TEMA NR.

3 – SEMINAR
DISCIPLINA: Psihosociologie militară

Student: Ion Maria-Daria

Titlul cărții: Cum să vorbim în public

Autorul cărții: Dale Carnegie
Editura: CURTEA VECHE
Anul apariției: 2018
Nr. de pagini carte: 272
Nr. de pagini capitol recenzat: 27

RECENZIA CRITICĂ A CAPITOLULUI CU TITLUL:

ÎMBUNĂTĂȚIREA MEMORIEI

INTRODUCERE

Publicată pentru prima dată în anul 1926, sub numele de “Public Speaking and Influencing
Men in Business”, cartea de față este o ediție revizuită, o selecție și prescurtare a vechiului
manuscris (realizată de către soția autorului cu scopul de a o face mai practică și mai accesibilă
publicului oricând și oriunde) care a avut un mare succes și care continuă să fie printre cele mai
căutate cărți de nonficțiune din lume. În această lucrare sunt discutate aspecte fundamentale ale
discursului public, tehnici folosite de cei mai mari oratori din toate timpurile și o mulțime de reguli
bine gândite care să îi ajute pe cititori să își depășească frica și să capete încredere în sine, iar în
final să își atingă scopurile, având la îndemână una dintre cele mai puternice arme ale succesului
din ziua de azi: comunicarea eficientă și capacitatea de a convinge.
Cartea este structurată în doisprezece capitole și o introducere, iar la finalul fiecărui capitol
se găsește un rezumat al acestuia care reia metodele pe care cititorul le poate utiliza pentru a exersa
și informațiile esențiale. La rândul lor, cele doisprezece capitole sunt împărțite în subcapitole pentru
a putea fi mai ușor de urmărit și de recitit.
Autorul cărții, Dale Carnegie, este considerat ca fiind “un maestru al oratoriei” și cel mai
mare autor de literatură motivațională al secolului XX , regăsindu-se în topul celor mai bine vânduți
scriitori din toate timpurile datorită sfaturilor și metodelor inedite pentru dobândirea succesului, la
fel de eficiente chiar și după un secol. După absolvirea facultății, Carnegie vinde cursuri prin
corespondență în Nebraska , iar în 1912, este angajat de Young Men’s Christian Association să
predea cursuri pentru adulți și descoperă, accidental, o metodă prin care poate diminua teama celor
care vorbesc în fața unui public numeros. În următorii doi ani, acesta își rafinează cursul, venind în
întâmpinarea dorinței umane de a-și consolida încrederea în sine, calitate atât de necesară mai ales
în domeniul afacerilor și în leadership. Cursurile ating o asemenea popularitate, încât Carnegie își
fondează propriul său institut Dale Carnegie pentru a găzdui numărul tot mai mare de studenți.
Începe să publice diverse articole în care își prezintă în mod sistematizat ideile, iar în 1926, acestea
vor fi adunate în cartea de față- “Cum să vorbim în public”. În 1936, după ani de cercetări în același
domeniu care au inclus citirea a sute de biografii pentru a afla secretul succesului celor mai mari
lideri și oratori, Carnegie a publicat o altă carte, fiind și cea mai populară operă a sa: “Cum să
câștigi prieteni și să influențezi oamenii”. În timpul vieții, Dale Carnegie a scris și biografii, din
convingerea că cel mai bun mod de a învăța secretele succesului este să citești istoria celor mai de
succes oameni, principiu pe care îl aplică și în volumul recenzat, prezentând în argumentele sale și
obiceiurile celor mai mari oratori.
Cartea de față abordează un subiect pe care mulți oameni l-ar considera imposibil, și anume
capacitatea fiecaruia dintre noi de a deveni buni oratori. Dobândirea încrederii în sine și a curajului
de a gândi calm și clar atunci când ne adresăm unui grup de persoane nu este un lucru atât de dificil
pe cât ne închipuim, nu este un talent cu care unii se nasc, ci oricine își poate dezvolta această
aptitudine ascunsă, dacă are suficientă dorință. Pentru un lider, aceste aptitudini pe care Dale
Carnegie își propune să le dezvolte prin cartea sa sunt esențiale. Însușirea metodelor practice de
pregătire și susținere a discursurilor, abilitatea de stăpânire a emoțiilor, dobândirea curajului de a
gândi clar atunci când ne aflăm în fața oamenilor și conștientizarea faptului că talentul oratoric
constă de fapt în multă muncă și implicare oferă încrederea de sine necesară unui lider, care este
responsabil într-un grup de principiile și direcția pe care acesta le urmează. De asemenea, prin
discursurile sale bine construite, puterea de convingere, capacitatea de a motiva și inspira prin
siguranța și energia vorbelor și acțiunilor sale, liderul câștigă încrederea subordonaților săi,
esențială pentru buna funcționare a grupului. Pentru un lider militar, puterea de a influența și
capacitatea de a comunica eficient cu oamenii pe care îi are în subordine sunt stâlpii carierei sale.
Cartea lui Dale Carnegie abordează nu doar arta realizării unui discurs reușit, ci și dezvoltarea
abilității pentru oameni, încrederea în sine, comunicarea sinceră și transferul de idei sau motivație,
stăpânirea emoțiilor în fața unor grupuri mari de oameni și metode pentru câștigarea încrederii celor
din jur, abilități care nu pot lipsi unui lider militar, de atitudinea căruia depinde succesul misiunilor
structurii pe care o are sub conducere.
Am ales această carte pentru recenzia mea deoarece consider că este un ghid esențial în
domeniul comunicării eficiente în cadrul unui grup. Este o carte practică, ușor de citit, care se
bazează pe numeroase exemple din obiceiurile și modul de organizare al discursurilor oratorilor și
oamenilor de succes/liderilor , exemple care ne inspiră și ne motivează să fim originali, să ne
împărtășim ideile și să exersăm. Metodele și sfaturile prezentate de Dale Carnegie în acest volum
sunt necesare oricărui student în pregătirea comunicărilor, examenelor orale,proiectelor și a
lucrarilor de licență/masterat etc deoarece ne oferă metode concrete de a câștiga încrederea
ascultătorilor, de a găsi idei originale și de a de a ne stăpâni cu succes emoțiile (emoții care sunt de
multe ori cauza incapacității de a ne concentra în fața unui public). De asemenea, felul în suntem
capabili sau nu să transmitem informație, să ne facem auziți, felul în care vorbim și gesturile din
timpul unei conversații au puterea de a lăsa o impresie puternică asupra celor din jur, iar această
carte ne ajută să folosim la capacitate maximă potențialul nostru din aceste punte de vedere, fiind o
carte esențială pentru dezvoltarea calităților mele de lider.
Am ales din cartea lui Dale Carnegie capitolul “Îmbunătățirea memoriei” deoarece îl
consider ca fiind cel mai util în pregătirea mea curentă. Deținerea a cât mai multe cunoștințe și
stăpânirea perfectă a informațiilor sau ideilor pe care urmează să le transmitem în fața unui public
sunt secretul încrederii în sine. Cu cât suntem mai pregătiți și mai siguri pe noi în momentul în care
ne aflăm în fața unui gup, cu atât ne va fi mai ușor să ne concentrăm asupra calității comunicării,
vom putea transmite cât mai mult din ceea ce ne-am propus și am studiat, iar limbajul corpului
nostru va impresiona ascultătorii, oferindu-le încredere în mesajul nostru. Informațiile prezentate în
acest capitol sunt utile oricărui student, deoarece pe perioada studiilor universitare când trebuie să
reținem cantități mari de informație, utilizarea la capacitate maximă a memoriei ne scutește de
timpul irosit în încercarea de a reține mecanic și contribuie la obținerea unor rezultate foarte bune.
Capitolul “Îmbunătățirea memoriei”, este unul dintre capitolele de bază ale cărții “Cum să
vorbim în public”, de Dale Carnegie, așa cum afirmă chiar autorul în introducerea acestuia,
problema unei memorii deficitare fiind prima problemă care trebuie rezolvată în încercarea noastră
de a ne îmbunătăți abilitățile de vorbit în public. Acesta reprezintă capitolul patru și este structurat
la rândul său în alte 12 subcapitole.

SUMAR

În capitolul 4 cu titlul “Îmbunătățirea memoriei”, autorul descrie și explică legile firești ale
memoriei, mai exact procesul de memorare/etapele memorării și cum le putem folosi astfel încât să
ne îmbunătățim memoria și să scutim timp în procesul de învățare. Cele trei legi sunt întipărirea,
repetarea și asocierea de idei. Întipărirea în memorie a informațiilor se bazează în primul rând pe
puterea de concentrare și dezvoltarea obișnuinței de a ne păstra concentrarea chiar și în situații
nefavorabile, spiritul de observație, claritatea, precizia informațiilor și folosirea a cât mai multe
simțuri pentru perceperea lor (văzul, auzul, gustul etc.). Repetiția, cea de-a doua lege a memoriei,
necesită folosirea și aplicarea informației pe care încercăm să o memorăm, deoarece cunoștințele
utilizate cât mai frecvent au tendința de a se întipări în memorie. De asemenea, repetiția este mult
mai eficientă și necesită mai puțin timp dacă este realizată la intervale precise, revenindu-se asupra
informației de mai multe ori într-o perioadă mai lungă de timp, nu mecanic, printr-o repetare fără
pauză, limitați de timp. A treia lege a memoriei abordată de autor se referă la asocierea de idei, care
funcționează ca niște indicii pentru mintea noastră. Acesta ne oferă soluții concrete de asociere
pentru a reține nume de persoane, ordinea ideilor într-un discurs, numere de telefon, date de naștere.
Prima lege a memoriei, întipărirea, este considerată de Dale Carnegie ca fiind cea mai
importantă și care nu se poate realiza decât dacă suntem intens concentrați pe ceea ce încercăm să
memorăm, iar pentru asta trebuie să ne exersăm puterea de concentrare, să ne antrenăm mintea să
rămână concentrată chiar și în situațiile cele mai nefavorabile. Autorul demonstrează importanța
puterii de concentrare în procesul de memorare dându-l ca exemplu pe Theodore Roosevelt, a cărui
memorie era remarcabilă: acesta reușea să se concentreze în orice loc se afla, ignorând mulțimile
gălăgioase care îl aclamau și găsindu-și un loc pentru studiu chiar și în jungla braziliană. De
asemenea, spiritul de observație este esențial în înțelegerea și cunoașterea elementelor, iar în acest
sens autorul oferă un exemplu foarte întâlnit în viața de zi cu zi: incapacitatea de a reține numele
persoanelor de la prima întâlnire, deoarece nu acordăm suficientă atenție momentului. Alte metode
pentru întipărirea informațiilor în memorie sunt folosirea a cât mai multe simțuri ( cititul cu voce
tare care solicită două simțuri, văzul și auzul) și formarea de imagini, notarea ideilor sub forma unor
scheme, desene.
Despre cea de-a doua lege, repetiția, autorul afirmă că putem reține aproape orice dacă
repetăm suficient, susținând aceasta prin exemplul studenților mahomedani care învață pe dinafară
Coranul- o carte la fel de voluminoasă ca Noul Testament, prin acest procedeu. Esențial pentru
procesul memorării este să nu repetăm mecanic și pentru perioade lungi de timp, ci la intervale
precise, revenind mai târziu asupra lucrurilor pe care încercăm să le reținem. În aceste pauze pe care
le acordăm minții noastre, subconștientul este ocupat să găsească idei cu care să asocieze noua
informație, iar mintea mai odihnită este capabilă să rețină mult mai repede și pentru perioade mai
lungi de timp. De asemenea, este important să ne recitim notițele cu puțin timp înainte de
prezentarea conținutului învățat, deoarece studiile arată că informația memorată în primele opt ore
ale procesului este uitată.
Cea de-a treia lege, asocierea de idei, este indispensabilă memorării, deoarece singura
posibilitate de a reține informații noi este prin asocierea lor cu ceva deja cunoscut. Autorul ne oferă
câteva tehnici pentru a reține numele persoanelor, cum ar fi asocierea acestora cu fizionomia,
profesia, hobiurile și inventarea unor fraze fără un sens anume care să facă legătura între nume și
profesie/fizionomie. Pentru a memora date sau numere de telefon, cea mai ușoară metodă este
asocierea acestora cu alte date din istorie foarte cunoscute sau date importante pentru noi. Pentru a
ne aminti punctele principale ale unor discursuri sau a unor informații pe care urmează să le
prezentăm, este necesar să le așezăm într-o ordine logică, pentru ca fiecare idee să ne conducă
automat la următoarea (să organizăm informația așa cum ni se pare nouă mai logic) sau să
concepem fraze amuzante/ciudate (acestea sunt mai ușor de reținut) cu ajutorul cuvintelor cheie/
ideilor pe care vrem să le reținem. În cazul în care ne aflăm în ipostaza de a uita pe moment (din
cauza emoțiilor sau a stresului) o parte din informație, este bine să nu ne oprim din vorbit, ci să
continuăm folosind ultimele cuvinte din fraza anterioară.
În formularea acestor legi ale memoriei și a metodelor de a reține mai ușor informații, Dale
Carnegie se bazează în mare parte pe cercetările personale făcute asupra biografiilor a numeroși
oameni de succes, lideri din istorie sau mari oratori, observații ale comportamentului de zi cu zi al
oamenilor obișnuiți sau exemple din viața personală. Informațiile prezentate în acest capitol se
bazează pe practică, aducând în discuție metodele concrete ale anumitor personalități de a
memora.Spre exemplu, pentru a susține importanța puterii de concentrare pentru întipărirea în
memorie a informației, autorul aduce în discuție capacitatea uimitoare a președintelui și faimosului
orator Theodore Roosevelt de a rămâne concentrat și a ignora orice se petrecea în jurul său pentru a
studia și a-și pregăti discursurile, metodă care a contribuit la dezvoltarea unei memorii remarcabile
și susținerea unor discursuri care au rămas în istorie. Alte exemple sunt experimentul lui Thomas
Edison care demonstrează cât de puțin folosim din spiritul nostru de observație, o metodă folosită
de redactori pentru a reține cât mai multe informații ( precizia în observare, repetarea informației
primite în timpul unei conversații), obiceiul lui Lincoln de a citi cu voce tare pentru a reține
(utilizarea a cât mai multe simțuri pentru a percepe ceea ce dorim să memorăm este foarte
eficientă), sau metoda lui Mark Twain de a construi în minte imagini pentru a reține. Capitolul se
bazează și pe experiența personală a autorului în susținerea discursurilor, acesta împărtășind cu
cititorii sistemul de imagini-cifre construit de el pe baza ideii lui Mark Twain, prin care se poate
memora un discurs și ordinea ideilor gândindu-ne la anumite imagini.
Acest capitol este esențial în succesul vorbirii în public, ceea ce își propune cartea de față să
ne învețe, deoarece stăpânirea foarte bună a conținutului unui discurs, deținerea a cât mai multe
informații obținute prin lectură sau contactul nostru cu diferiți oameni ne ajută să fim mai
încrezători și să scăpăm de emoțiile care caracterizează o persoană cu mai puține cunoștințe. Cu cât
știm mai mult și stăpânim foarte bine subiectul despre care urmează să vorbim, cu atât putem fi mai
deschiși și mai sinceri față de grupul sau audiența căreia îi transmitem informația. O memorie bună
este secretul încrederii în sine în ceea ce privește comunicarea și vorbitul în public. Nu în ultimul
rând, este esențial pentru un bun orator sau o persoană care lucrează cu oameni să rețină informații
esențiale despre cei cu care comunică ( spre exemplu numele, profesia, date de naștere etc), acest
aspect contribuind la obținerea încrederii și stabilirea unor legături sentimentale cu aceștia,
receptarea mai bună a mesajului transmis.

EVALUARE

Voi analiza acest capitol pornind de la următoarele întrebări: “ Sunt argumentele autorului
convingătoare?”, “Sunt valide sursele de informație utilizate de autor?”, “Sunt explicațiile clare și
fundamentate?”, “ Sunt ideile autorului legate în mod logic de fapte și de realitate? Dar de
informațiile pe care le prezintă?”, “Este autorul bine documentat asupra subiectului?”, “Sunt
concluziile autorului corecte?”.
Din punctul meu de vedere, argumentele formulate de autor în cadrul capitolului sunt bine
construite și au o putere mare de convingere, deoarece sunt susținute prin numeroase exemple
concrete sau situații întâlnite de fiecare dintre noi, acesta apelând la obiceiurile unor oameni de
mare succes din istorie. Dale Carnegie se bazează în argumentele sale în primul rând pe surse
biografice, mărturiile făcute de personalități, poveștile acestora din copilărie, principiile și valorile
urmate și felul în care se pregăteau pentru a susține un discurs, dar și pe cercetările realizate pe tema
memoriei. Autorul este de asemenea convingător deoarece folosește atât exemple din viața
personală, cercetări și observații personale sau metode care au funcționat în cazul lui, dar și
descoperirile și obiceiurile unor oameni de succes (metode utilizate de mai mulți astfel de oameni
care s-au dovedit a fi eficiente), rezultatele unor experimente, aducând în discuție chiar și cercetările
profesorilor și psihologilor pe tema memoriei, care sunt de fapt baza teoretică a cercetărilor sale.
Pentru a susține importanța concentrării în procesul de întipărire, autorul descrie capacitatea unuia
dintre personalitățile cu o memorie remarcabilă de a se concentra în orice moment (Theodore
Roosevelt), abilitate care a jucat evident un rol important în dezvoltarea memoriei, conform lui Dale
Carnegie. Argumentul devine mai puternic apoi și prin adăugarea afirmațiilor unor oratori celebri
sau lideri de succes care, prin experiența lor au ajuns la aceeași concluzie ca a autorului, cum ar fi
predicatorul Henry Ward Beecher și liderul Eugene Grance.
Mai departe, Dale Carnegie susține importanța memoriei vizuale și utilitatea creării de
imagini pentru a reține prezentând articolul lui Mark Twain din revista Harper’s Magazine despre
descoperirea eficienței utilizării unor imagini și schițe reprezentative pentru fiecare idee, dar și prin
experiența personală (metoda lui Mark Twain a funcționat în cazul autorului și ne împărtășește
propriul sistem de imagini-cifre pe care l-a utilizat în susținerea discursurilor sale).Argumentele
acestea sunt convingătoare deoarece nu se bazează pe informații fundamentate doar la nivel teoretic
sau pe studii și experimente efectuate în laborator, ci sunt deja dovedite la nivel practic de succesul
pe care l-au avut oamenii care au folosit aceste metode și “trucuri” pentru a memora eficient.
În cazul ultimei legi a memoriei, asocierea de idei, autorul folosește ca bază în argumentarea
sa teoriile profesorului William James, considerat “părintele psihologiei americane”, după care își
întărește idea prin observațiile personale făcute de-a lungul carierei sale, dând în final exemple
concrete de asocieri pentru a demonstra cititorilor importanța asocierii de idei pentru memorie.
Sursele de informație utilizate de autor sunt valide, studiile pe care acesta le folosește ca
punct de pornire în argumentările și cercetările sale fiind elaborate de oameni cu pregătire în
domeniul psihologiei și care au adus o contribuție mare în dezvoltarea teoriilor despre memorie
( profesorul William James, profesorul Ebbinghaus, Carl Seashore ). De asemenea, a folosit ca surse
de informație autobiografiile unor oameni de succes, lideri sau oratori(care au rămas în istorie și
sunt recunoscuți pentru memoria lor incredibilă sau abilități unice), mai exact propriile mărturii ale
acestora despre cum au ajuns să performeze în domeniul vorbitului în public și să își utilizeze
memoria la capacitate maximă. Cea mai mare parte a informațiilor utilizate sunt sigure și pot fi
validate ușor de către cititori, autorul menționând numele celor care le-au formulat.
Explicațiile autorului sunt clare și bine fundamentate, acesta folosind în demonstrația
eficienței metodelor și teoriilor sale un vocabular cât mai simplu, ușor de descifrat pentru cititor.
( nu folosește doar termeni din domeniul psihologiei, făcând astfel cartea mai accesibilă și utilă).
Fiecare idee enunțată urmează aceeași structură: autorul pornește de la prezentarea unui
studiu/experiment/afirmația unui psiholog, lider sau orator celebru, iar mai apoi le dezvoltă prin
observațiile și cercetările originale din viața sa, exemple comune pe care le întâlnim cu toții și
legătura lor cu ideea expusă( spre exemplu în cazul lipsei de observație ca element care afectează
procesul de memorare, este dată ca exemplu situația foarte întâlnită în care nu putem reține
niciodată din prima numele unei persoane care ne este prezentată, deoarece nu acordăm atenție
persoanei, nu o studiem), aplicarea acestor idei de către oamenii de succes și felul în care i-a
influențat. Pentru a clarifica mai bine ideea, Dale Carnegie oferă în final chiar și exemple concrete
de imagini pe care acesta le crea pentru un anumit discurs în încercarea sa de a reține, exemple de
asocieri sau sistemul său de imagini-cifre care transformă numerele de la unu la douăzeci în imagini
care să aibă ceva în comun cu cifrele. Pentru a clarifica mai bine ideile pentru cititori, autorul
propune și câteva exerciții de memorat, în care aceștia să se folosească de metoda prezentată și să
observe singuri eficiența acesteia.
Ideile autorului sunt legate în mod logic de fapte și de realitate, nu rămân doar la nivel
teoretic, nu sunt doar enunțate și susținute prin teoriile și cercetările altor personalități din domeniu,
ci prezintă situații reale în care pot fi aplicate, povești și experiențe concrete ale oratorilor și
liderilor de succes. De asemenea, ideile autorului sunt realiste, iar metodele descrise de el pot fi
aplicate și exersate de orice persoană care vrea să-și dezvolte aptitudinile de bun orator și lider,
Dale Carnegie oferind numeroase exemple și din viața sa personală în care aceste metode l-au ajutat
să își susțină cu succes discursurile. Exemplele oferite de autor completează perfect afirmațiile
teoretice despre cele trei legi ale memoriei, întipărirea, repetarea și asocierea de idei, legându-le
logic de modul în care le putem utiliza în viața noastră pentru a folosi la maxim capacitatea
memoriei și factorii care împiedică sau ajută la nivel practic realizarea acestora. Pentru întipărirea în
memorie sunt esențiale concentrarea, utilizarea spiritului de observație, folosirea a cât mai multe
simțuri pentru a percepe informația, crearea unor imagini, a unor scheme sau desene care să
reprezinte informațiile. În cazul repetiției, trebuie să evităm învățarea întregului conținut deodată,
mecanic, ci să ne păstrăm mintea odihnită repetând la intervale precise și să aplicăm ceea ce
memorăm în discuții, în activități practice etc, iar pentru asocierea de idei, autorul ne oferă metode
concrete de a reține datele, nume de persoane sau ordinea ideilor prin asocierea cu date deja
cunoscute din istorie sau importante pentru noi, asocierea fonetică a numelor cu profesia sau
fizionomia sau prin fraze absurde( metodele se apropie mai mult de realitate prin mărturisirile
făcute de autor a situațiilor în care a folosit asocierile de idei).
Autorul este bine documentat asupra subiectului pe care alege să îl prezinte în acest capitol,
mai exact cum funcționează memoria și metode de îmbunătățire a acesteia, lucru ce reiese din
diversitatea tipurilor de argumente utilizate ( argumentează ideile folosind studii pe tema memoriei,
citate ale oamenilor de succes sau ale psihologilor, obiceiuri ale marilor oratori/lideri, experimente
sau obsevații personale) și a exemplelor. Autorul nu se limitează la o singură sursă de informare
,consultă rezultatele mai multor psihologi sau personalități care au abordat această temă, precum și
numeroase biografii și articole pe baza cărora descoperă obiceiurile sau factorii care au contribuit
la succesul memoriei. De asemenea, nu oferă o singură soluție pentru îmbunătățirea memoriei, ci
numeroase variante pe care cititorii le pot exersa. Pe lângă studierea teoriilor deja enunțate de mari
psihologi( Carl Seashore, Ebbinghaus, William James) și studierea bibiografiilor și modului de
organizare/obiceiurile oamenilor de succes, Dale Carnegie a realizat și cercetare originală, pe baza
experiențelor sale ca orator și profesor de-a lungul a zeci de ani.
Din punctul meu de vedere, concluziile autorului sunt corecte, acestea reprezentând o
abordare practică a studiilor și teoriilor despre memorie. Pornind de la baza teoretică și biografiile
analizate, Dale Carnegie trage concluzia că există anumite obiceiuri și metode care, puse în
aplicare, pot îmbunătăți eficiența memoriei. Acesta își transformă cartea într-un ghid practic, iar
capitolul recenzat este, conform autorului, esența abilității de a vorbi în fața unui public. În
formularea metodelor și “trucurilor” care ne pot ajuta să învățăm mai repede și mai eficient, Dale
Carnegie nu formulează nici o afirmație care să nu fie însoțită de mai multe argumente și exemple
concrete care să o demonstreze, așadar concluziile sale sunt fundamentate și bine susținute de
realitate.

CONCLUZIE

În concluzie, capitolul „Îmbunătățirea memoriei”, aparținând cărții lui Dale Carnegie-“ Cum
să vorbim în public”, abordează un subiect de actualitate în rândul studenților , dar și al persoanelor
care se află într-un continuu proces de învățare și informare, conținutul prezentat de autor fiind
accesibil, și util oricărui tip de cititor prin limbajul simplu, argumentele bine construite și susținute
prin numeroase exemple concludente (exemplele sunt din rândul oamenilor care au avut succes în
domeniul oratoriei, lideri care au schimbat lumea sau personalități care au dezvoltat o memorie
remarcabilă). Capitolul este bine structurat, ușor de urmărit și recitit datorită împărțirii pe mai multe
subcapitole cu titluri sugestive și a rezumatului aflat la finalul capitlului, care reia ideile principale
și metodele care trebuie exersate de cititor. Dale Carnegie prezintă informații convingătoare și
motivante, acoperind orice posibilă îndoială a cititorului, informații pe care le susține pe două
direcții: cea teoretică, prin studii și teorii fundamentate ale oamenilor de știință din acest domeniu și
practic, atât prin exemple care au fost verificate de succesul personalităților care le-au utilizat în
cariera lor, dar și prin cercetare originală/exemplul personal al autorului, care le concretizează și
aduce îmbunătățiri.
Recomand acest capitol colegilor mei, deoarece este cu siguranță o modalitate bună de
pregătire pentru cariera de lider militar, fiind un ghid esențial pentru comunicarea eficientă și
puterea de convingere prin discursuri. De asemenea, este utilă pe perioada studiilor universitare în
care este necesară acumularea unei cantități mari de informație într-un timp cât mai scurt și
susținerea a numeroase prezentări, proiecte și comunicări în fața unui public.
De asemenea, recomand capitolul “Îmbunătățirea memoriei” cadrelor militare care
îndeplinesc rolul de lider în cadrul unor plutoane/companii, deoarece o memorie bună îi va ajuta să
câștige încrederea subordonaților săi, să rețină informații personale și să cunoască detalii despre
aceștia, aceste aptitudini contribuind la crearea unei relații mai strânse dintre lider și subordonat. De
asemenea, dezvoltarea memoriei prin lecturarea acestui capitol îi va ajuta să acționeze mai spontan
și să evite realizarea unor erori din lipsă de informare(nu va mai fi necesar să își noteze toate
informațiile pe agende și hîrtii și să piardă timp căutîndu-le).