Moartea si învierea Domnului Isus

Verset de memorat
„El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre.“ Isaia 53:5

Ţi s-a întâmplat vreodată să trebuiască să fii pedepsit pentru un lucru rău pe care l-ai făcut, iar cineva
s-a oferit să ia pedeapsa în locul tău?

Vreau să vă spun despre o Persoană care a făcut ceva mult mai măreţ, o Persoană care a luat asupra
Lui nu numai pedeapsa unui om, ci a tuturor oamenilor. Despre această Persoană găsim scris în
Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia.

„El …“ – Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu a mers de bună voie la cruce pe Golgota ca să moară pentru
păcatele noastre. Doar El putea să ia asupra Sa păcatele noastre, pentru că numai El era sfânt, fără
niciun păcat. El a făcut aceasta pentru că ne-a iubit. După ce a murit şi a fost îngropat, a treia zi a
înviat şi nu va mai muri niciodată. El este viu şi acum, şi stă la dreapta Tatălui în cer.

„… păcatele … fărădelegile…“ – a minţi, a fura sunt numite de Dumnezeu „păcate“, deoare- ce încalcă
legea lui Dumnezeu. Când facem aceste lucruri nu-i supărăm doar pe cei din jurul nostru, ci în primul
rând pe Dumnezeu.
străpuns … zdrobit …“ – Domnul Isus a fost batjocorit, bătut, scuipat, pălmuit, I s-a pus o cunună de spini pe cap, a trebuit să
ducă o cruce grea în spate, apoi I-au străpuns mâinile şi picioarele cu piroane, ţintuindu-L pe cruce. El a suferit toate aceste
lucruri pentru noi. A luat asupra Lui pedeapsa pentru păcatele noastre, ca noi să putem fi scăpaţi de pedeapsă, iertaţi de
păcatele noastre şi să ajungem la El în cer.

Crezi că El a făcut lucrul acesta pentru tine şi vrei să ai păcatele iertate, roagă-te Lui: „Doamne, Îţi mulţumesc că Domnul
Isus a venit şi a luat asupra Lui pedeapsa pentru păcatele mele. Îmi pare rău pentru faptele rele pe care le-am făcut. Te rog
să mă ierţi şi să mă ajuţi să trăiesc aşa cum Îţi place Ţie. Amin !
Isus a luat ultima cina împreună cu ucenicii sai si le-a spus tot ce avea sa se intample mai dinainte cu
El, cum avea să plateasca pentru păcatele întregii omeniri. Dupa care s-a rugat lui Dumnezeu Tatal
Sau pentru a-l da putere sa duca la bun sfarsit aceasta lucrare, spunându-le ucenicilor sa se roage
impreuna cu El, dar ei au adomit.

El cunoaștea totul fiind într-o legătură directa cu Tatal.

Într-o noapte, duşmanii Lui L-au arestat şi urmau să-L ducă înaintea unui tribunal. Dar nu găseau
niciun lucru pentru care să-L acuze.
În cele din urmă, judecătorul, care era mare preot, s-a întors către Isus şi L-a întrebat: „Eşti Tu Fiul lui
Dumnezeu?“
Domnul Isus i-a răspuns: „Da, sunt“.
„A hulit! Ce nevoie mai avem de martori? Iată că acum aţi auzit hula Lui“, a exclamat judecătorul cu
mânie.
„Este vinovat, să fie pedepsit cu moartea“, au aprobat ceilalţi.
Dar conducătorii iudei nu credeau. Ei L-au urât când El a spus: „Eu şi Tatăl una suntem. Ei au
considerat că trebuie să moară pentru aceste cuvinte, aşa că L-au condamnat la moarte. Înainte de a-
L trimite la Pilat, L-au lovit cu pumnii şi L-au scuipat în faţă.
Apoi, Pilat I-a pus întrebări Domnului Isus, dar El n-a dat niciun răspuns. Pilat ştia că Isus este un om
bun, care nu merita moartea. Tocmai când se gândea cum să-L scape, a primit un mesaj de la soţia
lui:
„Să nu-I faci niciun rău acestui Om fără păcat!“
Pilat ştia că soţia lui avea dreptate, dar îi era prea teamă de furia mulţimii.
Dar iudeii strigau: „Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!“
Răstignire se numea când cuiva îi erau pironite braţele şi picioarele pe cruce, şi murea în chinuri
grele.
Pilat se temea prea tare de oameni, ca să facă ceea ce trebuia, aşa că a luat un vas, şi-a spălat mâinile
înaintea tuturor, ca să arate că nu se face vinovat de moartea acestui Om, şi a spus: „Eu sunt
nevinovat de sângele acestui Om fără păcat.
Pilat a poruncit soldaţilor să-L bată cu nuiele, apoi L-a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit. Soldaţii L-
au îmbrăcat într-o haină de culoarea roşu-aprins, şi I-au pus o cunună de spini pe cap.
Îşi băteau joc de El, spunând: „Plecăciune, Împăratul iudeilor!“
Apoi au început să-L scuipe şi să-L bată. Dar Domnul Isus nu a strigat la ei şi nu i-a lovit. El a suportat
totul în tăcere. Domnul Isus ştia că pentru a împlini planul lui Dumnezeu, urma să treacă prin
batjocuri şi bătăi.
Soldaţii i-au smuls cu brutalitate haina roşie şi i-au dat să ducă o cruce grea de lemn. Era crucea pe
care în curând avea să fie pironit.
Când au ajuns, soldaţii au aşezat crucea pe pământ şi L-au pironit pe Domnul Isus pe ea. I-au bătut
piroane în mâini şi în picioare. Apoi au ridicat crucea şi au fixat-o în pământ. Acolo L-au răstignit pe
Isus, Fiul lui Dumnezeu.
Împreună cu Isus mai erau răstigniţi doi tâlhari.
Unul din cei doi tâlhari a înţeles că va muri şi se va întâlni cu Dumnezeu. Ce lucru groaznic este să te
întâlneşti cu Dumnezeul cel măreţ, drept şi sfânt, când ai păcate.
Domnul Isus poate face acelaşi lucru astăzi şi pentru tine. Dacă îţi pare cu adevărat rău de toate
relele pe care le-ai făcut, şi-L rogi pe Domnul Isus să-ţi ierte păcatele, El o va face.
La amiază, la ora douăsprezece, cerul s-a întunecat. În mod obişnuit, în acel moment al zilei soarele
străluceşte cu putere. Atunci, în acel întuneric, Dumnezeu Îl pedepsea pe singurul Său Fiu ca şi când
El ar fi minţit, ar fi furat, ar fi urât oamenii, ar fi ucis, ar fi gân- dit şi vorbit lucruri murdare, iar
perdeaua dinăuntrul templului lui Dumnezeu s-a rupt.

Acest lucru inseamna ca Isus a devenit singurul mijlocitor între om și Dumnezeu.

In cele din urmă, suferinţa s-a terminat. Domnul Isus a strigat: „S-a sfârşit!“ Apoi a murit.
Și Isus a fost îngropat de un om bun cu numele Iosif din Arimatea într-o stanca in care nimeni nu mai
fusese îngropat.
Să ne închipuim că eşti bolnav, şi un doctor îţi prescrie un medicament. El îţi spune: „Ia
medicamentul, şi în curând te vei face bine“. Te vindeci numai dacă te uiţi la medicament?
Bineînţeles că nu. Trebuie să îl înghiţi. Aşa este şi cu păcatul. Astăzi ai auzit ce a făcut Domnul Isus
pentru tine. Dar simpla auzire nu te va ierta de păcate.Dacă într-adevăr îţi pare rău de păcatele pe
care le-ai făcut, roagă-L pe Domnul Isus să te ierte. El poate să facă acest lucru, pentru că El nu mai
este mort.
Dupa 3 zile a înviat exact cum le spusese ucenicilor mai dinainte.
Femeile aduc lui Petru şi lui Ioan vestea că trupul lui Isus nu mai este în mormânt
Petru şi Ioan merg la mormânt şi intră înăuntru si descopera ca e adevarat.

Învierea demonstrează că Domnul Isus este Fiul lui Dumnezeu

Duminică dimineaţa devreme, doi ucenici ai Domnului Isus, Petru şi Ioan, au fost uimiţi de vorbele
câtorva femei, care erau tulburate.
Ele au povestit cum au mers la mormânt dis-de-dimineaţă să-I ungă trupul cu uleiuri frumos
mirositoare. Piatra cea mare era rostogolită. Trupul nu mai era acolo.
Se întâmplase o minune, ceva ce numai Dumnezeu poate să facă. Înviindu-L dintre cei morţi,
Dumnezeu demonstra tuturor că Domnul Isus a fost şi este cu adevărat Fiul Său.
Dintr-odată s-a întâmplat un lucru neaşteptat. Domnul Isus a apărut în cameră în mijlocul lor. Nu
deschisese uşa, şi totuşi a intrat. El intra şi ieşea fără să deschidă uşi. Şi totuşi, trupul Lui era real,
palpabil. Acum toţi Îl vedeau.
Le-a arătat rana făcută de suliţă în coasta Lui. Le-a arătat mâinile Sale, ca ei să vadă semnul cuielor.
La 40 de zile de la învierea Sa, ucenicii au mers în afara oraşului, şi au urcat pe Muntele Măslinilor.
Acolo Domnul Isus le-a vorbit. El le-a spus „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile … Şi
învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele.“ Apoi s-a întâmplat
o minune. El a început să Se înalţe tot mai sus, mai sus. Ucenicii erau uimiţi şi-L priveau cu ochii
pironiţi spre cer, până când un nor L-a ascuns de privirile lor. El S-a întors în cer la Tatăl Sau.
Domnul Isus nu S-a întors încă, dar într-o zi El va reveni. Deşi ucenicii nu mai puteau să-L vadă, totuşi
El avea să fie cu ei mereu.