Cl a X-a Liceul Teoretic Emil Racovita Galati

Evolutia hartii politice in timp

Harta politica se modifica in timp, prin aparitia/disparitia unor state/imperii, in funcție de condițiile
istorice sau evoluția climei la nivel planetar.
Antichitatea evidențiază expansiunea și apogeul unor imperii în Europa și Asia: Chinez (cel mai
vechi), Indian, Mesopotamian (Actualul Irak), Persan (actualul Iran), Egiptean, macedonean
(extins din Grecia până în india, Imperiul Roman.
Secolul VIII reprezintă începutul expansiunii arabe, din Asia centrală în toată Asia de sud-vest
(Orientul apropiat), nordul Africii, până în Pen. Iberică, iar din se. XIII va intra în contact cu
Europa de est (numeroasele conflicte dintre ei și țările române; tot din centrul Asiei, pe fondul unei
aridizări climatice) pe la nord de Marea Neagră, începe migrația popoarelor migratoare, care vor
sta la baza constituirii unor popoare (fino-ugrici – Ungaria, Finlanda, slavii – popoare în Europa
de est, celticii – în Arhipelagul britanic; în Europa se formează imperiile Spaniol, Francez, Englez.
În perioada modernă (sec. XVII) harta politică este influențată de:
- Marile descoperiri geografice și apariția ,,lumii noi” – imperiile coloniale englez (1/5 din
suprafața uscatului), spaniol, portughez, francez;
- Revoluțiile din Europa de Vest;
- Debutul revoluției industriale și necesitatea aprovizionării cu materii prime
În perioada contemporană modificările pe harta politică a lumii au ca puncte de plecare cele
două războaie mondiale, dispariția imperiilor și colonialismului și apariția a numeroase state
independente. După 1990 căderea comunismului a adus alte modificări ale hărții politice, mai ales
la nivelul Europei: destrămarea URSS și apariția a 15 state (Fed. Rusă, Estonia, Letonia, Lituania,
Belarus, Ucraina, Moldova, Georgia, Armenia, Azerbaidjan, Kazahstan, Kârgastan, Tadjikistan,
Turkmenistan, Uzbekistan), destrămarea Iugoslaviei și apariția a 6 state (Slovenia, Croația, Bosnia
și Hertegovina, Serbia, Muntenegru, Macedonia de Nord si mai nou Kosovo – nerecunoscută pe
deplin), destrămarea Cehoslovaciei, în Cehia și Slovacia, alipirea Germaniei (împărțită dupa Al
Doilea Razboi Mondial în RFG și RDG).
La nivel mondial ultimele state apărute sunt: Sudanul de Sud (2011), Serbia și Muntenegru se
despart în 2 state (2006), Timorul de Est se desprinde din Indonezia (2002) determină apariția a
195 state independente și numeroase teritorii dependente.
Pe lângă modificarea numărului de state au loc permanent modificări ale denumirilor, modificări
ale granițelor sau schimbarea orașului cu statut de capitală.
Tipuri de granițe
a. Naturale
1. Terestre – fie pe mari înălțimi (Norvegia/Suedia – Alpii Scandinaviei; Nepal/China –
Himalaya; Chile/Argentina – Anzi, fie delimitate cu fâșii de graniță (România/Ungaria;
Franța/Belgia)

Prof. Delia Humelnicu

Cl a X-a Liceul Teoretic Emil Racovita Galati

2. Fluviale – limitele sunt date de râuri – România/Moldova – râul Prut, SUA/Mexic –

Rio Grande, România/Bulgaria – Dunărea, China/Rusia – fl. Amur
3. Lacustre – limite trasate de lacuri – SUA/Canada – 4 din cele 5 lacuri din sistemul
Marile Lacuri Americane (Superior, Huron, Ontario și Erie), Titicaca (Bolivia/Peru)
4. Maritime – 12 mile maritime de la țărm reprezintă marea teritorială a statului, deci
statele cu ieșire la mare sau insulare, au aceste granițe, până la aproximativ 20 km de
la țărm: Marea Britanie, Spania, România
b. Artificiale – sunt granițe care există doar ca frontiere pe hartă sau google maps, dar nu aoar
în realitate: pot fi geometrice – linii drepte – așa cum sunt frontierele sudice ale Algeriei;
dacă urmează paralele sau meridiane se numesc astronomice – de exemplu, paralela de 48
grade reprezintă frontiera dintre SUA și Canada (în mare parte) sau meridianul ce desparte
Alaska de Canada; un alt exemplu – frontierele Egiptului, în sud și vest
c. În dispută – granițele din zona Israelului și disputa cu Palestina – stat ce nu este recunoscut
(fâșia Gaza, zona Golanului sau Cisiordania)

Tipuri de capitale
Statutul de capitală oferă orașului o dezvoltare economică deosebită, pentru multe state fiind cel
mai important oraș. Aceste beneficii vin la pachet și cu o serie de probleme: supraaglomerație și
poluare, centre istorice în care infrastructura este la nivelul secolelor trecute și obligativitatea
păstrării patrimoniului cultural (unele fiind situri UNESCO), iar în statele din lumea a III-a
reprezintă ,,mirajul banilor” fiind orașele care atrag număr mare de imigranți și de aici o
suprapopulare la periferie a populației, rezultând cartiere mizere.
Toate aceste au dus la o clasificare a capitalelor în istorice (vechi) și introduse (mutate în perioade
moderne), la care se mai adaugă revenirea la statut după o perioadă:
1. Capitale istorice – Paris, Londra, București, Sofia, Roma, Atena – și multe alte capitale
europene
2. Capitale introduse – cele care au fost construite special pentru această funcție:
- Canberra – Australia (preluarea funcțiilor de la Sydney)
- Brasilia – Brazilia (preluarea funcțiilor de la Rio de Janeiro)
- Ankara – Turcia (preluarea funcțiilor de la Istanbul)
3. Revenire capitale – Moscova (2 secole funcția a fost preluată de Sankt Petersburg) și
Berlin (funcție împărțită cu Bonn).
4. Există o categorie a statelor cu mai multe capitale – Olanda/Tările de Jos – Amsterdam și
Haga, Filipine – Manila și Banguio, Bolivia – Sucre și La Paz, Africa de Sud – Pretoria,
Cape Town și Bleufontain

Prof. Delia Humelnicu

Cl a X-a Liceul Teoretic Emil Racovita Galati

Tema – pentru statul ales evidențiați evoluția istorică, specificați tipurile de

granițe/frontiere și tipul capitalei

Prof. Delia Humelnicu