Notele muzicale se reprezintă de obicei cu ajutorul unor ovale (goale sau pline) şi se scriu şi pe liniile

portativului şi pe spaţiul dintre linii, notele mai grave (mai joase) ocupând primele linii sau primele
spaţii de jos. Liniile şi spaţiile portativului se numerotează de jos în sus, 5 linii şi 4 spaţii. Dacă liniile
portativului nu sunt suficiente pentru notarea unor note foarte grave sau foarte acute (înalte) se pot
folosi linii suplimentare cu o lungime adecvată imaginii (ovalului) notei:

Denumirile notelor de la do la si se folosesc şi pentru reprezentarea sunetelor de dinafara octavei

centrale (octava mică, octava mare etc. pentru suntele mai grave şi octava 1, a 2-a etc. pentru
sunetele mai acute), întrucât în celelalte octave valorile muzicale ale sunetelor se repetă.

Sunetele dintre 2 note, intermediare, se notează prin alterarea sunetelor de bază (naturale). Pentru
acest lucru se folosesc semne de alteraţie

Prin forma lor grafică (notă întreagă, doime, pătrime, optime etc.), notele redau şi durata fiecărui sunet în
raport cu celelalte: