi gaze dizolvate: oxigen şi dioxid de carbon. Acestea conferă apei un caracter
puternic corosiv. Coroziunea produsă de aceste gaze dizolvate în apă este de tip electrochimic
şi se prezintă sub formă de ciupituri. Aceste coroziuni se plasează în special în economizoare,
la jocul apei în tambur şi pe reţelele de recuperare a condensatului.
Îndepărtarea gazelor din apă se face prin operaţia de degazare.
Pentru cazanele de joasă şi medie presiune se practică degazarea termică.
În cazul unei exploatări corecte, oxigenul din apă, care la temperatura ordinară este de ≈
8…10 mg; O2 / l, poate fi redus sub 0,1 mg O2 / l.
O exploatare corectă a unui degazor termic, trebuie să ţină seama de următoarele 4 condiţii:
- temperatura apei în degazor să fie corespunzătoare presiunii, respectiv 102÷104oC la
suprapresiune de 0,2÷0,3 bar.
- diferenţa de temperatură a apei la intrare şi la ieşire din degazor nu poate fi mai mare de
20oC, deci la intrare apa trebuie să aibă temperatura de 80÷85oC.
- să existe un dispozitiv de barbotare cu abur în rezervorul degazorului.
- menţinerea nivelului constant al apei în degazor.
3. Dedurizarea - Decarbonatarea
Prin acest procedeu se elimină din apă atât duritatea cât şi alcalinitatea m. Aşa cum s-a
menţionat prin dedurizare nu se modifică alcalinitatea m a apei tratate, adică conţinutul de
bicarbonaţi.
Decarbonatarea se poate realiza prin schimb ionic în mai multe variante: paralel, serie de
filtre.

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
4. Demineralizarea parţială şi totală
Prin această operaţie se elimină sărurile conţinute de apele naturale.
Demineralizarea se poate efectua pe cale termică, prin distilare şi pe cale chimică, prin
schimb ionic.
5. Tratarea condensatului
Condensatul reprezintă o componentă de importanţă deosebită a apei de alimentare a
cazanelor.
În cazul centralelor termice, condensatul determină calitatea apei de alimentare, deoarece
acesta, în mod obişnuit, are o calitate mai bună decât apa de adaos.
Produsele cu care se poate impurifica condensatul provin din: impurificări cu fluide de
proces, în general în schimbătoarele de căldură sau boilerele de termoficare şi din impurificări
cu produse rezultate din fenomenele de coroziune a instalaţiei de condensat.
În cazul impurificării cu apă brută din boilere se recomandă o dedurizare a condensatului. În
cazul impurificării cu uleiuri minerale se va face o filtrare peste un pat de cărbune activ. Pentru
impurificare cu sodă, NaOH se face o filtrare a condensatului prin masă cationică.
Influenţa regimului chimic asupra exploatării economice şi sigure a cazanului

Depunerile, Coroziunile, Impurificarea aburului
Alimentarea cazanelor de abur şi apă fierbinte cu apă netratată sau tratată necorespunzător
se reflectă negativ în exploatarea acestora.
Dacă pentru cazanele ignitubulare, cu volum mare de apă şi cu flux termic moderat, regimul
chimic al apei este o problemă de mers economic, pentru cazanele cu volum mic de apă şi cu
flux termic foarte ridicat, regimul chimic este o condiţie exclusivă pentru un mers sigur.
Aplicarea unui regim chimic necorespunzător are un efect neeconomic: consum suplimentar
de combustibil, distrugerea elementelor metalice, întreruperi în funcţionare.
Formele de manifestare ale regimului chimic necorespunzător sunt: depunerile, coroziunile
şi impurificarea aburului.
1. Depunerile
Constituie unul din cele mai mari inconveniente pentru cazanele de abur
Substanţele dizolvate în apă, în condiţiile determinate de funcţionarea cazanului (presiune şi
temperatură) precipită sub formă de nămol sau se depun pe suprafeţele de transfer termic.
Cu toate că în apa din cazan, aceste substanţe se află în concentraţii depărtate de starea de
saturaţie, totuşi apar depuneri.
Natura depunerilor depinde de cea a sărurilor care le provoacă.
Ordinea de depunere este în funcţie de diferenţa între temperatura de fierbere a apei şi a
soluţiei sării respective; cu cât diferenţa este mai mare cu atât tendinţa sării de a rămâne în
soluţie şi de a nu se depune este mai mare.
Cele mai frecvente sunt depunerile datorate durităţii şi în primul rând, durităţii temporare,
adică a bicarbonaţilor de calciu şi magneziu, prezenţi în orice apă naturală.
Aceştia suferă o descompunere termică, care începe la o temperatură sub 100 ᴼC.
Componentul principal al durităţii permanente, sulfatul de calciu, prezintă anomalia de a
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
avea solubilitatea invers proporţională cu creşterea temperaturii.
Sulfatul de calciu formează cruste dure şi foarte aderente, de preferinţă, în zonele mai calde
ale spaţiului de apă al cazanului.
Silicea, SiO2, un alt component din orice apă naturală se poate depune ca atare, sub formă
de gel, sau de compuşi complecşi cu calciul, magneziul şi cu fierul provenit din procesele de
coroziune.
Substanţele organice, pătrunse în apa de alimentare a cazanelor, cum ar fi: uleiurile,
zahărul, etc. formează depuneri spongioase.
În cazul pretratării, în vederea limpezirii apelor de suprafaţă cu sulfat de aluminiu, în apă
poate pătrunde aluminiul, care provoacă depuneri foarte periculoase.
Trebuie menţionat faptul că aluminiul nu este reţinut de instalaţiile de dedurizare a apei prin
schimbări de ioni, ceea ce face ca folosirea sulfatului de aluminiu la pretratarea apelor pentru
cazane să nu fie indicată.
Prima consecinţă a existenţei depunerilor în exploatarea cazanelor o constituie
conductivitatea termică redusă a acestora.
Datorită conductivităţii reduse a depunerilor, transferul de căldură este înrăutăţit, având
drept efect supraîncălzirea locală şi supraconsumul de combustibil.
2. Coroziunile
Reprezintă a doua grupă importantă de inconveniente care apar în exploatarea cazanelor
de abur şi apă fierbinte.
Ele au o arie foarte largă şi se manifestă în tot circuitul apă - abur - condensat al unei
centrale termice.
Deoarece în multe cazuri fenomenele de coroziune sunt legate şi de vicii ascunse în
structura metalului cazanelor, depistarea acestor fenomene este mult îngreunată.
În funcţie de fluid şi condiţii se deosebesc:
- coroziuni de natură electrochimică;
- coroziuni de natură chimică.
În cazul cazanelor de abur şi apă fierbinte, majoritatea proceselor de coroziune sunt de
natură electrochimică.
Temperatura agravează procesele de coroziune atât prin efect chimic asupra reacţiei de
dizolvare a metalului, cât şi prin faptul că distruge pelicula protectoare care acoperă suprafaţa
metalului.
Principalele forme de manifestare a coroziunilor în exploatarea cazanelor de abur şi apă
fierbinte sunt:
• Coroziuni datorate substanţelor acide

Acizii pot proveni din: dizolvarea dioxidului de carbon, hidroliza sărurilor de magneziu sau
descompunerea termică a substanţelor organice (uleiuri, zahăr, etc.)
Coroziunile provocate de aceste substanţe sunt de tip electrochimic şi au aspectul unor
ciupituri sub formă de cratere, care pot merge până la perforarea peretelui ţevii.
• Coroziuni datorate gazelor dizolvate

Dintre gazele dizolvate, oxigenul se află pe primul loc în procesele de coroziune.
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Coroziunea prin oxigen se manifestă în zonele de temperatură joasă a cazanelor şi care
conţin numai faza lichidă, respectiv în economizor.
De asemenea, coroziunea prin oxigenul dizolvat se manifestă pregnant în schimbătoarele
de căldură din sistemul regenerativ al cazanelor de abur şi în mod deosebit, la cazanele de
apă fierbinte.
Cu consecinţe deosebit de grave se manifestă coroziunea care se produce în timpul
stagnării cazanelor, când acestea sunt necorespunzător conservate.
Al doilea gaz important, dioxidul de carbon, este conţinut de toate apele naturale sub diferite
forme: liber sau în combinaţiile derivând de la acidul carbonic. Dioxidul de carbon acţionează
ca un agravant al coroziunii datorită oxigenului.
Coroziunea provocată de dioxidul de carbon se face observată, în special, în conductele de
alimentare a cazanelor, pompe, preîncălzitoare de apă şi în reţeaua de recuperare a
condensatului.
• Coroziunea datorată cuprului

Această formă de coroziune apare din cauza pătrunderii ionilor de cupru, ca urmare a
atacului schimbătoarelor construite din aliaje de cupru (alamă).
În special, ionii de cupru apar datorită coroziunii ţevilor de alamă din construcţia
condensatoarelor turbinelor de abur. Cuprul, pătruns în apa din cazan, se depune sub formă
de Cu metalic, care fiind mai electropozitiv decât fierul, devine catod, iar zonele limitrofe lui,
adică oţelul, anod solubil.
3. Impurificarea aburului
În cazul unei funcţionări corespunzătoare, aburul generat de cazan trebuie să fie cât mai
curat, lipsit de picături de apă antrenate din apa din cazan, care conţin săruri.
Obţinerea unui abur impurificat cu săruri se datorează următoarelor cauze:
- funcţionarea cazanului la un nivel peste nivelul maxim;
- funcţionarea în regim tranzitoriu cu variaţii bruşte de debit. Când se trece la un debit mai
mare, în mod brusc, în cazan apare o depresiune care duce la o vaporizare în masă,
favorizând antrenarea de către abur a picăturilor de apă;
- depăşirea indicilor apei din cazan referitori la alcalinitate şi salinitate.
De asemenea pătrunderea în cazan a substanţelor organice, uleiuri, cauzează o
spumegare accentuată. Spumegarea poate fi cauzată şi de adaosul prea mare de fosfat
trisodic.
Pentru preîntâmpinarea impurificării aburului se recomandă o funcţionare la nivel mediu al
apei şi un debit cât mai constant.
De asemenea în organizarea tamburului cazanelor trebuie să existe dispozitive adecvate de
separare a emulsiei apă-abur şi dispozitive de separarea picăturilor.
Pentru caracterizarea purităţii aburului se măsoară conductivitatea electrică specifică
aburului. Pentru cazanele cu supraîncălzitor conductivitatea trebuie să fie sub 1μS/cm
(microsiemens pe centimetru - 1μS/cm = 0,46 mg CaCl / l).
Indici de calitate ai apei de alimentare şi ai apei din cazan

Regimul chimic într-o centrală cuprinde toate condiţiile impuse stării suprafeţelor
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
interioare generatoarelor de abur, precum şi calităţii apei de alimentare, apei din generator şi a
aburului, în scopul unei exploatări sigure şi economice a generatoarelor.
Suprafeţele interioare ale generatoarelor de abur şi apă fierbinte trebuie pregătite şi apoi
menţinute în stare curată şi protejate cu un strat aderent, compact şi rezistent de magnetită.
Eficienţa unui regim corect al apei într-o centrală se reflectă în alegerea unei scheme
judicioase pentru instalaţia de tratarea apei, în obţinerea apei de adaos la un preţ redus şi
practicarea unui cuantum minimal de purje.
Prescripţiile oficiale stabilesc indicii pentru cazanele de abur şi apă fierbinte care sunt
supuse supravegherii tehnice a Inspecţiei pentru cazane, recipiente sub presiune şi instalaţii
de ridicat (ISCIR) şi anume:
a) generatoare de apă fierbinte cu temperaturi peste 110oC;
b) generatoare de abur, vaporizatoare şi transformatoare de abur cu presiuni peste 0,5
bar, clasificate în:
b.1) cazane cu circulaţie naturală
- ignitubulare;
- acvatubulare (neecranate şi ecranate);
b.2) cazane cu circulaţie forţată
- multiplă;
- unică (străbatere).
Noţiuni privind balanţa apă – abur într-o instalaţie de cazane,

condiţii de calitate a apei de alimentare şi din cazan
Controlul indicilor din circuitul apă - abur - condensat

Controlul se efectuează asupra următoarelor fluide:
a) Apa de alimentare
Probele din apa de alimentare trebuie luate din locuri de unde apa nu mai suferă nici o
schimbare în compoziţia sa până la cazan. La instalaţiile unde există degazoare termice
probele din apa de alimentare se iau la ieşirea din degazor, pe aspiraţia pompei de alimentare.
Probele sunt răcite la temperatura mediului ≈ 25oC, folosind un dispozitiv de răcire, conform
STAS 6996-74. În aceste probe se controlează următorii indici: duritatea, alcalinitatea m,
oxigenul dizolvat, pH-ul, conductivitatea.
b) Apa din cazan
Probele de apă din cazan se iau din spaţiul de apă al tamburului acestuia. La cazanele cu
ţevi de apă, care sunt dotate cu purje continuă, probele se vor lua de la purja continuă.
Conducta de prelevare şi serpentina dispozitivului de răcire vor fi confecţionate din oţel,
eventual oţel inoxidabil, în nici un caz cupru sau aliaje ale acestuia, deoarece apa alcalină din
cazan, atacă cuprul. În proba de apă din cazan se vor determina următorii indici: alcalinitatea
p, salinitatea, excesul de fosfaţi şi la cazanele cu presiuni peste 40 bar, conţinutul de silice.
c) Aburul saturat
Probele de abur saturat se iau din colectorul de abur saturat şi se determină:
conductivitatea, pH-ul, iar la cazanele cu presiuni peste 40 bar, care alimentează turbine cu
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
abur şi conţinutul de silice.
d) Aburul supraîncălzit
Probele de abur supraîncălzit se iau din colectorul de abur saturat şi se determină:
conductivitatea, pH-ul, iar la cazanele cu presiuni peste 40 bar, care alimentează turbine cu
abur şi conţinutul de silice.
Din compararea rezultatelor se pot trage concluzii asupra formării de depuneri în
supraîncălzitor.
Rezultatele determinărilor trebuie comparate cu indicii obligatori conform prescriptiei
aplicabile.
e) Condensul primar
Condensul primar rezultat de la turbinele de abur şi din prima treaptă a vaporizatoarelor şi
transformatoarelor de abur, trebuie să aibă valori identice, cu cele ale indicilor aburului din care
provin. În acest scop, în probele de condensat se vor determina indicii stabiliţi pentru abur.
f) Condensatul secundar
Condensatul secundar provenit de la schimbătoarele de căldură din centrală trebuie să aibă
calitatea apei de alimentare pentru generatoarele respective.
g) Condensatul industrial
Condensatul industrial trebuie să îndeplinească indicii de calitate fixaţi de proiectantul
tehnologic.
Protecţia suprafeţelor interioare ale circuitului termic

Suprafeţele interioare ale circuitului, spălate de diferite fluide - apă de alimentare, apa din
cazan, aburul şi condensatul - trebuie protejate în mod corespunzător.
Înainte de punerea în funcţie, cazanul se supune unei spălări chimice. În mod
orientativ această spălare cuprinde următoarele faze: spălarea mecanică cu apă brută,
spălarea de degresare cu o soluţie alcalină (hidroxid şi fosfat de sodiu), decaparea 1 cu acid
mineral în prezenţa unui inhibator, decaparea a-2-a cu acizi organici (de obicei citrici),
pasivizarea cu agenţi reducători (hidrazină, azotat de sodiu). Între faze se aplică operaţii de
clătire pentru îndepărtarea excesului de reactivi.
Prin spălare chimică se obţine o acoperire cu un strat protector, compact şi aderent de
magnetită (Fe3O4).
a) Protecţia în timpul exploatării:
Stratul protector de magnetită trebuie întreţinut şi menţinut în timpul exploatării.
În acest scop, se vor respecta următoarele cerinţe:
- pe traseul apei de alimentare se va menţine un pH de 7,5 - 8,5 prin adaos de amoniac;
- în cazan se vor respecta indicii regimului chimic impus categoriei cazanului;
- în reţeaua de condensat se va menţine un pH mai mare de 8, obţinut prin adaos de
amoniac în apa de alimentare.
b) Protecţia în timpul stagnării:
Coroziunea în timpul stagnării cazanelor reprezintă cea mai gravă formă de coroziune a
acestora. Pentru evitarea coroziunii trebuie să se ia măsuri de conservare.
Conservarea, în funcţie de durata stagnării, se poate face în stare umedă sau în stare
uscată.
b.1) Conservarea umedă
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Metoda constă în aducerea apei conţinute în cazan la un pH satisfăcător şi cu adaos în
exces de agent pentru legarea oxigenului.
Ca agenţi de legare a oxigenului se folosesc: hidrazina (N2H4*H2O) şi sulfitul de sodiu
(Na2SO3).
La conservarea umedă trebuie ca valoarea pH-ului în soluţia conținând hidrazină să fie
suficient de mare de min. 10.
Armăturile şi ventilele se vor închide perfect etanş, după umplerea generatorului cu
hidrazină şi se vor menţine în această stare în tot timpul conservării.
Dacă în timpul stagnării de durată excesul de hidrazină scade sub 50 mg / l, trebuie să se
mai introducă hidrazină. Printr-o recirculare adecvată a soluţiei se va asigura omogenizarea
soluţiei.
b.2) Conservarea uscată
Conservarea uscată se aplică în principiu, numai la cazanele care nu pot forma pungi de
apă.
Ca să se obţină o golire perfectă a cazanului trebuie să nu existe pungi de umezeală în
sistemul de ţevi. După uscare pe cale termică se introduc în tambur cantităţi suficiente de
agenţi de uscare. Se folosesc: silicagelul, clorură de calciu (CaCl2), anhidră, şi var nestins
(CaO).
Agentul de uscare va prelua apa din toate elementele cazanului.
Silicagelul este cel mai simplu şi mai uşor de manipulat. El trebuie înlocuit, dacă s-a colorat
din albastru în roşu. Se poate reactiva printr-o încălzire prelungită la 180 - 200oC; se elimină
apa absorbită şi se colorează din nou în albastru.
La folosirea clorurii de calciu, trebuie să se aibă grijă ca soluţia concentrată, care se
formează prin absorbţia apei să nu vină în contact cu metalul cazanului şi să producă
coroziuni. În acest scop se folosesc ţevi din material plastic.
Noţiuni privind tratarea apei
Consideratii generale
Regimul chimic al cazanelor de abur, de apa calda si de apa fierbinte reprezenta totalitatea
condițiilor necesare pentru:
- obținerea de abur, de apa calda si de apa fierbinte conform cerințelor consumatorilor;
- evitarea apariției depunerilor sau coroziunilor pe suprafețele de transfer termic ale
cazanelor sau pe circuitele de apa calda sau de apa fierbinte.
Asigurarea unui regim chimic corespunzător implica îndeplinirea următoarelor
condiții:
- alimentarea cazanelor cu apa având indicii de calitate impuși de constructorul cazanului
sau prevăzuți in prescripția tehnica aplicabila;
- pregătirea corespunzătoare a suprafețelor de transfer termic ale cazanelor înainte de
punerea in funcțiune sau după efectuarea reparațiilor, atunci când acestea se executa;
- condiționarea corespunzătoare a apei de alimentare si a apei din cazan;
- conservarea corespunzătoare a cazanelor si a circuitelor "apa-abur-condensat", a
circuitelor de apa calda si de apa fierbinte in perioadele de oprire;
- controlul regimului chimic prin asigurarea de:
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
a) personal de deservire (laboranți-operatori pentru tratarea apei), autorizat in
conformitate cu prevederile prescripției tehnice aplicabile sau contract de service privind
asigurarea regimului chimic cu agenți economici autorizați de ISCIR;
b) laborator sau punct chimic dotat corespunzător;
c) aparatura de măsurare si control a indicilor de calitate ai fluidelor, după caz;
d) dispozitive pentru prelevarea probelor de apa tratata, apa de alimentare, apa din cazan,
abur saturat, abur supraîncălzit, condensat, apa din circuitul de apa calda sau de apa fierbinte,
prevăzute de constructorul cazanului si de proiectantul centralei termice.
Obligații si responsabilitati
Agenții economici care proiectează centrale termice, cei care dețin cazane, consumatorii de
abur, de apa calda si de apa fierbinte precum si agenții economici care efectuează lucrări de
spălare chimica, condiționare si service privind regimul chimic al instalațiilor au următoarele
obligații si responsabilitati:
a) proiectantul centralei termice răspunde de:
- concepția corecta a proceselor tehnologice de tratare/condiționare alese, astfel incit sa se
asigure realizarea indicilor prevăzuți de constructorul cazanului sau a prescripției tehnice si a
condițiilor impuse de consumatori;
- prevederea, prin proiect, a modului de control al indicilor de calitate din circuitul "apa-
abur condensat", respectiv de apa fierbinte sau de apa calda;
- prevederea, prin proiect, a dotării corespunzătoare a laboratoarelor sau punctelor chimice
si a personalului laborant-operator pentru tratarea apei, autorizat si in număr necesar;
b) agentul economic detinator/utilizator răspunde de:
- respectarea indicilor de calitate si efectuarea analizelor cu frecventa necesara conform
datelor din avizul obligatoriu de instalare pe regim chimic, care se vor consemna in registru-
jurnal;
- examinarea in vederea prelungirii valabilității autorizației personalului laborant-operator
pentru tratarea apei si de deservire a instalațiilor de tratare/condiționare, după caz;
- funcționarea corespunzătoare a dispozitivelor pentru prelevarea probelor, a aparatelor de
măsurare si control a indicilor de calitate ai fluidelor din circuitul "apa-abur-condensat",
respectiv de apa calda si de apa fierbinte;
- asigurarea pregătirii si conservării corespunzătoare a suprafețelor interioare la punerea in
funcțiune si respectiv pe timpul opririlor, conform instrucțiunilor elaborate de unitățile de
proiectare sau constructoare a cazanelor;
- realizarea operațiilor de spălare chimica, condiționare si service tratare apa cu agenți
economici autorizați de ISCIR; in cazul in care proprietarul/utilizatorul cazanului
va efectua aceste operații cu agenți economici neautorizați de ISCIR, acesta poarta întreaga
responsabilitate si se va retrage autorizația de funcționare a cazanelor;
pentru obținerea autorizației de funcționare, cazanele vor fi examinate, verificate si
investigate tehnic cu un agent economic autorizat de ISCIR;
- unitatea detinatoare are obligația de a întocmi si afișa in sala cazanelor instrucțiuni tehnice
interne, care vor prevedea sarcinile care revin personalului de deservire a cazanului si
instalațiilor aferente, conforme cu documentațiile de însoțire; aceste instrucțiuni tehnice se vor
reactualiza ori de cate ori apar modificări in instalație;
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
c) agenții economici consumatori de abur, de apa calda sau de apa fierbinte au obligația de
a returna condensatul, respectiv apa calda si apa fierbinte, in cantitatea si la calitatea
stabilite prin proiectul instalațiilor de tratare, conform avizului obligatoriu de instalare;
d) agenții economici autorizați pentru efectuarea lucrărilor de spălare chimica, condiționare
si service privind regimul chimic al instalațiilor răspund de:
- mentinerea valorilor indicilor chimici in limitele impuse, conform avizului de instalare
obligatoriu;
- determinarea indicilor chimici, cu frecventa impusa de constructorul cazanului sau de
prescripția tehnica aplicabila, cu personal laborant-operator pentru tratarea apei propriu,
autorizat de ISCIR;
- utilizarea produselor chimice de conditionare nu trebuie sa influențeze negativ valorile
celorlalți indici chimici impuși sau valoarea purjei cazanului; se interzice utilizarea unor produse
care conduc la apariția unor depuneri de substanțe organice.
Indici de calitate
Fluidele din circuitele centralelor termice vor satisface indicii chimici prevăzuți de
constructorul cazanelor si de proiectantul centralei termice.
In cazul in care aburul, apa calda sau apa fierbinte pot intra in contact cu alimente, persoane
sau obiecte de uz igienico-sanitar, pentru degazarea chimica a apei de alimentare, pentru
conservarea cazanelor sau in vederea condiționării este interzisa utilizarea substanțelor
care pot pune in pericol sănătatea persoanelor.
La cazanele de abur, de apa calda si de apa fierbinte se vor urmări indicii chimici de avarie,
impuși de constructorul cazanului, iar la depășirea acestora cazanul se oprește din funcțiune
(numai in cazul in care constructorul prevede acești indici).
Daca intr-o centrala termica sunt montate cazane de categorii diferite privind regimul chimic
si alimentarea se face din bara comuna, indicii de calitate ai apei de alimentare vor fi cei ai
cazanului cu regimul chimic cel mai restrictiv.
Supravegherea regimului chimic

Indicii de calitate ai fluidelor trebuie sa fie urmăriți in laboratoare sau puncte chimice proprii
sau prin contracte de service privind urmărirea regimului chimic cu agenți economici autorizați
de ISCIR. Indicii chimici determinați prin analize vor fi comparați cu indicii admiși, iar in cazul
depășirii indicilor admiși se vor lua masurile necesare.
In cazuri motivate, determinările efectuate cu aparatele de analiza si control automate ale
instalațiilor din centrala termica pot înlocui analizele de laborator, dar trebuie sa asigure
aceeași exactitate si frecventa.
Instalațiile de tratare a apei pot fi echipate cu un minim de aparate de măsurare si control
prevăzute in anexa N la PT ISCIR. Se va respecta echiparea prevăzuta de constructorul
instalației in schema de montare.
Pentru instalațiile de tratare a apei, frecventa analizelor si valorile admise ale indicilor
chimici se vor stabili de către proiectantul centralei termice având in vedere cerințele
constructorului cazanului. Acestea vor fi precizate in instrucțiunile de exploatare întocmite si
afișate de către proprietar/utilizator.
Regimul chimic va fi supravegheat de personal cu pregătire corespunzătoare (laboranți-
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
operatori pentru tratarea apei) instruit si autorizat in conformitate cu prevederile prescripțeii
tehnice aplicabile.
La centralele termice unde debitul nominal al cazanelor in funcțiune nu depaseste 10 t/h si
nu sunt mai mult de doua cazane in funcțiune, având in vedere automatizarea si protecția
cazanelor si a instalațiilor anexe, fochistul poate îndeplini si sarcinile laborantului-operator
pentru tratarea apei, cu condiția sa fie autorizat de ISCIR si ca laborant-operator pentru
tratarea apei. Acest lucru se va preciza de către proiectantul centralei termice in documentația
de aviz obligatoriu de instalare pe regim chimic.
Personalul laborant-operator pentru tratarea apei face parte din personalul de exploatare-
deservire al centralei termice.
Obligațiile personalului laborant-operator pentru tratarea apei sunt:

a) sa cunoască instalația de tratare a apei, circuitul "apa-abur-condensat" al centralei
termice si instructiunile de exploatare;
b) sa asigure supravegherea indicilor de calitate ai fluidelor prin efectuarea analizelor in
conformitate cu standardele in vigoare si cu frecventa impusa;
c) sa cunoască implicațiile depășirii valorilor indicilor de calitate asupra funcționarii in condiții
de siguranta a cazanelor;
d) sa ia masurile necesare pentru încadrarea indicilor de calitate in valorile impuse;
e) sa înscrie in registrul-jurnal de analize chimice valorile tuturor indicilor de calitate a
fluidelor, sa semneze pentru acestea si sa comunice sefului ierarhic superior orice abatere
constatata fata de indicii de calitate admiși;
f) sa predea si sa ia in primire schimbul verificând buna funcționare a instalației de tratare a
apei si indicii de calitate ai fluidelor; rezultatul predării-primirii schimbului se va consemna
obligatoriu in registrul de analize chimice.
Condiționarea chimica nu exclude determinarea indicilor de calitate, cu frecventa si la
valorile impuse de avizul obligatoriu de instalare pe regim chimic si conform prevederilor
prescripției tehnice aplicabile, de către laboranții-operatori pentru tratarea apei autorizați de
ISCIR.
Metodele de referința pentru determinarea indicilor chimici prevăzuți in prescripția tehnica
aplicabila vor fi cele stabilite de standardele in vigoare. Pentru controlul indicilor de calitate pot
fi folosite si alte metode sau aparate de măsurare si control, cu condiția ca rezultatele obținute
sa corespunda din punct de vedere al exactității cu rezultatele obținute prin metodele
standardizate.
La apariția in exploatare a unor deficiente (depuneri, coroziuni etc.) provocate de
nerespectarea regimului chimic, constatate cu ocazia controalelor efectuate, a unor accidente
tehnice sau la solicitarea detinatorului/utilizatorului, inspectorul care a făcut constatarea va
dispune masurile necesare in vederea readucerii instalațiilor la o stare normala de funcționare.
Atunci când in cadrul masurilor dispuse inspectorul de specialitate al ISCIR a admis si/sau a
recomandat efectuarea spalarii chimice de dezincrustare a suprafețelor interioare,
detinatorul/utilizatorul are obligația de a efectua operațiile respective numai cu unitati autorizate
de către ISCIR.
Atunci când spalarea chimica/condiționarea se considera finalizata se va solicita controlul
din partea persoanei autorizate pentru verificarea operației efectuate. La verificare va asista si
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
agentul economic care a efectuat spălarea chimica. Verificarea consta in efectuarea reviziei
interne a cazanului, verificarea existentei procedurii de spălare chimica, a documentelor
întocmite si a analizelor efectuate conform procedurii. Rezultatele si dispozițiile date vor fi
consemnate intr-un proces-verbal.
Se interzice efectuarea spalarilor chimice de către detinatorul/utilizatorul cazanului daca
acesta nu poseda autorizație din partea ISCIR.
Inspectorul de specialitate din cadrul ISCIR va efectua controale inopinate privind regimul
chimic ori de cate ori considera necesar, pentru verificarea respectării prevederilor prezentei
prescripții tehnice. Verificările efectuate sunt similare celor efectuate cu ocazia acordări
autorizației de funcționare. Inspectorul de specialitate va putea solicita efectuarea unor analize
chimice.”
Respectarea regimului chimic al cazanelor este obligaţia principală a tuturor celor ce
exploatează cazane de abur şi apă fierbinte (indiferent că sunt unităţi de stat sau particulare),
şi are drept scop prevenirea urmărilor negative arătate mai sus şi care se vor prezenta
şi în continuare.
Statisticile arată că funcţionarea neeconomică a cazanelor şi peste 50 % din reparaţiile
acestora(în special cele mai costisitoare, inclusiv cele premature), sunt consecinţe directe şi
inevitabile ale nerespectării regimului chimic al apei .
Responsabilitatea respectării regimului chimic al apei revine atât şefului de unitate
şi personalului de conducere din domeniul respectiv (mecanic şef, operator RSVTI), care
trebuie să controleze personalul din subordine, cât şi personalului de execuţie: laboranţi-
operatori fochişti.
Pentru respectarea regimului chimic al apei, fiecare centrală termică trebuie să aibă:
- Avizul obligatoriu de instalare al cazanelor, dat de organul ISCIR pe linie de regim chimic,
aviz care se obţine pe baza documentaţiei, conform prescripţiilor în vigoare, colecţia ISCIR;
- Dotările şi materialele necesare pentru efectuarea analizelor apei;
- Laboranţi-operatori, trebuie să facă analizele apei, aburului şi condensului, la
intervalele prevăzute.
În funcţie de rezultatele obţinute, trebuie să facă (împreună cu fochiştii) regenerarea filtrelor,
deschiderea mai mult sau mai puţin a purjei continue. Deasemenea, trebuie să
comunice fochiştilor câte purje periodice să facă pe tură;
- Fochişti, care trebuie să facă purjările periodice conform programului comunicat de
laboranţii-operatori, şi, împreună cu aceştia, regenerarea filtrelor şi corectarea purjei continue.
La centralele termice cu cazane ignitubulare şi/sau cazane acvatubulare neecranate, în
perioada când nu există laborant-operator, fochiştii trebuie să urmărească şi să asigure
respectarea regimului chimic, făcând analiza la calitatea apei la ieşirea din filtru şi
regenerarea filtrelor, când rezultatele analizei o impun.
Trebuie reţinut că, apa şi aburul din cazan nu atacă oţelul, dacă suprafeţele interioare ale
acestuia sunt acoperite cu un strat protector de magnetită, obţinem prin pasivizarea cazanului,
atât la montarea ca nou, cât şi după fiecare reparaţie beneficiarul trebuie să controleze
dacă pasivizarea s-a efectuat corect, adică suprafeţele interioare au culoare negru-lucios.
Exemplu: O unitate anunţă la ISCIR avaria unui cazan tip locomotivă. Organul ISCIR
constată că tot peretele drept al cutiei de foc era mult burduşit interior, toate antretoazele fiind
rupte. Cauza: tot spaţiul dintre mantaua exterioară şi cutia de foc erau pline cu depuneri de
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
piatră, care, aveau grosimea 100 mm.
Şi la alte unităţi, în special cazane ignitubulare, tip Manotehnica, CTF 1, bloc abur, etc. s-au
casat, nemaiputând fi reparate, din cauza avariilor datorate punerilor de piatră. O parte din
aceste unităţi au avut şi laboranţi, care nu si-au făcut datoria, creând unităţilor mari greutăţi şi
pagube. Dacă fochiştii şi laboranţii şi-ar fi făcut datoria şi ar fi acordat importanţa cuvenită
respectării regimului chimic, aceste neajunsuri s-ar fi evitat.
Menţiune. În timp ce, la aproape toate cazanele industriale controlate, cu debite de 0,2 - 30t/h
s-au găsit depuneri de piatră (unele cu grosimi foarte mari), la cazanele mari energetice cu
debite de 50 - 525 t/h (care, deşi consumă cantităţi de apă de 10 - 2000 ori mai mari, dar la care
respectarea regimului chimic al apei este mult mai strictă) s-au găsit - toate - fără depuneri de
piatră.
Determinarea durităţii totale

Determinarea se bazează pe reacţia de culoare a probei în prezenţa indicatorului eriocrom
negru T, la pH de 10 (realizat cu soluţie tampon amoniacal pentru determinările cantitative, sau
cu adaos de borax solid pentru determinările calitative).
A. - Determinarea calitativă
Se efectuează la staţia de tratare, pentru controlul funcţionării filtrelor Na - cationice.
- dintr-un pahar sau borcan se ia probă de apă, cca 1 cm înălţime;
- se adaugă câteva firicele indicator ERIOCROM BORAX (R1), agitând proba până se obţine
o culoare distinctă;
- dacă culoarea este ALBASTRA, proba NU are duritate, deci filtrul poate fi exploatat în
continuare;
- dacă culoarea este ROŞIE - LILIACHIE, proba ARE duritate şi filtrul trebuie scos imediat din
funcţiune.
B. - Determinarea cantitativă
Determinarea cantitativă a durităţii totale (dT) se efectuează la apa brută de alimentare, la
abur şi condens sau, dacă determinarea calitativă la apa din adaos (de la filtrele cationice)
indică duritate, dacă vrem să cunoaştem valoarea acesteia.
- se iau 100 cm3 apă de probă (cu un cilindru gradat);
- se introduce proba într-un vas conic (Erlenmeyer) de 250 cm3;
- se adaugă circa 2 cm3 soluţie TAMPON AMONIACAL (R2);
- se adaugă câteva firicele de indicator ERIOCROM SARE (R3) până se obţine o culoare
distinctă:
- dacă este ALBASTRA, proba are duritatea ZERO;
- dacă este ROŞIE - LILIACHIE, proba are duritate şi se titrează (adaugi picătură cu picătură)
cu soluţie COMPLEXON III 0,05 m (R4) până la apariţia culorii albastre (la temperatura de 40
- 45°C virajul este instantaneu).
REZULTATUL se calculează astfel:
- 1 cm3 soluţie complexon III 0,05 m consumat = 1 mval/1 = 2,8°d, durităţi totală (d,.);
- dT(în mval/l)= nr. de cm3 complexon III 0,05 m folosit pentru 100 cm probă.
REACTIVI NECESARI:
R1 = INDICATOR ERIOCROM BORAX; 1 g eriocrom negru T + 200...300 g borax, mojarate;
R2 - SOLUŢIE TAMPON AMONIACAL (pH = 10): 67,5 g clorură de amoniu + 570 cm3
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
soluţie amoniac concentrat (25%), puse în balon gradat di 1000 cm3, cu apă distilată;
R3 - INDICATOR ERIOCROM - SARE: 1 g ericrom negru T + 150...200 g clorură de
sodiu(p.a.);
R4 - SOLUŢIE COMPLEXON III 0,05 m (sau EDTA sau sarea disodică a acidului etilen-
diamino-tetra-acetic): 18,612 g EDTA (praf alb), ţinut în etuvă la 40...50°C circa 1 oră, răcit în
exicator şi apoi cântărit, pus în balon gradat dr 1000 cm3 cu apă distilată.
Determinarea alcalinităţii (p şi m)
A. Determinarea alcalinităţii p (faţă de fenolftaleină, care schimbă culoarea la
pH = 8,2):
2 3
p = OH + 1/2 CO 3 + 1/3 PO
4
Determinarea alcalinităţii p se efectuează la apa de alimentare, apa din cazan, abur, condens
sau din fluxul tehnologic de prepararea apei de adaos.
Se procedează astfel:
- se iau 100 cm³ apă de probă (cu un cilindru gradat);
- se introduce proba într-un vas conic (Erlenmeyer) de 250 cm³;
- se adaugă 2...3 picături soluţie indicator FENOLFTALEINA (R1);
- dacă proba NU se colorează în ROŞU, alcalinitatea p = zero;
- dacă proba SE colorează în ROŞU, alcalinitatea p este prezentă;
- se titrează (se adaugă picătură cu picătură) cu ACID 0,1 n (CLORHIDRIC, SULFURIC sau
AZOTIC) R2, până la dispariţia culorii roşii.
- 1 cm3 soluţie acid 0,1 n consumat = 1 mval/1 alcalinitate p ;
- p = nr. cm3 acid 0,1 n folosit pentru 100 cm3 probă (mval/1).
B. Determinarea alcalinităţii m (faţă de METILORANJ sau alt indicator care schimbă
culoarea la pH = 4,3)
2 3 2
m = OH- + CO + 2/3 PO + HCO
- se efectuează în continuarea determinării alcalinităţii p, la aceleaşi probe:
- se adaugă 2...3 picături de soluţie indicatoare METILORANJ (R3), COOPER (R4) sau MIXT
(R5) colorându-se în galben, respectiv în albastru, sau verde;
- se titrează în continuare cu acid 0,1 n (R2) până la schimbarea culorii in portocaliu,
respectiv în roşu-maroniu sau violet
m (în mval/1) = nr. de cm3 acid 0,1 n consumat de la începutul titrării cu fenolftaleină, pentru
100 cm3 probă.
Culoarea soluţiilor de indicator în funcţie de pH-ul probei este următoarea:

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Tabel - Interpretarea rezultatelor analizelor
Legendă : M – valoare peste cea prescrisă ; m – valoare sub cea prescrisă

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Reactivi necesari:
R1 = SOLUŢIE INDICATOR DE FENOLFTALEINA: 0,1 g fenolftaleină praf alb + 100 cm³
alcool 95°;
R2 = ACID 0,1 n. Se foloseşte, de obicei, acid clorhidric (HCl) 0,1 n ca sau preparat din 9
cm³ HCl concentrat (35 - 37%) în 1000 cm³ apă distilată şi determinat factorul f cu NaOH 0,1
n (preparat din 4 g NaOH în 100 cm3 apă distilată) în prezenţa fenolftaleinei f = cm3 HCl 0,1 n/
cm³ NaOH 0,1 n.
R3 = SOLUŢIE INDICATOR METILORANJ: 0,1 g metiloranj + 100 cm³ distilată.
R4 = SOLUŢIE INDICATOR COOPER: 0,02 g roşu de metil + 50 cm³ etilic 95° şi separat 0,2
g verde de brom crezol + 50 cm³ alcool etilic, dizolvare, se amestecă soluţiile.
R5 = SOLUŢIE INDICATOR MDUT: 0,2 g roşu de metil + 100 cm³ alcool 95° si separat 0,1
g albastru de metilen + 100 cm³ alcool etilic. După dizolvare, se amestecă soluţiile.
Determinarea excesului de fosfat (P04 3-)

Determinarea se face la proba de apă din cazanele de abur şi se bazează pe reacţia de
reducere a complexului fosfomolibdenic, cu staniu în foiţe sau clorură stanoasă, în mediu acid.
- se introduc 10 cm³ apă de probă într-o eprubetă gradată de 10 cm³ cu dop rodat;
- se adaugă 1 - 2 picături de soluţie indicator fenolftaleină R1, proba (colorându-se în roşu;
- se neutralizează proba cu acid sulfuric, până dispare culoarea roşie;
- se adaugă, cca. 0,2 g clorură de sodiu pentru analiză (NaCl p.a.) mojarată n, şi se agită în
eprubetă până la dizolvarea sării;
- se adaugă 4 - 6 picături de soluţie sulfomolibdenică R2 şi o foiţă de fenolftaleină (R3);
- se pune dopul eprubetei şi se agită puternic şi repede;
- se lasă 10 minute la întuneric;
- se scoate foiţa de staniu cu o baghetă de sticlă şi se agită soluţia. REZULTATUL se
calculează astfel:
Se compară culoarea albastră din eprubetă cu culoarea comparatorului fosfat, deterrninandu-
se conţinutul de P2O5. Comparatorul exprimă rezultatele în ppm P2O3 începând cu nuanţa cea
mai deschisă, care corespunde cu 1 ppm P2O5, iar următoarele cu 2, 3, 4 şi 5 ppm P2O5.

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Valorile indicilor chimici şi frecvenţa analizelor

Legendă :- valoare cu toleranţă +/-10, - valoarea nu este normală. În paranteze se trece
rezultatul obţinut la analiză (frecvenţa poate fi mai mică ); Z –zilnic; t – o dată pe tură ;t/2 – de
două ori pe tură ; t/4 – de 4 ori pe tură . Indici ce sunt valabili pentru apa de adaos , de
umplere şi de circuitul de termoficare ,supapa de sens unic nu etanşează iar pompele sunt
oprite, apa din cazan să poată scădea sub nivelul minim (altfel, cazanul ar rămâne fără apă).

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Regimul termo - chimic al cazanelor de abur
Consideraţii generale privind regimul chimic al cazanelor de abur
Utilizarea apei ca agent termic în instalaţiile de cazan, instalaţiile termomecanice sau în

schimbătoarele de căldura folosite în diferite procese tehnologice, ridica o serie de probleme
legate de fenomenul formarii depunerilor. Apa, fiind cel mai bun dizolvant, nu este niciodată
pura, ea conținând cantități variabile de substanțe dizolvate sau în suspensie.
Pentru prevenirea formarii depunerilor de săruri sau de oxizi pe suprafețele de transfer de
căldura ale cazanelor, trebuie respectat un anumit regim chimic atât pentru apa de alimentare a
cazanului cât si pentru cea din generator, indicii de calitate fiind menținuți printr-un regim de
purja adecvat, care elimina sărurile concentrate în zona de evaporare.
Reducerea conținutului salin din apa de alimentare sau eliminarea unor ioni care formează
săruri greu solubile, se realizează prin tratarea chimica a apei de alimentare în instalații
speciale, eliminarea gazelor conținute în apa si mentinerea unui pH corespunzător al apei din
circuitele termomecanice.
Necesitatea eliminării din apa a substanțelor conținute este impusa de consecințele nedorite
pe care depunerile formare pe suprafețele de transfer le au asupra funcționarii în condiții de
siguranța a utilajelor respective:
• datorita conductivității termice mai mici a depunerii decât a metalului țevii, are loc
creșterea temperaturii acestuia, putând duce la depășirea rezistentei maxime admise pentru
metal la temperatura respectiva;
• creșterea consumului de combustibil si scăderea randamentului cazanului;
• creșterea intervalului de timp în care se ating parametrii normali de lucru;
• impurificarea aburului cu efecte negative asupra consumatorilor de abur,apariția coroziunii
pe suprafețele metalice.
Condițiile de calitate impuse apei de alimentare pentru generatoare trebuie sa răspundă
cerințelor de funcționare la parametri normali si în deplina siguranța. Aceste condiții sunt cu atât
mai severe cu cât temperatura si presiunea de funcționare (parametrii nominali ai cazanului)
sunt mai mari, ele fiind reglementate de prescripțiile tehnice PT ISCIR.
Pentru asigurarea unui regim chimic corespunzător, PT ISCIR prevede realizarea
următoarelor condiții:
• pregătirea suprafețelor interioare ale generatorului înaintea punerii în funcțiune sau după
caz, în timpul exploatării (după o perioada de funcționare);
• eliminarea din apa bruta a substanțelor în suspensie sau dizolvate până la valori admise
pentru apa de alimentare a cazanelor, cu ajutorul instalațiilor de tratare a apei;
• condiționarea apei de alimentare, a apei din cazan si a aburului produs pentru evitarea
fenomenelor de coroziune a suprafețelor interioare ale cazanului si ale circuitului apa-abur-
condensat, atât în timpul funcționarii cât si în perioada de stagnare;
• controlul operațiilor de mai sus.
Formarea depunerilor de oxizi de fier şi a hidroxizilor de fier [FeO, Fe2O3, Fe3O4 si
FeO(OH)] este deosebit de grava pentru ca este consecința corodării metalului care se produce
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
în special în spațiul de abur datorita oxigenului si sărurilor (soluții de electroliți). Existenta CO2
accelerează coroziunea, care poate apare sub următoarele forme:
• coroziune uniforma, în mediile slab acide si neutre, datorata bioxidului de carbon dizolvat
în apa sub forma de H2CO3;
• coroziune în adâncime datorata prezentei oxigenului dizolvat;
• coroziune selectiva a aliajelor de cupru datorata sărurilor de amoniu sau mediului acid
care dizolva zincul;
• coroziune alcalina (fragilitate caustica) intercristalină până la transcristalină;
• coroziune datorata acțiunii aburului asupra metalului.
Coroziunea se produce ca urmare a formarii unor micropile electrochimice în jurul
impurităților din interiorul metalului (incluziuni, segregarea componentelor de aliere, schimbări
de structura, etc.), sau a celor de pe suprafața exterioara a acestuia (straturi de oxizi, pelicule
de protecție întrerupte, etc.). În cazurile de mai sus, metalul constituie anodul si se dizolva, iar
impuritățile constituie catodul micropilei unde se degaja hidrogenul.
Coroziunea poate apare si în cazul elementelor electrochimice de concentrație. Acestea apar
datorita concentrațiilor diferite de săruri, sau datorita pătrunderii si dizolvării diferite a oxigenului
în electrolit (pile de aerare diferențiala). Locul în care oxigenul pătrunde ușor (locul aerat)
reprezintă catodul si metalul este protejat, iar locul "umbrit" devine anod si metalul este corodat.
Coroziunea datorata oxigenului poate apare la utilajele energetice atât în timpul funcționarii
cât si în perioadele de oprire a instalațiilor. Coroziunea la stagnare apare în picăturile de lichid
si în fantele dintre suprafețele de contact unde oxigenul pătrunde mai greu, acestea devenind
anozi, conform teoriei lui Evans a diferenței de aerisire a electrozilor. Apariția oxizilor duce la
accelerarea procesului de corodare a metalului, care devine anod pe suprafețe mai întinse,
formându-se cavitati care se adâncesc pe măsura ce coroziunea avansează.
Coroziunea fierului se produce în medii apoase în absenta oxigenului, între valori ale pH-ului
ph = 4,5-12 conform reacției: Fe2+ + 2 H2O Fe(OH)2 + 2 H+
Iar la catod are loc reducerea celor doi protoni cu formare de hidrogen atomic, acesta se
combina sub forma de hidrogen molecular care da naștere unei pelicule, pe catod, izolând
catodul de apa. Metalul preia potențialul electrodului de hidrogen si tensiunea electromotoare a
electropilei scade. Trecerea hidrogenului din forma atomica în forma moleculara si degajarea lui
la catod sub forma de bule de gaz este lenta la valori mari ale pH-ului (fenomenul de pasivitate
electrochimica a fierului). Acest fenomen are loc mult mai rapid în mediu acid, la pH <4,5.
În mediu neutru si bazic, deși viteza de coroziune scade, datorita apropierii potențialului
metalului de cel al hidrogenului ca urmare a polarizării catodului, acestea nu vor fi niciodată
egale, cele mai mici diferențe de potențial se înregistrează la pH = 11 după care ele cresc
datorita trecerii hidroxidului de fier sub forma ionica de ferati alcalini, cu dizolvarea rapida a
metalului de baza (coroziune alcalina).
În prezenta CO2, în mediu neutru, metalul se corodează uniform (coroziune
generalizata) în domeniul de pH = 4,5-6, datorita acțiunii H2CO3 reacția fiind controlata de
concentrația la echilibru a sistemului CO2 <--> H2O, care depinde de temperatura soluției si
presiunea gazului.
În prezenta oxigenului, fierul este corodat în adâncime. Coroziunea este deosebit de
periculoasa si duce la scoaterea utilajului din funcțiune. Acțiunea oxigenului asupra hidrogenului
de la catod conduce la depolarizarea acestuia prin formarea ionilor OH-:O2 + 4e + H2O 4 OH-
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Catodul devenind astfel electrod de oxigen, al cărui potențial electrochimic este cu cca 1,23
V mai mare decât potențialul hidrogenului. Datorita apariției ionilor OH- reacția din jurul
catodului, în prezenta oxigenului devine alcalina. intensitatea coroziunii depinde de cantitatea
de oxigen dizolvata în apa.
În urma coroziunii cu depolarizare de oxigen, pe suprafața metalului apar straturi de oxizi,
care constituie zone anodice. Suprafața lor fiind inițial punctiforma, curentul se concentrează si
metalul se corodează pe o zona restrânsa si în adâncime. Coroziunea se micșorează odată cu
creșterea pH-ului soluției, astfel încât la valori de pH = 9, în soluții fără agitare sau necirculate
fenomenul încetează practic. Se observa deci, ca prezenta CO2, care în soluție scade valoarea
pH-ului, conduce la accelerarea coroziunii prin depolarizare de oxigen
Evitarea formarii depunerilor de oxizi, în aceste cazuri, înseamnă realizarea acelor condiții în
care fenomenul evoluează lent sau este oprit în totalitate. Printre acestea o importanta
deosebita o are valoarea pH-ului si concentrația gazelor în apa, metoda principala care se
impune fiind degazarea termica sau prin aditivare chimica.
În apa de alimentare si în apa de adaos conținutul de oxigen si dioxid de carbon este practic
același cu al apei brute. Evitarea formarii depunerilor ca urmare a coroziunii metalului de baza,
se realizează prin degazarea termica si/sau chimica a apei din circuitele termomecanice. Gradul
de degazare este în funcție de presiunea la care funcționează instalația. Pentru cazanele de
presiune joasa conținutul de oxigen admis este de cca 0,5-0,2 mg O2/l; pentru cazanele de
presiune medie conținutul de oxigen trebuie sa fie redus între 0,1-0,05 mg O2/l, iar pentru
cazanele cu presiuni ridicate se cere o degazare până la 0,02 mg O2/l si o eliminare completa a
CO2.
Oxigenul (O2) este dizolvat fizic în apa si degazarea lui se face relativ ușor prin fierberea
apei la o ușoara presiune sau sub vid, când temperatura de fierbere scade sub 100°C. El se
poate elimina si pe cale chimica folosind substanțe reducătoare printre care cele mai cunoscute
sunt sulfitul de sodiu, triosulfatul de sodiu si hidrazina.
Dioxidul de carbon (CO2) este prezent în apa liber, dizolvat fizic, si sub forma ionica
(combinat) HCO3-.În urma degazării termice în apa rămâne forma ionica a acestuia care se
descompune si se elimina mai bine la presiuni mai ridicate. Descompunerea bicarbonaților este
lenta si durează cca 1 ora, timp insuficient pentru degazarea termica în coloana de degazare
unde durata de staționare este de câteva minute. Eliminarea CO2 se face în majoritate în
rezervorul degazorului prin fierbere, unde timpul de staționare este suficient de mare.
Eliminarea CO2 prin degazare termica , este posibila numai la pH<4,4 când acesta exista
numai sub forma de H2CO3 (acid carbonic) necombinat chimic cu alți cationi.
În practica degazarea termica se combina cu degazarea chimica, prima eliminând în cea mai
mare parte gazele dizolvate în apa de adaos, urmând ca prin substanțe chimice sa se realizeze
o "corecție " (finisare) a degazării, în aceste condiții consumurile specifice de reactivi fiind cele
mai mici.
Un bun agent de degazare chimica este considerat hidratul de hidrazina, care se poate folosi
la aditivare apei de alimentare si condensului pentru cazanele energetice de capacitate mare,
deoarece acest produs este volatil si nu mărește conţinutul ionic al apei. Totodată, antrenat în
abur el asigura protecția supraîncălzitoarelor si a turbinei de abur, refăcând stratul de magnetita
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
protector de pe suprafețe (in prezent nu se utilizează datorita toxicității sale).Un alt reactiv ce se
poate utiliza cu bune rezultate este bisulfitul de sodiu care se poate injecta in apa in curs de
degazare pentru eliminarea totala a oxigenului.
Printre cele mai moderne metode de eliminare a oxigenului se număra reducerea catalitica
cu hidrogen, reacție prin care se formează apa ca produs final si utilizarea schimbătorilor de ioni
regenerați în forma REDOX, ambele metode fiind recomandate pentru cazanele de presiuni
medii si joase.
Depunerile de oxizi, odată formate se elimina greu de pe suprafețele de transfer termic, prin
curăţire mecanica. aplicata acolo unde exista posibilităţi de acces, si de regula prin curăţire
chimica. Operația cere scoaterea din funcțiune a cazanului si pregătirea speciala a acestuia
pentru curățirea chimica, realizarea unui circuit de spălare si stabilirea unei tehnologii de
spălare pe baza analizei depunerii. Evitarea formarii acestor depuneri , devine în aceste condiții
o necesitate, masurile întreprinse deși aparent mai scumpe datorita folosirii unor chimicale, fiind
justificate prin mărirea duratei de viața a utilajelor, creșterea fiabilității si siguranței în exploatare
si eliminarea opririlor de avarie.
Evitarea formarii depunerilor

Depunerile de oxizi
Așa cum s-a arătat anterior, dioxidul de carbon liber determina aciditatea apei (-p) si apare în
realitate sub forma de acid carbonic, H2CO3. Apele naturale si în special apele subterane si de
adâncime, conțin cantităţi destul de mari de CO2 liber. In apa tratata (dedurizata) CO2 liber
devine agresiv, daca ionul HCO-, este eliminat complet, de exemplu cu un schimbător de ioni
puternic acid regenerat în forma R - H. Dioxidul de carbon (CO2) agresiv dizolva fierul si cuprul
dând hidrocarbonați, cu formare de hidrogen.
Fe + 2CO2 + 2H2O — Fe2+ + 2HCO- + H2
In prezenta O2, Fe2+ se oxidează în Fe3+,
2Fe2+ + 4HCO- + H2O +1/ 2O2 — 2Fe(OH)3 + 4CO2
Dioxidul de carbon se regenerează astfel încât, chiar cantităţi mici provoacă o coroziune
importanta. Oxizii si hidroxizii de fier sunt prezenți în apa în cele trei forme ionica, coloidala si
dispersa.
CO2 liber se elimina din apa prin ventilație, prin degazare si în timpul demineralizării, sau
este făcut inofensiv cu amoniac sau cu amine neutralizante.
Coroziunea CO2 are caracterul de suprafața si este uniforma spre deosebire de coroziunea
în adâncime provocata de oxigen.
Oxigenul acționează în apele naturale si în cele tratate chimic ca depolarizator al catodului în
procesul de coroziune electrochimica a metalelor si duce la coroziunea în adâncime, care
este mai periculoasa decât coroziunea uniforma, provocata de dioxidul de carbon. In timpul
exploatării cazanelor el oxidează stratul protector de Fe3O4 în Fe2O3, care nu protejează fierul.
El se elimina pe cale fizica prin degazare termica, iar restul prin degazare chimica sau cu
anioniți bazici, la rece, în ciclul sulfit (R'-SO32").
Degazarea apei de alimentare

Degazarea termica
Gazele dizolvate în apa de alimentare a cazanelor: oxigenul (O2) si bioxidul de carbon
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
(CO2), reprezintă factorii principali pentru declanșarea fenomenelor de coroziune a parții sub
presiune.
Oxigenul provoacă rapid distrugerea stratului protector de magnetita, continuu si aderent,
format în urma operației de curăţire chimica a suprafețelor înainte de punerea în funcțiune a
instalației, care este transformat în rugina (oxid feric hidratat). Fenomenul evoluează rapid după
ce stratul protector a fost întrerupt, ca urmare a formarii unor zone active în care metalul
îndeplinește rolul de anod, ionii de fier trecând în soluție.
Temperaturile ridicate si presiunea din circuit măresc viteza de reacție, iar prezenta
bioxidului de carbon reduce pH-ul în zona, scoțând fierul din domeniul de pasivitate
electrochimica. Apare astfel o coroziune în plăgi a suprafeței metalice, care se generalizează
pe măsura ce stratul protector este distrus.
Prezenta unor metale mai stabile ca fierul, de exemplu depunerile metalice neuniforme sau
poroase de cupru, nichel etc., conduc la o coroziune mult mai rapida sub forma de ciupituri
(pitting) în profunzimea metalului cu consecinţe asupra rezistentei mecanice a acestuia, care
scade considerabil.
Fenomenele de coroziune sunt mult amplificate de scăderea pH-ului agentului termic datorita
CO2 dizolvat, acesta acționând favorabil ionizării fierului si trecerii lui în soluție. De remarcat ca
oxigenul se dizolva fizic în apa putând fi eliminat mai ușor prin fierbere (degazare termica) în
comparație cu CO2 care este greu de degazat mai ales la pH ridicat. Acțiunea lor conjugata
este comparabila cu cea a acizilor tari
La cazanele de abur fenomenele de coroziune sunt mai intense pe parte de apa, în zonele
de separație a fazelor (zonele apa-abur) din cauza aerării diferențiale si la saturație, când
datorita variațiilor de presiune în abur poate apare umiditate.
Pentru evitarea sau reducerea intensității fenomenelor de coroziune prezentate anterior, se
impune luarea unor masuri imediate privind eliminarea acestor gaze din circuitele
termomecanice sau blocarea lor pe cale chimica (degazare chimica).
Degazarea chimică
Degazarea chimica a apei de adaos sau de alimentare se poate realiza prin introducerea în
apa a unor substanțe chimice capabile sa lege oxigenul sau bioxidul de carbon, sub forma unor
săruri stabile, solubile si inerte fata de metal.
Printre substanțele capabile sa lege chimic oxigenul (substanțe reducătoare) se pot enumera
sulfitul de sodiu, metabisulfitul de sodiu si de potasiu, azotitul de sodiu si hidratul de hidrazina.
Folosirea lor ca agenți de degazare chimica, cu excepția ultimului enumerat (hidratul de
hidrazina) conduce la creșterea conținutului salin al apei din circuit. Pentru eliminarea numai pe
cale chimica a oxigenului, cantitatile de astfel de substanțe devin importante, costurile de
achiziție mari, motiv pentru care sunt folosite în special pentru corecţia pe cale chimica a
degazării termice a apei de alimentare si/sau de adaos sau în caz de avarie a instalațiilor de
degazare termica.
Deși este cel mai bun agent reducător reținând oxigenul în echivalent greutate (masa
moleculara a oxigenului este identica cu masa moleculara a hidrazinei: m=32) si din reacția
directa rezulta apa si azot, care nu cresc conținutul de săruri din circuit, hidrazina nu poate fi
folosita la eliminarea oxigenului în instalațiile de termoficare datorita acţiunii sale toxice.
N2H4 + O2 — 2 H2O + N2
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Pentru reținerea pe cale chimica a oxigenului se mai recomanda folosirea sulfitului de sodiu
sau a metabisulfitului de sodiu sau de potasiu, care în prezenta oxigenului dizolvat trec în sulfat
de sodiu inert din punct de vedere biologic. Pentru creșterea valorii pH-ului se recomanda
folosirea fosfatului trisodic, care prin hidroliza primei trepte de bazicitate conferă caracter alcalin
mediului de reacție.
Na2SOs + 10 H2O +1/2 O2 — Na2SO4-10 H2O
Sulfitul de sodiu nu poate fi păstrat timp mai îndelungat, decât sub forma solida, în locuri
ferite de umiditate, deoarece în soluții apoase sau numai în prezenta apei reacționează chiar cu
oxigenul din aer trecând în sulfat de sodiu.
Degazare termo-chimica
În condițiile în care pentru degazarea termica nu exista abur de joasa presiune, prepararea
acestuia din abur de parametri ridicați reprezintă o problema. Funcționarea degazorului termic
ridica de asemenea o serie de probleme de exploatare, fiind necesare o serie de bucle de
reglaj a parametrilor de lucru:
• debit abur degazarea debit apa de alimentare degazor;
• presiune abur barbotare - nivel apa degazor;
• nivel degazor -debit apa alimentare
• temperatura apa alimentare - debit abur preîncălzitor apa, etc.
Pentru realizarea unei degazări corecte temperatura din degazor trebuie sa fie cu puțin mai
mare decât temperatura de fierbere a lichidului, la presiunea de lucru din instalaţie. Realizarea
temperaturii de fierbere, prin barbotare de abur, ridica o serie de probleme privind presiunea
aburului utilizat în acest scop, aceasta depinzând mult de nivelul apei din rezervorul
degazorului, locul unde se face barbotarea, temperatura apei de alimentare, etc. În cazul în
care aburul folosit în coloana de degazare este cel provenit din barbotare, debitul acestuia este
puternic influențat de nivelul apei din rezervorul degazorului si temperatura acesteia, debitul de
apa de alimentare al coloanei de degazare si temperatura acesteia, care trebuie corelate cu
debitele de apa degazata utilizate în instalație şi controlate prin buclele de reglaj.
Având în vedere toate aceste corelări,obligatoriu prevăzute cu bucle automate de reglaj, de
cele mai multe ori degazoarele termice nu funcționează corespunzător din punct de vedere al
parametrilor mai ales la o funcţionare discontinua a utilajului, în care intervin porniri si opriri
dese ale cazanului.
Pentru prepararea apei de alimentare în cazul centralelor termice echipate cu cazane de
abur ignitubulare se poate folosi mult mai eficient,pentru eliminarea gazelor dizolvate un
degazor termo- chimic, cu funcționare la presiune atmosferica, la care încălzirea apei se face
abur de medie presiune introdus în rezervor prin intermediul unor ejectoare.
Degazarea propriu-zisa are loc într-o coloana tip clopot cu gura în jos în care apa este
pulverizata la partea superioara si coboară pelicular pe pereții coloanei, aceasta scurgându-se
gravitațional în rezervorul degazorului. Coloana de degazare este imersata în apa din
rezervorul degazorului la o adâncime de cca. 1- 1,5 m si are orificii de difuzie la baza pe o
înălțime de cca 350-500mm. Închiderea hidraulica a sistemului este asigurata de coloana de
lichid corespunzătoare imersiei coloanei de degazare în rezervorul degazorului.
Gazele necondensabile sunt eliminate pe la partea superioara a coloanei printr-un ventil de
laminare împreuna cu o parte din aburul de degazare. Se asigura prin acest sistem un conținut
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
de oxigen în apa degazata de max. 0,1 mg/l, corespunzător din punct de vedere al prescriptelor
tehnice ISCIR pentru apa de alimentare a generatorului de abur. O astfel de instalație prezintă
următoarele avantaje majore fata de degazoarele clasice, care folosesc coloane de degazare
cu talere:
• pentru procesul de degazare se poate utiliza atât abur cât şi apă fierbinte;
• în cazul în care agentul termic utilizat este apa fierbinte, încălzirea apei de alimentare se
face prin recirculare, într-un schimbător de căldura apa-apa de mare eficienta cu placi:
• în cazul în care se utilizează ca agent termic aburul, acesta poate fi folosit şi la presiuni
ridicate datorită sistemului de încălzire prin infuzie directa in apa (ejecţie);prin acest procedeu
scad considerabil vibrațiile in timpul funcționarii utilajului;
• degazarea apei se face atât pelicular, prin curgere pe pereții coloanei de degazare, cât si în
volum datorita pulverizării apei. Transferul de masa este foarte intens datorita contactului foarte
bun apa-abur în pelicula de lichid si în picături;
• instalaţia lucrează la presiune atmosferica in incinta rezervorului, nu necesita garda
hidraulica, automatizarea este foarte simpla si sigura, singurele reglaje fiind mentinerea
nivelului constant în rezervorul degazorului (in limita +/-100 mm) si a temperaturii apei degazate
(intre limitele 85o - 95oC);
• rezervorul degazorului poate fi paralelipipedic sau cilindric;
• coloana de degazare depăşeşte înălțimea rezervorului cu cca 500 mm, instalaţia putând fi
montată în încăperi joase (fata de min.+6,0 m in cazul degazoarelor termice),iar diametrul
coloanei este redus la 1/3 fata de coloana clasica a degazorului termic;
• inaltimea minima de montaj a degazorului este de +3,0 m (cota la baza
rezervorului),asigurând in acest fel inaltimea minima de aspirație a pompelor de alimentare
cazan (NPSH);
• se utilizează ca sursa de abur pentru preîncălzirea apei de alimentare in doma,aburul
rezidual din expandorul de purja continua.
Finisarea degazării se face folosind o instalație de aditivare cu sulfit de sodiu pentru

reducerea conținutului de oxigen si fosfat trisodic pentru corecția pH - ului (dozare executata
prin intermediul pompelor volumetrice pentru reactivi).
Dozarea agentului dezoxigenant se va face in funcție de temperatura apei din
degazor,in conformitate cu diagrama Temperatura - Conținut oxigen in apa, prin pompe
dozatoare cu membrana (montate sub degazor de regula). Verificarea conținutului de oxigen al
apei de alimentare cazane se va face cu ajutorul unui oxigeno-metru digital (exemplu :
METTLER-TOLEDO MO-120).
Dozarea dezoxigenantului suplinește si dozarea soluției de fosfat trisodic,care de regula se
făcea prin pompa volumetrica separata,cunoscând ca trebuie asigurat in cazanul de abur un
exces de 15-20 ppm fosfat trisodic,iar pH-ul apei de alimentare va fi in limitele 7,5-
9,5.Determinarea ph-ului se va executa cu un pH-metrul digital,sau cu indicator hârtie.
Avantajul major al unei instalații de acest gen este acela ca poate folosi abur de orice
presiune pentru degazare si încălzirea apei din rezervor, sistemul de contact fiind prin ejecție si
nu prin barbotare.
Pentru acoperirea necesarului de abur utilizat la degazare, ejectoarele din otel INOX pot fi
cuplate în baterie, singura automatizare fiind reglarea debitului de abur funcție de temperatura
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
apei din rezervorul degazorului (prin intermediul unui regulator direct de temperatura
ADCATROL tip TR16 sau SPIRAX - SARCO). Prin corecția chimica a degazării, aceste tipuri
de instalații pot fi numite degazoare termo- chimice.
Instalația se utilizează la prepararea apei de alimentare pentru cazanele ignitubulare de abur
la care conținutul de oxigen se încadrează în limitele prevazute de ISCIR în prescriptia tehnica
specifica.
Trecerea fierului în domeniul pasiv prin control de pH

Așa cum s-a arătat mai sus, reducerea sau oprirea fenomenelor de coroziune se poate
realiza prin mentinerea unei valori a pH-ului fazei lichide în limitele pH=8,5-9,5 domeniu de
stabilitate electrochimica a fierului. Aceste valori se pot menține prin aditivare apei din circuit cu
substanțe alcaline sau cu săruri ale unui acid slab cu o baza tare, care prin hidroliza sa creeze
un mediu alcalin.
Printre acestea se număra fosfatul trisodic, carbonatul de sodiu hidroxidul de sodiu si
amoniacul soluție. Ultima dintre substanțe nu mărește conținutul salin al apei din circuit,
dar în instalațiile de termoficare nu se recomanda folosirea ei, datorita toxicității biologice si
mai ales a pericolului pe care îl reprezintă amoniacul si derivații săi pentru cupru sau aliajele de
cupru ce intra în componenta unor utilaje, acestea corodându-se rapid în soluții amoniacale
aerate cu formare de săruri complexe cupru-amoniacale.
Reactivii folosiți în circuitele termice sunt substanțe cristalizate solide. Aceștia se pot folosi
ca atare, sau sub forma de soluții preparate în momentul dozării în circuit.
Utilizarea fosfatului trisodic pentru creșterea pH-ului apei de cazan mai are si avantajul
eliminării ionilor de calciu si magneziu reziduali, prin formarea unor săruri insolubile
(precipitate), care se depun la baza colectoarelor sau a tamburului de unde pot fi eliminate din
cazan prin purja intermitenta. Fosfatul tricalcic astfel format, este o substanța greu solubila în
apa, complet inofensiva asupra organismului. Aceasta reacție de fixare a ionilor de calciu este
folosita si la evitarea formarii depunerilor pe suprafețele de transfer ale parții sub presiune,
precipitatele nefiind aderente. Reacțiile chimice care au loc sunt:
fosfatul trisodic hidrolizeaza în soluții apoase diluate cu formare de fosfat disodic si hidroxid
de sodiu, acesta din urma crescând pH-ul apei din circuit
Na3PO4 + H2O => Na2HPO4 + NaOH pH = 8,5-9,5
În prezenta ionilor de calciu se formează fosfatul tricalcic insolubil în apa, duritatea reziduala
fiind blocata pe aceasta cale
2 Na3PO4 + 3 Ca2+ => Ca3 (PO4)2 i + 6 Na+
Depunerile de săruri
Conținutul ionic si salinitatea
Substanțele dizolvate ionic sunt soluții diluate ale sărurilor acizilor tari si slabi ale căror
concentrații de ordinul 0,01 n pot fi evaluate prin măsurarea conductivității electrice a apei si
exprimata drept conținut de săruri în mg/l cu ajutorul relației C = 720°; X f, în care coeficientul
"f" are o valoare convenționala.
Pentru apa naturala f = 0,65-0,75 iar pentru apa tratata f = 0,5. Conductivitatea electrica
specifica este până la o concentrație de 2.000 mg/l, direct proporționala cu conținutul de săruri
din apa cu o oarecare aproximație proporționalitatea fiind valabila până la concentrația de 5.000
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
mg/l.
Concentrația substanțelor dizolvate ionic în apa este exprimata exact prin salinitate S
(mval/l), definita ca suma concentrațiilor cationilor cu excepția H+ sau a anionilor. Deoarece
anionii se determina mai ușor prin titrare, salinitatea este data de:
S = HCO3- + SO42- + Cl- = m + SO42- + Cl- = m + (-m)
Cationii Ca2+ si Mg2+ formează, la temperaturi ridicate, cu anionii CO32-, SO42- si SiO32-
depuneri tari (până la 100°C piatra de apa si peste 100°C piatra de cazan) si pentru exprimarea
concentrației lor în apa se folosește noțiunea de duritate d care se definește ca suma
concentrațiilor celor doi cationi în mval/l.
Salinitatea apei S este mai mare ca duritatea d diferența S-d exprimând prezenta si
concentrația ionilor [Na+ + K+ + NH4+} în apa, în general a ioniului Na+, ceilalți fiind de obicei
în concentrații mult mai mici.
Ionul bicarbonat (HCO3")

Ionul bicarbonat este forma ionica a CO2 dizolvat parțial în apa, fiind considerat produsul
primei trepte de disociere a acidului carbonic:
H2CO3 H+ + HCO3-
a cărei constanta de disociere K H2CO3 = 4,54 10-7 la 25°C. Pentru a putea exista, ionul
necesita prezenta CO2 liber a cărui cantitate variază cu concentrația HCO3- si cu temperatura,
conform relației de echilibru:
CO2 liber + CaCO3 + H2O Ca2+ + 2 HCO3-
sau: CO2 de echilibru = k X CaO . CO2 hidrocarbonat
Curbele pentru temperaturile 20-80°C reprezintă stările de echilibru CO liber ˂ HCO3- si în
cazul în care conținutul de CO2 liber este mai mare decât cel necesar existentei HCO3-la
echilibru, diferența reprezintă CO2 agresiv:
CO2 liber — CO2 de echilibru = CO2 agresiv
Apa care conține CO2 agresiv poate dizolva betonul si dizolva metalele cu atât mai mult cu
cât conținutul salin al acesteia este mai mic, cu alte cuvinte aceasta poate produce fenomene
de coroziune în instalațiile de cazan. Apa asta are caracter slab acid, excesul de CO2 putând fi
determinat prin valoarea pH- ului, care constituie de fapt un indice al stabilității bicarbonaților în
soluție. Concentrația de CO2 agresiv se poate corecta prin trecerea apei printr-un strat de
calcar sau dolomita, când CO2 în exces este transformat în bicarbonat de calciu si/sau de
magneziu, corecție valabila pentru o anumita temperatura.
Scăderea temperaturii sub temperatura la care s-a făcut corecția înseamnă apariția CO2
agresiv si deci a fenomenelor de coroziune, creșterea temperaturii peste temperatura la care
s-a făcut corecția însemnând transformarea bicarbonaților în carbonați insolubili, deci formarea
depunerilor de săruri în cazan.
Ionul carbonat (CO32). Ionul carbonat CO32- este produsul celei de a doua trepte de
disociere a H2CO3
HCO_ <=> H + + CO2" a cărui
constanta de disociere este Ku = 5,61 • 10-11 la 258C. HCO3
Cu ionii Ca2+ si Mg2+ formează CaCO3, puțin solubil si MgCO3 mai solubil. CaCO3
formează depuneri în condensatoarele si schimbătoarele de căldura si constituie o parte din
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
depunerile din cazan. Ambele forme HCO _ si CO32- sunt capabile de existenta în anumite
limite ale pH-ului soluțiilor, fapt care poate fi folosit pentru determinarea lor. La pH=4,4 tot CO2
este prezent în forma neionica H2CO3. Zona pH=4,4...12 caracterizează existenta HCO3-, iar
la pH=8,3 încetează zona de coexistenta a CO32-.
In cazul decarbonatarii apei cu var, HCO3_ este înlăturat prin transformarea în CO32- si
precipitarea ulterioara a CaCO3. Compensarea reciproca a concentrațiilor echivalente de
HCO_ si OH- este determinata de raportul: 2p = m
Ionul HCO3_ se descompune la cald în CO32- si CO2: 2HCO_ <=> CO2_ + CO2 + H2O
Descompunerea HCO3 depinde de temperatura apei, de timpul de staționare si de
viteza de înlăturare a CO2. La temperatura de fierbere si la presiunea atmosferica, este
necesara o perioada de cca. 1 ora si o fierbere intensa pentru descompunerea completa.
In cazan sau în vaporizator la presiune, are loc a doua treapta de descompunere în OH- si
CO2, CO2"+ H2O — 2OH-+ CO2
Descompunerea hidrocarbonaților la căldura este sursa de CO2 în cazanele de abur si în
vaporizatoare. CO2 format este cauza coroziunii instalației, care se manifesta deosebit de
intens prin neajunsuri secundare în sistemul fierbător al cazanelor cu tambur.
Ionul sulfat (SO42-)

Acești anioni formează, în prezenta Ca2+, depuneri de sulfat de calciu. Daca nu sunt
prezenți ionii Ca2+ si Mg2+ , care au fost înlocuiți în apa dedurizata cu ionii Na+, se
presupune prezenta, în apa din cazan, a sulfatului de sodiu. Acesta este o sare neutra, care nu
se modifica în cazan. Din soluțiile supraîncălzite, el precipita în stratul limita al apei din cazan în
forma solida si dispare împreuna cu fosfatul si silicatul de sodiu. In abur, el este foarte puțin
solubil, astfel ca sarea care a trecut, prin antrenare, în abur, înfunda supraîncălzitorul de abur
cu depuneri solide. Când au apărut primele dificultati provocate de depunerile de SiO2 în
turbinele de abur, sulfatul de sodiu era considerat ca o substanța protectoare, care împiedica
influenta NaOH asupra antrenării SiO2 din cazan, daca exista raportul SO4" /OH- = 4,5/1, si ca
o substanța care proteja cazanul împotriva fragilizarii caustice. Pentru aceasta se considera
aptitudinea acestei sari de a umple interstițiile împiedicând ieșirea apei din cazan si deci
concentrarea hidroxidului în interstiții.
Ionul clor (Cl-)

Clorurile sunt solubile în apa din cazan până la concentrații mari, ele nu se descompun si nici
nu se depun în interstiții. În apa din cazan cantitatea lor se limitează totuși, deoarece ionii Cl-
contribuie la coroziune. Solubilitatea în abur se manifesta la presiuni mai mari de 130 at. Odată
cu creșterea conținutului de cloruri creste si tendința de spumare a apei din cazan.
In cazul prezentei amoniacului în condensat si în apa din cazan, pătrunderea ionilor clor în
circuit (de exemplu din cauza neetanseitatii condensatorului) este periculoasa, în special la
cazanele cu trecere forțata.
Clorura de amoniu formata în cazan, la o alcalinitate redusa da naștere la hidroxid de
amoniu si la acid clorhidric care, prin antrenare, poate ajunge în supraîncălzitor si ataca otelul
austenitic.
Ionii Ca2+ si Mg2+ . Acești ioni nu trebuie sa fie prezenți în apa din cazan. În cazul unei
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
dedurizări imperfecte a apei de adaos se formează din aceștia depuneri tari, daca nu sunt
prezenți si ionii PO43- sau daca aceștia sunt prezenți într-o cantitate insuficienta.
Depunerile se formează prin creșterea si întrepătrunderea cristalelor sărurilor insolubile ale
celor doi cationi cu anionii SO42- si CO32-. Împreuna cu SiO2 ei formează silicații insolubili.
Depunerile tari apar in locurile de schimb de căldura, odată cu formarea de bule de abur în
stratul limita concentrat, ca reziduuri solide de săruri sub forma de inele concentrice.
Prin repetarea si suprapunerea inelelor, ia naștere o depunere continua tare.
Sărurile insolubile de Ca2+ si Mg2+ sunt rele conducătoare de căldura (izolatoare
termice).
Conductivitatea termica a otelului este de cca. 40-50 kcal/m2.h.cC, în timp ce pentru
depuneri aceasta variază în limitele 0,1-2,0 kcal/m2.h.°C, în funcție de greutatea volumică a
depunerilor. Cel mai bun conducător este CaSO4, iar cel mai rău conducător este depunerea
de silicat, în special silicatul de magneziu, care este foarte poros si voluminos.
Depunerea tare înrautateste transferul termic prin peretele țevii si reduce eficacitatea termica
a cazanului cu unitati de procente (2-max.3%). Din acest punct de vedere ea ar fi doar un
fenomen nedorit, însa pericolul mare consta in faptul ca sub stratul de depunere peretele țevii
poate fi supraîncălzit peste limita de curgere a materialului, producându-se deformarea sau
ruperea lui. La temperatura corespunzătoare limitei de curgere, dispare elasticitatea
materialului, adică proprietatea lui de revenire, după alungirea termica, la starea inițiala. In
cazul unei supraîncălziri repetate otelul "curge", adică se deformează permanent. Astfel
iau naștere umflături pe țevile fierbătoare, deformarea tuburilor de flacăra si din aceasta cauza
se pot produce explozii, în special la cazanele vechi cu un volum mare de apa. La cazanele
mari, în cazul curgerii materialului, crapă țevile fierbătoare.
Depunerile tari nu se mai formează în cazane daca apa de alimentare este bine tratata si
daca se folosește Na3PO4.12H2O pentru neutralizarea cantităților de Ca2+ si Mg2+ ramase
în apa din cazan. In prezenta Na3PO4, ionii Ca2+ nu mai dau CaSO4 dur si CaCO3 semidur, ci
se formează nămol de fosfat bazic de calciu 3Ca3(PO4)2.Ca(OH2) (hidroxilapatit), iar din ionii
Mg2+ se formează nămol de fosfat bazic de magneziu Mg3(PO4)2.Mg(OH)2. In prezenta
SiO2, iau naștere nămoluri mobile de serpentin 3MgO.2SiO2.2H2O.
In cazul tratării imperfecte a apei de alimentare se formează CaCO3 si CaSO4, ca depuneri
tari, care trebuie înlăturate (mecanic, chimic- fie cu acid clorhidric si inhibitor sau cu
complexoni). Acestea pot fi înlăturate si în cursul exploatării folosind o cantitate mai mare de
fosfat trisodic. In acizi se dizolva relativ bine depunerea de carbonat. Depunerea de sulfat si de
silicat, în măsura în care conține CaCO3, este dezagregata de acizi si se desprinde, dar lipsita
de CaCO3 nu se dizolva. Pentru înlăturarea silicaților se folosește HCl+NaF (până la 10% din
greutatea acidului 10%). Complexonul dizolva orice fel de depuneri.
La presiuni joase si mijlocii cationii Ca2+ si Mg2+ formează ușor depuneri tari pe suprafețele
de transfer termic în prezenta anionilor SO42-, CO32-, SiO2 si depuneri moi în cazul anionilor
PO43-:
• CaSO4 - sulfat de calciu, depunere tare;
• CaCO3 - carbonat de calciu, depunere tare
• Ca Mg (CO3)2 - dolomita, depunere tare;
• CaSiO3 - silicat de calciu, depunere tare;
• MgSiO3 - silicat de magneziu, depunere moale;
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
• Mg(OH)2 - hidroxid de magneziu, depunere moale, până la nămol Mg3(PO4)2 se
formează în prezenta unui exces de ioni PO43-, determinând apariția depunerilor moi sau a
nămolului si numai în cazuri deosebite se formează depuneri tari;
• Ca3(PO4)2 - fosfat de calciu, întotdeauna depunere moale sau nămol;
• 3 Ca3(PO4)2 Ca(OH)2 - fosfat bazic de calciu (apatit), depunere moale
• Mg3(PO4)2 - fosfat de magneziu, depunere moale, care împreuna cu apatiutltul formează
o depunere tare
• Mg3(PO4)2 Mg(OH)2 - hidroxifosfat de magneziu, depunere moale.
La un conținut mare de Mg2+, daca în apa de cazan exista putina silice (SiO2) se formează
un precipitat de hidroxifosfat de magneziu, care adera la suprafața de încălzire si formează o
depunere moale.
Creșterea conținutului de silice duce la formare de serpentin 3MgO.2SiO2.2H2O, care nu
adera la suprafața de încălzire si formează un nămol ușor de îndepărtat. Prin urmare conținuturi
mari de silice necesita adaos de sare de magneziu pentru formarea nămolurilor neaderente.
Ionii sulfat se pot precipita sub forma sărurilor de bariu, foarte puțin solubile, prin trecerea
apei de alimentare peste un strat granular de BaCO3, când se formează BaSO4+ insolubil si
CaCO3, de asemenea insolubil, reducându-se prin acest procedeu atât salinitatea apei cât si
pericolul formarii depunerilor de CaSO4 pe suprafețele de transfer termic.
Ionii Na+
In apa dedurizata ionii Na+ sunt prezenți în cantităţi echivalente cu conținutul de Ca2+,
Mg2+, eventual Fe2+ si Al3+, în afara de Na+ conținut în apa bruta. La presiuni joase si mijlocii
sodiul nu este daunator, deoarece sărurile lui sunt solubile în apa din cazan.
La presiuni de 100 at si mai mari, ionii Na+ sunt, în prezenta SiO2, Fe2+ si Al3+, cauza
formarii de depuneri insolubile de tipul Na2O.R2O3.xSiO2.yH2O:
- Akmit, Na2O.Fe2O3.4SiO2, depunere tare;
- Analcit, Na2O.Al2O3.4SiO2.2H2O, depunere tare;
- Natrolit, Na2O.Al2O3.3SiO2.2H2O, depunere tare;
- Noselit, 4Na2O.2Al2O3.6SiO2.SO4, depunere tare;
- Pektolit, Na2O.4CaO.6SiO2, depunere tare si altele analoge.
Substanțe dizolvate neionice - SiO2

Dioxidul de siliciu este dizolvat în apele naturale în cantităţi de 3-12 mg/l (în medie 10 mg/l),
iar uneori până la 50-60 mg/l. el este disociat numai în mica măsura, în majoritate fiind in forma
neionica. Cu ionii Ca2+ si Mg2+ formează, în cazanele de abur, la orice presiune, depuneri de
silicat, cu o conductivitate termica foarte mica, greu de îndepărtat. Dioxidul de siliciu ridica
probleme deosebite numai la cazanele de parametri ridicați, cu supraîncălzitor, mai ales ca la
presiuni de saturație mai mari de 40 bar este antrenat prin sublimare de abur si depus în zonele
reci ale utilajelor energetice.
Caracteristicile apei de alimentare in cazanele ignitubulare

• Apa de alimentare
1. Duritate reziduala max. 0,1 mval/l
2. Valoare pH 7,0 - 9,5
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
3. Alcalinitate "m" max. 4 mval/l
4. Oxigen dizolvat max. 0,1 mg/l
5. Fier ionic max. 0,1 mg/l
6. Substanțe uleioase max. 0,1 ppm
• Apa din generator
1. Duritate 0,1 mval/l
2. Conductivitate max. 7000 nS/cm
3. Alcalinitate "p" 50 - 100 mval/l 15
4. Exces Na3PO4 -20 ppm 9 - 11
5. Valoare pH
• Abur saturat generator
1. Conductivitate max. 10nS/cm
• Condens returnat
1. Valoare pH min. 7
2. Conductivitate max. 1 l S/cm
3. Duritate, fier, cupru lipsă
Frecventa analizelor chimice este de mare importanta pentru cazanul din centrala termica ,
prezentându-se astfel:
• Apa de alimentare
- Aspect (suspensii) 8 ore
- Duritate totala 4 ore
- Alcalinitate "m" 4 ore
- PH 8 ore
• Apa din generator
- Alcalinitate "p" 4 ore
- Exces fosfat 8 ore
- Conductivitate 8 ore
- Reziduu fix 24 ore Oxigen 8 ore
• Abur saturat
- conductivitate 8 ore
Controlul regimului chimic al cazanului de abur
Nerespectarea regimului chimic, conduce la o serie de neajunsuri în funcționarea cazanului

prezentate succint în tabelul de mai jos:
Nr. MARIMEA EFECTUL PRODUS CAUZELE

Crt. MASURATA

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
1. DURITATE Apariția depunerilor sub • Funcționare
forma de cruste, pe parte de defectuoasa instalație de
apa, la sistemul fierbător dedurizare
• Impurificare condensat
• Dozare redusa de Na3PO4
2. ALCALINITATE Fragilitate caustica • pH > 12
• Dozare excesiva de Na3PO4
în apa de cazan
• Descompunerea NaHCO3 în
cazan cu creșterea valorii "p"
• Purja continua insuficienta
• Purjarea intermitenta prea
rara
3. CLORURI, Coroziuni, depuneri • Purja continua insuficienta
SULFATI • Filtre cationice nespălate după
NITRATI regenerare, care scapă
cloruri în efluent
• Purjarea intermitenta prea
rara
4. FIER IONIC Coroziuni, depuneri • Apa insuficient degazata
• pH prea mic (<8.3)
• CO2 nedegazat
5. CUPRU Coroziuni • Impurificare condensat
• Piese din cupru sau alama pe
traseele termomecanice
6. SILICE Depuneri de cruste • Purjare insuficienta
7. OXIGEN, (CO2) Coroziune • Degazare defectuoasa a apei
de alimentare
8. CONDUCTIVIT. Depuneri de cruste • Purjarea insuficientă a
MARE sistemului fierbător
Rezultatele analizelor chimice se consemnează în REGISTRUL JURNAL al Centralei,
întocmit conform PT ISCIR, iar pe baza analizelor se stabilește cuantumul de purja continua a
cazanului conform formulei: pj % = (Sal - Sab) / (Scaz. - Sal) în care:
Sal - salinitatea apei de alimentare; Sab" salinitatea aburului; Scaz- salinitatea apei de cazan
În locul salinității se poate lua în calcul alt parametru (ex. conținutul de cloruri), care se dorește
a fi corectat prin purjare continua.
Deoarece conductivitatea se determina foarte ușor cu ajutorul unui conductometru digital ,
stabilirea cuantumului de purjare se poate face după măsurătorile de conductivitate ale apei din
cazan. Se acționează apoi asupra robinetului cu ac de purja continua Dn V2" in sensul măririi
debitului sau micșorării lui având in vedere ca valoarea maxima a conductivității apei din cazan
este 7.000| S/cm.
Prelevarea probelor si detrerminari de laborator
Prelevarea probelor se executa conform STAS 6996-74,utilizând un răcitor adecvat pentru
aducerea probei cit mai aproape de temperatura de 20 ᴼC considerata cea mai potrivita pentru
efectuarea analizelor.
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Răcitorul de probe este un recipient cilindric prevăzut cu serpentina de răcire sau
condensare. Pentru a nu apare fenomenul de coroziune care ar impurifica apa analizata,
serpentina se executa din otel inox sau cupru atunci când apa sau aburul nu sunt aditivate cu
amoniac sau hidrazina.
Apa de răcire circula in contracurent cu proba (de regula de jos in sus) pentru ca transferul
termic sa fie cit mai eficient,iar debitul de apa de răcire cit mai mic (acesta se reglează din
robinetul de intrare apa bruta).Fiecare proba trebuie sa curgă prin propria serpentina de răcire.
Nu este indicat ca răcitorul de probe sa aibă o singura serpentina pentru mai multe puncte de
proba.
Determinările de laborator sunt: analize chimice, măsurători fizice directe (cazul
conductivității) si masuratori electrochimice bazate pe diferențe de potențial (pH si conținut de
oxigen). In cazul in care exista aparatura adecvata, măsurătorile se pot efectua ori de câte ori
este nevoie.
Se recomanda ca analizele obligatorii (determinarea durității, a alcalinitatiilor "p" si "m", a
reziduului fix) sa se efectueze la intervale impuse prin documentatia specifica, dar in momentul
in care exista analizoare digitale de pH, conținut oxigen, conductivitate aceste analize se pot
executa mai des, in baza rezultatelor putând fi reglate cuantumul de purja continua, durata intre
purjările intermitente, sau necesarul de chimicale pentru corecție pH si oxigen, ceea ce se
traduce in economii de energie termica (purjarea incuba totuși o pierdere energetica).
Pentru fiecare dintre analizele ce se executa in instalația de cazan sau in Centrala Termica,
sunt enumerate la finele prezentelor instrucțiuni STAS-urile necesar a fi respectate.
Reglarea si mentinerea unui regim chimic corect al cazanului de abur

Reglarea si mentinerea unui regim chimic corect pentru cazan impune respectarea unor
condiții si anume:
• Existenta si funcționarea in bune condițiuni a instalației de dedurizare a apei de
alimentare cazan;
• Existenta unui degazor in centrala, pentru eliminarea gazelor dizolvate din apa de
alimentare cazan;
• Existenta unor instalații de dozare chimicale pentru corecția pH si oxigen dizolvat
• Asigurarea unui regim de purjare adecvat pentru corpul sub presiune al cazanului de abur
(in concordanta cu parametrii chimici urmăriți si analizele efectuate)
Funcționarea in bune condițiuni a instalației de dedurizare

Instalația de dedurizare este esențiala in eliminarea ionilor de calciu si magneziu prezenți in
apa sub forma de săruri,aceștia fiind principalele elemente care duc la formarea crustelor de
piatra pe suprafețele schimbătoare de căldura ale cazanului. Pentru o funcționare corecta
instalația trebuie sa:
1. Utilizeze sursa de apa pentru care au fost dimensionate filtrele ionice. Schimbarea in
timp a calităţii apei brute are repercursiuni asupra parametrilor de funcționare ai instalației
(debit de lucru; capacitate de producție;timp de funcționare intre doua regenerări succesive).
2. Respectarea unui nivel de regenerare corespunzător prin cantitatea si calitatea
regenerantului,a timpului de staționare in filtre la regenerare si a spalarii lente a masei
cationice;
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
3. Efectuarea unei spalari rapide corecte pentru eliminarea in totalitate a clorurii de sodiu
din filtre, remanenta acesteia putând provoca coroziuni in cazan.
4. Respectarea constantei presiunii apei brute la intrarea in filtre si a presiunii minime ( 1,7
bar) care sa asigure funcționarea corecta a ejectorului de saramura in faza de regenerare.
5. Asigurarea unei funcționari cit mai uniforme a instalației de dedurizare pentru evitarea
scaparilor de duritate in efluent prin efect contra-ionic ce poate apare la staționarea apei in
filtre.
Funcționarea corecta a instalației de degazare

Pentru eliminarea gazelor dizolvate in apa de alimentare cazane,degazorul termo-chimic
trebuie sa aibă un regim termic corespunzător,regim reglat automat de către ansamblul
regulator direct-sonda temperatura-ejector difuzie abur (furnitura VALSTEAM).Pentru o buna
funcționare a instalației degazorului se vor respecta următoarele:
• Funcționarea in regim continuu a instalației degazorului
• Introducerea condensatului recuperat in doma,debit corelat cu nivelul apei in degazor.
Reglarea corecta a instalațiilor de dozare reactivi chimici

Reglarea si mentinerea unor debite corecte pentru pompele dozatoare din instalațiile de
aditivare cu reactivi chimici pentru reglarea pH-ului si reducerea conținutului de oxigen din apa
de alimentare, conduce la economii importante de chimicale si la reducerea costurilor generale
pe centrala. Acestea se pot realiza prin:
• Utilizarea unor reactivi de calitate si respectarea stricta a concentrațiilor preparate pentru
pompele dozatoare;
• Controlul si corelarea cu analizele de laborator pentru a nu depăși consumurile de reactivi
in cazul in care conținutul de oxigen dizolvat este mic iar pH-ul in plaja de lucru;
• Se va tine seama ca baza procesului de degazare este degazarea termica iar dozarea
chimicalelor reprezintă numai corecția (finisarea) finala a procesului;
• Nu se admite utilizarea chimicalelor care formează precipitate in degazor sau in cazanul de
abur.
Purjarea cazanului
Reglarea si mentinerea unui regim chimic corespunzător pentru cazan nu se poate realiza
decât printr- un regim de purja controlat. Purjarea are ca scop eliminarea nămolului care se
formează in cazan, precum si mentinerea constanta a concentrației sărurilor in apa sa, in
limitele precizate in prezentul material.
Prin eliminarea unei cantităţi controlate de apa din cazan se preîntâmpina depunerea de
săruri pe suprafețele calde ale acestuia (tub focar, țevi de fum),spumarea apei si antrenarea
sărurilor in abur. Purjarea cazanului se face continuu, periodic(intermitent) sau mixt
(continuu+periodic).
Purjarea continua
Purjarea continua reprezintă operația prin care se scade in special conținutul salin
(conductivitatea) apei din cazan. Datorita evaporării apei in cazan, conținutul sărurilor in apa
creste continuu, deoarece aburul produs dizolva (sau antrenează) o foarte mica cantitate
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
din sărurile dizolvate in apa. Pentru mentinerea unei concentrații prescrise de săruri in apa
din cazan, o parte din aceasta trebuie evacuata controlat, acest proces fiind cel de purjare. Prin
apa de alimentare se introduc săruri dar concentrația lor este mult mai mica.
Cel mai mare conținut salin il are apa in zona de vaporizare, mai precis la cca.100 mm sub
oglinda apei. Eliminarea unei cantităţi de apa din aceasta zona de face prin racordul de purja
continua care colectează apa bogata in săruri printr-o conducta perforata orizontala continuata
in exteriorul cazanului cu un robinet special de reglaj cu ac care asigura eliminarea a max.7%
din debitul nominal al cazanului. Apa eliminata se destinde in expandorul de purja continua,
aburul rezultat fiind recuperat pentru încălzirea domei degazorului, restul apei rezultate fiind
recit la max. 50 ᴼC si eliminata la canalizare.
Cuantumul purjei continue se determina pe baza analizelor de conductivitate efectuate in
laboratorul chimic al centralei. Prin cuantumul purjei continue se poate controla concentrația
sărurilor din apa cazanului evitându-se formarea depunerilor aderente prin precipitarea
sărurilor.
Purjarea periodica ( discontinua )

Purjarea discontinua are rolul de a elimina depunerile de nămol, șlam sau săruri neaderente
depuse la baza corpului cilindric al cazanului. Ea se face in timpul funcționarii cazanului prin
racordul dotat cu robinet cu sfera, care se deschide complet timp de 3-5 secunde. Este
recomandata manevra in deosebi atunci când se funcționează la sarcina parțiala cu cazanul
sau înainte de oprire ,moment in care majoritatea sărurilor se depun datorita scăderii turbulentei
produse de procesul de fierbere al apei. Intervalul intre doua seturi de purje poate fi cuprins
intre 30 minute si 2 ore funcție de regimul chimic al cazanului, respectiv de cantitatea de săruri
existente in suspensie.
La purjarea periodica se verifica starea conductei spre expandorul de purja discontinua situat
in interiorul Centralei. La prima deschidere a robinetului cu sfera de purja ,acesta se va
deschide lent pentru umplerea conductei de purja si încălzirea sa, închiderea robinetului
făcându-se brusc. Apoi se poate deschide brusc si închide brusc.
ATENTIE: Regimul de purjare al cazanului este foarte important,iar fochistul trebuie sa

consemneze in registrul jurnal de evidenta durata, data si ora purjării. Nu se vor purja in același
timp doua cazane care sunt racordate la o bara comuna de purjare.
In cazul in care robinetul de purjare prezintă scurgeri de apa, in cel mai scurt timp acesta va
fi înlocuit sau reparat la prima oprire a cazanului deoarece neasigurarea etanseitatii cazan-
expandor poate duce la pierderea nivelului de apa cazan (stare de avarie cazan) si întreruperea
funcționarii prin protecțiile de "nivel minim".
Aceasta manevra(purjarea) poate fi executata si automat, cazanul fiind dotat cu acest tip de
instalație.
RECOMANDARI FINALE
Dedurizarea si degazarea apei de alimentare prin care se elimina ionii de calciu si
magneziu ce produc cruste de săruri aderente, a oxigenului si bioxidului de carbon, care
favorizează fenomenele de coroziune, dozarea reactivilor chimici pentru corecția pH-
ului prin care fierul este menținut in domeniul de pasivitate electro-chimica si regimul de
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
purjare, prin care se asigura o concentrație a sărurilor din apa cazanului, sunt principalii factori
care asigura un regim chimic corect al generatorului de abur cu implicații directe asupra
duratei de viața a sistemului sub presiune si a costurilor de exploatare (durata intre revizii-
reparatii; spalari chimice pentru îndepărtarea depunerilor).
Pentru creșterea fiabilității si siguranței in exploatare,a duratei de viața a cazanului si
evitarea evenimentelor deosebite in exploatare, pe lângă cele expuse mai sus se recomanda:
• Asigurarea unui regim cit mai uniform al funcționarii tuturor utilajelor din Centrala
Termica astfel incit parametrii funcționali sa atingă valori de echilibru optime, corecţiile
necesare urmând a se realiza cu consumuri specifice reduse.
• Utilizarea integrala a condensului recuperat, care prin calităţile sale apropiate de cele
ale aburului produs imbunatateste atât calitatea apei de alimentare cit şi regimul de lucru al
degazorului.
• La pornirea de la rece,se va asigura abur cu prioritate al degazor, si numai după ce
temperatura apei de alimentare a atins 95oC se va deschide calea spre ceilalți consumatori.
• Regimul de purjare continua si periodica, dozarea reactivilor pentru corecție
pH (soluție fosfat trisodic) si finisare degazare (soluție bisulfit de sodiu),se vor stabili
numai in baza analizelor chimice executate in laborator. Se interzice închiderea purjei
continue in timpul funcționarii cazanului pe motive de economie a energiei,de altfel
proiectantul Centralei luând masuri de recuperare a aburului rezidual rezultat din purja pentru
încălzirea domei degazorului.
• Pentru perioadele de staționare îndelungata a cazanului se vor aplica masurile
prevăzute in tehnologia de spălare chimica si conservare.
• Stabilirea unui regim chimic optim de lucru in Centrala se va face in baza unor
masuratori termo-chimice la principalele utilaje (cazan, degazor, instalație dedurizare apa)
coroborate cu limitele minime sau maxime impuse de către legislația tehnica actuala.

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
6. EXPLOATAREA CAZANELOR
Măsuri pregătitoare ȋnainte de punerea ȋn functiune
Înainte de aprinderea focului la cazan, trebuie sa se verifice:
a) lipsa in focar si in canalele de fum a persoanelor sau a unor obiecte si scule uitate;
b) starea focarului si a canalelor de fum, a dispozitivelor de închidere, a clapetelor de
explozie etc.;
c) starea de funcţionare a aparatelor de măsurare, de control si de automatizare, a
armaturii de închidere, a dispozitivelor de alimentare, a instalaţiei de tratare a apei, a
instalaţiilor pentru arderea combustibilului, a ventilatoarelor de aer si de gaze de ardere,
precum si a eficacităţii tirajului natural;
d) daca exista flanşe oarbe înainte si după supapele de siguranţa, pe conductele de apa,
de abur sau de combustibil, de golire, de purjare etc.;
e) poziţia contragreutăţilor supapelor de siguranţa si, respectiv, existenta sigiliilor, conform
prevederilor din cartea cazanului.
Cazanul se va umple cu apa pana la nivelul minim, lăsându-se tot timpul deschise
robinetele de aerisire sau, in lipsa acestora, supapele de siguranţa de pe tambur, de pe
supraîncălzitor si de pe economizor.
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
La cazanele cu străbatere forţata, înainte de aprinderea focului se va realiza debitul minim
al apei de alimentare prevăzut de către constructorul cazanului.
Supraîncălzitoarele aflate permanent in drumul gazelor de ardere, fara posibilitatea de a fi
ocolite, trebuie sa fie umplute cu apa. Daca se dispune de o sursa sigura de abur,
supraîncălzitoarele pot fi racordate la aceasta sursa in loc sa fie umplute cu apa.
Se admite pornirea cazanelor si cu supraîncălzitoare uscate cu condiţia de a se lua
masurile necesare pentru evitarea arderii ţevilor, consemnate in instrucţiunile de exploatare.
In cazul economizoarelor de tip fierbător, care au legătura intre tambur si colectoarele
inferioare ale acestora, înainte de aprinderea focului se vor deschide robinetele de pe aceste
legături.
Înainte de aprinderea focului trebuie sa fie efectuata ventilarea focarului si a canalelor de
gaze de ardere pe durata de timp stabilita in instrucţiunile de exploatare (in funcţie de
construcţia cazanului), dar nu mai puţin de 10 minute, prin pornirea ventilatoarelor de gaze de
ardere si de aer, cu deschiderea maxima a clapetelor de reglare sau, in lipsa acestora, la
valoarea maxima disponibila a tirajului natural. Fac excepţie de la regula de mai sus cazanele
prevăzute cu preventilare automata sau preventilare controlata, la care se va asigura
evacuarea a cel puţin 5 volume de aer.
La cazanele care funcţionează cu combustibil lichid, temperatura combustibilului trebuie
sa fie adusa la valoarea stabilita in instrucţiunile de exploatare înainte de aprinderea focului,
in cazul in care injecţia combustibilului se realizează cu abur, conducta de aducţiune a
aburului trebuie sa fie încălzita in prealabil.
Verificarea generală a cazanului şi instalaţiilor anexe.

Înainte de aprinderea focului la cazan se verifica starea tehnica a tuturor părţilor
componente ale cazanului şi instalaţiilor anexe; în special se verifica:
- focarul;
- canalele de gaze arse ( de fum );
- armaturile de închidere;
- clapete de explozie;
- guri de vizitare, etc.;
- armaturile de siguranţă;
- instalaţia de ardere;
- ventilatoarele de aer şi gaze de ardere;
- instalaţia de tiraj;
- interiorul şi exteriorul tamburului ( la cazane cu tambur ). Se va urmări în special ca
acesta sa nu prezinte fisuri, coroziuni sau deformaţii, precum şi daca nu au fost uitate în
interior diferite scule sau corpuri străine;
- racordurile destinate sticlelor de nivel, aparatelor, supapelor de siguranţa, etc.;
- existenta etanşeităţilor corespunzătoare pentru evitarea pierderilor de căldură;
- instalaţia de automatizare, aparatele de măsura şi control, semnalizări, protecţii, etc.;
- daca exista flanşe oarbe ( blinduri ) înainte şi după supapele de siguranţa, pe conductele
de apa, abur, golire, purjare, etc.;
- poziţia contragreutăţilor supapelor de siguranţa şi existenţa sigiliilor conform cărţii
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
cazanului;
Pregătirea cazanului pentru umplerea cu apa

Daca în urma verificării generale a cazanului şi instalaţiilor anexe se constata ca starea
tehnica este corespunzătoare se vor executa operaţiile de pregătire a cazanului pentru
umplerea cu apa. Aceste operaţii sunt în principal următoarele:
- se verifica sa fie închise ventilele de golire şi purjare, ventilul principal de abur, ventilul
de ocolire al acestuia;
- se deschide robinetul de purjare al supraîncălzitorului, daca nu exista posibilitatea răcirii
supraîncălzitorului cu abur preluat de la un alt cazan sau cu apa recirculată;
- se deschide robinetul pentru intrarea apei în supraîncălzitor, daca răcirea acestuia cu
ocazia pornirii se face cu apa recirculată;
- se deschide robinetul dintre ECO şi tamburul superior, daca exista, închizându-se
robinetul de ocolire al ECO;
- se deschid robinetele de aerisire, inclusiv cele amplasate pe economizor, în cazul în
care acestea lipsesc se ridica şi se blochează pe deschis una sau ambele supape de
siguranţă. Acestea vor rămâne în poziţia deschis pe toata durata umplerii cu apa a cazanului;
- se pun în poziţie de funcţionare sticlele de nivel;
- se deschid robinetele de izolare ale manometrelor;
- se demontează flanşele oarbe ( blindurile ) care au asigurat izolarea cazanului faţă de
restul instalaţiei.
Umplerea cu apa a cazanului

Umplerea propriu-zisa cu apa a cazanului se face numai după ce au fost efectuate
operaţiile pregătitoare atât cele menţionate cit şi cele prescrise de furnizorul cazanului.
Umplerea cu apa se face cu condensat sau cu apa tratata chimic.
Umplerea cu apa se face prin ECO cu pompa de alimentare.
In momentul apariţiei apei în indicatoarele de nivel se executa purjarea acestora,
verificându-se astfel buna lor funcţionare.
Operaţia de umplere cu apa a cazanului se considera încheiata în momentul când ea
ajunge la nivel minim. In acest moment se opreşte alimentarea cu apa şi se verifica
etanşeitatea ventilelor de golire, sticlele de nivel, etc.
In continuare, se verifica timp de jumătate de ora daca nivelul rămâne constant sau nu. în
cazul în care nivelul apei scade se depistează cauzele şi se elimina defecţiunea, după care se
umple din nou cazanul până la nivelul de pornire.
Ventilarea focarului şi a canalelor de gaze de ardere

In vederea ventilării corespunzătoare a focarului şi canalelor de gaze arse se executa
următoarele operaţii:
- la cazanele cu tiraj natural ( fără ventilator de aer şi gaze de ardere ) se deschid complet
clapetele de aer şi şibărul de gaze de ardere;
- la cazanele cu tiraj artificial se pun în funcţie ventilatoarele de aer şi gaze arse ( cu
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
clapetele de aer şi gaze închise ) apoi se deschid clapetele de aer şi sibarul de gaze arse
complet;
Timpul minim de ventilare al focarului şi canalelor de gaze de ardere este de (10-15) min.
Aprinderea focului
Aprinderea focului trebuie să fie conform instrucţiunilor întocmite de producătorul
cazanului şi/sau instrucţiunilor întocmite de proiectantul sălii cazanelor, dar nu mai puţin decât
cele stabilite în prescriptia tehnica ISCIR PT C1-2010. Aprinderea focului în cazan se face
numai în baza dispoziţiei responsabilului sălii cazanelor înscrisă în registrul de supraveghere,
iar personalul de deservire trebuie să fie anunţat din timp pentru a se asigura prezenţa
acestuia pe toată perioada executării manevrei.
La aprinderea manuală a focului se ţine seama de următoarele:
a) dispozitivul de aprindere trebuie să fie înlăturat din focar numai după obţinerea unei
flăcări stabile;
b) în cazul combustibilului gazos, la stingerea dispozitivului de aprindere se întrerupe
alimentarea cu combustibil, se ventilează cazanul, după care se trece din nou la aprinderea
arzătorului;
c) atunci când cazanul este echipat cu mai multe arzătoare, aprinderea acestora se face
succesiv conform instrucţiunilor de exploatare;
d) dacă se sting toate sau numai o parte din arzătoarele aprinse, se întrerupe imediat
alimentarea cu combustibil, se ventilează cazanul, după care aprinderea arzătoarelor se
repetă.
Aprinderea focului la cazanele prevăzute cu instalaţii de automatizare trebuie să se facă
în conformitate cu instrucţiunile de exploatare prevăzute în documentaţia tehnică, urmărindu-
se derularea şi realizarea corectă a secvenţelor automate de aprindere.
Încălzirea cazanului până la racordarea la conducta de abur se face conform
instrucţiunilor întocmite de producătorul cazanului, iar în lipsa acestora conform instrucţiunilor
întocmite de proiectantul sălii cazanelor.
Dacă în urma creşterii volumului apei din cazan se atinge nivelul maxim, se elimină apa
până la 100 mm deasupra nivelului minim, urmărindu-se închiderea etanşă a robinetelor de
golire sau de purjare, în funcţie de construcţia cazanului.
În timpul încălzirii cazanului şuruburile armăturilor prevăzute cu garnituri de etanşare
trebuie să fie strânse numai cu chei normale, fără prelungitor, şi numai în prezenţa
responsabilului sălii cazanelor, astfel:
a) la cazanele cu o presiune nominală până la 64 bar inclusiv, atunci când presiunea din
cazan a atins cel mult 3 bar;
b) la cazanele cu o presiune nominală peste 64 bar, atunci când presiunea din cazan nu
depăşeşte 4 bar.
La cazanele prevăzute cu dispozitive de dilatare termică se urmăreşte în timpul încălzirii
dilatarea, conform indicatoarelor de deplasare (repere).
Dacă supraîncălzitoarele şi economizoarele sunt prevăzute cu canale de ocolire a gazelor
de ardere, clapetele pentru devierea acestor gaze trebuie să fie aşezate în poziţia
corespunzătoare, astfel încât gazele de ardere să ocolească aceste instalaţii.
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Pornirea cazanului si supravegherea in timpul functionarii

Pornirea cazanului trebuie să se efectueze conform instrucţiunilor întocmite de
producătorul acestuia şi/sau instrucţiunilor întocmite de proiectantul sălii cazanelor dar nu mai
puţin decât cele stabilite în prezenta secţiune.
Supraîncălzitoarele umplute cu apă de răcire se golesc după ce presiunea din cazan este
conform celei stabilite în documentaţia tehnică de însoţire. După golire se face legătura între
supraîncălzitor şi spaţiul de abur al cazanului.
Supraîncălzitoarele prevăzute cu canale pentru ocolirea gazelor de ardere se introduc în
circuitul de funcţionare al cazanului prin manevrarea corespunzătoare a clapetelor, după ce s-
a atins presiunea nominală a cazanului.
Economizorul izolabil (pe partea de gaze) se pune în funcţiune imediat după alimentarea
cazanului cu apă prin manevrarea clapetelor de conducere a gazelor de ardere în poziţia
necesară.
Se controlează creşterea temperaturii apei în economizor până la atingerea stării normale
de funcţionare.
În cazul folosirii unor combustibili cu umiditate mare, în scopul evitării formării picăturilor
de apă pe ţevile economizorului, clapetele pentru conducerea gazelor de ardere se deschid
atunci când temperatura acestora a atins valoarea stabilită în instrucţiunile de exploatare.
În cazul economizoarelor cu recirculaţie, în timpul pornirii şi înainte de alimentarea
cazanului cu apă, recirculaţia se închide.
Conectarea cazanului la conducta de abur principală trebuie să se facă prin deschiderea
treptată a robinetului principal după golirea completă de apă condensată a circuitului şi după
încălzirea acestuia prin suflare cu abur.
În timpul încălzirii se urmăreşte atent starea generală a conductei, a compensatoarelor, a
reazemelor şi a suspensiilor, precum şi dilatarea uniformă a acesteia.
La apariţia vibraţiilor sau a şocurilor puternice trebuie să se întrerupă încălzirea până la
eliminarea cauzelor.
În cazul în care conectarea cazanului la conducta principală se face când aceasta se află
sub presiune, de exemplu când prin conductă circulă abur provenit de la alte surse, presiunea
în cazan trebuie să fie conform instrucţiunilor întocmite de către producător sau de către
proiectantul sălii cazanelor.
În cazul în care conectarea cazanului cu supraîncălzitor la conducta principală se face în
condiţiile de mai sus, temperatura aburului supraîncălzit trebuie să fie conform instrucţiunilor
întocmite de către producător sau de către proiectantul sălii cazanelor.
Pe măsură ce se măreşte sarcina cazanului, eşaparea aburului în atmosferă se
micşorează conform prevederilor documentaţiei tehnice de însoţire şi/sau instrucţiunilor
elaborate de proiectantul centralei termice.
Funcţionarea cazanului si supravegherea in timpul functionarii

Funcţionarea cazanului trebuie să fie conform instrucţiunilor întocmite de producătorul
acestuia şi/sau instrucţiunilor întocmite de proiectantul sălii cazanului.
NOTĂ: În cazul cazanelor autorizate să funcţioneze în regim de exploatare fără
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
supraveghere permanentă, instrucţiunile de exploatare trebuie să detalieze prioritar
condiţionările speciale pentru această modalitate de funcţionare; funcţionarea în regim de
supraveghere periodică S1-Sp 24 sau S1-Sp 72 se specifică în procesul-verbal de verificare
tehnică.
În timpul funcţionării, personalul de deservire trebuie să supravegheze starea cazanului şi
a instalaţiilor auxiliare, a sistemului de automatizare, respectând cu stricteţe regimul de
exploatare stabilit pentru cazan.
În timpul funcţionării cazanului se acordă o atenţie deosebită:
a) menţinerii nivelului normal al apei printr-o alimentare uniformă a cazanului; nu se
admite scăderea sau creşterea nivelului sub nivelul minim, respectiv peste nivelul maxim;
b) menţinerii presiunii nominale a aburului;
c) menţinerii temperaturii nominale a aburului supraîncălzit şi a apei de alimentare;
d) funcţionării normale a arzătoarelor;
e) funcţionării normale a aparatelor de măsurare şi control, a instalaţiei de protecţie şi
reglare automată, a tuturor armăturilor şi altele asemenea;
f) menţinerii debitului de apă corespunzător cantităţii de combustibil şi debitului de abur
livrat (la cazanele cu străbatere forţată).
Verificarea bunei funcţionări a manometrelor şi purjarea tubului sifon se efectuează cel
puţin o dată pe schimb.
Verificarea bunei funcţionări a indicatoarelor de nivel se efectuează astfel:
a) la cazanele cu presiunea nominală până la 15 bar inclusiv, se efectuează cel puţin o
dată pe schimb;
b) la cazanele cu presiunea nominală peste 15 bar şi până la 40 bar inclusiv, se
efectuează cel puţin o dată la 24 de ore;
c) la cazanele cu presiunea nominală peste 40 bar, se efectuează la intervalele stabilite în
instrucţiunile de exploatare.
Compararea indicaţiilor indicatoarelor de nivel cu acţiune indirectă cu cele ale indicatoarelor
de nivel cu acţiune directă se face cel puţin o dată pe schimb.
Cauzele ce au determinat defectele constatate trebuie să fie înlăturate imediat, iar în
cazul în care acestea nu se pot înlătura trebuie să fie anunţat responsabilul sălii cazanelor
pentru luarea măsurilor necesare.
Verificarea funcţionării supapelor de siguranţă se efectuează prin suflare astfel:
a) la cazanele cu presiunea nominală până la 40 bar inclusiv, se efectuează cel puţin o dată
la 24 ore;
b) la cazanele cu presiunea nominală peste 40 bar, se efectuează la intervalele stabilite în
instrucţiunile de exploatare a cazanului.
Verificarea funcţionării supapelor de siguranţă la cazanele cu presiune nominală peste 40
bar trebuie să fie efectuată în prezenţa responsabilului sălii cazanelor.
Orice defect constatat la supapele de siguranţă se aduce imediat la cunoştinţa
responsabilului sălii cazanelor sau RSVTI.
Nu se admite funcţionarea cazanelor cu supape de siguranţă defecte sau dereglate.
De asemenea, nu se admite blocarea sau încărcarea suplimentară a supapelor de
siguranţă.
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
În cazul înlocuirii supapei de siguranţă cu o alta, de aceeaşi tipodimensiune, RSVTI trebuie
să menţioneze acest lucru într-un proces-verbal care se ataşează la cartea cazanului.
Verificarea bunei funcţionări a dispozitivelor de alimentare cu apă se face prin pornirea pe
timp scurt a fiecăruia dintre acestea.
La cazanele cu presiunea nominală până la 40 bar inclusiv, verificarea bunei funcţionări a
dispozitivelor de alimentare cu apă se face cel puţin o dată pe schimb, iar la cazanele cu
presiunea nominală peste 40 bar, la intervalele stabilite în instrucţiunile de exploatare.
Purjarea periodică a cazanului se face la intervalele şi cu durata stabilite în instrucţiunile de
exploatare. Se procedează astfel:
a) înainte de purjare se verifică buna funcţionare a indicatoarelor de nivel şi a dispozitivelor
de alimentare cu apă; nivelul apei în cazan trebuie să fie între nivelul normal şi nivelul maxim,
iar după purjare să nu scadă sub nivelul minim;
b) în timpul purjării se urmăreşte nivelul apei în cazan; la apariţia în reţeaua de purjare a
vibraţiilor puternice sau a şocurilor hidraulice, purjarea trebuie să fie întreruptă imediat;
c) după purjare se controlează dacă robinetul de purjare închide etanş.
Suflarea cenuşii şi a funinginii de pe suprafeţele de încălzire ale cazanului trebuie să se facă
la intervalele stabilite în instrucţiunile de exploatare. Aceasta se efectuează în sensul de
evacuare a gazelor de ardere, începând de la focar spre canalele de gaze, asigurându-se în
acest timp un tiraj mărit.
Aparatura de măsurare şi control, de protecţie, de monitorizare şi de reglare automată a
parametrilor de funcţionare trebuie să fie verificată la intervalele stabilite în instrucţiunile de
exploatare, ca de exemplu la cazanele care funcţionează în regim de supraveghere
nepermanentă, S1-Sp 24 sau S1-Sp 72, aceste verificări se suplimentează obligatoriu cu
autocontrolul elementelor sistemului de automatizare, cu autodiagnosticare şi cu profilaxie
automată pentru elementele sistemelor de protecţie automată, cu înregistrare automată a
evenimentelor şi parametrilor în perioadele de funcţionare cu supraveghere aflată exclusiv în
sarcina sistemului de automatizare.
Rezultatele verificărilor efectuate se înscriu în registrul de supraveghere al sălii cazanelor.
NOTĂ: În cazul sălii cazanului echipat cu cazane nesupravegheate permanent, sistemul de
automatizare trebuie să cuprindă cel puţin un subansamblu de înregistrare automată a tuturor
parametrilor şi verificărilor efectuate prin autocontrol periodic, a tuturor evenimentelor şi
intervenţiilor automate efectuate de sistemul de automatizare în perioadele autorizate de
funcţionare fără supraveghere cu operator pentru restabilirea funcţionării normale sau blocarea
în caz de avarie.
Fochistul este obligat să oprească imediat cazanul din funcţiune atunci când:
a) nivelul apei a scăzut sub cel minim, fiind totuşi vizibil prin vizorul sticlei de nivel şi
continuă să scadă deşi cazanul este alimentat intens cu apă;
b) nivelul apei nu se mai vede prin vizorul sticlei de nivel şi nu reapare atunci când se
închide robinetul care face legătura cu spaţiul de abur al sticlei de nivel; în acest caz, nu este
admisă alimentarea cu apă;
c) debitul de apă de alimentare, la cazanele cu străbatere forţată, a scăzut sub limita
minimă de siguranţă prevăzută în instrucţiunile de exploatare;
d) toate dispozitivele de alimentare cu apă sunt defecte;
e) toate indicatoarele de nivel nu funcţionează;
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
f) nivelul apei a trecut peste marginea superioară a sticlei de nivel şi prin purjarea
cazanului nivelul apei nu scade;
g) la elementele cazanului, tambur, colectoare, camere de apă, ţevi, plăci tubulare, cutii de
foc şi altele asemenea au apărut deformaţii, cu excepţia deformaţiilor la ţevi care nu afectează
siguranţa în funcţionare, fisuri sau crăpături, cu excepţia fisurilor şi crăpăturilor la ţevi care nu
afectează siguranţa în funcţionare, scurgeri pe la îmbinările sudate şi încălzirea la roşu a unei
părţi din peretele metalic;
h) s-au produs crăpături care afectează siguranţa în funcţionare sau dărâmături la zidăria
focarului sau a cazanului;
i) s-a încălzit la roşu o porţiune din scheletul metalic de susţinere a cazanului;
j) combustibilul antrenat arde în canalele de gaze de ardere şi temperatura acestor gaze
creşte anormal;
k) sunt atinse limitele de declanşare prin protecţia automată a cazanului, dar instalaţia de
automatizare nu realizează declanşarea;
l) s-a produs o explozie de gaze în focarul cazanului;
m) a izbucnit un incendiu în sala cazanelor, care progresează rapid şi nu poate fi stins;
n) la stingerea accidentală a focului în camera de ardere.
Funcţie de particularităţile funcţionale ale cazanului, în instrucţiunile de exploatare se
stabilesc şi alte cazuri de oprire din funcţiune a cazanului.
Cazurile de oprire din funcţiune a cazanului trebuie să fie aduse la cunoştinţa
responsabilului sălii cazanelor şi RSVTI şi trebuie să fie înscrise în registrul de supraveghere,
iar atunci când se soldează cu avarii/accidente se comunică la ISCIR.
În acest caz, RSVTI şi responsabilul sălii cazanelor întocmesc un raport de avarie cu
situaţia tehnică a cazanului imediat după avarie, care poate include şi fotografii ale zonei
avariate, precum şi intervenţiile operate asupra zonei avariate pentru a se evita riscuri
suplimentare pe care avaria respectivă le poate genera.
La apariţia unor defecte, precum şi a curgerilor la îmbinările mandrinate, a diferitelor defecte
ale armăturii de control şi de siguranţă şi ale instalaţiilor auxiliare, personalul de deservire
anunţă imediat responsabilul sălii cazanului şi RSVTI; responsabilul sălii cazanului dispune
măsurile necesare în vederea eliminării defectelor respective.
Supraîncălzitorul cazanului se verifică în timpul funcţionării în ceea ce priveşte:
a) temperatura de supraîncălzire, care trebuie să fie menţinută şi la sarcina redusă a
cazanului;
b) starea generală şi etanşeitatea serpentinelor;
c) închiderea sigură a robinetului de umplere cu apă.
În timpul opririi din funcţiune a cazanului se verifică sistemul de susţinere a
supraîncălzitorului.
La funcţionarea economizorului se urmăreşte ca:
a) alimentarea cu apă să se facă în mod continuu;
b) temperatura apei la ieşirea din economizorul de tip nefierbător să fie mai mică decât
temperatura de fierbere din cazan cu valoarea indicată prin proiect;
c) temperatura apei la intrarea în economizor să fie de cel puţin 40 ºC;
d) purjarea să fie efectuată periodic.
(2) În cazul în care la economizor apare un defect care îl face impropriu funcţionării, se
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
procedează la izolarea acestuia şi la alimentarea cazanului prin conducta de ocolire.
(3) În cazul economizoarelor neizolabile se opreşte cazanul din funcţiune, căutând să se
menţină nivelul normal al apei până la răcirea suficientă a cazanului.
Elementele cazanului (colectoarele, distribuitoarele, ţevile de legătură şi ţevile de
supraîncălzitor), care funcţionează la o temperatură a pereţilor de 450ºC şi mai mare, trebuie să
fie verificate în ceea ce priveşte deformaţiile şi modificările structurale.
Oprirea, răcirea şi golirea cazanului

Oprirea, răcirea şi golirea cazanului trebuie să fie conform instrucţiunilor întocmite de
producătorul acestuia şi/sau instrucţiunilor întocmite de proiectantul sălii cazanului care trebuie
să cuprindă cel puţin cerinţele din prezenta secţiune.
Înainte de oprirea cazanului din funcţiune se efectuează următoarele operaţii:
a) se alimentează cazanul cu apă până la un nivel puţin peste nivelul normal;
b) se reduce treptat arderea prin micşorarea cantităţii de combustibil şi de aer de ardere;
c) se ia măsuri pentru evitarea depăşirii temperaturii maxime admise în economizor (în
cazul economizoarelor izolabile).
Nu se admite stingerea focului cu apă, în afară de cazurile speciale prevăzute în
instrucţiunile de exploatare (stingerea unui incendiu), urmărindu-se ca jetul de apă să nu
pătrundă la pereţi şi la zidăria cazanului.
Decuplarea cazanului de la conducta principală de abur se face conform instrucţiunilor de
exploatare.
La oprirea din funcţiune a cazanului se asigură răcirea corespunzătoare a
supraîncălzitorului, conform instrucţiunilor de exploatare.
Răcirea cazanului înainte de golirea apei se face continuu și fără șocuri.
Timpul şi modul de răcire se precizează în instrucţiunile de exploatare, în funcţie de
specificul cazanului.
Golirea de apă a cazanului se executa conform instrucţiunilor de exploatare după ce
presiunea din cazan a scăzut complet, iar prin robinetul de aerisire sau, după caz, prin supapele
de siguranţă deschise în vederea aerisirii nu mai iese abur.
După golire se deschid toate capacele şi se demontează robinetele în scopul răcirii
cazanului şi prin aerisire.
Golirea cazanului şi a economizorului se face şi la opririle din funcţiune de scurtă durată,
dacă există pericol de îngheţ.
Supravegherea cazanelor
Supravegherea în regim permanent se efectuează de către:
a) fochişti, autorizaţi pentru clasele şi grupele de cazan deservite;
b) automatist pentru supraveghere şi întreţinere cazane, în cazul centralelor termice
echipate cu mai multe cazane, care au individual următoarele caracteristici: cazanele de abur
având debitul de cel mult 10 t/h şi presiunea de 16 bar şi, respectiv, cazanele de apă fierbinte
având debitul de cel mult 5 Gcal/h;
c) laboranţi operatori centrale termice, pentru supravegherea regimului chimic al apei de
alimentare şi calităţii aburului.
Supravegherea în regim nepermanent se efectuează de către:
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
a) fochişti autorizaţi pentru clasele şi grupele de cazan deservite sau personal tehnic din
cadrul deţinătorului/utilizatorului, instruit de către persoana juridică ce efectuează punerea în
funcţiune, pe baza instrucţiunilor specifice emise de către producătorul cazanului, precum şi ale
celor referitoare la centrala termică emise de proiectantul centralei termice;
b) laboranţi operatori centrale termice, pentru supravegherea regimului chimic al apei de
alimentare şi calităţii aburului.
Într-o centrală termică pot funcţiona simultan maxim 3 cazane în regim de supraveghere
nepermanentă.
La sălile cazanelor unde debitul nominal al cazanelor în funcţiune nu depăşeşte 10 t/h
respectiv 5 Gcal/h şi nu sunt mai mult de 3 cazane în funcţiune, având în vedere automatizarea
şi protecţia cazanelor şi a instalaţiilor anexe, fochistul poate îndeplini şi sarcinile laborantului-
operator centrală termică, cu condiţia să fie autorizat de către ISCIR şi ca laborant-operator
centrală termică. Acest lucru se precizează de către proiectantul centralei termice în
documentaţia de aviz obligatoriu de instalare.
Supravegherea cazanelor din categoria E şi a cazanelor înglobate în linii tehnologice poate
fi şi nepermanentă, dacă producătorul prevede acest lucru în documentaţia tehnică de însoţire a
cazanului.
Organizarea sălii cazanelor

Accesul în sala cazanelor a persoanelor străine de exploatarea cazanelor şi a instalaţiilor
auxiliare ale acestora este interzis fără aprobarea, prealabilă, din partea conducerii
deţinătorului/utilizatorului.
Inspectorul de specialitate din cadrul ISCIR, precum şi personalul propriu de supraveghere
al deţinătorului/utilizatorului poate intra oricând în sala cazanelor pe baza legitimaţiei de serviciu
sau a delegaţiei speciale de control.
Nu se admite a se da sălii cazanelor altă întrebuinţare în afara celei de exploatare şi
întreţinere a cazanelor şi a instalaţiilor auxiliare.
Spaţiile de acces şi de deservire a diferitelor locuri de muncă din sala cazanelor precum şi
căile spre uşile sălii trebuie să fie întotdeauna libere. Uşile trebuie să fie descuiate tot timpul cât
sunt în funcţiune.
În sala cazanelor trebuie să existe telefon sau alte mijloace de semnalizare şi comunicare
rapidă cu exteriorul, în special cu conducerea deţinătorului/utilizatorului, cu locurile de consum a
aburului, cu sursa de gaze fierbinţi în cazul cazanelor recuperatoare şi altele asemenea, care
să evite deplasările personalului de deservire a cazanului şi părăsirea sălii cazanelor.
În sala cazanelor se afişează, la loc vizibil, instrucţiuni de exploatare, care să ţină seama de
specificul fiecărui cazan din sala cazanelor. De asemenea, se afişează instrucţiuni interne
privind atribuţiile personalului şi modul de deservire a cazanului, precum şi panouri cu
instrucţiuni de protecţia muncii.
În cazul instalaţiilor complexe, atunci când volumul acestor instrucţiuni nu permite afişarea
acestora, personalul de deservire trebuie să aibă individual, la dispoziţie în sala cazanelor sau
în camera de comandă, aceste instrucţiuni.
Personalul de deservire şi organizarea muncii în centrala termică

Deţinătorul/utilizatorul, cei însărcinaţi în scris de către acesta, precum şi întreg personalul de
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
deservire sunt obligaţi să cunoască şi să respecte prevederile PT ISCIR, instrucţiunile de
utilizare a cazanelor precum şi instrucţiunile generale ale sălii cazanelor, elaborate de către
proiectantul acesteia, precum şi toate dispoziţiile actelor normative în vigoare care
reglementează exploatarea cazanelor.
Fochiştii, laboranţii operatori şi automatiştii pentru supraveghere şi întreţinere care
deservesc cazanele trebuie să fie autorizaţi/reautorizaţi în conformitate cu prevederile
prescripţiei tehnice aplicabile.
Deţinătorii/utilizatorii de săli cazane numesc responsabil sală cazane, fochişti şefi, fochişti,
ajutori fochişti, laboranţi operatori şi automatiştii pentru supraveghere şi întreţinere, după caz,
conform organizării muncii în sala cazanelor prevăzută în avizul obligatoriu de instalare.
Fochiştii şefi se numesc de către deţinător/utilizator numai dintre fochiştii autorizaţi.
Deţinătorul/utilizatorul poate încredinţa sala cazanelor unui responsabil cu pregătire tehnică
corespunzătoare.
În raport cu importanţa cazanelor, pot fi numiţi ca responsabili sală cazane:
a) ingineri sau subingineri de specialitate (specialitatea energetică sau mecanică);
b) tehnicieni sau maiştri de specialitate (specialitatea energetică sau mecanică) cu o
practică în exploatarea cazanelor de cel puţin 5 ani;
c) fochişti şefi cu o vechime în această atribuţie de cel puţin 5 ani.
În cazul sălilor mici de cazane dotate cu cazane de abur sau de apă fierbinte cu un debit
cumulat de cel mult 2 t/h, respectiv 1 Gcal/h, atribuţiile responsabilului sălii cazanelor pot fi
îndeplinite de o persoană competentă numită prin decizie de către deţinător/utilizator.
Personalul de deservire îndeplineşte în timpul funcţionării cazanului numai sarcinile legate
de exploatarea acestuia, conform instrucţiunilor de exploatare şi instrucţiunilor interne.
Obligaţiile şi responsabilităţile personalului de deservire
Responsabilul sălii cazanelor are următoarele obligaţii şi responsabilităţi:

a) întocmeşte instrucţiuni pentru exploatarea, întreţinerea şi revizia tehnică a cazanelor,
potrivit specificului acestora şi ţinând seama de instrucţiunile producătorului;
b) repartizează sarcinile personalului de deservire şi controlează modul cum acestea sunt
îndeplinite;
c) informează conducerea deţinătorului/utilizatorului asupra posibilităţii de exploatare a
cazanelor, ţinând seama de starea acestora şi de timpul de oprire pentru întreţinere, revizii
tehnice, lucrări de reparare şi verificări tehnice;
d) stabileşte ora pornirii şi opririi cazanelor în registrul de exploatare a cazanului;
e) controlează funcţionarea cazanelor şi ia, după caz, măsuri pentru înlăturarea defectelor;
f) ţine la zi registrul de evidenţă a intervenţiilor şi a lucrărilor de reparare;
g) urmăreşte realizarea indicilor de calitate ai apei de alimentare;
h) conduce reviziile tehnice curente şi participă la verificările tehnice efectuate;
i) răspunde de pregătirea cazanelor pentru verificările tehnice necesare;
j) organizează instruirea şi verifică anual, în comisia numită de deţinător/utilizator, nivelul
cunoştinţelor teoretice şi practice ale fochiştilor;
k) răspunde de respectarea atribuţiilor stabilite prin instrucţiunile interne.
Fochistul şef are următoarele obligaţii şi responsabilităţi:
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
a) să cunoască cazanele din punct de vedere al deservirii;
b) să cunoască şi să aplice instrucţiunile de exploatare;
c) să ia toate măsurile necesare astfel ca pornirea şi oprirea cazanului să se facă în condiţii
de siguranţă;
d) să controleze funcţionarea armăturilor de siguranţă şi de control, a dispozitivelor de
alimentare şi altele asemenea, şi contrasemnează rezultatele în registrul de supraveghere;
e) să înscrie în registrul de supraveghere datele referitoare la funcţionarea cazanelor
prevăzute la art. 119;
f) să înlăture defectele semnalate de fochişti, iar în cazul în care nu se pot înlătura să
anunţe pe responsabilul sălii cazanelor;
g) să asiste la primirea-predarea serviciului de către fochişti şi să contrasemneze în
registrul de supraveghere.
Fochistul are următoarele obligaţii şi responsabilităţi:

a) să cunoască bine cazanul şi deservirea corectă a acestuia, urmărind continuu
funcţionarea normală a acestuia;
b) să cunoască şi să aplice instrucţiunile de exploatare;
c) să înscrie în registrul de supraveghere datele referitoare la funcţionarea cazanelor
prevăzute la art. 117;
d) să supravegheze direct şi permanent funcţionarea cazanului şi a instalaţiilor anexe şi să
înregistreze parametrii cazanului la intervalele stabilite prin instrucţiunile interne şi prezenta
prescripţie tehnică;
e) să comunice şefilor ierarhici defectele constatate şi să consemneze în registrul de
supraveghere;
f) să oprească din funcţiune cazanul în cazurile prevăzute la art. 156;
g) să predea şi să ia în primire serviciul numai după verificarea funcţionării corespunzătoare
a cazanului; rezultatul predării-primirii se consemnează în registrul de supraveghere sub
semnătura ambilor fochişti.
(2) Nu se admite predarea şi preluarea serviciului în timpul efectuării unor manevre pentru
înlăturarea unor situaţii de avarii în sala cazanelor.
Laborantul-operator centrală termică are următoarele obligaţii şi responsabilităţi:

a) să cunoască instalaţia de tratare a apei, circuitul apă-abur-condensat al centralei termice
şi instrucţiunile de exploatare;
b) să asigure supravegherea indicilor de calitate ai fluidelor prin efectuarea analizelor
chimice în conformitate cu standardele aplicabile în vigoare şi cu frecvenţa impusă prin avizul
obligatoriu de instalare;
c) să cunoască implicaţiile depăşirii valorilor indicilor de calitate asupra funcţionării în
condiţii de siguranţă a cazanelor;
d) să ia măsurile necesare pentru încadrarea indicilor de calitate în valorile impuse de
avizul obligatoriu de instalare;
e) să consemneze într-un registru de analize chimice valorile tuturor indicilor de calitate ai
fluidelor, să semneze pentru acestea şi să comunice şefului ierarhic superior orice abatere
constatată faţă de indicii de calitate admişi;
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
f) să predea şi să preia schimbul verificând funcţionarea corespunzătoare a instalaţiei de
tratare a apei şi indicii de calitate ai fluidelor; rezultatul predării-primirii schimbului se
consemnează, obligatoriu, în registrul de analize chimice.
Evidenţa exploatării cazanelor

Pentru fiecare sală cazane trebuie să existe un registru de supraeghere cu evidenţa
funcţionării şi un registru de analize pentru circuitul apă-abur-condensat.
Registrele numerotate, sigilate şi semnate de conducerea deţinătorului/utilizatorului se
păstrează în condiţii bune în sala cazanelor sau a instalaţiei tehnologice.
Înscrierile în registre trebuie să fie vizibile, lizibile şi de neşters, nefiind permise corecturi
sau ştersături ci numai anulări contrasemnate de persoana care le-a efectuat.
În registrele de supraveghere pot face înscrieri fochistul, fochistul şef, laborantul-operator
centrală termică, responsabilul sălii cazanelor, RSVTI, factorii responsabili ai
deţinătorului/utilizatorului (conducerea deţinătorului/utilizatorului şi persoanele însărcinate în
scris de către aceasta), precum şi alte persoane din exploatare, conform atribuţiilor ce le revin
prin instrucţiunile interne (inclusiv prin specificaţiile rezultate din autorizarea de către ISCIR a
funcţionării cazanului în regim de supraveghere nepermanentă, dacă este cazul).
Fochistul înscrie în registrul de supraveghere următoarele:

a) constatările privind starea cazanului, a instalaţiilor auxiliare, a armăturilor, a sistemului de
automatizare şi altele asemenea, efectuate la preluarea serviciului;
b) ora la care efectuează operaţiile de verificare a armăturilor şi instalaţiilor auxiliare, a
elementelor principale ale instalaţiei de automatizare din sistemul de protecţie automată şi
operaţiile principale în funcţionarea cazanului, inclusiv constatările făcute;
c) ora la care s-au produs anumite defecţiuni sau fenomene anormale în exploatarea
cazanului, indicând locul şi felul defecţiunii, precum ora şi modul de remediere a acestora;
d) ora aprinderii şi stingerii focului.
Laborantul-operator centrală termică înscrie în registrul de analize:
a) indicii de calitate ai fluidelor cu frecvenţa impusă prin avizul obligatoriu de instalare;
b) operaţiile principale privind tratarea apei.
Responsabilul sălii cazanelor şi fochistul şef trebuie să înscrie în registrul de

supraveghere următoarele:
a) data şi ora la care trebuie să fie pus în funcţiune sau oprit cazanul;
b) constatările făcute cu ocazia controlului instalaţiei şi activităţii personalului de deservire,
precum şi dispoziţiile date;
c) orice alte dispoziţii referitoare la exploatarea, întreţinerea, revizia tehnică, repararea şi
verificarea tehnică a cazanelor şi instalaţiilor anexe, precum şi cele referitoare la organizarea
muncii în sala cazanelor.
Lucrările de reparare efectuate, inclusiv a curăţărilor de piatră, la instalaţia de cazane, se
menţionează în registrul de supraveghere.
Responsabilul sălii cazanelor înscrie în registrul de supraveghere data, locul, felul lucrării de
reparare şi operaţiile efectuate.
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
7. EXPLOATAREA ECONOMICĂ A CAZANELOR
a ) Generalităţi
Schema bloc reprezintă legătura directă cazan – turbină ce poate fi realizată fie monobloc
(cu un singur cazan pentru o turbină) fie cu două cazane la o turbină. Noţiunea de bloc se
extinde şi asupra părţii electrice a serviciilor interne şi chiar asupra unei părţi din instalaţiile de
răcire şi alimentare cu combustibil, astfel că centrala este construită din mai multe blocuri
energetice independente, care nu se influenţează reciproc în caz de avarie.
Soluţia cu două cazane pe bloc are următoarele avantaje: mărirea gradului de siguranţă în
exploatare a cazanelor care funcţionează pe combustibil inferior sarcina minimă a blocului,
determinată de debitul de abur minim al cazanului, se reduce la jumătate se exclude
posibilitatea de a porni al doilea cazan împreună cu turbina, ridicând presiunea şi temperatura
treptat.
Pornirea cu parametrii variabili oferă următoarele avantaje: încălzirea controlată a
instalaţiei, reducerea duratei de pornire şi consumul de combustibil necesar pornirii. In acest
caz, cel de-al doilea cazan trebuie adus la parametrii normali de funcţionare pentru a putea fi
pus în paralel cu restul instalaţiei.
Schema cu bară colectoare se realizează prin legarea comună a tuturor cazanelor cu
toate turbinele. In acest mod, cazanele funcţionează în paralel între ele, iar turbinele sunt
alimentate în paralel. Această variantă oferă o mai mare elasticitate în funcţionare. Pentru
asigurarea puterii nominale a centralei, chiar în cazul avariei unui cazan, se prevede un cazan
de rezervă în afara numărului strict necesar de cazane.
b ) Pornirea economica a cazanelor
Măsuri pregătitoare pentru pornirea economica a cazanelor.
Pornirea constituie operaţia cea mai delicată a exploatării cazanelor fiindcă în această
perioadă se pot produce cele mai frecvente avarii datorită unor greşeli de manevră sau
degradări ale instalaţiei datorită unor regimuri tranzitorii de încălzire necorespunzătoare.
Pornirea cazanului independent de tipul sau constructiv necesită un număr de operații
pregătitoare şi anume:
- asigurarea alimentării cu energie electrică a tuturor motoarelor;
- în cazul pornirii din stare rece, asigurarea unei surse externe de căldură sub formă de
abur de joasă presiune (7-10) bar;
- verificarea stării de funcţionare a tuturor instalaţiilor anexe, a ventilatoarelor de siguranţă
şi a aparaturii de control şi a protecţiei şi verificarea funcţionării instalaţiilor de alimentare cu
combustibil;
- pornirea de încercare a ventilatoarelor pentru ventilarea focarului cel puţin 10 min.
inainte, operaţiune obligatorie la cazanele cu combustibil gazos pentru ca să evite pericolul de
explozie datorat unor acumulări de gaze;
- umplerea cazanului cu apă caldă la temperatură moderată (60-90)°C în cazul
când după oprirea precedentă a fost golit; în timpul umplerii se deschid toate ventilele de
aerisire ale sistemului de apă al cazanului.
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Cazanele cu combustibil solid pornesc de obicei cu combustibil lichid (păcură sau
motorină) şi mai rar cu gaze.
Pornirea economica a cazanelor cu tambur

La toate cazanele cu tambur şi volum mare de apă alimentarea se opreşte după ce s-a
atins nivelul minim de apă.
Pentru limitarea temperaturii supraîncălzitorului în timpul pornirii în perioada când nu se
produce abur, la cazanele de medie presiune supraîncălzitorul se umple cu apă iar la cele de
înaltă presiune este răcit cu abur de la altă sursă. La unele cazane în prima etapă a pornirii se
face şi recircularea apei prin economizor. Urmează faza de aprindere a combustibilului şi
alimentarea focarului cu debit redus de combustibil pentru o încălzire lentă şi progresivă.
Viteza de ridicare a temperaturii este limitată de apariţia unor încălziri inegale în tambur,
partea superioară scăldată de abur, încălzindu-se mai repede. Aerisirile cazanului se menţin
deschise până în momentul cănd presiunea aburului creşte peste cea atmosferică. Din
momentul în care presiunea aburului depăşeşte 3 bar începe alimentarea cu apă şi livrarea de
abur. Concomitent cu începerea alimentării cu apă a cazanului se deschid şi ventilele de purjă
continuă.
Aburul produs în timpul încălzirii se evacuează iniţial în exterior, apoi se recuperează prin:
• instalaţie de condensare pentru pornire la instalaţiile cu bare colectoare de abur;
• expandare, răcire şi condensare în condensatorul turbinei la instalaţiile cu schemă bloc.
Răcirea supraîncălzitoarelor intermediare, în timpul pornirii se face cu abur de la
supraîncălzitorul principal, după trecerea printr-o instalaţie de reducere a presiunii şi de răcire.
Diagrama de pornire de la rece a cazanului TGM-84,

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
140 bar, 570 °C, 420 t/h
Preîncălzitorul de aer rotativ se porneşte numai după ce temperatura gazelor la coş a

depăşit (70-80) °C. Diagrama pornirii unui cazan cu circulaţie naturală de înaltă presiune este
arătată în exemplul din figură Influenţa regimurilor de pornire a cazanului din stare rece şi
caldă asupra regimurilor de solicitări
Pornirea cazanului reprezintă faza de exploatare cu cele mai periculoase solicitări termice.
In consecinţă, trebuie acordată o atenţie deosebită următoarelor probleme:
- regimul de ardere corespunzător perioadei de pornire;
- viteza de ridicare a parametrilor aburului;
- viteza de încălzire a metalului tamburului (la cazanele cu tambur), a colectoarelor şi
conductelor;
- coordonarea proceselor specifice pornirii.
Astfel, distribuţia arzătoarelor (de gaze sau păcură) în funcţiune pentru cazane prevăzute
cu arzătoare dispuse frontal, trebuie să fie simetrică pentru a evita contopirea flacărilor,
precum şi vârfurile locale de temperatură.
Viteza de încălzire a tamburului se controlează prin măsurarea diferenţelor de
temperatură între partea superioară şi partea inferioară a acestuia, respectiv în peretele
tamburului.
Viteza de încălzire a metalului ţevilor, colectoarelor sau conductelor şi a metalului turbinei
trebuie să fie cât mai constantă şi apropiată de valoarea maximă admisă, condiţii realizabile
printr-un regim bine controlat al distribuţiei arzătoarelor în funcţiune şi debitul acestora.
c ) Principalii factori care influenţează stabilitatea parametrilor de funcţionare
Regimul de sarcină pe blocul sau grupul turbogenerator – poate fi constant sau variabil, în
condiţiile de exploatare ale sistemului energetic şi datorită unor factori specifici interni. In mod
obişnuit, grupurile şi blocurile energetice din CTE lucrează în regim de bază însă, datorită
unor condiţii specifice instantanee ale sistemului energetic se poate ajunge la funcţionarea lor
în regimuri variabile sau chiar în regim de reglaj frecvenţă – putere. In aceste situaţie, datorită
modificării frecvente a puterii generatorului, se modifică şi debitul de abur al cazanului,
parametrii fiind astfel perturbaţi, putându-se ajunge în situaţia să nu mai poată fi controlaţi.
O altă cauză a funcţionării grupului în regim variabil o constituie discontinuităţile în
alimentarea cu combustibil solid a morilor sau pornirile frecvente de mori la cazanele care
funcţionează pe combustibil solid. Starea tehnică a agregatelor auxiliare aferente cazanului, şi
părţile electrice ale grupului sau blocului – cele care au influenţă directă asupra provocării de
eventuale perturbaţii de parametrii sunt ventilatoarele de aer, ventilatoarele de gaze arse,
morile (la cazanele care utilizează combustibil solid), pompele de spălare şi pompele tip
Bagger (pentru transport zgură). Natura combustibilului de bază şi calitatea acestuia – în
cazul cazanelor care ard păcură cu conţinut ridicat de sulf trebuie evitat punctul de rouă al
gazelor de ardere. Această condiţie conduce la temperaturi mai ridicate pentru aburul
supraîncălzit. Orice perturbaţie în funcţionarea cazanului generează valori instantanee ale
temperaturii mai ridicate.
Starea tehnică a elementelor instalaţiei de preparare a combustibilului solid. Starea
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
tehnică a ventilelor de pe circuitul de injecţie pentru reglajul temperaturii aburului supraîncălzit
şi al acţionărilor acestora – aceste ventile sunt supuse unui intens proces de eroziune, astfel
încât după o funcţionare mai îndelungată li se modifică sensibil caracteristica.
Modul de reglaj al temperaturii aburului prin comandă de la distanţă când regulatoarele
automate sunt defecte.
d ) Condiţiile de oprire şi răcire a cazanului

Solicitările termice în ţevile sistemului sub presiune sunt determinate de:
- menţinerea cazanului la debitul minim tehnic, Dmin , sau sub valoarea acestuia, pe o
perioadă nejustificat de mare (din diverse motive), la reducerea sarcinii pe cazan în cazul
opririlor planificate. In aceste condiţii nu se mai realizează răcirea corespunzătoare a ţevilor
din circuitul apă – abur.
- răcirea forţată a cazanului în condiţiile unei opriri de avarie, pentru a se putea efectua
reparaţii pentru a-l repune în funcţiune.
In acest caz, prin răcirea forţată (prin circulaţie intensă de aer în cazan cu ventilatoare de
aer şi gaze), între pereţii interiori şi exteriori ai ţevilor pot apare diferenţe mari de temperatură
care duc la un efort unitar mare în pereţii ţevilor, putând avea drept consecinţă fisurarea
acestora.
Pornirea turbinelor cu abur

Pentru acelaşi tip de turbină durata de pornire şi numărul de operaţii care trebuie
efectuate depind de starea caldă sau rece din care se face pornirea. Manevrele de pornire
implică următoarele elemente generale:
- controlul tuturor elementelor de care depinde buna funcţionare a turbinei (înainte de
pornire);
- încălzirea conductelor de abur şi punerea lor sub presiune (în cazul pornirii din stare
rece); pe parcursul acestei operaţii se pune în funcţiune circuitul de ulei, circuitul de răcire şi
condensaţie şi instalaţia de vid, se fac verificări ce pot fi executate fără a introduce abur în
turbină.
Când depresiunea în condensator atinge valori de 700 – 750 mbar se începe rotirea
turbinei cu virorul.
- alimentarea cu abur a etanşărilor de pe arborele turbinei (p=1,5– 2 bar, t = 150 – 180 °C)
- introducerea aburului în carcasă (în zona ventilelor de admisie în turbină) pentru
încălzirea acesteia
- lansarea rotorului prin deschiderea ventilelor de ocolire ale ventilelor de linie. Durata de
pornire şi graficul de ridicare a turaţiei depind de parametrii nominali ai aburului, de puterea
nominală a turbinei şi de starea turbinei la pornire. Sub o anumită valoare a temperaturii
suprafeţei turbinei se consideră turbina rece, iar peste acesta se consideră în stare caldă.
In timpul încălzirii turbinei şi în timpul ridicării turaţiei se urmăresc indicaţiile privind
dilatările în instalaţie şi temperaturile în zonele de îmbinări pentru a nu depăşi limitele
prescrise.
Ridicarea turaţiei se face continuu sau cu paliere de turaţie constantă prescrise prin
instrucţiunile tehnice. La atingerea turaţiei nominale se verifică funcţionarea sistemului de
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
reglaj şi se menţine turaţia de funcţionare în gol.
Pornirea turbinei se poate face cu presiune constantă, nominală a aburului, sau cu
presiune alunecătoare.
La pornirea cu presiune alunecătoare se introduce abur cu presiune coborâtă (aproximativ
10 % din presiunea nominală), după care se trece la pornirea turbinei în paralel. Conectarea
generatorului la reţea se face atunci când tensiunea, frecvenţa şi faza curentului electric
produs de generator coincid cu cele din reţea. Tensiunea se reglează prin acţionarea
excitaţiei generatorului, iar frecvenţa şi concordanţa de fază se obţin prin acţionarea
sincronizatorului. După conectarea generatorului la reţea se face încărcarea turbinei, cu o
viteză de încălzire controlată şi paliere de sarcină constante pentru uniformizarea încălzirii.
Oprirea turbinelor cu abur

In mod principial, oprirea turbinelor cu abur implică următoarele operaţii:
- se reduce cu ajutorul sincronizatorului puterea produsă, închizându-se ventilele de
admisie, iar când se ajunge la funcţionarea în gol sau la o turaţie redusă se decuplează
generatorul de la reţea;
- se opreşte complet intrarea aburului în turbină, închizându-se ventilul de
închidere rapidă (sau declanşându-se manual regulatorul de siguranţă);
- se scoate treptat din funcţiune instalaţia de vid a condensatorului când turaţia atinge
jumătate din turaţia nominală;
Scoaterea din funcţiune a instalaţiei de vid se face astfel încât presiunea din condensator
să devină egală cu presiunea atmosferică în momentul în care turaţia rotorului a scăzut la 20
– 30 % din valoarea nominală.
- se pune în funcţiune pompa auxiliară de ulei, la atingerea unei turaţii egale cu o treime
din cea nominală;
- se întrerupe admisia aburului la labirinţi, când presiunea din condensator ajunge la
valoarea presiunii atmosferice;
- se scoate din funcţiune pompa de condensat şi pompa de circulaţie.
Solicitări la pornirea blocului cazan – turbină cu parametrii alunecători

Corelarea creşterii parametrilor aburului la cazan cu lansarea turbinei şi creşterea turaţiei
până la valoarea nominală trebuie realizată astfel încât după lansarea turbinei să fie evitată
staţionarea valorii turaţiei acesteia la nivele critice, ca urmare a incapacităţii asigurării
presiunii şi temperaturii necesare a aburului viu.
După sincronizarea generatorului, ţinând seama de nivelul de încărcare al acesteia,
ventilele de reglaj se deschid treptat. Creşterea în continuare a puterii se asigură prin
creşterea parametrilor (temperatura aburului viu, a aburului supraîncălzit).
Randamentul cazanelor
Randamentul unui cazan reprezinta o marime de referinta privind performantele
constructive si de exploatare a cazanelor.
Randamentul cazanelor are drept punct de referinta puterea calorifica inferioara a
combustibilului utilizat, cu exceptia cazanelor ce lucreaza în regim de condensatie a vaporilor
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
de apa din gazele de ardere, Ia care referinta se face Ia puterea calorifica superioara a
combustibilului.
Dupa modul de determinare, randamentul se defineste ca determinat pe cale directa ( ŋ d)
sau pe cale indirecta (ŋ i). Randamentul pe cale directa se determina prin masurarea efectului
util (caldurii utile/realizat de cazan, iar randamentul pe cale indirecta prin masurarea
pierderilor procentuale de caldura.
Pentru cazanele de abur supralncalzit, caldura utila Qn cuprinde caldura transmisa în
economizor Qe, în vaporizator Qv, în supralncalzitor Qs, In supraihcalzitorul intermediar Qs,
si în apa de purja Qp.
Qn=Qe+Qv+Qs+Qsi+Qp, kW
Daca nu exista supralncalzire intermediara Qsi=0, daca productia cazanului este de abur
saturat si Qs==0. Purja, cu rolul de a reduce concentratia de saruri din vaporizator, cuprinde
de regula un debit de 32 ÷ 3%, din eel nominal, si reprezinta o pierdere de caldura din punct
de vedere termodinamic. Purja nu se poate realiza decat Ia cazanele cu tambur, cele cu
strabatere fortata neputand realiza aceasta operatiune.
Pentru cazanele de apa fierbinte caldura utila cuprinde caldura acumulata Ia lncalzirea
apei lntre temperatura de iesire si intrare în cazan.
Conform ISO 889-68, si STAS 2605-73, randamentul pe cale directa se determina
pe baza urmatoarei relatii:
nd = Qu - Qa - Qc · 100.%
B · Hi
In care Qa este cantitatea de caldura adusa de aer în cazan, iar Qc cantitatea de

caldura adusa de combustibil în cazan (inclusiv prin prelncalzirea combustibililor lichizi), iar B
debitul de combustibil. Puterea calorifica inferioara a combustibilului Pc, s-a notat cu Hi.
Functionarea in regim automat
Automatizarea funcţionării cazanelor

Generalităţi
La cazanele mai noi, toate sau unele dintre sarcinile fochistului se realizează automat, prin
instalaţii de automatizare cu care este înzestrat cazanul , fochistului rămânându-i sarcina de a urmări
funcţionarea cazanului şi a instalaţiilor de automatizare - în special a nivelului apei în cazan - şi să
intervină în caz de avarie. Avaria provoacă oprirea automată a focului şi este semnalizată de
instalaţia de automatizare acustic – prin sonerie - şi optic - prin lămpi roşii pe panoul de automatizare.
Alimentarea cu apă şi combustibil a cazanului se poate face de către instalaţia de automatizare,
prin reglare în unul din următoarele 3 moduri:
- tot – nimic;
- tot - puţin - nimic;
- continuu.
Instalaţia de automatizare diferă după tipul cazanului şi combustibilului folosit, sau chiar după anul
de fabricaţie al cazanului.
Părţile componente ale unei instalaţii de automatizare sunt:
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
1. Partea de comandă;
2. Partea de reglare;
3. Partea de semnalizare;
4. Partea de măsură;
5. Partea de protecţie.
Echipamentele instalaţiei de automatizare sunt montate în pupitrul de comandă (denumit şi panoul
de comandă sau de automatizare), pe cazan şi pe arzător.
Acestea sunt:
1. Echipamente din pupitrul de comandă:
- aparatele de măsură, control şi reglare (indicatoare, înregistratoare, contoare, regulatoare,
etc.)
- programatorul de pornire, care derulează secvenţele de pornire până la atingerea presiunii
stabilite;
- amplificatorul supraveghetorului de flacără;
- hupa (soneria);
- lămpi de semnalizare. Se menţionează că lămpile de culoare roşie trebuie montate numai
pentru semnalizările de avarie. Pentru toate celelalte semnalizări se folosesc lămpi de altă
culoare: albe, galbene, verzi, albastre;
- elemente de comandă: butoane, întreruptoare, comutatoare, selectoare, blocuri de
prescriere referinţă etc;
- elemente de comutaţie şi conectare: contactori, relee, temporizatoare, blocuri logice, cleme,
conectoare etc;
- elemente ale instalaţiei de alimentare electrică: transformatoare, filtre, redresoare, siguranţe.
Pupitrul de comandă este alimentat de la reţeaua de curent alternativ de 380/220 V printr-un
întreruptor şi este legat electric la pământ La acesta sosesc semnalele electrice de la echipamentele
montate pe cazan, pe arzătoare şi în restul instalaţiilor, iar de la el pleacă semnalele de comandă
pentru reglarea alimentării cu apă, reglarea arderii (combustibil şi aer), oprirea cazanului etc,
2. Servomotoare şi microîntreruptoare: sunt echipamente montate în instalaţie pentru comanda şi
controlul poziţiei, de exemplu clapeta de reglare a debitului de aer;
3. Nivostate (se vor descrie ulterior);
4. Supraveghetor de flacără: (numit şi cap vizare flacără, fotocelulă sau celulă fotoelectrică)
urmăreşte apariţia şi existenţa flăcării în focar. Comandă prin elementele din pupitrul de comandă -
declanşarea sistemului de protecţie şi semnalizare. Pentru a nu da semnale false, geamul de
protecţie trebuie reţinut curat . Poate fi cu raze ultraviolete sau infraroşii;
5. Presostate: sunt echipamente care transmit - prin închiderea sau deschiderea unor contacte
electrice în funcţie de presiunea din punctul în care sunt montate - la pupitrul de comandă, semnalele
necesare pentru realizarea secţiunilor de comandă şi protecţie. Se montează pe conductele
de combustibil Lichid sau / şi gazos, în tubulatura de aer, pe conductele de abur etc.
6. Termostatele: sunt echipamente care transmit la pupitrul de comandă semnalele necesare pentru
menţinerea temperaturii unui fluid între anumite limite prestabilite, prin închiderea sau
deschiderea unor contacte electrice în funcţie de temperatura din punctul în care sunt montate.
7. Electroventilele (ventile electromagnetice) sunt robinete de închidere cu comandă electrică. Sunt
montate pe conducte de combustibil lichid sau gazos şi, în funcţie de comenzile pe care le primesc
de la pupitrul de comandă, permit sau opresc trecerea combustibilului prin ele.
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
8. Transformatorul de aprindere: generează tensiunea necesară producerii între electrozii de
aprindere a unei scântei puternice, pentru aprinderea combustibilului (ridică tensiunea de la 220 V la
cca. 4500 V, în cazul arderii combustibilului gazos şi la cca. 9500 V, în cazul arderii combustibilului
lichid). Electrozii trebuie curăţaţi periodic şi reglată distanţa dintre ei.
O instalaţie completă de automatizare a unui cazan se compune din armatoarele sisteme:

1. sistemul de alimentare cu apă;
2. sistemul de alimentare cu combustibil;
3. sistemul de reglare a aburului supraîncălzit;
4. sistemul de reglare a depresiunii în focar;
5. sistemul de automatizare al degazorului.
Instalaţiile de automatizare diferă după tipul cazanului şi combustibilului folosit, dar diferă la
acelaşi cazan în funcţie de anul de fabricaţie, întrucât instalaţia de automatizare s-a modificat şi
îmbunătăţit continuu.
Instalaţii de alimentare automată cu apă a cazanelor

Instalaţia are ca sarcină de bază evitarea rămânerii fără apă a cazanului în care scop:
– împiedică pornirea instalaţiei de ardere când nivelul apei în tambur este sub nivelul de
protecţie;
– asigură menţinerea permanentă a nivelului apei în tambur, între nivelul minim reglat şi
nivelul maxim
reglat;
– opreşte focul când nivelul apei în tambur a ajuns sub nivelul minim sau peste nivelul
maxim de protecţie.
– La cazanele cu Q >10 t / h, comandă deschiderea automată a robinetului de golire de
avarie în cazul în care nivelul apei în tambur este peste limita superioară de protecţie, respectiv
închide robinetul de golire când nivelul apei în tambur a ajuns sub limita superioară de
supraveghere preventivă.
Traductorul de nivel de protecţie trebuie să fie independent faţă de cel de reglare, inclusiv
racordurile la cazan.
a) Alimentarea automată cu apă cu traductoare de nivel (nivostate)

Unele cazane sunt prevăzute în scopul de mai sus, cu câte două traductoare de nivel:
- un nivostat de comandă (reglare) care dă comanda de pornire a pompei când nivelul apei
a ajuns la nivelul minim reglat (de pornire a pompei) şi de oprire a pompei când nivelul a ajuns
la nivelul maxim reglat (de oprire a pompei);
- un nivostat de protecţie, care intervine atunci când primul nivostat nu a acţionat şi nivelul
apei a ajuns la nivelul minim minimorum sau maxim maximorum declanşând sistemul de
protecţie.
Descrierea funcţionării nivostatului:

Un nivostat se compune dintr-un cilindru vertical inferior care este în comunicaţie -
prin câte o conductă - cu spaţiul de abur şi de apă din cazan iar în partea de jos are o
conductă de purjare. Pe fiecare conductă se află câte un robinet de închidere (1, 2, 3).
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Schema de automatizare a cazanelor ABA de 2 şi 4 t/h tip vechi

S1 - S4 - electroventile; M - manometru; T - termometru; Pr - presostat; Tr - termostat;
1 - robinet de închidere rapidă; 2 - filtru; 3- regulator de presiuni;
4 - presostat de presiune minimă; F1 - filtru brut; F2 - filtru fin.
În interior are un plutitor (sferă) din inox, care se prelungeşte în sus cu o tijă, ce se termină
cu un magnet permanent. Plutitorul se ridică şi coboară în funcţie de nivelul apei din nivostat,
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
respectiv din cazan. Tija cu magnet glisează într-un tub nemagnetic. Deasupra cilindrului
inferior se montează un alt cilindru, iar în interiorul acestuia (şi în exteriorul tubului nemetalic)
se poziţionează, la diverse nivele , microîntreruptoare de nivel - magneţi basculanţi ce
oscilează în jurul unui ax - care sunt rotite de magnetul permanent din capul tijei, când acesta
ajunge în dreptul lor.
La fiecare magnet sesizor se ataşează în fiecare capsulă (de plastic, ebonită sau sticlă) un
mic contact electric, format dintr-o plăcuţă de metal feromagnetic ce basculează în sens opus
basculării magnetului sesizor, ansamblu ce poartă numele de microîntreruptor de nivel. De la
această plăcuţă şi de la alte două puncte fixe pleacă trei conductori electrici. Când plăcuţa
basculează atinge unul sau celălalt punct fix.
Firul central al plăcuţei se alimentează cu 220 V. Prin contactul electric basculant se
transmite la panou informaţia despre nivelul apei în cazan şi după caz, se porneşte sau se
opreşte alimentarea cu apă sau cu combustibil.
Chiar şi la cazanele automatizate fochiştii au obligaţia de a urmări permanent nivelul apei în
cazan deoarece nivostatele se pot defecta, în principal din următoarele cauze:
- oxidarea contactelor electrice sau blocarea lor pe nivel maxim;
- depunerea de nămol sub plutitor;
Pentru a se evita această ultimă situaţie (depunerea de nămol sub plutitor), o dată pe tură,
la presiune scăzută sau la oprire, fochistul trebuie să facă purjarea ambelor nivostate, astfel:
- închide robinetul 6 (de abur) şi robinetul 7 (de apă) şi se deschide robinetul 8(de purjare);
- deschide robinetul 7 un minut şi apoi îl închide;
- deschide robinetul 6 un minut şi îl lasă deschis;
- deschide robinetul 7 şi închide robinetul 8.

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Schema de funcţionare a nivostatului

1. Nivel maxim maximorum; 2. Nivel maxim oprire pompă; 3. Nivel minim pornire pompă; 4.
Nivel minim minimorum; 5. Nivel minim după placa de nivel minim; 6,7,8. Robinete de
închidere; a,b,c. Magneţi basculanţi

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
b) Regulator automat de nivel cu electrozi

Este un regulator cu relee electronice plasate în tabloul electric de comandă
Cazanele sosite din import nu sunt prevăzute cu nivostate pentru pornirea şi oprirea automată
a pompelor şi oprirea automată a cazanului, funcţie de nivelul apei din cazan, ci un regulator automat
de nivel, cu electrozi, cu conducţie electrică.
În rezervor - electrod A - comandă oprirea pompei - electrod B - comandă pornirea pompei.
În cazan - electrod C - primul dispozitiv de protecţie - electrod D - al doilea dispozitiv de protecţie.
Regulator de nivel cu electrozi
c) Sonda de nivel capacitivă

Se utilizează pentru măsura şi controlul nivelului apei în cazanele de abur până la 32 bar şi
temperatura maximă 239oC.
Împreună cu controlerul său, sonda realizează atât măsurarea nivelului de apă, cât şi comandă
semnalizarea la atingerea nivelelor de prag.
Corpul sondei şi carcasa sunt realizate din oţel inoxidabil, tip 316 iar electrozii din oţel inox tip 304
cu teacă din teflon. Etanşarea la presiune este realizată cu elastomer fluoro-carbon.
d) Alimentarea automată cu apă în regim continuu
Se realizează cu ajutorul unui semnal dat de nivelul apei în tambur, transmis la un traductor de
nivel ce indică nivelul şi la un regulator electronic proporţional, care comandă deschiderea unui
robinet de reglare.
Se realizează menţinerea unui nivel constant în tambur, la o valoare prestabilită.
e) Instalaţii de alimentare automată cu combustibil şi aer
Alimentarea automată cu combustibil şi aer se face cu ajutorul arzătoarelor care sunt de diferite
tipuri, funcţie de combustibilul folosit, şi anume:
- solid (sub formă de praf de cărbune);
- lichid (păcură, CLU, motorină, combustibil tip M);
- gaze;
- mixt (lichid + gaz, solid + lichid + gaze).
Arzătoarele, împreună cu instalaţia lor de automatizare asigură minim:
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
• aprinderea, funcţionarea, stingerea arzătoarelor în condiţii de siguranţă;
• împiedică aprinderea focului când nivelul apei în tambur este sub nivelul minim;
• face preventilarea şi post ventilarea focarului pentru evitarea exploziei de gaze în focar;
• reglează sarcina, menținând debitul de abur al cazanului între debitul minim (30-40%) şi
debitul nominal (100%). Reglarea poate fi în regim tot - nimic, tot - puţin - nimic sau continuu.
• menţine presiunea în cazan cât mai aproape de presiunea maxim admisă;
• reglează arderea asigurând permanent o ardere completă a combustibilului prin
introducerea în focar a cantităţii de aer necesară arderii corespunzător cantităţii de
combustibil introdusă;
• semnalizează pe panoul de comandă optic şi acustic, funcţionarea normală, preventivă
sau de avarie a cazanului;
• opreşte automat focul - declanşare prin protecţie - pentru prevenirea avarierii cazanului
în următoarele situaţii:
– supraveghetorul de flacără nu mai vede flacăra;
– lipsă aer (cade ventilatorul de aer, etc.);
– nivelul apei din cazan a scăzut sub nivelul minim sau a depăşit nivelul maxim de
protecţie;
– neaprinderea focului sau stingerea lui în timpul funcţionării, după expirarea timpului de
siguranţă, ceea ce determină declanşarea prin protecţie a arzătoarelor;
În aceste situaţii oprirea focului este însoţită de aprinderea lămpii roşii şi sunarea hupei.
Repornirea se face manual, după înlăturarea de către automatist a cauzelor care au produs
oprirea. În afară de aceste cazuri, arzătoarele se mai pot opri automat din funcţie, dar fără
sunarea hupei şi aprinderea lămpii roşii, când:
– presiunea şi temperatura combustibilului nu sunt cele reglate;
– s-a atins presiunea maximă admisă în cazan.
Întreruperea alimentării cu energie electrică a supraveghetorului de flacără declanşează
oprirea normală sau prin protecţie a arzătorului, după cum a fost stabilit de proiectant.
Bucla de alimentare cu combustibil lichid

La cazanele de 0,2 - 1 t/h se foloseşte combustibil lichid uşor care se preîncălzeşte în
preîncălzitoare cu rezistenţă electrică până la 50 - 60°C. Cele de 0,4 - 1 t/h au arzătoare tip Amal sau
Amag.
La cazanele de 2 şi 4 t/h, obişnuit, se foloseşte păcură; în acest caz, pornirea trebuie făcută pe
combustibil lichid uşor, până când presiunea ajunge la 6 - 8 bar, pentru ca aburul să poată preîncălzi
păcura la 120 - 130°C, şi apoi se trece pe păcură. De asemenea, la oprire se trece un timp pe CLU,
pentru ca să nu rămână păcură congelată pe conductă, cea ce ar îngreuna mult repornirea.
Bucla de alimentare cu combustibil lichid se compune din:
- o pompă de combustibil cu roţi dinţate, care pompează combustibilul la presiunea de 15 - 16
bar (în cazul CLU) sau la 30 - 32 bar (în cazul păcurii), cu posibilitatea de retur a
combustibilului, în perioadele de pre şi postventilare şi când se funcţionează numai cu focul
mic;
- un ventilator pentru suflarea aerului în focar, cu o clapetă cu 2 poziţii (deschidere parţială
pentru focul mic şi completă pentru focul mare). Ventilatorul şi pompa de combustibil sunt, de
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
obicei, montate pe axul aceluiaşi motor;
- un transformator de aprindere, care ridică tensiunea de la 220 V la cea. 9500 V şi produce o
scânteie puternică între electrozii de aprindere;
- un supraveghetor de flacără (cap vizare flacără), care urmăreşte apariţia şi existenţa flăcării
în focar, declanşând protecţia la dispariţia acesteia;
- un filtru brut şi altul fin, înainte şi după pompa de combustibil;
- un preîncălzitor de păcură cu abur, echipat cu termometru, care preîncălzeşte păcura până
la 120 - 130° C, pentru a fi fluidă şi uşor de pulverizat;
- 4 electroventile ce se închid şi deschid automat, comandate de echipamentele din pupitrul
de automatizare. în timpul pre şi postventilării, S1deschis, pentru recircularea păcurii;
- 2 presostate care comandă oprirea focului, unul când scade presiunea aerului, altul când
scade presiunea combustibilului sub valoarea reglată (primul, numai când ventilatorul nu este
pe acelaşi ax cu pompa de combustibil); .
- 3 presostate pe cazan, UI, U2 şi U3 al căror rol se va arăta mai jos;
- un termostat ce comandă oprirea focului, dacă temperatura combustibilului este sub cea
reglată;
- un pupitru de comandă ce conţine echipamentele de măsură, control, semnalizare şi
comandă.
Pornirea cazanului
La cazanele de 0,2 -1 t/h aprinderea combustibilului se face direct, fără flacără pilot .La cele
de 2 şi 4 t/h, aprinderea combustibilului se face cu flacără pilot alimentată de la o butelie de aragaz
sau cu gaze naturale.
Înainte de pornire, toate butoanele de pe panou (b1 = buton de pornire, b2= buton de alegere
pompe, b3 = buton de alegere combustibil) se trec pe poziţia 0.
Se pune panoul sub tensiune, prin manevrarea întreruptorului lateral al panoului din poziţia 0
în poziţia A.
Se duce maneta clapetei de aer pe poziţia maximă.
Se trece butonul b1 din poziţia 0 în poziţia V, timp de cca. 3 minute, pentru a face
preventilarea focarului, combustibilul fiind recirculat pe retur, după care se duce în poziţia A
(automat).
Se trece butonul b2 din poziţia 0 în poziţia 1 sau 2, în funcţie de pompa de alimentare cu apă
pe care vrem să o avem în funcţiune. După ce nivelul apei în cazan a trecut de nivelul minim şi pe
panou s-a aprins lampa "permisie aprindere", din acest moment începe derularea secvenţei de
aprindere, astfel:
- se duce maneta de aer pe poziţia minim;
- porneşte ventilatorul şi pompa de combustibil;
- în secunda 60, se deschide electroventilul S4, iar transformatorul de "aprindere aprinde
flacăra pilot
După 3 minute, dispare scânteia electrică. Dacă nu s-a aprins flacăra pilot, supraveghetorul
de flacără declanşează oprirea cazanului;
- în secunda 68, se închide electroventilul S1şi se deschide S2 (foc mic), le aprinde flacăra de
foc mic de la flacăra pilot pe panou, se aprinde lampa de Semnalizare "foc mic";
- în secunda 73, presostatul UI dă comanda ca servomotorul să deschidă complet clapeta de
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
aer, se deschide e electroventilul S3 (foc mare). Pe panou, se stinge lampa de semnalizare
"foc mic" şi se aprinde cea de "foc mare";
- în secunda 78, programatorul din panoul de automatizare se opreşte şi injectorul rămâne în
funcţiune cu ambele focuri aprinse: focul mic şi focul mare;
- când s-a atins presiunea la care a fost reglat presostatul U2, acesta de comandă să se
închidă S3 (foc mare) şi cazanul rămâne în funcţiune numai cu focul mic.
In această situaţie sunt 2 posibilităţi:
- consumul este mare şi presiunea scade, S3 se deschide şi se reaprinde! focul mare până
când se atinge din nou presiunea la care a fost reglat presostatul U2. Situaţia se repetă ori de
câte ori este cazul;
- consumul este mic şi chiar la funcţionarea cazanului pe foc mic, presiunea creşte în
continuare până ajunge la valoarea la care a fost reglat presostatul U3 (de protecţie). Acesta
comandă închiderea electroventilului S2, oprind cazanul. Acelaşi lucru se întâmplă şi dacă
presostatul U2 este defect
Dacă presostatul U3 este defect şi nu comandă oprirea focului, presiunea creşte în continuare
până la presiunea la care au fost reglate supapele de siguranţă, care se deschid şi elimină surplusul
de abur (presiune).
Valorile la care se reglează presostatele U2 (cuplare - decuplare) sunt:
- La cazanul BA 2 t/h şi 8 bar: 7,6 şi 8,4 bar;
- La cazanul BA 2 t/h şi 18 bar: 17,6 şi 18,4 bar;
- La cazanul BA 4 t/h şi 15 bar: 14,6 şi 15,4 bar.
Supapele de siguranţă sunt reglate de furnizor la valori superioare celor de mai sus, şi anume
la cele indicate în Cartea cazanului la fila Supape de siguranţă ultima coloană.
Dacă cazanul funcţionează pe păcură, trecerea de la combustibil lichid uşor (CLU) la păcură
se face de la tabloul de comandă şi prin manevrarea de către fochist a robinetului manual pentru
accesul combustibilului dorit. Trecere se face când presiunea în cazan a ajuns aproape de presiunea
nominală.
În prealabil, se recirculă păcura prin injector, pentru încălzirea conductelor în care scop, se
deschide robinetul manual cu cep ce uneşte turul (de la rezervor) cu returul (la rezervor), închizându-
se robinetul manual cu ventil dinspre retur păcură (la rezervor).
Această recirculare se face timp de 5 minute din momentul când temperatura ajunge la 120°
C cu ajutorul pompei de combustibil, făcându-se în acelaşi timp şi preventilarea. După terminarea
recirculării, robinetul manual si aduce în poziţia iniţială, după care se poate porni automat pe păcură.
Reglarea sarcinii, în timpul funcţionării se face automat, în sistemul "tot”(cca.100%), "puţin" (cca.
35%) sau "nimic", în funcţie de presiunea aburului din cazan.
Oprirea cazanului
Se face trecând butonul b1 din poziţia "A" în poziţia "0":
- se închide automat S2 şi S3 şi se deschide SI (care asigură recircularea combustibilului
lichid);
- ventilatorul mai rămâne în funcţiune 37 secunde (făcând postventilarea), iar pompa de apă
ridică nivelul până la nivelul maxim, după care se opreşte;
- se duce întreruptorul lateral al panoului din poziţia A în poziţia 0, scoţându-se panoul de sub
tensiune, iar butonul de alegere a pompei de lucru se duce în poziţia 0.
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Bucla de alimentare cu combustibil gazos

În afara pupitrului de comandă, bucla de alimentare cu combustibil gazos se compune din
următoarele echipamente principale:
1. Un regulator de presiune a gazelor;
2. Patru electroventile, din care S3 (electroventilul de aerisire) este normal deschis (pentru ca,
dacă S2 are pierderi, în timpul opririlor, gazele scăpate să iasă în atmosferă, nu în focar sau în
sala de cazane), iar restul sunt normal închise. Funcţiunile acestora sunt:
- SI - electroventil principal;
- S2 - electroventil de blocare;
- S3 - electroventil de aerisire;
- S4 - electroventil pentru flacără pilot (de aprindere).
3. Un programator cu came, care acţionează simultan clapetele de aer şi gaze, permiţând
reglarea sarcinii arzătorului. Acţionarea mecanismului se face automat sau manual, prin
intermediul unei pârghii prevăzute cu posibilitatea de blocare şi deblocare rapidă. Arzătorul
este prevăzut cu un sector gradat în 2 acţiuni de sarcină.
4. Transformatorul de aprindere, care ridică tensiunea de la 220V la 4500V.
5. Un presostat de minimă presiune montat pe conducta de gaze (care comandă închiderea
electroventilului S2 atunci când presiunea gazului scade sub valoarea de cca. 1400 mm
col.H20) şi 2 manometre, montate înainte şi după clapeta de gaze.
6. Supraveghetorul de flacără, care are acelaşi rol ca şi la bucla de combustibil lichid.
7. Un presostat montat pe tubulatura de aer, cu rol similar celui de la poz.1 dar pentru
presiunea de aer.
Pornirea cazanului
După ce butoanele de pe panou se aduc în poziţia 0, se pune panoul sub tensiune, prin
manevrarea corespunzătoare a întreruptorului lateral al panoului .
Se duce butonul de alegerea pompei, pe poziţia 1 sau 2, în funcţie de pompa pe care o
alegem să funcţioneze.
Se deschide complet clapeta de aer, după care se apasă pe butonul de pornire al
ventilatorului şi se face o preventilare de 3 minute. Pe panou se aprinde lampa de semnalizare
corespunzătoare.
Dacă condiţiile de pornire sunt îndeplinite (apa din cazan peste nivel minim şi ventilatorul în
funcţiune), se aprinde lampa "permisie aprindere" După o preventilare de 5 minute cu clapeta de aer
complet deschisă, se aduce clapeta de aer în poziţia de minim şi se apasă pe butonul de aprindere,
apariţia flăcării, pe panou se aprinde lampa "flacără aprinsă". Dacă flacăra nu se aprinde din prima
încercare(rateu), se aprinde lampa de avarie şi sună soneria. După remediere, se face din nou
preventilarea şi aprinderea ca mai înainte.
Secvenţele următoare sunt:
- se alimentează transformatorul de aprindere, între electrozii de aprinde apare scânteie;
- se deschide ventilul de blocare S2, se închide ventilul de aerisire S3 se deschide ventilul de
aprindere S4. Flacăra pilot se aprinde de la scânteia dintre electrozii de aprindere;
- supraveghetorul de flacără sesizează flacăra aprinzătorului, comandă deschiderea
electroventilului principal S1 şi se aprinde flacăra principală de la flacăra pilot Flacăra pilot se
stinge după 3 - 5 secunde.
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Cazanul rămâne în funcţiune cu flacăra principală, care se poate mări micşora în timpul
funcţionării după necesităţi, de către fochist, prin poziţia manetei de comandă de la arzător
corespunzător sarcinii marcate pe sectorul gradat În mod normal, imediat după aprinderea focului,
maneta ce reglează aerul şi gazele, se duce pe sectorul gradat la 30°. După 10 minute, se duce 60°.
Apoi, în funcţie de debitul cazanului, pe baza experienţei fochistului, duce maneta în poziţia ce
asigură o cât mai bună menţinere a presiunii dorite.
Oprirea cazanului
- se apasă pe butonul de stingere flacără;
- după o postventilare de 5 minute se apasă pe butonul de oprire a ventilatorului;
- după atingerea nivelului maxim ai apei în cazan se opreşte automat pompa de alimentare
cu apa;
- se scoate panoul de sub tensiune.
Oprirea automată prin protecţie, cu blocarea programatorului.
La următoarele situaţii, funcţionarea cazanului nu mai este posibilă decât după
deblocarea programatorului:
- când fotocelula au mai vede flacăra;
- la oprirea ventilatorului;
- la atingerea nivelului de apă minim minimorum sau maxim maximorum. In aceste cazuri se
aprinde lampa roşie de avarie şi sună hupa (soneria). Prin apăsarea butonului b3 se opreşte
hupa, confirmând faptul că fochistul a luat cunoştinţă de avarie. Repornirea nu se poate face
decât după înlăturarea cauzei care a provocat avaria. Lampa roşie rămâne aprinsă
până la deblocarea programatorului.
Oprirea automată prin protecţie, fără blocarea programatorului Se produce în următoarele
cazuri, fără ca hupa să sune şi fără ca lampa roşie de semnalizare '"avarie" să se aprindă:
- la creşterea presiunii aburului peste valoarea la care a fost reglat presostatul de protecţie
(U2);
- la scăderea presiunii combustibilului lichid sau gazos;
- la creşterea presiunii combustibilului gazos peste presiunea stabilită;
- la scăderea temperaturii păcurii sub valoarea stabilită;
- la căderea tensiunii de alimentare.
După oprirea focului, pompa de apă rămâne în funcţiune până la atingerea nivelului maxim,
cu excepţia opririi datorate căderii tensiunii de alimentare. Condiţiile de funcţionare normală sunt:
- presiune minimă aer: 25 mm col.H20;
- presiune minimă gaze: 1400 mm col.H20;
- presiune minimă păcură: 20 bar;
- temperatură minimă păcură: 110°C;
- presiune maximă tambur: Pn + 0,4 bar.
În cazul apariţiei unei defecţiune la instalaţia de automatizare, fochistul nu are voie să
intervină, fiind pericol de electrocutare. In astfel de cazuri se va face totdeauna apel la societatea de
scrvice, singura în drept să remedieze defecţiunile instalaţiei de automatizare.
Deşi alimentarea cu apă se face automat, fochistul este obligat să urmărească permanent
nivelul apei din cazan, să facă o dată pe tură verificarea nivostatelor şi sticlelor de nivel, fiind singurul
vinovat de rămânerea fără apă a cazanelor şi suportând toate consecinţele.
Cazanele bloc abur construite după 1980, au fost echipate cu arzătoare mixte: gaz - păcură.
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Bucla de combustibil păcură - gaze la cazanele ABA de 2x8; 2x2x18 şi 4x15 t/h, modernizate
r1  r24 - robinete manuale; F1  F4 - filtre ; g1  g3 - manometre; C1  C3 - clapete; măsurare debit; RPG-
reglare presiune gaz; V- ventilator; P1- pompă păcură; PM – preîncălzitor cu mediu;
PEP - preîncălzitor electric; OC - oală condens; P2 - pompă motorină; T1 – termometru ;
PAL* - presostate; V*  V8* - ventile electromagnetice; I* - transformator, DF* - supraveghe flacără; TAH*,
TAL* ,TC* - termostate; M* - servomotor.
Automatizarea cazanelor cu arzător mixt păcură – gaze

Arzătorul mixt păcură - gaze având schema compusă din arzătorul propriu-zis şi circuitele de
gaze, păcură şi aer.
Pe corpul arzătorului sunt montate: transformatorul de aprinderi supraveghetorul de flacără,
aprinzătorul gaz-electric, servomotorul cu pârghii de acţionare a clapetelor de aer şi gaze naturale.
Componentele circuitelor de gaze, păcură şi aer rezultă din schemă şi se aseamănă cu cele
descrise anterior, cu deosebirea că, pe circuitul de păcură sunt 2 preîncălzitoare de păcură: unul
electric, în 2 trepte şi altul cu abur.
Aprinderea se face cu aprinzătorul gaz-electric.
În cazul păcurii, aceasta trebuie să fie adusă la preîncălzitorul electric cu T = 60°C şi p = 0,5
bar. Din acesta, după ce păcura a fost încălzită la 110°C, începe recircularea păcurii prin injector, fără
injecţie în focar, timp de 5 minute, cu ventilatorul în funcţiune.
Când sunt îndeplinite condiţiile de aprindere: t = 120°C, şi apă în cazan, se roteşte
comutatorul pe poziţia A (automat) şi aprinzătorul gaz-electric, aprinde direct păcura, mai întâi pe foc
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
mic, apoi pe foc mare. Când s-a ajuns la 8 bar, se opreşte preîncălzitorul electric şi se trece pe
preîncălzitorul cu abur, la care temperatura se reglează manual.
Pompa de păcură are înglobat un regulator de presiune, care permite reglarea presiunii pe
refulare. Modificarea presiunii reglate (la cca. 32 bar) se face urmărind indicaţia manometrului de pe
refulare, prin rotirea şurubului de reglaj cu o şurubelniţă, după ce, în prealabil, s-a demontat dopul de
protecţie al acestuia.
Regulatorul de presiune gaze se reglează astfel încât gazele să ajungă la arzător cu o
presiune de 1500 - 5000 mm, după care se sigilează.
Presiunea aburului din cazan se reglează automat în regim "tot" (100%), "puţin" (40%) sau
"nimic" (0%), în funcţie de sarcină.
Alimentarea cu apă se face automat, prin nivostate în regim "tot - nimic", cu anclanşarea
automată a pompei de rezervă.
Protecţiile şi semnalizările sunt ca şi cele descrise anterior la cazanele ABA de 2 - 4 t/h,
nemodernizate.
Instalaţia de automatizare a cazanului CR 16

Aceasta asigură următoarele funcţiuni:
a) comanda de la pupitru a pornirii şi opririi ventilatorului de aer, independent de pornirea
cazanului;
b) aprinderea focului în cazan, cu derularea secvenţelor de aprindere, după o preventilare
automată de cel puţin 4 - 6 minute;
c) supravegherea automată a flăcării şi a parametrilor care condiţionează buna funcţionare a
cazanului;
d) oprirea cazanului de la pupitru;
e) reglarea automată a sarcinii şi a alimentării cu apă.
Instalaţia de automatizare cuprinde:
1. Pupitru de comandă, care cuprinde întrerupătorul pentru alimentarea pupitrului,
supraveghetorul de flacără, programatorul cu came, regulatorul, contactoare, lămpi de
semnalizare, comutatoare, sonerie etc;
2. Aparatura locală (montată pe cazan);
3. Cablurile electrice de legătură între pupitru şi aparatura locală;
4. Un mecanism (servomotor) de reglare continuă a sarcinii. Instalaţiile de automatizare la
acest tip de cazan, ca de altfel şi la celelalte tipuri de cazane similare, diferă în funcţie de anul
de fabricaţie, prin îmbunătăţirile aduse continuu. Unele cazane sunt înzestrate cu instalaţii de
ardere pentru gaz metan, altele pentru păcură, iar altele au un arzător combinat gaze +
păcură.
În cele ce urmează vom descrie instalaţia de automatizare la cazanul CR 16 de 10 t, 8 şi 15
bar, arzător combinat gaze şi păcură.
Bucla pentru arderea combustibilului gazos

Se compune din:
- un robinet manual de închidere-deschidere;
- un manometru pentru presiunea gazului cu domeniul 0,4 -1 bar;
- un filtru;
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Cazan de abur tip CR 16 (10 t/h, Pn= 8 kgf/cm2)

Schema instalaţiei de ardere combustibil – gaze naturale
1,7,8,10,16 - robinete manuale; 2 - filtru de gaz; 3 - regulator de presiune de gaz; 4,5,11 - ventile electromagnetice
normal închise; 9 - ventil electromagnetic normal deschis; 6,15 - clapete reglare sarcină gaz-aer; 12 - ventilator de aer;
13 - servomotor electric; 14 - mecanismul de reglaj a sarcinii arzătorului; 17,18,20,21 - manometre; 19,22 - presostate
pentru gaz şi respectiv aer.
- un regulator de presiune (reductor de presiune);

- un manometru pentru presiunea gazului la ieşirea din regulator (cca. 2800 mm col.H20);
- două electroventile de blocare montate pe circuitul de alimentare cu gaz, normal închise, tip
AMC Otopeni, între care se racordează un electroventil normal deschis (de aerisire), care
evacuează în atmosferă gazul scăpat prin eventualele neetanşeităţi ale primului
electroventil, pentru a evita acumulările de gaze în focar (şi deci exploziile);
- un electroventil de aprindere, normal închis;
- un presostat diferenţial având prizele de presiune de o parte şi de alta a primului electroventil
de blocare;
- un presostat pentru comanda opririi focului, când presiunea gazului a scăzut sub valoarea la
care a fost reglat;
- o clapetă pentru reglarea debitului de gaz, acţionată printr-un mecanism simultan cu clapeta
de aer, în funcţie de presiunea din cazan.
Bucla pentru arderea păcurii:
Se compune din:
a) Circuitul de păcură - tur - pe care se găsesc:
- un robinet de închidere manual;
- un termometru;
- un termostat, care comandă oprirea focului când temperatura păcurii este sub limita admisă la care
a fost reglat (130°C);
- un filtru;
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
- un regulator de presiune păcură, care reduce presiunea de la 35 bar, cât este presiunea pe
refularea pompei de păcură, la 30 bar;
- un presostat care comandă oprirea focului când presiunea păcurii pe tur este sub 30 bar;
- un electroventil ce permite trecerea sau oprirea păcurii spre arzător;
- arzătorul propriu-zis, care pulverizează păcura în focar.
b) Circuitul de păcură - retur - pe care se găsesc:
- un regulator de debit păcură, care măreşte sau micşorează debitul pe retur, deci şi debitul la
arzător, concomitent cu modificarea poziţiei clapetei de aer, prin intermediul unui mecanism de
reglare, în funcţie de presiunea din cazan;
- un robinet de închidere manual.
În prima fază, turul şi returul sunt conectate printr-un robinet de închidere manual, montat pe o
conductă de by-pass. Presiunea pe retur este de 3 bar.
Alimentarea cu aer
Atât pentru aprindere cât şi pentru ardere, aerul necesar este distribuit de un ventilator care, după
ce aerul a fost preîncălzit în preîncălzitor, îl trimite în focar. O clapetă de aer reglează debitul de aer în
funcţie de debitul de combustibil, cu ajutorul mecanismului de reglare.
La căderea ventilatorului (lipsă aer), un presostat comandă închiderea; combustibilului, deci
oprirea focului.
Exploatarea sistemelor de automatizare din centralele termice cuprinde următoarele

activitati:
a) operarea sistemului: se face de către operatorul (fochistul) autorizat al
echipamentului tehnologic;
b) supravegherea si întreținerea operativa: se face de către personal de specialitate
autorizat (ASI/personal al unui agent economic autorizat de ISCIR);
c) verificările tehnice periodice: se efectuează de către:
- operatorul echipamentului tehnologic (fochist), zilnic, la intervalele stabilite prin
proiect si instrucțiunile de exploatare ale echipamentului tehnologic;
- ASI sau de către agentei economici autorizați de către ISCIR, la intervalele
stabilite prin proiect si instrucțiunile de exploatare ale sistemului de
automatizare;
- ISCIR, la autorizarea de funcționare (la prima punere in funcțiune si la
termenele scadente). Detinatorul/utilizatorul final este responsabil de întreținerea
operativa a sistemului de automatizare aferent centralei termica aflate in
exploatare, fie prin personal propriu, automatist de supraveghere si întreținere
operativa (ASI) autorizat de către ISCIR, sau prin încheierea unor contracte de
service întreținere cu agenți economici autorizați de ISCIR.
Observații:
Posesorul autorizației are obligația sa cunoască si sa aplice întocmai prevederile
prescripțiilor tehnice, Colecția ISCIR, si ale instrucțiunilor referitoare la exploatarea instalațiilor
respective.
Autorizația este personala, se va păstra permanent asupra posesorului in buna stare si
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
se va prezenta la cererea inspectorului de specialitate al ISCIR si a organelor împuternicite
ale detinatorului instalației.
Posesorul autorizației nu poate deservi decât instalații de tipul celor înscrise in
autorizație.
Este interzisa deservirea instalațiilor daca acestea nu sunt autorizate sa funcționeze, exceptând
cazurile in care se executa verificări si încercări in vederea punerii in funcțiune sau omologării
prototipurilor. Autorizata se poate retrage de către organele oficiale de verificare ale
detinatorului când posesorul este găsit sub influenta alcoolului in timpul serviciului sau când se
constata ca a savarsit abateri grave care periclitează securitatea instalației si a persoanelor.
8. AVARII ŞI ACCIDENTE LA INSTALATIILE DE CAZANE
Generalităţi
Avariile sunt defecţiuni ivite la cazane sau la instalaţiile anexe, care impun oprirea
cazanului, remedierea făcându-se prin reparaţii accidentale.
Cazanul este o instalaţie care funcţionează în condiţii deosebit de grele, fiind supus
acţiunilor cumulative a:
- variaţiilor de presiune (inclusiv în timpul încercărilor la presiune), care provoacă şocuri
mecanice;
- variaţiilor mari de temperatură, provoacă şocuri termice, precum şi dilatări şi contractări
neuniforme, din cauza mărimii diferite a diverselor părţi ale cazanului (tambur, tub focar, ţevi,
colectoare etc.);
- temperaturile ridicate, peste 450 ᴼC, care provoacă fluajul.
Toate cele mai de sus provocată fenomenul de obosire a materialului.
La acestea se adaugă acţiunea agresivă a mediului în care lucrează cazanul:
- pe de o parte, apa, aburul şi sărurile acestora;
- pe de altă parte, focul şi gazele arse, mai ales dacă combustibilul nu arde complet şi
conţine sulf, vanadiu sau produce cenuşă zburătoare.
Toate acestea sunt la originea apariţiei avariilor ca: fisuri, deformări, coroziuni sub
tensiune.
Acestora li se adaugă defecţiunile de fabricaţie ale materialului, proiectarea, construirea şi
repararea necorespunzătoare.
În afară de acestea, cele mai multe avarii sunt cauzate de exploatarea
necorespunzătoare a cazanului şi sunt produse de:
- nerespectarea instrucţiunilor interne de pornire şi conservare a cazanului;
- nerespectarea parametrilor de funcţionare: debit, presiune, temperatură;
- neefectuarea, conform graficelor, a reviziilor periodice;
- dar cele mai multe avarii, se produc din cauza nerespectării regimului chimic al apei de
alimentare, al apei şi aburului din cazan şi a condesatorului.
Din cauza depunerilor de piatră se produc supraîncălziri şi arderi ale pereţilor ţevilor sau
tubul focar, urmate de burduşiri ale suprafeţelor de încălzire, urmate de burduşiri ale
suprafeţelor de încălzire, uneori atât de grave, încât nu se mai poate repara şi trebuie casat.
La cazanele acvatubulare, un strat de piatră mai mic de 1 mm produce arderea şi explozia
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
ţevilor de radiaţie.
Conducerea defectuasă a focului, arderea incompletă a combustibilului, duc la depuneri
de funingine sau păcură nearsă care are ca urmare supraîncălziri locale şi arderea
materialului.
La mai multe cazane CR, din cauza păcurii nearse, s-au înfundat ţevile preîncălzitorului
de aer, acestea a luat foc, iar de la el, acoperişul centralei termice.
Fucţionarea cazanului timp îndelungat, cu debit de abur sub debitul minim, reduce viteza
de circulaţie a apei în cazan şi provoacă arderea ţevilor.
Alimentarea cazanului cu apă rece în cantitate mare, intrarea de aer rece în focar,
provoacă curgerea ţevilor fisuri în puntiţele plăcilor tubulare, contractări la imbinările
cazanului.
Alimentarea cazanului cu apă peste nivelul maxim face ca aburul să plece încărcat cu o
cantitate mare de picături de apă, care provoacă:
- lovituri hidraulice în conductele de abur, ce pot produce ruperea conductelor la flanşe;
- depuneri de săruri în ţevile supraîncălzitorului şi arderea lor;
- condesarea mai rapidă a aburului.
Oxigenul şi dioxidul de carbon din apa de alimentare, nealimentare prin degazarea
termică sau chimică, provoacă coroziuni care merg până la perforarea suprafeţelor de
încălzire.
În afară de acestea, cele mai multe avarii sunt cauzate de exploatarea
necorespunzătoare a cazanului şi sunt produse de:
– nerespectarea instrucţiunilor interne de pornire, funcţionare, oprire şi conservare a
cazanului;
– nerespectarea parametrilor de funcţionare: debit, presiune, temperatură;
– neefectuarea, conform graficelor, a reviziilor periodice;
– nerespectarea regimului chimic al apei de alimentare, al apei şi aburului din cazan şi a
condensatului.
b ) Rămânerea fără apă
Cele mai multe avarii se datorează rămânerii fără apă cazanului.
Se spune că un cazan "a rămas fără apă" atunci când fochistul nu mai vede apa în nici
una din cele două sticle de nivel ale cazanului.
Prima şi cea mai importantă sarcină a fochistului în timpul turelor de serviciu este de a
urmări permanent nivelul apei în sticlele de nivel, astfel ca aceasta să nu coboare niciodată
sub linia de nivel minim, inclusiv la cazanele automatizate.
S–a constatat că stratul de apă, cu o înălţime de 100 mm deasupra liniei de foc (unde
este montată placa de nivel minim), este necesar şi suficient pentru ca părţile cele mai de sus
atinse de foc şi gaze arse să nu se supraîncălzească.
Supraîncălzirea provoacă decarburarea oţelului şi poate atinge în adâncimea materialului,
câțiva mm. Temperatura dezvoltată în focar prin arderea combustibilului este de 1000–1500
ᴼC, iar temperatura apei din cazan este în funcţie de presiune de 120–374 ᴼC.
Se ştie că la oţel, ca de altfel la toate metalele, rezistenţa la deformare scade
odată cu creşterea temperaturii.
Stratul de apă de minim 100 mm deasupra liniei de foc face ca la majoritatea cazanelor,
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
temperatura pereţilor metalici ai focarului să nu depăşească mult peste 300oC, diferenţa între
temperatura apei şi a peretelui focarului fiind de ≈ 40oC. Peste această valoare rezistenţa la
deformare a oţelului scade foarte rapid, astfel încât o mică scădere a stratului de apă sub
valoarea minimă, are ca urmare deformarea, întinderea, subţierea şi în final ruperea
materialului.
Efectele rămânerii fără apă depind de nivelul la care a scăzut apa

Dacă nivelul apei se mai vede în sticle, dar este mult sub nivelul minim şi fochistul
alimentează cazanul cu apă multă şi rece, se produce curgerea ţevilor.
Dacă nivelul apei nu se mai vede în sticle, se produce supraîncălzirea părţilor metalice
superioare ale cazanului care are ca urmare:
– la cazanele ignitubulare: curgerea depunerilor fuzibile şi a ţevilor de fum, iar în cazuri
mai grave, deformarea ţevilor de fum, a tubului focar sau a plafonului cutiei de foc.
– la cazanele acvatubulare: curgerea, deformarea ţevilor de apă.
La aceste cazane nivelul minim al apei este fixat deasupra primului rând de ţevi
coborâtoare.
Dacă nivelul apei scade sub racordurile din tambur al acestor ţevi, apa din acestea
nemaifiind în contact cu apa din tambur, se vaporizează repede şi ţevile rămân fără apă, se
supraîncălzeşte şi se deformează.
Dacă nivelul apei a scăzut foarte mult, la ambele tipuri de cazane, se produce înroşirea şi
deformarea pereţilor focarului.
În plus, la cazanele ignitubulare, alimentarea cu apă a cazanului când nivelul este
foarte scăzut, devine foarte periculoasă.
În acest caz, apa vine în contact direct cu pereţii înroşiţi ai focarului, producând avaria
cazanului.
– fie datorită creşterii presiunii prin vaporizarea bruscă a apei;
– fie datorită contractării şi fisurării pereţilor focarului – punând masa de apă fierbinte din
cazan în legătură cu presiunea atmosferică.
Prin scăderea bruscă a presiunii – de la presiunea din cazan la presiunea atmosferică – o
parte din apa din cazan se vaporizează instantaneu. Transformarea bruscă a acestei mase de
apă în abur, aceasta îşi măreşte
volumul de ≈1700 de ori şi implicit presiunea – ducând la explozia cazanului.
Când fochistul nu mai vede apa în sticlele de nivel trebuie să ia imediat următoarele
măsuri:
– opreşte imediat focul (închide robinetul de combustibil);
– opreşte alimentarea cu apă (opreşte pompa);
– opreşte furnizarea de abur (închide robinetul principal de abur).
După aceasta verifică prin uşa focarului şi prin toate ochiurile de observare dacă se
constată curgeri ale dopurilor fuzibile (la cazanele ignitubulare), curgeri de ţevi, înroşiri sau
burduşiri ale pereţilor focarului.
Dacă nu constată nimic din toate acestea, închide robinetul de abur de la una din sticlele
de nivel şi dacă apare apa în sticlă, înseamnă că nivelul apei nu a scăzut sub ţeava de
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
legătură a sticlei de nivel cu spaţiul de apă.
Numai în acest caz fochistul va alimenta cazanul treptat cu apă, apoi îl va reporni. Dacă
apa nu apare în sticlă, este categoric interzisă alimentarea cu apă a cazanului, cazanul
rămâne oprit şi fochistul anunţă şefii ierarhici.
Cazanele ignitubulare, având dopuri fuzibile, teoretic nu ar trebui să se avarieze în urma
rămânerii fără apă, deoarece prin topirea dopurilor fuzibile (cele de import nu mai au dopuri
fuzibile), apa din cazan intră în focar cu zgomot, alarmând pe fochist.
Acesta, dacă este în faţa cazanului, conştient de ceea ce se întâmplă , ar trebui să ia
măsurile necesare pentru evitarea avariei. Totuşi în unele cazuri dopurile nu s–au topit şi
cazanul s–a avariat, deoarece:
–unităţile reparatoare şi chiar cele constructoare nu mai toarnă în dopurile fuzibile
compoziţia indicată la descrierea acestora, în care caz s–ar topi la 252 ᴼC, ci toarnă plumb
care se topeşte la 327 ᴼC, deci prea târziu pentru a salva cazanul;
– piatra depusă în partea superioară a dopurilor fuzibile poate avea o astfel de grosime,
aderenţă şi rezistenţă încât să împiedice curgerea apei.
Statistic, cele mai multe rămâneri fără apă s–au produs la cazanele care au funcţionat cu
o singură sticlă de nivel sau cu o singură pompă de alimentare cu apă şi de cele mai multe ori
noaptea.
În ultimul timp cele mai multe rămâneri fără apă s–au produs la cazanele la care
alimentarea se face automat, din cauză că fochiştii, bazîndu–se pe instalaţia de automatizare,
nu au mai urmărit nivelul apei în sticlele de nivel şi nu au verificat nivostatele.
Pentru evitarea rămânerilor fără apă există o singură măsură: urmărirea permanentă, de
către fochist a nivelului apei în cazan.
De rămânerea fără apă a cazanului este răspunzător numai fochistul, chiar dacă
alimentarea cu apă a cazanului este automatizată, deoarece se consideră că nu a făcut
verificarea nivostatelor şi nu a urmărit nivelul apei. Fochistul suportă consecinţa pagubelor
produse, iar ISCIR–ul îşi retrage autorizaţia de fochist (pe timp limitat sau nelimitat).
Explozii la cazane
Sunt avariile cu cele mai grave consecinţe ce pot apare în exploatarea unui cazan. După
locul unde se produc, sunt de două feluri:
– explozii în spaţiul de apă–abur;
– explozii de gaze în focar sau drumurile de gaze arse;
Explozii în spaţiul de apă–abur

În cazul apariţiei unei spărturi mari în spaţiul apă–abur, presiunea scade brusc ajungând
la presiunea atmosferică.
În secţiunea spărturii, prin evacuarea cu viteză a unui debit important de apă şi abur,
apare o "forţă de reacţie" ce poate atinge zeci şi chiar sute de tone forţă, afectând structura
de fixare a cazanului.
Această forţă orientată în direcţie opusă spărturii, poate smulge cazanul de pe fundaţie şi
îl poate propulsa uneori asemenea unei rachete, la distanţe de ordinul zecilor şi chiar sutelor
de metri.
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
În funcţie de dimensiunea spărturii, energia termică înmagazinată în apa şi aburul din
cazan (proporţională cu presiunea şi volumul de apă din cazan) se transformă mai rapid sau
mai lent în energie mecanică.
Dacă spărtura este mare, aburul iese în cantitate mare prin aceasta, creând o forţă de
reacţie care poate smulge cazanul, sau părţi din acesta de pe fundaţie.
Dacă spărtura este mică (de exemplu la o ţeavă de cazan acvatubular) timpul în care se
descarcă energia acumulată în cazan este mare şi în consecinţă, efectele sunt reduse,
nemaifiind vorba de o explozie a cazanului, ci o explozie a ţevii.
În schimb, în cazul cedării plăcii tubulare spate a unui cazan (situaţie întâlnită în practică,
datorită unei slabe consolidări a acesteia) suprafaţa prin care apa şi aburul din cazan se pun
în contact cu atmosfera este mare, rezultând o explozie puternică.
Cauzele şi efectele exploziilor în spaţiul apă–abur al cazanelor diferă după tipul cazanului,
după cum urmează:
• La cazanele ignitubulare (cu volum mare de apă) cauzele pot fi:
– cazanul a rămas fără apă şi fochistul a alimentat cazanul cu apă. Apa rece, venind în
contact cu tubul focar supraîncălzit, se transformă brusc într – o cantitate mare de abur,
mărind foarte mult presiunea din cazan.
– a cedat un element al suprafeţei de încălzire punând masa de apă fierbinte din cazan la
presiunea din acel moment – în legătură cu atmosfera.
În acest caz, presiunea scade brusc până la presiunea atmosferică, ceea ce face ca o
parte importantă din masa de apă fierbinte din cazan să se transforme instantaneu în abur.
• La cazanele acvatubulare (cu volum mic de apă) exploziile în spaţiul de apă–abur al
tamburului se produc foarte rar şi numai când a cedat pe o secţiune mare, mantaua sau
fundurile tamburului.
În schimb se produc explozii la ţevile de radiaţie, având ca urmare crăparea lor pe
lungime de 100–300 mm, cu marginile depărtate la 50–100 mm (după diametrul ţevii),
marginile ţevii prezentând subţieri din cauza întinderii materialului. Explozia ţevii se datorează
supraîncălzirii lor din cauza rămânerii fără apă, depunerilor de piatră, a circulaţiei lente a apei
în timpul funcţionării cu debit redus, a fluajului sau defectelor de material. Fochistul sesizează
explozia ţevii după zgomot (nu şuierat) după apariţia aburului în focar, după fumul la coş (care
devine alburiu) şi după scăderea rapidă a nivelului apei în sticlele de nivel.
În această situaţie, dacă fochistul nu poate menţine nivelul apei în cazan cu toate că mărit
la maxim debitul de apă cu care alimentează cazanul este necesar oprirea imediată a focului
şi închiderea robinetului de abur.
În concluzie rezultă că urmările unei explozii în spaţiul apă–abur sunt cu atât mai mari cu
cât volumul de apă al cazanului, presiunea şi secţiunea prin care interiorul cazanului este pus
în legătură cu atmosfera este mai mare.
Explozia în spaţiul de gaze

În exploatarea cazanelor se pot produce răbufniri şi explozii de gaze în focar, în canalele
de fum sau coş. Explozia de gaze este o ardere instantanee a unui amestec combustibil
(combustibil şi aer în anumite proporţii) într–un spaţiu închis, deci o ardere în volum limitat.
Dacă volumul în care are loc arderea este limitat, apare o creştere bruscă de presiune
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
care acţionează asupra pereţilor ce delimitează volumul respectiv, cu urmări distrugătoare.
Efectele exploziilor din spaţiul de gaze sunt:
– avarierea cazanului sau chiar a clădirii;
– accidentarea personalului din zonă;
Cauzele acumulărilor de amestec combustibil sunt:
– neetanşeitatea robinetelor de închidere a gazelor;
– neetanşeitatea robinetului de închidere, la cazane ce consumă combustibil lichid,
acesta căzând în focarul încins, se gazeifică;
– ventilaţie deficitară sau exploatarea necorespunzătoare care permite acumularea de
volatile, suspensii de praf la cazanele care consumă cărbuni.
Cele mai multe explozii se produc la pornirea cazanului, în cazul în care nu s–a făcut o
preventilare suficientă a focarului şi drumurilor de gaze arse deoarece amestecul combustibil
se acumulează în timpul opririlor sau a pornirilor nereuşite.
Se produc explozii şi în timpul funcţionării, din următoarele cauze:
– presiunea combustibilului scade atât de mult încât flacăra se stinge;
– arderea are loc cu aer insuficient şi deci o parte din combustibil nu arde şi se
acumulează pe traseul de gaze arse unde se poate aprinde.
În acest caz se depune multă funingine pe suprafeţele de încălzire.
Nerespectarea regimului chimic conduce la depuneri de piatră în ţevile cazanului,
supraîncălzirea lor şi arderea pereţilor ţevii sau tubului focar, urmate de burduşiri ale
suprafeţelor de încălzire.
La cazanele acvatubulare un strat de piatră mai mic de 1 mm produce arderea şi explozia
ţevilor de radiaţie.
Conducerea defectuoasă a focului, arderea incompletă de combustibil duc la depuneri de
funingine sau păcură nearsă care are ca urmare supraîncălziri locale şi arderea materialului.
Funcţionarea cazanului timp îndelungat cu debit de abur sub debitul minim, reduce viteza
de circulaţie a apei în cazan şi provoacă arderea ţevilor.
Alimentarea cazanului cu apă peste nivelul maxim face ca aburul să plece încărcat cu o
cantitate mare de picături de apă, care provoacă:
– lovituri hidraulice în conducta de abur, ce pot produce ruperea conductelor de flanşe;
– depuneri de săruri în ţevile supraîncălzite şi arderea lor;
– condensarea mai rapidă a aburului.
Din cele prezentate rezultă că funcţionarea îndelungată şi fără avarii a cazanului depinde
în cea mai mare măsură de felul cum fochistul cunoaşte şi respectă instrucţiunile de
exploatare ale cazanului.
Defecţiuni la cazane şi remedierea acestora

a) Coroziunile
Sunt defecţiunile cele mai des întâlnite pe suprafeţele de încălzire ale cazanelor: tambur,
tub focar, camere secţionale, ţevi, supraîncălzitor, economizor, preîncălzitor de aer.
Coroziunile se produc:
– pe partea de apă-abur a suprafeţelor de încălzire şi se datorează acţiunii corozive a O2
şi CO2 din apa de alimentare, precum şi acţiunii unor acizi ce pot lua naştere în apa din
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
cazan.
– pe partea dinspre foc şi gazele arse, coroziunile se datorează în special acţiunii H2SO4
rezultat din dioxidul de sulf (produs din sulful din combustibil şi oxigenul din aer), combinat cu
vaporii de apă condensată la atingerea punctului de rouă, precum şi de CO2 şi oxigenul din
gazele de ardere.
Coroziunea produsă de CO2 este uniformă, sub formă de plăgi, iar cea produsă de O2
este localizată, sub formă de ciupituri punctiforme, care se dezvoltă în adâncime.
Apa şi aburul umed reprezintă un mediu corosiv pentru metale în raport cu aerul uscat
sau aburul uscat. În afară de factorii chimici de mai sus, coroziunea mai poate fi provocată de
factori mecanici:
• interni: coroziunea fisurantă prin oboseală (solicitări alternative), coroziunea fisurantă
sub tensiune
(solicitări statice) şi fragilizarea prin conţinut mare de hidrogen;
• externi: eroziune
Pentru evitarea acestora, se pot şi trebuie luate următoarele măsuri:
– alimentarea cazanului să se facă numai cu apă degazată (din care s-au eliminat CO2 şi
O2);
– să se evite antrenarea de apă în aburul ce merge în supraîncălzitor, prin nedepăşirea
nivelelor apei la sticlele de nivel;
– să se facă conservarea cazanelor în timpul opririlor;
– să se evite scăderea temperaturii gazelor arse sub temperatura punctului de rouă;
– să se evite intrarea aerului, cu temperatură scăzută în priza de aer.
Remedieri: Coroziunile, cu suprafaţa de cel mult 300 cm2 şi cu adâncimea de cel mult
25% din grosimea iniţială a vârstei, pot fi încărcate cu sudură electrică (cu excepţia zonelor de
racordare şi de îmbinări sudate sau nituite), urmată de polizarea până la nivelul tablei.
Peste valorile de mai sus, se vor pune petice. Ambele feluri de reparaţii se vor face numai
de unităţi autorizate de ISCIR.
b) Fisuri şi crăpături
Se pot produce din cauza defectelor din material, tratamentului termic
necorespunzător, dilatărilor şi contractărilor bruşte.
În cazul apelor puternic alcaline (pH mare) hidrogenul gazos din mediul adiacent
penetrează în metal, producând cavităţi, care sub acţiunea presiunii, dau naştere la fisuri.
Se produc în special în găurile de nituri, în punţile plăcilor tubulare, tuburi focar, la
racorduri, etc.
Se remediază prin crăiţuire până la dispariţia fisurii şi încărcarea cu sudură electrică, de
unităţi autorizate de ISCIR.
Dacă adâncimea fisurii este mai mare de 3,5 mm se interzice sudarea.
c) Deformaţiile
Se pot produce la virole (tambur, tub focar) şi la ţevi din cauza defectelor de material, dar
mai ales, din cauza depunerilor de piatră, nămol şi funingine pe suprafeţele de încălzire, a
rămânerilor fără apă, etc. Tuburile focar se mai supraîncălzesc şi se deformează când
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
amprazura refractată din jurul arzătorului s-a degradat şi flacăra bate în tubul focar.
Se remediază prin punere de petice la virole, iar la ţevi, prin înlocuirea totală sau parţială
a acestora.
d) Defectarea supraîncălzitorului
Se produce din cauza depunerilor de piatră, aduse de apa antrenată de abur, în special
când cazanul funcţionează cu nivelul apei peste nivelul maxim. De asemenea când, în
perioada de pornire, supraîncălzitorul nu este protejat, ca şi în cazul când temperatura
gazelor este mai mare din cauza depunerilor de funingine pe ţevile ecran şi fierbătoare.
Se manifestă prin:
– ieşirea aburului prin gurile de observare;
– zgomotul produs de abur la ieşire;
– diferenţe între contoarele de apă şi abur. Se remediază prin înlocuire.
Suporţii ţevilor supraîncălzitorului se ard când nu mai au răcire suficientă. În astfel de
situaţii se vor înlocui.
e) Defectarea economizorului
Se manifestă prin:
– scăderea nivelului apei la indicatoarele de nivel;
– zgomot în zona economizorului .
Constă în:
– coroziune externe ce se produc de către H2SO4 ce ia naştere la consumul de păcură cu
sulf;
– coroziuni interne, datorate apei nedegazate;
– depuneri de piatră, când apa de alimentare nu este tratată. Când ţevile economizorului
s-au perforat:
– la cazanele cu ocolitor se trece alimentarea cu apă pe ocolitor, manipulându-se
corespunzător registrele de gaze;
– la cazanele fără ocolitor, se continuă funcţionarea cazanului cât este posibil, după care
se opreşte focul, dar continuând alimentarea cu apă la maxim.
f) Defecţiuni la preîncălzitorul de aer

Se manifestă prin:
– lipsa tirajului la cazan (înfundarea ţevilor);
– înroşirea pereţilor preîncălzit
Se datorează:
– cauzelor de mai sus;
– intrarea aerului în preîncălzitor cu temperatura sub 40oC;
– arderii incomplete a combustibilului, ceea ce duce la depuneri de funingine şi cocs
nears în interiorul ţevilor, pe care le înfundă, putând chiar lua foc.
Se remediază prin înlocuirea ţevilor.
Pentru preîntâmpinarea înfundării ţevilor, interiorul acestora trebuie curăţat de depuneri,
de două ori pe an, în cazul arderii combustibilului lichid şi o dată pe an, la arderea
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
combustibilului gazos.
g) Defecţiuni şi reparaţii la ţevi

Se manifestă prin:
– curgeri la îmbinări, mandrinate sau sudate, datorate coroziunilor şi intrării de aer rece în
focar, pe care îl răceşte;
– deformării datorate depunerilor de piatră sau funingine, rămânerii fără apă, funcţionării
cazanului sub nivelul minim (când ţevile nu mai pot fi răcite suficient), înfundării ţevilor cu
corpuri străine sau cu păcură nearsă;
– spargerii de ţevi datorate defectelor de material, grosimii neuniforme, rămânerii fără
apă, supraîncălzirii locale datorate depunerilor de piatră, ce au ca urmare deformarea ţevii cu
săgeţi mari, până la rupere. Jetul de apă-abur din ţevile sparte deformează ţevile din jur.
Se semnalizează prin:
– curgeri la îmbinări, la capetele ţevilor din plăcile tubulare;
– zgomot şuierat;
– apariţia apei şi aburului în focar, sesizat prin ochiurile de observare;
– fum alb la coş;
– scăderea rapidă a nivelului apei în cazan. Măsuri:
Dacă defecţiunea nu este mare şi se poate menţine nivelul apei în cazan, aceasta va
rămâne în funcţiune un timp, fiind alimentat continuu cu apă şi urmărit cu deosebită atenţie.
Dacă nu se poate menţine nivelul apei în cazan, cazanul va fi oprit imediat (se opreşte
focul, se alimentează cazanul la maxim cu apă, se opreşte furnizarea de abur, tirajul nu se
reduce complet) şi se introduce în reparaţie.
În afară de defecţiunile de mai sus, ţevile se mai înlocuiesc şi când grosimea lor este mai
mică cu mai mult de 20% faţă de grosimea iniţială.
Ţevile neetanşe la îmbinările din plăcile tubulare sau din tambur, dacă sunt mandrinate,
se remediază de maximum 2 ori. Dacă nu s-a înlăturat neetanşeitatea, se dă un strat de
sudură de etanșeizare. Dacă sunt sudate se reface sudura.
Ţevile neetanşe pe lungime (cu coroziuni sau fisuri), dacă sunt puţine, se blindează la
ambele capete (inclusiv în cazul exploziei unei ţevi de apă), iar dacă sunt mai multe se
înlocuiesc.
Ţevile de apă din focar, deformate (curbate) din cauza depunerilor de piatră, a rămânerii
fără apă sau a exploziei de gaze, după caz:
– se pot menţine un timp în funcţiune în această stare. Dacă sunt neetanşe la îmbinări se
dă un strat de sudură de etanşeizare;
– se izolează (blindează) la ambele capete;
– se înlocuiesc.
Ţevile nu se scot prin tăiere cu flacără, ci prin degajarea coordonatelor de sudură cu dalta
(manual sau cu ciocan pneumatic pentru crăiţuire). Scoaterea ţevilor se face prin dăltuire şi
polizare.
h) Defecţiuni la instalaţia de ardere:

La arderea combustibilului lichid se pot produce:
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
– defectarea pompei de combustibil;
– înfundarea duzelor şi a filtrelor;
– corpuri străine pe conducte de combustibil;
– temperatura combustibilului prea mică sau prea mare.
La arderea combustibilului gazos:
– arderea arzătorului;
– înfundarea orificiilor de gaze sau aer;
– presiunea combustibilului prea mare sau prea mică.
i) Defecţiuni la instalaţiile de tiraj

Se produc când:
– suprafeţele de încălzire sunt acoperite cu depuneri de funingine sau cocs (păcură
nearsă) şi care fac ca temperatura gazelor arse să fie mare;
– infiltrarea de aer fals prin zidăria cazanului sau când ţevile prizei de aer sunt perforate.
j) Defecţiuni la ventilatoarele de aer şi la exhaustor

– vibraţii şi bătăi produse de uzura paletelor, dezechilibrarea rotorului, uzura lagărelor;
– frecarea paletelor în carcasă;
– defecţiuni la motorul electric.
La ventilatoarele de gaze arse (exhaustor) aceste defecţiuni se întâlnesc mai des din
cauza condiţiilor mai grele în care lucrează (temperatură ridicată plus funingine).
În ambele cazuri, ventilatoarele se introduc în reparaţii.
k) Defecţiuni la conducte Se manifestă prin:

– vibraţii, lovituri hidraulice când conductele nu sunt bine fixate în suporţi, când nu s-a
golit condensatorul înainte de legarea cazanului la reţea şi a avut loc antrenarea de apă în
tambur;
– neetanşeităţi la îmbinări, datorate montării greşite a garniturilor, stării suprafeţelor de
contact, calităţii garniturilor.
l) Defecţiuni la armături
Indicatoare de nivel pot prezenta:
– înfundarea robinetelor de apă sau abur cu depuneri de piatră sau alte materiale din apă;
– rotirea incompletă a robinetelor de izolare;
– în anumite cazuri nivelul apei indicat de sticle este mai mare:
• dacă este înfundat robinetul de abur, sticla se răceşte, aburul din cazan condensează,
produce depresiune şi presiunea din cazan împinge apa în sticlă;
• dacă este înfundat robinetul de apă din acelaşi motiv, aburul de deasupra se răceşte,
condensează treptat, mărind nivelul apei în sticlă.
Pentru a preveni aceste defecţiuni grave, la opririle mai mari, fochistul va desfunda
orificiile din corpul robineţilor cu o sârmă de Φ8 mm.
– neetanșeități la robinete sau presgarnituri.
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Spargerea sticlei de nivel se produce din cauza variaţiilor bruşte de temperatură, când în
acestea se introduce apă supraîncălzită sau abur, sticla fiind rece. De asemenea, când
suprafeţele armăturilor se strâng pe suprafeţele denivelate.
Dacă ambele sticle de nivel sunt defecte se opreşte cazanul. Manometrele pot prezenta
următoarele defecţiuni:
– acul manometrului nu indică presiunea corectă din cauza înfundării orificiilor din
robinetul cu 2 sau 3 căi cu depuneri de piatră sau defectării manometrului;
– acul nu vine la poziţia zero când manometrul este pus în legătură cu atmosfera.
Dacă manometrul este defect se înlocuieşte. Cazanul nu poate funcţiona cu manometrul
defect. Supapele de siguranţă cu pârghie şi contragreutate pot prezenta următoarele
defecţiuni:
– neetanşeităţi, pierderi de abur pe la supape din cauza depunerilor de piatră între
supapă şi scaun. Se va roti ventilul pe scaun sau se demontează şi se repară.
Dacă se înlocuieşte cu altă supapă, se va solicita ISCIR pentru reglarea supapei.
– înţepenirea pârghiei între ghidaje
Dacă la atingerea presiunii maxime, supapele nu declanşează, cauzele pot fi:
– depuneri mari de piatră între supapă şi scaun;
– deplasarea greutăţii spre capătul pârghiei;
– înţepenirea braţului în articulaţie.
Nu se admite funcţionarea cazanului cu supapele de siguranţă blocate.
9. CURATAREA, REVIZIA, REPARAREA SI

VERIFICAREA TEHNICA OFICIALA
Curatarea interioara si exterioara a cazanului, revizii tehnice curente
În timpul funcţionării cazanului şi ori de câte ori acesta este oprit pentru curăţări sau spălări,
responsabilul sălii cazanelor sau RSVTI este obligat să examineze starea cazanului, efectuând
revizii exterioare, revizii interioare şi încercări la presiune hidraulică (la presiunea nominală).
Rezultatele acestor verificări şi încercări trebuie să fie înscrise în registrul de supraveghere a
cazanului.
Operatiunile de curătare, reviziile tehnice curente şi intervalul de timp necesar pentru
efectuarea verificărilor şi încercărilor la care trebuie sa fie supus cazanul, se precizează în
instrucţiunile de exploatare.
Dacă cu ocazia verificărilor şi încercărilor menţionate mai sus se constată deficienţe care ar
putea periclita siguranţa în funcţionare a cazanului, RSVTI dispune oprirea din funcţionare a
cazanului şi anunţă de îndată ISCIR.
Curăţarea cazanului se face imediat după răcire şi golire, pentru a se evita pietrificarea
nămolului din cazan, astfel încât suprafeţele metalice să rămână curate.
Uneltele folosite la curăţarea cazanului nu trebuie să aibă muchii ascuţite care să degradeze
suprafeţele metalice ale acestuia.
În afara suprafeţelor metalice ale cazanului, trebuie să fie bine curăţate legăturile armăturilor
cu cazanul, precum şi conductele de alimentare cu apă şi de golire.
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Izolarea cazanului pe partea de abur, de apă, de purjare, de combustibil şi altele asemenea
se face prin flanşe oarbe dimensionate şi montate astfel încât să fie asigurată securitatea
persoanelor ce efectuează lucrări din prezenta secţiune, de regulă, în faţa robinetelor de
închidere pe partea cazanului oprit, cu excepţia robinetului de golire la care flanşa oarbă se
montează după acesta.
La cazanele care au conducte îmbinate prin sudare (fără flanşe), se admite ca izolarea să
se facă cu ajutorul a două robinete în serie, având între ele un robinet de drenaj în legătură cu
atmosfera. Cele două robinete, precum şi robinetul de drenaj, trebuie să fie blocate sigur (cu
lacăt), primele în poziţia închis, iar cel de drenaj, în poziţia deschis.
Pentru lucrările de curăţare şi revizii tehnice curente, iluminarea cazanului se face cu lămpi
electrice portative cu tensiunea maximă de 24 V. Bornele înfăşurării primare a transformatorului
trebuie să fie izolate.
Nu se admite folosirea lămpilor cu combustibil, precum cele cu acetilenă, benzină, petrol şi
altele asemenea, cu flacără deschisă şi a lămpilor electrice alimentate prin autotransformator.
În cazul folosirii de aparate electrice portative la lucrările de curăţare şi revizie tehnică
curentă, ca de exemplu scule electrice, ventilatoare pentru răcire şi altele asemenea, trebuie să
fie luate măsuri speciale de protecţia muncii împotriva electrocutării.
Înainte de a se intra în focar şi în canalele de aer şi de gaze de ardere, acestea trebuie să
fie bine aerisite, după care registrul de fum sau clapetele de aer se închid şi
se blochează.
Pentru a permite curăţarea şi verificarea corespunzătoare a focarului şi a canalelor de gaze
de ardere, se prevăd, după caz, scări bine fixate, schele sau alte sisteme sigure.
Lucrările de curăţare şi de revizie tehnică curentă nu pot începe dacă temperatura în
interior este mai mare de 35ºC.
Pentru prevenirea unor eventuale accidente, lucrările de curăţare şi de revizie tehnică
curentă a cazanului se efectuează de cel puţin două persoane.
Acolo unde îndepărtarea depunerilor pe cale mecanică prezintă dificultăţi din cauza
aderenţei acestora sau a imposibilităţii accesului la acestea, se efectuează o curăţare chimică a
cazanului cu respectarea prevederilor prezentei prescripţii tehnice.
Pe timpul opririi îndelungate din funcţiune, pentru evitarea deteriorării suprafeţelor
interioare, cazanul trebuie să fie conservat conform documentaţiei tehnice de însoţire sau a
documentaţiei tehnice întocmită de proiectantul sălii cazanului.
Conservarea cazanului se face în stare umedă sau uscată, în funcţie de perioadele de
repaus şi de existenţa pericolului de îngheţ.
Curatarea de piatra
Curatarea de piatra a spatiului de apa- abur se face pana la metal curat, cu razuire, ciocane
usoare, perii de sarma sau alte obiecte metalice dar care nu fac zgarieturi in peretii metalici ai
cazanului.
Recomandam curatarea de piatra sau funingine a interiorului tevilor cu ajutorul turbinei cu ax
flexibil.
Fochistul este scutit de munca grea a curatarii de piatra daca alimenteaza cazanul numai cu
apa tratata si face spalarea interioara imediat dupa oprire, asa cum s-a aratat mai sus.
Daca grosimea stratului de piatra depaseste 1 mm, la cazane ignitubulare si acvatubulare
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
neecranate, sau de 0,5 mm la cazanele acvatubulare ecranate, indepartarea pietrei se poate
face prin spalare chimica cu acid clorhidric, de catre unitati specializate, autorizate ISCIR.
Curatarea de funingine
Curatarea de funingine se face cu razuitoare si cu perii de sarma. Depunerile de funingine si
combustibil nears, in special pacura, vor fi minime daca fochistul se ingrijeste sa aiba o ardere
buna. Pacura nearsa, cocsificata pe tevi, se poate indeparta usor cu jet de apa fierbinte de la
degazor, luandu-se masurile de protectie corespunzatoare. Operatia este cu atat mai usoare cu
cat suflatoarele de funingine au fost folosite mai eficient (la cazanele care au astfel de instalatii).
Curatirea trebuie facuta pana la metal curat.
Inainte de a intra in focar si canalele de gaze arse, acestea vor fi aerisite, dupa care se
inchide si se blocheaza registrul de fum si clapele de aer.
Dupa curatirea de piatra si de funingine, cazanul va fi examinat foarte atent de RSVTI,
spre a se constata daca elementele sub presiune nu prezinta deformari, coroziuni, fisuri.
Repararea
Repararea cazanelor se efectuează de către producătorul acestora, de către persoane
juridice autorizate de către ISCIR sau de către persoane juridice autorizate de autorităţile
competente din statele membre. Persoanele juridice autorizate de autorităţile competente din
statele membre trebuie să fie înregistrate în Registrul ISCIR al persoanelor juridice autorizate.
Repararea cazanelor se face pe baza unei documentaţii tehnice preliminare de reparare
avizată de către RADTP.
Lucrările de reparare la cazane, planificate sau neplanificate, se verifică de către inspectorul
din cadrul ISCIR sau de către RSVTI al deţinătorului/utilizatorului împreună cu RSL al
reparatorului.
Înaintea începerii lucrărilor de reparare inspectorul de specialitate din cadrul ISCIR sau
RSVTI întocmeşte procesul-verbal de constatare în vederea introducerii în reparare.
Se interzice începerea lucrărilor de reparare fără procesul-verbal de constatare.
Acceptarea lucrărilor de reparare:
a) înaintea începerii lucrărilor de reparare, persoana juridică autorizată, întocmeşte un
memoriu tehnic de prezentare a lucrărilor de reparare, care cuprinde documentaţia preliminară
de reparaţie, lucrările de reparare ce urmează a se efectua şi condiţiile tehnice de execuţie ale
acestora, precum şi programul de examinări, verificări şi încercări ce urmează a se efectua pe
parcursul şi la finalul lucrărilor de reparare;
b) memoriul tehnic, vizat de deţinător/utilizator, trebuie să fie înaintat la ISCIR în vederea
acceptării începerii lucrărilor de reparare;
ISCIR analizează documentele înaintate de deţinător/utilizator şi întocmeşte procesul-verbal
de acceptare. Se interzice începerea lucrărilor de reparare fără procesul-verbal de acceptare al
ISCIR.
Reparaţiile cazanului sunt de două feluri: reparaţii accidentale (RA) şi reparaţii
periodice(RP). Reparaţiile periodice sunt de trei feluri:
• revizii tehnice (RT);
• reparaţii curente (RC);
• reparaţii capitale (RK).
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
a) Revizia tehnică (RT)

Constă în verificarea, curăţarea, ungerea, înlocuirea unor piese uzate şi eliminarea unor
defecţiuni de mică amploare. Cu această ocazie se stabilesc lucrările ce urmează a se face la
următoarea reparaţie curentă,care este de amploare mai mare.
b) Reparaţia curentă(RC)
Cuprinde:
– spălarea şi curăţirea de piatră şi funingine până la metal curat;
– reparaţii la instalaţiile de ardere, inclusiv curăţirea duzelor şi a filtrelor de combustibil;
– reparaţii la instalaţia de alimentare cu apă;
– verificarea instalaţiei de automatizare;
– reparaţii la armături;
– remedierea neetanşeităţilor circuitelor de apă, abur, combustibil;
– înlocuirea garniturilor neetanşe;
– mandrinări de ţevi;
– revizia motoarelor electrice, spălarea lagărelor, înlocuirea uleiului (la pompe, ventilatoare,
exhaustoare). Se va urmări ca:
– la intervale de maxim 3 luni să se cureţe de funingine ţevile de fum, ţevile de apă, tubul
focar, etc.;
– la intervale de maxim 6 luni să se verifice şi cureţe de piatră spaţiul de apă.
c) Reparaţia capitală (RK)

Se efectuează în scopul de a aduce cazanul cât mai aproape de starea iniţială. Conform
normativelor tehnice în vigoare, reparaţiile capitale se efectuează după un anumit număr de ore
de funcţionare, stabilit pentru fiecare tip de cazan în parte.
Executarea RT, RC, RK în conformitate cu normativele asigură funcţionarea normală, în
siguranţă şi economică a cazanului, prevenind apariţia avariilor şi necesitatea reparaţiilor
accidentale.
Prescripţia tehnică ISCIR, stabileşte unităţile care au dreptul să facă reparaţii la cazane şi
felul reparaţiilor, astfel:
Reparaţii ce se pot executa de beneficiari şi de unităţi care nu sunt autorizate de ISCIR:
– RT, RC şi RA;
– reparaţia tuturor instalaţiilor din sala de cazane (instalaţiile de alimentare cu apă, cu
combustibil, pompe, ventilatoare, exhaustoare, instalaţii de automatizare, înzidirea şi izolaţia
cazanului, armăturile cazanului);
– înlocuirea prin mandrinare sau sudură a ţevilor de fum, ţevilor fierbătoare sau de ecran, a
ţevilor schimbătoarelor de căldură şi a niturilor la cazane sau recipiente, într-o proporţie mai
mică de 1/3 din numărul total al acestora;
– înlocuirea tuturor ţevilor preîncălzitoarelor de aer.
Reparaţii ce se pot face numai de unităţile de specialitate, autorizate de ISCIR
– reparaţii capitale (RK);
– înlocuirea prin mandrinare sau sudură a mai mult de 1/3 din ţevi;
– înlocuirea de virole, funduri, plăci tubulare;
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
– înlocuirea supapelor de siguranţă;
– înlocuirea instalaţiilor de protecţie.
În toate aceste cazuri unitatea reparatoare trebuie să întocmească o documentaţie tehnică
de reparaţie.
d) Reparaţii efectuate de fochist

Între obligaţiile de serviciu ale fochistului se numără şi reparaţiile curente la cazan, şi
anume:
– înlocuirea sticlelor de nivel, manometrelor, termometrelor defecte;
– reparaţia robinetului de reţinere cu ventil;
– înlăturarea neetanşeităţilor de apă, abur şi combustibil;
– înlocuirea garniturilor defecte;
– stingerea şuruburilor, piuliţelor şi prezoanelor slăbite;
– întreţinerea lagărelor electromotoarelor, pompelor, ventilatoarelor, exhaustoarelor,
completarea sau
înlocuirea uleiului la acestea;
– curăţirea lunar a filtrelor de combustibil;
– spălarea cazanului şi curăţirea de piatră şi funingine;
– curăţirea arzătorului, inclusiv a duzelor;
– repararea izolaţiilor defecte la cazan;
– curăţirea cazanelor şi a sălii cazanelor;
– analiza calitativă a apei şi regenerarea filtrelor (împreună cu laborantul);
– alte lucrări prevăzute în instrucţiunile interne. Pregătirea pentru controlul oficial ISCIR.
Efectuarea lucrărilor de reparare se consemnează în registrul de supraveghere a sălii
cazanelor de către RSVTI al deţinătorului/utilizatorului.
Verificarea tehnica oficiala

Verificările tehnice periodice se efectuează de către:
a) inspectorii de specialitate din cadrul CNCIR, pentru cazanele de abur sau de apă
fierbinte cu debit mai mare de 2 t/h, respectiv 1 Gcal/h;
b) inspectorii de specialitate din cadrul CNCIR sau de către RSVTI numai după obţinerea
împuternicirii scrise de la ISCIR, pentru cazanele de abur sau de apă fierbinte cu un debit de cel
mult 2 t/h, respectiv 1 Gcal/h.
La sfârşitul duratei de viaţă fizică, precizată în documentaţia tehnică a cazanului sau după
expirarea duratei normale de funcţionare, prevăzută în Hotărârea Guvernului nr. 2.139/2004,
atunci când nu este prevăzută în mod explicit durata de viaţă în documentaţia tehnică,
verificarea tehnică periodică a cazanului se efectuează după efectuarea verificărilor tehnice în
utilizare pentru investigaţii/examinări cu caracter tehnic.
Cazanul nu trebuie să fie utilizat cu termenul de valabilitate al autorizării funcţionării depăşit.
În timpul utilizării, fiecare cazan trebuie să fie supus, la termenul stabilit în procesul-verbal
de verificare tehnică, verificărilor tehnice periodice, care constau în revizii interioare,
încercări la presiune hidraulică şi revizii exterioare. Cu această ocazie se verifică modul în
care se exploatează cazanul, starea tehnică a acestuia şi se acordă, după caz, autorizarea
funcţionării în continuare.
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
La data stabilită pentru efectuarea verificărilor şi încercărilor, deţinătorul/utilizatorul trebuie
să pregătească cazanul, având verificările şi încercările de casă efectuate cu rezultate
corespunzătoare şi menţionate într-un proces-verbal.
Încercările de casă constau, după caz, în încercare hidraulică la presiune nominală,
verificare funcţională a instalaţiei de alimentare combustibili, verificare canale aer inclusiv
ventilatoare, verificare canale de gaze de ardere inclusiv ventilatoare gaze ardere,
preîncălzitoare de aer, suporţi aferenţi construcţiei metalice de susţinere şi altele asemenea.
La verificarea tehnică periodică trebuie să participe RSVTI, fochistul cazanului şi orice altă
persoană cu atribuţii legate de exploatarea cazanului solicitată de inspector.
Deţinătorul/utilizatorul trebuie să asigure personalul auxiliar necesar efectuării verificării.
Dacă rezultatele verificării tehnice periodice corespund cu prevederile documentaţiei
tehnice a cazanului şi ale prescripţiei tehnice ISCIR aplicabile, inspectorul sau RSVTI acordă
autorizarea funcţionării în continuare, stabilind şi data (ziua, luna şi anul) următoarei verificări
tehnice periodice. Această dată (ziua, luna şi anul) se stabileşte în funcţie de complexitatea,
locul de instalare, condiţiile de mediu şi regimul de funcţionare, vechimea în serviciu şi starea
tehnică ale cazanului.
În cazul în care verificarea tehnică periodică se efectuează de către RSVTI,
deţinătorul/utilizatorul transmite la ISCIR o copie a procesului-verbal de verificare tehnică a
cazanului în termen de 15 zile de la întocmirea acestuia.
(8) Dacă rezultatele verificării tehnice periodice sunt necorespunzătoare, neconformităţile se
consemnează în raportul de inspectie/procesul-verbal de verificare tehnică şi nu se acordă
scadenta/autorizarea funcţionării în continuare a cazanului. În cazul în care verificarea tehnică
periodică se efectuează de către RSVTI, deţinătorul/utilizatorul transmite la ISCIR o copie a
procesului-verbal de verificare tehnică a cazanului în termen de 15 zile de la întocmirea
acestuia
Nu se acordă scadenta/autorizarea funcţionării în continuare cu condiţia înlăturării ulterioare
a unor deficienţe care afectează siguranţa în funcţionare a cazanului.
Cu ocazia verificării tehnice, dacă inspectorul de specialitate din cadrul ISCIR consideră
necesar, poate verifica pregătirea profesională şi comportarea în serviciu a fochistului,
laborantului-operator şi/sau automatistului pentru supraveghere şi întreţinere autorizat.
La cazanele cu funcţionare sezonieră, ca de exemplu cazanele de abur ale producătorilor de
zahăr, de conserve, de cărămidă şi altele asemenea, precum şi cazanele de apă fierbinte
pentru încălzire, reviziile interioare şi încercările la presiune hidraulică se efectuează înaintea
începerii sezonului de lucru, evitându-se programarea verificărilor şi încercărilor în timpul
acestuia.
Dacă la verificările tehnice periodice se constată defecţiuni vizibile care reduc siguranţa în
funcţionare a cazanului, în funcţie de natura, mărimea, tipul defectului, vechimea în serviciu a
cazanului sau condiţiile de exploatare a acestuia, inspectorul din cadrul ISCIR/CNCIR sau
RSVTI poate dispune efectuarea de examinări/investigaţii cu caracter tehnic, în vederea
evaluării tehnice a cazanului şi stabilirii condiţiilor în care poate funcţiona cazanul în condiţii de
siguranţă.
Dacă la verificările tehnice periodice se constată că instalaţia prezintă pericol în funcţionare
inspectorul de specialitate din cadrul ISCIR/CNCIR sau RSVTI, după caz, dispun oprirea
instalaţiei.
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Cu ocazia fiecărei verificări tehnice periodice, deţinătorul/utilizatorul are obligaţia de a
efectua verificarea instalaţiei de ardere şi de automatizare ale cazanului de către persoane
juridice autorizate conform prevederilor prescripţiei tehnice aplicabile.
Reacordarea autorizaţiei de funcţionare a cazanului, de către inspectorul din cadrul
ISCIR/CNCIR sau RSVTI, este condiţionată de prezentarea de către deţinător/utilizator a
raportului de verificări, încercări şi probe având drept concluzie respectarea condiţiilor de
funcţionare în siguranţă impuse de producătorul cazanului. Valabilitatea acestui raport este de
30 de zile.
Supapele de siguranţă se verifică conform prevederilor prescripţiei tehnice care
reglementează dispozitivele de siguranţă (de regula anual).
Revizia interioară
Revizia interioară trebuie să fie efectuată cel puţin o dată la 4 ani. Inspectorul din cadrul
ISCIR/CNCIR sau RSVTI poate stabili termene mai scurte în funcţie de starea tehnică şi
vechimea în serviciu a cazanului.
Deţinătorul/utilizatorul este singurul răspunzător pentru respectarea termenelor scadente
pentru efectuarea reviziei interioare a cazanului, chiar dacă termenele respective îi sunt
comunicate sau nu de ISCIR.
În cazurile în care datorită concepţiei constructive a cazanului verificarea interioară nu poate
fi efectuată, aceasta poate fi înlocuită cu o încercare la presiune hidraulică completată, sau
după caz, cu alte verificări tehnice (examinări nedistructive). Verificările respective, precum
metoda, volumul, criteriile de acceptare şi periodicitatea, trebuie să fie precizate în instrucţiunile
elaborate de producător şi detaliate în instrucţiunile interne elaborate de deţinător/utilizator prin
RSVTI cu acceptul ISCIR.
În afară de termenul scadent, revizia interioară trebuie să se efectueze şi în următoarele
cazuri:
a) după o întrerupere a funcţionării cazanului mai mare de un an, înainte de repunerea
acestuia în funcţiune;
b) după o nouă instalare/montare;
c) după efectuarea unor lucrări de reparare;
d) atunci când inspectorul de specialitate din cadrul ISCIR sau RSVTI are motive temeinice
să considere necesară o astfel de verificare;
e) atunci când este cerută, motivat, de către deţinătorul/utilizatorul cazanului.
În vederea efectuării reviziei interioare, cazanul trebuie să fie oprit din funcţiune, izolat de
celelalte cazane, răcit, bine curăţat de piatră, de funingine şi altele asemenea, atât la interior cât
şi la exterior, până la metal curat, iar pereţii cazanului nu trebuie să fie umezi sau unsuroşi.
La cazanele care nu au funcţionat cel puţin un an, deţinătorul/utilizatorul trebuie să prezinte
inspectorului un document din care să rezulte că în perioada nefuncţionării cazanul a fost
conservat corespunzător.
Cazanele ignitubulare cu fascicul de ţevi demontabil se supun reviziei interioare, în mod
obligatoriu, cu fasciculul de ţevi scos în afara corpului cazanului.
Pentru verificarea ţevilor din mijlocul fasciculului, precum şi a unor părţi dinspre manta, la
cazanele ignitubulare cu fascicul nedemontabil inspectorul poate solicita scoaterea unui număr
de ţevi care să permită verificarea stării interioare a cazanului.
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Instalaţia interioară din tambur trebuie să fie demontată dacă împiedică examinarea.
Pentru examinarea cazanelor cu străbatere forţată, cât şi a altor cazane cu sisteme de ţevi
inaccesibile pentru revizia interioară, inspectorul poate solicita examinarea printr-o metodă
nedistructivă pentru stabilirea stării pereţilor. Atunci când starea pereţilor ţevilor nu se poate
stabili prin examinare nedistructivă, pot fi tăiate bucăţi de ţevi de cel puţin 200 mm lungime în
vederea examinării. Repararea acestor zone se face conform prevederilor prezentei prescripţii
tehnice.
La cazanele cu focar, pentru a face posibilă examinarea tuturor părţilor componente precum
suprafeţele de încălzire, canalele de gaze şi altele asemenea, trebuie să fie efectuate
amenajări, ca de exemplu schele, scări bine fixate sau alte sisteme sigure, care să permită
inspectorului să efectueze verificările în condiţii de siguranţă.
La revizia interioară, o atenţie deosebită se acordă îmbinărilor sudate, precum şi
elementelor ambutisate.
Conductele de alimentare din interiorul cazanului trebuie să fie examinate în ceea ce
priveşte poziţia acestora faţă de nivelul minim al apei, precum şi dacă locul şi sensul de intrare
a apei în cazan nu împiedică buna circulaţie a apei în timpul funcţionării cazanului.
La camerele de apă se examinează, în principal:
a) starea puntiţelor dintre găurile ţevilor;
b) ovalizarea găurilor pentru ţevi;
c) ţevile de legătură cu tamburii.
La revizia interioară se urmăreşte existenţa coroziunilor, fisurilor, crăpăturilor, deformaţiilor
vizibile şi altele asemenea, precizându-se în procesul-verbal de verificare:
a) numărul, suprafaţa, adâncimea, orientarea şi poziţia coroziunilor;
b) poziţia, suprafaţa şi săgeata deformaţiilor;
c) natura şi mărimea fisurilor sau crăpăturilor.
La examinarea la exterior a suprafeţelor metalice din focar, a canalelor de gaze de ardere şi
altele asemenea, se urmăreşte existenţa unor eventuale defecte de genul celor menţionate la
camerele de apă.
Verificarea existenţei şi integrităţii plăcii de timbru; în cazul inexistenţei sau deteriorării plăcii
de timbru cazanul se retimbrează.
Inspectorul de specialitate din cadrul ISCIR poate solicita, înlăturarea unei părţi din zidăria
sau izolaţia cazanului pentru a examina anumite porţiuni ale cazanului.
Încercarea la presiune hidraulică

Încercarea la presiune hidraulică trebuie să fie efectuată cel puţin o dată la 8 ani.
Inspectorul din cadrul ISCIR/CNCIR sau RSVTI poate stabili termene mai scurte în funcţie de
starea tehnică şi vechimea în serviciu a cazanului.
Încercarea la presiune hidraulică se execută numai după efectuarea unei revizii interioare
cu rezultate corespunzătoare.
Încercarea la presiune hidraulică se efectuează cu apă sau alt lichid neutru.
Temperatura maximă a lichidului de încercare nu trebuie să depăşească 50 ºC, iar
temperatura minimă nu trebuie să fie mai scăzută de 5 ºC.
Încercarea la presiune hidraulică se efectuează în scopul verificării rezistenţei şi etanşeităţii
elementelor sub presiune ale cazanului şi pentru evidenţierea eventualelor defecte care nu au
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
putut fi depistate la revizia interioară. Încercarea se efectuează cu toate armăturile montate şi
izolate.
La cazanele cu debite mari, se recomandă ca înainte de efectuarea încercării la presiune
hidraulică acestea să fie supuse unei încercări cu aer comprimat a sistemului sub presiune
(încercare pneumatică). Aerul comprimat trebuie să aibă o presiune care să nu depăşească 5
bar.
Valoarea presiunii hidraulice de încercare şi durata încercării trebuie să fie conform
prevederilor documentaţiei tehnice de însoţire a cazanului.
În cazul în care durata încercării nu este prevăzută de producător aceasta nu trebuie să fie
mai mică de 10 minute.
În timpul încercării de presiune hidraulică cazanul trebuie prevăzut cu un al doilea
manometru de control, în plus faţă de manometrul de încercare.
Clasa de precizie a manometrelor de control trebuie să aibă valoarea cel mult egală cu 2,5.
Manometrele trebuie verificate metrologic şi astfel alese încât valoarea presiunii de
încercare să se citească pe treimea mijlocie a scării gradate.
Încercarea de presiune hidraulică se execută astfel încât ridicarea şi coborârea presiunii să
se facă continuu şi fără şocuri.
Se recomandă ca în cazul cazanelor cu parametri ridicaţi presiune P > 40 bar, debit Q > 30
t/h, temperatura T > 250ºC presiunile să fie înregistrate pe toată durata încercării. Această
condiţie se precizează în documentaţia tehnică întocmită de proiectantul sălii cazanului.
În timpul umplerii cu lichidul de încercare trebuie luate măsuri pentru eliminarea completă a
aerului, astfel încât să nu se producă pungi de aer.
Debitul de alimentare cu lichid se stabileşte astfel încât evacuarea aerului să evite crearea
unei presiuni mai mari de 0,5 bar în cazan.
Examinarea suprafeţelor cazanului se face numai după reducerea presiunii de încercare la
valoarea presiunii maxime admisibile.
Deţinătorul/utilizatorul cazanului este singurul răspunzător de respectarea termenelor
scadente pentru efectuarea încercării la presiune hidraulică.
În afara termenului scadent, încercarea la presiune hidraulică trebuie să se fie efectuată şi în
următoarele cazuri:
a) după o întrerupere a funcţionării cazanului mai mare de un an, înainte de repunerea în
funcţiune a acestuia;
b) după o nouă montare;
c) în urma efectuării unor lucrări de reparare la sistemul sub presiune;
d) după o explozie de gaze în camera focarului sau în canalele de gaze de ardere;
e) atunci când se demolează zidăria sau învelişul izolant al cazanului;
f) atunci când inspectorul de specialitate din cadrul ISCIR sau RSVTI, după caz, au motive
să solicite efectuarea încercării;
g) atunci când este solicitată motivat de către deţinătorul/utilizatorul cazanului.
În funcţie de natura şi volumul lucrărilor de reparare, încercarea la presiune hidraulică poate
să nu se mai efectueze dacă acest lucru este prevăzut în documentaţia tehnică de reparare.
Cu ocazia efectuării încercării la presiune hidraulică, supapele de siguranţă trebuie blocate
pentru a nu permite pierderea apei prin acestea, ca urmare a creşterii presiunii peste presiunea
la care sunt reglate. Pe toată durata efectuării încercării nu se admit scurgeri.
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Pentru creşterea presiunii în cazan pot fi folosite şi pompele de alimentare cu apă ale
cazanului, dacă debitul acestora poate fi reglat astfel încât creşterea presiunii să nu
depăşească valorile prevăzute în documentaţia tehnică a cazanului.
După terminarea încercării la presiune hidraulică trebuie să fie deblocate şi reglate supapele
de siguranţă. Datele şi elementele de reglare a supapelor de siguranţă trebuie să fie
consemnate în raportul de inspectie/procesul-verbal de verificare tehnică de către inspectorul
din cadrul CNCIR sau RSVTI, după caz. Dacă verificarea supapelor de siguranţă a fost
efectuată anterior încercării la presiune hidraulică, de către persoane juridice autorizate conform
prevederilor prescripţiei tehnice aplicabile, atunci reglarea nu mai este necesară.
Dacă după încercarea la presiune hidraulică sunt necesare remedieri, inspectorul din cadrul
CNCIR sau RSVTI hotărăşte dacă încercarea la presiune hidraulică trebuie să fie repetată după
efectuarea remedierilor.
Înainte de a fi prezentat inspectorului sau RSVTI, deţinătorul/utilizatorul trebuie să supună
cazanul la o încercare la presiunea nominală, în scopul înlăturării oricăror eventuale
neetanşeităţi.
Încercarea la presiune hidraulică se consideră admisă în cazul în care, după expirarea
timpului de încercare stabilit, nu se constată pierderi de presiune, deformaţii remanente ale
elementelor sub presiune şi scurgeri.
Revizia exterioară
Revizia exterioară este o verificare tehnică care se efectuează în timpul funcţionării cazanului
şi constă în examinarea tuturor elementelor care contribuie la funcţionarea cazanului în condiţii
de siguranţă, şi anume:
a) sala cazanelor, asupra condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească, ca de exemplu
spaţii de acces şi deservire, iluminare, curăţenie şi altele asemenea;
b) funcţionarea armăturilor de siguranţă şi control, precum şi a instalaţiei de automatizare;
c) personalul de deservire precum fochistul, laborantul-operator şi automatistul pentru
supraveghere şi întreţinere, în legătură cu existenţa şi valabilitatea autorizaţiilor deţinute şi
cunoaşterea instrucţiunilor de exploatare a cazanului;
d) respectarea parametrilor principali ai cazanului, ca de exemplu debit, presiune,
temperatură şi altele asemenea, variaţiile de sarcină cu perioadele de suprasarcină precizate
ca durată şi intensitate, precum şi consecinţele pe care le au acestea asupra cazanului;
e) starea părţilor vizibile şi accesibile ale cazanului, a zidăriei acestuia, precum şi a
instalaţiilor auxiliare;
f) starea tehnică a instalaţiei de ardere şi dezvoltarea flăcărilor faţă de pereţii suprafeţelor
de încălzire;
g) existenţa instrucţiunilor de exploatare în sala cazanelor;
h) existenţa registrelor de supraveghere a sălii cazanelor şi analizelor chimice, precum şi
modul în care se fac înscrierile zilnice în acesta;
i) respectarea regimului chimic al cazanului, urmărindu-se:
1) variaţia valorilor indicilor de calitate ai apei de alimentare, ai apei din cazan, ai aburului şi
ai condensatului şi compararea acestora cu valorile prevăzute în documentaţia tehnică
prezentată pentru obţinerea avizului obligatoriu de instalare a cazanului;
2) frecvenţa determinării indicilor chimici şi compararea acestora cu prevederile avizului
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
obligatoriu de instalare a cazanului;
3)funcţionarea instalaţiei de tratare a apei de adaos şi, după caz, a condensatului la
parametrii proiectaţi (debit şi indici);
4) funcţionarea corespunzătoare a dispozitivelor pentru luarea probelor şi a aparatelor de
măsurare şi control a indicilor aflate pe cazan, pe instalaţiile de tratare a apei, pe degazoare, pe
reţeaua de condensat şi în laborator, prevăzute în avizul obligatoriu de instalare a cazanului;
5) dotarea corespunzătoare a laboratorului, existenţa personalului autorizat şi corectitudinea
efectuării şi interpretării analizelor chimice.
Verificarea tehnică privind regimul chimic

Inspectorul ISCIR efectuează verificări tehnice neprogramate asupra modului în care
deţinătorii/utilizatorii cazanelor şi persoanele juridice autorizate de către ISCIR îndeplinesc
condiţiile privind regimul chimic, având în vedere următoarele:
a) organizarea activităţii în centrala termică conform datelor din avizul obligatoriu de
instalare, prezentând autorizaţiile pentru personalul de deservire laborant-operator centrală
termică, autorizat conform prevederilor prescripţiei tehnice aplicabilă sau contract întreţinere
regim chimic la cazane;
b) variaţia valorilor indicilor de calitate ai apei de alimentare, ai apei din cazan, ai aburului şi
ai condensatului şi compararea acestora cu valorile prevăzute în documentaţia tehnică
prezentată pentru obţinerea avizului obligatoriu de instalare a cazanului;
c) frecvenţa determinării indicilor chimici şi compararea acestora cu prevederile avizului
obligatoriu de instalare a cazanului;
d) funcţionarea instalaţiei de tratare a apei de adaos şi, după caz, a condensatului la
parametrii proiectaţi (debit şi indici);
e) funcţionarea corespunzătoare a dispozitivelor pentru luarea probelor şi a aparatelor de
măsurare şi control a indicilor aflate pe cazan, pe instalaţiile de tratare a apei, pe degazoare, pe
reţeaua de condensat şi în laborator, prevăzute în avizului obligatoriu de instalare a cazanului;
f) dotarea corespunzătoare a laboratorului.
10. MASURI DE PRIM AJUTOR IN CAZ DE AVARIE/ACCIDENT,

STINGEREA INCENDIILOR, EVACUAREA LUCRĂTORILOR,
PERICOL GRAV ŞI IMINENT
(1) Detinatorul/utilizatorul are următoarele obligaţii:

a) să ia măsurile necesare pentru acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi
evacuarea lucrătorilor, adaptate naturii activităţilor şi mărimii întreprinderii şi/sau unităţii, ţinând
seama de alte persoane prezente; b) să stabilească legăturile necesare cu serviciile
specializate, îndeosebi în ceea ce priveşte primul ajutor, serviciul medical de urgenţă, salvare şi
pompieri.
(2) Pentru aplicarea prevederilor alin. (1), angajatorul trebuie să desemneze lucrătorii care
aplică măsurile de prim ajutor, de stingere a incendiilor şi de evacuare a lucrătorilor.
(3) Numărul lucrătorilor menţionaţi la alin. (2), instruirea lor şi echipamentul pus la dispoziţia
acestora trebuie să fie adecvate mărimii şi/sau riscurilor specifice unităţii.
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
De asemeni, angajatorul are următoarele obligaţii:
a) să informeze, cât mai curând posibil, toţi lucrătorii care sunt sau pot fi expuşi unui pericol
grav şi iminent despre riscurile implicate de acest pericol, precum şi despre măsurile luate ori
care trebuie să fie luate pentru protecţia lor;
b) să ia măsuri şi să furnizeze instrucţiuni pentru a da lucrătorilor posibilitatea să oprească
lucrul şi/sau să părăsească imediat locul de muncă şi să se îndrepte spre o zonă sigură, în caz
de pericol grav şi iminent;
c) să nu impună lucrătorilor reluarea lucrului în situaţia în care încă există un pericol grav şi
iminent, în afara cazurilor excepţionale şi pentru motive justificate.
Lucrătorii care, în cazul unui pericol grav şi iminent, părăsesc locul de muncă şi/sau o zonă
periculoasă nu trebuie să fie prejudiciaţi şi trebuie să fie protejaţi împotriva oricăror consecinţe
negative şi nejustificate pentru aceştia.
Angajatorul trebuie să se asigure că, în cazul unui pericol grav şi iminent pentru propria
securitate sau a altor persoane, atunci când şeful ierarhic imediat superior nu poate fi contactat,
toţi lucrătorii sunt apţi să aplice măsurile corespunzătoare, în conformitate cu cunoştinţele lor şi
cu mijloacele tehnice de care dispun, pentru a evita consecinţele unui astfel de pericol.
Lucrătorii nu trebuie să fie prejudiciaţi pentru cazurile prevăzute la alin. de mai sus, cu
excepţia situaţiilor în care aceştia acţionează imprudent sau dau dovadă de neglijenţă gravă.
Alte obligaţii ale angajatorilor
a) să realizeze şi să fie în posesia unei evaluări a riscurilor pentru securitatea şi sănătatea în
muncă, inclusiv pentru acele grupuri sensibile la riscuri specifice;
b) să decidă asupra măsurilor de protecţie care trebuie luate şi, după caz, asupra
echipamentului de protecţie care trebuie utilizat;
c) să ţină evidenţa accidentelor de muncă ce au ca urmare o incapacitate de muncă mai
mare de 3 zile de lucru, a accidentelor uşoare, a bolilor profesionale, a incidentelor periculoase,
precum şi a accidentelor de muncă;
d) să elaboreze pentru autorităţile competente şi în conformitate cu reglementările legale
rapoarte privind accidentele de muncă suferite de lucrătorii săi.
Prin ordin al ministrului muncii, în funcţie de natura activităţilor şi de mărimea
întreprinderilor, se vor stabili obligaţiile ce revin diferitelor categorii de întreprinderi cu privire la
întocmirea documentelor.
În vederea asigurării condiţiilor de securitate şi sănătate în muncă şi pentru prevenirea
accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, angajatorii au următoarele obligaţii:
a) să adopte, din faza de cercetare, proiectare şi execuţie a construcţiilor, a echipamentelor
de muncă, precum şi de elaborare a tehnologiilor de fabricaţie, soluţii conforme prevederilor
legale în vigoare privind securitatea şi sănătatea în muncă, prin a căror aplicare să fie eliminate
sau diminuate riscurile de accidentare şi de îmbolnăvire profesională a lucrătorilor;
b) să întocmească un plan de prevenire şi protecţie compus din măsuri tehnice, sanitare,
organizatorice şi de altă natură, bazat pe evaluarea riscurilor, pe care să îl aplice corespunzător
condiţiilor de muncă specifice unităţii;
c) să obţină autorizaţia de funcţionare din punctul de vedere al securităţii şi sănătăţii în
muncă, înainte de începerea oricărei activităţi, conform prevederilor legale;
d) să stabilească pentru lucrători, prin fişa postului, atribuţiile şi răspunderile ce le revin în
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, corespunzător funcţiilor exercitate;
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
e) să elaboreze instrucţiuni proprii, în spiritul prezentei legi, pentru completarea şi/sau
aplicarea reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă, ţinând seama de particularităţile
activităţilor şi ale locurilor de muncă aflate în responsabilitatea lor;
f) să asigure şi să controleze cunoaşterea şi aplicarea de către toţi lucrătorii a măsurilor
prevăzute în planul de prevenire şi de protecţie stabilit, precum şi a prevederilor legale în
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, prin lucrătorii desemnaţi, prin propria competenţă sau
prin servicii externe;
g) să ia măsuri pentru asigurarea de materiale necesare informării şi instruirii lucrătorilor,
cum ar fi afişe, pliante, filme şi diafilme cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă;
h) să asigure informarea fiecărei persoane, anterior angajării în muncă, asupra riscurilor la
care aceasta este expusă la locul de muncă, precum şi asupra măsurilor de prevenire şi de
protecţie necesare;
i) să ia măsuri pentru autorizarea exercitării meseriilor şi a profesiilor prevăzute de legislaţia
specifică;
j) să angajeze numai persoane care, în urma examenului medical şi, după caz, a testării
psihologice a aptitudinilor, corespund sarcinii de muncă pe care urmează să o execute şi să
asigure controlul medical periodic şi, după caz, controlul psihologic periodic, ulterior angajării;
k) să ţină evidenţa zonelor cu risc ridicat şi specific;
l) să asigure funcţionarea permanentă şi corectă a sistemelor şi dispozitivelor de protecţie, a
aparaturii de măsură şi control, precum şi a instalaţiilor de captare, reţinere şi neutralizare a
substanţelor nocive degajate în desfăşurarea proceselor tehnologice;
m) să prezinte documentele şi să dea relaţiile solicitate de inspectorii de muncă în timpul
controlului sau al efectuării cercetării evenimentelor;
n) să asigure realizarea măsurilor dispuse de inspectorii de muncă cu prilejul vizitelor de
control şi al cercetării evenimentelor;
o) să desemneze, la solicitarea inspectorului de muncă, lucrătorii care să participe la
efectuarea controlului sau la cercetarea evenimentelor;
p) să nu modifice starea de fapt rezultată din producerea unui accident mortal sau colectiv,
în afară de cazurile în care menţinerea acestei stări ar genera alte accidente ori ar periclita viaţa
accidentaţilor şi a altor persoane;
q) să asigure echipamente de muncă fără pericol pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor;
r) să asigure echipamente individuale de protecţie;
s) să acorde obligatoriu echipament individual de protecţie nou, în cazul degradării sau al
pierderii calităţilor de protecţie.
Alimentaţia de protecţie se acordă în mod obligatoriu şi gratuit de către angajatori
persoanelor care lucrează în condiţii de muncă ce impun acest lucru şi se stabileşte prin
contractul colectiv de muncă şi/sau contractul individual de muncă.
Materialele igienico-sanitare se acordă în mod obligatoriu şi gratuit de către angajatori.
Categoriile de materiale igienico-sanitare, precum şi locurile de muncă ce impun acordarea
acestora se stabilesc prin contractul colectiv de muncă şi/sau contractul individual de muncă.
Informarea lucrătorilor
Ţinând seama de mărimea întreprinderii şi/sau a unităţii, angajatorul trebuie să ia măsuri
corespunzătoare, astfel încât lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora să primească, în
conformitate cu prevederile legale, toate informaţiile necesare privind riscurile pentru securitate
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
şi sănătate în muncă, precum şi măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie atât la nivelul
întreprinderii şi/sau unităţii, în general, cât şi la nivelul fiecărui post de lucru şi/sau fiecărei
funcţii;
Angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare astfel încât angajatorii lucrătorilor din
orice întreprindere şi/sau unitate exterioară, care desfăşoară activităţi în întreprinderea şi/sau în
unitatea sa, să primească informaţii adecvate privind aspectele la care s-a făcut referire.
Angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare pentru ca lucrătorii desemnaţi sau
reprezentanţii lucrătorilor, cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor,
în vederea îndeplinirii atribuţiilor şi în conformitate cu prevederile legii, să aibă acces la:
a) evaluarea riscurilor şi măsurile de protecţie;
b) evidenţa şi rapoarte;
c) informaţii privind măsurile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, precum şi
informaţii provenind de la instituţiile de control şi autorităţile competente în domeniu.
Masuri pentru evitarea accidentelor
Pentru evitarea accidentelor de munca fochistul trebuie sa ia urmatoarele masuri :

 Inainte de a incepe orice lucrare ca de altfel orice muncitor se va gandi bine cum sa o faca
pentru ca sa nu se accidenteze;
 Sa vina la serviciu odihnit, sanatos si fara sa fi consumat bauturi alcoolice;
 Va mentine ordinea si curatenia in sala de cazane;
 Va asigura luminozitatea si ventilarea corespunzatoare in sala de cazane . In timpul
functionarii cazanelor o fereastra sau o usa va fi permanent deschisa
 Nu va permite intrarea si stationarea persoanelor straine in sala de cazane;
 Sculele si dispozitivele vor fi in perfecta stare;
 Sticlele de nivel rotunde vor avea in mod obligatoriu o aparatoare de sticla armata .Pompele
si ventilatoarele vor avea aparatori la cuplaje;
 Lampa de verificare va avea tensiunea de 24 V maner protejat si abajur de protectie.
Transformatorul de tensiune va fi asezat cat mai aproape de priza si nu se va introduce in
cazan;
 masinile si instalatiile electrice ( electromotoare, panouri de automatizare) vor fi legate la
pamant;
 Scarile, platformele , podelele vor fi solid construite, vor fi prevazute cu balustrada de 1 m.
Pe ele nu se vor depozita scule, materiale etc;
 Nu va intra si nu va permite intrarea cu tigara aprinsa in sala de cazane . In timpul opririlor
sau deschiderilor usilor va deschide si ferestre pentru aerisirea salii cazanelor si eliminarea
eventualelor gaze combustibile scapate;
 Nu va dormi, nu va fuma si nu va consuma bauturi alcoolice in timpul programului;
 Nu va cauta sa remedieze defectiunile ivite la instalatiile electrice si de automatizare. Aceste
operatiuni se fac numai de personal de specialitate;
 Anual vor face vizita medicala;
 Inainte de aprinderea focului va face obligatoriu preventilarea focarului timp de 10 minute sau
cat prevad instructiunile interne;

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
 La aprinderea manuala a focului cu festila va introduce festila aprinsa in focar sub arzator
stand intr-o parte si cu mana dreapta va deschide treptat robinetul de combustibil lichid sau
gazos .Nu se va deschide robinetul de combustibil daca flacara nu este aprinsa in focar;
 Daca au loc rabufniri de gaze va inchide imediat robinetul de combustibil va face din nou
preventilarea apoi aprinderea focului ca mai sus;
 Ochiurile de observare a flacarii vor fi acoperite cu sticla pentru a nu intra aer fals si pentru a
nu produce accidente mai ales la cazanele cu suprapresiune in focar . In timpul obsevarii flacarii
nu se vor manevra arzatoarele, ventilatoarele suflatoarele de funingine;
 Stationarea nejustificata in fata arzatoarelor si a clapelor de explozie este interzisa.
 Este de asemenea interzisa privirea prin ochiurile de observare in timpul aprinderii focului.
 Remedierea neetanseitatilor la cazanele de apă caldă şi cazane de abur de joasă presiune
la conductele cazanului se va face cu chei fara prelungitor si stand intr-o parte, numai cand
presiunea este sub 3 bar.
 In timpul seviciului, fochistul va urmari permanent ca nivelul apei sa nu scada sub nivelul
minim. Daca la un moment dat nu mai vede apa in sticlele de nivel, va opri imediat focul,
alimentnarea cu apa si furnizarea de apa ; in niciun caz nu va face alimentarea cu apa,
deoarece este posibil ca apa rece introdusa in cazan peste tubul focar incins sa produca
explozia cazanului .
 Va controla, conform instructiunilor interne, functionarea armaturilor de siguranta si control
inclusiz nivostatele , si va face purjarea cazanului . In timpul verificarii, fochistul va sta intr-o
parte.
 Cazanele oprite pentru verificare si reparatii vor fi izolate de celelalte cazane cu flanse oarbe,
iar instalatia electrica scoasa de sub tensine . In timpul verificarilor nu se vor face niciun fel de
lucrari la cazane . Daca izolarea se face prin inchiderea robinetelor, rotile de manevra ale
acestora se vor demonta sau bloca cu lant si lacat, cheia pastrandu-se la responsabilul salii de
cazane . In timpul verificarilor pe cazane se vor pune placi avertizoare cu textul :«Cazan in
verificare–Nu manevrati – Se lucreaza «
 Intrarea in cazanele spalate chimic se va face numai dupa ce analiza efectuata de unitatea
care a facut spalarea chimica confirma lipsa pericolului .
 Intrarea in canalele de gaze se va face dupa aerisirea acestora , urmata de inchiderea
registrului .
 Curatirea de piatra si funingine se va face de 2 persoane dintre care una efetueaza lucrarea
iar cealalta il supravegheaza din exterior. Cel ce efectueaza lucrarea va fi legat printr-o franghie
sau cu centura de siguranta de cel care il supravegheaza, pentru a-l trage afara daca i s-a facut
rau . Cei doi se vor schimba intre ei dupa fiecare 20 de minute . Temperatura in interior nu va
depasi 35-400 C .
 La probele de presiune nu va participa decat pesonalul strict necesar.
 Responsabilul cu supravegherea tehnica a instalatiilor(RSVTI) al unitatii si seful salii de
cazane va cunoaste si va aplica prevederile din PT Colectia ISCIR privind masuri de protectie a
muncii in exploatarea cazanelor .
 Conform Legislatiei in vigoare RSVTI-ul, trebuie sa intocmeasca si sa afiseze in sala de
cazane instructiuni de exploatare si masurile speciale de protectia muncii, tinand de specificul
local . Lunar se va face instructajul de protectie a muncii cu toti fochistii .

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
 In atributiile RSVTI-ului intra si controlul respectarii normelor de protectie a muncii de catre
fochisti precum si acordarea echipamentului de protectie si de lucru, conform normativelor in
vigoare .
 Sa se respecte si masurile de protectie a muncii din Regulamentele de protectie a muncii pe
ramuri de activitati : Ministerul Muncii , Familei si Protectiei Sociale.
In fiecare sala de cazane se va gasi o trusa de prim ajutor dotata corespunzator conform
normelor in vigoare.
11. LEGISLAŢIE, REGLEMENTARI, NORMATIVE, INSTRUCTIUNI
Capitolul acesta abordeaza problematica legislatiei in vigoare privind functionarea in

siguranta a instalatiilor/echipamentelor din domeniul ISCIR.
La finalul cursului persoanele participante trebuie sa cunoasca legislatia aplicata si
aplicabila in domeniu, cerintele si responsabilitatile personalului de deservire-fochist, principiul
de functionare al cazanelor, masuri de siguranta in exploatare etc.
O prezentare tabelara a directivelor este urmatoarea
Tabelul 1 : Directivele Noii Abordări (directive care prevăd marcajul CE)
Directiva Nr.directivei, Data aplicării Sfârşitul

Amendament perioadei de
tranziţie
1. Cazane de apă caldă 92/42/EEC 1/1/94 31/12/97 1/1/97
93/68/EEC 1/1/95
2. Echipamente simple sub 87/404/EEC 1/7/90 1/7/91 1/7/92
presiune 90/488/EEC 1/1/95 1/1/97
93/68/EEC
3. Aparate consumatoare de 90/396/EEC 1/1/92 31/12/95 1/1/97
combustibili gazosi 93/68/EEC 1/1/95
4. Maşini industriale 2006/42/EEC 28/12/2009 28/12/2009
5. Echipament de joasa tensiune 73/23/EEC 19/8/74 1/1/95 1/1/97
93/68/EEC 1/1/97
6. Echipament individual de 89/686/EEC 1/7/92 30/6/95
protecţie 93/68/EEC 1/1/95 1/1/97
93/95/EEC 29/1/94
96/58/EC 1/1/97
7. Jucării 88/378/EEC 1/1/90 1/1/95 1/1/97
93/68/EEC
8. Ascensoare 95/16/EC 1/7/97 30/6/99
9. Aparate frigorifice 96/57/EC 3/9/99
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
10. Echipament sub presiune 97/23/EC 29/11/99 29/5/02
Directive şi Regulamente cu standarde europene armonizate

Nr.
Reglementarea comunitară Actul normativ naţional
Crt.
HG 584/15.04.2004 privind stabilirea condiţiilor de introd. pe piaţă a echipamentelor
sub presiune +HG 1168/29.09. 2005 pentru modificarea şi completarea HG
584/2004 privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a echipamentelor sub
presiune + HG 962/22.08.2007 pentru modificarea şi completarea unor acte
normative din domeniul liberei circulaţii a mărfurilor Ordin al Ministrului Economiei
şi Comerţului 186/02.02.2011 pentru aprobarea Procedurii privind desemnarea
organismelor de evaluare a conformităţii ce se notifica si notificarea la Comisia
Europeana si celelalte state membre ale Uniunii Europene a organismelor
desemnate Ordin al M. E.C. 440/14.07.2004 privind aprobarea Listei cuprinzând
standardele române care adoptă standardele europene armonizate, ale căror
Directiva 97/23/CE prevederi se referă la
1. Echipamente sub presiune echipamente sub presiune şi Ordin al M. E.C.M.A. 216/ 08.02.2010 pentru
(PED) modificarea anexei la Ordinul ministrului de stat, nr. 440/2004 privind aprobarea
Listei cuprinzând standardele române care adoptă standardele europene
armonizate, ale căror prevederi se referă la echipamente sub presiune + Ordin al M.
E.C.M.A. 2965 / 14.11.2011 pentru modificarea Listei cuprinzând
standardele române care adoptă standardele europene armonizate, ale căror
prevederi se referă la echipamente sub presiune, aprobată prin Ordinul ministrului de
stat, nr. 440/2004 + Ordin al M. E.C.M.A. 1635/06.09.2012
pentru modificarea Listei cuprinzând standardele române care adoptă standardele
europene armonizate, ale căror prevederi se referă la echipamente sub
presiune,aprobată prin Ordinul ministrului de stat, nr. 440/2004

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
HG 454/18.04.2003 privind stabilirea condiţiilor de introducere pe
piaţă a recipientelor simple sub presiune + HG 1242/05.08.2004
pentru modificarea HG 454/2003 privind stabilirea condiţiilor de
introducere pe piaţă a recipientelor simple sub presiune + HG 962/22.
08.2007 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din
domeniul liberei circulaţii a mărfurilor + HG 573/16.06.2010 pentru
completarea HG 454/2003 privind stabilirea condiţiilor de introducere
Directiva 2009/105/CE pe piaţă a recipientelor simple sub presiune şi pentru modificarea HG
1094/2009 privind condiţiile introducerii pe piaţă a generatoarelor de
2. Recipiente simple sub aerosoli române care adoptă standardele europene armonizate
presiune referitoare la recipientele simple sub presiune + Ordin al
Ministerului Economiei şi Finanţelor 865/25.07.2007 pentru
înlocuirea anexei la Ordinul ministrului industriei şi resurselor
185/2003 privind aprobarea Listei standardelor române care adoptă
standardele europene armonizate referitoare la recipientele simple
sub presiune + Ordin al Ministerului Economiei şi Finanţelor
2968/08.10.2008 pentru modificarea anexei la Ordinul ministrului
industriei şi resurselor 185/2003 privind aprobarea Listei standardelor
române care adoptă standardele europene armonizate referitoare la
recipientele simple sub presiune + Ordin al M.E.C.M.A.
române care adoptă standardele europene armonizate referitoare la
recipientele simple sub presiune + Ordinul al M.E.C.M.A
române care adoptă
standardele europene armonizate referitoare la recipientele simple
sub presiune
HG 775/27.07.2011 privind stabilirea măsurilor pentru supravegherea

pieţei aparatelor consumatoare de
combustibili gazoşi şi stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a
acestora.
Ordin al Ministerului Economiei şi Comerţului 47/08.02.2006
pentru aprobarea Listei standardelor
Directiva 2009/142/CEE române care adoptă standardele europene armonizate referitoare la
3. Aparate consumatoare de aparatele consumatoare decombustibili gazoşi (actualizată) + Ordin
al Ministerului Economiei şi Comerţului 1619/15.10.2007 privind
combustibili gazoşi (GAD) modificarea anexei la Ordinul ministrului economiei şi comerţului
47/2006 pentru aprobarea Listei standardelor române care adoptă
standardele europene armonizate referitoare la aparatele
consumatoare de combustibili gazoşi (actualizată) + Ordin al
Ministrului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri
507/14.03.2011 privind modificarea anexei la Ordinul ministrului
economiei şi comerţului 47/2006 pentru aprobarea Listei standardelor
române care adoptă standardele europene
armonizate referitoare la aparate consumatoare de combustibili
gazoşi (actualizată)
HG 574/15.06.2005 privind stabilirea cerinţelor referitoare la eficienţa
Directiva 92/42/CEE cazanelor noi pentru apă caldă
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
modificată prin Directiva care funcţionează cu combustibili lichizi sau gazoşi + HG
4. 2005/32/CE 962/22.08.2007 pentru modificarea şi completarea unor acte
normative din domeniul liberei circulaţii a mărfurilor + HG
Cazane noi de apa caldă cu 1043/28.08.2007 privind cerinţele de ecoproiectare pentru produsele
combustie lichidă sau consumatoare de energie, precum şi pentru modificarea, completarea
gazoasă şi abrogarea unor acte normative
Legislaţia din România referitoare la domeniul de activitate al ISCIR

- Legea nr. 64/2008 privind funcţionarea în condiţii de siguranţă a instalaţiilor sub presiune,
instalaţiilor de ridicat şi a aparatelor consumatoare de combustibil, cu modificările şi
completările ulterioare.
- Ordonanta 22 din 18 august 2010 (Ordonanta 22/2010) pentru modificarea si completarea
Legii nr. 64/2008 privind functionarea in conditii de siguranta a instalatiilor sub presiune,
instalatiilor de ridicat si a aparatelor consumatoare de combustibil.
- Hotărârea Guvernului nr. 1.340/2001 privind organizarea şi funcţionarea Inspecţiei de Stat
pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat, cu
modificările şi completările ulterioare.
Hotărâri ale Guvernului care transpun directive europene specifice

Hotărârea Guvernului nr. 453/2003 privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a
aparatelor consumatoare de combustibili gazoşi, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare.
- Hotărârea Guvernului nr. 454/2003 privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a
recipientelor simple sub presiune, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
- Hotărârea Guvernului nr. 941/2003 privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă şi
utilizare repetată a echipamentelor sub presiune transportabile, cu modificările şi
completările ulterioare.
- Hotărârea Guvernului nr. 1029/2008 - privind condiţiile introducerii pe piaţă a maşinilor,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 30 septembrie 2008.
- Hotărârea Guvernului nr. 584/2004 privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a
echipamentelor sub presiune, cu modificările şi completările ulterioare.
- ORDIN Nr. 130 din 10 mai 2011 pentru aprobarea Metodologiei privind autorizarea
operatorului responsabil cu supravegherea tehnică a instalaţiilor/echipamentelor din domeniul
ISCIR - operator RSVTI, completat cu ORDIN Nr. 225 din 9 iulie 2013.
- Hotărârea Guvernului nr. 1139/22.11.2010 - privind infiintarea,organizarea si functionarea
CNCIR S.A. precum, si modificarea HG 1340/2001 privind organizarea si functionarea ISCIR.
- OUG nr. 49/2009 - privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii si libertatea de a
furniza servicii in Romania.
Alte normative şi standarde

Instalatiile de incalzire centrala
- GP 051 – 2000 Ghid de proiectare, execuţie şi exploatare a centralelor termice mici
1. Prezentul ghid se referă la proiectarea, executarea şi exploatarea centralelorv termice
mici cu puterea maximă de 0,3 MW care alimentează cu agent termic pentru încălzire şi apă
caldă de consum, consumatori grupaţi într-o singură clădire.
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
2. Ghidul se aplică centralelor termice aferente următoarelor categorii de clădiri noi sau
existente:
- individuale sau colective de locuit;
- administrative ;
- financiar-bancare ;
- comerciale ;
- de cultură ;
- de sănătate ;
- de turism ;
- cu funcţiuni mixte.
3. Centrale termice prepară agent termic pentru următoarele folosinţe:
- încălzire;
- încălzire şi preparare apă caldă de consum;
- preparare apă caldă de consum;
- ventilare.
4. Amplasarea centralelor termice se poate face:
- într-o încăpere având doar funcţiunea de centrală termică;
- în încăperi care au şi alte destinaţii (holuri, băi, bucătării etc.) fără blocarea căilor de
evacuare sau reducerea gabaritelor acestora.
5. Agentul termic produs la centralele termice mici este apa cu temperatura de maximum
0
95 C şi presiunea maximă de 6 bar.
- GT 060-03 elaborat de IPCT SA - Ghid privind criteriile de performanta ale cerintelor de
calitate conform legii nr.10/1995 privind calitatea in constructii pentru Instalatiile de incalzire
centrala;
- I 13/1 – 2002 - Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de încălzire centrală
1. Prevederile din prezentul normativ se aplică la proiectarea şi executarea instalaţiilor de
încălzire centrală din clădiri, a reţelelor termice şi a surselor termice (centrale termice, puncte
termice) aferente acestora, a instalaţiilor de preparare a apei calde de consum, folosind global,
în continuare, denumirea convenţională “instalaţii de încălzire centrală”.
2. Domeniul de aplicare a normativului este cel privind:
- instalaţii din clădiri noi;
- instalaţii din clădiri existente, la care se introduc, se modernizează sau se transformă
instalaţiile după criterii funcţionale, de siguranţă, ecologice, economic-energetice şi – eventual –
altele specifice.
3. Prevederile normativului care se referă la probleme de siguranţă, ecologice, la cele care
pot pune în pericol viaţa oamenilor sau pot afecta construcţii sau alte valori materiale, precum şi
cele referitoare la asigurarea cerinţelor de calitate specificete au caracter de obligativitate.
4. În conţinutul normativului se găsesc şi prevederi care nu se referă strict la instalaţiile de
încălzire centrală, cum ar fi cele privind elementele constructive ale clădirilor, siguranţa la foc,
intercondiţionări cu alte categorii de instalaţii etc.
SR EN 1856-1/2004 - Coşuri de fum. Condiţii pentru coşuri de fum metalice. Partea 1:
Componete ale sistemelor coşurilor de fum.
SR EN 1856-2/2004 - Coşuri de fum. Condiţii pentru coşuri de fum metalice. Partea 2:
Tubulaturi şi elemente de racordare metalice.
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
SR EN 1857/2004 - Coşuri de fum. Componente. Canale interioare de beton.
SR EN 1858/2004 - Coşuri de fum. Componente. Blocuri canal de beton cu pereţi simpli sau cu
mai mulţi pereţi.
- NTPEE – 2008 Norme tehnice pentru proiectarea, executarea si exploatarea sistemelor de
alimentare cu gaze naturale;
- I 31 – 1999 - Normativ pentru proiectarea şi executarea sistemelor de alimentare cu gaze
petroliere lichefiate – GPL
1. Obiectul prezentului normativ este stabilirea măsurilor şi condiţiilor privind proiectarea şi
executarea sistemelor de alimentare cu gaze petroliere lichefiate.
2. Prin termenul de gaze petroliere lichefiate (G.P.L.) se înţelege, în prezentul normativ,
amestecul cu hidrocarburi menţinute în stare lichefiată, sub presiune, ce poate fi utilizat în stare
gazoasă drept combustibil.
3. Domeniul de aplicare al prezentului normativ îl constituie sistemele de alimentare cu
G.P.L. destinate utilizării la consumatori pentru:
- instalaţii de încălzire centrală şi locală
- instalaţii pentru prepararea apei calde de consum
- prepararea hranei
- laboratoare (sanitare, şcolare, etc.)
- clădiri cu activităţi de producţie şi fluxuri tehnologice
4. Prevederile prezentului normativ se aplică la proiectarea şi realizarea sistemelor noi de
alimentare cu G.P.L. precum şi la lucrările de extindere, modificare, modernizare, reabilitare şi
reparaţii capitale ale sistemelor de alimentare cu G.P.L. existente, alimentate din recipiente
mobile (butelii de 26-100 l) sau din recipiente fixe, individuale sau în baterie, cu capacitate de
maximum 30000 l, volum de apă.
Scopul cunoasterii legislatiei
Scopul directivelor este de a armoniza legile nationale ale statelor membre privind
proiectarea, fabricatia, testarea, marcarea si evaluarea conformitatii echipamentelor/ instalatiilor
din domeniul ISCIR. In acest mod se doreste libera introducere pe piata si abilitatea de punere
in functiune a echipamentelor/instalatiilor in Uniunea Europeana, in tarile candidate si in alte
state cu care UE a semnat acorduri de recunoastere mutuala. (Mutual Recognition Agreement).
Directivele nu cuprind cerinte pentru asigurarea unei utilizari sigure a
echipamentelor/instalatiilor care sunt in functiune.
O directiva "Noua Abordare" cum este cazul PED nu impune nici un fel de solutie tehnica
produselor, astfel lasand libertatea industriilor sa dezvolte tehnici noi.
Ghidul pentru implementarea directivelor bazate pe principiile Noii Abordari si Abordarii Globale
(cunoscut ca Blue Guide) explica acest concept precum si aspecte comune ale Noii Abordari.
Legea nr. 64 din 21 martie 2008

Legea nr. 64 din 21 martie 2008 privind funcţionarea în condiţii de siguranţă a instalaţiilor sub
presiune, instalaţiilor de ridicat şi a aparatelor consumatoare de combustibil reprezintă
reglementarea de bază în domeniu.
Legea cuprinde principiile de bază referitoare la măsurile privind funcţionarea în siguranţă a
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
acestor echipamente şi instalaţii.
În continuare sunt prezentate extrasele relevante în contextul prezentei lucrări avânda la
bază textul actualizat în baza actelor normative modificatoare, publicate în Monitorul Oficial al
României, Partea I, până la 17 noiembrie 2008.
Art. 1
(1) Prezenta lege stabileşte cadrul legal pentru funcţionarea în condiţii de siguranţă a
instalaţiilor sub presiune, instalaţiilor de ridicat şi a aparatelor consumatoare de combustibil.
(2) Sunt exceptate de la prevederile prezentei legi instalaţiile şi echipamentele prevăzute în
anexa nr. 1. Condiţiile de funcţionare în siguranţă a acestor instalaţii şi echipamente se
reglementează prin legi specifice.
Art. 2
În scopul funcţionării în condiţii de siguranţă, instalaţiile sub presiune şi instalaţiile de ridicat
clasice, aparatele consumatoare de combustibil şi componentele acestora, prevăzute în anexa
nr. 2, precum şi instalaţiile sub presiune, instalaţiile de ridicat, unele instalaţii din cadrul
obiectivelor nucleare, precum şi componentele acestora, prevăzute în anexa nr. 3, se supun
regimului de autorizare şi de verificare tehnică, potrivit prevederilor prezentei legi.
Art. 3
(1) Introducerea pe piaţă, punerea în funcţiune şi/sau utilizarea instalaţiilor şi echipamentelor
prevăzute la art. 2 sunt admise numai în condiţiile stabilite de prezenta lege.
(2) În situaţia în care instalaţiile şi echipamentele prevăzute la art. 2 sunt reglementate prin
directive europene, acestea se supun regimului de autorizare şi verificare tehnică dacă prin
această cerinţă nu se aduce atingere directivelor europene aplicabile, transpuse prin
reglementări tehnice.
Art. 4
(1) Inspecţia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de
Ridicat, denumită în continuare ISCIR, este organul de specialitate al administraţiei centrale, cu
personalitate juridică, responsabil în numele statului pentru asigurarea măsurilor de funcţionare
în condiţii de siguranţă a instalaţiilor şi echipamentelor prevăzute în anexele nr. 2 şi 3, denumite
în continuare instalaţii/echipamente.
(2) ISCIR exercită următoarele funcţii:
a) de autoritate în domeniul instalaţiilor/echipamentelor, care asigură controlul respectării
prevederilor referitoare la condiţiile de introducere pe piaţă şi punere în funcţiune a
instalaţiilor/echipamentelor, precum şi urmărirea şi controlul regimului de autorizare şi
verificarea tehnică a instalaţiilor/echipamentelor;
b) de reglementare, prin care se asigură elaborarea documentelor cu caracter normativ
pentru domeniul său de activitate.
Art. 9
(1) Verificările tehnice prevăzute în documentaţiile tehnice şi prescripţiile tehnice se
realizează de către ISCIR sau, după caz, de către persoanele autorizate pentru construcţie,
montare, instalare, punere în funcţiune, revizii, reparaţii, lucrări de întreţinere, autorizare a
funcţionării sau verificări tehnice în utilizare; responsabilităţile privind realizarea verificărilor
tehnice şi corectitudinea rezultatelor obţinute revin ISCIR sau persoanelor autorizate, după caz.
(2) Pentru verificările tehnice stabilite în prescripţiile tehnice ca fiind în competenţa de
realizare a ISCIR, aceasta nu poate autoriza alte persoane conform prevederilor alin. (1).
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Art. 19
(1) În aplicarea prevederilor prezentei legi, ISCIR, prin reprezentanţii săi, are dreptul:
a) să solicite informaţii şi documente de la persoanele fizice sau juridice ce construiesc,
montează, instalează, pun în funcţiune, repară, întreţin, asigură realizarea reviziilor, deţin,
utilizează şi/sau comercializează instalaţii/echipamente;
b) de acces, cu scopul efectuării controalelor prevăzute la art. 4 alin. (2), la sediul şi/sau în
locul în care îşi desfăşoară activitatea persoanele fizice sau juridice ce construiesc, montează,
instalează, pun în funcţiune, repară, asigură realizarea reviziilor, întreţin, comercializează, deţin
şi/sau utilizează instalaţii/echipamente, precum şi în locurile în care sunt utilizate
instalaţii/echipamente, indiferent de forma de deţinere a acestora.
(2) Persoanele ce deţin/utilizează instalaţii/echipamente, precum şi cele care desfăşoară
activităţile prevăzute la art. 8 alin. (1) au obligaţia să permită accesul şi să pună la dispoziţia
reprezentanţilor ISCIR informaţiile şi documentele referitoare la instalaţii/echipamente, pe care
aceştia le solicită.
Anexa 1
Instalaţii şi echipamente exceptate de la prevederile prezentei legi
1. Recipientele pentru aer aferente instalaţiilor şi echipamentelor de frânare, basculare şi
semnalizare, montate pe autovehicule
2. Instalaţiile şi echipamentele sub presiune, instalaţiile şi echipamentele de ridicat montate
pe nave
3. Conductele de gaze naturale de alimentare din amonte, conductele aparţinând Sistemului
naţional de transport al gazelor naturale, precum şi cele aparţinând sistemelor de distribuţie şi
instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale
4. Instalaţiile sub presiune, instalaţiile de ridicat şi aparatele consumatoare de combustibil din
administrarea Ministerului Apărării
Anexa 2
Instalaţii sub presiune şi instalaţii de ridicat clasice, aparate consumatoare de combustibil şi
componente ale acestora
1. Cazane pentru abur, pentru apă caldă sau fierbinte
2. Echipamente sub presiune mai mare de 0,5 bari
3. Recipiente simple sub presiune mai mare de 0,5 bari
4. Macarale, ascensoare, elevatoare, instalaţii de transport pe cablu, instalaţii de ridicat pe
plan înclinat, poduri rulante şi alte mecanisme de ridicat
5. Aparate de încălzit alimentate cu combustibil solid, lichid sau gazos
6. Arzătoare cu combustibil lichid sau gazos
7. Accesorii de securitate pentru instalaţiile, echipamentele şi aparatele prevăzute la pct. 1 şi
3-6
8. Aparatură şi instalaţii de automatizare aferente instalaţiilor şi echipamentelor prevăzute la
pct. 1 - 7
9. Instalaţii şi echipamente destinate, montate şi utilizate în cadrul parcurilor de distracţii
Hotărârea Guvernului nr. 1340 din 27 decembrie 2001

Funcţiile şi atribuţiile ISCIR sunt reglementate şi actualizate prin ultimele modificări şi
completări ale Hotărârii Guvernului nr. 1340 din 27 decembrie 2001privind organizarea şi
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
funcţionarea Inspecţiei de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi
Instalaţiilor de Ridicat.
Art. 3
(1) În realizarea obiectului său de activitate, ISCIR are următoarele atribuţii principale:
a) elaborează strategii şi programe de dezvoltare privind activitatea ISCIR;
b) elaborează, actualizează şi supune aprobării, în conformitate cu prevederile legii,
prescripţii tehnice ce privesc condiţiile şi cerinţele tehnice referitoare la instalaţii şi echipamente
şi/sau la activităţi de construire, montare/demontare, instalare, punere în funcţiune, exploatare,
utilizare, sudare şi control nedistructiv, de supraveghere şi verificare tehnică în utilizare, de
revizie, de reparaţii şi întreţinere instalaţii şi echipamente, după caz;
c) autorizează, în conformitate cu cerinţele tehnice şi în condiţiile stabilite în prescripţiile
tehnice şi de Legea nr. 64/2008, cu modificările şi completările ulterioare, persoane fizice sau
juridice care realizează, pentru instalaţii şi echipamente, activităţi de construire,
montare/demontare, instalare, punere în funcţiune, supraveghere şi verificare tehnică în
utilizare, lucrări de revizie, reparaţii şi de întreţinere, precum şi persoane fizice şi juridice care
efectuează verificări tehnice în utilizare la instalaţiile şi echipamentele la care se solicită
stabilirea duratei remanente de viaţă; pentru instalaţiile/echipamentele din domeniul nuclear se
vor respecta şi dispoziţiile Legii nr. 111/1996 privind desfăşurarea în siguranţă, reglementarea,
autorizarea şi controlul activităţilor nucleare, republicată;
d) autorizează, în conformitate cu cerinţele tehnice şi în condiţiile stabilite în prescripţiile
tehnice, punerea în funcţiune şi funcţionarea instalaţiilor şi echipamentelor prevăzute în anexa
nr. 1;
e) autorizează, în conformitate cu cerinţele tehnice şi în condiţiile stabilite în prescripţiile
tehnice, persoanele fizice care practică ocupaţiile prevăzute în anexa nr. 1^1;
f) participă la activităţi de omologare de instalaţii şi echipamente;
g) aprobă proceduri de sudură, dacă prin prescripţiile tehnice se impune acest lucru;
h) emite, în conformitate cu cerinţele şi în condiţiile stabilite în prescripţiile tehnice, avize
obligatorii de instalare pentru instalaţiile şi echipamentele prevăzute în anexa nr. 1^2;
i) în cazuri justificate, de forţă majoră sau de pericol iminent, poate dispune oprirea din
funcţiune sau împiedicarea punerii în funcţiune a instalaţiilor şi echipamentelor şi aplică sigilii;
j) efectuează controale periodice şi inopinate la instalaţiile şi echipamentele aflate în
funcţiune, dispune măsuri şi aplică sancţiuni în condiţiile legii, atunci când constată că nu sunt
respectate cerinţele aplicabile acestora;
k) supraveghează, prin acţiuni periodice şi inopinate, persoanele fizice şi juridice pe care le-a
autorizat şi decide menţinerea, suspendarea sau retragerea autorizaţiilor emise;
l) elaborează şi aprobă prin ordin al inspectorului de stat şef procedura de evaluare şi
autorizare a persoanelor fizice ce solicită a avea calitatea de experţi ISCIR; ordinul pentru
aprobarea acestei proceduri se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I;
m) realizează supravegherea pieţei în domeniul de activitate pentru care a fost nominalizat;
n) participă, la solicitarea organelor de cercetare penală, la anchetarea cauzelor în care s-au
produs accidentele la instalaţiile şi echipamentele supuse controlului ISCIR, evaluează efectele
produse şi dispune măsurile ce se impun privind siguranţa în funcţionare a acestora, după caz;
o) organizează şi derulează campanii de informare în scopul îmbunătăţirii siguranţei în
funcţionare a instalaţiilor şi echipamentelor;
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
p) avizează, potrivit legii, furnizorii de formare profesională care organizează programe de
formare profesională pentru ocupaţiile prevăzute în anexa nr. 1^1; condiţiile şi cerinţele pentru
avizarea furnizorilor de formare profesională se stabilesc prin ordin al inspectorului de stat şef
al ISCIR, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I;
q) participă la elaborarea de standarde în domeniul său de activitate;
r) participă la elaborarea şi validarea standardelor ocupaţionale relevante în domeniul de
activitate al ISCIR;
s) elaborează şi supune aprobării, prin ordin al ministrului economiei, lista tarifelor aplicate
pentru activităţile prestate de către ISCIR; ordinul ministrului economiei se publică în Monitorul
Oficial al României, Partea I;
t) editează şi publică materiale specifice domeniului, în scopul realizării siguranţei în
funcţionare şi al prevenirii accidentelor şi avariilor;
u) colaborează cu instituţii similare şi cu organisme din alte ţări, stabileşte şi poate încheia cu
acestea, în condiţiile legii, convenţii şi protocoale de recunoaştere reciprocă, reprezintă
interesele României în organizaţii şi instituţii internaţionale, în domeniul său de activitate, în
calitate de membru observator sau de membru cu drepturi depline;
v) realizează activităţi de cercetare-dezvoltare în domeniul său de activitate;
w) coordonează şi derulează programe cu finanţare internă şi/sau internaţională.
(2) ISCIR îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite în responsabilitatea sa potrivit legislaţiei în
vigoare.
Anexa 1
Instalaţii/echipamente pentru care se autorizează funcţionarea
Nr. Tip de instalaţii Instalaţii/echipamente şi parametri
Crt. /echipamente
1. Cazane pentru abur, Cazane de abur şi cazane de apă fierbinte având
pentru apă caldă sau PS x V > 60 (bar x litru)
pentru apă fierbinte Cazane de apă caldă şi de abur de joasă presiune cu
P > 400 kW
2. Echipamente sub Conducte metalice pentru fluide tehnologice
presiune mai mare de Conducte pentru abur şi apă fierbinte
0,5 bar Instalaţii de distribuţie gaz petrolier lichefiat (GPL) - la
autovehicule şi la consumatori casnici şi/sau industriali
Cisterne şi containere metalice pentru gaze comprimate,
lichefiate sau dizolvate sub presiune, cu excepţia celor
reglementate potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr.
941/2003 privind stabilirea condiţiilor de introducere pe
piaţă şi utilizare repetată a echipamentelor sub presiune
transportabile, cu modificările şi completările ulterioare
Recipiente pentru gaze, cu excepţia celor de categoria I,
stabilită conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr.
584/2004 privind stabilirea condiţiilor de introducere pe
piaţă a echipamentelor sub presiune, cu modificările şi
completările ulterioare
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Recipiente pentru lichide, cu excepţia celor de categoria I,
stabilită conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr.
584/2004, cu modificările şi completările ulterioare
3. Macarale, ascensoare, Macarale cu S_n > 1 t, cu excepţia celor cu acţionare
elevatoare, instalaţii de manuală
transport pe cablu, Stivuitoare autopropulsate şi translatoare stivuitoare, cu
instalaţii de ridicat excepţia celor cu acţionare manuală
pe plan înclinat, Platforme ridicătoare nedeplasabile/deplasabile
poduri rulante şi alte pentru persoane şi/sau materiale, cu S_n > 1 t, cu excepţia
mecanisme de platformelor ridicătoare pentru persoane cu dizabilităţi
ridicat Elevatoare pentru vehicule, cu excepţia celor acţionate
manual
Mecanisme de ridicat având S_n > 1 t, cu excepţia celor cu
acţionare manuală
Maşini de ridicat la care, constructiv, există posibilitatea
montării mai multor tipuri de elemente purtătoare de sarcină
şi care pot lucra în regim permanent/nepermanent de
macara, stivuitor, platformă ridicătoare şi altele asemenea
Ascensoare, cu excepţia celor având S_n < 100 kg,
destinate transportului de materiale
Instalaţii de transport pe plan înclinat pentru
persoane/materiale, scări şi trotuare rulante
Instalaţii de transport pe cablu pentru persoane/materiale
Mecanisme şi instalaţii de ridicat pentru teatre, cu excepţia
celor acţionate manual
4. Instalaţii şi echipamente Echipamente pentru agrement, cu excepţia echipamentelor
destinate, montate şi pentru spaţii de joacă
utilizate în cadrul
parcurilor de distracţii
5. Sisteme tehnologice Sisteme tehnologice sub presiune de securitate nucleară cu
din cadrul instalaţiilor p_min = 1,03 bari
nucleare
Anexa 1^1
Lista ocupaţiilor pentru care ISCIR autorizează persoane fizice
Nr. Cod de clasificare Denumirea ocupaţiei
crt ocupaţii în
România (C.O.R.)
1. 816103 Fochist cazane de abur şi apă fierbinte
2. 816105 Fochist cazane mici de abur (categoria E)
3. 816106 Fochist cazane de apă caldă şi cazane de abur de joasă
presiune
4. 816107 Fochist cazane conduse de calculator
5. 311113 Laborant operator centrale termice
6. 816116 Automatist pentru supraveghere şi întreţinere cazane
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
7. 932009 Operator umplere recipiente GPL
8. 932002 Îmbuteliator fluide sub presiune
9. 8333.2.1. Macaragiu
10. 833403 Stivuitorist
11. 833310 Liftier
12. 833303 Funicularist (mecanic trolist)
13. 721202 Sudor manual cu flacără de gaz
14. 721203 Sudor manual cu arc electric
15. 721204 Sudor cu arc electric acoperit sub strat de flux
16. 721206 Sudor cu arc electric cu electrod fuzibil în mediu de gaz
protector
17. 721207 Sudor cu arc electric cu electrod nefuzibil în mediu de gaz
protector
18. 823208 Operator sudare ţevi şi fitinguri din polietilenă de înaltă
densitate PEHD
19. 315212 Operator control nedistructiv cu radiaţii penetrante
20. 315213 Operator control nedistructiv cu ultrasunete
21. 315214 Operator control nedistructiv cu lichide penetrante
22. 315215 Operator control nedistructiv cu particule magnetice
23. 315216 Operator control nedistructiv prin curenţi turbionari
24. 315217 Operator control nedistructiv pentru verificarea etanşeităţii
25. 315218 Operator responsabil cu supravegherea tehnică a instalaţiilor
(RSVTI)
Anexa 1^2
Instalaţii/echipamente pentru care se emite aviz obligatoriu de instalare
Nr. Tip de instalaţii Instalaţii/echipamente şi parametri
crt. /echipamente
1. Cazane pentru abur şi apă Cazane de abur şi cazane de apă fierbinte având PS x
fierbinte V > 60 (bar x litru)
2. Echipamente sub presiune Instalaţii de distribuţie gaz petrolier lichefiat - GPL
mai mare de 0,5 bar
Hotărârea Guvernului nr. 1139 din 17 noiembrie 2010-privind infiintarea,

organizarea si functioanarea Companiei Nationale pentru controlul Cazanelor,
Instalatiilor de ridicat si Recipientelor su presiune-SA, precum si Modificarea
Hotărârea nr. 1340 din 2001, modificată şi completată prin H.G. nr.182/2005 si H.G.
920/2009 - privind organizarea si functionarea ISCIR
Conform acestui act normativ se infiinteaza Compania Nationala pentru Controlul Cazanelor,
Instalatiilor de Ridicat si Recipientelor sub Presiune S.A. denumita CNCIR, societate
comerciala pe actiuni, de interes strategic national, cu actionar unic statul roman, care
functioneaza sub autoritatea Ministerului Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri, infiintata
ca urmare a reorganizarii prin divizare a Inspectiei de Stat pentru Controlul Cazanelor,
Recipientelor sub Presiune si Instalatiilor de Ridicat, denumita ISCIR.
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
OG 22 din 2010- pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/2008 privind

functionarea in conditii de siguranta a instalatiilor sub presiune, instalatiilor de ridicat si
a aparatelor consumatoare de combustibil
Art. I. - Legea nr. 64/2008 privind functionarea in conditii de siguranta a instalatiilor sub
presiune, instalatiilor de ridicat si a aparatelor consumatoare de combustibil, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 240 din 27 martie 2008, cu modificarile si
completarile ulterioare, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza:
Articole importante din Ordonanta:
"w) verificare tehnica - ansamblul examinarilor si incercarilor efectuate in vederea autorizarii
functionarii instalatiilor/echipamentelor ori realizate in timpul activitatilor de montare, instalare,
reparare sau revizie a instalatiilor/echipamentelor, in conformitate cu cerintele din
documentatiile tehnice si/sau prevederile prescriptiilor tehnice;
x) verificare tehnica in utilizare - totalitatea examinarilor si incercarilor efectuate la o/un
instalatie/echipament periodic si ori de cate ori se modifica configuratia acesteia/acestuia in
baza careia s-a acordat autorizarea functionarii, in scopul asigurarii conditiilor de functionare in
siguranta."
"Art. 9. - (1) Verificarile tehnice in vederea autorizarii functionarii si verificarile tehnice in
utilizare pentru instalatiile si echipamentele prevazute in anexa nr. 3 se efectueaza de catre
ISCIR.
(2) Verificarile tehnice in vederea autorizarii functionarii si verificarile tehnice in utilizare pentru
instalatiile si echipamentele prevazute in anexa nr. 2 se realizeaza de catre persoane fizice si
juridice autorizate in acest scop.
(3) Responsabilitatile privind realizarea verificarilor tehnice in vederea autorizarii functionarii si
a verificarilor tehnice in utilizare, precum si corectitudinea rezultatelor aferente obtinute revin
ISCIR sau persoanelor autorizate prevazute la alin. (2), dupa caz."
(2) Persoana fizica sau juridica ce detine/utilizeaza instalatiile/echipamentele prevazute la
alin. (1) are obligatia sa asigure un operator autorizat, responsabil cu supravegherea tehnica a
instalatiilor/echipamentelor, denumit RSVTI, conform prescriptiilor tehnice."
Art. II. -
(1) Pana la autorizarea persoanelor fizice si juridice prevazute la art. 9 alin. (2) din Legea nr.
64/2008, cu modificarile si completarile ulterioare, verificarile tehnice in vederea autorizarii
functionarii si verificarile tehnice in utilizare la instalatiile si echipamentele prevazute in anexa
nr. 2 la aceasta lege se efectueaza de catre Compania Nationala pentru Controlul Cazanelor,
Instalatiilor de Ridicat si Recipientelor sub Presiune - S.A., denumita in continuare CNCIR,
societate comerciala pe actiuni, de interes strategic national, cu actionar unic statul roman, care
functioneaza sub autoritatea Ministerului Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri, infiintata
ca urmare a reorganizarii prin divizare a Inspectiei de Stat pentru Controlul Cazanelor,
Recipientelor sub Presiune si Instalatiilor de Ridicat, denumita in continuare ISCIR.
(4) Prescriptia tehnica pentru stabilirea conditiilor si cerintelor tehnice de autorizare a
persoanelor fizice si juridice ce efectueaza verificari tehnice in vederea autorizarii functionarii si
verificari tehnice in utilizare la instalatiile si echipamentele prevazute in anexa nr. 2 la Legea nr.
64/2008, cu modificarile si completarile ulterioare, se aproba prin ordin al ministrului economiei,
comertului si mediului de afaceri, in termen de 10 luni de la data intrarii in vigoare a prezentei
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
ordonante.
(5) In termen de 60 de zile de la data publicarii ordinului prevazut la alin. (4), CNCIR trebuie
sa indeplineasca conditiile si cerintele tehnice prevazute in prescriptia tehnica si sa obtina
autorizarea conform prevederilor prezentei ordonante.
2.5.1 Legea nr. 10 – 1995 privind calitatea în construcţii

Art. 2 – Prevederile legii se aplică construcţiilor de orice categorie şi instalaţiilor aferente a-
cestora, precum şi lucrărilor de modernizare, modificare, transformare, consolidare şi de
reparaţii ale acestora.
Art. 13 – Verificarea proiectelor se va face numai de către specialişti verificatori de proiecte
atestaţi, alţii decât specialiştii elaboratori ai proiectelor
2.5.2 OUG nr. 49/2009 privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii si libertatea de a
furniza servicii in Romania
Art. 1. — Prezenta ordonanta de urgenta reglementeaza cadrul general al libertatii de stabilire a
prestatorilor de servicii si libertatea de a furniza servicii pe teritoriul Romaniei.
Art. 2. — in intelesul prezentei ordonante de urgenta, termenii si expresiile de mai jos au
urmatoarele semnificatii:
a) stat membru — stat membru al Uniunii Europene sau al Spatiului Economic European;
b) serviciu — orice activitate economica independenta, prestata in mod obisnuit in schimbul
unei remuneratii;
c) prestator — orice persoana fizica, cetatean al unui stat membru, sau orice persoana juridica
stabilita intr-un stat membru, care ofera ori presteaza un serviciu;
d) beneficiar — orice persoana fizica, inclusiv consumatorul, asa cum este acesta definit in
Ordonanta Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor, republicata, cu modificarile
si completarile ulterioare, cetatean al unui stat membru sau care beneficiaza de drepturi
conferite prin acte normative comunitare, sau orice persoana juridica stabilita intr-un stat
membru, care, in scopuri profesionale ori nonprofesionale, utilizeaza sau intentioneaza sa
utilizeze un serviciu furnizat;
h) autoritate competenta — orice organism sau autoritate dintr-un stat membru cu rol de control
ori de reglementare in ceea ce priveste activitatile de servicii, in special autoritatile
administrative, precum si ordinele profesionale si asociatiile profesionale sau alte organisme
profesionale care, in exercitarea competentei de autoreglementare, creeaza cadrul legal pentru
accesul la activitatile de servicii ori exercitarea acestora;
i) regim de autorizare — orice procedura care obliga prestatorul sau beneficiarul la efectuarea
anumitor formalitati in vederea obtinerii unei decizii din partea unei autoritati competente pentru
accesul la o activitate de servicii ori exercitarea acesteia;
k) motive imperative de interes general — ordinea publica, siguranta publica, sanatatea publica,
pastrarea echilibrului financiar al sistemului de securitate sociala, protectia consumatorilor,
beneficiarilor serviciilor si a lucratorilor, loialitatea tranzactiilor comerciale, combaterea fraudei,
protectia mediului, sanatatea animalelor, proprietatea intelectuala, conservarea patrimoniului
national istoric si artistic, obiectivele de politica sociala si de politica culturala, precum si orice
alte considerente calificate ca motive imperative de interes general de Curtea de Justitie a
Comunitatilor Europene, in jurisprudenta sa;
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
l) profesie reglementata — orice activitate profesionala, astfel cum aceasta este definita in art. 3
alin. (1) din Legea nr. 200/2004 privind recunoasterea diplomelor si calificarilor profesionale
pentru profesiile reglementate din Romania, cu modificarile si completarile ulterioare;
n) registru — orice evidenta sau baza de date administrata de o autoritate competenta, in
format electronic ori pe hartie, cuprinzand informatii cu privire la prestatorii de servicii in general
sau prestatorii de servicii autorizati intr-un domeniu specific;
o) Sistemul de informare in cadrul pietei interne (SIPI) — platforma electronica prin intermediul
careia se realizeaza schimbul de informatii si comunicarea intre autoritatile competente, care
decurg din obligatiile de cooperare administrativa prevazute in prezenta ordonanta de urgenta;
Art. 3. — (1) in cazul in care dispozitiile prezentei ordonante de urgenta contravin dispozitiilor
unui act normativ national care a transpus o directiva sau a creat cadrul juridic necesar aplicarii
directe a unui regulament si care reglementeaza aspecte specifice ale accesului la o activitate
de servicii ori la exercitarea acesteia in sectoare specifice sau pentru profesii specifice, in
conformitate cu actul normativ comunitar transpus, dispozitiile
actului normativ special prevaleaza.
(2) Dispozitiile prezentei ordonante de urgenta nu vizeaza norme ale dreptului international
privat, in special norme care reglementeaza legislatia aplicabila obligatiilor contractuale si
extracontractuale, inclusiv cele care garanteaza consumatorilor protectia oferita acestora prin
normele de protectie a consumatorilor din legislatia cu privire la consumatori in vigoare.
Art. 4. — (1) Prezenta ordonanta de urgenta se aplica atat serviciilor furnizate de catre
prestatorii stabiliti in Romania, cat si serviciilor furnizate transfrontalier, in Romania, de catre
prestatori stabiliti in alt stat membru.
Art. 16. — (1) Prestatorii stabiliti intr-un alt stat membru au dreptul de a furniza servicii pe
teritoriul Romaniei.
(2) Accesul la furnizarea unui serviciu sau exercitarea acestuia pe teritoriul Romaniei poate fi
conditionat(a) de
indeplinirea unor cerinte, doar daca acestea respecta cumulativ urmatoarele principii:
a) principiul nediscriminarii: cerintele nu trebuie sa fie, direct ori indirect, discriminatorii in ceea
ce priveste cetatenia sau, pentru persoanele juridice, in ceea ce priveste statul membru in care
acestea sunt stabilite;
b) principiul necesitatii: cerintele trebuie sa fie justificate pe baza unor ratiuni de ordine publica,
siguranta publica, sanatate publica sau protectia mediului;
c) principiul proportionalitatii: cerintele trebuie sa fie adecvate pentru a garanta realizarea
obiectivelor, fara a depasi ceea ce este necesar pentru realizarea acestora.
(3) Libertatea de a furniza servicii in cazul unui prestator stabilit intr-un alt stat membru nu
poate fi restransa prin impunerea uneia dintre urmatoarele cerinte:
a) obligatia de a fi stabilit pe teritoriul Romaniei;
b) obligatia de a obtine o autorizatie din partea unor autoritati competente, incluzand inscrierea
intr-un registru pe teritoriul Romaniei, in afara celor impuse prin prevederile prezentei ordonante
de urgenta, prin alte acte normative care transpun acte normative comunitare sau prin acte
normative comunitare cu aplicabilitate directa;
c) interdictia de a stabili pe teritoriul Romaniei o infrastructura specifica, necesara pentru
prestarea serviciilor in cauza;
d) aplicarea unui regim contractual special intre prestator si beneficiarul serviciului, care
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
impiedica sau restrictioneaza prestarea serviciilor in mod independent;
e) obligatia de a detine un document de identitate specific, emis de autoritatea competenta
pentru prestarea serviciului respectiv;
f) cerinte care restrictioneaza utilizarea echipamentelor si a materialelor asociate prestarii
serviciilor, cu exceptia celor necesare pentru asigurarea sanatatii si a securitatii muncii;
g) restrictii asupra libertatii de a presta serviciile mentionate la art. 19.
(4) Autoritatile administratiei publice pot aplica, in conformitate cu legislatia nationala
armonizata, propriile reguli in ceea ce priveste conditiile de angajare, inclusiv cele stabilite in
contractele colective.
Art. 26. — (1) Prestatorii au obligatia de a pune la dispozitia beneficiarilor urmatoarele
informatii:
a) numele sau denumirea prestatorului, forma de organizare, adresa unde este stabilit, precum
si date care sa permita contactarea rapida si comunicarea directa cu acesta, dupa caz, prin
mijloace electronice;
b) in cazul in care prestatorul este inmatriculat intr-un registru, numele acelui registru si numarul
de inregistrare al prestatorului sau mijloacele de identificare echivalente in acel registru;
c) in cazul in care activitatea este supusa unui regim de autorizare, datele autoritatii
competente care a eliberat autorizatia;
d) in cazul in care prestatorul exercita o activitate care este supusa TVA, numarul de
identificare mentionat la art. 153, 153 1si 154 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu
modificarile si completarile ulterioare;
e) in cazul profesiilor reglementate, orice ordin profesional sau organism similar la care
prestatorul este inscris, titlul profesional si statul membru in care a fost acordat acest titlu;
f) conditiile si clauzele generale de prestare a serviciului, daca exista, utilizate de catre
prestator;
g) clauze contractuale cu privire la legea aplicabila contractului si/sau la instanta competenta
daca sunt folosite de catre prestator;
h) existenta unei garantii postvanzare care nu este impusa prin lege;
i) pretul serviciului, in cazul in care acesta este stabilit, in prealabil, de catre prestator, pentru un
anumit tip de serviciu;
j) principalele caracteristici ale serviciilor, in cazul in care acestea nu reies deja din context;
k) asigurarea de raspundere civila profesionala sau garantiile profesionale, daca exista, si, in
special, datele de contact ale asiguratorului sau ale garantului, precum si teritoriul pe care este
valabila.
(2) La alegerea prestatorului, informatiile mentionate la alin. (1): a) sunt comunicate de catre
prestator din proprie initiativa;
b) sunt usor accesibile beneficiarului in locul prestarii serviciului sau al incheierii contractului;
c) pot fi accesate cu usurinta de catre beneficiar, prin mijloace electronice, la o adresa oferita
de catre prestator;
d) sunt cuprinse in orice documente de informare oferite beneficiarului de catre prestator,
documente care cuprind o descriere detaliata a serviciului prestat.
(3) La cererea beneficiarului, prestatorii ofera urmatoarele informatii suplimentare:
a) pretul serviciului, in cazul in care acesta nu este stabilit, in prealabil, de catre prestator, sau,
daca nu poate fi comunicat un pret exact, o metoda de calcul al pretului, astfel incat acesta sa
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
poata fi verificat de catre beneficiar, sau un deviz suficient de detaliat;
b) in ceea ce priveste profesiile reglementate, o referire la normele profesionale aplicabile in
statul membru de stabilire si mijloacele prin care se poate obtine accesul la acestea;
c) informatii cu privire la activitatile conexe si la parteneriatele prestatorilor, agreate pentru
desfasurarea acestor activitati, care sunt legate de serviciul in cauza, precum si cu privire la
masurile luate pentru a se evita conflictele de interese. Aceste informatii se includ in orice
document informativ in care prestatorii ofera o descriere detaliata a serviciilor lor;
d) codurile de conduita la care a aderat prestatorul si adresele de internet la care aceste coduri
pot fi consultate, specificand limba in care sunt disponibile;
e) in cazul in care unui prestator ii este aplicabil un cod de conduita sau este membru al unei
asociatii profesionale ori al unui organism profesional care instituie posibilitatea de a recurge la
mecanisme de solutionare pe cale extrajudiciara a litigiilor, informeaza beneficiarii cu privire la
posibilitatea utilizarii acestora; prestatorul trebuie sa indice modalitatea prin care beneficiarii pot
obtine informatii detaliate cu privire la modalitatile extrajudiciare de solutionare a litigiilor.
(4) Prestatorul ofera informatiile mentionate la alin. (1)—(3) in mod complet, corect, precis si in
timp util inainte de incheierea contractului sau, in absenta unui contract scris, inainte de
prestarea serviciului.
(5) Intervalul de timp de la furnizarea informatiilor mentionate la alin. (1)—(3) pana la
contractarea sau prestarea efectiva a serviciului nu poate fi mai scurt de 5 zile. Cu acordul scris
al beneficiarului, termenul de 5 zile poate fi redus.
(6) Prezentul articol nu aduce atingere altor dispozitii legale prin care sunt reglementate
cerintele de informare.
Legea privind prevenirea si stingerea incendiilor (P.S.I.) Nr. 307/2006 - EXTRASE

SECŢIUNEA a 6-a
Obligaţiile administratorului, conducătorului instituţiei, utilizatorului şi salariatului
Art. 19. - Administratorul sau conducătorul instituţiei, după caz, are următoarele obligaţii
principale:
a) să stabilească, prin dispoziţii scrise, responsabilităţile şi modul de organizare pentru
apărarea împotrivancendiilor în unitatea sa, să le actualizeze ori de câte ori apar modificări şi
să le aducă la cunoştinţă salariaţilor, utilizatorilor şi oricăror persoane interesate;
b) să asigure identificarea şi evaluarea riscurilor de incendiu din unitatea sa şi să asigure
corelarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor cu natura şi nivelul riscurilor;
c) să solicite şi să obţină avizele şi autorizaţiile de securitate la incendiu, prevăzute de lege, şi
să asigure respectarea condiţiilor care au stat la baza eliberării acestora; în cazul anulării
avizelor ori a autorizaţiilor, să dispună imediat sistarea lucrărilor de construcţii sau oprirea
funcţionării ori utilizării construcţiilor sau amenajărilor respective;
d) să permită, în condiţiile legii, executarea controalelor şi a inspecţiilor de prevenire împotriva
incendiilor, să prezinte documentele şi informaţiile solicitate şi să nu îngreuneze sau să
obstrucţioneze în niciun fel efectuarea acestora;
e) să permită alimentarea cu apă a autospecialelor de intervenţie în situaţii de urgenţă;
f) să întocmească, să actualizeze permanent şi să transmită inspectoratului lista cu substanţele
periculoase, clasificate potrivit legii, utilizate în activitatea sa sub orice formă, cu menţiuni
privind: proprietăţile fizico-chimice, codurile de identificare, riscurile pe care le prezintă pentru
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
sănătate şi mediu, mijloacele de protecţie recomandate, metodele de intervenţie şi prim ajutor,
substanţele pentru stingere, neutralizare sau decontaminare;
g) să elaboreze instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor şi să stabilească atribuţiile ce
revin salariaţilor la locurile de muncă;
h) să verifice dacă salariaţii cunosc şi respectă instrucţiunile necesare privind măsurile de
apărare împotriva incendiilor şi să verifice respectarea acestor măsuri semnalate corespunzător
prin indicatoare de avertizare de către persoanele din exterior care au acces în unitatea sa;
i) să asigure constituirea, conform art. 12 alin. (2), cu avizul inspectoratului, a serviciului de
urgenţă privat, precum şi funcţionarea acestuia conform reglementărilor în vigoare ori să
încheie contract cu un alt serviciu de urgenţă voluntar sau privat, capabil să intervină operativ şi
eficace pentru stingerea incendiilor;
j) să asigure întocmirea şi actualizarea planurilor de intervenţie şi condiţiile pentru aplicarea
acestora în orice moment;
k) să permită, la solicitare, accesul forţelor inspectoratului în unitatea sa în scop de
recunoaştere, instruire sau de antrenament şi să participe la exerciţiile şi aplicaţiile tactice de
intervenţie organizate de acesta;
l) să asigure utilizarea, verificarea, întreţinerea şi repararea mijloacelor de apărare împotriva
incendiilor cu personal atestat, conform instrucţiunilor furnizate de proiectant;
m) să asigure pregătirea şi antrenarea serviciului de urgenţă privat pentru intervenţie;
n) să asigure şi să pună în mod gratuit la dispoziţie forţelor chemate în ajutor mijloacele tehnice
pentru apărare împotriva incendiilor şi echipamentele de protecţie specifice riscurilor care
decurg din existenţa şi funcţionarea unităţii sale, precum şi antidotul şi medicamentele pentru
acordarea primului ajutor;
o) să stabilească şi să transmită către transportatorii, distribuitorii şi utilizatorii produselor sale
regulile şi măsurile de apărare împotriva incendiilor, specifice acestora, corelate cu riscurile la
utilizarea, manipularea, transportul şi depozitarea produselor respective;
p) să informeze de îndată, prin orice mijloc, inspectoratul despre izbucnirea şi stingerea cu forţe
şi mijloace proprii a oricărui incendiu, iar în termen de 3 zile lucrătoare să completeze şi să
trimită acestuia raportul de intervenţie;
q) să utilizeze în unitatea sa numai mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor, certificate
conform legii;
Art. 20. - Persoanele fizice, asociaţiile familiale sau persoanele juridice care deţin părţi din
acelaşi imobil trebuie să colaboreze pentru îndeplinirea obligaţiilor ce le revin din prezenta lege,
în vederea asigurării măsurilor de apărare împotriva incendiilor pentru întregul imobil.
Art. 21. - Utilizatorul are următoarele obligaţii principale:
a) să cunoască şi să respecte măsurile de apărare împotriva incendiilor, stabilite de
administrator, conducătorul instituţiei, proprietar, producător sau importator, după caz;
b) să întreţină şi să folosească, în scopul pentru care au fost realizate, dotările pentru apărarea
împotriva incendiilor, puse la dispoziţie de administrator, conducătorul instituţiei, proprietar,
producător sau importator;
c) să respecte normele de apărare împotriva incendiilor, specifice activităţilor pe care le
organizează sau le desfăşoară;
d) să nu efectueze modificări neautorizate şi fără acordul scris al proprietarului, al proiectantului
iniţial al construcţiei, instalaţiei, echipamentului, dispozitivului sau mijlocului de transport utilizat
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
ori al unui expert tehnic atestat potrivit legislaţiei în vigoare;
e) să aducă la cunoştinţa administratorului, conducătorului instituţiei sau proprietarului, după
caz, orice defecţiune tehnică ori altă situaţie care constituie pericol de incendiu.
Art. 22. - Fiecare salariat are, la locul de muncă, următoarele obligaţii principale:
a) să respecte regulile şi măsurile de apărare împotriva incendiilor, aduse la cunoştinţă, sub
orice formă, de administrator sau de conducătorul instituţiei, după caz;
b) să utilizeze substanţele periculoase, instalaţiile, utilajele, maşinile, aparatura şi
echipamentele, potrivit instrucţiunilor tehnice, precum şi celor date de administrator sau de
conducătorul instituţiei, după caz;
c) să nu efectueze manevre nepermise sau modificări neautorizate ale sistemelor şi instalaţiilor
de apărare împotriva incendiilor;
d) să comunice, imediat după constatare, conducătorului locului de muncă orice încălcare a
normelor de apărare împotriva incendiilor sau a oricărei situaţii stabilite de acesta ca fiind un
pericol de incendiu, precum şi orice defecţiune sesizată la sistemele şi instalaţiile de apărare
împotriva incendiilor;
e) să coopereze cu salariaţii desemnaţi de administrator, după caz, respectiv cu cadrul tehnic
specializat, care are atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor, în vederea realizării
măsurilor de apărare împotriva incendiilor;
f) să acţioneze, în conformitate cu procedurile stabilite la locul de muncă, în cazul apariţiei
oricărui pericol iminent de incendiu;
g) să furnizeze persoanelor abilitate toate datele şi informaţiile de care are cunoştinţă,
referitoare la producerea incendiilor.
Legea nr. 319 din 14 iulie 2006 – EXTRASE:

Capitolul III SECTIUNEA a 7-a
Instruirea lucratorilor
Art. 20. - (1) Angajatorul trebuie sa asigure conditii pentru ca fiecare lucrator sa primeasca o
instruire suficienta si adecvata in domeniul securitatii si sanatatii in munca, in special sub forma
de informatii si instructiuni de lucru, specifice locului de munca si postului sau:
a) la angajare;
b) la schimbarea locului de munca sau la transfer;
c) la introducerea unui nou echipament de munca sau a unor modificari ale echipamentului
existent;
d) la introducerea oricarei noi tehnologii sau proceduri de lucru;
e) la executarea unor lucrari speciale.
(2) Instruirea prevazuta la alin. (1) trebuie sa fie:
a) adaptata evolutiei riscurilor sau aparitiei unor noi riscuri;
b) periodica si ori de cate ori este necesar.
(3) Angajatorul se va asigura ca lucratorii din intreprinderi si/sau unitati din exterior, care
desfasoara activitati in intreprinderea si/sau unitatea proprie, au primit instructiuni adecvate
referitoare la riscurile legate de securitate si sanatate in munca, pe durata desfasurarii
activitatilor.
(4) Reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii in
munca au dreptul la instruire corespunzatoare.
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Art. 21. - (1) Instruirea prevazuta la art. 20 alin. (1), (2) si (4) nu poate fi realizata pe cheltuiala
lucratorilor si/sau a reprezentantilor acestora.
(2) Instruirea prevazuta la art. 20 alin. (1) si (2) trebuie sa se realizeze in timpul programului de
lucru.
(3) Instruirea prevazuta la art. 20 alin. (4) trebuie sa se efectueze in timpul programului de
lucru, fie in interiorul, fie in afara intreprinderii si/sau unitatii.
Obligatiile lucratorilor
Art. 22. - Fiecare lucrator trebuie sa isi desfasoare activitatea, in conformitate cu pregatirea si
instruirea sa, precum si cu instructiunile primite din partea angajatorului, astfel incat sa nu
expuna la pericol de accidentare sau imbolnavire profesionala atat propria persoana, cat si alte
persoane care pot fi afectate de actiunile sau omisiunile
sale in timpul procesului de munca.
Art. 23. - (1) In mod deosebit, in scopul realizarii obiectivelor prevazute la art. 22, lucratorii au
urmatoarele obligatii:
a) sa utilizeze corect masinile, aparatura, uneltele, substantele periculoase, echipamentele de
transport si alte mijloace de productie;
b) sa utilizeze corect echipamentul individual de protectie acordat si, dupa utilizare, sa il
inapoieze sau sa il puna la locul destinat pentru pastrare;
c) sa nu procedeze la scoaterea din functiune, la modificarea, schimbarea sau inlaturarea
arbitrara a dispozitivelor
de securitate proprii, in special ale masinilor, aparaturii, uneltelor, instalatiilor tehnice si
cladirilor, si sa utilizeze corect aceste dispozitive;
d) sa comunice imediat angajatorului si/sau lucratorilor desemnati orice situatie de munca
despre care au motive intemeiate sa o considere un pericol pentru securitatea si sanatatea
lucratorilor, precum si orice deficienta a sistemelor de protectie;
e) sa aduca la cunostinta conducatorului locului de munca si/sau angajatorului accidentele
suferite de propria persoana;
f) sa coopereze cu angajatorul si/sau cu lucratorii desemnati, atat timp cat este necesar, pentru
a face posibila realizarea oricaror masuri sau cerinte dispuse de catre inspectorii de munca si
inspectorii sanitari, pentru protectia sanatatii si securitatii lucratorilor;
g) sa coopereze, atat timp cat este necesar, cu angajatorul si/sau cu lucratorii desemnati,
pentru a permite angajatorului sa se asigure ca mediul de munca si conditiile de lucru sunt
sigure si fara riscuri pentru securitate si sanatate, in domeniul sau de activitate;
h) sa isi insuseasca si sa respecte prevederile legislatiei din domeniul securitatii si sanatatii in
munca si masurile de aplicare a acestora;
i) sa dea relatiile solicitate de catre inspectorii de munca si inspectorii sanitari.
(2) Obligatiile prevazute la alin. (1) se aplica, dupa caz, si celorlalti participanti la procesul de
munca, potrivit activitatilor pe care acestia le desfasoara.
Ordin nr. 130 din 10 mai 2011 pentru aprobarea „Metodologie privind autorizarea
operatorului responsabil cu supravegherea tehnica a instalatiilor/echipamentelor din
domeniul ISCIR - operator RSVTI“
ART. 1
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
(1) Prezenta metodologie are ca scop formarea operatorilor RSVTI în conformitate cu
cerinţele specifice ale prescripţiilor tehnice privind siguranţa în funcţionare a
instalaţiilor/echipamentelor, pe domeniul instalaţiilor sub presiune, al instalaţiilor de ridicat şi al
aparatelor consumatoare de combustibil.
(2) Prezenta metodologie urmăreşte ca formarea operatorilor RSVTI să se facă unitar, cu
organizatori avizaţi de Inspecţia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune
şi Instalaţiilor de Ridicat (ISCIR), pe baza unor programe care pun la dispoziţia participanţilor
informaţiile necesare în vederea desfăşurării activităţii.
ART. 3
Deţinătorii/Utilizatorii de instalaţii/echipamente din domeniul ISCIR, indiferent de forma de
constituire şi proprietate, au obligaţia să numească un operator autorizat, responsabil cu
supravegherea tehnică a instalaţiilor/echipamentelor din domeniul ISCIR, denumit în continuare
operator RSVTI.
Ordinul Inspectorului de Stat Șef al ISCIR nr. 225 din 9 iulie 2013 pentru modificarea şi
completarea Metodologiei privind autorizarea operatorului responsabil cu supravegherea
tehnică a instalaţiilor/echipamentelor din domeniul ISCIR - operator RSVTI, publicat în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 2 august 2013.
COMUNICAT al Inspectorului de Stat Șef al ISCIR în atenția deținătorilor/utilizatorilor de

instalații/echipamente privind atribuțiile ISCIR și CNCIR S.A. din, 26 Februarie 2013
COMUNICAT al Inspectorului de Stat Șef al ISCIR privind modificarea parametrilor

maximali ai instalaţiilor/echipamentelor, din 03 Septembrie 2013
COMUNICAT al Inspectorului de Stat Șef al ISCIR privind asigurarea regimului chimic al

cazanelor, din 04 Septembrie 2013
COMUNICAT al Inspectorului de Stat Șef al ISCIR referitor la înregistrarea instalaţiilor

/echipamentelor la Inspecţiile Teritoriale ISCIR, din 17 Decembrie 2013
COMUNICAT al Inspectorului de Stat Șef al ISCIR privind modificarea și completarea

Legii nr. 64-2008, republicată, cu prevederile noului Cod penal, din 20 Martie 2014.
Toate aceste communicate pot fi consultate pe site-ul ISCIR – www.iscir.ro
Legislaţie referitoare la introducerea pe piaţă a instalaţiilor/echipamentelor

din domeniul ISCIR
Cunoaşterea unor prevederi de bază ale acestor acte normative este importantă din
perspectiva personalului tehnic de specialitate deoarece trebuie analizat fiecare echipament
sau instalaţie în legătură cu care se intenţionează efectuarea unei lucrări şi din punct de vedere
al legalităţii privind introducerea sa pe piaţă.
Să nu scăpăm niciodată din vedere că personalul tehnic de specialitate reprezintă cea mai
tehnică interfaţă între deţinătorul/utilizatorul echipamentului sau instalaţiei şi ISCIR.
Prezentarea succintă a unor informaţii esenţiale vine în sprijinul celor care folosesc acestă
lucrare şi constituie poarta de intrare către informaţii mai detaliate, dacă se consideră necesar.
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Hotărârea Guvernului nr. 1029/2008 privind condiţiile introducerii pe piaţă a maşinilor,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 30 septembrie 2008:
- transpune în legislaţia naţională Noua Directivă Maşini nr. 2006/42/EC, care înlocuieşte
Directiva Maşini nr. 98/37/EC şi modifică Directiva ascensoare nr. 95/16/EC.
- abrogă Hotărârea Guvernului nr. 119/2004, privind stabilirea conditiilor pentru introducerea pe
piaţă a maşinilor industriale.
- intră în vigoare pe teritoriul României începând cu data de 29.12.2009.
Art. 1
(1) Prevederile prezentei hotărâri se aplică următoarelor produse:
a) maşini,
b) echipamente interschimbabile,
c) componente de securitate,
d) dispozitive de prindere pentru ridicarea sarcinii, lanţuri, cabluri şi chingi, arbori de transmisie
cu articulaţii cardanice,
e) cvasimaşini stabilind cerinţele esenţiale de sănătate şi securitate specifice acestora,
prevăzute în anexa nr. 1
(2) Prevederile prezentei hotărâri nu se aplică:
a) componentelor de securitate destinate a fi utilizate ca piese de schimb pentru înlocuirea
pieselor identice şi furnizate de către producătorul maşinii originale;
b) echipamentelor specifice destinate utilizării în târguri şi/sau parcuri de distracţii;
c) maşinilor special proiectate sau puse în funcţiune în scopuri nucleare care, în cazul
avariilor, pot avea ca rezultat emisii radioactive;
d) armelor, inclusiv armelor de foc;
e) mijloacelor de transport următoare: tractoare agricole sau forestiere, cu excepţia maşinilor
montate pe aceste vehicule, pentru riscurile prevăzute de Ordinul ministrului lucrărilor publice,
transporturilor şi locuinţei nr. 211/2003 pentru aprobarea Reglementărilor privind omologarea
de tip şi eliberarea cărţii de identitate a vehiculelor rutiere, precum şi omologarea de tip a
produselor utilizate la acestea - RNTR 2, cu modificările şi completările ulterioare, vehicule şi
remorcile acestora, cu excepţia maşinilor montate pe aceste vehicule, prevăzute de Ordinul
ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 211/2003, cu modificările şi
completările ulterioare, vehicule, cu excepţia maşinilor montate pe aceste vehicule, prevăzute
de Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 211/2003, cu modificările
şi completările ulterioare, vehicule destinate exclusiv competiţiilor şi mijloacelor de transport
aerian, naval şi feroviar, cu excepţia maşinilor montate pe aceste mijloace de transport;
f) navelor maritime şi platformelor maritime, inclusiv echipamentelor instalate la bordul acestor
nave şi/sau platforme;
g) maşinilor special proiectate şi construite în scop militar sau de menţinere a ordinii publice;
h) maşinilor special proiectate şi construite în scop de cercetare pentru utilizare temporară
în laboratoare;
i) ascensoarelor care echipează puţurile de mină;
j) maşinilor special destinate deplasării artiştilor în timpul spectacolelor;
k) produselor electrice şi electronice, în măsura în care acestea sunt reglementate de
Hotărârea Guvernului nr. 457/2003 privind asigurarea securităţii utilizatorilor de echipamente
electrice de joasă tensiune, republicată, cu modificările ulterioare: aparate electrocasnice,
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
echipamente audio şi video, echipamente pentru tehnologia informaţiei, echipamente pentru
birouri, mecanisme de joasă tensiune pentru conexiuni şi control, motoare electrice;
l) echipamentelor electrice de înaltă tensiune: aparataje pentru conexiuni şi control
transformatoare.
Definirea unor termeni
Art. 3
În sensul prezentei hotărâri, termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles:
1. maşină:
a) un ansamblu de părţi sau componente legate între ele, dintre care cel puţin una este în
mişcare, care sunt reunite de o manieră solidară în vederea unui anumit scop, în special montat
ori destinat montării cu un sistem de acţionare, altul decât forţa umană sau animală, aplicată
direct;
b) un ansamblu prevăzut la lit. a), căruia îi lipsesc numai componentele care să îl conectezel a
locul de utilizare sau conexiunile la surse de energie şi de mişcare;
c) un ansamblu prevăzut la lit. a) şi b), pregătit să fie instalat şi care nu poate să funcţioneze
decât montat pe un mijloc de transport sau instalat într-o clădire ori structură;
d) un ansamblu de maşini prevăzute la lit. a) - c) sau o cvasimaşină, care, în scopul de a
ajunge la acelaşi rezultat, sunt dispuse şi comandate astfel încât să funcţioneze ca un întreg;
e) un ansamblu de părţi sau componente legate între ele, dintre care cel puţin una este în
mişcare, care sunt reunite în scopul ridicării sarcinilor şi a căror singură sursă de energie este
forţa umană, aplicată direct;
2. echipament interschimbabil - un dispozitiv care, ulterior punerii în funcţiune a unei maşini sau
a unui vehicul-tractor, este asamblat pe aceasta chiar de către operator, în scopul de a modifica
funcţia sa ori de a asigura o funcţie nouă, în măsura în care acest echipament nu este o piesă
de schimb ori o unealtă;
3. componentă de securitate - componenta care este introdusă separat pe piaţă şi este
destinată să asigure o funcţie de securitate, a cărei defectare sau funcţionare
necorespunzătoare periclitează securitatea şi/sau sănătatea persoanelor expuse şi care nu
este necesară pentru funcţionarea maşinii ori care poate fi înlocuită cu alte componente ce
permit funcţionarea normală a maşinii.
4. dispozitiv de prindere pentru ridicarea sarcinii - o componentă sau un echipament nefixat la
maşina de ridicat, care este amplasat între maşină şi sarcină ori pe sarcină, în scopul prinderii
ei, sau care este destinat să facă parte integrantă a sarcinii şi este introdus separat pe piaţă;
elementele care servesc la realizarea unei legături şi componentele lor sunt considerate
dispozitive de prindere pentru ridicarea sarcinii;
5. lanţuri, cabluri şi chingi - lanţurile, cablurile şi chingile proiectate şi construite în scopul de a
ridica, fiind parte a maşinilor de ridicat sau a dispozitivului de prindere pentru ridicarea sarcinii;
6. arbore de transmisie cu articulaţie cardanică - un dispozitiv amovibil pentru transmisie
mecanică; o componentă amovibilă destinată transmisiei de putere între o maşină
autopropulsată sau un vehicul-tractor şi maşina receptoare, prin primul lagăr fix al acesteia.
Dacă acest dispozitiv este introdus pe piaţă împreună cu un protector, ansamblul este
considerat un singur produs;
7. cvasimaşină - maşina parţial finalizată; un ansamblu care se constituie ca o maşină, dar care
nu poate să asigure el însuşi un scop definit. Un sistem de acţionare este o cvasimaşină.
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Cvasimaşina este destinată a fi încorporată sau asamblată cu alte maşini ori alte cvasimaşini
sau echipamente în vederea constituirii unei maşini căreia i se aplică prezenta hotărâre;
8. introducere pe piaţă - prima punere la dispoziţie, în România sau într-un stat membru al
Uniunii Europene, a unei maşini ori cvasimaşini în vederea comercializării sau utilizării sale,
contra cost ori gratuit;
9. producător - orice persoană fizică sau juridică ce proiectează şi/sau construieşte o maşină ori
o cvasimaşină căreia i se aplică prezenta hotărâre şi care este responsabilă de conformitatea
acestei maşini sau cvasimaşini cu prezenta hotărâre, în vederea introducerii pe piaţă sub
numele său ori marca sa sau pentru propria utilizare. În absenţa unui producător, aşa cum este
definit mai sus, este considerat ca fiind producător orice persoană fizică sau juridică ce
introduce pe piaţă ori pune în funcţiune o maşină sau cvasimaşină căreia i se aplică prezenta
hotărâre;
10. reprezentant autorizat - orice persoană fizică sau juridică stabilită în România sau întrun alt
stat membru al Uniunii Europene, care a primit un mandat scris din partea producătorului
pentru a acţiona în numele acestuia, integral ori parţial, pentru formalităţi şi obligaţii
reglementate de prezenta hotărâre;
11. punere în funcţiune - prima utilizare, în România sau într-un alt stat membru al Uniunii
Europene, a unei maşini căreia i se aplică prezenta hotărâre, în conformitate cu destinaţia sa.
Condiţii de introducere pe piaţă
Art. 8
(1) Introducerea pe piaţă şi punerea în funcţiune a maşinilor care sunt conforme cu prevederile
prezentei hotărâri nu pot fi interzise, restrânse sau împiedicate.
(2) Introducerea pe piaţă şi punerea în funcţiune a cvasimaşinilor nu pot fi interzise,restrânse
sau împiedicate în cazul în care producătorul ori reprezentantul său autorizat stabileşte, prin
declaraţia de încorporare prevăzută în anexa nr. 2 lit. B pct. 1, că aceste cvasimaşini sunt
destinate a fi încorporate într-o maşină sau asamblate cu alte cvasimaşini în vederea constituirii
unei maşini.
ART. 9
(1) Se consideră ca fiind conforme cu prevederile prezentei hotărâri maşinile care poartă
marcajul CE şi care sunt însoţite de declaraţia CE de conformitate ale cărei elemente sunt
prevăzute în anexa nr. 2 lit. A la pct. 1.
(2) O maşină fabricată în conformitate cu un standard român şi/sau un standard naţional al unui
alt stat membru al Uniunii Europene, care adoptă un standard european armonizat al cărui
număr de referinţă este publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, se presupune că este
conformă cu cerinţele esenţiale de sănătate şi securitate acoperite de standardul respectiv.
(3) Lista standardelor române care adoptă standardele europene armonizate referitoare la
maşini se aprobă prin ordin al ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse şi se publică în
Monitorul Oficial al României, Partea I. Această listă se actualizează ori de câte ori este
necesar.
ART. 13
(1) Pentru a atesta conformitatea unei maşini cu prevederile prezentei hotărâri, producătorul
sau reprezentantul său autorizat trebuie să aplice una dintre procedurile de evaluare a
conformităţii prevăzute la alin. (2), (3) şi (4).
(2) Dacă maşina nu este prevăzută în anexa nr. 4, producătorul sau reprezentantul său
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
autorizat trebuie să aplice procedura de evaluare a conformităţii cu controlul intern al
producţiei maşinilor, prevăzută la anexa nr. 8.
(3) Dacă maşina este prevăzută în anexa nr. 4 şi este fabricată conform standardelor
armonizate prevăzute la art. 9 alin. (2) care acoperă ansamblul cerinţelor esenţiale de sănătate
şi securitate aplicabile, producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie să aplice una
dintre procedurile următoare:
a) procedura de evaluare a conformităţii cu control intern al producţiei maşinilor, prevăzută la
anexa nr. 8;
b) procedura "examinare CE de tip" prevăzută în anexa nr. 9, împreună cu controlul intern al
producţiei maşinilor, prevăzut în anexa nr. 8 pct. 3;
c) procedura de asigurare totală a calităţii, prevăzută la anexa nr. 10.
(4) În situaţia în care maşina este menţionată în anexa nr. 4 şi dacă nu este fabricată conform
standardelor armonizate prevăzute la art. 9 alin. (2) sau dacă este parţial în conformitate cu
aceste standarde ori dacă standardele armonizate nu acoperă ansamblul cerinţelor esenţiale
de securitate şi sănătate aplicabile, producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie să
aplice una dintre procedurile următoare:
a) procedura "examinare CE de tip" prevăzută în anexa nr. 9, împreună cu controlul intern al
producţiei maşinilor, prevăzut în anexa nr. 8 pct. 3;
b) procedura de asigurare totală a calităţii, prevăzută la anexa nr. 10.
ART. 16
(1) Marcajul CE de conformitate este format din iniţialele "CE", în conformitate cu grafica
modelului prevăzut în anexa nr. 3.
(2) Marcajul CE se aplică pe maşină în mod vizibil, lizibil şi de neşters, în conformitate cu
prevederile anexei nr. 3.
(3) Aplicarea pe maşini a marcajelor, semnelor ori inscripţiilor care pot induce în eroare terţele
părţi în ceea ce priveşte semnificaţia şi forma marcajului CE sau ambele este interzisă.
Orice alt marcaj poate fi aplicat pe maşini, cu condiţia ca prin aceasta să nu fie afectate
vizibilitatea, lizibilitatea şi semnificaţia marcajului CE.
Supravegherea pieţei
ART. 5
(1) Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, în calitate de autoritate competentă în
domeniu, trebuie să adopte toate măsurile necesare pentru ca maşinile să fie introduse pe piaţă
şi/sau puse în funcţiune numai dacă acestea satisfac prevederile prezentei hotărâri şi nu
compromit sănătatea şi securitatea persoanelor şi, dacă este cazul, a animalelor domestice sau
bunurilor, atunci când ele sunt instalate şi întreţinute corespunzător şi utilizate în conformitate
cu destinaţia lor sau în condiţii rezonabil previzibile.
(2) Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse trebuie să adopte toate măsurile necesare
pentru ca cvasimaşinile să fie introduse pe piaţă numai dacă acestea satisfac prevederile
prezentei hotărâri.
(3) Autoritatea competentă în domeniul maşinilor este Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de
Şanse. Organul de control care verifică respectarea prevederilor prezentei hotărâri şi este
responsabil pentru supravegherea pieţei este Inspecţia Muncii.
(4) Sarcinile şi competenţele organului de control sunt stabilite prin Hotărârea Guvernului nr.
891/2004 privind stabilirea unor măsuri de supraveghere a pieţei produselor din domeniile
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
reglementate, prevăzute în Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformităţii produselor,
republicată. Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse informează Comisia şi celelalte
state membre ale Uniunii Europene cu privire la orice modificare ulterioară.
(5) Pentru îndeplinirea prevederilor alin. (3) şi (4), Inspecţia Muncii, organ de specialitate al
administraţiei publice centrale în subordinea Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse,
desemnează personal cu atribuţii specifice, pentru realizarea supravegherii pieţei.
Legislaţia în vigoare pentru formarea profesională a adulţilor:

 OG nr. 76/2004 pentru modificarea si completarea OG nr. 129/2000
 HG nr. 522/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor
Ordonantei Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesionala a adultilor
 HG nr. 887/2004 pentru modificarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor
Ordonantei Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesionala a adultilor, aprobate prin HG
nr. 522/2003
 HG nr. 1829/2004 pentru modificarea si completarea Normelor metodologice de aplicare a
prevederilor OG nr.129/2000 privind formarea profesionala a adultilor, aprobate prin HG
nr.522/2003
 Ordin al ministrului muncii, solidaritatii sociale si familiei si al ministrului educatiei, cercetarii
si tineretului nr. 353/5.202/2003 pentru aprobarea Metodologiei de autorizare a furnizorilor de
formare profesionala a adultilor.
 Ordin al ministrului muncii, solidaritatii sociale si familiei si la ministrului educatiei, cercetarii
si tineretului nr. 80/3.328/2005 pentru modificarea si completarea Metodologiei de autorizare a
furnizorilor de formare profesionala a adultilor (nr. 353/5.202/2003)
 Ordin al ministrului muncii, solidaritatii sociale si familiei si al ministrului educatiei, cercetarii
si tineretului nr. 501/5.253/2003 pentru aprobarea Metodologiei certificarii formarii profesionale
a adultilor
Condiţii privind formarea profesională a fochiştilor
Fochiştii clasa A deservesc şi supraveghează operativ în funcţionare cazane de abur,
cazane de apă fierbinte, supraîncălzitoare şi economizoare independente, conform prevederilor
prescripţiei tehnice PT C 1. Fochiştii clasa A sunt autorizaţi pentru tipul de cazan dintr-o grupă
de autorizare prevăzută în tabelul de mai jos:
Grupa de Debitul
Tipul cazanului
autorizare (t/h sau Gcal/h)
Toate cazanele care nu se încadrează <în 10 t/h, respectiv ≤ 5 Gcal/h
I
grupele II şi III
Cazane de abur 10-100 t/h inclusiv
II
Cazane de apă fierbinte peste 5 Gcal/h
III Cazane de abur peste 100 t/h
Programa analitică pentru cursul de perfecţionare/specializare “fochist clasa A” este
prezentata in PT CR8-2009.

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
Fochiştii clasa B sunt fochiştii care deservesc şi supraveghează operativ în funcţionare
cazane de abur din categoria E, conform prevederilor prescripţiei tehnice C 1.
Fochiştii care deservesc cazane din categoria E cu rezistenţă electrică nu necesită
autorizare ISCIR. Aceştia trebuie instruiţi şi examinaţi anual de către operatorul RSVTI al
deţinătorului/utilizatorului.
Fochiştii clasa C sunt fochiştii care deservesc şi supraveghează operativ în funcţionare

cazane de apă caldă şi cazane de abur de joasă presiune, conform prevederilor prescripţiei
tehnice C 9.
Se admit la examenul de autorizare ca „fochist clasa C”, persoanele care au absolvit un curs
de calificare de „fochist”, conform programei analitice prezentate la art. 26 din PT CR8-2009
sau cele care au absolvit un curs de perfecţionare/specializare de „fochist clasa C”, conform
programei analitice prezentate la art. 27 din PT CR8-2009.
Fochiştii clasa D sunt fochiştii care deservesc şi supraveghează operativ în funcţionare

cazanele de abur şi cazanele de apă fierbinte a căror funcţionare este în totalitate comandată
de un sistem de calcul integrat (cazane conduse de calculator), conform prevederilor
prescripţiei tehnice C 1.
Fochiştii autorizaţi pentru o anumită clasă şi grupă conform prevederilor prescripţiei
tehnice PT CR8-2009 pot deservi cazane din celelalte clase şi grupe, conform tabelului de mai
jos, fără a fi necesară extinderea autorizaţiei.
DOMENIUL DE VALABILITATE
CLASA B C A D
GRUPA - - I II III I II III
AUTORIZAŢIA
B - *
C - - *
I * * *
A II * * * *
III * * * * *
I * * * * * *
D II * * * * * * *
III * * * * * * * *
(1) Trecerea fochistului, în cadrul aceleaşi clase şi grupe pentru care este autorizat, de la
deservirea unui tip de cazan la deservirea altui tip de cazan se face în urma unui instructaj
teoretic şi practic specific de minim 24 de ore, organizat de către operatorul RSVTI al
deţinătorului/utilizatorului, în condiţiile prevăzute la alin. (3).
(2) Trecerea fochistului de la deservirea unui tip de cazan pentru care este autorizat la
deservirea altui tip de cazan în cadrul aceleaşi clase, în situaţiile în care nu sunt stabilite grupe,
se face în urma unui instructaj teoretic şi practic specific de minim 24 de ore, organizat de către
operatorul RSVTI al deţinătorului/utilizatorului, în condiţiile prevăzute la alin. (3).
(3) Instruirea se finalizează cu susţinerea unui examen pentru verificarea cunoştinţelor
profesionale şi a deprinderilor practice. Rezultatele examinării se consemnează într-un proces-
verbal de examinare întocmit de către operatorul RSVTI, conform modelului din PT CR8-2009-
anexa 6.
CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
(4) Trecerea fochistului de la o grupă de autorizare la alta, în cadrul aceleaşi clase, sau de la
o clasă la alta, se face prin extinderea autorizaţiei. În acest scop fochistul trebuie să participe la
un program specific de instruire teoretică de minim 24 de ore şi de instruire practică de minim
40 de ore, organizat de deţinătorul/utilizatorul cazanului, să susţină şi să promoveze examenul
în vederea extinderii autorizaţiei.
(5) Programa analitică de pregătire este întocmită de deţinător/utilizator.
(6) Instruirile se finalizează cu eliberarea de adeverinţe de instruire teoretică şi practică de
către operatorul RSVTI al deţinătorului/utilizatorului.
(7) Pentru a participa la examenul în vederea extinderii autorizaţiei, solicitantul depune la
ISCIR următoarele:
a) cererea de extindere a autorizaţiei;
b) copia actului de identitate;
c) autorizaţia în vigoare, din care să rezulte grupa şi clasa de autorizare actuală;
d) copia actului care dovedeşte schimbarea numelui şi prenumelui (dacă este cazul);
e) adeverinţa de practică, conform modelului din PT CR8-2009-anexa 2;
f) adeverinţa de instruire teoretică, conform modelului din PT CR8-2009-anexa 7;
g) fişa de aptitudini de medicina muncii cu menţiunea “Apt pentru prestarea ocupaţiei de
fochist”.
(8) Examinarea în vederea extinderii autorizaţiei se efectuează de către inspectorul de
specialitate din cadrul ISCIR şi constă într-o probă teoretică şi una practică.
(9) Rezultatele examenului se consemnează de către inspectorul de specialitate din cadrul
ISCIR într-un proces-verbal.
(10) Extinderea autorizaţiei se face prin semnarea şi aplicarea ştampilei proprii de către
inspectorul de specialitate din cadrul ISCIR în rubrica "extinderea autorizaţiei" din talonul care
însoţeşte autorizaţia.
Prelungirea valabilităţii autorizaţiilor eliberate personalului de deservire

Generalităţi
Personalul de deservire a cazanelor, autorizat ISCIR, trebuie instruit periodic şi examinat în
vederea prelungirii valabilităţii autorizaţiei.
Instruirea şi examinarea anuală în perioada de valabilitate a talonului
(1) În perioada de valabilitate a talonului, personalul de deservire a cazanelor (fochistul)
trebuie instruit şi examinat anual, pentru verificarea cunoştinţelor profesionale.
(2) Instruirile se desfăşoară sub îndrumarea operatorului RSVTI care are obligaţia de a
întocmi procesul-verbal de participare.
(3) Examinarea se efectuează de către o comisie internă din care face parte în mod
obligatoriu şi operatorul RSVTI.
(4) Examinarea constă dintr-o probă teoretică şi o probă practică. Pentru a fi declarată
"admis" persoana examinată trebuie să promoveze atât proba teoretică cât şi proba practică.
(5) Rezultatele examinării se consemnează de către operatorul RSVTI într-un proces-verbal.
(6) Prelungirea valabilităţii autorizaţiei se face prin semnarea şi aplicarea ştampilei proprii de
către operatorul RSVTI, în rubrica "viză anuală" din talonul care însoţeşte autorizaţia.
Organizarea stagiului de instruire la expirarea perioadei de valabilitate a talonului

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70
(1) La expirarea perioadei de valabilitate a talonului/autorizației eliberate până la intrarea în
vigoare a prescripției tehnice CR8-2009, pentru prelungirea valabilităţii autorizaţiei şi obţinerea
unui nou talon, personalul de deservire trebuie să urmeze un stagiu de instruire.
(2) Stagiul de instruire se organizează de persoane juridice avizate.
(3) Pentru participarea la stagiul de instruire, solicitantul depune la organizator următoarele
documente:
a) cererea de participare la stagiul de instruire;
b) copia autorizaţiei şi a talonului pentru vize anuale care urmează a fi înlocuit;
adeverinţă de practică, pentru persoanele care au talonul expirat sau au întrerupt
practicarea ocupaţiei mai mult de 12 luni, conform prevederilor prescripţiei tehnice.
(4) La sfârşitul stagiului de instruire, organizatorul eliberează participanţilor următoarele:
a. documentul care să ateste participarea la stagiul de instruire;
b. talonul pentru vize anuale, pe baza unui proces-verbal.
(5) Valabilitatea talonului pentru vize anuale este de 4 ani.
(6) Autorizaţiile eliberate până la data intrării în vigoare a prescripţiei tehnice CR8-2009,
rămân valabile 1 (un) an de la data ultimei examinări anuale înscrise.
(6) Personalul de deservire a instalaţiilor/echipamentelor care deţine autorizaţii cu o vechime
mai mare de 4 ani, are obligaţia obţinerii talonului pentru vize anuale care însoţeşte autorizaţia,
în condiţiile prevăzute la capitolul IV sectiunea a 3-a din CR8-2009, în maxim 3 ani de la
aprobarea prescripţiei tehnice.
(7) Personalul de deservire a instalaţiilor/echipamentelor care deţine autorizaţii cu o vechime
de cel mult 4 ani are obligaţia obţinerii talonului pentru vize anuale care însoţeşte autorizaţia în
condiţiile prevăzute la capitolul IV sectiunea a 3-a din CR8-2009, în maxim 4 ani de la
aprobarea prescripţiei tehnice.
(8) Pentru personalul de deservire a instalaţiilor/echipamentelor prevazut la aliniat (1) si (2)
prelungirea valabilităţii autorizaţiei in intervalele de timp precizate, se efectueaza prin
semnarea si aplicarea stampilei proprii de catre operatorul RSVTI, in rubrica ,,vize anuale“
din autorizatia detinuta.
Întocmit,
Ing. Ioan Farcașiu

CIF: 28354156
Telefon: (+4021) 316 79 21 Fax: (+4021) 411 98 70

Antet Negru - Suport Curs Calificare FOCHIST-POSDRU-06.05.2014

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Antet Negru - Suport Curs Calificare FOCHIST-POSDRU-06.05.2014

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

“INVESTEȘTE ÎN OAMENI !

SOLICITANT - CNCIR S.A. PARTENER - ACEPRO

Persoana fizică calificata si autorizată pentru deservirea cazanelor de abur, cazanelor de

1.1. Noţiuni de bază

După starea de agregare deosebim corpuri:

Transformări chimice - sunt transformările prin care se schimbă compoziţia chimică a

Principiul conservării materiei afirmă că, în toate transformările fizice şi chimice

Segmentul OF reprezintă, la scară, mărimea, direcţia şi sensul forţei (fig. 1.1.).

Puterea - simbol P - este lucru mecanic efectuat în unitatea de timp.

Legea conservării energiei demonstrează că energia (simbol E) nu se pierde, ci numai se

SOLICITANT - CNCIR S.A. PARTENER - ACEPRO

cal kcal J kJ kWh MWh kgfm

2,78 10- 2,78 10-

Tab. 1.1.a. Echivalenţa între diverse unităţi de energie

Tab. 1.1. b. Echivalenţa între diverse unităţi de putere

SOLICITANT - CNCIR S.A. PARTENER - ACEPRO

Fig. 1.2. Simbolizarea presiunii.

Daca se ia ca unitate de măsura pentru forţa - N (newton) şi pentru suprafaţă - m 2, atunci

Presiunea relativă - simbol pr - este presiunea care se măsoară cu manometre. Acestea

SOLICITANT - CNCIR S.A. PARTENER - ACEPRO

Fig. 1.3. Acţiunea presiunii atmosferice

Presiunea hidrostatică (simbol ph) - este presiunea exercitată de greutatea coloanei de

1.2. Notiuni de căldura

1.2.1. Definiţie, unităţi de măsură

Ce este totuşi căldura?

grade Celsius °C t°C t°C = T°K-273.15 t °C = 5/9 (t °F-32)

SOLICITANT - CNCIR S.A. PARTENER - ACEPRO

grade Kelvin °K T°K = t°C+273.15 T°K T °K = 5/9 t °F+255.4

1.2.4. Căldura specifică

1.2.5. Transmiterea căldurii

1.2.6. Modificări ale corpurilor sub acţiunea căldurii

1.2.6.1. Dilatarea şi contractarea corpurilor

1.2.6.2. Modificări de stare

Fig.1.4. Transformările de stare ale corpurilor

SOLICITANT - CNCIR S.A. PARTENER - ACEPRO

Diagrama 1.1. Variaţia în funcţie de presiune a:

Pr Temp Căldur Entalpi Entalpie Entalpia aburul (i") aburului supraîncălzit

bar °C kcal/kg kcal kcal/kg kcal/kg kcal/kg kcal/kg kcal/kg

1.3. Apa caldă, apa fierbinte, aburul, precum şi proprietăţile lor

1.3.1. Caracteristicile principale ale apei şi aburului

SOLICITANT - CNCIR S.A. PARTENER - ACEPRO

Condensat - este apa provenită prin răcirea aburului.

Aburul se clasifică si în funcție de diferite criterii.

Circulaţia fluidelor prin conducte - De regulă, fluidele (apa, aburul, condensatul,

1.4. Tehnologia materialelor

Materialele metalice folosite în construcţia, montarea şi repararea cazanelor, trebuie să

1.4.4. Cartea cazanului

1.4.5. Alte masuri

2.3. Clasificarea cazanelor

Indicele de clasificare se calculează cu relaţia:

Din punct de vedere al supravegherii cazanelor în timpul exploatării, acestea se clasifică

Din punct de vedere al fluidului folosit:

SOLICITANT - CNCIR S.A. PARTENER - ACEPRO

După destinaţia agentului termic produs:

După presiunea din cazan:

Din punct de vedere constructiv:

După combustibilul folosit:

După tirajul cazanului:

După circulaţia apei în cazan:

SOLICITANT - CNCIR S.A. PARTENER - ACEPRO

După poziţia tamburului:

După modul de fixare:

După numărul drumurilor de foc şi de gaze arse: