Managementul Evenimentelor de Natura CBRN - 978-620-0-51623-7

Col (r) dr.
Claudiu BRATU MANAGEMENTUL EVENIMENTELOR DE NATURĂ CBRN

Măsuri de protecție și răspuns la evenimente de natură CBRN ISBN-13: 978-620-0-51623-7 GlobeEdit ( 2020-02-14 )
MANAGEMENTUL EVENIMENTELOR
DE NATURĂ CBRN
Col (r) dr. Claudiu BRATU
1
Col (r) dr.Claudiu BRATU MANAGEMENTUL EVENIMENTELOR DE NATURĂ CBRN
OPIS
Introducere 4
Capitolul 1.
PRINCIPALELE PREVEDERI DIN ACTELE NORMATIVE 9
RELEVANTE ÎN DOMENIUL PROTECȚIEI CBRN
1.1. Actele normative relevante din domeniul internațional 9
1.2. Actele normative relevante cu caracter intern 17
Capitolul 2. Evenimente CBRN de natură militară 32
2.1. Apariția și evoluția armelor nucleare 32
2.2. Apariția și evoluția armelor chimice 36
2.3. Apariția și evoluția armelor biologice. 43
2.4 Considerații prospective asupra implicațiilor folosirii ANM în 47
războaiele (conflictele armate) moderne
Capitolul 3. Evenimente CBRN de natura urgențelor civile 57
3.1. Tipologia tipurilor de risc din domeniul situațiilor de urgență 57
care se pot produce în urma acțiunilor teroriste. Prevederi
legislative privind managementul tipurilor de risc CBRN
3.2. Accidente cu substanțe periculoase 63
3.3. Emisii altele decât atacul 71
3.4. Accidentul chimic. 74
3.5. Debite Mari ale Dozelor Absorbite – DMDA 79
Capitolul 4. Ghidul privind transportul substanțelor periculoase - 88
ADR și Directiva SEVESO
4.1. Ghidul privind transportul substanțelor periculoase -ADR 88
4.2. Directiva SEVESO 95
4.3. Planul accident chimic / amplasament si în afara amplasatului – 98
Capitolul 5. Terorismul CBRN 109
Capitolul 6. Prevederi ale Doctrinei Comune Aliate pentru 117
apărarea CBRN
6.1. Bazele apărării CBRN 117
6.2. Amenințări și pericole CBRN 120
6.3. Activarea componentelor de apărare CBRN 126
6.4. Considerații de comandă pentru planificarea și conducerea 137
apărării CBRN
2
Capitolul 7. Măsuri de protecție a populației 150

7.1. Înștiințarea, avertizarea și alarmarea 151
7.2. Protecția populației prin evacuare, cazare, adăpostire, asigurare 152
apă şi hrană și alte măsuri de protecție
7.3. Efectuarea depoluării și decontaminării CBRN 156
7.4. Misiuni de răspuns și sprijin a răspunsului 164
Capitolul 8. Organizarea intervenției CBRN 167
8.1. Organizarea acțiunilor de răspuns 168
8.2. Tehnici și procedee de executare a primei evaluări și cercetării 176
CBRN
8.3. Organizarea decontaminării 178
8.4. Criterii generice folosite la dezvoltarea strategiei de protecție. 181
Criterii generale privind dozele
8.5. Măsuri de reducere/diminuare a vulnerabilității la evenimente cu 185
uraniu sărăcit și evenimente chimice cu substanțe chimice
industriale (TIC)
Capitolul 9. Documente de planificare strategică. Concepții 190
Naționale de Răspuns
9.1. Aspecte privind Concepția Națională de răspuns în caz de 190
accident nuclear și/sau radiologic
9.2. Aspecte privind Concepția Națională de răspuns în caz de 216
epidemii
9.3 Elemente conceptuale ale planului național pentru combaterea 226
pandemiilor
Capitolul 10. Aspecte privind îmbunătățirea răspunsului în cazul 238
evenimentelor CBRN
Bibliografie 251
3
INTRODUCERE
Amenințările CBRN reprezintă provocări unice pentru structurile abilitate ale

statului român cu responsabilități în ceea ce privește protecția populației, structurilor
de intervenție aparținând oricărei componente ale Sistemului Național de Apărare și
Ordine Publică sau, după caz, Sistemul de Prevenire și Combatere a Terorismului.
Din perspectiva protecției civile în centrul atenției este protecția populației și a
factorilor de mediu în contextul existenței riscului de contaminare.
În UE, la fel ca în alte părți ale lumii, legislația privind substanțele chimice se
bazează pe evaluări ale unor substanțe chimice individuale. Aceste evaluări sunt
utilizate frecvent drept bază pentru luarea unor decizii care au o legătură directă cu
substanțele individuale. Cu toate acestea, pe lângă normele care reglementează
evaluarea și gestionarea substanțelor individuale, există, de asemenea, un corpus
cuprinzător de legislație a UE care are drept obiect diverse tipuri de amestecuri1.
Astfel, definiția din proiectul de modificare a legii 481/2004 privind protecția
civilă este relevantă: Protecţia civilă este o componentă a sistemului sistemului
național de apărare, ordine publică și siguranță națională ce cuprinde ansamblul
măsurilor şi activităţilor adoptate și desfăşurate, într-o concepţie unitară, de
autorităţile administraţiei publice, instituţii şi operatori economici, precum şi de către
cetăţeni, în scopul protejării populaţiei, bunurilor, valorilor culturale şi mediului
împotriva efectelor situaţiilor de urgenţă, acțiunilor asociate amenințărilor hibride
sau asimetrice, precum şi conflictelor armate, reducerii riscurilor de producere a
dezastrelor, asigurării condiţiilor necesare supravieţuirii persoanelor afectate şi
restabilirii stării de normalitate.
La nivelul UE și nu numai, este precizat faptul că în cazul amestecurilor
intenționate, compoziția amestecului este bine cunoscută, iar evaluările se bazează pe
proprietățile elementelor componente, la care se adaugă, dacă este cazul, teste care
implică întregul produs. Printre exemplele de astfel de legislație se numără normele
privind clasificarea, etichetarea și ambalarea amestecurilor, normele privind
1
Comunicare Comisei European, Efectele combinate ale produselor chimice/Amestecuri chimice, Bruxelles, 31.5.2012
COM(2012)
4
autorizarea produselor fitosanitare, normele privind compoziția produselor cosmetice,

normele de reglementare a aprobării produselor medicinale de uz uman și normele de
reglementare a aprobării produselor medicamentoase veterinare2.
Astfel, putem deduce care sunt principalele entități organizaționale cu
responsabilități în ceea ce privește problematica substanțelor chimice. Pe cale de
consecință, la nivel național sunt identificate următoarele structuri cu rol deosebit de
important în managementul consecințelor evenimentelor CBRN, după cum urmează:
a) Structurile militare: Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Apărării
Naționale, Serviciul Român de Informații;
b) Structuri civile aparținând în principal Ministerului Sănătății, Ministerului
Mediului, Autorității Naționale sanitar Veterinare și pentru Siguranța
Alimentelor, Ministerul Agriculturii, Comisiei Naționale pentru Controlul
Activităților Nucleare, Operatori economici sursă de risc.
Realitatea contemporană evidențiază că sunt necesare a fi avute prioritar în
vedere măsuri robuste de protecție a populației, personalului de intervenție dar și a
structurilor militare care pot desfășura diferite activități în medii CBRN.
Din perspectiva situațiilor potențial generatoare de situații de urgență există un
cadru reglementat (manipulare, transport, depozitare, procese tehnologice etc) pentru
substanțele/materialele chimice, biologice și nucleare iar potențialele evenimente sunt
determinate de erori tehnice sau de natură umană
În același timp, extinderea urbanizării și procesul de industrializare globală sau
incorecta conservare a unor instalații și echipamente deschid posibilitățile mai largi de
eliberare accidentală a substanțelor chimice industriale sau folosirea intenționată a
acestora.
Referitor la situația armamentelor, în ciuda existenței unui regim larg acceptat
(dar nu universal) al acordurilor internaționale care abordează obligațiile statelor-părți
cu privire la aspecte precum dezvoltarea, stocarea, proliferarea și utilizarea anumitor
arme CBRN, adversarii potențiali continuă să se dezvolte și să se confrunte cu arme
CBRN sau substanțe. Această tendință este cea mai pronunțată în zonele de instabilitate
politică cronică în care NATO ar putea fi chemată să organizeze operațiuni.
În plus, au existat cazuri recurente de grupuri teroriste și alte grupuri ad-hoc care
caută tehnologii CBRN ca un mijloc puternic de a-și urmări interesele.
2
COM(2012)
5
Din nefericire, progresele științifice consolidează neintenționat aceste procese,

ajutate de migrarea liberă a informațiilor și expertizei științifice din întreaga lume.
Concluzionând, putem aprecia că principalele riscuri din domeniul CBRN sunt:
a) Din punct de vedere militar, acest mediu oferă numeroase posibilități
forțelor militare/NATO de a se confrunta cu antagoniști care posedă
capacități CBRN. Acestea pot fi arme CBRN sau dispozitive improvizate
care încorporează fie agenți CBRN, fie TIM (Substanțe toxice industriale).
Forțele NATO pot fi, de asemenea, expuse la pericolele cauzate de aceste
substanțe ca urmare a eliberării accidentale sau deliberate sau ca urmare a
activității de contracarare. Supraviețuirea și, în multe cazuri, operabilitatea
ca urmare a atacului CBRN sau a eliberării TIM necesită un răspuns coerent
din partea unui pericol medical, de mediu și industrial minim și a personalului
din domeniul apărării CBRN pentru a atenua efectele unui incident.
b) Din punct de vedere al populației în acest mediu există riscul de a se
confrunta cu efectele substanțelor/agenților de natură CBRN. Acestea pot fi
arme CBRN, dispozitive improvizate sau substanțe toxice industriale (TIM).
inclusiv ca urmare a eliberării accidentale sau deliberate. Supraviețuirea
necesită un răspuns coerent din partea structurilor de răspuns.
Cu privire la situația actuală Legislația actuală a UE nu prevede evaluarea
cuprinzătoare și integrată a efectelor cumulative ale diverselor substanțe chimice ținând
cont de diversele căi de expunere. În cazul în care este depistat un amestec care dă
naștere unor îngrijorări și dacă acest amestec conține substanțe chimice reglementate
de acte legislative ale UE diferite, nu există actualmente niciun mecanism de
promovare a unei evaluări integrate și coordonate la nivelul diverselor acte legislative 3.
Este de apreciat faptul că în ultimii ani s-a acordat tot mai multă atenție efectelor
expunerii la un număr ridicat de produse chimice diferite asupra sănătății umane și
asupra mediului. Aceste efecte poartă diverse denumiri – efecte combinate, efecte ale
amestecurilor sau efecte de cocktail. Parlamentul European a atras periodic atenția
asupra nevoii de a ține cont, în contextul legislației UE privind produsele chimice, de
efectele combinate ale diverselor produse chimice asupra sănătății umane și asupra
mediului4.
3
COM(2012)
4
idem
6
Un alt aspect care nu trebuie neglijat îl reprezintă principalele concluzii ale

Centrelor de excelență CBRN ale UE5, care prin Raportul special al Curții de Conturi
Europenă, prin raportul din 2018, evidențiază:
- Episoade precum utilizarea recentă de gaz sarin și de clor gazos în Irak și în
Siria, utilizarea agentului neurotoxic VX în aeroportul din Kuala Lumpur în
februarie 2017, epidemia de boală virală Ebola din Africa de Vest din perioada
2014-2016 și topirea miezului reactorului nuclear de la Fukushima din 2011
constituie exemple concludente care reamintesc pericolele ce pot apărea atunci
când riscurile chimice, biologice, radiologice și nucleare (CBRN) se
concretizează.
- Comisia consideră că amenințările CBRN au o probabilitate scăzută de materia
lizare, dar prezintă un risc de impact major în cazul în care se concretizează6
- Indiferent dacă răspândirea/utilizarea lor are loc în mod accidental sau deliberat,
agenții chimici, pandemiile și epizootiile biologice, precum și substanțele
radiologice și nucleare pot constitui amenințări grave pentru sănătatea mondială,
pentru mediu și pentru economie.
- Achiziția și utilizarea de componente CBRN în scopuri răuvoitoare sunt o
realitate și se estimează că amenințarea aferentă se va agrava în următorii ani7.
Pe lângă utilizarea rău intenționată a substanțelor CBRN, există și accidentele
naturale sau cele cauzate de om.
- La nivelul UE, Direcția Generală Migrație și Afaceri Interne (DG HOME) din
cadrul Comisiei este cea care se ocupă de coordonarea politicii interne a UE în
materie de CBRN8, în vederea atenuării amenințărilor și a riscurilor aferente.
Întrucât amenințările CBRN nu țin cont de granițe, acțiunile UE nu pot fi
limitate numai la propriul teritoriu. Într-adevăr, Consiliul European, Consiliul
5
Centrele de excelență chimice, biologice, radiologice și nucleare ale UE (14/2018)
6
COM(2017) 610 final din 18 octombrie 2017: „Plan de acțiune privind îmbunătățirea nivelului de pregătire împotriva r
iscurilor de siguranță chimică, biologică, radiologică și nucleară”.
7
Pool Reinsurance Company, Terrorism threat & mitigation report. August-December 2016; Clingendael Strategic
Monitor 2017.
8
Concluziile Consiliului privind consolidarea securității chimice, biologice, radiologice și nucleare (CBRN) în Uniunea
Europeană – un Plan de acțiune al UE în domeniul CBRN. Documentul 15505/1/09 REV 1, 12 noiembrie 2009.
COM(2014) 247 final: „Comunicare privind o nouă abordare în materie de detectare și atenuare a riscurilor CBRN-E”.
COM(2017) 610 final.
7
Uniunii Europene9 și Parlamentul European10 au subliniat în mai multe rânduri

importanța corelării politicilor de securitate internă și externă ale UE, care
acoperă aspecte legate de CBRN
Efectele perturbatoare, distructive și potențial devastatoare ale acestor substanțe

(chimice, biologice sau radiologice) în procesele tehnologice sau, după ca, pe timpul
transportului/manipulării și depozitării dar și ca arme care au încărcătură de natură
CBRN merită să fie luate în considerare continuu de către structurile naționale
responsabile cu managementul situațiilor de urgență dar si structurile militare de la
toate nivelele.
9
Proiect de concluzii ale Consiliului privind Strategia reînnoită de securitate internă a Uniunii Europene pentru perioada
2015-2020, 10 iunie 2015, documentul 9798/15.
Concluziile Consiliului privind Raportul special nr. 17/2014 al Curții de Conturi Europene intitulat „Poate Inițiativa
privind centrele de excelență ale UE să contribuie în mod eficace la atenuarea riscurilor chimice, biologice, radioactive și
nucleare din afara UE?”, 26 octombrie 2015, documentul 13279/15.
Declarația comună a președintelui Consiliului European, a președintelui Comisiei Europene și a secretarului general al
Organizației Tratatului Atlanticului de Nord. Declarația comună UE-NATO din 2016.
Concluziile Consiliului privind acțiunea externă a UE privind combaterea terorismului. Documentul 10384/17, 19 iunie
2017.
10
Rezoluția Parlamentului European din 29 aprilie 2015 referitoare la rapoartele speciale ale Curții de Conturi în contextul
descărcării de gestiune a Comisiei pentru exercițiul financiar 2013. Documentul P8_TA(2015)0119.
Rezoluția Parlamentului European din 9 iulie 2015 referitoare la Agenda europeană privind securitatea.
P8_TA(2015)0269.
Rezoluția Parlamentului European din 23 noiembrie 2016 referitoare la punerea în aplicare a politicii de securitate și
apărare comune. P8_TA(2016)0440.
8
Capitolul 1
PRINCIPALELE PREVEDERI DIN ACTELE NORMATIVE
RELEVANTE ÎN DOMENIUL PROTECȚIEI CBRN
Cadrul normativ general și special în domeniul CBRN este deosebit de

diversificat.
Acest lucru este determinat de complexitatea, importanța domeniului având în
vedere că istoria umanității are foarte multe exemple în care diferite structuri militare
au întrebuințat împotriva adversarilor și uneori chiar a populației civile diferite
substanțe chimice, biologice și nucleare
Totodată, problematica modernă a terorismului evidențiază predispoziția utilizării
unor astfel de mijloace pentru îndeplinirea obiectivelor proprii
Dezvoltarea industriei care utilizează, manipulează și prelucrează substanțe toxice
industriale cu proprietăți fizice și chimice cu efecte asupra populației și mediului a
determinat organismele internaționale și statale să identifice și implementeze
mecanisme de protecție si securitate sporită.
Problematica CBRN este deosebit de atent abordată în sectoarele militar și civil.
Având în vedere subiectul abordat voi pune accent deosebit pe problematica
reglementărilor care vizează protecția populației ca și obiectiv strategic din perspectiva
legislației în domeniul protecției civile și a protecției NBC a celor care acționează în
medii contaminate.
1.1. Actele normative relevante din domeniul internațional
Principalele reglementări în domeniul protecției CBRN sunt elaborate de către
entitățile internaționale cele mai relevante, după cum urmează: Organizația Tratatului
Atlanticului de Nord (NATO), Uniunea Europeană și Organizația Mondială a
Sănătății.
Astfel în cele ce urmează voi evidenția principalele reglementări internaționale
în domeniu:
- Tratatul de la Lisabona din 13.12.2007 - Versiune consolidată a Tratatului
privind Uniunea Europeană și a Tratatului privind funcționarea Uniunii
Europene - Tratatul privind Uniunea Europeană (versiune consolidată) - Tratatul
privind funcționarea Uniunii Europene (versiune consolidată) - Protocoale -
9
Anexe - Declarații anexate la Actul final al Conferinței interguvernamentale care

a adoptat Tratatul de la Lisabona semnat la 13 decembrie 2007 - Tabele de
corespondență - Jurnalul Oficial C 326 , 26/10/2012 p. 0001 - 0390
- Directiva CE nr. 96/82/CE11 privind controlul asupra pericolelor de
accidente majore care implică substanţe periculoase (SEVESO II);
- Directiva nr. 2003/105/EC12 a Parlamentului European şi a Consiliului din16
Decembrie 2003 care amendează Directiva Consiliului nr. 96/82/CE privind
controlul asupra pericolelor de accidente majore care implică substanțe
periculoase;
- Ghidul de răspuns în caz de urgență (ERG) și Acordul privind mărfurile
periculoase pe căi rutiere (Europa) - ADR.
- AJP-3.8 Allied Joint Doctrine for CBRN deffence – 2012
- AJP-9 NATO Civil - Military Cooperation (CIMIC) Doctrine - MC 327/2
Politica militară a NATO pentru operațiunile de răspuns la situații de criză
care nu fac obiectul articolului 5
- AJP-3.8 (A) -ATP-45 avertizare și raportare și predicție a riscurilor de
incidente chimice, biologice, radiologice și nucleare (Manual de operatori)
- AAP-21 Glosar NATO privind termenii chimici, biologici, radiologici și
nucleari (CBRN) Termeni și definiții
- Allied Tactical Publication (ATP) -3.8.1 Volumul I, listă a TIC-urilor care îi
îngrijorează comandanții pentru desfășurarea operațiunilor militare.
- NATO Allied Joint Medical Publication 7: Allied Joint Medical Doctrine
for Support to Chemical, Biological, Radiological, and Nuclear (CBRN)
Defensive Operations, Final Draft – 2014
- Manualul sistemului NATO de răspuns la crize (NATO Crisis Response
System – NCRS)-2016
Tratatul de la Lisabona din 13.12.2007 - Versiune consolidată a Tratatului
privind Uniunea Europeană și a Tratatului privind funcționarea Uniunii
Europene - Tratatul privind Uniunea Europeană (versiune consolidată) - Tratatul
privind funcționarea Uniunii Europene (versiune consolidată) - Protocoale -
Anexe - Declarații anexate la Actul final al Conferinței interguvernamentale care
11
Această versiune consolidată conţine referiri la unitatea de cont europeană şi/sau la ECU, care trebuie interpretate ca
referiri la moneda euro, începând cu 1 ianuarie 1999 — Regulamentul (CEE) nr. 3308/80 al Consiliului (JO L 345,
20.12.1980, p. 1) şi Regulamentul (CE) nr. 1103/97 al Consiliului (JO L 162, 19.6.1997, p. 1).
12
Jurnalul Oficial al UE, L345/97
10
a adoptat Tratatul de la Lisabona semnat la 13 decembrie 2007 - Tabele de

corespondență - Jurnalul Oficial C 326 , 26/10/2012 p. 0001 - 0390
TITLUL XXIII - PROTECȚIA CIVILĂ (Articolul 196)
Uniunea încurajează cooperarea între statele membre pentru a spori
eficacitatea sistemelor de prevenire a catastrofelor naturale sau provocate de
om și de protecție împotriva acestora.
Acțiunea Uniunii urmărește:
(a) să susțină și să completeze acțiunea statelor membre la nivel național,
regional și local care are ca scop prevenirea riscurilor, pregătirea factorilor
implicați în protecția civilă din statele membre și intervenția în caz de
catastrofe naturale sau provocate de om, în cadrul Uniunii;
(b) să promoveze o cooperare operațională rapidă și eficientă, în cadrul
Uniunii, între serviciile naționale de protecție civilă;
(c) să promoveze consecvența acțiunilor întreprinse la nivel internațional în
materie de protecție civilă.
(2) Parlamentul European și Consiliul, hotărând în conformitate cu
procedura legislativă ordinară, stabilesc măsurile necesare pentru a
contribui la realizarea obiectivelor prevăzute la alineatul (1), cu excepția
oricărei armonizări a actelor cu putere de lege și a normelor administrative
ale statelor membre.
Directiva CE nr. 96/82/CE privind controlul asupra pericolelor de accidente
majore care implică substanţe periculoase (SEVESO II) și Directiva nr.
2003/105/EC a Parlamentului European şi a Consiliului din16 Decembrie 2003
care amendeaza Directiva Consiliului nr. 96/82/CE privind controlul asupra
pericolelor de accidente majore care implică substanţe periculoase are drept scop
următoarele:
a)prevenirea riscurilor de accidente majore care implică substanţe periculoase.
b) limitarea consecințelor unor astfel de accidente nu numai pentru om
(aspectele de securitate şi sănătate), dar şi pentru mediu (aspectul de mediu).
Având în vedere cele mai sus menționate, prin implementarea directivelor au
fost stabilite autoritățile naționale responsabile cu punerea în aplicare a Directivei
Seveso II astfel:
11
la nivel național: Ministerul Mediului, Agenția Națională pentru Protecția

•
Mediului, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență şi Garda Națională

de Mediu;
• la nivel regional: Agențiile Regionale pentru Protecția Mediului şi Comisariatele
Regionale ale Gărzii Naționale de Mediu;

• la nivel local: Agențiile pentru Protecția Mediului, Inspectoratele Județene
pentru Situații de Urgență şi Comisariatele Județene ale Gărzii Naționale de

Mediu.
Transportul mărfurilor periculoase – ADR (Acordul european referitor la
transportul internațional rutier al mărfurilor periculoase (ADR)13
Transportul rutier al mărfurilor periculoase, ca si cel realizat pe calea ferata,
căile navigabile interioare, precum si transportul maritim si aerian, sunt reglementate
prin acorduri internaționale, reglementari ale Uniunii Europene, precum si prin
legislația națională.
Transportul mărfurilor periculoase este reglementat cu scopul de a preveni, pe
cât posibil, accidentele si daunele cauzate oamenilor, mediului, mijloacelor de
transport sau bunurilor. Expedierea mărfurilor periculoase trebuie efectuata numai
după o clasificare si ambalare adecvate.
Regulamentul tip al ONU armonizează reglementările diferitelor moduri de
transport într-un sistem de clasificare în care fiecare substanță sau obiect periculos în
parte este atribuit unei anumite clase, în conformitate cu tipul de pericol pe care îl
prezinta substanță.
Transportul – intern si internațional – rutier al mărfurilor periculoase se
realizează în conformitate cu Acordul european referitor la transportul rutier
internațional al mărfurilor periculoase – ADR.
ADR stabilește dispozițiile aplicabile în vederea clasificării, ambalării,
marcării, etichetării mărfurilor periculoase. Acesta include, de asemenea, prescripții
specifice privind vehiculul sau cisterna utilizat/a, precum si prevederi referitoare la
modul în care trebuie desfășurate operațiunile de încărcare, umplere, descărcare etc.
Allied Joint Publication (AJP) -3.8 (A) Doctrina comună aliată pentru
apărarea chimică, biologică, radiologică și nucleară oferă cel mai înalt nivel de doctrină
țărilor aliate pentru apărarea CBRN.
13
Text consolidat în baza amendamentelor și corecturilor publicate în site-ul CEE-ONU până la data de 20.06.2013
12
AJP -3.8 (A) furnizează comandanților strategici și operaționali Organizației

Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) principii fundamentale pentru planificarea,
executarea și susținerea operațiunilor NATO pentru care amenințarea și / sau riscul
folosirii intenționate sau accidentale a substanțelor chimice, biologice, radiologice și
nucleare (CBRN) sunt evaluate sau există.
Aceste principii de apărare în domeniul CBRN oferă o bază pentru și ghidează
forța comună în identificarea capacităților de apărare CBRN necesare.
Aplicarea acestor principii de apărare în domeniul CBRN va permite
comandantului forțelor comune să ia măsuri de combatere adecvate înainte, în timpul
și după incidentul CBRN sau în cadrul operațiunilor care vizează prevenirea proliferării
armelor de distrugere în masă și apărarea împotriva amenințărilor CBRN.
AJP-3.8 nu acoperă acțiuni ofensatoare pentru anularea, eliminarea sau
dezactivarea armelor CBRN sau a sistemelor lor de livrare, cu toate acestea, principiile
și capacitățile descrise aici pot fi utilizate de comandanți în timpul operațiunilor de
contra-măsuri destinate prevenirii incidentelor CBRN. Acestea pot fi, de asemenea,
utilizate ca parte a răspunsului general pentru gestionarea consecințelor unui incident
CBRN.
AJP-3.8 descrie capacitățile militare dezvoltate în conformitate cu cerințele
forțelor alianței. Aceste capacități militare ar putea fi utilizate pentru consolidarea sau
suplimentarea capacităților civile insuficiente sau inexistente în cazul incidentelor
CBRN.
Deși AJP-3.8 este destinat forțelor NATO, doctrina este aplicabilă în mod egal
și operațiunilor desfășurate de o coaliție de națiuni NATO și non-NATO în cadrul unei
forțe comune mixte conduse de NATO sau operațiunilor conduse de Uniunea
Europeană utilizând Activitățile și capacitățile NATO.
AJP-3.8 constă din patru capitole susținute de patru anexe, după cum urmează:
- Capitolul 1, "Fundamentele Apărării CBRN", oferă o imagine de ansamblu
asupra contextului strategic și a fundamentelor apărării CBRN;
- Capitolul 2, "Amenințări și pericole CBRN", examinează spectrul de
amenințări și pericole CBRN care pot apărea în mediul operațional;
- Capitolul 3, "Activarea componentelor de apărare în domeniul CBRN",
identifică componentele și caracteristicile abilitate ale apărării CBRN;
- Capitolul 4, "Considerații de comandă pentru planificarea și conducerea
apărării CBRN", oferă considerente de comandă pentru planificarea și conducerea
13
apărării CBRN, inclusiv prioritățile, organizarea personalului și acțiunile înaintea, în

timpul și după incidentul CBRN;
- Anexele oferă câteva domenii specifice de interes, cum ar fi: aspecte ale
pregătirii serviciilor de informații din mediul operațional (IPOE); gestionarea
riscurilor; nivelurile de amenințare; și gestionarea consecințelor CBRN (CM).
AJP-9 NATO CIVIL-MILITARY CO-OPERATION (CIMIC)
DOCTRINE14
Cooperarea civil-militară nu este un fenomen nou în cadrul NATO.
Operațiunile NATO dincolo de granițele sale interne, pe teritoriu lipsit de instituții
civile pe deplin funcționale sau de o infrastructură eficientă prezentă provocări diferite
și mai complexe. Modificări ale mediului în care NATO ar putea opera, au dus la
dezvoltarea unui nou concept strategic
Aceasta recunoaște o gamă mult mai largă de amenințări la adresa internațională
securitate decât a existat până în prezent. În plus față de continuarea de a oferi colectiv
apărarea, Conceptul afirmă că Alianța trebuie să fie pregătită "să contribuie prevenirea
eficientă a conflictelor și implicarea activă în gestionarea crizelor, inclusiv
operațiunile de răspuns la criză "
Potrivit lui Charles Hermann definea criza ca o situaţie care:
a) ameninţă obiective net prioritare ale unităţii de decizie;
b) reduce timpul de răspuns în timp util înainte ca decizia să poată fi
transformată în acţiune;
c) surprinde pe membrii unităţii de decizie prin apariţia sa15.
CIMIC este definit ca "Coordonarea și cooperarea, în sprijinul misiunii, între
comandantul NATO și actorii civili, inclusiv populația națională și autoritățile locale,
precum și organizațiile internaționale, naționale și neguvernamentale și agențiile. "
ATP -45 Manual privind Raportarea Exploziilor Nucleare, Atacurilor chimice,
biologice, prognozarea și avertizarea despre pericolele asociate și zonele de risc
Această publicaţie stabileşte procedurile care trebuie îndeplinite de către forţele
terestre, aeriene şi navale pentru:
14
This document constitutes one level in the hierarchy of NATO documents covering CIMIC policy and doctrine as well
as tactics, techniques, and procedures (TTPs). It reflects the NATO Military Policy for CIMIC articulated by MC1 411/1
and is coherent with the guidance for Allied joint doctrine as presented in AJP-012. AJP-9 focuses primarily - but not
entirely - on the operational level. It should be read in conjunction with the NATO CIMIC Functional Planning Guide
(FPG). The application of CIMIC at the tactical level will be addressed by TTPs.
15
Conf. Jean-Louis Dufour, Crizele internaţionale. De la Beijing (1900) la Kosovo (1999), Editura Corint, Bucureşti,
2002, p.14.
14
a. Raportarea exploziilor nucleare.

b. Raportarea contaminării radioactive.
c. Raportarea atacurilor chimice şi biologice ale adversarului şi a efectelor
contaminării.
d. Prognozarea şi avertizarea despre zonele contaminate radioactiv.
e. Prognozarea şi avertizarea despre raioanele de risc chimic.
f. Schimbul de informaţii, prevăzute la literele a) la e), între structurile Armatei
României, între acestea şi alte structuri ale Forţelor Armate, autorităţi/agenţii civile cu
responsabilităţi în domeniu şi cu elementele de profil din cadrul unor forţe
multinaţionale.
Schimbul, corelarea şi evaluarea informaţiilor despre atacurile NBC, reprezintă o
parte extrem de importantă a apărării NBC.
Asigurarea la timp a celor mai exacte informaţii despre atacurile NBC, zonele şi
raioanele de risc rezultate se realizează prin Sistemul de Avertizare şi Raportare NBC
(SARNBC).
Standard: NATO - ATP-3.8.1 - CBRN DEFENCE ON OPERATIONS 16
Prezenta publicație oferă o descriere a caracteristicilor și efectelor armelor
CBRN, precum și posibilele lor ocupări, pericolele și impactul potențial asupra
operațiunilor NATO. În acest proces, oferă îndrumări cu privire la măsurile de apărare
menite să atenueze consecințele utilizării și, prin urmare, să păstreze libertatea acțiunii
militare în urmărirea misiunii comandantului.
ATP-3.8.1 furnizează forțelor NATO doctrina tactică de apărare în domeniul
CBRN pentru planificarea, executarea și sprijinirea operațiunilor NATO în cazul în
care există un risc de pericole CBRN. Principiile de apărare CBRN sunt stabilite pentru
îndrumarea comandanților de nivel tactic și a personalului acestora. Aceste principii
oferă o bază pentru toate fazele unei operațiuni de pregătire a unei Forțe comune pentru
apărarea CBRN și conducerea apărării CBRN asupra operațiunilor înainte, în timpul și
după incidentul CBRN.
Un incident CBRN, sursa de eliberare a acestuia, intenționată sau
neintenționată, precum și contaminarea potențială a acestuia (pericolul CBRN, inclusiv
pericolele de la TIM) poate avea un efect semnificativ asupra oricărei operațiuni
militare, fie ea pe uscat, în aer sau la mare și o influență decisivă asupra deciziilor și
16
https://standards.globalspec.com/std/1560102/ATP-3.8.1%20VOL%20I.
15
estimărilor comandantului. În plus față de incidentele CBRN care rezultă din atacul sau
eliberarea substanțelor CBRN, lecțiile identificate dintr-o serie de operații militare în
ultimii ani au arătat că există o gamă mai largă de pericole pentru spațiul de luptă, din
care fac parte pericolele industriale toxice (TIH). În prezent, aceste pericole sunt
clasificate drept pericole pentru mediu și industrie (EIH). Întrucât pericolele industriale
sunt bine recunoscute și apreciate, pericolele pentru mediu (EH) nu reprezintă în esență
o zonă asociată cu apărarea CBRN.
În timp ce probabilitatea ca forțele militare care se confruntă cu astfel de
niveluri de risc să fie reduse, experiențele privind operațiunile recente au indicat
necesitatea unei mai bune gestionări a riscurilor din partea EH. EH prezintă probleme
de mediu sau de sănătate ocupațională similare celor considerate în cadrul apărării
CBRN. Deși EH poate prezenta un pericol pentru viață sau sănătate, managementul lor
nu trebuie să fie subliniat în acest document. Un incident natural, cum ar fi fumul
provenit dintr-o erupție vulcanică, fumul de la incendiile forestiere, expunerea la
microorganisme patogene sau radiațiile de la nivelul materialelor naturale nu este
considerat un incident CBRN.
Apărarea împotriva terorismului. Deși măsurile de apărare CBRN descrise în
acest ATP au o aplicație egală pentru apărarea împotriva terorismului (DAT), ATP,
mai degrabă decât abordarea specifică a acestei probleme, include terorismul CBRN
ca parte integrantă a abordării sale în combaterea riscurilor și amenințărilor cu care se
confruntă o forță comună .
NATO Allied Joint Medical Publication 7: Allied Joint Medical Doctrine
for Support to Chemical, Biological, Radiological, and Nuclear (CBRN) Defensive
Operations, Final Draft17
Armele chimice, biologice, radiologice și nucleare (CBRN) produc condiții de
câmp de luptă care nu se găsesc în războiul convențional. Prezența contaminanților,
tipurile și perioadele de răniri și amploarea efectelor armelor CBRN sunt de așa natură
încât procesele de planificare convenționale vor fi inadecvate pentru a răspunde
provocării CBRN. Luarea în considerare a aspectelor unice ale condițiilor CBRN
asupra procesului de planificare medicală este de așa natură încât este necesară o
doctrină clar articulată pentru a permite sprijin medical pentru operațiunile de apărare
17 Această publicație este tratată în conformitate cu C-M (2002) 60

Publicația medicală comună aliată AJMedP-7, Allied Doctrine Medicale Aliate pentru sprijinirea operațiunilor
defensive CBRN, care a fost aprobată de națiunile din [TA], este promulgată prin prezenta. Acordul națiunilor de a
utiliza această publicație este înregistrat în STANAG 2596.
16
CBRN. Scopul AJMedP-7 al Doctrinei Medicale Aliate comune pentru Sprijinul

Operațiilor Defensive CBRN este de a lega doctrina de susținere medicală
fundamentală în AJP 4.10, Doctrina Sprijinului Medical Sporit al SUA și cerințele
specifice pentru sprijinul medical pentru operațiile de apărare CBRN acum publicații
consultative și tehnice. Această publicație este în principal utilizată de comandanții
Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) și de personalul lor medical în
planificarea și desfășurarea operațiunilor de asistență medicală pentru care există un
risc evaluat de utilizare intenționată sau accidentală de substanțe CBRN.
Ocuparea sau amenințarea cu arme CBRN și alte materiale toxice pune
provocări serioase operațiunilor militare ale aliaților din întreaga lume.
Incidentele CBRN includ detonarea armelor CBRN și a celor accidentale sau
eliberarea deliberată de agenți chimici și biologici, materiale industriale toxice (TIM)
(în special otrăvurile din aer și apă), agenți patogeni biologici și material radioactiv.
Desfășurarea operațiunilor într-un mediu CBRN este unic și are în vedere
provocările pentru forțele de asistență medicală din întreaga lume. Planificarea
medicală sprijinirea operațiunilor de apărare CBRN trebuie să includă cinci
considerente-cheie:
a. Reacțiile CBRN vor produce probabil un număr mare de victime.
b. Tipurile de victime ale unui incident CBRN nu sunt acelea gestionate în mod
normal într-un sistem militar de asistență medicală.
c. Riscurile CBRN pot fi contaminare sau boli contagioase, și pot constituie un
pericol semnificativ pentru personalul medical și medic.
d. MTF-urile ar putea fi nevoite să opereze în zone contaminate sau cu restricții
care limitează circulația personalului și a materiei în, și din FTM.
e. Sprijinul medical va fi necesar să continue pentru acțiunile convenționale
precum și pentru victimele CBRN
Comandantul stabilește suportul medical al teatrului cerințele și utilizările
autorității directivei pentru a asigura o coordonare adecvată din toate capacitățile de
asistență medicală în vigoare, pentru a include medicina generală servicii de asistență,
adăpost, alimentație, apă, mediu și sănătate la locul de muncă, supravegherea medicală,
profilaxia medicală, pre-tratamente medicale, imunizări, terapii post-expunere,
antidoturi și fluide.
17
Unul dintre cele mai dificile provocări cu care se confruntă un personal medical
de planificare sunt definite cerințele pentru o protecție adecvată a forței și gestionarea
medicală a victime într-un mediu CBRN.
Coordonarea unui răspuns eficient necesită acces la întregul spectru de
gestionare militară și de urgență resurse, alocarea resurselor medicale militare
importante ale NATO, și sprijin din partea sistemelor medicale ale națiunii gazdă.
Manualul sistemului NATO de răspuns la crize (NATO Crisis Response System –

NCRS)-2016
Procesul, specific NATO, de management al crizelor în cazul Urgenţelor
Civile/Dezastre, inclusiv de management al consecinţelor rezultate din folosirea
agenţilor CBRN
- Planificarea NATO civilă de urgenţă. Comitetul pentru planificarea civilă de
urgenţă (CEPC) sprijină eforturile NAC în domeniul managementului crizelor. CEPC
a stabilit aranjamente specifice în domeniul planificării civile de urgenţă în scopul de-
a asigura sprijinul civil în operaţiile militare ale Alianţei desfăşurate în cadrul
operaţiilor de răspuns la crize de tip art. 5 şi non-art. 5, sprijin pentru autorităţile
naţionale în urgenţele civile, sprijin pentru autorităţile naţionale pentru protecţia
populaţiei împotriva efectelor armelor de distrugere în masă (WMD) şi sprijin pentru
parteneri. Aceste aranjamente cuprind măsuri de răspuns la criză prevăzute de Sistemul
NATO de răspuns la crize, precum şi alte aranjamente pe care CEPC le-ar putea pune
în practică, dacă situaţia o cere.
- În situaţia unei crize, CEPC va sfătui NAC/DPC privind disponibilitatea şi
utilizarea efectivă a resurselor civile; va aduce în atenţie aspectele CEP care au legătură
cu politica Alianţei şi necesită rezoluţie la nivel politic, se consultă cu preşedintele
comisiilor şi comitetelor de specialitate (Planning Boards and Committees – PB&Cs
Chairmen) şi cu alţi experţi civili din aceste comitete, să stabilească un element de
sprijin al managementului crizelor, inclusiv Centrul de Coordonare Euro-Atlantic de
Răspuns la Dezastre (Euro-Atlantic Disaster Response Co-ordination centre-
EADRCC).
- În cazul unor urgenţe civile/dezastre, EADRCC este responsabil pentru
coordonarea eforturilor în urma unor dezastre şi acţionează ca punct focal pentru
difuzarea informaţiei referitoare la asistenţa la dezastre în aria de responsabilitate a
NATO. Când o naţiune afectată solicită asistenţă în cazul unui dezastru natural sau
18
tehnologic, EADRCC va disemina această cerere, alte informaţii disponibile, ca şi

detalii privind necesitatea asistenţei, către punctele focale din ţările EAPC (Asociaţia
Europeană pentru Îngrijiri Paliative).. În strânsă cooperare cu Biroul Naţiunilor Unite
pentru Coordonarea Afacerilor Umanitare, Centrul va acţiona ca un punct de colectare
a informaţiilor. Secretarul General şi prin el, ţările EAPC (Asociaţia Europeană pentru
Îngrijiri Paliative), vor fi informate continuu despre situaţia din ţara afectată şi
răspunsul din partea naţiunilor. În octombrie 2001, NAC/DPC a însărcinat EADRCC
să coordoneze managementul consecinţelor unui atac terorist cu agenţi chimici,
biologici, radiologici şi nucleari în acelaşi mod ca şi dezastrele naturale şi tehnologice.
1.2. Actele normative relevante cu caracter intern

Principalele reglementări interne în domeniul protecției CBRN sunt elaborate
de către autoritățile naționale cu responsabilități în domeniu, potrivit competențelor și
transpun în legislația națională directive europene sau documente ale NATO,
respectiv creează cadrul național și procedural specific gestionării unor astfel de
evenimente/incidente.
Astfel în cele ce urmează voi evidenția principalele reglementări naționale cu
relevanță în domeniu:
- HGR nr. 33/2015 privind aprobarea Strategiei naționale de apărare a țării
pentru perioada 2015-2019
- Legea Protecției Civile nr.481/2004 cu modificările și completările ulterioare;
- Ordonața de Urgență 21/2004 privind Sistemul National de Management al
Situațiilor de Urgență cu modificările și completările ulterioare (OUG 1/2014
și OUG 89/2014);
- Legea Apărării Naționale nr.45/1994 republicată;
- Legea nr. 63/2018 pentru modificarea Legii nr. 111 / 1996 cu modificările și
completările ulterioare privind desfășurarea în siguranță, reglementarea,
autorizarea şi controlul activităților nucleare;
- Legea nr. 14 din 24 februarie 1992 (*actualizată*) privind organizarea şi
funcționarea Serviciului Român de Informaţii (actualizată până la data de 1
februarie 2014*);
- Ordinul comun MAI/CNCAN nr. 61/113/2018 pentru aprobarea
Regulamentului privind gestionarea situațiilor de urgență specifice riscului
nuclear sau radiologic;
19
- Acord european referitor la transportul rutier internaţional al mărfurilor

periculoase vol I si II – 2017;
- Ghid privind securitatea transportului rutier de mărfuri periculoase -2013 cu
modificările și completările ulterioare;
- Manualul protecției CBRN a personalului de intervenție din IGSU;
- SMG/CBRN-1 – Doctrina Apărării CBRN în Armata României, Bucureşti,
2008.;
- SMG 12/17.02.2000 Dispoziţiunea Şefului Statului Major General privind
concepţia de abordare a riscurilor NBC în Armata României, Bucureşti, 2000
- F.T./CBRN-1, Manualul acțiunilor de apărare CBRN;
- FT/CBRN -6 Manualul protecției CBRN
- F.T./CBRN-12, Manualul pentru cunoașterea, exploatarea şi întreținerea
Sistemului de Protecţie Colectivă (ARPA);
HGR nr. 33/2015 privind aprobarea Strategiei naționale de apărare a țării pentru
perioada 2015-2019
În conformitate cu prevederile din Constituția României și Legea nr. 473/2004
privind planificarea apărării, Strategia națională de apărare a României este principalul
instrument care fundamentează planificarea apărării la nivel național și asigură cadrul
strategic pentru organizarea și coordonarea unitară a activităților care privesc apărarea
țării și securitatea națională, prin Consiliul Suprem de Apărare a Țării.
Strategia reflectă necesitatea promovării unui concept de securitate națională
extinsă - fundamentat pe democrația constituțională și respectul mutual dintre cetățeni
și stat - care vizează interesele care converg spre asigurarea securității naționale,
manifestate în următoarele domenii: apărare (înțeleasă în dubla calitate normativă, de
apărare națională și apărare colectivă), ordine publică, activitatea de informații,
contrainformații și de securitate, educație, sănătate, economic, energetic, financiar,
mediu, infrastructuri critice. Strategia are o abordare integratoare și multidimensională,
în care dimensiunea de apărare se îmbină și echilibrează reciproc cu o serie de alte
dimensiuni - ordine publică; activitatea de informații, contrainformații și de securitate;
diplomația; managementul situațiilor de criză; educația, sănătatea și demografia.
Mediul global de securitate - La nivel global, mediul de securitate se află într-
o continuă transformare, care se reflectă în principal în accentuarea interdependențelor
20
și impredictibilității în sistemul de relații internaționale și dificultatea de a delimita

riscurile și amenințările de tip clasic de cele asimetrice și hibride.
Pe termen mediu și lung, evoluțiile din mediul de securitate global vor fi
dominate de tendințe complexe, a căror cunoaștere este pentru țara noastră de o
importanță majoră:
• reconfigurarea jocurilor geostrategice;
dezvoltarea rapidă a tehnologiei informației;
resurgența naționalismului și a extremismului;
• fragmentarea etnico-religioasă și radicalizarea ideologică;
adaptarea infrastructurilor critice în raport cu apariția de calamități, crize
energetice, atacuri cibernetice, pandemii.
Dimensiuni de securitate la nivel euroatlantic:
- Accentuarea migrației provenind din zonele de conflict sau cu o situație
economică precară a generat provocări la adresa capacității statelor membre de
gestionare a fluxurilor de imigranți ilegali și de preluare/integrare în cadrul
comunităților locale
Amenințări, riscuri și vulnerabilități
Amenințări:
- Acțiunile destabilizatoare din vecinătatea estică generează provocări majore
pentru securitatea spațiului euroatlantic, creând instabilitate regională și
posibile fenomene negative, printre care migrație, criminalitate organizată,
- Proliferarea armelor de distrugere în masă și a vectorilor purtători, precum și
traficul de produse cu dublă utilizare pot afecta securitatea națională, în
condițiile unei destabilizări la nivel regional.
Riscuri:
- Riscuri de natură socială persistă pe fondul unor tendințe cum ar fi declinul
demografic, emigrația populației active, degradarea factorilor de mediu, al
deficiențelor din sistemele naționale de sănătate, educație și asistență socială, dar
și al distorsiunilor de pe piața muncii.
- De interes pentru securitatea națională rămân riscurile cu probabilitate redusă,
dar cu impact major: confruntări militare de joasă intensitate, dar persistente în
timp, fluxuri migratorii generate de catastrofe naturale, pandemii, dezastre
ecologice.
Vulnerabilități
21
- Capacitatea instituțiilor statului de a evalua și diminua impactul riscurilor și

amenințărilor este limitată de persistența unor vulnerabilități în: absorbția
fondurilor europene, utilizarea banului public, energie, infrastructură critică,
agricultură, protecția mediului, justiție, sănătate, educație și cercetare științifică.
Absența unei planificări bugetare multianuale reale, care să determine asumarea
și respectarea unor programe de investiții, are efecte negative, inclusiv în ceea
ce privește creșterea capabilităților forțelor armate și respectarea angajamentelor
privind cheltuielile militare
- Capabilitatea administrației centrale și locale de a implementa politicile publice
naționale și europene constituie o altă vulnerabilitate.
- Reacția interinstituțională în situații de criză este afectată de precaritatea
resurselor și incoerența în gestionarea diverselor tipuri de riscuri. Această
vulnerabilitate devine și mai importantă dacă ne referim la capacitatea de
interoperabilitate a diverselor instituții ale statului care trebuie să acționeze în
cazul unor amenințări asimetrice și de tip hibrid.
Direcții de acțiune (domeniile ordine publică, management al situațiilor de criză,
sănătate) creșterea capacității de reacție a sistemului de sănătate publică în cazul
apariției unor pandemii sau situații de urgență;
- creșterea capacității de răspuns și de gestionare a situațiilor de urgență;
- perfecționarea sistemului național de management integrat al situațiilor de criză;
- pregătirea instituțiilor și a populației pentru situații de criză și de urgență civilă,
inclusiv prin exerciții și antrenamente de mobilizare, dar și prin cooperare
internațională;
- pregătirea decidenților pentru acțiune și decizie în situații de criză;
- asigurarea resurselor materiale și umane necesare instituțiilor cu atribuții în
gestionarea situațiilor de criză, în baza unui proces de planificare.
Legea 481/2004 cu modificările și completările ulterioare- Legea Protecției

Civile
1.Protecţia civilă este o componentă a sistemului securităţii naţionale şi
reprezintă un ansamblu integrat de activităţi specifice, măsuri şi sarcini organizatorice,
tehnice, operative, cu caracter umanitar şi de informare publică, planificate, organizate
şi realizate potrivit prezentei legi, în scopul prevenirii şi reducerii riscurilor de
producere a dezastrelor, protejării populaţiei, bunurilor şi mediului împotriva efectelor
22
negative ale situaţiilor de urgenţă, conflictelor armate şi înlăturării operative a

urmărilor acestora şi asigurării condiţiilor necesare supravieţuirii persoanelor afectate.
2. Activitatea de protecţie civilă este de interes naţional, are caracter permanent
3. Dintre atribuțiile protecție civile rezultă următoarele::
- identificarea şi gestionarea tipurilor de riscuri generatoare de dezastre naturale
şi tehnologice de pe teritoriul României;
- informarea şi pregătirea preventivă a populaţiei cu privire la pericolele la care
este expusă, măsurile de autoprotecţie ce trebuie îndeplinite, mijloacele de
protecţie puse la dispoziţie, obligaţiile ce îi revin şi modul de acţiune pe
timpul situaţiei de urgenţă;
- înştiinţarea autorităţilor publice şi alarmarea populaţiei în situaţiile de urgenţă;
- protecţia populaţiei, a bunurilor materiale, a valorilor culturale şi arhivistice,
precum şi a mediului împotriva efectelor dezastrelor şi ale conflictelor
armate;
- asigurarea condiţiilor minime de supravieţuire a populaţiei în situaţii de urgenţă
sau de conflict armat;
- organizarea şi executarea intervenţiei operative pentru reducerea pierderilor de
vieţi omeneşti, limitarea şi înlăturarea efectelor situaţiilor de urgenţă civilă
şi pentru reabilitarea utilităţilor publice afectate;
- limitarea şi înlăturarea efectelor dezastrelor şi a efectelor atacurilor din aer pe
timpul conflictelor armate;
4. Protecţia populaţiei, a bunurilor materiale şi a valorilor culturale se realizează
printr-un ansamblu de activităţi constând în: înştiinţare, avertizare şi alarmare,
adăpostire, protecţie nucleară, biologică şi chimică, evacuare şi alte măsuri tehnice şi
organizatorice specifice.
- Protecţia nucleară, radiologică, chimică şi biologică a populaţiei se
realizează prin mijloace de protecţie individuală, colectivă sau prin alte
măsuri tehnice şi organizatorice specifice, cu prioritate în zonele de risc.
- Decontaminarea se realizează prin operaţiuni şi tehnici speciale
efectuate de către serviciile de urgenţă, unele unităţi militare şi agenţi
economici, potrivit normelor tehnice elaborate de ministerele de profil şi
avizate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă.
23
- Depoluarea constă în luarea unor măsuri specifice pentru identificarea

şi eliminarea surselor poluante, limitarea, îndepărtarea sau
neutralizarea agenţilor poluatori ai apei, aerului şi terenului.
Ordonața de Urgență 21/2004 privind Sistemul Naţional de Management
al Situațiilor de Urgenţă cu modificările și completările ulterioare
1. Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, se înfiinţează,
se organizează şi funcţionează pentru prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă,
asigurarea şi coordonarea resurselor umane, materiale, financiare şi de altă natură
necesare restabilirii stării de normalitate
2. situaţia de urgenţă - evenimente excepţionale, cu caracter non-militar, care
ameninţă viaţa sau sănătatea persoanei, mediul înconjurător, valorile materiale şi
culturale, iar pentru restabilirea stării de normalitate sunt necesare adoptarea de măsuri
şi acţiuni urgente, alocarea de resurse specializate şi managementul unitar al forţelor şi
mijloacelor implicate;
3. Pe durata situaţiilor de urgenţă sau a stărilor potenţial generatoare de situaţii
de urgenţă se întreprind, în condiţiile legii, după caz, acţiuni şi măsuri pentru:
a) avertizarea populaţiei, instituţiilor şi agenţilor economici din zonele de
pericol;
b) declararea stării de alertă în cazul iminenţei ameninţării sau producerii
situaţiei de urgenţă;
c) punerea în aplicare a măsurilor de prevenire şi de protecţie specifice
tipurilor de risc şi, după caz, hotărârea evacuării din zona afectată sau
parţial afectată;
d) intervenţia operativă cu forţe şi mijloace special constituite, în funcţie
de situaţie, pentru limitarea şi înlăturarea efectelor negative;
e) acordarea de ajutoare de urgenţă;
f) instituirea regimului stării de urgenţă, în condiţiile prevăzute de art. 93
din Constituţia României, republicată;
g) solicitarea sau acordarea de asistenţă internaţională;
h) acordarea de despăgubiri persoanelor juridice şi fizice;
i) alte măsuri prevăzute de lege.
4. Gestionarea operaţională a situaţiilor de urgenţă la nivel naţional se
realizează prin Centrul naţional de coordonare şi conducere a intervenţiei, constituit la
24
nivelul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, care asigură permanent

fluxul informaţional pentru Centrul operaţional de comandă al Guvernului.
5. La nivelul judeţelor şi al municipiului Bucureşti se înfiinţează centrele de
coordonare şi conducere a intervenţiei care asigură analiza, evaluarea situaţiei şi
coordonarea acţiunilor de intervenţie şi asigură suportul decizional al comitetelor
judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti.
6. În situaţii de urgenţă, coordonarea unitară a acţiunii tuturor forţelor implicate
în intervenţie se realizează de către comandantul acţiunii, care este desemnat la nivel
naţional, judeţean sau al municipiului Bucureşti, în funcţie de natura şi gravitatea
evenimentului şi de mărimea categoriilor de forţe concentrate.
7. Comandantul acţiunii este ajutat în îndeplinirea sarcinilor de unul sau mai
mulţi comandanţi ai intervenţiei aflaţi la locul producerii evenimentului excepţional,
de grupa operativă şi de punctul operativ avansat constituite potrivit reglementărilor în
vigoare.
Legea Apărării Naționale- Legea 45/2004 cu modificările și completările
ulterioare
1. Apărarea Națională cuprinde ansamblul de măsuri și activități adoptate și
desfășurate de statul român în scopul de a garanta suveranitatea națională,
independența și unitatea statului, integritatea teritorială a țării și democrația
constituțională.
2. Conducerea sistemului național de apărare este un atribut exclusiv și inalienabil
al autorităților constituționale ale statului și se realizează de către: Parlament,
Președintele României, Consiliul Suprem de Apărare a Țării, Guvernul
României, Ministerul Apărării Naționale și autoritățile administrației publice cu
atribuții în domeniul apărării naționale.,
3. Forțele armate cuprind armata, mari unități și unități din subordinea Ministerului
de Interne, cele ale serviciilor de informații ale statului și alte formațiuni de
apărare armată organizate potrivit legii.
4. Forțele de protecție cuprind: unitățile și formațiunile de protecție civilă,
formațiunile sanitar-voluntare ale Crucii Roșii și alte formațiuni ce se vor stabili
prin lege.,
5. Potrivit misiunilor, structurile de forțe sunt:
a) structuri luptătoare destinate ducerii acțiunilor militare;
25
b) structuri de sprijin de luptă destinate sprijinului strategic, operativ și tactic

al acțiunilor militare, care cuprind: .....unități și subunități de apărare
nucleară, bacteriologică și chimică,.........;
c) structuri logistice destinate asigurării tehnico-materiale, mentenanței,
transporturilor, asistenței medicale și sanitar-veterinare, cazării și cartiruirii
trupelor;
d) forțe pentru operații speciale;
e) structuri de învățământ militar și instrucție.
Legea nr. 63/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 111/1996 privind
desfășurarea în siguranță, reglementarea, autorizarea și controlul activităților
nucleare
1. Autoritatea națională competenta in domeniul nuclear, care exercita
atribuțiile de reglementare, autorizare si control prevăzute in prezenta lege, este
Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare
2. Comisia este abilitata sa emita reglementari pentru detalierea cerintelor
generale de securitate nucleara, de protectie impotriva radiatiilor ionizante, de
asigurare a calitatii, de control al neproliferarii armelor nucleare, de protectie fizica, de
transport al materialelor radioactive, de gestionare a deseurilor radioactive si a
combustibilului nuclear ars, de interventie in caz de accident nuclear, inclusiv
procedurile de autorizare si control, realizare a produselor si serviciilor destinate
instalatiilor nucleare, precum si orice alte reglementari necesare activitatii de autorizare
si control in domeniul nuclear.
3. Este obligatorie autorizarea sistemelor de management in domeniul
nuclear al activităților de proiectare amplasare, aprovizionare, fabricate. fumizare de
servicii, construcție. montaj, punere in funcțiune, exploatare, dezafectare sau
conservare pentru instalațiile nucleare si produsele, serviciile ;i sistemele care sunt
clasificate ca fiind importante pentru securitatea nucleara.
4. Managementul situațiilor de urgență nucleară și radiologică este integrat
Sistemului Național de Management al Situațiilor de Urgență prevăzut de lege și
cuprinde procesul de prevenire, pregătire, răspuns, investigare/evaluare post-
eveniment și refacere/reabilitare a situației de urgență nucleară sau radiologică
5. În procesul de prevenire și pregătire, managementul situațiilor de urgență
trebuie să asigure identificarea și evaluarea pericolelor și consecințelor potențiale ale
26
unei situații de urgență radiologică sau nucleară și dezvoltarea unei strategii de

protecție împotriva radiațiilor ionizante, justificată și optimizată, care să sprijine
luarea deciziilor pentru implementarea măsurilor de protecție și a altor măsuri în
vederea îndeplinirii obiectivelor răspunsului la urgență
6. Cerințele pentru dezvoltarea, implementarea și menținerea procesului de
prevenire, pregătire, răspuns, investigare post-eveniment și refacere reabilitare la
situațiile de urgență radiologică și nucleară sunt elaborate de CNCAN în consultare
cu Departamentul pentru Situații de Urgență din cadrul MAI.
SMG/CBRN-1 – Doctrina Apărării CBRN în Armata României,

București, 2008.
Obiectivul Doctrinei Apărării CBRN în Armata României constă în stabilirea
orientărilor și principiilor fundamentale ale activității comandanților și statelor majore
ale unităților și marilor unități, în vederea desfășurării operațiilor militare într-un mediu
contaminat chimic, biologic, radiologic sau supus efectelor combinate ale deflagrațiilor
nucleare. Prevederile acestui document de referință constituie fundamentul conceptual
în domeniul Apărării CBRN, precum și elementele de referință în pregătirea pentru
apărarea CBRN a forței înainte, pe timpul și după întrebuințarea armelor de distrugere
în masă CBRN sau a unui eveniment provocat de emisia unor materiale toxice
industriale.
Prezentarea într-o formă conceptuală a modului de pregătire, desfășurare și
conducere a operațiilor de Apărare CBRN în sprijinul Formelor Armatei României,
realizează alinierea conținutului doctrinei la standardele de operare NATO, la legislația
internă și internațională.
Documentul se constituie într-un ghid util la îndemâna comandanților și
statelor majore în ceea ce privește pregătirea informativă a spahiului de luptă (IPB) și
sprijinul informativ, modul de întocmire a anexei pentru apărare CBRN la ordinul sau
planul de operație al comandantului Forjei Întrunite (JFC Joint Force Commander) și
pentru elaborarea procedurilor standard de operare proprii capabilităților de apărare
CBRN de la toate nivelurile. Documentul este aplicabil în egală măsură în operații
conduse de structurile de comandamente naționale independent sau în cadrul coalițiilor
de națiuni membre și nemembre ale NATO, în cadrul structurilor tip Forțe
Multinaționale Întrunite conduse de NATO, respectiv al Grupurilor Tactice de Luptă
ale Uniunii Europene, cu folosirea capabilităților specifice sau nespecifice ale NATO.
27
Acord european referitor la transportul rutier internațional al mărfurilor

periculoase vol I si II – 2017
Acordul european referitor la transportul internaţional rutier al mărfurilor
periculoase (ADR), încheiat la Geneva, la 30 septembrie 1957, sub egida Comisiei
Economice a Naţiunilor Unite pentru Europa, a intrat în vigoare la 29 ianuarie 1968.
Acordul a intrat în vigoare la 19 aprilie 1985.
Conform articolului 2 al Acordului, mărfurile periculoase al căror transport este
interzis de către anexa A, nu trebuie să facă obiectul unui transport internaţional, în
timp ce transportul internaţional al celorlalte mărfuri periculoase este autorizat, dacă
sunt îndeplinite:
- condiţiile impuse de anexa A pentru mărfurile în cauză, în special pentru
ambalarea și etichetarea acestora, și
- condiţiile impuse de anexa B, în special în ceea ce privește construcţia,
echipamentul și circulaţia vehiculului care transportă mărfurile în cauză.
Ghid privind securitatea transportului rutier de mărfuri periculoase -2019

Acest document este o versiune revizuită în 2017 și în 2013 a unui document
elaborat în august 2010, care, la rândul lui, este o versiune revizuită a documentului
original din aprilie 2005.
Acest Ghid revizuit este realizat în conformitate cu prevederile ADR 2017.
Acest document conține principii directoare pentru securitatea transportului
rutier de mărfuri periculoase.
Potrivit celor mai sus menționate, rezultă structurile cu responsabități în caz de

evenimente CBRN acționează, potrivit competențelor în următoarele situații:
- situații de urgență
- evenimente de natură teroristă cu materiale CBRN
- conflict armat
În funcție de tipologia evenimentului/contextul în care acestea de produc,

responsabilitățile prevenire, pregătire, răspuns, investigare/evaluare post- eveniment
și refacere/reabilitare sunt asumate astfel18:
18
HGR 557/2016 privind managementul tipurilor de risc
28
Structuri cu responsabilități de baza Structuri cu responsabilități

(prevenire, pregătire, răspuns) complementare
1.MAI (prin DSU/IGSU și alte structuri) 1. MDRAP
2.MApN 2. MAE
3.CNCAN 3. MEd
4.SRI 4. MFP
5.MS 5. MADR
6. MM 6. STS
7. MT 7. MCSI
8. ANSVSA 8. Op Ec
9. Adm locala
O detaliere generală este prezentată in tabelele de mai jos.

1. Situații de urgență
Structuri cu responsabilități Structuri cu responsabilități
Detalii de baza complementare
(prevenire, pregătire,
răspuns)
Accident DSU/IGSU MAI MEd
chimic MApN MDRAP MCSI
MM MT STS
MS MAE Op Ec
ANSVSA MFP Adm locala
Alte structuri
Accident MS MAI MT
biologic DSU/IGSU MAE Op Ec
MApN MFP MCSI
ANSVSA MEd STS
MDRAP Adm locala
Alte structuri
Accident CNCAN MAE MADR
radiologic/ DSU/IGSU MFP MCSI
nuclear Alte structuri MAI MEd STS
MApN MDRAP Op Ec
MM Adm locala
MS
MT
ANSVSA
29
2. Evenimente de natură teroristă cu materiale CBRN
Structuri cu responsabilități de baza Structuri cu

Detalii (prevenire, pregătire, răspuns) responsabilități
complementare
eveniment cu SRI Alte structuri MAI
substanțe DSU/IGSU MDRAP
toxice IGPR MT
MApN MAE
MS ANSVSA
MM STS
Adm locala
Eveniment SRI Alte structuri MAI
biologic MS MDRAP
DSU/IGSU MM
MApN MAE
ANSVSA STS
Adm locala
eveniment SRI Alte structuri MAI
radiologic DSU/IGSU MDRAP
IGPR STS
CNCAN Adm locala
MApN
MM
MS
3. conflict armat în care se folosesc mijloace de atac CBRN

complementare
Atac cu MApN Alte structuri MAI
substanțe DSU/IGSU MDRAP
toxice de MS MAE
luptă MM MEd
ANSVSA
STS
Adm locala
Atac cu agenți MApN Alte structuri MAI
biologici MS STS
30

complementare
DSU/IGSU MDRAP
ANSVSA Adm locala
Atac nuclear MApN Alte structuri MAI
DSU/IGSU MADR
CNCAN MT
MM MEd
MS ANSVSA
STS
MDRAP
Adm locala
31
Capitolul 2
EVENIMENTE CBRN DE NATURĂ MILITARĂ
Dacă în perioada războiului rece armele de distrugere în masă NBC era de a

"egaliza" sau "echilibra" forța militară a marilor puteri, iar descurajarea și amenințarea
cu folosirea acestora era bipolară, în prezent, armele N.B.C. s-au diversificat,
descurajarea devenind multipolară.19
Principalele amenințări și riscuri N.B.C. au la bază20:
* continua proliferare a armelor de distrugere în masă NBC și tehnologiilor de
producere a acestora, în special în țările mici și mijlocii;21
* traficul ilegal de tehnologii și echipamente N.B.C., precum și deținerea de
către unele organiza]ii neguvernamentale sau teroriste a unor materiale radioactive, agenți
toxici și biologici de luptă;
* ineficiența activităților de verificare a respectării tratatelor și de control a
armamentelor și tehnologiilor N.B.C.;
* posibilele accidente provocate și neprovocate la obiectivele de risc
N.B.C., depozitele de muniții biologice și chimice, precum și în locurile de dispunere
a rachetelor nucleare balistice;
* intensificarea cercetărilor pentru dezvoltarea și diversificarea armamentului
neletal, ecologic și biochimic, ca preludiu al acțiunilor militare viitoare.
2.1. Apariţia şi evoluţia armelor nucleare

Actualele arsenale nucleare, acumulate ca urmare a proliferării utilizării energiei
nucleare în scopuri nimicitoare, distructive, a desfășurării cursei aberante a înarmărilor,
cu prioritate a celor nucleare, reprezintă astăzi cea mai gravă amenințare la adresa
umanității din întreaga sa istorie, cea mai cruntă realitate a contemporaneității,
întrebuințarea lor într-un eventual război fiind de natură să pericliteze existenta vieții
pe planeta noastră.
19
Samuel P. Huntington, Ciocnirea civiliza]iilor [i refacerea ordinii mondiale, Editura Antet, Bucure[ti, 1998, p.28
20
Col prof dr Mituletu Ion- Actualitate și perspectivă, Editura Adademiei de Înalte Studii Militare, 2001
21
Chemical corps Department of the Army - U.S.Army – Chemical School Fort McLellan, Alabana, 1994, p.30, (fond
A.I.S.M.)
32
La 6 august 1945 arma nucleară a fost întrebuințată pentru prima dată în istorie,
acest moment fiind începutul erei nucleare militare, "experiența" fiind repetată doar la
trei zile, în 9 august 1945, tot în Japonia, cu o bombă nucleară şi mai puternică, la
Nagasaki. Consecințele devastatoare ale acestor explozii nucleare, nu au reușit să
demonstreze necesitatea încetării fabricării acestor tipuri de arme de nimicire în masă.
Cu toate acestea în zilele noastre s-a ajuns la perfecționarea acestor arme și, din
păcate, la creșterea puterii lor distructive, măsurată nu în câteva zeci de kilotone, ca la
Hiroshima şi Nagasaki, ci în sute de megatone. Totodată, aceste arme au capacități
perfecționate de transport la țintă.
După unele estimări, în lume ar exista aproximativ 20.000 încărcături nucleare
cu destinație strategică şi peste 40.000 încărcături cu rază medie şi mai scurtă de
acțiune. Însumate, acestea ar conduce la un total de peste 60.000 încărcături nucleare,
cu o putere totală de peste 27.000 megatone.
Tot din calcule aproximative rezultă că puterea explozivă totală a încărcăturilor
nucleare existente astăzi în lume ar echivala cu de 6.000 de ori puterea explozivului
utilizat în tot cursul celui de-al doilea război mondial. Spre exemplificare, un singur
submarin cu propulsie nucleară din clasa "TRIDENT", având la bord cca 85 Mt., ar
putea provoca distrugeri de aproximativ 25 ori mai mari decât cele înregistrate în anul
1945.
In ajunul dezintegrării sale, la momentul tentativei de puci din luna augist 1991,
U.R.S.S. dispunea de cele mai importante arsenale strategice ofensive de pe
planetă:1398 rachete balistice intercontinentale ( dintre care 321 pe instalaţii mobile);
162 bombardiere strategice ( dintre care 99 echipate cu rachete de croazieră acţionînd
în aer); 62 de submarine nucleare purtătoare a 940 rachete balistice.
Potrivit literaturii de specialitate, în zona fostei U.R.S.S. există 2.500 de vehicule
strategice echipate cu peste 10.000 ogive nucleare22 astfel:
a) Rachete balistice intercontinentale23 (ICBM) cu raze de acțiune cuprinse între
9000 km și 13.000 km. Puterea acestora este cuprinsă între 500 și 1000 KT;
b) Rachete balistice intercontinentale lansate de pe submarine (SLBM) au raze
de acțiune cuprinse între 3000 km și 9000 km cu puteri cuprinse între câteva
22
Aleksandr şi Boris Putko "Tăcerea atomică", Ed.Nemira, Buc.1994, pag. 34-39; 75.
23
Pentru a-si denumi rachetele, sovieticii foloseau iniţialele "RS" (rachetă strategică) urmate de numărul de ordine
corespunzător intrării lor în studiu. Din cauza întârzierilor în punerea la punct a anumitor rachete, altele, a căror dezvoltare
fusese hotărâtă mai târziu, au intrat în serviciu înaintea celor dintâi. Codul N.A.T.O. este menţionat între paranteze.
iniţialele "SS" ( pentru "SOL-SOL") sunt urmate de numărul corespunzător ordinii în care occidentalii au luat cunoştinţă
despre dezvoltarea lor.
33
zeci de KT si 1200 KT, așa cum este cazul submarinului nuclear TAIFUN
(Typhoon);
c) Rachete balistice intercontinentale au raze de acțiune de aproximativ 10.000
km-13.000 km și puterea cuprinsă între 1 MT și 950 KT;
d) Rachete balistice intercontinentale lansate de pe submarine SLBM2 au raze
de acțiune de aproximativ 3.000 km-12.000 km și puterea cuprinsă între 1
MT și 800 KT;
e) Rachetele de croazieră de tip Tomahawk (TLAM-N) cu raza de acțiune de
2500 km -3000 km și putere echivalentă TNT de 200 KT
Direcţii de dezvoltare a armelor nucleare

In ultimele decenii puterile nucleare - S.U.A, Federaţia Rusă, Marea Britanie,
Franţa - s-au angajat într-un vast program de modernizare şi de dezvoltare a
armamentului nuclear.
Se acordă prioritate modernizării sistemului rachetelor balistice
intercontinentale cu baza la sol şi pe submarine, perfecționării bombardierelor
strategice şi construirii altor avioane (Ex. S.U.A., B-1B, supersonic cu geometrie
variabilă; F.117 STEALT, "invizibil", B-2).
De menționat că Acordurile SALT-I şi SALT-II au pus accentul numai pe
numărul armelor nucleare, neglijând limitarea aspectelor calitative, ceea ce a dus la
escaladarea înarmărilor nucleare, atât prin creșterea cantitativă a acestora, cât, mai ales,
prin perfecționarea și modernizarea lor. Aceste acorduri nu au prevenit fabricarea
rachetelor cu mai multe focoase nucleare (MIRV), ci au contribuit la obţinerea unei
precizii tot mai mari a rachetelor ICBM, precum şi la dezvoltarea programelor
"defensive" ASAT (anti-satelit) şi SDI (Iniţiativa de Apărare Strategică sau, cum i s-a
mai spus, "războiul stelelor").
Se cunoaşte perspectiva, din ce în ce mai apropiată, a expirării Tratatului New
START, şi au fost deja exprimate îndoieli cu privire la posibilitatea extinderii lui, în
2
Tipuri de submarine cu propulsie nucleară:
- OHIO = 24 rachete;
- TRIDENT II = 10-12 rachete;
- TYPHOON (TAIFUN) = 20 rachete
In zilele noastre, experții NATO apreciază la 330 numărul de submarine purtătoare de rachete balistice nucleare (SNLR)
existente în dotarea principalelor puteri nucleare..
34
contextul noilor arme cu tehnologie avansată. Din analizele efectuate rezultă la noile
arme concepute a ocoli prevederile New START, pot avea trei cursuri de acțiune24:
• prelungirea actualului tratat New START;
• negocierea și adoptarea unui nou tratat;
• abandonarea actualului New START fără un alt acord şi trecerea la o nouă
etapă a înarmării nucleare;
Referitor la negocierea unui tratat care să succeadă actualului New START
trebuie luate în considerare următoarele aspecte relevante:
- SUA consideră că este necesar ca și China sa facă parte din acord;
- New START „limitează doar rachetele balistice intercontinentale (ICBM) [cu
lansare terestră], rachetele lansate de pe nave de suprafaţă (SLBM) şi forţele de
bombardiere strategice”25;
- includerea în tratat a armelor cu nucleare tactice (cele cu rază mică de acţiune)
cum ar fi cele cu încărcătură nucleară redusă sau submarinele autonome cu propulsie
nucleară26;
- modernizarea unor arme aparținând Rusiei (ex. bombardierului strategic mediu
Tu-22M3- Backfire, care poate fi adaptat să transporte rachete Kinzhal) poate
determina creșterea razei de acțiune la peste 8000 km.
Din perspectiva dezvoltărilor în domeniul trebuie avute în vedere noile categorii
de arme27 din înzestrarea Rusiei și care pot face obiectul introducerii în tratatul New
START, după cum urmează:
- „planorul” hipersonic Avangard, racheta balistică cu lansare aeriană Kinjal
(Kinzhal);
Racheta Avangard este un vehicul cu încărcătură nucleară adus la
apogeul traiectoriei cu ajutorul unei rachete balistice, după care
plonjează către ţintă pe un traiect descendent. Avangard atinge
viteze care pot fi de peste 5 ori viteza sunetului;
24
Monitorul Apararii si securitatii, 2019
25
Declarația generalului John Hyten, comandant al Comandamentului Strategic al SUA în Comitetul pentru Forţe
Armate al Senatului SUA, în luna martie 2019. Ulterior (31 iulie), vice-amiralul David Krieke, adjunct al generalului
John Hyten a reluat această afirmatie
26
Vice-amiralul Krieke a detaliat această intenţie subliniind că Directiva Nucleară 2018 a Pentagonului (2018 Nuclear
Posture Review) are scopul „de a ne asigura că, niciodată în viitor, Rusia sau orice alt adversar potenţial nu va ajunge la
punctul de a percepe că deţine vreo formă de avantaj strategic care să îi ofere o fereastră de oportunitate sau care să îi
convingă pe liderii lor că este în regulă să folosească arme nucleare într-un conflict oarecare... La urma urmei, obiectivul
nostru este să descurajăm toate armele nucleare”.
27
Acestea sunt noile arme care au fost anunţate public chiar de către preşedintele V. Putin în discursul său despre Starea
Naţiunii, susţinut la 1 martie 2019.
35
Kinzhal este o rachetă balistică Iskander adaptată pentru a fi lansată

din aer (Air-Launched Ballistic Missile - ALBM) și are rază limitată
de acţiune.
- torpila cu propulsie nucleară Poseidon28;
- racheta de croazieră cu propulsie nucleară Burevestnik.
2.2. Apariţia şi evoluţia armelor chimice

Începuturile armelor chimice sunt mult mai vechi decât descoperirea armelor
de foc. Încă din timpul războaielor antice, in condițiile in care apărarea se organiza in
cetăți, în literatura veche este menționată practica otrăvirii apei sau hranei iar uneori
chiar folosirea fumurilor irespirabile, înecăcioase sau urat mirositoare29.
Este cunoscuta otrăvirea fântânilor in Grecia Antica cu ergotiră (ciuperca a
cerealelor) sau a fluviului Pleistos cu rădăcini de spanz (planta perena din familia
ranunculaceelor) de către Solon in secolul Vl i.H. De asemenea, se folosea fumul de
lemne sau paie ude, pe care se turna smoala, rășina sau pucioasa (sulf). Demostene
menționează folosirea de către spartani a gazelor sulfuroase in războiul din Peloponez
(431-404 i.H.).30
Interesante variante de arme chimice sunt descrise in diferite lucrări redactate
in secolele XIII-XVI.
Un manual de război elaborat intre 1275 si 1295 de arabul Hassan Alrammah
descrie obținerea de vapori toxici si somniferi prin arderea unor substanțe cu arsenic si
opiu.
Într-o lucrare editata in primii ani ai secolului XV se menționează fabricarea
unor ghiulele, care prin ardere otrăveau aerul. Acestea conțineau sulf, grăsime, salpetru
(azotat natural de sodiu sau potasiu), cărbune, realgar (sulfura de arsen), arsenic
(trioxid de arsen), rășina, camfor. Într-un ”manual de artificii”, editat la Berlin in 1457,
se prezentau proiectile emițătoare de gaze si vapori toxici, precum si grenade de mana
cu arsenic.31
28
se estimează că torpila (vehiculul purtător autonom cu propulsie nucleară) Poseidon / Status-6 şi racheta Burevestnik
nu vor deveni operaţionale în cursul valabilităţii tratatului New START. Agenţiile americane de intelligence estimează
că Poseidon poate intra în exploatare abia în anul 2027
29
Terorismul CBRN- trecut prezent si viitor vol 1, ISBN 978-973-0-20553-4 , Bucuresti 2015
30
idem
31
idem
36
Armele chimice32 în primul război mondial

Utilizarea armelor chimice moderne au început odată cu primul război mondial.
Atunci au fost utilizate în scop tactic următoarele substanțe: clorul; fosgenul; bromură
de benzil; acid cianhidric; iperita; gazului “Clark” pe bază de arsenuri;
Utilizarea armelor chimice în primul război mondial a consemnat
următoarele locuri: Belgia, Rusia, Franța;
Zona Fluviului Ypres din Belgia. În 22 aprilie 1915, Germania a deversat în
atmosferă gaz de clor din circa 6.000 de cilindri de otel, conținând 180 tone de clor,
(peste jumătate din rezervele de clor ale industriei germane din acel moment).
Emisiunea de clor asupra pozițiilor franceze, care a durat 15 minute, a reprezentat
începutul războiului chimic modern.
Au decedat 5000 pers iar 15.000 au fost scoși din lupta.
Germania a dat al doilea atac cu clor în zona Fluviului Ypres din Belgia, în
data de 24 aprilie 1915. Au decedat peste 5000 persoane.
Trupele germane au utilizat la 31 mai 1915 în zona frontului rusesc, la Bolinov,
la 12 km de Bsura Rumka, amestec de clor şi fosgen care a provocat moartea a 6000
de combatanți şi 3000 de râniți;
iulie 1915, în Franţa, Argonne, s-au folosit 100.000 obuze „T” (bromură de
benzil);
21 februarie 1916, francezii au utilizat proiectile de 75 mm încărcate cu fosgen.
martie 1916, la Verdun, s-au folosit obuze cu fosgen, cu efect mortal;
iulie 1916, în timpul ofensivei de pe Somme, s-au folosit obuze cu acid
cianhidric;
martie 1917, răspândirea fosgenului din avion;
iulie 1917, în regiunea Ypres, a fost folosit “gazul muştar” (sulfură dietil
diclorică) sau iperita (numită după Ypres), gaz vezicant, persistent care atacă căile
respiratorii şi provoacă arsuri puternice, iar efectul psihologic a fost devastator;
iunie-iulie 1917, germanii au folosit împotriva englezilor, la Nieuwport în
Flandra, proiectile încărcate cu difenilclorarsină (STL iritant -stranutatoare);
32
Prin arme chimice se înţeleg orice substanţe chimice toxice şi precursorii lor care pot cauza moartea, incapacitatea
permanentă sau temporară la om sau la animale, precum şi muniţiile şi dispozitivele folosite pentru a provoca moartea
sau alte vătămări prin acţiunea toxică a substanţelor chimice sau orice echipamente concepute special pentru a fi utilizate
în legătură directă cu folosirea muniţiilor şi a dispozitivelor de mai sus (definiţia modernă)
37
septembrie 1917, prima utilizare a gazului “Clark” pe bază de arsenuri, care a

provocat vomă şi greață, făcând soldații incapabili de luptă;
1918 americanii au studiat în laborator (fără a fi utilizată pe câmpul de luptă)
lewizita- substanță toxică vezicantă (denumită ”roua morții”)
1918, utilizarea masivă a obuzelor cu încărcătură chimică (25% dintre
proiectilele utilizate, fie de o parte, fie de cealaltă). Bilanțul folosirii substanțelor toxice
în primul război mondial a fost tragic: 1.300.000 victime (100.000 combatanți morți
pe câmpul de luptă, şi sute de mii de oameni râmași pentru totdeauna cu afecțiuni
respiratorii sau urme de arsuri).
În perioada dintre cele două războaie au fost obținute:
1929- fosgenoxima – STL cu acțiune multiplă vezicantă, iritantă și sufocantă;
1931- azotiperita (STL vezicantă mai toxică și mai greu de decontaminat
decât iperita;
1934- prima combinație organofosforică toxică;
Între cele două războaie (1919-1939) au fost folosite substanțe toxice
1920, în Rusia, în timpul războiului civil au fost folosiți agenți chimici;
1925, în luptele din Rif s-a folosit iperita;
1935-1936, în Etiopia, s-a folosit iperita împotriva luptătorilor abisinieni;
1937-1941, armata japoneză a folosit în războiul contra Chinei iperita și
lewisită.
Armele chimice în al doilea război mondial
În cel de al doilea război mondial, cu excepția Extremului Orient, nu s-au folosit
arme chimice. Principalul motiv a fost determinat de faptul că informațiile existente la
nivelul statelor majore ale beligeranților nu aveau date referitoare la tipul armamentului
care putea întrebuința arme chimice și nici despre tipul substanțelor. Cu toate acestea
istoricii au evidențiat faptul că în acea perioadă beligeranții aveau stocuri de agenți
chimici de tipul tabunului33 sau sarinului34.
Armele chimice după al doilea război mondial
Deși nu au fost folosite in al doilea război mondial, armele chimice au rămas in
actualitate, perioada postbelica cunoscând numeroase acțiuni de perfecționare și chiar
33
Tabunul are denumirea chimică -esterul etilic al acidului dimetil aminocianfosforic este un gaz de luptă, toxic
neuropalitic al SNC. Tabunul este un lichid incolor cu nuanțe de culoare până la brun, care la încălzire emană un miros
de migdale amare.
34
Sarinul are denumirea chimică -metilfluorfosfonatul de izopropil este un gaz de luptă, toxic neuropalitic al SNC. Sarinul
în stare pură este un lichid incolor, mobil, cu miros eteric aromat.
Există de fapt asemănări de structură cu gazele toxice de luptă tabun, soman și VX.
În anul 1988, Saddam Hussein a utilizat gazul contra kurzilor din satul Dorf Birjinni, Irak, iar în anul 1988, a fost utilizat
în războiul contra Iranului. În 1995, gazul a fost folosit într-o acțiune teroristă, la Tokio.
38
de folosire a acestora. Imediat după sfârșitul ostilităților, învingătorii au fost preocupați

de capturarea substanțelor supertoxice produse in Germania, sarinul și tabunul, de
tehnologia acestor substanțe organofosforice, ca și a instalațiilor de fabricare.
Cercetările pentru descoperirea de noi substanțe toxice, pentru producerea și
introducerea lor in arsenalele militare se intensifică.
Principalele repere ale noilor descoperiri în domeniu sunt:
- In 1953 britanicii sintetizează, la centrul lor de cercetări chimice de la Porton
Down, VX-ul35, care a rămas până astăzi cea mai toxica substanța introdusa
in galeria armelor chimice, De câteva sute de ori mai toxic decât iperita, VX-
ul are si alte ”calități militare”; se dispersează in micropicături de mare
persistență, poate pătrunde in organism pe cale respiratorie, digestiva, dar şi
cutanata.
- apariția substanțelor cu acțiune psihica, similara cunoscutului drog
LSD-5036. Din această clasă de substanțe toxice, cel mai reprezentativ a fost
3-quinuclidinil-benzilatul, fabricat in SUA, sub codul BZ).
- au revenit in actualitate substanțele iritante, desigur produși cu acțiune
deosebit de puternică. Între acestea sunt de menționat
ortoclorobenzalmalononitrilul, codificat CS și dibenzoxazepina, codificata
CR.
- descoperirea substanțelor erbicide: defoliante (care determina căderea
totala a frunzelor), desicante (care produc uscare progresiva a vegetației) si
sterilizante ale solului.
- Apariția munițiilor chimice binare. Spre deosebire de munițiile chimice
”clasice”, încărcate cu substanțe toxice, munițiile binare conțin doua
containere încărcate cu substanțe chimice practic lipsite de toxicitate, numite
precursori sau componente binare. La lansare, componentele binare sunt puse
in contact si amestecate rapid, formând, in general, pe traiectorie, substanța
toxica care, la explozia muniției, este dispersată in aer si pe teren.
În afara de tehnologia binară, s-au întreprins și alte cercetări pentru
perfecționarea armelor chimice. Între acestea, sunt de menționat creșterea vâscozității
substanțelor toxice lichide în scopul dispersiei lor la altitudine, pentru surprinderea
35
Vx – metiletoxifosfonatul de B-dimetilaminotioetil, în stare pură este lichid uleios, incolor sau slab gălbui, fără miros
36
LSD- dimetilamida acidului d-lisergic, substanță chimică psihochimică care provoacă la om psihoze te tip schizofrenic
pe o durată de câteva ore
39
trupelor și realizarea de substanțe capabile să străpungă sau să altereze cartușul filtrant

al măștilor contra gazelor, precum derivații organofluorurati.
Începând cu anii '50, în condițiile ”războiului rece”, a antagonismului dintre
cele doua blocuri militare, NATO și Tratatul de la Varsovia37, armele chimice sunt
considerate indispensabile pentru viitor. Nici SUA si nici fosta URSS nu au fost
dispuse sa abandoneze în favoarea celeilalte parți supremația în domeniul războiului
chimic. De ambele parți se dezvolta ample programe de producere a armelor chimice,
prioritate având substanțele supertoxice organofosforice (sarin, soman, VX).
Desigur, erbicidele, nevizând direct omul, nu se încadrează în definiția armelor
chimice, folosirea lor nefiind interzisa de Protocolul de la Geneva 1925 și nici de
Convenția privind interzicerea armelor chimice. Utilizarea lor, considerată ”război
ecologic”, a produs un puternic dezechilibru al naturii, afectând direct populația din
zona respectivă. În plus, ”agentul orange38” conținea, din procesul de fabricație, ca
impuritate, dioxina39, cu puternice efecte mutagene. În medii științifice au fost
avansate cifre care atesta creșterea dramatica a numărului de copii născuți cu
malformații de la 2,3 la 1.000 nou născuți la 11,2.
Pe cale de consecință în perioada de după cel de al doilea război mondial
fiecare țară își perfecționează structurile organizatorice ale structurilor militare și
civile cu responsabilități în domeniul protecției forțelor militare și al populației,
precum si sistemele si mijloacele de protecție adecvate.
Utilizarea armelor chimice/Substanțe chimice de lupta
Lecția oferită de utilizarea limitată a armelor chimice are o semnificație tactica
deosebita: folosirea lor sporadica si la nivel scăzut, fără a avea urmări devastatoare,
poate contribui esențial la succesul trupelor respective in fata unor forte mult
37
Pactul de la Varșovia sau Tratatul de la Varșovia, numit în mod oficial Tratatul de prietenie, cooperare și asistență
mutuală a fost o alianță militară a țărilor din Europa Răsăriteană și din Blocul Răsăritean, care voiau să se apere împotriva
amenințării pe care o percepeau din partea alianței NATO (care a fost fondată în 1949). Crearea Pactului de la Varșovia
a fost grăbită de integrarea Germaniei de Vest „remilitarizată” în NATO prin ratificarea de către țările ocidentale a
Înțelegerilor de la Londra și Paris. Tratatul de la Varșovia a fost inițiat de către Nikita Hrușciov în 1955 și a fost semnat
la Varșovia pe 14 mai 1955.
Pactul și-a încetat existența pe 3 martie 1991 și a fost în mod oficial dizolvat la întâlnirea de la Praga, pe 1 iulie 1991.
38
Agent orange- este un erbicid și substanță chimică defoliantă, unul dintre erbicidele curcubeu „de folosire tactică”. Este
cunoscută pe larg pentru utilizarea sa de către armata americană ca parte a programului său de război chimic.
Este un amestec de părți egale din două erbicide, 2,4,5-T și 2,4-D. Pe lângă efectele sale dăunătoare asupra mediului,
urmele de dioxină (în principal TCDD, cele mai toxice de acest tip) găsite în amestec au cauzat probleme majore de
sănătate pentru multe persoane care au fost expuse.
39
Dioxinele sunt o clasă de substanțe organice cu moleculă de tip benzenic conținând doi atomi de oxigen inserați în
molecula ciclică aromatică. Se cunosc 210 substanțe de tip dioxină, dintre acestea cca 30 sunt deosebit de toxice, cea mai
toxică dintre ele fiind 2,3,7,8-tetraclorodibenzo-p-dioxina sau TCDD, sau dioxina de Seveso.
40
superioare. Astfel, după cel de al doilea război mondial, pot fi evidențiate următoarele
momente, care se constituie și în elemente de analiză:
- utilizarea iperitei de către Egipt in conflictul din Yemen in perioada 1963-
1967 și a mai multor substanțe toxice in Laos si Cambodgea in războiul din
1978-1983.
- CS-ul a fost larg utilizat in Vietnam de către trupele americane pentru a
contracara forțele vietnameze, care acționau din adăposturi, sisteme de tunele
si galerii.
- folosirea de către americani in Vietnam a substanțelor erbicide:
defoliante (care determina căderea totala a frunzelor), desicante (care produc
uscare progresiva a vegetației) si sterilizante ale solului.
Experimentate din 1961 in cadrul operațiunii ”Project Agile”, astfel
de substanțe au fost folosite aproape un deceniu pe o suprafata
de peste 2 milioane hectare, urmărindu-se, in principal,
căderea frunzelor copacilor și arbuștilor si prin aceasta,
demascarea forțelor inamice protejate de junglă. Se apreciază
ca au fost pulverizate, peste 68 milioane litri erbicide.
Cel mai des utilizat a fost ”agentul orage” sau 2, 4, 5-T (acid 2, 4, 5
triclorofenoxiacetic), defoliant puternic, menit sa faciliteze
acțiunile in jungla. Au mai fost utilizați alți agenți cu acțiune
erbicidă: ”purple” (defoliant), ”blue” (erbicid pentru pasuni si
culturi de cereale), ”white” (fitotoxic specific, cu actiune
asupra pădurilor).
- folosirea in Laos, Cambodgea si Afganistan a ”ploii galbene”, extract
brut de toxine din ciuperci, denumite micotoxine. Între acestea,
tricotecenele obținute din ciupercile Fusarium produc hemorogii
generalizate, grave ulcerații gastrointestinale si ale pielii, cu afectarea
organelor vitale: rinichi, plămâni, măduva spinării.
- O escaladare a războiului chimic s-a produs in timpul conflictului dintre
Iran si Irak (1980 - 1988) in care Irak-ul a folosit in diferite acțiuni iperita
și tabun, provocând pierderi importante trupelor iraniene.
- utilizarea de către Irak a substanțelor toxice la Halabja (1988) care a
provocat numeroase victime din rândul populatiei civile, in special copii si
femei.
41
Fără să fi fost utilizate in războiul din Golf (1991), armele chimice au constituit
o permanentă amenințare. În anii ’80 Irak-ul reușise sa dezvolte o capacitate de atac
chimic impresionantă, deținând la începutul conflictului circa 50.000 lovituri chimice
de diferite calibre și câteva mii de tone de substanțe toxice de lupta: 13.000 obuze 155
mm cu iperita, 12.000 obuze 122 mm cu sarin si ciclohexilsarin, câteva mii de bombe
de avion cu diferite încărcături toxice, 20.000 bombe de aruncător cu o substanță
iritantă.
Pericolul folosirii armelor chimice in război a obligat forțele coaliției sa ia
măsuri de protecție deosebite, privind atât antrenarea trupelor si a populației din zona,
cât si dotarea cu mijloace de protecție. Războiul din Golf a evidențiat dimensiunile
amenințării cu folosirea armelor chimice si a determinat creșterea eficientei
negocierilor din Conferința pentru dezarmare de la Geneva în vederea finalizării
Convenției privind interzicerea acestor arme.
Alte tipuri de evenimente cu substanțe toxice de luptă cu efecte asupra populației

civile
1. Statele Unite ale Americii. Anul 1968 este marcat de un nefericit
eveniment, care a determinat SUA să renunțe la supremația stocurilor de arme chimice,
cel puțin din punct de vedere cantitativ. În primăvara acelui an, în desertul Utah, lângă
centrul de experiențe de la Dugway s-a produs un accident, în urma căruia s-au
împrăștiat în atmosfera circa 80 litri de substanța toxică organofosforică.
Din fericire, condițiile meteorologice nu au determinat deplasarea norului toxic
spre zone populate, dar acesta a surprins și omorât circa 6.400 ovine, aflate la 40 km
de locul accidentului.
Evenimentul a determinat Pentagonul să sisteze fabricarea substanțelor toxice
de luptă (sistare care a durat aproape 20 de ani) și să interzică experiențele cu astfel de
substanțe in aer liber. De asemenea, s-a lansat un ambițios program de cercetări și apoi
de fabricație a armelor chimice binare.
2. Japonia. Atentatul din Tokyo din 20 martie 1995 Adepții cultului
japonez Aum Shinrikyo (Adevărul Suprem) au comis, în martie 1995, cinci atacuri
coordonate cu gaz sarin la metroul din Tokyo.
Gazul toxic eliberat în metroul din Tokyo a ucis 15 persoane, a rănit grav alți 50
de oameni, iar câteva sute de călători au avut probleme de vedere, pe termen scurt.
42
Atacul, considerat cel mai grav din Japonia, de la sfârșitul celui de-al Doilea
Război Mondial, era îndreptat împotriva guvernului japonez.
3. Siria. Conflictul dintre rebelii sirieni şi susținătorii lui Bashar al-Assad a
atras acuzaţii de folosirea armelor chimice încă din decembrie 2012, când rebelii au
acuzat Guvernul că a otrăvit populația din oraşul Homs. Bilanțul conflictului depășește
200.000 de morți
2.3. Apariția şi evoluția armelor biologice.

Istoria omenirii a fost profund marcată de influenta epidemiilor, adesea
dezastroase, asupra populației civile și a armatelor. Bolile infecțioase au jucat frecvent
un rol preponderent decisiv asupra sorții unei bătălii și în războaiele trecutului, se poate
spune că maladiile contagioase au făcut adesea mai multe victime decât armele.
Războiul biologic reprezintă folosirea toxinelor sau agenților infecțioși precum
bacterii, viruși, fungi etc ca armă cu intenția de a ucide oameni, animale sau plante.
Cert este că odată cu identificarea fizică a primului agent biologic se delimitează
foarte clar istoria armelor biologice în două perioade:
a) perioada empirică, în care agenții biologici şi toxinele erau utilizate în baza
experienței dobândite prin observație;
b) perioada științifică, în care agenții biologici şi toxinele au fost utilizate pe
baza informațiilor științifice, bazate pe fenomene reproductibile şi
predictibile, moment în care putem vorbi şi despre apărare şi protecție
împotriva armelor biologice.
Carta NATO din 1992 definește agentul de război biologic ca un microorganism
( sau o toxină derivată din el) care provoacă boli omului, animalelor sau plantelor şi
determină deteriorări materialelor. Aceasta presupune conștiința utilizării avantajului
agentului biologic sau a toxinei asupra potențialului inamic, uman sau animal.
Forme rudimentare de arme biologice au fost utilizate de-a lungul istoriei. Multe
exemple sunt înregistrate din antichitate.
Prima mărturie istorică asupra puterii terifiante a războiului biologic se găsește
în culegerea Sfintei Scripturi (Biblia, Cartea II, cronicile 32-20). Se citează că regele
Ierusalimului, Ezecias asediat în orașul său de regele asirian, Semmacherib, a câștigat
pentru că acesta din urmă a părăsit câmpul rapid căci armata sa a fost decimată de o
epidemie fulgerătoare de ciumă care a ucis 185.000 de soldați în două zile.
43
În secolul 6-lea î.Hr., asirienii au otrăvit fântâni inamice cu o ciupercă, care le

cauza delir inamicilor. În 184 î.Hr., Hannibal a adus din Cartagina vase de lut pline cu
șerpi veninoși și i-a instruit pe soldații săi să arunce oalele pe punțile de nave
Pergamene.
2.3.1. Evul mediu.
Anumite epidemii, în particular ciuma, au constituit un veritabil flagel pentru
umanitate, după mai multe secole de acalmie. La jumătatea secolului al XIV-lea în
Europa a fost o epidemie catastrofală de "ciumă neagră".
1. In cursul asediului de la Caffa (astăzi Feodosia la malul Mării Negre în
Crimeea) în primăvara lui 1347, asediatorii tătari, la ordinele lui KHAN DJANI BER
ale cărui trupe fuseseră lovite de ciumă, au catapultat cadavrele ciumaților peste
zidurile incintei pentru ai contamina pe apărători. Apărătorii genovezi au fugit cu
galerele lor și au contaminat succesiv Sicilia și Franța, începând cu Marsilia unde aveau
să debarce, Genova, orașul lor natal, le-a refuzat primirea.
Șase luni mai târziu, epidemia depășea Parisul, antrenând o mortalitate
considerabilă în 1350 ea avea să atingă tarile Scandinave, astfel că timp de trei sau
patru ani, a decimat între o treime și jumătate din populația Europei, care putea să fie
în jurul a 60 milioane locuitori și au fost necesare 7 generații pentru refacerea
numărului inițial de locuitori.
2. Cronicile istorice din Europa medievală detaliază utilizarea carcaselor de
animale infectate, de către mongoli, turci și alte grupuri, pentru a infecta aprovizionarea
apei inamicilor .
Înainte de epidemia de ciumă bubonică cunoscută sub numele de Moartea
Neagră, mongolii și turcii au catapultat cadavre contaminate în orașe asediate. Ultimul
incident cunoscut de folosirea cadavrelor contaminate cu ciumă în scopuri de război
biologice a avut loc în 1710, când forțele rusești i-au atacat pe suedezi în asediul
zidurilor orașului Reval (Tallinn).
3. Mai multe cazuri de contaminare voluntară cu variolă au fost provocate
de cuceritorul spaniol Pizzaro, care a dăruit incașilor îmbrăcăminte aparținând
bolnavilor de variolă și care va cauza astfel moartea a trei milioane de indieni.
In 1763, colonelul britanic Bauqnet a dat cuverturi infectate cu variolă la doi șefi
indieni din OHIO.
Tentative de acest fel se regăsesc în cursul primilor doi ani ai războiului de
independentă din S.U.A. In iulie 1776 Guvernatorul din Connecticut Trumball, scrie
44
generalului Philippe Schuyler: "Variola în Armata noastră a Nordului constituie o

groază mai redutabilă decât inamici noștri. Oamenii noștri, nu se tem să stea față în fâță
cu dușmanii, dar ei nu vor cu nici un chip să meargă într-un spital".
Mai mult de 50% din Armata Nordului a murit de boli sau au dezertat. Din cei
50% râmași, 40% erau bolnavi şi în imposibilitatea de a înfrunta inamicul într-un mod
activ.
2.3.2. Primul război mondial.
În primul război mondial au fost epidemii de aproape toate felurile: rujeolă,
gripă, febră tifoidă, pneumonii diverse care au produs imense pierderi de vieți
omenești. În Macedonia, trupele franceze au fost practic "decimate" de paludism. În
timpul acestui război a fost folosită de germani contra cailor, pe frontul românesc.
2.3.4. Al doilea război mondial.

1. Experiențele de acest fel au fost dirijate de agenții germani, în 1938, în
metroul parizian (s-a putut constata pe anumite linii, prezenta virusului Bacillus
prodigious). Hitler nu avea să ezite în a declara : "Un popor căruia i se refuză "dreptul
său" poate fi legitimat să folosească toate mijloacele, chiar și războiul bacteriologic".
Un eveniment incredibil și excepțional este reprezentat de cercetările
bacteriologice secrete efectuate de japonezi.
2. În timpul ocupației japoneze în China, armata niponă avea să instaleze
în anii 1934-1935, în Manciuria centre specializate unde se lucra pe cobai umani,
pentru a testa eficacitatea anumitor agenți biologici. Timp de mai mult de 10 ani, în
aceste câmpuri ale morții (Unitatea 731 de la Kwantung, Unitatea 100 de la
Changchun), mii de prizonieri chinezi, coreeni, ruși și americani vor fi martirizați și
masacrați în cursul experimentelor destinate să stabilească efectele folosirii în scopuri
militare a ciumei, holerei, anthraxului, febrei tifoide și a dizenteriei.
Pe de altă parte în aceste centre au fost preocupări pentru creșterea insectelor
vectori ai bolilor ( purici, păduchi, țânțari, căpușe, muște) și răspândirea acestora
(containere parașutate). Au fost realizate bombe din porțelan, special construite pentru
diseminarea anthraxului. Cantități importante de culturi bacteriene şi insecte au fost
găsite în 1945 după evacuarea acestor câmpuri.
3. Astfel se știe că în 1940 în China, aproape de Shanhai apoi în Manciuria
avea să apară o epidemie de ciumă bubonică, după survolarea acestor regiuni de
avioane japoneze. Ipoteza cea mai probabilă este următoarea: "Puricii au fost hrăniți
45
de japonezi cu sângele șobolanilor purtători de "yersinia pestis", bacilul ciumei, apoi

înveliți în baloane de hârtie sau de bumbac și au fost aruncate asupra adversarului în
același timp cu boabe de grâu pentru a atrage șobolanii chinezi, care au fost astfel
contaminați de puricii japonezi, dând naștere unei epidemii aparent naturale.
2.3.5. Perioada postbelica.
1. In timpul războiului Coreei (1950-1952), o comisie științifică internațională
a semnalat fenomenele epidemiologice anormale, cum ar fi prezența arthropodelor
identificate ca nefiind purtători naturali, dar probabil artificiali ai maladiilor umane (s-
a găsit de asemenea, vânat cu fulgi contaminat cu anthrax, scoici comestibile pline cu
viruşi de holeră).
2. Pe durata războiului din Vietnam (1965-1967) principala cauză a
spitalizărilor a fost boala ( 2 bolnavi la un soldat rănit în luptă).Cauza acestor nenorociri
a fost apa.
3. Epizootia produsă în 1953 de profesorul francez Armand Dellile cu ajutorul
virusului myxomatosei inoculat inițial la doi iepuri. Virusul a contaminat rapid toată
Europa, reducând substanțial efectivul de iepuri dintr-o specie recunoscută pentru rata
înaltă de reproducere.
4. Folosirea tricotecenelor "ploaia galbenă", în acțiuni militare, în Asia de Sud-
Est. Armata laoţiană a fost acuzată că a purtat un război biologic împotriva unei grupări
de rezistență H MONG în nordul tarii. Aceste acuzații, adesea imprecise au fost făcute
de refugiații loaţiani în Thailanda în anii 1976-1979.
5.Armata vietnameză este suspectată de a fi utilizat "toxine" în confruntările
armate cu forțele din Kampuchia Democrată și împotriva populației acestei tari în anul
1979.
6. Fosta U.R.S.S. care furniza arme aliaților săi din Asia de Sud-Est este acuzată
de folosirea armelor biologice contra grupărilor afgane de rezistență, în provinciile
Badakhjan, Parvan, Bamian (înainte de decembrie 1979).
2.3.6. Incidente cu arme biologice.
1. Armata britanică în anul 1941 a experimentat în Insula Gruinard în Scoţia,
folosirea anthraxului prin pulverizare din avion și cu bombe de mărime artizanală. Au
murit 600 de oi aflate pe insulă.
Se urmărea realizarea a 40.000 de bombe cu muniție biologică (bacilul
anthraxului) pentru bombardarea orașelor germane Berlin, Hamburg, Frankfurt şi
Stuttgart.
46
Pierderile se estimau la peste trei milioane de morți, iar orașele menționate și

împrejurimile lor ar fi încă, contaminate și inaccesibile și astăzi.
2. La 13 aprilie 1979 la Ekaterinburg40 ( fost Sverdlovsk) în cadrul Complexului
nr.19 - unul dintre centrele de cercetări microbiologice de aplicare a programelor
sovietice pentru fabricarea armelor biologice s-a produs un accident (scăpare de sub
control) care a avut ca urmare moartea a 64 de persoane afectate de "epidemia dalac".
Aproape toate victimele lucrau şi locuiau în apropierea acestui complex militar.
2.4. Considerații prospective asupra implicațiilor folosirii ANM în

războaiele (conflictele armate) moderne
Deși mijloacele N.B.C. sunt grupate generic sub titulatura de A.N.M., în
practică se face o distincție clară între acestea, atât în ceea ce privește rolul cât și modul
de folosire în operație și în luptă a lor.
2.4.1. Armele nucleare sunt considerate arme cu un rol important la fiecare
nivel al unui război (în fiecare etapă a acestuia). Loviturile nucleare au menirea să
încline balanța, în mod evident în favoarea atacatorului.
Teoreticienii militari apreciază că scopul unui război nuclear poate fi ocuparea
unor teritorii ale adversarului. Nivelul ridicat al distrugerilor afectează într-o oarecare
măsură și forțele proprii, iar devastarea și contaminarea terenului constituie factori care
vor impune limite temporare și spațiale acțiunilor ulterioare ale acestora.
Stabilirea mijloacelor de întrebuințare a muniției nucleare pentru nimicirea sau
neutralizarea unor obiective depinde, în primul rând, de constrângerile politice.
Considerentele militare care vor influenta alegerea, vor viza: tipul și natura țintei
(obiectivului), efectele urmărite, nivelul efectelor colaterale (dacă acesta este
acceptabil).
a) Exploziile subterane și de suprafața – sunt utilizate pentru: distrugerea țintelor
întărite, aeroporturilor cu infrastructura acestora; blocarea unor zone de teren și
zădărnicirea folosirii acestora de către adversar, ca urmare a distrugerilor și a
contaminării rezultate.
b) Explozii aeriene la înălțime mică și medie – sunt utilizate pentru: neutralizarea
(nimicirea) unor grupări de forțe ale trupelor terestre; crearea unor obstacole și
40
Aleksandr şi Boris Putko, Tăcerea atomică, Editura Nemira, Bucureşti 1994, p.105-107.
47
producerea distrugerilor în mediul urban menite să afecteze efectuarea manevrelor de

către unități și mari unități.
c) Explozii aeriene la mare înălțime ( aproximativ 10 km ) – sunt utilizate pentru
nimicirea forțelor inamicului și neutralizarea sistemelor C4I41, ca urmare a efectului
impulsului electromagnetic.
d) Munițiile cu neutroni sau armele nucleare cu efecte dirijate puternic
radioactive cum sunt denumite, au utilitate preferată și eficientă întrucât nu produc
pagube colaterale având efect nimicitor de masă asupra personalului, ceea ce reprezintă
un factor important în acțiunile de luptă ofensive.
Cu peste 50% din energia eliberată sub formă de radiații, comparativ cu 5% în
cazul loviturilor nucleare pe bază de fisiune, aceste arme sunt mult mai eficiente în
producerea de pierderi în rândul personalului din autovehiculele blindate sau
adăposturi, dar vor genera mai puține distrugeri colaterale și vor fi eliminate depunerile
radioactive.
În concluzie, se prevede folosirea muniției cu neutroni cu ajutorul artileriei și
rachetelor pentru executarea unor lovituri tactice. Timpul de reacție este scurt și
restricția manevrelor în terenul afectat este mult mai redusă, decât în cazul folosirii
unei lovituri nucleare pe bază de fisiune.
Din punct de vedere strategic, ele pot împiedica un atac asupra teritoriului
statului care le posedă. În general, experții militari apreciază că nu se poate “câştiga”
un război strategic nuclear.
La nivelul operativ, armele nucleare se preconizează să fie folosite în anumite
situații pentru: distrugerea bazelor aeriene, a centrelor (punctelor) de comandă întărite,
a mijloacelor de atac nuclear ale adversarului, distrugerea concentrărilor de forte și a
rezervelor adversarului din adâncimea zonei teatrului de operații.
La nivel tactic, armele nucleare pot înlocui un volum imens de “foc
convențional”.
Împotriva unui adversar inferior, utilizarea armelor nucleare se face în limite
restrânse, pentru obținerea efectelor dorite, iar folosirea lor intensă este
contraproductivă, cu excepția cazurilor în care există o probabilitate foarte ridicată ca
prin utilizarea unor astfel de mijloace sistemele tactice şi operative ale adversarului să
fie distruse printr-o lovitură “de curățire” înainte de atac.
41
Comandă, Control, comunicații, computere și informații
48
Mijloace de întrebuințare a muniției nucleare și obiective

Cele cinci puteri nucleare sunt: SUA, Rusia, Marea Britanie, Franța, China
Alte puteri nucleare sunt considerate India și Pakistan
State suspectate că au sau că dezvoltă arme nucleare sunt: Israel, Iran, Ucraina,
Coreea de Nord)
Data primul test efectuat de puerile nucleare declarate este următorul: SUA-
1945; Rusia (URSS)-1949; Marea Britanie-1952; Franța -1960; China-1964; India-
1974; Pakistan-1998 și Coreea de Nord-2006.,
Referitor la totalul focoaselor nucleare active aparținând puterile nucleare
situația rezultată din declarațiile unor responsabili în domeniu este: SUA-5.735 42;
Rusia - 5830 43; Marea Britanie-22544; Franța -35045; China- 13046; India- 75-11547
; Pakistan- 65-9048; Coreea de Nord- necunoscut49
În condițiile în care ambii combatanți fac uz pe scară largă de armele nucleare,
acest lucru va determina o blocare a mersului operațiunilor, dar, probabil, se va ajunge
la o dezorganizare a acțiunilor militare.
Rezultatul oricărei întrebuințări a armelor nucleare este, literal vorbind,
incalculabil, iar dacă se ia în considerare efectul tot mai probabil în aceste situații al
escaladării, acesta devine unul cu totul imprevizibil.
2.4.2. Agenții chimici de luptă
In general S.T.L. se clasifică în:
a) Tisulare -acid cianhidric- (A.C.) - este un agent cu efecte toxice generale ce
acționează rapid pe căile respiratorii. Agenții tisulari sunt considerați foarte buni pentru
42
Norris, Robert S. and Hans M. Kristensen. "U.S. nuclear forces, 2006," Bulletin of the Atomic Scientists 61:1
(January/February 2005):
43
Norris, Robert S. and Hans M. Kristensen. "Russian nuclear forces, 2006," Bulletin of the Atomic Scientists 62:2
(March/April 2006): 64-67,
44
Norris, Robert S. and Hans M. Kristensen. "British nuclear forces, 2005," Bulletin of the Atomic Scientists 61:6
(November/December 2005): 77-79
45
Norris, Robert S. and Hans M. Kristensen. "French nuclear forces, 2005," Bulletin of the Atomic Scientists 61:4
(July/August 2005): 73-75
46
Norris, Robert S. and Hans M. Kristensen. "Chinese nuclear forces, 2006," Bulletin of the Atomic Scientists 62:3
(May/June 2006): 60-63, [5]; Lewis, Jeffery. "The ambiguous arsenal," Bulletin of the Atomic Scientists 61:3 (May/June
2005): 52-59.
47
Norris, Robert S. and Hans M. Kristensen. "India's nuclear forces, 2005," Bulletin of the Atomic Scientists 61:5
(September/October 2005): 73-75,
48
Norris, Robert S. and Hans M. Kristensen. "Pakistan's nuclear forces, 2001," Bulletin of the Atomic Scientists 58:1
(January/February 2002): 70-71
49
Norris, Robert S. and Hans M. Kristensen. "North Korea's nuclear program, 2005," Bulletin of the Atomic Scientists
61:3 (May/June 2005): 64-67
49
folosirea împotriva unor ținte ce vor fi atacate imediat după lovitura chimică, deoarece
se dispersează rapid și nu creează nori toxici concentrați.
b) Vezicantele-iperita (HD), amestecul de HD și levizită (HL) ş.a. sunt agenți
persistenți și foarte persistenți care prezintă pericole atât prin inhalare/ingestie cât și
prin contact cutanat. Cu toate că gama acestor agenți este redusă, se apreciază că sunt
utili, deoarece vor distruge moralul luptătorilor şi vor suprasolicita serviciile medicale
inamice.
Vezicantele se utilizează pentru interzicerea folosirii de către inamic a terenului
şi echipamentelor sau in scopul scăderii performanțelor și eficienței activităților
acestuia.
c) S.T.L. neuroparalitice. Se utilizează, de regulă, patru agenţi de referinţă: sarin
(G.B.)- nepersistent; somanul (G.D.) - semi-persistent; somanul vâscos (V.R.-55) –
persistent; Vx - persistent.
Au efecte vătămătoare la inhalare/ingestie şi contact cutanat.
Sarinul nu are o acțiune semnificativă (persistență aproximativ 15 – 20 minute).
Toate sunt deosebit de toxice, necesitând niveluri reduse de contaminare pentru
a produce victime.
Sarinul este utilizat înaintea atacurilor trupelor de uscat (care vor folosi
echipament de protecție) sau pentru acțiuni de hârțuire. Sarinul degajă vapori toxici ce
sunt antrenați de curenții de aer pe spatii mari. Celelalte S.T.L. menționate sunt utilizate
în funcție de persistență și de caracteristicile situaţiei tactice în scopul contaminării
terenului şi/sau echipamentelor.
d) S.T.L. psihochimice ( Bz – dietilamida acidului d- lisergic) – se folosesc
asupra trupelor în diverse situații; a centrelor (punctelor) de comandă etc., având efecte
rapide puternic demoralizatoare şi de dezorganizare a conducerii şi acțiunilor de luptă.
e) Pentru acțiuni de hârțuire, în afară de sarin se mai întrebuințează şi alte
substanţe toxice iritante – strănutătoare şi lacrimogene, cum ar fi CS–ul –
octoclorbenzalmalononitrilul (care, după majoritatea specialiștilor militari, nu sunt
considerate agenți chimici de luptă).
f) Au fost introduși noi agenți chimici toxici în arsenalul S.T.L: N.5 şi N.7 (N
provine de la “nou veniţi”). Aceștia sunt agenți binari ce ating cote de toxicitate de 5-
8 ori mai mare decât ale Vx-ului şi de până la 10 ori mai ridicate decât cea a somanului.
Producerea agenților binari a fost determinată, între altele, și de: necesitatea scăderii
riscului de contaminare în procesul de fabricare, manipulare, transport și stocare,
50
precum și de ieșirea de sub incidența prevederilor Convențiilor și tratatelor

internaționale de interzicere a armelor chimice.
Un fost cercetător rus50 în domeniul armelor chimice a declarat că Rusia dezvoltă
un program de realizare a unor agenți chimici binari, cunoscuți sub codurile: substanța
A-230, substanța A-232 şi substanța 33, de 5 – 8 ori mai toxici decât STL cele mai
agresive cunoscute până în prezent.
Armele chimice, în comparație cu armele nucleare și biologice sunt considerate
ca fiind arme tactice esențiale, luând în considerare zonele și obiectivele asupra cărora
se folosesc cu precădere: instalații și infrastructuri logistice, baze aeriene ş.a., de unde
rezultă rolul lor deosebit de eficient la nivel operativ.
Efectele armelor chimice, în special asupra unor trupe necorespunzător echipate,
neprotejate sau slab pregătite în apărarea N.B.C. pot fi nimicitoare și cu o mare
amploare spațială.
Aceste efecte pot fi valabile și în cazul unui adversar bine pregătit dacă se
folosesc agenți chimici noi care sunt capabili să penetreze și să anihileze măsurile de
protecție ale inamicului, realizându-se astfel surprinderea tehnologică.
La fel de important este faptul că folosirea substanțelor toxice de luptă
persistente va determina întreruperea în mod evident a acțiunilor militare ale
adversarului sau va genera dereglarea sau diminuarea intensității activității acestuia.
Nu se produc efecte colaterale care pot afecta acțiunile forțelor proprii. Asemănător
armelor biologice, armele chimice au o valoare deosebită ca surse generatoare de
teroare și nesiguranță, în special în rândul populației civile.
Utilizarea lor sau chiar amenințarea cu folosirea lor asupra guvernelor statelor
inamice, pot crea panică și apariția maselor de refugiați care vor stânjeni acțiunile
adversarului de mobilizare, concentrare, desfășurare și de susținere logistică a forțelor.
Principalul efect al armelor chimice constă în reducerea ritmului desfășurării
operațiilor, afectând aplicarea unor planuri operative în termenele stabilite și, în
special, în creșterea stării de stres a trupelor.
Se menționează necesitatea ca efectele folosirii S.T.L. să nu influențeze, sau să
reducă capacitatea de manevră a forțelor proprii.
Teoreticienii militari consideră că armele chimice pot determina într-o măsură
mai restrânsă escaladarea conflictului, iar folosirea acestor mijloace va depinde de
50David C. Isly – “Un extaz al stângăciei? Politica SUA şi purtarea războiului chimic” Military Technology, Geneva,
nr6/95, pag. 44 (Fondul Şcolii de Aplicaţie pentru Chimie Militară)
51
percepția pe care o au factorii de decizie despre posibilitățile și intențiile adversarului

în zona de conflict, atât cele ofensive, cât şi cele defensive.
2.4.3. Armele biologice prezintă un interes major pentru armatele moderne și,
în special, ale marilor puteri militare.
Cercetările medicale şi farmaceutice au oferit o serie de mijloace profilactice.
Biotehnologiile au deschis posibilitatea accelerării și asigurării unor producții de
agenți biologici (specializați pentru obiectivele vizate, aceștia fiind greu detectabili și
rezistenți la tratament), precum şi a unor vaccinuri pentru protejarea trupelor proprii.
Asemenea virușilor care atacă sistemul informațional computerizat al
adversarului, armele biologice sunt ideale pentru a realiza un atac, în special în faza
inițială a ostilităților.
Agenții biologici se preconizează să fie utilizați în faza inițială a războiului
pentru întreruperea, întârzierea acțiunilor și activităților de mobilizare, concentrare și
desfășurare a forțelor adversarului.
Armele biologice prezintă interes prin eficacitatea lor la nivelurile strategic şi
operativ.
La nivelul tactic, agenții biologici nu se preconizează să fie folosiți, întrucât
perioada de incubație a acestora este prea mare.
Se apreciază că un atac devastator cu arme biologice îl poate determina pe
adversar la un răspuns nuclear, care este considerat neproductiv și dezavantajos.
Agenții biologici sunt microorganisme vii ce au tendința de a cauza moartea sau
îmbolnăvirea omului, animalelor şi plantelor, aceste manifestări depinzând în mod
esențial de capacitatea de multiplicare a microorganismelor în interiorul corpului
victimei. Capacitatea lor de a se autoreplica îi diferențiază de agenții chimici și face
ca agenții biologici să provoace un număr mai mare de victime pe cantitatea de agent
utilizată, efect de câteva ori mai mare decât al eficacității armelor chimice. Pentru a
ilustra acest ultim aspect (al eficacității crescute), în condiții meteo nefavorabile, 1000
kg de S.T.L. neuroparalitice tip sarin vor contamina aproximativ 8 km2, dar o cantitate
mai mică de antrax poate “acoperi“ aproximativ 300 km 2.
Principalele caracteristici ale agenților biologici
a) Bacteriile: sunt organisme microscopice unicelulare ce au o largă utilizare ca
agenți biologici și, în această postură pot cauza boli oamenilor, animalelor și plantelor
52
(mai rar). Ele pot fi crescute pe surse de hrană simple și sunt produse în special pe baza
tehnologiilor fermentative.
Câţiva agenți biologici (ex. Antraxul51) pot forma spori – o formă letală care
germinează în circumstanțe favorabile. Sporii au o rezistență ridicată la frig, căldură,
chimicale, radiații și alți factori de mediu și, de aceea, sunt preferați pentru a fi utilizați
în scopuri militare. Anumite specii produc toxine ce pot fi utilizate la fabricarea unor
arme de nimicire în masă.
b) Viruşii: sunt cele mai simple și mai mici microorganisme parazite ce se
dezvoltă și cresc în interiorul țesuturilor. Ei pot fi produși în culturi de celule sau prin
preluarea de țesut contaminat. Agenții biologici de natură virală pot fi dezvoltați şi
utilizați împotriva oamenilor, animalelor sau grânelor.
c) Ricketsiile: sunt organisme microscopice unicelulare ce se aseamănă cu
bacteriile. Majoritatea sunt strict parazite şi se pot dezvolta numai în țesuturile vii ale
unor gazde animale adecvate. Sunt în general mai greu de produs în cantități mari,
comparativ cu bacteriile. Pentru scopuri militare ele vor fi utilizate în primul rând
asupra omului.
d) Fungii: (ciupercile) sunt microorganisme mai mari, oarecum mai complexe
decât bacteriile. Pot fi crescute pe surse nutritive simple, unde se obţin pe scară largă,
utilizând tehnologii fermentative. Ca şi bacteriile, unele specii de ciuperci produc
toxine. Se întrebuințează împotriva recoltelor, în special a grânelor.
La începutul anilor '70 cercetările au fost dirijate spre întrebuințarea în scopuri
militare a toxinelor biologice a căror toxicitate depășește pe cea a STL (astfel, 1g de
toxină botulinică conține 8 000 000 doze mortale, fiind aproape de 1 000 000 mai toxică
decât STL neuroparalitice).
Criterii de selectare a agenților biologici

Pentru ca un microorganism să aibă utilitate militară trebuie să întrunească
următoarele criterii:
a) Consistența. Agentul trebuie să producă fără nici un dubiu efectul dorit – fie
că este vorba despre moartea sau îmbolnăvirea victimei.
b) Doza necesară realizării contaminării – să fie redusă, astfel crescând
eficacitatea prin expunere la concentrații scăzute de agenți; pentru perioade scurte de
51
Antraxul, cărbunele sau dalac este o boală infecțioasă produsă de Bacillus anthracis, boala este o zoonoză (boală
comună omului și animalelor ), fiind întâlnită mai frecvent la paricopitate ( bovine, caprine, ovine).
53
timp.se consideră că este foarte avantajoasă utilizarea de agenți cu capacitate de

transmitere mică de la un individ la altul (agenți slab infecțioși), împotriva unor ținte
militare sau când propriile măsuri de protecție sunt mai puțin sigure. Dacă se utilizează
agenți puternic contagioși, aceștia pot fi scăpați de sub control, în special în urma
lansării de atacuri împotriva unor ținte civile pe scară mare.
c) Timpul necesar apariției efectelor. În general se întrebuințează agenți cu o
perioadă scurtă de incubație, dar în anumite aplicații strategice se pot utiliza şi agenți
cu durate de incubație mai mari. În fiecare din cazuri, se vor face unele prognoze.
d) Imunizarea – Populația ce a fost supusă unui atac cu agenți biologici va avea
o reacție imună foarte slabă sau aceasta va lipsi cu desăvârșire, în special în cazul
utilizării agenților nocivi, toxici, sub formă de aerosoli. Acești agenți vor fi dificil de
detectat și identificat, iar un tratament eficient al bolilor generate, nu va putea fi
asigurat în timp util.
e) Autoapărarea. Se subliniază importanta capacității de autoprotejare a forțelor
proprii și a populației împotriva efectelor agenților biologici prin utilizarea unor măsuri
de protecție adecvate.
f) Producere și stocare. Agenții biologici pot fi produși în scopuri militare în
cantități importante, dar trebuie să fie rezistenți și stabili în timpul procesului de
fabricație, stocare, transport și de încărcare în vectorii de folosire. Metodele de stocare
trebuie să asigure condiții optime pentru a împiedica deprecierea calităților și
proprietăților nocive.
g) Împrăștierea. Agenții biologici trebuie să fie capabili de o împrăștiere
eficientă. Dacă nu se pot utiliza sub formă de aerosoli, vectorii vii (țânțari, purici și
căpușe) trebuie să fie împrăștiați prin intermediul unui substrat contagios. Agentul
trebuie să aibă stabilitate în timpul împrăștierii până când va atinge populația țintă.
Noi tendințe de dezvoltare a agenților biologici

Există unele bănuieli, departe de a reprezenta realitatea, că sunt realizați,
cercetați, produși și stocați agenți biologici ce contravin Convenției de interzicere a
armelor biologice și cu toxine. Niciodată nu au fost privite cu atâta interes armele
biologice ca în prezent. Ele sunt în mod sigur mai puțin importante comparativ cu
armele nucleare și chiar cu cele chimice. Aceasta se datorează dificultăților întâmpinate
în găsirea unor agenți care să corespundă criteriilor arătate anterior.
Cei mai probabili, accesibili agenți până în 1980 erau bacteriile sau ciupercile.
Numeroși viruși care până acum erau considerați periculoși la manevrare, au devenit
54
în urma cercetărilor recente mai accesibili, în special datorită tehnicilor de inginerie

genetică. Acum este posibil să se transfere proprietăți de la un microorganism la altul
pentru a-i spori proprietățile sau pentru a adăuga altele noi, – spre exemplu
specializarea armelor în raport cu anumite scopuri urmărite. Mai mult, maladiile virale
sunt mai puternic incapacitate decât cele cauzate de bacterii, deoarece ele nu pot fi
tratate prin terapii specifice şi sunt mult mai dificil de diagnosticat în lipsa izolării
virusului, iar simptomele nu pot fi delimitate ușor de cele ale altor infecții.
Ingineria genetică poate fi utilizată pentru modificarea caracteristicilor agenților
patogeni în ce privește capacitatea de contaminare, specificul patogen, virulența și
timpul de apariție a efectelor, precum şi pentru a-i face mai rezistenți la antibioticele
existente. Tot pe baza ingineriei genetice, se poate realiza producerea lor mult mai ușor
și mai eficient. De asemenea, se pot îmbunătăți parametrii de stocare și împrăștiere ai
acestora. În cele din urmă, și poate cel mai important aspect, prin ingineria genetică se
pot dezvolta vaccinuri specifice pentru anumiți agenți, în scopul protecției propriilor
trupe.
Cu ajutorul noilor tehnici se pot realiza producții pentru scopuri militare în
cantități mari, precum și vaccinurile necesare într-un interval de timp scurt, chiar la
unități de producție de dimensiuni reduse. Acest lucru face ca sustragerea de la
prevederile Convenției52 privind interzicerea armelor biologice să se facă mult mai ușor
decât în trecut, crescând si posibilitatea, aproape inerentă în ingineria genetică militară,
de a accesa (procura) elemente tehnologice surpriză. Se consideră că este de dorit să se
realizeze progrese pe linia dezvoltării de arme biologice pentru a se evita apariția unor
elemente de surpriză la un potențial inamic.
Tehnicile microbiologice convenționale si biotehnologiile sunt exploatate in
scopul producerii de agenți biologici performanți și de mijloace de protecție împotriva
acestora.
Domeniile în care se pot realiza progrese sunt următoarele:
a) Îmbunătățirea capacității de utilizare duală, atât in scopuri militare, cât si în
industriile biotehnologice obișnuite, asigurând o modalitate de conversie spre scopuri
comerciale pe timp de pace a producției de agenți biologici. Acest lucru se face cu
52
Ca rezultat al eforturilor prelungite ale comunităţii internaţionale de stabilire a unui nou instrument care să suplimenteze
Protocolul de la Geneva, Convenţia privind interzicerea perfecţionării, producţiei şi stocării armelor bacteriologice
(biologice) şi cu toxine şi la distrugerea lor (BTWC) a fost deschisă pentru semnare la 10 aplilie 1972.
BTWC interzice dezvoltarea, producţia, dobândirea, transferul, stocarea şi utilizarea armelor biologice şi cu toxine, fiind
un element cheie al eforturilor comunităţii internaţionale de luptă împotriva proliferării armelor de distrugere în masă.
55
asigurarea tuturor condițiilor pentru a nu se încălca restricțiile în domeniile impuse de

înțelegerile internaționale;
b). Eficientizarea producției din punctul de vedere al randamentului, cantităților,
costurilor etc;
c) Mărirea timpului de viață al agenților biologici;
d) Sporirea virulenței;
e) Capacitatea de a scăpa sistemelor de detectare;
f) Capacitatea de a străpunge sistemele de protecţie fizică ale inamicului;
g) Capacitatea de a înfrânge contramăsurile de profilaxie medicală luate de
inamic;
h) Îmbunătăţirea contramăsurilor medicale pentru personalul propriu.
56
Capitolul 3
EVENIMENTE CBRN DE NATURA URGENȚELOR CIVILE
3.1. Tipologia tipurilor de risc din domeniul situațiilor de urgență care se pot
produce în urma acțiunilor teroriste. Prevederi legislative privind managementul
tipurilor de risc CBRN
Teritoriul României este supus diferitelor tipuri de riscuri specifice urgențelor

civile care, în cea mai mare parte, sunt cunoscute.
Potrivit cadrului de reglementare actual, tipurile de risc sunt53: incendii,
cutremure, inundații, accidente, explozii, avarii, alunecări sau prăbuşiri de teren,
îmbolnăviri în masă, prăbușiri ale unor construcţii, instalaţii ori amenajări, eşuarea
sau scufundarea unor nave, căderi de obiecte din atmosferă ori din cosmos, tornade,
avalanşe, eşecul serviciilor de utilităţi publice şi alte calamităţi naturale, sinistre grave
sau evenimente publice de amploare determinate ori favorizate de factorii de risc
specifici.
Dintre acestea evenimentele /situațiile de urgență de natură CBRN sunt:
-Epidemii
- Epizootii / zoonoze
- Risc radiologic
- Accidente, avarii, explozii, incendii sau alte evenimente în activităţile
nucleare sau radiologice
- Accidente, avarii, explozii şi incendii în activităţi de transport şi
depozitare produse periculoase
În tabelele de mai jos, potrivit celor stabilite prin HGR 557/2016 privind
managementul tipurilor de risc sunt evidențiate, pentru fiecare dintre tipurile de risc
care pot fi asociate evenimentelor de natură CBRN responsabilitățile autorităților
naționale, astfel:
53
O.U.G. nr. 21/15.04.2004 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, aprobată cu modificări
şi completări prin Legea nr.15/2006
57
Potrivit Wikipedia, Epidemia54 (din latină epidemia, prin franceză épidémie)

este extinderea unei boli contagioase într-un timp scurt, prin contaminare, la un număr
mare de persoane dintr-o localitate, regiune etc. (Sinonim: molimă).
Atunci când o epidemie se extinde pe un teritoriu foarte mare, cuprinzând într-
un timp relativ scurt toată populația dintr-o țară, din mai multe țări sau chiar din
continente întregi, aceasta poartă demumirea de pandemie.
Potrivit Dicționarului Explicativ al limbii Române (DEX) avem următoarea
definiție: epidemie – 1. Extindere, prin contaminare, cu o frecvență neobișnuită, a unei
boli infecțioase, la un număr mare de persoane dintr-o anumită localitate, regiune etc.
2. Boală infecțioasă care se extinde, simultan, prin contaminare, la un număr mare de
persoane dintr-o anumită localitate, regiune etc.
Tipul de risc: Epidemii

Autoritate responsabilă MS
cu rol principal
Autoritate responsabilă MAI
cu rol secundar
Prevenire* MS MENCS MAI MDRAP
Răspuns: Coordonare MS
operațională MAI
Răspuns: Misiuni de MAI MADR/ ANSVSA MApN MT MAE
sprijin Autorităţile administraţiei publice locale
Alte organizaţii şi structuri conform domeniului de
competenţă

pentru epizootii avem următoarele definiții:
1.Boală infecțioasă care se extinde, prin contaminare, la un număr mare de
animale dintr-o anumită localitate, regiune etc55.;
2. Extinderea unei boli contagioase într-un timp scurt, prin contaminare, la un
număr mare de animale dintr-o localitate, regiune etc.; boleaznă, epidemie, molimă.56
3. Extindere prin contaminare a unei boli infecțioase la un număr mare de vite
54
https://ro.wikipedia.org/wiki/Epidemie
55
Micul dicționar academic, ediția a II-a, Academia Română, Institutul de Lingvistică , Editura Univers Enciclopedic,
2010
56
Dicționarul Explicativ al limbii Române, DEX 2009
58
dintr-o localitate sau dintr-o regiune57. Dezvoltarea creșterii animalelor este strîns
legată de combaterea epizootiilor.
pentru zoonoze avem următoarele definiții:
1.ZOONÓZĂ, zoonoze, s. f. Infecție contagioasă provocată de bacterii, virusuri,
ciuperci, protozoare, viermi etc., comună omului și animalelor, transmisibilă direct sau
prin intermediul unor insecte58.
2. ZOONÓZĂ s. f. boală infecțioasă sau parazitară la animale, transmisibilă
omului59
Tipul de risc: Epizootii / zoonoze
Autoritate responsabilă ANSVSA- emite regulamente de gestionare a
cu rol principal situaţiilor de urgenţă specifice tipului de risc
repartizat
Autoritate responsabilă MS
cu rol secundar MADR
Prevenire* ANSVSA MAI MECRMA MS
Răspuns: Coordonare MADR ANSVSA MAI
operațională
Răspuns: Misiuni de MS MAI MAE MapN MMAP, MT
sprijin Autorităţile administraţiei publice locale
Alte organizaţii şi structuri conform domeniului de
competenţă
Riscul radiologic/urgența radiologică60 este definit astfel: situație consecutiva

unui accident nuclear sau a unui alt eveniment implicând surse de radiații, care
necesita o acțiune urgenta de protejare a persoanelor expuse profesional, a
persoanelor din populație sau a populației, fie parțial, fie ca un întreg.
Asociat definiției riscului radiologic avem în vedere inclusiv evenimentele
determinate de accidente, avarii, explozii, incendii sau alte evenimente în activităţile
nucleare sau radiologice
57
Sursă: Dicționarul limbii române literare contemporane, Dimitrie Macrea, Emil Petrovici (coordonatori), Al. Rosetti
et al. (colectiv Editura Academiei Republicii Populare Române, 1955-1957
58
Dicționarul Explicativ al limbii Române, DEX 2009
59
Sursă: Marele dicționar de neologisme, Florin Marcu , Editura Saeculum, 2000
60
CNCAN, NSR-01 Norme fundamentale de securitate radiologică aprobate prin Ordinul Presedintelui CNCAN nr.
14/24.01.2000 si publicate in Monitorul Oficial al Romaniei Partea I nr. 404 bis /29.08.2000
59
Tipul de risc: Risc radiologic Accidente, avarii, explozii,

incendii sau alte evenimente în
activităţile nucleare sau
radiologice
Autoritate CNCAN- emite regulamente de CNCAN- emite regulamente de
responsabilă gestionare a situaţiilor de urgenţă gestionare a situaţiilor de
cu rol specifice tipului de risc repartizat urgenţă specifice tipului de risc
principal repartizat
Autoritate MAI MApN MS MAI MEc MS
responsabilă
cu rol
secundar
Prevenire* ANDR CNCAN MS MAI CNCAN ANDR MAI
MMAP MT MMAP MENCS
Răspuns: MAI MAI/ CNCAN/ ANDR
Coordonare
operațională
Răspuns: MAI, CNCAN, MEc, MApN MAI, CNCAN, ANDR, MEc
Misiuni de MMAP, MS, MT, STS, MAE, MApN, MMAP, MADR, MS
sprijin ANDR MT, STS, MAE, Autorităţile
Autorităţile administraţiei publice administraţiei publice locale
locale Alte organizaţii conform
Alte organizaţii şi structuri domeniului de competenţă
conform domeniului de
competenţă
Corelat cu definiția mai sus menționată, potrivit Normelor NSR-01 Norme

fundamentale de securitate radiologică aprobate prin Ordinul Președintelui CNCAN nr.
14/24.01.2000 trebuie avute în vedere și următoarele definiții:
Securitate radiologica: asigurarea protectiei fiintelor umane impotriva
expunerii la radiatii si a securitatii instalatiilor nucleare si a surselor radioactive,
inclusiv asigurarea mijloacelor de realizare a acestei protectii si securitati si a
mijloacelor de prevenire a accidentelor si de diminuare a consecintelor acestora, odata
accidentele produse; securitatea obiectivelor nucleare si a surselor radioactive care
prezinta risc de criticitate, este tratata de securitatea nucleara
Material radioactiv: orice material care contine radionuclizi a caror activitate
sau activitate specifica nu poate fi neglijata din punct de vedere al radioprotectiei.
Limita de doza: Valoare maxima de referinta pentru doza anuala rezultata din
60
expunerile la radiatii ionizante, peste fondul natural, vizate de prezentele norme; limita
se aplica la suma dintre dozele provenite din expunerile externe din perioada respectiva
si dozele angajate provenite din incorporarile de substante radioactive din aceeasi
perioada. Limitele de doza se refera la: doza efectiva, doza echivalenta pentru cristalin,
doza echivalenta pentru piele si doza echivalenta pentru extremitatile mainilor
(antebrate, palme, degete) si picioarelor (glezne, labe, degete);
Interventie: orice actiune care evita sau micsoreaza expunerea sau
probabilitatea expunerii la surse care nu sunt obiectul unei practici aflate sub control
sau la surse care sunt scapate de sub control, ca urmare a unui accident.
Expunere de urgenta: expunere la radiatii a persoanelor care executa actiuni
rapide de ajutorare a persoanelor in pericol, de prevenire a expunerii la radiatii a unui
numar mare de oameni sau de salvare a unor instalatii sau bunuri de valoare si in care
pot fi depasite unele din limitele de doza pentru persoanele expuse profesional.
Expunerea de urgenta se va aplica numai voluntarilor.
Expunere potentiala: expunere la radiatii care nu este asteptata sa se produca
cu certitudine, dar care poate apare in urma unui accident nuclear sau, mai general, a
unui eveniment sau secvente de evenimente de natura probabilistica implicand
expunerea la radiatii.
Accidente, avarii, explozii şi incendii în activităţi de transport şi depozitare

produse periculoase presupune tipul de evenimente în care sunt implicate diferite
mijloace de transport (pe cale rutieră, feroviară, maritimă/fluvială/cursuri de apă
și/sau pe cale aeriană) sau după caz de depozitare care din cauza unor diferiți factori
pot determina evenimente care pot avea ca efect incendii, explozii, contaminări etc
Potrivit Ordinului 1663/2018 al Ministerului Economiei, putem avea:
a) accidente, avarii, explozii și incendii în industrie, inclusiv prăbușiri de teren
cauzate de exploatări miniere sau alte activități tehnologice;
b) accidente, avarii, explozii și incendii în activități de transport și depozitare de
produse periculoase pentru următoarele riscuri asociate: accidente majore cu implicații
pe amplasament și accidente cu produse periculoase pe timpul activității de transport.
61
Tipul de risc: Accidente, avarii, explozii şi incendii în activităţi de

transport şi depozitare produse periculoase
Risc asociat: Accidente majore cu implicaţii pe amplasament
Accidente majore cu implicaţii în afara
amplasamentului - Accidente cu produse periculoase
pe timpul activității de transport -
Autoritate responsabilă Acc pe amplasament – MEc- emite regulamente de
cu rol principal gestionare a situaţiilor de urgenţă specifice tipului de
risc repartizat
Acc în afara amplasamentului – MAI- emite
regulamente de gestionare a situaţiilor de urgenţă
specifice tipului de risc repartizat
Acc pe timpul activității de transport - MEc- emite
regulamente de gestionare a situaţiilor de urgenţă
specifice tipului de risc repartizat
Autoritate responsabilă Acc pe amplasament - MDRAP MAI
cu rol secundar Acc în afara amplasamentului – MEc MDRAP
MS
Acc pe timpul activității de transport - MAI MT
Prevenire* Acc pe amplasament –
MEc MEducației MAI MDRAP MT
Acc în afara amplasamentului –
MEc MEducației MAI MDRAP MM MADR
Acc pe timpul activității de transport -
MEc MEducației MAI MDRAP MT
Răspuns: Coordonare Acc pe amplasament – MAI MEc
operațională Acc în afara amplasamentului - MAI
Acc pe timpul activității de transport -MAI
Răspuns: Misiuni de Acc pe amplasament –
sprijin MAI, MS, MApN, MMAP Alte organizaţii şi
structuri conform domeniului de competenţă
Acc în afara amplasamentului –
MAI, MS, MApN, MMAP Alte organizaţii şi
Acc pe timpul activității de transport -
MAI, MT, MS, MApN, MMAP Alte organizaţii şi
62
3.2. ACCIDENTE CU SUBSTANŢE PERICULOASE

Accidentele tehnologice majore au adesea consecințe grave în ceea ce privește
impactul asupra sănătății populației și a mediului înconjurător, după cum s-a constatat
în accidente precum Seveso, Bhopal, Schweizerhalle, Enschede, Toulouse și
Buncefield. În plus, impactul se poate extinde dincolo de granițele naționale.
Legislaţia europeană reglementează, pe lângă măsurile ce privesc controlul și
prevenirea unor accidente ce implică substanțe periculoase și managementul și
limitarea consecințelor acestor tipuri de accidente asupra sănătății populației și
mediului înconjurător, tot acest cadru având ca obiectiv final asigurarea unui nivel înalt
de protecție într-un mod eficient și coerent.
În România61 sunt 297 operatori SEVESO62, dar din cauza dezvoltării economice
sau a constrângerilor acest număr este supus unor modificări în viitor. În total au fost
identificate un număr de 170 de amplasamente situate la limita inferioară și 127 de
amplasamente situate la limita superioară.
Cele mai importante pericole SEVESO sunt:
• degajări toxice care implică amoniac, clor, etc.;
• explozii care implică azotat de amoniu, vapori / gaze inflamabile, materiale
explozive, etc.;
• incendii care implică lichide inflamabile, cum ar fi produsele petroliere, vapori
inflamabili / gaze etc.;
• BLEVE (Explozia vaporilor sub presiune a lichidelor în fierbere) care implică
gaze inflamabile lichefiate, cum ar fi GPL, propilenă, etc..
Aproximativ 431 din numărul total de 3186 unități administrativ-teritoriale pot
fi afectate de accidente manifestate pe amplasamentele Seveso. Printre substanțele
toxice care ar putea afecta sunt: amoniac, clor, acid clorhidric, hidrogen sulfurat sau
61
Raport consolidat- Evaluarea riscului de accidente industriale majore ce implică substanțe periculoase (SEVESO),
2016, Universitatea Babes-Bolyai Facultatea de Ştiinţaşi Ingineria Mediului
Directivele Seveso au fost elaborate în UE în urma accidentelor tehnologice istorice de la Flixborough, Germania (1974)
- explozie (HSE, 2016, Mannan, 2005), Seveso, Italia (1976) – emisie de dioxină (EC, 2016, Mannan, 2005), Bhopal,
India (1984) – emisie de metil-izocianat (Mannan, 2005, Chouhan, 2004), Dakar, Senegal (1992) – emisie de amoniac
lichid (UNEP, 2016), Baia Mare, România (2000) – deversare de cianuri (UNEP, 2016), Toulouse, Franţa (2001) –
explozie (Mannan, 2005, UNEP, 2016), etc.. Aceste accidente au demonstrat necesitatea unui control mult mai riguros al
proceselor chimice pentru prevenirea dezastrelor tehnologice (Török et. al., 2007).
62 Raport consolidat- Evaluarea riscului de accidente industriale majore ce implică substanțe periculoase (SEVESO),
2016, Universitatea Babes-Bolyai Facultatea de Ştiinţaşi Ingineria Mediului

63
sulfură de carbon. În ceea ce privește tipul de risc al siturilor Seveso, există risc de
toxicitate (57%) sau risc de incendiu / explozie (86%)
Un "accident major" înseamnă un eveniment, cum ar fi o emisie majoră, incendiu
sau o explozie care rezultă din evoluții necontrolate în cursul exploatării oricărei
entități care intră sub incidența Legii 59/2016, și care să conducă la un pericol grav
pentru sănătatea umană și / sau mediul înconjurător, imediat sau întârziat, în interiorul
sau în exteriorul amplasamentului și care implică una sau mai multe substanțe
periculoase.
Accidente tip Seveso

În perioada 2013-2018, au fost notificate 18 incidente/accidente dintre care
numai unul a îndeplinit criteriile de clasificare ca accident major în care sunt implicate
substanțe periculoase. Acest eveniment reprezintă şi cel mai recent accident de tip
Seveso şi a avut loc la Orăstie, județul Hunedoara, la S.C. TERPENA S.R.L. în data de
12.09.2017. Toate substanțele aflate pe amplasament (anhidridă acetică, acetonă, acid
acetic, dimetil sulfat, uleiuri esențiale etc.) și toate produsele finite au fost distruse în
accident și au ars toate construcțiile de pe amplasament, însumând o suprafață totală
de aproximativ 10.000 mp..
Anterior perioadei menţionate, evidenţiem unul dintre cele mai relevante
accidente a avut loc la Baia Mare (2000), în partea de nord a țării, pe un iaz de decantare
cu reziduuri rezultate din procesul de extracție si de exploatare a aurului cu ajutorul
cianurilor. Accidentul a fost declanșat de ploi abundente și topirea zăpezii pe suprafața
iazului de decantare și a dus la prăbușirea parțială a barajului. Un versant de aprox.
100.000 m3 de nămol care conținea cianură și metale grele s-a prăbușit în râul Săsar,
ceea ce a dus la poluarea râurilor Lăpuș, Someș, Tisa și Dunăre. Printre consecințele,
cele mai importante au fost întreruperea alimentării cu apă de-a lungul rețelei
hidrografice și poluarea a cca. 2.000 km de bazine hidrografice. Nu au fost înregistrate
victime umane, dar accidentul a fost utilizat ca bază pentru modificarea Directivei
Seveso II.
Un alt accident de tip Seveso a avut loc la Constanta, la Oil Terminal S.A. în
anul 2003. A avut loc o explozie la un rezervor de ulei care conținea 300 de tone de
produse petroliere, cu o capacitate totală de depozitare de 5.000 de tone.
64
ACCIDENTE NUCLEARE ȘI RADIOLOGICE

Accidentul nuclear reprezintă evenimentul care afectează o instalaţie nucleară și
provoacă iradierea ori contaminarea populației sau a mediului peste limitele permise
de reglementările în vigoare.
Accidentele nucleare necesită punerea în aplicare a măsurilor de protecție ca
urmare a producerii unei emisii periculoase de compuși radioactivi datorită pierderii
controlului asupra unei reacții nucleare. Accidentele nucleare sunt urmate și de urgenţe
radiologice. Acest lucru este valabil şi în cazul accidentelor la centralele
nuclearoelectrice în situația apariției unor evenimente anormale în funcţionarea
acestora şi care au ca efect emisia în atmosferă a unor cantităţi de substanţe radioactive
şi implicit contaminarea și supraexpunerea populaţiei din zona de impact.
Instalaţiile şi activităţile care sunt luate în considerare ca sursă de accident nuclear
sunt:
1. reactoarele nucleare energetice şi de cercetare;
2. instalațiile din ciclul de producere a combustibilului nuclear;
3. instalațiile de tratare a deșeurilor radioactive;
4. transportul şi depozitarea combustibilului nuclear sau a deșeurilor
radioactive;
5. producerea, utilizarea, depozitarea, stocarea şi transportul radioizotopilor
folosiţi în agricultură, industrie, medicină, precum şi în scopuri ştiinţifice şi
de cercetare;
6. utilizarea radioizotopilor pentru producerea de energie în obiecte spaţiale.
Accidentele radiologice se datorează unor evenimente care au ca urmare
creșterea nivelului de radiaţii ionizante peste limitele admise de normele legale în
vigoare, contaminarea populaţiei şi a mediului cu substanţe radioactive iar pentru
limitarea efectelor este necesară implementarea măsurilor de protecţie și intervenție.
Accidentele radiologice pot să apară în instalaţii industriale, la aparatura de
control nedistructiv, la orice persoană fizică sau juridică legal constituită ce prestează
activităţi de colectare, comercializare şi/sau procesare a materialelor metalice
reciclabile, în institute de cercetare şi unități medicale cu dispozitive de radiaţii sau
substanţe radioactive, precum și ca urmare a unor erori în realizarea și conservarea
haldelor de steril de mină sau în procesele hidrometalurgice, astfel:
65
- în relaţiile cu surse de radiaţii închise şi deschise;

- acceleratoare de particule;
- alte surse de radiaţii ionizante.
În România există mai multe locații care pot fi asociate cu surse de accidente
nucleare:
Zona Cernavodă din cauza CNE PROD Cernavodă. Aceasta este proiectată
pentru cinci reactoare CANDU 660 încapsulate, care sunt considerate a fi extrem de
fiabile/sigure în funcționare.
Zona Bechet-Dolj ca urmare a amplasării CNE Kozloduy din Bulgaria. În
conformitate cu dimensiunile actuale ale zonelor de urgență planificate, pregătirea
pentru un accident nuclear la CNE Kozloduy acoperă 7 județe din sudul României.
Pitești - Institutul de Cercetări Nucleare Piteşti (ICN)şi Fabrica de Combustibil
Nuclear Piteşti (FCN) constituie împreună, obiectivul nuclear Piteşti, ambele situându-
se pe Platforma ICN-FCN.
Accidente nucleare/urgențe radiologice la nivel internațional
In intreaga lume exista peste 400 de reactoare nucleare operative, impartite in 30
de tari63. Neatentia si greseala omului sau calamitatile naturale au provocat, insa,
dezastre nucleare. Catastrofa de la Cernobil si recentele probleme ale centralei de la
Fukushima au semanat ingrijorare in randul multor tari, care vor sa-si inchida definitiv
toate reactoarele nucleare in urmatoarele zeci de ani
Dezastrul de la Cernobîl, din nordul Ucrainei, din 26 aprilie 1986, este cel mai
mare din istorie. Până la episodul Fukushima, din 2011, era singurul cotat de AIEA la
nivelul 7, cel mai înalt, ceea ce reprezintă o scurgere majora de substanțe radioactive,
cu efecte asupra sănătății oamenilor și asupra mediului, care necesită măsuri planificate
extinse.
Accidentul s-a produs atunci când reactorul cu numărul patru a suferit o explozie
catastrofală a cazanelor aflate sub presiune de abur, în timpul unui experiment.
Explozia a declanșat un incendiu și o serie de alte explozii, urmate de o scurgere
impresionantă de materiale radioactive. Numărul morților s-a situat între 9.000 si
33.000, până in 2050, din cauza radiațiilor ulterioare și a contaminării care continuă să
fie o problemă64. Peste 350.000 de oameni au fost evacuați, iar peste cinci milioane de
oameni au fost iradiați. Lumea a aflat de accident de-abia la câteva zile după producerea
63
http://www.ziare.com/mediu/energia-nucleara/cele-mai-mari-dezastre-nucleare-1133191
64
idem
66
sa, când un nor radioactiv uriaș a fost detectat deplasându-se către nordul Europei.
Zone întinse din actualele teritorii ale Ucrainei, Belarusului și Federației Ruse au fost
afectate. În prezent, reactoarele nucleare sunt îngropate într-un imens sarcofag de
beton.
Celălalt accident nuclear major al istoriei este cel provocat de cutremurul din 11
martie 2011, din Japonia. Reactoarele nucleare de la Fukushima Daiichi au fost afectate
de seismul de 8,9 grade pe scara Richter, urmat de un tsunami uriaș. În urma catastrofei
naturale, au avut loc mai multe explozii la trei dintre cele patru reactoare ale centralei
nucleare, determinând o evacuare masivă a populației din zonă. Centrala nucleară
Fukushima a fost nevoită să recurgă la acumulatoarele electrice de rezervă, dar acestea
au o capacitate limitată. Pe 14 martie s-a anunțat că sistemul de răcire al reactorului 2
nu mai funcționează. Fără o răcire normală a unui reactor, se poate ajunge la
supraîncălzirea miezului cu material fisionabil radioactiv al reactorului până la o
temperatură de 2.000 grade C, crescând riscul topirii lui și al unor explozii. La 12
aprilie 2011, autoritățile japoneze au mărit clasificarea accidentului nuclear de la
Fukushima de la nivelul 5 la nivelul 7, nivelul maxim pe scara accidentelor nucleare.
Japonia a luat decizia de a închide acest complex și va avea nevoie de aproape 30 de
ani pentru a închide definitiv toate reactoarele.
Un accident nuclear a avut loc pe 29 septembrie 1957, in Rusia65, in apropierea
Muntilor Ural, la Kyshtym. Acesta este clasat la nivelul 6, ceea ce inseamna "Accident
serios", caracterizat de o scurgere importanta de material radioactiv, care necesita
implementarea unor masuri urgente de contracarare.
Incidentul s-a produs cand un sistem de racire a cedat, cauzand o explozie, in
urma careia o cantitate semnificativa de material radioactiv s-a raspandit in mediul
inconjurator. Peste 200 de oameni au murit in urma cancerului produs de expunerea la
radiatii. In jur de 10.000 de oameni au fost evacuati din zona afectata de explozie, dupa
ce unele rapoarte ale autoritatilor aratau ca au suferit desprinderi ale pielii.
Accidentul de la Three Mile Island, din statul american Pennsylvania66, s-a
petrecut pe 28 martie 1979 si a fost clasat la nivelul 5, adica "Accident cu consecinte
la scara larga". Reprezinta un eveniment care a dus la eliberarea de substante
radioactive, dar si la moartea unor persoane in urma radiatiilor, dupa avarierea unui
reactor nuclear.
65 http://www.ziare.com/mediu/energia-nucleara/cele-mai-mari-dezastre-nucleare-1133191
66
idem
67
O dereglare a sistemului de racire si o eroare umana au cauzat o topire a unei

parti a miezului unui reactor. A rezultat o scurgere radioactiva ce s-a raspandit deasupra
mai multor state. Accidentul nu s-a soldat cu morti sau cu raniti in randul muncitorilor
centralei sau in randul comunitatii din jur, cu toate ca s-au raportat unele cazuri de
contaminare. Aproape 140.000 de oameni au fost nevoiti sa isi paraseasca locuintele
dupa acest incident.
Tot un accident nuclear de nivel 5, cel de la Windscale Pile, din Marea
Britanie67, reprezinta cel mai grav dezastru nuclear cu care s-a confruntat Europa de
Vest. Pe 10 octombrie 1957, miezul primului reactor a luat foc, rezultand o eliberare
de material radioactiv.
Nori de praf radioactiv au fost raportati, dupa incident, si in Belgia, Germania si
Norvegia. Vânzarea anumitor produse ale fermelor din apropiere a fost interzisa timp
de o luna. Materialul radioactiv a determinat aparitia a aproape 200 de cazuri de cancer
in Marea Britanie, dintre care jumatate au fost fatale.
Alte accidente nucleare importante au fost cele de la Goiania68 (Brazilia), cand
patru oameni au murit, in anul 1987, sau de la Chalk River (Canada), din anul 1952,
primul accident de acest fel din istorie. In ultimii 20 de ani au mai avut loc astfel de
evenimente la centrala de la Tokaimura (Japonia), in anul 1999, cand a murit un om, si
cea de la Tomsk (Rusia), din anul 1993.
EPIDEMII
Epidemiile apar în mod constant în populație datorită expunerilor la mediu,
alimente contaminate, prin răspândire interumană și prin alte căi. In plus, luând în
considerare traficul de bunuri și persoane prin granițele internaționale ale României,
porturi și aeroporturi, acestea reprezintă multiple căi de introducere a bolilor
transmisibile în țară. Ocazional, răspândirea bolii este atât de rapidă, sau boala atât de
severă încât situația solicită un răspuns și o intervenție coordonată de sănătate publică.
Orice epidemie majora, fie că se datorează unui eveniment natural (E. coli O157:H7,
SARS, pandemie de gripă, etc.), sau ca rezultat al unui act internațional (scrisori cu
antrax, contaminare intenționata a alimentelor sau surselor de apă), sau a unui dezastru
natural, poate rezulta într-o morbiditate și mortalitate crescută semnificativ.
Boli infecţioase cu manifestare epidemică: gripa (modificări antigenice
minore), pneumoniile cu Pneumocystis carini la persoanele infectate cu HIV în SUA
67 idem
68 idem
68
la începutul epidemiei HIV⁄SIDA, SARS, SARI, holera, boli cu evoluţie epidemică în

trecut (ciuma, poliomielita, dizenteria, holera, malaria, etc.).
Forma pandemică (pandemia): număr foarte mare de îmbolnăviri (de peste 100
de ori mai multe cazuri faţă de numărul așteptat) cu afectarea unor areale geografice
foarte extinse (ţări, continente).
Manifestare pandemică:gripa (modificări antigenice majore), infecţia
HIV⁄SIDA, boli cu evoluţie pandemică în trecut (variola, ciuma, poliomielita, etc.).
Cauzele epidemiilor și pandemiilor:receptivitate mare a populației, populație
receptivă numeroasă, contagiozitate mare, circulația intensa a unor tulpini agresive,
apariția de variante antigenice noi (mutante cu caracteristici mult diferite de variantele
anterioare), ignorarea măsurilor antiepidemice (imunizări, carantina, supraveghere
epidemiologica, etc.), mijloace rapide de transport.
Infecţii respiratorii acute (ARI), gripa și cazuri compatibile cu gripa
Supravegherea acestor afecţiuni se realizează la nivelul întregii ţări în timpul
sezonului rece (săptămâna 40 - săptămâna 20 a anului următor), dar și în perioada verii,
prin intermediul sistemului de supraveghere sentinelă, cu scopul de a monitoriza
morbiditatea prin gripa și circulaţia virusurilor gripale.
Sistemul de supraveghere de tip sentinelă pentru Infecţii Respiratorii Acute
Severe (SARI) a fost implementat în timpul pandemiei (2009-2010). Nu a existat nicio
măsură a severităţii până atunci. Supravegherea SARI a continuat în cele 5 sezoane
post-pandemice69.
Rujeola este o boală transmisibilă cu mare contagiozitate care necesită
menţinerea unor nivele de acoperire vaccinală foarte mare (peste 95%)70.
Până în anul 1979, când vaccinarea antirujeolică a fost introdusă în programul
naţional de imunizare, rujeola evolua în România endemo-epidemic, fiind înregistrate
anual zeci de mii de cazuri. Odată cu introducerea primei doze de vaccin, la vârsta de
9-11 luni, s-a observat o descreștere importantă a numărului de cazuri înregistrate
anual, începând cu anii ‘80. Chiar după introducerea vaccinării au apărut vârfuri
epidemice astfel: în anul 1982, 1987, 1993, 2017.
Epidemia de febră hemoragică Ebola71 din Africa de Vest din 2014–2016 a
fost o epidemie provocată de virusul Ebola (EBOV), ce aparține familiei Filoviridae,
69
Proiect “Evaluarea riscurilor de dezastre la nivel national” – RO-RISK/Institutul National de Sanatate Publica, 2016
70
https://www.medichub.ro/reviste/medic-ro/bolile-copilariei-prevenibile-prin-vaccinare-si-importanta-imunizarii-id-
377-cmsid-51
71
https://ro.wikipedia.org/wiki/Epidemia_de_Ebola_din_Africa_de_Vest
69
și este în desfășurare în statele din Africa de Vest. Este cea mai mare epidemie din
istorie de la descoperirea virusului Ebola în 1976, atât ca număr de persoane infectate,
dar ca și număr de decese înregistrate până acum.
Epidemia s-a răspândit cu repeziciune dincolo de granițele Guineei, afectând
Liberia(sfârșitul lui martie 2014), Sierra Leone (primul caz pe 25 mai 2014) și Nigeria
(27 iulie 2014).
În august 2014 se înregistrau un număr de 1.848 de cazuri suspecte de infectare
cu virusul Ebola și 1.014 de decese (1.167 de cazuri și 660 de decese fiind deja
confirmate de testele de laborator) conform OMS, fiind astfel declarată urgență sanitară
publică de îngrijorare mondială. Numeroase organizații internaționale, precum
Comunitatea Economică a Africii de Vest, Centrul pentru Prevenire și Control al
Bolilor din Statele Unite ale Americii și Comisia Europeană au strâns fonduri și au
mobilizat personal medical în vederea încercării de a limita răspândirea virusului și în
alte state, prin izolarea actualelor focare. Organizațiile caritabile, precum Medici fără
frontiere și Crucea Roșie, sunt prezente și ele și ajută la stoparea acestei epidemii.
În luna ianuarie 2020 Centrele pentru controlul și prevenirea bolilor au
monitorizat un nou focar al unei noi boli respiratorii cauzate de un virus nou-
coronavirus, numit “2019-nCoV”72. Virusul a apărut prima dată în Wahan, provincia
Hubei din China.
Coronavirusurile sunt o familie numeroasă de virusuri care sunt comune la specii
de diferite animale, inclusiv cămile, bovine, pisici și lilieci. Rar coronavirusurile
animale pot infecta oamenii și apoi se răspândesc între persoane,cum ar fi cu MERS,
SARS și acum cu 2019-nCoV.
Din punct de vedere al evaluării riscurilor trebuie cunoscut că riscul acestor
focare depinde de caracteristicile virusului, inclusiv cât de rapid și eficient se
răspândește între oameni, de gravitatea bolii rezultate și de măsurile disponibile pentru
a controla impactul virusului (de exemplu vaccin sau tratament medicamentos)
72Centers for Disease Control and Prevention. Centrul pentru Prevenirea și Controlul Bolilor este o agenție federală a
Departamentului de Sănătate Publică al SUA, cu sediul central situat în comitatul DeKalb, în apropierea de Atlanta, a
cărei misiune este de a promova sănătatea și calitatea vieții prin prevenirea și controlul bolilor, leziunilor și invalidității
70
3.3. Emisii altele decât atacul73

O particularitate a contaminării cu substanțe CBRN pe timpul îndeplinirii
misiunilor pe timpul acțiunilor militare sau misiuni care vizează menținerea păcii sau,
după caz, alte situații care presupun dispozitive de cartiruire îl reprezintă Emisiile
Altele decât Atacul (EADA). Se consideră că astfel de situații pot fi întâlnite pentru
organizarea acțiunilor de protecție în afara teritoriului național
Existenta riscurilor de contaminare cu substanțe chimice, biologice, materiale
radiologice sau nucleare şi substanţe explozive (CBRN) ca urmare a producerii de
eventuale accidente, catastrofe naturale sau pandemii dau o nouă dimensiune analizării
posibilelor efecte asupra populației, mediului înconjurător şi a activităţilor
socioeconomice, cu impact atât la nivel naţional cât şi internaţional.
Privit prin prisma acțiunilor militare se utilizează termenul este cel de ”emisii
altele decât atacul ”- EADA
Când ne referim la emisii altele decât atacul, avem în vedere:
A. Emisiile naturale/artificiale;
B. Debitele mici ale dozelor absorbite (D.M.D.A.);
C. substanțele chimice toxice industriale (S.C.T.I.);
D. scurgerile de agenţi chimici şi/sau biologici din muniții;
E. poluarea biologică.
A. Emisiile naturale/artificiale de regulă sunt accidentale şi afectează în
mică măsură mediul şi sănătatea populaţiei. Se impune, totuşi, o avertizare oportună şi
corectă a locuitorilor din zonă, o examinare atentă a emisiilor şi efectelor pe care
acestea le pot produce, precum şi luarea neîntârziată a tuturor măsurilor ce se impun
pentru stoparea emisiilor, izolarea zonei, refacerea mediului, tratarea persoanelor
afectate şi neutralizarea componentelor periculoase ale emisiilor.
B. Debitele mici ale dozelor absorbite74(D.M.D.A.) pot avea ca sursă:
a) aparatura/ instalaţiile/ facilităţile ce posedă componente radioactive (centrale
nuclearo-electrice, institute de cercetare nucleară, spitale, producători de
echipamente de cercetare nucleară);
73
https://www.scribd.com/document/347733205/4-Atentate-teroriste-CBN-pdf
74
https://www.igsu.ro/biblioteca/legislatie/Instructiuni%20privind%20interventia%20in%20situatii%20de%20urgenta/
Manualul_protectiei_CBRN.PDF
71
b) transporturile de materiale radioactive;

c) atacurile teroriste ce implică emisii radioactive;
d) proiectilele perforante cu uraniu sărăcit;
e) deşeurile radioactive.
Structurile de intervenție (aparținînd IGSU, MApN, MS, CNCAN, MM etc)
pot întâlni două niveluri de pericole radioactive:
• nivel operaţional semnificativ de radiaţie (N.O.S.R.);
• debite mici ale dozelor absorbite (D.M.D.A.), la care expunerile
reprezintă un risc cu consecinţe pe termen lung asupra sănătăţii.
Dozele absorbite în urma acestor expuneri sunt mai mari decât cele obişnuite,
primite de către personalul medical şi populaţia civilă, fiind pe timp de pace până la 70
cGy(cSv)..
Prima consecinţă a expunerii poate fi apariţia cancerului, la mult timp după
expunere. Alte efecte care pot apare sunt malformaţiile congenitale şi mutaţiile
genetice, cu consecinţe asociate, psihologice şi sociale. Riscurile debitelor mici ale
dozelor absorbite pot proveni de la radiaţiile alfa, beta şi gama.
C. Substanţele chimice toxice industriale (S.C.T.I.), eliminate în atmosferă,
în mod accidental sau deliberat, pot deveni periculoase pentru populaţie şi pentru
trupele care acţionează în zonă. Riscul expunerii la substanţe chimice toxice industriale
nu se va referi doar la o singură substanţă /amestec, ci şi la riscul expunerii la diferiţi
compuşi rezultaţi în urma exploziilor, incendiilor şi altor substanţe chimice industriale
utilizate în procesul de producţie.
Este de reţinut faptul că un risc considerabil îl reprezintă cantităţile mari de
S.C.T.I. aflate în depozitare, producţie, livrare şi transport.
D. Scurgerile de agenţi chimici şi/sau biologici din muniţii reprezintă, un risc
major, şi se datorează păstrării îndelungate a acestor tipuri de muniţii, condiţiilor
improprii de depozitare, insuficienţei măsurilor de securitate privind avertizarea în
astfel de situaţii, ineficienţa măsurilor de neutralizare a acestor agen.âţi chimici şi/sau
biologici scurşi din muniţii. Este lesne de înţeles, în acest context, de ce păstrarea /
depozitarea muniţiilor cu încărcături chimice sau biologice trebuie să respecte în mod
riguros unele condiţii care să asigure atât securitatea muniţiilor cât şi eliminarea
posibilităţilor de scurgere accidentală a compuşilor chimici şi / sau biologici – fapt ce
poate produce adevărate catastrofe în rândul populaţiei.
72
E. Poluarea biologică este o altă formă a emisiilor altele decât atacul şi are
un impact negativ, uneori de anvergură, asupra mediului şi, implicit, asupra populaţiei
din zonă.
În literatura MApN , pentru protecţia forţelor împotriva efectelor debitelor mici
ale dozelor absorbite, SMG 12 stabileşte regulile de bază şi măsurile de protecţie ce se
vor aplica în astfel de situaţii.
Existenţa riscurilor de contaminare cu substanțe chimice, biologice, materiale
radiologice sau nucleare şi substanţe explozive (CBRN) ca urmare a producerii de
eventuale accidente, catastrofe naturale sau pandemii dau o nouă dimensiune analizării
posibilelor efecte asupra populaţiei, mediului înconjurător şi a activităţilor
socioeconomice, cu impact atât la nivel naţional cât şi internaţional. Selecţionarea
cazurilor de accidente CBRN prezentate în acest material s-a realizat având în vedere
următoarele considerente:
a) consecinţele acestor accidente ar putea fi mult mai catastrofale, dacă, de
exemplu, acestea s-ar fi petrecut în zone mult mai populate;
b) toate incidentele puteau fi ca urmare a producerii unor acte intenţionate
(teroriste);
c) costurile aferente revenirii la condiţii de normalitate;
d) modul de acţiune al autorităţilor cu responsabilităţi în domeniul intervenţiei.
Executarea intervenţiilor în situaţia producerii unui accident major în care sunt
implicate substanțe chimice periculoase, agenţi patogeni cu risc ridicat, materiale
radioactive sau substanţe explozive, impune realizarea şi menţinerea unei cooperări
permanente şi eficiente nu numai la nivel declarativ, între toate structurile cu
responsabilităţi în managementul intervenţiei atât la nivel naţional, judeţean cât şi
local. Un alt rol deosebit de important pentru reducerea sau limitarea pierderilor în
rândul populaţiei îl constituie conştientizarea populaţiei asupra riscurilor existente şi
modul de comportare a acestora în situaţia producerii unor astfel de evenimente.
Pentru o reacţie adecvată a echipelor de intervenţie profesioniste în situaţia
producerii unui eveniment/accident care să limiteze apariția de decese sau traumatisme
în rândul populaţiei este necesară analiza modului post eveniment a structurilor de
intervenţie, verificarea existenţei procedurilor de intervenţie specifice tipului de
eveniment, revizuirea acestora, după caz, pregătirea continuă a autorităţilor locale,
realizarea de programe de pregătire şi intervenţie comune şi implicarea organizaţiilor
nonguvernamentale în activităţi de informare.
73
3.4. Accidentul chimic.

Procesul de dezvoltare rapidă a industrie chimice, diversitatea tehnologiilor şi
gradul ridicat de complexitate al acestora au condus la apariţia unor surse potenţiale de
contaminare chimică a mediului înconjurător, contaminare deosebit de periculoasă din
punct de vedere toxic.
Industria chimică cuprinde un ansamblu de operaţiuni complexe cu sisteme
laborioase de supraveghere şi control, ansamblu care implică pe lângă factorul tehnic
şi factorul uman. Toate acestea, crează condiţii ca industria chimică şi în alte domenii
ale economiei naţionale în cadrul proceselor de producţie, utilizare, depozitare sau
transport a produselor chimice să existe un factor de risc chimic. Ca urmare, la orice
dereglare a procesului, prin avarierea sau deteriorarea unei instalaţii, a unui utilaj sau
mijloc de transport se pot elibera în mediul înconjurător substanţe toxice, explozive sau
inflamabile.
3.4.1. Accidentul chimic la instalația sursă toxică statică

Accidentul chimic75 poate fi definit ca o eliberare necontrolată în mediul
înconjurător a unor substanţe toxice industriale la concentraţii mai mari decât
concentraţiile maxime admise, punând astfel în pericol sănătatea populaţiei.
Accidentul chimic minim are loc atunci când la instalaţia sursă toxică se produce
o avarie controlabilă, urmată de eliminarea unei cantităţi de substanţă toxică chimică
industrială în mediul înconjurător.
Accidentul chimic maxim se produce în cazul unei avarii necontrolabile. În acest
caz, din instalaţie se elimină în mediul înconjurător o mare parte sau întreaga cantitate
de substanţă toxică chimică industrială. Accidentul chimic maxim se poate produce în
timp de pace ca urmare a unor neglijenţe, defecţiuni, dereglări de proces etc. sau în
timp de război, ca urmare a unor atacuri din aer ori a unor acţiuni diversioniste.
Sunt considerate substanţe toxice chimice industriale produsele chimice care
datorită proprietăţilor fizice, chimice şi toxice îşi manifestă acţiunea contaminată şi
vătămătoare, în concentraţii mici, pe distanţe foarte mari, depăşind limitele
întreprinderii sursă toxică, creând zone de acţiune ce pot cuprinde localităţi întregi şi
unităţi economice izolate.
75
https://www.scribd.com/doc/45109429/Accidente-chimice
74
Dintre produsele chimice, utilizate sau fabricate în mod obişnuit şi în cantităţi

mari, se consideră că prezintă pericol chimic, următoarele categorii de substanţe:
• substanţele cu acţiune iritantă, caustică şi sufocant - asfixiantă cum sunt:
clorul, acidul clorhidric, acidul azotic, acidul fluorhidric, oxizii de sulf, oxizii
de azot, oxizii de azot, amoniacul, fosgenul, clorcianul;
• substanţele cu acţiune toxică generală: hidrogenul sulfurat, fosfina, oxizii
fosforului, oxiclorura de fosfor, acidul cianhidric, unii produşi volatili ai
acidului cianhidric, sulfura de carbon şi altele.
Substanţele toxice chimice industriale se pot găsi în instalația sursă toxică sub
formă de gaze, gaze lichefiate sau gaze comprimate, vapori, aerosoli sau lichide. Ele
pot acţiona asupra organismului prin inhalare, ingerare sau contact cu pielea ori alte
ţesuturi.
Caracteristicile focarului chimic - Substanţa toxică chimică industrială se poate
evacua în mediul înconjurător ca urmare a unei avarii la instalaţia sursă toxică prin
scurgere, deversare, eşapare etc. răspândindu-se pe teren sau atmosferă, în interiorul
construcţiilor de protecţie sau retenţie, creând focarul chimic.
În cazul unui accident sau, după caz, atac din aer, ca urmare a unei lovituri
directe sau indirecte asupra instalaţiei sursă toxică se răspândeşte în mediul
înconjurător, de regulă, întreaga cantitate de substanţă toxică industrială existentă în
instalaţie. sub influenţa exploziei, răspândirea în mediul a substanţelor toxice poate fi
însoţită şi de alte fenomene chimice (combustie, descompunere) care diminuează sau
anulează caracterul toxic al substanţei.
Sub formă lichidă sau de gaze lichefiate, substanţa toxică industrială se poate
răspândi pe sol sau în spaţiul de retenţie creând o suprafaţă de contaminare ce poate
avea dimensiuni de câteva sute sau mii de metri pătraţi.
Sub formă de gaz sau vapori, comprimat sau la presiune normală, substanţa
toxică industrială se emite în mediul înconjurător instantaneu sau într-un interval scurt
de timp. Se formează în acest fel un nor toxic.
De pe suprafaţa de contaminare, prin procese complexe de evaporare-
vaporizare, substanţa toxică, împreună cu vaporii generaţi de scurgerea(deversarea,
explozia) iniţială, crează şi în acest caz un nor toxic.
Norul toxic este deplasat de vânt. Rezultă astfel o zonă de acţiune a norului toxic,
de formă tronconică. În condiţiile de calm atmosferic, zona de acţiune a norului toxic
are formă emisferică.
75
Dimensiunile zonelor de acţiune ale norului toxic se stabilesc pentru valori

letale(zona letală) sau de intoxicare(zona de intoxicare).
• Zona letală este considerată zona de acţiune a norului toxic în care
concentraţia substanţei toxice(concentraţia letală) are o valoare la care prin
inhalare, se produce moartea unei persoane într-un timp de cel mult 15
minute.
• Zona de intoxicare este considerată zona de acţiune a norului toxic în care
concentraţia substanţei toxice(concentraţia de intoxicare) are o valoare la care
acţiunea sa timp de 1-15 minute poate produce intoxicarea organismului
uman, fiind necesar tratamentul medical. (Limita de suportabilitate).
Timpul cât norul toxic se menţine în zona de acţiune cu valori ale concentraţiei
mai mari decât concentraţiile admise, reprezintă persistenţa sau durata de acţiune a
norului toxic. Spaţiul în care substanţa toxică industrială îşi manifestă acţiunea
vătămătoare, ca urmare a unui accident chimic, se numeşte focar chimic. Parametrii
focarului chimic se determină de către întreprinderea sursă de pericol chimic. Aceşti
parametri se vor referi la:
 cantităţile medii zilnice ale substanţei toxice industriale existente în
instalaţiile(rezervoarele) sursă de pericol chimic;
 cantitatea de substanţă ce este probabil a se elibera în unitatea de timp,
în caz de accident chimic;
 proprietăţile fizice ale substanţei toxice;
 suprafaţa de răspândire a substanţei toxice industriale;
 valorile concentraţiilor latale şi de intoxicare;
 dimensiunile zonelor de acţiune ale norului toxic pentru aceste
concentraţii în condiţiile meteorologice corespunzătoare momentului
accidentului;
 direcţia de propagare a norului toxic;
 durata de acţiune a norului toxic(persistenţa).
3.4.2. Accidentul chimic pe timpul transportului de substante periculoase

Transporturile de substanțe (materiale) periculoase constituie excelenţi vectori,
care supuși întâmplării, neglijenței şi acțiunilor, pot produce efecte, uneori
incomensurabile, pe termen scurt, mediu şi lung, cu un impact deosebit de nefavorabil
76
asupra personalului şi mediului la pace, în situaţii de criză, pe timpul îndeplinirii

misiunilor umanitare de menţinere (impunere) a păcii şi la război.
Substanţele periculoase sunt considerate acele produse chimice care pe timpul
transportului cu mijloace auto sau pe calea ferată, datorită unor accidente de circulaţie,
avarii la mijlocul de transport sau ambalaj, reacţii chimice neprevăzute, nerespectării
normelor tehnice de ambalare şi transport sau altor factori neprevăzuţi, pot produce
efecte (explozii, incendii, emisii de gaze, vapori toxici sau răspândiri de substanţe) cu
impact periculos asupra personalului şi mediului.
Substanţele periculoase pot fi transportate cu mijloace auto sau pe calea ferată,
în cisterne, containere sau alte tipuri de ambalaje în stare de:
- gaz, la presiune normală;
- gaz comprimat;
- gaz lichefiat;
- lichid;
- solid (compact, cristale, pulberi)
Situaţiile în care se pot produce accidente chimice, enumerate mai sus, au impus
adoptarea măsurilor de siguranţă atât pe timpul pregătirii, organizării cât şi executării
acestor transporturi.
Aceste măsuri, în special cele care pot avea drepr scop avertizarea personalului
(trupe, populaţie) despre posibilul pericol pe care îl reprezintă respectivele
transporturi cât şi adoptarea măsurilor de protecţie după producerea accidentelor se
referă în special la:
Avertizarea asupra naturii şi pericolelor pe care le prezintă transporturile de
substanţe periculoase prin marcarea cu insemne internaţional valabile şi anume etichete
şi indicatoare de avertizare.
Activităţile pentru realizarea protecţiei pe timpul transporturilor periculoase.

Protecția pe timpul transportului are în vedere: populația, personalul care
asigura transportul, personalul de intervenție.
Astfel, personalul cu responsabilități în domeniul protecției NBC (situații de
urgență/protecție civilă, personal de intervenție aparținând altor structuri cu
responsabilități, personalul structurilor militare asigură evaluarea situației în scopul
aprecierii riscului de contaminare și efectelor asupra acțiunilor structurilor și
populației, prin:
77
- obţinerea informaţiilor de la autorităţile civile şi/sau specializate;

- cercetarea preventivă a zonelor (raioanelor) probabil a fi supuse efectelor
posibile;
- limitarea accesului populației și chiar a altor structuri (militare și civile) în
zonele (raioanele) de încărcare (descărcare);
- pregătirea semnelor de marcare, a dispozitivelor de pază, supraveghere şi
alarmare, în cazul producerii accidentului în zonele (raioanele) de încărcare
(descărcare) şi pe timpul transportului;
- stabilirea legăturii cu organele locale de protecţie a mediului, de sănătate şi
medicină preventivă şi a necesităţii de însoţire cu subunităţi specializate (de
cercetare NBC) a transporturilor de substanţe periculoase;
- prognoza situaţiei, funcţie de tipul de pericol şi efectele probabile:
- echiparea (asigurarea) elementelor expuse efectelor, cu mijloace de protecţie
şi a subunităţilor de protecţie (cercetare NBC) cu mijloace de identificare a
noxelor probabile;.
Acţiunile în zonele (raioanele) accidentelor chimice produse pe timpul executării
transporturilor de substanţe periculoase presupun:
- înştiinţarea autorităţilor publice şi populaţiei, inclusiv a unităților militare,
despre producerea accidentului, cu detalii despre data, locul, natura
accidentului şi substanţa periculoasă transportată;
- oprirea şi îndrumarea circulaţiei (interzicerea accesului) pe calea de
circulaţie (în zona producerii accidentului) şi marcarea zonelor periculoase
pentru personalul neprotejat, funcţie de natura accidentului şi substanţa
periculoasă transportată;
- evacuarea personalului din zonele supuse sau prognozat a fi supuse efectelor
accidentului;
- aplicarea primelor măsuri (măsurilor de prim-ajutor) pentru limitarea şi
înlăturarea urmărilor accidentului;
- stabilirea locului (punctului) de conducere a acţiunilor în afara zonelor
afectate (în partea din care bate vântul la distanţa minimă de protecţie),
stabilită de subunităţile de protecţie (cercetare) NBC;
- stabilirea forţelor. mijloacelor şi misiunilor pentru limitarea şi înlăturarea
efectelor accidentului;
78
- controlul şi supravegherea zonelor (raioanelor) supuse efectelor accidentelor

cu precizări asupra efectelor pe termen mediu şi lung.
Aceste considerente şi măsuri pot fi completate cu alte date şi misiuni funcţie de
specificul fiecărei situaţii prin documentare şi cooperare cu organele abilitate pentru
organizarea transporturilor periculoase.
3.5. Debite Mari ale Dozelor Absorbite - DMDA

Pericolul EADA – DMDA este generat de: deșeurile nucleare, avarii la
instalațiile nucleare, deteriorarea depozitelor de stocare, terorism76
Forțele de intervenție și populația trebuie să considere pericolul radiologic pe
două niveluri:
 Dozele absorbite cu semnificație operațională: expunerea la explozia
nucleară - valoare – peste 70 cGy
 Debite Mici ale Dozelor Absorbite: produc consecnţe pe termen lung
asupra stării de sănătate; valoare – sub 70 cGy; în principal, induce cancer.
Personalul de intervenție și populația trebuie să aibă în vedere următoarele
aspecte:
 Se interzice expunerea deliberată la DMDA;
 Este permisă numai când reprezintă o strictă necesitate;
 Expunerea la DMDA trebuie redusă “la minimum rezonabil posibil”;
 Transmiterea informaţiilor despre DMDA trebuie să fie accesibilă tuturor;
 În zonele cu pericol DMDA trebuie purtat dozimetrul individual;
 În apropierea DMDA nu se va acţiona fără aparate de monitorizare
adecvate;
 Consultarea obligatorie a compartimentelor responsabile (ofiţerii NBC,
medicii);
 Comandanţii trebuie să aibă în vedere posibilitatea efectelor medicale
serioase pe termen lung şi legislaţia cu referire la expunerea la DMDA.
Capabilitățile necesare structurilor de intervenție în zone cu pericol DMDA sunt:
❖ Dozimetre individuale sau de grup şi portabile;
❖ Caracteristici de măsurare: de la 0,0001 cGy/h; 0,1 r/h; 100 µ r/h (de 5 ori
fondul natural, 20µr); măsoară radiaţiile alfa, beta sau gama;
76 https://cssas.unap.ro/ro/pdf_carti/romania_membru_al_aliantei.pdf
79
❖ Echipamente de înregistrare a dozelor de radiaţie.

Acţiunea în condiţii de risc ridicat al EADA – DMDA presupune:
- Zona de excludere în jurul sursei identificate - raza minimum 1 Km prin
evacuarea tuturor forţelor din zonă;
- Zona de excludere
- Zona de securitate
- Zona de siguranță
- plafonul de zbor al tuturor aeronavelor care traversează zona, minimum 175 m.
- Dacă raionul sursei nu prezintă importanță militară responsabilitatea revine
Autorităţilor civile;
- Comandanţii militari (MApN și MAI, după caz) vor direcționa cercetarea NBC
pentru determinarea extinderii pericolului EADA – DMDA;
- Se recomandă elaborarea ghidului Expunerii Operaționale la DMDA, pentru
Grupa/echipa de cercetare NBC.
80
Nivelurile de expunere radiologică (NER) și principalele acțiuni sunt:
Interval
NER ACŢIUNI
de doză absorbită
0 – 0,05 cGy/r
(0 – 50 mr) 0 -
(0,05 – 0,5 mSv)
0 – 0,05 cGy/r -înregistrarea dozelor absorbite citite

(50 – 500 mr) 1A individual;
(0,5 – 5 mSv) -iniţierea măsurilor de control periodic.
- înregistrarea dozelor absorbite citite

individual;
- control continuu;
- iniţierea determinării contaminării
0,5 - 5 cGy/r
1B radioactive;
(1 – 50 mSv)
- irarhizarea misiunilor/sarcinilor prioritare
pentru stabilirea măsurilor de control a
dozelor absorbite ca parte a acţiunilor
militare.
individual;
- controlul continuu/actualizarea
5 – 10 cGy/r
1C cercetării/recercetarea periodică;
(1 – 100 mSr)
- continuarea măsurilor de control
individual a dozei absorbite;
- se execută numai misiunile prioritare.
individual;
10 – 25 cGy/r
1D cercetării/recercetarea periodică;
(1 – 250 m Sv)
- se execută numai misiunile critce.
81
Interval
NER ACŢIUNI
de doză absorbită
individual;
25 - 70 cGy/r
1E cercetării/recercetarea periodică;
(1 – 700 mSv)
- se execută numai misiunile critice.
Tabelul NER – Niveluri de expunere nucleară nu ia în considerare :

- iradierea radioactivă internă (provocată de materialele radioactive ingerate);
- durata persistenței pericolului:
Supraviețuirea reprezintă 4 – 7% pentru o expunere de 100 cGy/r (1000 mSv)
(începând de la 2 ani de la răspândire).
Misiuni importante:
- avertizarea personalului despre periculozitatea efectelor expunerii;
- Prevenirea extinderii contaminării.
- Misiunea cheie: Salvarea vieții.
În timp de pace, doza absorbită operațională maximă este de 25 cGy;
NER 1 E, în mod obișnuit, se folosește numai în timp de război;
1 cGy = 1 mSv = (1 r).
Normele de radioprotecție se aplica unor activități cu surse de radiații sau/si cu

substanțe radioactive care pot produce expunerea organismului. Normele se aplica
pentru următoarele proceduri77:
a) producerea surselor si folosirea radiațiilor si a substanțelor radioactive in
scop medical, industrial, veterinar, sau agricol, precum si pentru educație, învățământ
sau cercetare, incluzând orice aplicație cu astfel de surse care produc sau ar putea
produce expunerea organismului.
b) producerea energiei in reactorul nuclear, incluzand procedurile din ciclul
combustibilului nuclear care produc sau ar putea produce expunerea organismului.
c) procedurile cu surse de radiatii naturale care se impun a fi controlate datorita
exarcebarii produsa de tehnologie.
77
www.anpm.ro/anpm_resources/.../54876_Fundamentele%20radioprotectiei.pdf
82
d) procedurile specificate ca atare de autoritatea publica competenta: Comisia

Nationala pentru Controlul Activitatilor Nucleare.
Exista patru moduri de clasificare a expunerii organismului:

- profesionala, medicala si a publicului;
- normala si potentiala;
- de urgenta si cronica;
- externa si interna.
Expunerea profesionala, medicala si a publicului

Sursele de radiații naturale si cele artificiale (cu marea lor diversitate) produc
expunerea la radiații a întregii populații, atat cea angajata in activitatea științifică,
tehnica si economica, cat si cea neangajata. Din acest punct de vedere se deosebesc trei
tipuri de expuneri la radiatii78:
- expunerea profesionala,
- expunerea medicala
- expunerea publicului.
Expunerea profesionala afectează angajații la locurile de munca din obiective
sau laboratoare in care se folosesc surse de radiații nucleare in condițiile autorizării
legale a utilizării surselor de radiații nuleare79. Expunerea profesionala se poate datora
surselor radioactive artificiale sau naturale; in ultimul caz se situează de exemplu,
extracția minereurilor radioactive.
Expunerea medicala se refera la pacienți, in caz de diagnostic si tratament prin
radiații. Expunerea medicilor si a celuilalt personal sanitar, prin activitatea lor cu
proceduri medicale cu radiații sau cu substanțe radioactive este cuprinsa in expunerea
profesionala.
Expunerea publicului se datorează nu numai surselor de radiații naturale
(expunerea naturala = 2.4 mSv pe an), ci si ceea ce decurge din exacerbarea
radioactivitatii naturale, dar si unei componente rezultata din utilizarea surselor de
radiatii artificiale.
78
idem
79
http://apmbt-old.anpm.ro/upload/54876_Fundamentele%20radioprotectiei.pdf
83
Expunerea normală și potențială80 - Expunerea care rezulta din utilizarea

procedurilor autorizate este previzibila cantitativ si deci o expunere normala. O astfel
de situație are loc când se respecta reglementările privind efectuarea procedurilor, iar
sursele de radiații funcționează în condițiile pentru care au fost proiectate. Se pot
prevedea situații in care o procedura nu este efectuata conform normelor sau este
efectuata in alte condiții decât acelea pentru care a fost proiectata (eroare de operare)
sau se poate produce o defectare a unui aparat utilizat (eroare de proiectare), sau se
ajunge la contaminarea nedorita a unor spatii; într-o astfel de situație neașteptată, dar
posibila, ar avea loc o expunere potențială. O expunere potențială poate deveni reala
daca situație neașteptată are loc. Normele de radioprotecție au ca scop prevenirea si
reducerea expunerii potențiale.
Expunerea de urgenta si cronica81 - Situații cu totul excepționale, datorate
unui accident, pot sa conducă la o expunere excepțională a organismului. In acest caz
reglementările impun o intervenție; pentru cei care intervin poate apare o expunere de
urgenta care este de obicei temporara. Ceea ce rămâne după efectuarea intervenției si
persista in timp ca expunere a celor ocupați profesional sau a publicului este expunerea
cronica. Aici se poate exemplifica cu urmările datorate unui accident nuclear major (de
ex.: contaminarea reziduala a solului) sau cu sursele de radiatii naturale exacerbate
tehnologic.
Expunerea externă si internă82 - Expunerea externa a organismului se
datorează unei surse de radiații din exteriorul acestuia. Expunerea interna are drept
cauza o sursa de radiații (de cele de mai multe ori, sursa radioactiva) aflata in interiorul
organismului si care a pătruns prin inhalare, prin ingerare, prin injectare sau datorita
absorbției prin piele.
Într-un accident, sau chiar într-un eveniment provocat de condiții tehnice
anormale sau de condiții naturale, sau de erori umane, sursa de radiații scapă
controlului si dozele limita pot fi depășite.
In acest caz apare urgenta nucleara sau radiologica si pentru a reduce expunerea
persoanelor implicate trebuie sa se acționeze printr-o operație numita intervenție.
Pentru organizarea lucrului într-un obiectiv nuclear normele impun clasificarea zonelor
de lucru in zone controlate si zone supravegheate.
80
idem
81
idem
82
84
In zona controlata masurile de radioprotecție au drept scop:

- controlul expunerii normale si prevenirea răspândirii contaminării radioactive
in timpul condițiilor de lucru normale.
- prevenirea sau limitarea extinderii unei expuneri potențiale.
In zona supravegheata condițiile expunerii profesionale trebuie sa fie verificate
din timp in timp, pentru ca masurile de radioprotecție specifice zonei controlate nu sunt
necesare; in zona supravegheata situația localizării si a altor parametrii ai surselor de
radiații se modifica încet sau deloc in timp. Din punct de vedere al confecționării si al
radioprotecției, sursele radioactive se împart in: surse închise si surse deschise. O sursa
închisă este, prin construcție, astfel realizata încât nu poate fi fragmentata, dispersata
sau dizolvata in solvenți obișnuiți. O sursa deschisa este destinata unei operații chimice
sau de dispersare a ei.
Doze limită83
Expunerea normala a unui individ este caracterizata cantitativ atât prin doza
efectiva cat si prin doza echivalenta in organele și țesuturile importante. Aceste doze,
cauzate de posibila combinare a expunerilor din procedeele autorizate, nu trebuie sa
depășească doza limita (prin doza limita se înțelege doza efectiva limita).
Dozele limita se refera la expunerea profesionala si la expunerea publicului. Ele
nu se refera la expunerea medicala.
Expunerea profesională84 se caracterizează prin dozele limita:
a) doza efectiva de 20 mSv pe an in medie in cinci ani consecutivi.
b) doza efectiva de 50 mSv intr-un an, cu condiția sa se respecte doza medie in
cinci ani consecutivi prevăzută la punctul a).
c) doza echivalenta in lentila ochiului de 150 mSv pe an.
d) doza echivalenta in extremitățile mâinilor si picioarelor sau la piele de 500
mSv pe an.
Expunerea publicului85: in acest caz normele precizează ca pentru grupul critic
din public luat in considerare pentru o anumită procedură pentru care se estimează o
doza efectivă, nu trebuie sa se depășească limita:
a) doza efectiva de 1 mSv pe an.
83
idem
84
85
idem
85
b) într-o împrejurare speciala, doza efectiva de 5 mSv intr-un singur an, cu

condiția ca doza medie in 5 ani consecutivi sa nu depășească 1 mSv pe an.
c) doza echivalenta in lentila ochiului de 15 mSv pe an.
d) doza echivalenta pe piele de 50 mSv pe an.
INTERVENTIA86 - Sistemul de limitare al dozelor nu mai poate fi aplicat când
apar situații excepționale.
Situațiile excepționale se pot datora atât surselor închise cât și celor deschise si
pot avea drept cauze aspecte tehnice sau erori umane.
Cele tehnice se datoresc defectării unor componente la instalații cu surse
radioactive; din cauza erorilor umane, o sursa radioactiva se poate pierde, poate fi lasata
intr-un loc necontrolat sau nesupravegheat, o sursa deschisa se poate împrăștia, sau se
pierde controlul asupra unor instalații mari (de ex. reactorul nuclear).
Astfel de situații excepționale sunt denumite “urgente” si exista “urgenta
nucleara” care se refera la un obiectiv nuclear mare, cum este reactorul nuclear, si
“urgenta radiologica” care se refera la o sursa radioactiva, închisă sau deschisa87.
O “urgenta radiologica” 88poate apare și în cazul unei surse de radiație naturala:
concentrația radonului poate creste peste valoarea admisa într-o încăpere sau într-o
galerie de mina; se pot acumula săruri radioactive într-o instalație cu ape de zăcământ,
etc.
În cazul situațiilor de urgenta apare o creștere a expunerii persoanelor implicate
profesional sau din public.
Așadar se impun masuri speciale pentru:
- reducerea expunerii personalului implicat
- îndepărtarea surselor de radiație
- modificarea cailor de expunere a persoanelor implicate profesional sau din
public
- reducerea numărului persoanelor expuse.
Normele considera doua situații in care se impune o intervenție:
a) situația cu “expunere de urgență” care necesita o acțiune de protecție cu scopul
de a reduce sau îndepărta expunerea temporara.
86
idem
87
idem
88
idem
86
b) situația cu “expunere cronica” care necesita o acțiune de remediere cu scopul

de a reduce sau îndepărta expunerea cronica.
In dozimetrie și radioprotecție determinarea mărimilor caracteristice se poate
face fie prin măsurare, fie prin calcul89.
La măsurare, evident, este necesară aparatura adecvată și anume care poate
determina, cu parametri metrologici cunoscuți (in principal, incertitudinea si
sensibilitatea), mărimea pentru care a fost realizată.
În ceea ce privește calculul, există mărimi care pot fi determinate numai prin
calcul, dar există și situații în care doza absorbită nu poate fi măsurată.
Una din aceste situații este ceea în care detectorul nu poate fi plasat in locul în
care se dorește determinarea experimentala - cazul în care detectorul produce o
perturbație a câmpului de radiații și situația care ar trebui surprinsă pentru măsurare nu
mai exista, cum se întâmplă de obicei “in vitro”. O astfel de situație, foarte interesanta
pentru dozimetrie, apare la regiunea dintre zonele de tranziție într-un organism viu.
La zona de tranziție apare o discontinuitate a distribuției mărimii dozimetrice
care poate fi determinata numai prin calcul.
Alte situații în care calculul dozei absorbite se impune este:
- calibrarea dozimetrelor si a debitmetrelor de radiații,
- realizarea ecranelor de protecție,
- evaluarea prealabila a impactului radiologic in “evenimente” radiologice sau
nucleare (un eveniment radiologic se refera la surse radioactive și acceleratori de
particule, pe când unul nuclear se refera la redactori nucleari).
Măsurarea expunerii externe se face cu dozimetre și debitmetre de radiații.
Măsurarea expunerii interne nu este directa- ceea ce se măsoară este concentrația
radioactiva a substanțelor ce ajung în organism.
89
87
Capitolul 4
GHIDUL PRIVIND TRANSPORTUL SUBSTANȚELOR
PERICULOASE - ADR ȘI DIRECVTIVA SEVESO
4.1. Ghidul privind Transportul Substanțelor Periculoase - ADR
Acordul european referitor la

transportul internațional rutier al
mărfurilor periculoase (ADR)90
• La data de 3 ianuarie 2018 au intrat
în vigoare noi amendamente la ADR

aprobate prin OMT nr. 941/2018 –
aceste amendamente sunt incluse în
cele 2 volume
• Amendamentele de mai sus
aprobate prin OMT nr. 941/2018 au
făcut și obiectul Directive UE
2018/217, de modificare a Directivei
2008/68/CE privind transportul
interior de mărfuri periculoase, care a
fost transpusă în legislația națională
prin OMT nr. 942/2018
Structura ADR este conformă cu Recomandările Națiunilor Unite privind
transportul mărfurilor periculoase, cu Codul maritim internațional pentru mărfuri
periculoase (Codul IMDG) și cu Regulamentul referitor la transportul feroviar
internațional de mărfuri periculoase (RID)
90
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=CELEX:32016D1795&from=RO
Jurnalul oficial al UE, Decizia UE 2016/1795 a Consiliului din 29 septembrie 2016 de stabilire a poziției care urmează să
fie adoptată, în numele Uniunii Europene, cu privire la amendamentele aduse anexelor la Acordul european referitor la
transportul rutier internațional al mărfurilor periculoase (ADR) și Regulamentului anexat la Acordul european privind
transportul internațional al mărfurilor periculoase pe căi navigabile interioare (ADN)
88
Noua structură cuprinde nouă pârți, care rămân totuși repartizate în două anexe
conform articolului 2 al Acordului propriu-zis, după cum urmează:
Anexa A: Dispoziții generale și dispoziții referitoare la substanțele și obiectele
periculoase
Partea 1 Dispoziții generale
Partea 2 Clasificare
Partea 3 Lista mărfurilor periculoase, dispoziții speciale şi excepții referitoare
la cantitățile limitate sau exceptate
Partea 4 Dispoziții referitoare la utilizarea ambalajelor și a cisternelor
Partea 5 Proceduri de expediere
Partea 6 Prescripții referitoare la construcția și încercarea ambalajelor,
recipientelor mari pentru vrac (RMV), ambalajelor mari, cisternelor și containerelor
pentru mărfuri în vrac
Partea 7 Dispoziții privind condițiile de transport, încărcare, descărcare și
manipulare
Anexa B Dispoziții privind echipamentul de transport și operațiunile de
transport
Partea 8 Prescripții referitoare la construcția și încercarea ambalajelor,
recipientelor mari pentru vrac (RMV), ambalajelor mari, cisternelor și containerelor
pentru mărfuri în vrac
Partea 9 Prescripții referitoare la construcția și agrearea vehiculelor
Partea cheie pentru utilizarea ADR restructurat o reprezintă tabelul A din

capitolul 3.2, care conține lista mărfurilor periculoase în ordinea numerelor ONU.
Odată determinat numărul ONU al unei anumite substanțe sau produs periculos, tabelul
indică, prin referințe încrucișate, prescripțiile specifice care se aplică transportului
respectivei substanțe sau respectivului obiect, precum și capitolele sau secţiunile în
care figurează acele prescripții.
În același timp, este bine să nu se uite că, în afara acestor dispoziții specifice,
prescripțiile generale sau prescripțiile specifice unei clase date, care se regăsesc în
diversele pârți ale ADR, rămân, de asemenea, aplicabile.
Aplicabilitate teritorială ADR este un acord între state și nu există o autoritate
centrală. În practică, controalele rutiere sunt efectuate de Părţile contractante la Acord.
89
Dacă sunt încălcate regulile, autoritățile naționale pot urmări contravenienții prin
aplicarea legislației lor interne. ADR, în sine, nu prescrie nicio sancțiune.
Părțile contractante la Acord – 49 state, după cum urmează: Albania, Andorra,
Austria, Azerbaidjan, Belarus, Belgia, Bosnia și Herţegovina, Bulgaria, Cipru, Croaţia,
Danemarca, Elveţia, Estonia, Ex-republica Iugoslavă Macedonia, Federaţia Rusă,
Finlanda, Franţa, Georgia, Germania, Grecia, Irlanda, Islanda, Italia, Kazahstan,
Letonia, Liechtenstein, Lituania, Luxemburg, Malta, Marea Britanie, Marocul,
Muntenegru, Norvegia, Olanda, Polonia, Portugalia, Republica Moldova, Republica
Cehă, România, Serbia, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Tadjikistan, Tunisia,
Turcia, Ucraina și Ungaria.
ADR se aplică operațiunilor de transport efectuate pe teritoriul a cel puțin două
din Părţile contractante menționate mai sus. În plus, trebuie să observăm că, din dorința
de uniformizare și pentru asigurarea liberului schimb în Uniunea Europeană (UE),
anexele A și B ale ADR au fost de asemenea adoptate de Statele membre ale Uniunii
Europene ca bază a reglementării transportului rutier al mărfurilor periculoase în
interiorul Statelor membre și între Statele membre (Directiva 2008/68/CE a
Parlamentului European şi a Consiliului din 24 septembrie 2008 privind transportul
interior de mărfuri periculoase, cu modificări ulterioare). Anumite tari care nu aparțin
Uniunii Europene au adoptat de asemenea anexele A și B ale ADR drept bază a
legislației lor naționale.
Măsuri generale de siguranță prevăd ca cei implicați în transportul mărfurilor
periculoase trebuie să ia măsurile adecvate, conform naturii și importanței riscurilor
previzibile, pentru a evita producerea de daune sau prejudicii și, dacă este cazul, a
reduce la minimum efectele acestora. Ei trebuie, în orice caz, să respecte prescripțiile
ADR în ceea ce îi privește. Atunci când siguranța publică riscă să fie pusă în pericol,
cei implicați trebuie să anunțe imediat forțele de intervenție și de ordine publică și
trebuie să pună la dispoziția acestora informațiile necesare pentru acțiunea lor.
Principalii factori implicați:
a) Expeditorul
b) Transportatorul.
c) Destinatarul
Alți factori implicați pot fi: Încărcătorul de colete; Ambalatorul; Încărcătorul de
cisterne sau de mărfuri în vrac; Operatorul unui container-cisternă sau al unei
cisterne mobile; Descărcător
90
Declararea evenimentelor care implică mărfuri periculoase

Dacă un accident sau un incident grav are loc în timpul încărcării, umplerii,
transportului sau descărcării de mărfuri periculoase pe teritoriul unei Părţi
Contractante, încărcătorul, persoana care realizează umplerea, transportatorul sau
destinatarul se va asigura că un raport conform modelului prescris în de mai jos va fi
trimis autorității competente a Părţii Contractante respective în termen de cel mult o
lună, după producerea evenimentului.
Restricții de transport impuse de autoritățile competente

În conformitate cu articolul 4, paragraful 1 din ADR, intrarea mărfurilor
periculoase pe teritoriul Părţilor contractante poate face obiectul regulamentelor sau
interdicțiilor impuse de alte motive decât siguranța în timpul transportului. Aceste
reglementări sau interdicții trebuie să fie publicate sub o formă adecvată.
Parte contractantă poate aplica vehiculelor care efectuează un transport
internațional rutier de mărfuri periculoase pe teritoriul său anumite dispoziții
suplimentare care nu sunt prevăzute în ADR, cu condiția ca aceste dispoziții să nu le
contrazică pe cele din paragraful 2 al articolului 2 al Acordului, și să fie conținute în
legislația națională și să fie aplicabile în egală măsură vehiculelor care efectuează un
transport național rutier de mărfuri periculoase pe teritoriul acelei Părţi contractante.
Sunt avute în vedere următoarele tipuri de restricții:
a) prescripții sau restricții de siguranță suplimentare privind vehiculele care
utilizează anumite structuri cum ar fi podurile, vehiculele care utilizează
moduri combinate de transport, cum ar fi feriboturile sau trenurile, sau
vehiculele care intră sau ies din porturi sau alte terminale de transport
specificate;
b) prescripţii privind traseele de urmat de către vehicule pentru evitarea zonelor
comerciale, rezidenţiale sau sensibile din punct de vedere ecologic, zonele
industriale unde se află instalaţii periculoase sau rutele care prezintă pericole
fizice importante;
c) prescripţii de urgenţă precizând traseul care va fi urmat sau staţionarea
vehiculelor care transportă mărfuri periculoase, în cazul unor condiţii
atmosferice extreme, cutremure de pământ, accidente, manifestări sindicale,
tulburări civile sau revolte armate;
91
d) restricţii referitoare la circulaţia vehiculelor care transportă mărfuri

periculoase în anumite zile ale săptămânii sau ale anului
e) Restricţii privind tunelurile
Securitatea pe timpul transportului

Prin „securitate” se înțeleg măsurile sau precauțiile care trebuie luate pentru a
minimiza furtul sau utilizarea greșită a mărfurilor periculoase care pot pune în pericol
persoane, bunuri sau mediul înconjurător.
Dispoziţii privind mărfurile periculoase de mare risc
Mărfuri periculoase de mare

risc sunt acelea care au potențial de
a fi utilizate într-un atac terorist şi
care, în această ipoteză, pot produce
pierderi numeroase de vieți
omenești, distrugeri masive sau,
bulversări socioeconomice în
special în cazul clasei 7 (Clasa 7 -
Materiale radioactive) ,
Mărfurile periculoase de
mare risc din alte clase decât clasa 7
sunt acelea care sunt menționate în
tabelul de mai jos, şi care sunt
transportate în cantități mai mari
decât cele care sunt indicate în
acesta
92
Clasa Divi- Substanţe sau obiecte

ziunea
1 1.1. Explozivi
1 1.2 Explozivi
1 1.3 Explozivi
1 1.4 Explozivi din grupa de compatibilitate C
1 1,5 Explozivi cu Nr. ONU 0104, 0237, 0255, 0267, 0289, 0361,
0365, 0366, 0440, 0441, 0455, 0456 și 0500
2 Gaze inflamabile (coduri de clasificare care cuprind numai
litera F)
2 Gaze toxice (coduri de clasificare care cuprind literele T, TF,
TC, TO, TFC sau TOC) exclusiv aerosolii
3 Lichide inflamabile din grupele de ambalare I și II
3 Explozivi desensibilizaţi
4.1 Explozivi desensibilizaţi
4.2 Substanţe din grupa de ambalare I
4.3 Substanţe din grupa de ambalare I
5.1 Lichide comburante (oxidante) din grupa de ambalare I
5.1 Percloraţii, nitratul de amoniu, îngrășămintele pe bază de
nitrat de amoniu și emulsiile sau suspensiile sau gelurile pe
bază de nitrat de amoniu
6.1 Substanţa toxice din grupa de ambalare I
6.2 Substanţe infecţioase din categoria A (Nr. ONU 2814 și 2900,
cu excepţia materialului de origine animală)
8 Substanţe corosive din grupa de ambalare I
Planuri de securitate
Transportatorii, expeditorii și alți participanți care intervin în transportul de
mărfuri periculoase de mare risc sau material radioactiv de mare risc trebuie să adopte
și să aplice efectiv planuri de securitate.
Orice plan de securitate trebuie să includă cel puțin următoarele elemente:
(a) desemnarea unor persoane care prezintă competențele și calificările
necesare și au autoritatea necesară, pentru a îndeplini sarcinile specifice
privind securitatea;
(b) lista mărfurilor periculoase sau a tipurilor de mărfuri periculoase vizate;
(c) evaluarea operațiunilor curente și a riscurilor pentru securitate care rezultă
din acestea, incluzând opririle necesare datorită condițiilor de transport,
păstrarea mărfurilor periculoase în vehicule, cisterne sau containere
înaintea, în timpul sau după efectuarea cursei și depozitarea temporară
93
intermediară a mărfurilor periculoase în cazul schimbării modului sau

mijlocului de transport (transbordare), dacă este cazul;
(d) enunțarea clară a măsurilor care trebuie luate pentru reducerea riscurilor
privind securitatea, ținând seama de responsabilitățile și funcțiile
participantului, inclusiv:
- pregătirea profesională;
- politicile de securitate (de exemplu, măsurile în caz de mare pericol,
verificări în cazul recrutării de noi angajați sau schimbării unor posturi
etc.);
- practici de operare (de exemplu, alegerea și utilizarea unor trasee
cunoscute, accesul la mărfurile periculoase depozitate temporară
intermediară (așa cum se definește la alineatul c)), proximitatea
infrastructurii vulnerabile etc.);
- echipamente și resurse care trebuie utilizate pentru a reduce
riscurile privind securitatea;
(e) proceduri eficiente și actualizate pentru a semnala pericolele, violarea
securității sau incidente privind securitatea și pentru a le face faţă;
(f) proceduri pentru evaluarea și de verificare a planurilor de securitate și
proceduri de examinare și actualizare periodică a planului de securitate;
(g) măsuri care să asigure securitatea fizică a informațiilor referitoare la
transport conținute în planul de securitate măsuri care să asigure că
distribuirea informațiilor referitoare la operațiunile de transport, conținute
în planul de securitate este limitată la cei care au nevoie să le cunoască.
Aceste măsuri nu trebuie să constituie totuși un obstacol pentru
comunicarea informațiilor prescrise în alte părți ale ADR
Conform ADR, clasele de mărfuri periculoase sunt următoarele:

Clasa 1 Substanțe și obiecte explozive
Clasa 2 Gaze
Clasa 3 Lichide inflamabile
Clasa 4.1 Substanțe solide inflamabile, substanțe auto-reactive,
substanțe care polimerizează și substanțe solide explozive
desensibilizate
Clasa 4.2 Substanțe predispuse la aprindere spontană
94
Clasa 4.3 Substanțe care, în contact cu apa, degajă gaze inflamabile

Clasa 5.1 Substanțe comburante (oxidante)
Clasa 5.2 Peroxizi organici
Clasa 6.1 Substanțe toxice
Clasa 6.2 Substanțe infecțioase
Clasa 7 Materiale radioactive
Clasa 8 Substanțe corozive
Clasa 9 Substanțe și obiecte periculoase diverse
Substanțele în funcție de proprietățile periculoase pe care le prezintă:

A asfixiant; FC inflamabil, corosiv;
O comburant (oxidant); TF toxic, inflamabil;
C corosiv; TC toxic, corosiv;
F inflamabil; TO toxic, comburant (oxidant);
T toxic; TFC toxic, inflamabil, corosiv;
CO corosiv, comburant (oxidant); TOC toxic, comburant (oxidant), corosiv.
Identificarea tipului substanței și a modului de protecție
În situația în care suntem puși în situația în care să ne confruntăm cu substanțe

chimice industriale (TIM/SCTI) pe timpul transportului trebuie avute în vedere
următoarele aspecte:
1. Identificarea substanței:
a. Identificare pericol
b. Identificare număr ONU
c. denumirea substanței din fișa de siguranță sau documentul de
transport/colet.
d. Identificare substanță
2. Identificarea fișei de pericol a substanței
3. Analizarea informațiilor din fișa de pericol și adoptarea măsurilor care se
impun
95
1.a) Identificarea pericolului

2 sau 3 cifre arabe, atribuit fiecărei
substanțe
1.b) numărul ONU

este un număr de identificare a
mărfurilor periculoase, format
întotdeauna din patru cifre arabe,
atribuit fiecărei substanțe
Substanțele au asociate următoarele pericole:

2- Emanție de gaze ca rezultat a unei reacții chimice;
3- Inflamabilitate a substanțelor lichide (vapori) și gazelor sau
substanțelor lichide care se autoincalzesc
4- inflamababilitate a substanțelor solide sau substanțelor solide care se
autoincazesc
5- comburanță (favorizează incendiul)
6- toxicitate sau pericol de reacție
7- radioactivitate
8- corozivitate
9- pericol de reacție violentă spontană 91
Alte elemente:
✓ Dublarea cifrei (ex- 33) indică o intensificare a pericolului;
✓ Atunci când pericolul prezentat de o substanță poate fi indicat suficient
printr-o singură cifră, respectiva cifră este urmată de un 0 și astfel obținem
30,40,50
✓ Dacă numărul de identificare al pericolului este precedat de ”X” acesta
indică faptul că substanța reacționează pwericuls cu apa . Pentru astfel de
substanțe apa va fi utilizata doar cu acordul experților (exemplu X88)
✓ Când cifra 9 apare ca a doua sau a treia cifră acest fapt indică posibilitatea
unei reacții violente și spontane92, care include posibilitatea ca din cauza
naturii substanței, a unui pericol de explozie, de degajare sau unei reacții
de polimerizare, ca urmare a unei degajări de căldură sau de gaze
inflamabile și/ sau toxice
91
Pericolul de reacție violentă spontantă include posibilitatea ca din cauza naturii substanței, a unui pericol de explozie,
de degajare sau unei reacții de polimerizare, ca urmare a unei degajări de căldură sau de gaze inflamabile și/ sau toxice
92 idem
96
Pentru etichete – numărul corespunzător clasei de pericol este situat în colțul de

jos
exemplu- 3 este numărul de pericol asociat

substanțelor inflamabile
1.c) sau denumirea substanței din fișa de siguranță sau documentul de

transport/colet (consultarea anexei B a ADR- Lista oficială a substanțelor sau
obiectelor periculoase admise la transport în ordinea alfabetică)
1.d) Căutarea/identificarea substanței, potrivit anexei A- Lista oficială a
substanțelor și obiectelor periculoase admise la transport (ordinea este cea a numerelor
de identificare ONU (cele 4 cifre din fracția de pe panoul de identificare)
2. identificarea fișei de pericol. Presupune corelarea numărului ONU si/sau a
denumirii substanței cu numărul care indică ”fișa de pericol”.
Numărul care indică fișa de pericol poate fi identificat din :
a) anexa A- Lista oficială a
substanțelor și obiectelor periculoase
admise la transport
b) anexa B - Lista oficială a

substanțelor sau obiectelor periculoase
admise la transport în ordinea alfabetică
97
Fișa de pericol – cuprinde informații referitoare la

✓ incendiu sau explozie (reacția cu apa, producerea de substanțe toxice,
pericolul în caz de scurgere, etc)
✓ sănătate (toxic sau nu la inhalare sau contact cu apa, modul de
comportare a substanței în caz de incendiu, aspecte privind poluarea,
✓ siguranță publică (anunțare autorități, măsura de siguranță imediată
prin izolare la distanța de siguranță stabilită prin fișă, îndepărtare
populație, poziționarea față de direcția vântului etc)
✓ echipamente de protecție (utilizarea aparatului izolant si /sau a
mijlocului de protecție recomandat)
✓ evacuare (distanța de evacuare în caz de deversare sau incendiu)
✓ incendiu (modul de acțiune în caz de incendiu minor, major)
✓ deversări sau scurgeri (mijl de protecție necesare, modul de acțiune
de tipul eliminare surse de aprindere, eliminarea contactului cu
substanța, etc)
✓ primele îngrijiri (transport victimă în afara zonei de pericol, anunțarea
autorități medicale, primele măsuri de prim ajutor care se impun)
4.2. DIRECVTIVA SEVESO

Scopul Directivei Seveso II este dublu. În primul rând, directiva are drept scop
prevenirea riscurilor de accidente majore care implică substanțe periculoase. În
al doilea rând, deoarece accidentele continuă să se producă, directiva are ca scop
limitarea consecințelor unor astfel de accidente nu numai pentru om (aspectele de
securitate şi sănătate), dar şi pentru mediu (aspectul de mediu). Ambele obiective
trebuie urmate în vederea asigurării unor niveluri înalte de protecție pe întreg teritoriul
Comunității, într-o manieră consecventă şi eficientă.
Autoritățile responsabile cu punerea în aplicare a Directivei Seveso II sunt:
- la nivel naţional: Ministerul Mediului, Agenţia Naţională pentru Protecţia
Mediului, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi Garda Naţională
de Mediu;
- la nivel regional: Agenţiile Regionale pentru Protecţia Mediului şi
Comisariatele Regionale ale Gărzii Naţionale de Mediu;
- la nivel local: Agenţiile pentru Protecţia Mediului, Inspectoratele Judeţene
pentru Situaţii de Urgenţă şi Comisariatele Judeţene ale Gărzii Naţionale de
Mediu.
98
Legislaţie europeană
✓ DIRECTIVA CONSILIULUI NR. 96/82/CE privind controlul asupra
pericolelor de accidente majore care implică substanțe periculoase (SEVESO
II);
✓ DIRECTIVA NR. 2003/105/EC A Parlamentului European şi a Consiliului
din16 Decembrie 2003 care amendeaza DIRECTIVA CONSILIULUI NR.
96/82/CE privind controlul asupra pericolelor de accidente majore care
implică substanţe periculoase;
✓ DECIZIA COMISIEI NR. 98/433/EC privind stabilirea unor criterii
armonizate pentru acordarea de exceptări în conformitate cu articolul 9 din
Directiva nr.96/82/ privind controlul asupra pericolelor de accidente majore
care implică substanţe periculoase.
Legislaţie naţională
Transpunere
Hotărâre de Guvern nr. 804 din 8 august 2007 privind controlul asupra
pericolelor de accidente majore în care sunt implicate substanţe periculoase, cu
modificările și completările ulterioare.
Implementare
✓ Lege Nr. 59/2016 din 11 aprilie 2016 privind controlul asupra pericolelor de
accident major în care sunt implicate substanţe periculoase
✓ OM nr.142 din 25 februarie 2004 pentru aprobarea Procedurii de avaluarae a
Raportului de securitate privind activităţile care prezintă pericole de
producere a accidentelor majore în care sunt implicate substanţe
periculoase.
✓ OM nr. 251 din 26 martie 2005 pentru organizarea şi funcţionarea
secretariatelor de risc privind controlul activităţilor care prezintă pericole de
accidente în care sunt implicate substanţe periculoase.
✓ OM nr.1299 din 23 decembrie 2005 privind aprobarea Procedurii de inspecţie
pentru obiectivele care prezintă pericole de producere a acidentelor majore în
care sunt implicate substanţe periculoase.
✓ OM nr.1084 din 22 decembrie 2003 privind aprobarea procedurilor de
notificare a activităţilor care prezintă pericole de producere a accidentelor
99
majore în care sunt implicate substanţe periculoase şi respectiv a accidentelor

produse.
✓ OM nr. 520 din 29 mai 2006 privind aprobarea Procedurii de investigare a
accidentelor majore în care sunt implicate substanţe periculoase.
DIRECTIVA 2012/18/UE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A

CONSILIULUI din 4 iulie 2012 privind controlul pericolelor de accidente majore care
implică substanțe periculoase, de modificare și ulterior de abrogare a Directivei
96/82/CE a Consiliului
Prezenta directivă nu se aplică:
(a) amplasamentelor, instalațiilor sau suprafețelor de depozitare militare;
(b) pericolelor create de radiații ionizante provenite de la substanțe;
(c) transportului de substanțe periculoase și depozitării intermediare temporare
direct legate de transportul respectiv pe șosele, căi ferate, căi de navigație fluvială
interne, căi maritime sau aeriene, în afara amplasamentelor care intră sub incidența
prezentei directive, inclusiv încărcării, descărcării și transportului la sau de la alte
mijloace de transport pe docuri, pontoane sau stații de triaj;
(d) transportului de substanțe periculoase prin conducte, inclusiv stații de
pompare, în afara amplasamentelor care intră sub incidența prezentei directive;
(e) exploatării, și anume explorării, extracției și prelucrării, minereurilor în
mine și cariere, inclusiv prin intermediul forajelor;
(f) explorării și exploatării în largul mării a minereurilor, inclusiv a
hidrocarburilor;
(g) depozitării gazelor în situri subterane aflate în largul mării, fiind incluse atât
siturile de depozitare dedicate, cât și siturile unde au loc explorarea și exploatarea
minereurilor, inclusiv a hidrocarburilor;
(h) depozitelor de deșeuri, inclusiv depozitării subterane a deșeurilor.
Evaluarea pericolelor de accidente majore pentru o anumită substanță

periculoasă ține seama de informațiile menționate la alineatul se bazează pe una sau
mai multe dintre următoarele caracteristici:
(a) forma fizică a substanței periculoase în condiții normale de procesare sau
manipulare sau în cazul unei pierderi neplanificate a stării de izolare;
100
(b) proprietățile intrinseci ale substanței periculoase, în special cele legate de

comportamentul dispersiv în cazul scenariului unui accident major, cum ar fi masa
moleculară și presiunea saturată a vaporilor;
(c) concentrația maximă a substanțelor în cazul amestecurilor
Planurile de urgență
Statele membre se asigură că, pentru toate amplasamentele de nivel superior:
(a) operatorul elaborează un plan de urgență intern pentru măsurile care trebuie
luate în interiorul amplasamentului;
(b) operatorul furnizează informațiile necesare autorității competente, pentru a
permite acesteia din urmă s ă elaboreze planuri de urgență externe;
(c) autoritățile desemnate în acest scop de către statul membru elaborează un
plan de urgență extern pentru măsurile care trebuie luate în exteriorul amplasamentului
în termen de doi ani de la data primirii informațiilor necesare de la operator, în temeiul
dispoziției de la litera (b).
Operatorii respectă obligațiile prevăzute respectând următoarele termene:
(a) pentru amplasamentele noi, o perioadă rezonabilă înainte de începerea
exploatării sau înainte de schimbarea ce determină o modificare a inventarului de
substanțe periculoase;
(b) pentru amplasamentele de nivel superior existente, până la 1 iunie 2016, cu
excepția cazului în care planul de urgență intern întocmit în temeiul cerințelor dreptului
național înainte de acea dată și informațiile conținute în acesta, precum și informațiile
menționate la alineatul (1) litera (b) sunt în conformitate cu prezentul articol și au rămas
neschimbate;
(c) pentru alte amplasamente, doi ani de la data de la care prezenta directivă se
aplică amplasamentului în cauză.
Planurile de urgență se stabilesc cu următoarele obiective:
(a) limitarea și controlul incidentelor, astfel încât să se minimizeze efectele și
să se limiteze daunele asupra sănătății umane, mediului și bunurilor;
(b) punerea în aplicare a măsurilor necesare pentru protecția sănătății umane și
a mediului împotriva efectelor accidentelor majore;
(c) comunicarea informațiilor necesare către public și către serviciile sau
autoritățile implicate din zona respectivă;
(d) asigurarea refacerii și a curățirii mediului în urma unui accident major.
101
Statele membre se asigură că planurile de urgență interne și externe sunt

revizuite, testate și, unde este necesar, actualizate de către operatori și, respectiv,
autoritățile desemnate, la intervale corespunzătoare de cel mult trei ani. Revizuirea are
în vedere modificările care au avut loc în cadrul amplasamentelor respective sau în
cadrul serviciilor de urgență respective, noile cunoștințe tehnice, precum și cunoștințele
privind intervenția în caz de accidente majore.
În ceea ce privește planurile de urgență externe, statele membre iau în
considerare necesitatea de a facilita cooperarea consolidată în ceea ce privește asistența
în domeniul protecției civile în caz de urgențe majore.
Statele membre se asigură c ă planurile de urgență sunt puse în aplicare fără
întârziere de către operator și, dacă este necesar, de către autoritatea competentă
desemnată în acest scop atunci când are loc un accident major sau atunci când se
produce un eveniment necontrolat care, prin natura sa, ar putea fi în mod rezonabil de
așteptat să ducă la un accident major.
Planurile de urgență interne:
(a) numele sau funcțiile persoanelor autorizate să declanșeze proceduri de
urgență și persoana responsabilă pentru coordonarea la fața locului a acțiunii de
atenuare a efectelor;
(b) numele sau funcția persoanei care are responsabilitatea de a menține
legătura cu autoritatea responsabilă pentru planul de urgență extern;
(c) în cazul condițiilor sau al evenimentelor previzibile care ar putea avea o
contribuție semnificativă la declanșarea unui accident major, o descriere a acțiunilor
care trebuie întreprinse pentru a menține sub control aceste condiții sau evenimente și
pentru a limita consecințele acestora, inclusiv o descriere a echipamentului de protecție
și a resurselor disponibile;
(d) măsuri în vederea limitării riscurilor pentru persoanele aflate în cadrul
amplasamentului, inclusiv informații despre modul în care se face avertizarea, precum
și acțiunile pe care trebuie să le întreprindă personalul după avertizare;
(e) măsuri de avertizare rapidă cu privire la incident a autorității responsabile
pentru declanșarea planului de urgență extern, tipul de informații care trebuie cuprinse
în avertizarea inițială și măsurile pentru furnizarea unor informații mai detaliate de
îndată ce acestea devin disponibile;
102
(f) atunci când este necesar, măsuri pentru formarea personalului în vederea
sarcinilor pe care va trebui să le îndeplinească și, dacă este cazul, pentru coordonarea
cu serviciile de urgență din afara sitului;
(g) măsuri pentru acordarea de sprijin prin acțiuni de atenuare a efectelor în
exteriorul amplasamentului.
Planurile de urgență externe:

(a) numele sau funcțiile persoanelor autorizate să declanșeze proceduri de
urgență și ale persoanelor autorizate pentru conducerea și coordonarea acțiunilor în
exteriorul amplasamentului;
(b) măsuri pentru primirea unor avertizări rapide cu privire la incidente, precum
și pentru procedurile de alertă și de intervenție;
(c) măsuri pentru coordonarea resurselor necesare pentru punerea în aplicare a
planului de urgență extern;
(d) măsuri pentru acordarea de sprijin prin acțiuni de atenuare a efectelor în
interiorul amplasamentului;
(e) măsuri pentru acțiuni de atenuare a efectelor în exteriorul amplasamentului,
inclusiv răspunsurile la scenarii de accidente majore, astfel cum sunt prevăzute în
raportul de securitate, și luând în considerare posibilele efecte domino, inclusiv ale
celor cu impact asupra mediului;
(f) măsuri pentru punerea la dispoziția publicului, precum și a oricăror
amplasamente învecinate sau situri care nu intră în domeniul de aplicare a prezentei
directive, în conformitate cu articolul 9, de informații specifice referitoare la accident
și la conduita care ar trebui să fie adoptată;
(g) măsuri pentru furnizarea de informații către serviciile de urgență ale altor
state membre, în cazul în care se produce un accident major cu posibile consecințe
transfrontaliere.
4.3. Planul accident chimic / amplasament si în afara amplasatului - Ordinul

nr. 156/2017 pentru aprobarea Normelor metodologice privind elaborarea și testarea
planurilor de urgență în caz de accidente majore în care sunt implicate substanțe
periculoase
Tipurile de evenimente în care sunt implicate substanțe periculoase, considerate
în elaborarea scenariilor de accidente potențiale din planurile de urgență, sunt:
103
a) eliberări necontrolate de substanțe periculoase în mediu;

b) incendii;
c) explozii.
Planul de urgență internă93 se elaborează de către operatorii amplasamentelor
de nivel superior în scopul planificării și executării acțiunilor de pregătire și intervenție
prin care se reduce riscul asupra angajaților, populației, mediului și proprietății, în caz
de accidente în care sunt implicate substanțe periculoase produse, utilizate, manipulate
sau depozitate în cadrul amplasamentelor de nivel superior.
Acțiunile de pregătire și intervenție asigură:
a) conducerea și coordonarea forțelor în situația declanșării unor accidente în
care sunt implicate substanțe periculoase;
b) optimizarea intervenției pentru limitarea și înlăturarea efectelor accidentelor
majore în care sunt implicate substanțe periculoase;
c) avertizarea și alarmarea angajaților proprii și a populației din zonele potențial
a fi afectate în caz de accident major, precum și notificarea autorităților administrației
publice locale, operatorilor economici și instituțiilor învecinate sau nominalizate în
plan;
d) pregătirea, testarea și evaluarea personalului cu funcții de decizie, a forțelor
de intervenție și a angajaților proprii.
STRUCTURA-CADRU a planului de urgență internă94

1. Actualizări, revizuiri, avizări și distribuție
2. Generalități
Se înscrie scopul în care s-a elaborat planul de urgență, domeniul de aplicare al
acestuia și baza legală ce justifică elaborarea.
3. Activarea planului/Încetarea urgenței pe amplasament
Capitolul prezintă , într-o manieră ușor de înțeles și aplicat într-o situație de
urgență, următoarele aspecte:
a) clasificarea urgențelor - sistem individual de clasificare, în funcție de
efectele pe amplasament sau în afară, impactul economic, impactul social,
impactul asupra mediului etc.;
93 Ordinul nr. 156/2017 pentru aprobarea Normelor metodologice privind elaborarea și testarea planurilor de urgență în
caz de accidente majore în care sunt implicate substanțe periculoase
94
idem
104
b) când se activează planul - stabilirea unor criterii de punere în aplicare

imediat a planului;
c) persoane cu responsabilități în activarea planului:
d) modul de activare a planului;
e) fluxul informațional pe timpul urgenței.
f) informații ce se furnizează în caz de accident
g) încetarea urgenței - stabilirea criteriilor individuale ce stau la baza
deciziei de încetare a urgenței, precum și pașii care se urmează pentru a duce
la îndeplinirea acestei decizii.
4. Clasificarea scenariilor de accident
5. Descrierea acțiunilor în caz de urgență
Planul de urgență externă95 se elaborează în scopul planificării și executării

acțiunilor de pregătire și intervenție în caz de accidente în cadrul amplasamentelor de
nivel superior și care au efecte în afara acestora, în vederea reducerii riscului asupra
populației, mediului și proprietății din jurul lor.
Acțiunile de pregătire și intervenție asigură:
a) conducerea și coordonarea forțelor în situația declanșării unor evenimente în
care sunt implicate substanțe periculoase cu efecte în afara amplasamentului;
b) înștiințarea, avertizarea, alarmarea și informarea forțelor de intervenție,
autorităților publice cu responsabilități în domeniul gestionării situațiilor de
urgență și populației;
c) planificarea măsurilor de protecție a populației expuse riscului în situații de
accidente majore în care sunt implicate substanțe periculoase;
d) stabilirea cadrului general de acțiune a forțelor de intervenție din afara
amplasamentului;
e) realizarea cooperării cu statele vecine în ceea ce privește asistența în situații
de urgență generate de accidente majore cu efecte transfrontaliere în care sunt
implicate substanțe periculoase.
STRUCTURA-CADRU a planului de urgență externă96
1. Actualizări, revizuiri, avizări și distribuție
2. Generalități
95 Ordinul nr. 156/2017 pentru aprobarea Normelor metodologice privind elaborarea și testarea planurilor de urgență în
caz de accidente majore în care sunt implicate substanțe periculoase
96 idem
105
Se înscrie scopul în care s-a elaborat planul de urgență, domeniul de aplicare al

acestuia și baza legală ce justifică elaborarea.
3. Activarea planului/Încetarea urgenței în afara amplasamentului
Capitolul prezintă, într-o manieră ușor de înțeles și aplicat într-o situație de urgență,
următoarele aspecte:
a) când se activează planul;
b) persoane responsabile de activarea planului:
c) modul de activare a planului- Se vor detalia modalitățile concrete de flux
informațional - decizional pentru activarea planului;
d) informațiile care se furnizează în caz de accident:
Categorie Detalii
L Locație Locația exactă: amplasament/clădire/instalație
Tipul incidentului: incendiu, explozie, emisie de
I Incident
substanță, altele
P Pericol Pericolul actual și viitor
A Acces Direcția de acces sigură pentru forțele de intervenție
V Victime Număr, gravitate, locație
I Intervenție Forțe de intervenție prezente și necesare
I Întâlnire Punctul de întâlnire cu primul evaluator extern
Date de contact ale persoanei/operatorului care face
C Contact
notificarea
e) încetarea urgenței - stabilirea criteriilor individuale ce stau la baza deciziei
de încetare a urgenței, precum și pașii care se urmează pentru a duce la
îndeplinire această decizie.
4. Zone de planificare la urgență
În vederea organizării intervenției în caz de accident major se definesc
următoarele zone de planificare la urgență97:
a) Zona I - "efect domino/mortalitate ridicată" este zona în care evenimentul se
manifestă cu puterea maximă. Pierderile așteptate de personal neprotejat surprins în
această zonă sunt cuprinse între 50% şi 100%. De asemenea, în această zonă efectele
mecanice, termice şi toxice pot iniţia/agrava consecinţele accidentului prin efect
domino.
97
ORDIN Nr. 156/2017 din 11 decembrie 2017 pentru aprobarea Normelor metodologice privind elaborarea şi testarea
planurilor de urgenţă în caz de accidente majore în care sunt implicate substanţe periculoase
106
b) Zona II - "prag de mortalitate" este zona determinată prin acele valori ale
indicatorilor specifici care, odată depăşite, provoacă moartea a cel puţin unei persoane
dintre cele expuse la efectele accidentului.
c) Zona III - "vătămări ireversibile" este acea zonă în care efectele accidentelor
asupra persoanelor surprinse neprotejate conduc la vătămări foarte grave cu caracter
permanent.
d) Zona IV - "vătămări reversibile" este acea zonă în care accidentele provoacă
efecte care, deşi perceptibile pentru populaţie, nu provoacă incapacitate şi sunt
reversibile când expunerea încetează.
Este necesară o scurtă descriere a amplasamentului și activităților desfășurate, a
substanțelor periculoase prezente și a elementelor teritoriale și ambientale vulnerabile
din jurul amplasamentului:
a) unități de cazare: hoteluri, moteluri, pensiuni, case de odihnă etc.;
b) unități de îngrijire: spitale, orfelinate, aziluri, sanatorii etc.;
c) unități de cult și cultură: biserici, mănăstiri, muzee, biblioteci, monumente,
atracții turistice etc.;
d) aglomerări de persoane: teatre, cinematografe, discoteci, săli de conferință,
magazine mari, unități zootehnice etc.;
e) unități de învățământ: școli, licee, universități, grădinițe etc.;
f) activități economice și de producție;
g) unități destinate transportului: stații de autobuz, gări, autogări etc.;
h) zone naturale protejate;
i) centre critice: puncte de transformare, stații de tratare a apei, rezervoare de
apă etc.
Pentru acestea se întocmește un tabel care va conține denumirea unității, profilul
acesteia și adresa.
5. Înștiințare/Alarmare/Evacuare/Adăpostire
Se specifică cine și când se face înștiințarea/ alarmarea/ evacuarea/ adăpostirea
angajaților/populației, mijloacele folosite pentru alarmare și înștiințare și locurile
stabilite pentru evacuare. Acestea din urmă se figurează pe hartă.
7. Scenariile accidentale
107
Scenariile rezonabile98 care se iau în considerare, după caz, fără a se limita

doar la acestea, sunt următoarele:
a) scurgere de substanţă printr-un orificiu cu suprafaţa mai mică sau egală cu
100 mm2;
b) ruptură a unui furtun flexibil;
c) ruptură completă a unei conducte cu diametrul interior mai mic sau egal
cu 20 mm;
d) declanșarea unui dispozitiv de eliberare atmosferică (supapă de
suprapresiune, disc de rupere, punct de drenaj/colectare mostre);
e) neaprinderea/stingerea faclei pe durata eliberării;
f) incendiu în cuva de retenţie sau în exteriorul rezervorului;
g) fenomene BLEVE99;
7. Intervenția
8. Informarea publicului și mass-media
9. Secțiunea cartografică
98 ORDIN Nr. 156/2017 din 11 decembrie 2017 pentru aprobarea Normelor metodologice privind elaborarea şi testarea
planurilor de urgenţă în caz de accidente majore în care sunt implicate substanţe periculoase
99
BLEVE – acronim pentru”explozia vaporilor produși de expansiunea lichidului de fierbere”(Boiling Liquid Expanding
Vapour Explosion)
108
Capitolul 5
TERORISMUL CBRN
În sensul cel mai larg, terorismul presupune acele acte de violenta efectuate în
vederea creării unor stări de teama si teroare în rândul populației. Recentele tragedii
ilustrează cel mai bine amploarea acestui fenomen ce pare din ce în ce mai mult ca se
dezvolta în loc sa fie eradicat100. Terorismul, ca metoda de acțiune desemnează acele
acte de natura sa provoace, într-un mediu, un sentiment de teama intensa, prevestitoare
a unui rău inevitabil, cu alte cuvinte, acte intimidate sub toate raporturile. Terorismul
CBRN poate fi considerat si o buna metoda de a controla masele, prin constrângere
psihologica si intimidare.
Terorismul CBRN înseamnă folosirea sau amenințarea cu folosirea violenței,
utilizând armele nucleare, biologice, chimice şi radiologice sub diferite forme şi prin
intermediul diferitelor mijloace, în locuri populate, cu scopul de a ucide cât mai mulți
oameni într-un timp cât mai scurt, pentru a crea panică şi derută, a înfricoşa, a induce
şi menține o stare de teroare în rândul populației vizate şi a atrage atenţia mass media
şi opiniei publice internaționale.
Terorismul CBRN este o „armă” a celor care nu posedă o putere militară
convențională, fiind un fenomen internațional considerat cel mai periculos. Terorismul
CBRN este o amenințare asimetrică, deoarece constituie un mijloc prin care se caută
obținerea unor avantaje faţă de un adversar mai puternic, valorificându-se
vulnerabilitățile acestuia, fără pierderi sau cu pierderi cât mai mici.
Sunt considerate arme de distrugere în masă:
a. Armele explozive – la producerea lor se pot întrebuința materiale incendiare
(fosfor, magneziu, napalm etc.), produse chimice industriale (lichide şi gaze
inflamabile, acizi, cloruri, oxidanţi etc.) şi, nu în ultimul rând, diferite improvizații
realizate din combinații de substanțe. Acestea sunt mult mai uşor de procurat decât
armele nucleare, biologice, chimice şi radiologice..
b. Armele nucleare – reprezintă cea mai gravă amenințare la adresa
umanității, iar întrebuințarea lor într-un eventual atentat terorist poate să pericliteze
chiar existenta vieții pe planetă.
100
Valentin Dulgheru- Etape ale evoluției terorismului și ndecesitatea unor reacții urgente împotriva acestui flagel
109
Traficul ilegal de tehnologii şi echipamente nucleare este favorizat de existenta

unor deficiențe în controlul tehnologiilor şi stocurilor de muniţie nucleară, precum şi
de achiziționarea ilegală, de către organizații neguvernamentale şi teroriste, a unor
materiale utilizate în producerea armamentului nuclear. Totodată, insecuritatea unor
depozite, instalații nucleare, muniţii dezafectate etc. facilitează achiziționarea ilicită,
de către grupări interesate, a unor materiale radioactive: uraniu, plutoniu, litiu, beriliu,
cobalt, cesiu, stronţiu, rodiu, cadmiu, scandiu, mercur şi seleniu. În categoria actelor
teroriste de acest tip trebuie incluse şi potenţialele atacuri asupra obiectivelor nucleare
(centrale, institute de cercetare, depozite de deşeuri etc.).
c. Armele chimice –Terorismul chimic implică utilizarea unor dispozitive
convenţionale sau artizanale capabile să disperseze diferiți agenţi chimici de luptă,
cum ar fi: gaz sarin, acid cianhidric, precursori neurotoxici, agenţi toxici binari,
cianură de sodiu, acid sulfuric, amoniac, iperită. Această formă de terorism este
favorizată de un control deficitar asupra agenţilor chimici letali, de proliferarea
comerţului ilegal şi mascat cu produse sau substanţe chimice. În categoria terorismului
chimic intră şi provocarea intenţionată de accidente în obiectivele care procesează
substanţe chimice şi care pot avea ca rezultat apariţia zonelor contaminate care
afectează viaţa şi mediul înconjurător.
d. Armele biologice – arme de distrugere în masă care utilizează ca
încărcătură microorganisme sau toxine cauzatoare de boli grave, mortale în
majoritatea cazurilor, care pot ajunge în organism prin piele, inhalare sau pe tractul
digestiv. Bioterorismul constă în utilizarea sau ameninţarea cu utilizarea acestei arme
în scopuri revendicative, cu intenţia declarată de a afecta sănătatea publică şi/ sau
mediul înconjurător.
Profesorul Danny Soham, de la Universitatea Bar Illan din Tel Aviv, afirma într-
un interviu că, în viitor, vor apărea două pericole:
a) Primul se referă la riscul înlocuirii de către teroriști a sporilor de antrax cu
agenți patogeni ai unor boli cumplite, cum sunt pesta (ciuma) sau febra
hemoragică.
b) Al doilea are în vedere schimbarea modului în care acționează teroriștii – nu
se vor limita la expedierea de plicuri contaminate cu spori de antrax, ci vor
infesta sistemele de aerisire ale unor clădiri sau vor pulveriza agenţi patogeni
de la bordul unor avioane.
110
În prezent nu pot fi anticipate direcţiile spre care se vor orienta acţiunile

teroriştilor. După 11 septembrie 2001, pericolul unor atacuri teroriste de amploare
asupra populaţiei din oricare parte a lumii nu mai este doar o ipoteză de lucru.
Terorismul chimic, biologic sau nuclear reprezintă, la ora actuală, una dintre
cele mai grave ameninţări la adresa tuturor statelor.
Având în vedere tendinţa de amplificare a violenţelor interetnice şi religioase,
precum şi a numărului cazurilor101 de încălcare a drepturilor omului în anumite zone
„fierbinţi” de pe glob, analiştii în domeniu au atenţionat asupra accentuării riscului
utilizării acestor tipuri de arme în acţiunile teroriste, subliniind caracterul imperativ al
stabilirii, în regim de urgenţă, a unor măsuri vizând neproliferarea. Răspunzând nevoii
de informaţii în acest domeniu, Proiectul pentru Neproliferarea Armelor Chimice şi
Biologice din cadrul Centrului de Studii pentru Neproliferare al Institutului Monterey
a creat o bază de date deschisă, care cuprinde toate incidentele din această categorie
înregistrate în lume, începând cu anul 1900.
În perioada actuală mijloacele prin care se produc atentatele teroriste sunt din ce
în ce mai diversificate iar riscul folosirii substanțelor de natura CBRN în devine din ce
în ce mai mare102.
Oficial S.U.A. a încheiat programul de producere a armelor biologice în anul
1969, iar O.N.U. în anul 1972. a adoptat „Conventia privind interzicerea dezvoltarii,
productiei si stocarii armelor bacteriologice si cu toxine si distrugerea acestora” prin
care statele semnatare s-au angajat sa nu mai dezvolte, produca sau stocheze astfel de
arme.
România a ratificat Conventia prin Decretul 253 din 06.06.1979, publicat în
Buletinul Oficial al R.S.România nr.57 din 07.07.1979, instrumentele de ratificare
fiind depuse la 25.07.1979.
Totusi dupa anul 1990, dupa prabusirea U.R.S.S., în anul 1991 Ken Alibek
(Kanatjan Alibekov) fostul director adjunct al programului sovietic de dezvoltarea al
armelor biologice, a declarat ca programul a continuat mult timp dupa 1972. În anii
care au urmat au avut loc numeroase atentate teroriste care au avut la baza folosirea
substantelor de natura CBRN (antrax, gazul sarin etc.) aspecte care au generat
adoptarea de masuri pe linia protectiei împotriva folosirii acestor tipuri de substante.
Aceste atacuri sunt considerate, de majoritatea specialistilor, ca fiind necontrolabile,
101
Lt. Cristian Tun-Comşa – „Consideraţii privind terorismul contemporan”, www.actrus.ro.
102
Conf.univ.dr. Police Academy „Alexandru Ioan Cuza”, petacezar@yahoo.com
111
nediscriminatorii, imprevizibile, foarte greu de diferentiat de o epidemie cauzata de o

cauza naturala, aspecte care pot produce stari de îngrijorare sau chiar de panica în
rândul populatiei. U.E. este implicata de foarte mult timp în programele CBRN.
Implicarea a început cu Declaratia de la Consiliul European (C.E.) de la Ghent din
19.10.2001, axata pe combaterea terorismului „sub toate formele sale si pretutindeni în
lume”, ca reactie directa la atacurile din 11.11.2001 de la New York. Aceasta a fost
urmata de concluziile C.E. de la Laeken/Belgia din 1415.12.2001 prin care se stabileste
faptul ca rolul pe care trebuie sa îl joace U.E. este acela al unei puteri care lupta
împotriva violentei, a terorii, a fanatismului si care nu ramâne indiferenta la
nedreptatile cu care lumea se confrunta astazi, o putere care vrea sa schimbe cursul
evenimentelor internationale în bine pentru cetateanul european103.
Ulterior, tot în 2002, a fost adoptat „Programul de îmbunatatire a cooperarii în
Uniunea Europeana pentru prevenirea si limitarea consecintelor chimice, biologice,
radiologice sau nucleare amenintarilor teroriste”, cunoscut si ca Programul CBRN
2002.
Strategia U.E. împotriva proliferării armelor de distrugere în masa (denumita
„Strategia U.E. împotriva proliferării ADM33”), adoptata la 12.12.2003 de catre
Consiliul U.E., este prezentata lista de masuri care trebuie adoptate atât în Uniune, cât
si în tarile terțe pentru combaterea producerii continuii si necontrolate a ADM.
Pentru asigurarea unui raspuns coordonat la orice tip de criza, inclusiv atacuri
teroriste, prin utilizarea capacitatilor statelor membre Comisia a adoptat, prin Decizia
Consiliului nr.779 din 8.11.2007, mecanismul de protectie civila al U.E., analizând si
modalitatile de consolidare a coordonarii si cooperarii rapide în situatii de criza. Un
nou Plan de actiune al U.E. în domeniul CBRN a fost prezentat de Comisie în iunie
2009 si adoptat de Consiliu în noiembrie 2009. Planul de actiune al UE în domeniul
CBRN este divizat pe trei sectiuni: prevenire, detectare si pregatirea pentru interventie
si reactie în cazul incidentelor CBRN. Este esentiala recunoasterea importantei tuturor
acestor trei aspecte în cadrul abordarii materialelor CBRN pentru a asigura
implementarea corecta a studiilor de evaluare a riscurilor, a reactiilor si a masurilor de
combatere.
103 Reuniunea Consiliului European de la Château Royal de Laeken/Bruxelles/Belgia, 14-15 decembrie 2001;
112
Având în vedere faptul ca s-a considerat ca este nevoie de acțiuni suplimentare

si în urma rapoartelor privind progresele înregistrate104, prevazute în Planul de actiune
al U.E. în domeniul CBRN si în Planul de actiune al U.E. privind îmbunatatirea
securitatii explozivilor din 2012105 au avut loc consultări ample cu statele membre si
alte parți interesate pe tema modalității optime de gestionarea acestor probleme.
Abordarea noilor aspecte pe linia CBRN tine cont și de Strategia de securitate interna
a U.E., aprobata de Consiliul European din 25-26.03.2010, unde regăsim, printre
obiectivele sale cheie, detectarea si atenuarea riscurilor CBRN-E.
CBRN-E este noul concept la nivel mondial în ceea ce privește acțiunile în acest
domeniu, tinând cont de dispozitivele explozibile improvizate folosite tot mai des în
atacurile teroriste. Având în vedere faptul ca UE este o zona fără frontiere este esențial
ca structurile corespunzătoare sa se asigure ca se vor avea loc notificări prompte si
schimb de informații în cazul unei amenințări si atacuri cu substanțe de natura CBRN.
Importanta acestor acțiuni comune în cadrul UE a dus la crearea unui Comitet
pentru securitate sanitara, format din miniștrii sănătății ai statelor membre. Comitetul
are rolul de a promova cooperarea în domeniul combaterii bioterorismului. Acesta a
convenit asupra unui program de cooperare privind pregătirea si reacția la atacurile cu
agenți chimici si biologici, cu numele de cod BICHAT, în funcție de următoarele
obiective106:
a) instituirea unui mecanism de alerta si schimb de informații. Acest mecanism
consta într-un Comitet pentru securitate sanitara si un sistem de alerta rapida. Comitetul
de securitate a sănătății este responsabil pentru schimbul de informații privind
amenințările legate de sănătate, cu privire la planurile de pregătire si răspuns precum
si de elaborarea strategiilor de gestionare a crizelor. Sistemul de alerta rapida (cu
numele de cod RAS-BICHAT), a fost operațional începând cu luna iunie 2002, pentru
notificări de incidente care implica diseminarea deliberata a agenților biologici si
chimici pentru a provoca daune;
b) crearea unei capacitați de detectare si identificare a agenților biologici si
chimici care ar putea fi folosite în atacuri. Detectarea eliberării intenționate de agenți
biologici se bazează în primul rând pe sisteme de supraveghere ale statelor membre
104
Raport privind progresele înregistrate în ceea ce priveste punerea în aplicare a Planului de actiune al UE în domeniul
CBRN, mai 2012
105
Documentul Consiliului 8109/08.
106
http://europa.eu/legislation_summaries;
113
pentru monitorizarea apariției bolilor infecțioase. Agenții biologici care pot fi folositi
în bioterorism au fost deja prioritizati pe baza mai multor criterii.
c) crearea unei baze de date cu privire la stocurile de medicamente și servicii de
sănătate precum si de ale facilități disponibile (medicamente, specialiști în domeniul
de sănătății etc.), aflate în rezerva, de care se poate face uz în caz de atac;
d) elaborarea unor norme și proceduri comune privind răspunsul la atacurile cu
aceste substanțe precum si stabilirea modalităților de coordonare a răspunsului și
stabilire a legăturilor între tarile terțe si organizațiile internaționale.
Apariția acestui nou tip de terorism, terorismul CBRN consta în folosirea sau
amenințarea cu folosirea violentei, utilizând armele nucleare, biologice, chimice si
radiologice sub diferite forme si prin intermediul diferitelor mijloace, în locuri
populate, cu scopul de a ucide cât mai mulți oameni într-un timp cât mai scurt, pentru
a crea panica si deruta, a înfricoșa, a induce si menține o stare de teroare în rândul
populatiei vizate si a atrage atentia mass media si opiniei publice internationale107.
Din aceasta abordare si în conformitate cu anumite tipologii ale terorismului
putem identifica si tipurile de terorism corespunzatoare utilizarii substantelor de natura
CBRN:
- terorismul chimic
- bioterorismul
- terorismul radiologic
- terorismul nuclear.
Principalul risc identificat în cazul actelor teroriste în care sunt utilizate
substanțe de natura CBRN este acela al contaminării persoanelor, aerului, solului si
apei cu substanțe toxice industriale, agenți chimici sau biologici si substanțe
radiologice sau elemente nucleare si care prin efectele acestora, pot provoca daune
semnificative asupra populației sau a mediului, afectând grav activitățile socio-
economice108.
Dintre toate aceste forme ale terorismului, bioterorismul reprezintă, în opinia
specialiștilor, cea mai periculoasa forma. Descris ca fiind „bomba atomica a omului
sărac” sau „bomba murdara” acest tip de terorism este în general ușor de produs în
încăperi obișnuite, cu cheltuieli minime, deosebit de eficace si periculoase.
107
Bioterorismul si armele biologice în lume, brosura emisa de Serviciul Român de informatii, www.sri.ro, p.7;
108
Manualul protectiei CBRN a personalului de interventie din Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta, Editura
Ministerului Afacerilor Interne, 2012, p.77
114
Bioterorismul reprezintă folosirea intenționata a oricărui microorganism, virus,

substanța infecțioasa sau produs biologic ce poate fi fabricat prin biotehnologie sau a
oricărui componente de origine naturala sau artificiala, a unui asemenea
microorganism, virus, substanța infecțioasa sau produs biologic, cu scopul de a provoca
moartea, îmbolnăvirea sau alte dereglări biologice ale oamenilor, animalelor sau alte
organisme vii, astfel sa influențeze acțiunile statului si sa intimideze sau sa șanteze
populația109.
În ROMANIA în anul 2002 a fost constituit „Grupul de lucru pentru prevenirea
bioterorismului”. Experții din cadrul Grupului desfășoară activități sub egida
Ministerului Educației Naționale având totodată si suportul Serviciului Român de
Informații structura care coordonează, la nivel național, lupta contra-terorista.
Necesitatea constituirii acestui Grup a apărut în urma atentatelor din 11 septembrie
2001, apărând astfel, în anul 2002, în România, o structura multidisciplinara care
dezvolta activități de prevenire si combatere a riscurilor de natura bioterorista.
Dupa ce au desfasurat o serie de conferinte în anii 2003 si 2004 la care au
participat organizatii internationale, ONG-uri si experti în bioterorism recunoscuti la
nivel international s-a stabilit, în mod oficial, ca la București sa ia ființa Centrul
regional de înalte studii cu privire la prevenirea bioterorismului. Principalele sarcini
ale grupului sunt următoarele:
a) stabilirea unui plan de răspuns național în cazul unui eveniment biologic;
b) instituirea unui program național de cercetare pentru prevenirea
bioterorismului110. Activitatea Centrului este axata pe cooperare internaționala,
programe de cercetare si dezvoltare, studii postuniversitare, studii stiintifice specifice
si de dezvoltare a capacitaților regionale de a face fata crizelor aparute din folosirea
substanțelor de natura CBRNE.
Centrul a reușit sa pună laolaltă specialiști în domeniul agenților patogeni,
medicina umana, experti români din cadrul Ministerului Afacerilor Interne (M.A.I.),
Ministerului Apărării Naționale (M.Ap.N), Ministerului Sănătății, Serviciului Român
de Informații (S.R.I.), Ministerului Afacerilor Externe (M.A.E.), companiilor private
si institutelor specializate. Pe lângă preocupările legate de controlul modului de
producere, manipulare si stocare al substanțelor de natura CBRN un alt aspect
109
Manualul protectiei CBRN a personalului de interventie din Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta, Editura
Ministerului Afacerilor Interne, 2012, p. 71;
110
http://www.bioterorism.ro/index.html;
115
important este în atenția statelor – obținerea de informații despre persoanele sau

grupurile de persoane care ar putea efectua astfel de atacuri în viitor.
Având în vedere amenințarea producerii unor astfel de acte teroriste statele
trebuie sa înțeleagă si sa planifice activități pentru a putea gestiona un eveniment
bioterorist111, deoarece acesta ridica anumite probleme speciale dintre care putem
enumera:
a) evacuarea, izolarea si carantina unor persoane;
b) distribuirea de medicamente profilactice;
c) administrarea de vaccinuri.
În domeniul sănătății publice, se spune ca, daca o persoana este infectata,
întreaga lume este în pericol. Incidentele cu antrax au demonstrat cât de vulnerabile
sunt, chiar si societățile cele mai sofisticate, la utilizarea deliberata a agenților chimici
si biologici.
Un alt aspect deosebit de important îl constituie modul de comunicare a
riscurilor, educarea populației pentru a putea aborda aceste probleme în sensul obtinerii
încrederii acesteia si pentru a ne convinge ca aceștia vor urma indicațiile pentru a
controla si preveni răspândirea bolii. Insuflarea sentimentelor de frica si teroare
populației, pierderea sentimentului de siguranța personala si colectiva poate paraliza
funcționarea normala a statului. Faptul ca, de cele mai multe ori, victimele care sunt
ucise, ranițe, contaminate sunt rareori ținta primara este o caracteristica a acestui tip de
terorism.
Enumerând doar câteva aspecte teoretice referitoare la folosirea substanțelor
de natura CBRN în actele teroriste putem concluziona ca activitățile de protecție si
apărare împotriva acțiunilor bioterorismului solicita intervenția prompta a
instituțiilor si structurilor specializate, care trebuie sa se constituie într-o interfața
între lumea științifică și societatea umană care trebuie pregătită și apărată prin
mijloace specializate împotriva acestui tip de terorism. Aceste masuri sunt deosebit de
importante si, de aceea, triluiesc adoptate din timp, realizându-se un sistem național de
reacție în situații limita, care sa vizeze si lichidarea efectelor atacurilor chimice si
biologice inclusiv a celor efectuate de teroriști, întrucât acestea din urma sunt oricând
posibile.
111
http://www.europarl.europa.eu/doceo/document/A-8-2018-0374_RO.html/ constatările și recomndările Comisiei
speciale pentru combaterea terorismului (2018/2044(INI). Raportor Monika Hohlmeier și Helga Stevens
116
Capitolul 6
PREVEDERI ALE DOCTRINEI COMUNE ALIATE PENTRU
APĂRAREA CBRN
Allied Joint Publication (AJP) -3.8 Doctrina comună aliată pentru apărarea
chimică, biologică, radiologică și nucleară oferă cel mai înalt nivel de doctrină aliate
pentru apărarea CBRN.
(AJP) -3.8 furnizează principii fundamentale pentru planificarea, executarea și
susținerea operațiunilor NATO pentru care amenințarea și / sau riscul folosirii
intenționate sau accidentale a substanțelor chimice, biologice, radiologice și nucleare
(CBRN).
Particularizat la intervenția ca urmare a producerii evenimentelor CBRN acest
document reprezintă un ghid care în aplicarea sa evidențiază:
- Răspunsul structurilor MAI în cazul intervenției specializate în caz de
evenimente CBRN pe principiul Prevenire-Protecție- Reabilitare;
- Elemente ale capabilităților MAI care ar putea fi utilizate pentru
consolidarea sau suplimentarea capacităților civile insuficiente sau
inexistente în cazul incidentelor CBRN;
- Elemente ale capabilităților MAI sau civile care pot constitui module de
protecție civilă în domeniu;
- Măsurile de organizare, planificare a acțiunilor de intervenție sau , după
caz, de protecție general valabile în caz de evenimente CBRN.
6.1. Bazele apărării CBRN (Capitolul 1)

Contextul strategic
Nerespectarea angajamentelor internaționale de control al armelor, dezarmare și
neproliferare și programe de dezvoltare a armelor CBRN și a mijloacelor lor de livrare
pot submina normele globale și pot reprezenta o amenințare la adresa securității
Alianței.
Armele nucleare și agenții radiologici și chimici care rămân în lume ar putea fi
vulnerabili la exploatare dacă nu sunt asigurați corespunzător.
117
Din cauza consecințelor potențial devastatoare ale utilizării CBRN, trebuie să

existe măsuri robuste de apărare și atenuare pasivă pentru a permite forțelor NATO să
continue operațiunile militare eficiente într-un mediu CBRN și să permită NATO și
agențiile civile adecvate să asiste aliații și partenerii atunci când armele CBRN și
dispozitivele sunt folosite împotriva lor.
În ciuda existenței unui regim larg acceptat (dar nu universal) al acordurilor
internaționale care abordează obligațiile statelor-părți cu privire la aspecte precum
dezvoltarea, stocarea, proliferarea și utilizarea anumitor arme CBRN, adversarii
potențiali continuă să se dezvolte și să se confrunte cu arme CBRN sau substanțe.
Au existat cazuri recurente de grupuri teroriste și alte grupuri ad-hoc care caută
tehnologii CBRN ca un mijloc puternic de a-și urmări interesele.
Din nefericire, progresele științifice consolidează neintenționat aceste procese,
ajutate de migrarea liberă a informațiilor și expertizei științifice din întreaga lume. În
același timp, extinderea urbanizării și procesul de industrializare globală deschid
posibilitățile mai largi de eliberare accidentală sau folosirea intenționată a
materialelor industriale toxice (TIM)
Figura 1-1 prezintă originile amenințărilor și pericolelor CBRN
Substanțe CBRN
Agenți CBRN TIM

Subst Ch Industriale
Eliberări
Arme Dispozitive Deliberate sau
CBRN CBRN accidentale
INCIDENT
CBRN
118
Protecția forțelor și apărarea CBRN

Definiția apărării CBRN - Planuri și activități menite să atenueze sau să
neutralizeze efectele adverse asupra operațiunilor și a personalului care rezultă din:
utilizarea sau amenințarea utilizării armelor, dispozitivelor și dispozitivelor chimice,
biologice, radiologice sau nucleare; apariția pericolelor secundare generate de
direcționarea contra-forței; sau eliberarea sau riscul de eliberare a TIM în mediul
înconjurător.
Obiectivul apărării CBRN este de a contribui la prevenirea incidentelor
CBRN, la protejarea forțelor NATO de efectele incidentelor CBRN și la acțiunile de
recuperare, astfel încât forțele NATO să poată îndeplini misiunea și să mențină
libertatea de acțiune într-un mediu CBRN.
Principiile apărării CBRN

Principiile de apărare CBRN sunt următoarele:
A. Evaluarea amenințării. Evaluările privind amenințările trebuie efectuate și
revizuite în mod continuu, astfel încât să fie selectate și adaptate capacitățile de apărare
CBRN adecvate și măsurile de protecție corespunzătoare.
b. Managementul riscurilor. Evaluările privind riscurile și vulnerabilitatea
CBRN sunt necesare ca parte a oricărei evaluări complete a riscului operațional.
Evaluările privind riscurile și vulnerabilitățile legate de apărarea CBRN oferă
posibilitatea de a examina amenințările CBRN specifice și de a identifica zonele pentru
măsuri sporite de limitare a impactului operațional al unui incident CBRN. Protecția
individuală și colectivă (COLPRO), de exemplu, poate spori capacitatea operațională,
dar la un cost pentru operațiuni.
Eliminarea contaminării, în limitele cerințelor, ar trebui să fie o preocupare
primordială.
c. Interoperabilitate. Apărarea CBRN ar trebui să cuprindă toate componentele
forței comune, militare și civile, și să abordeze toate aspectele legate de reducerea
amenințărilor și de atenuarea acestora, pe baza unei evaluări cuprinzătoare a
amenințărilor.
d. Prioritizare. Trebuie să se acorde prioritate personalului, echipamentelor și
infrastructurii esențiale din punct de vedere operațional.
119
e. Flexibilitate. Apărarea CBRN trebuie să fie flexibilă, aplicabilă modulară și

capabilă să răspundă unei amenințări în continuă schimbare și unui mediu operațional,
în timp ce cunoaște diferitele orientări naționale.
6.2. Amenințări și pericole CBRN (Capitolul 2)

Limitele dintre amenințările naturale și cele provocate de om și pericolele care
rezultă din acestea sunt adesea dificil de distins în momentul incidentului. Inițial, este
posibil să nu fie posibilă diferențierea între un atac deliberat și o eliberare accidentală
sau apariția unui focar endemic / pandemic.
Caracteristicile și efectele agenților chimici
A. Agenții chimici sunt substanțe destinate utilizării în operații militare pentru
uciderea, rănirea gravă sau incapacitatea oamenilor prin impactul lor fiziologic.
Termenul exclude agenții de combatere a revoltelor, erbicide și substanțe care
generează fum și flacără. Agenții chimici pot afecta diferite sisteme fiziologice prin
intrarea în corpul uman prin ingestie, absorbția pielii sau a ochilor și prin inhalare.
Acestea sunt clasificate în funcție de efectele lor fiziologice: nervul; sânge și sufocare;
și agenți de hrănire. O a doua clasificare operațională utilă a agenților chimici se referă
la persistența lor.
b. Persistență. În războiul biologic sau chimic, persistența este caracteristica
unui agent care se referă la durata eficacității sale în mediul înconjurător. Aceasta
variază foarte mult între agenți și este condiționată de compoziția agentului și de
influențele vremii și ale terenului.
(1) agenți nepermanenți. Agenții non-persistenți sunt livrați sub formă
de aerosoli sau lichide și, de obicei, sunt agenți mai letale. Agenții non-
persistenți au tendința de a produce numai pericole pe termen scurt,
deoarece sunt purtați chiar și de un vânt ușor, deși acest lucru poate
provoca un pericol pentru înot. Ele cauzează o contaminare a suprafeței
puțin sau deloc.
(2) agenți persistenți. Agenții persistenți iau în general forma
picăturilor lichide care contaminează suprafețele și produc un pericol
de contact care va penetra îmbrăcămintea obișnuită și apoi pielea. De
asemenea, se evaporă pentru a forma un pericol de vapori, dar acesta
este probabil mai puțin concentrat decât vaporii formați de un agent
non-persistent. Pericolul de vapori va exista atâta timp cât rămâne
120
lichidul sau materialul absorbant continuă să scurgă din gaz. Acest lucru
poate varia de la câteva zile la câteva zile sau săptămâni, în funcție de
agent și de condițiile climatice.
c. Clasele de agenți chimici
(1) agenți letali. Acestea cuprind agenți nervoși, agenți de sânge și de sufocare
și agenți de agitare:
(a) Agenți nervoși. Acești agenți interferează cu sistemul nervos și
perturba funcțiile corpului, cum ar fi respirația și coordonarea
musculară. Acestea pot fi în formă persistentă sau non-persistentă și
sunt cumulative în vigoare, astfel încât dozele repetate să producă
progresiv efecte mai grave.
(b) Agenți de sânge / cianogeni. Acești agenți împiedică țesuturile
organismului să folosească oxigen în sânge și, în concentrații mari,
cauzează insuficiență respiratorie rapidă. Acestea tind să fie extrem de
non-persistente și sunt, în general, mai ușoare decât aerul, ceea ce
diminuează utilitatea lor globală, deoarece acestea persistă doar pentru
o perioadă scurtă de timp (secunde / minute) în imediata apropiere a
locului de muncă. Cu toate acestea, ele pot reprezenta o provocare
semnificativă pentru filtrele respiratorii.
(c) Agenți de sufocare / degradare a plămânilor. Acești agenți atacă
pasajele de respirație și produc cantități mari de lichid pentru a se
infiltra în plămâni, ceea ce are un efect de înecare. Ele nu sunt în formă.
(d) agenți de blister / agenți de vezicanti. Acești agenți le rănesc ochii
și plămânii și pielea. Ei pot ucide, dar principala lor utilitate militară
este de a deteriora corpul și de a refuza utilizarea solului. Majoritatea
agenților blister sunt persistenți, totuși persistența variază în funcție de
forma chimică și de factorii de mediu.
(2) Agenți incapacitivi. Acești agenți determină condiții de dezactivare
temporară care pot fi fizice sau mentale și pot fi văzute în mod normal ca non-letale.
Cu toate acestea, în concentrații extreme sau în cazul în care personalul neprotejat este
expus la acestea pe perioade lungi de timp, acestea pot provoca și deces, dar acest lucru
nu este scopul lor principal. Agenții incapacitivi nu sunt, prin definiția lor juridică,
considerați a fi agenți chimici atunci când sunt folosiți în scopuri de aplicare a legii,
cum ar fi controlul dezordinilor
121
Caracteristicile și efectele agenților biologici

A. Clasele de agenți biologici. Clasele principale de agenți biologici sunt:
(1) Bacterii. Agenții bacterieni sunt cei care sunt patogeni pentru oameni,
plante și animale fie prin provocarea de boli infecțioase, fie prin producerea de toxine.
Medicamentele antibiotice au reușit să controleze unele infecții bacteriene; cu toate
acestea, bacteriile pot obține rezistență la antibiotice, fie în mod natural, fie prin
modificări genetice.
(a) Rickettsiae. Rickettsiae sunt organisme asemănătoare cu bacteriile care
cauzează boli, cum ar fi febră, tifos și tufiș. Agenții Rickettsiae sunt, în mod
normal, sensibili la antibiotice.
(b) Chlamydia. Chlamidiile sunt paraziți intracelulari incapabili de a-și
genera propria sursă de energie. Ei răspund la antibiotice cu spectru larg.
Ca viruși, ei au nevoie de celule vii pentru multiplicare.
(2) Viruși. Virușii, cel mai simplu tip de microorganisme, nu dispun de un
sistem pentru propriul lor metabolism și depind de celulele gazdă. Ei provoacă boala
prin distrugerea celulelor gazdă în organismele țintă (oameni, animale, plante). Virușii
nu sunt sensibili la antibiotice, dar unii pot fi tratați cu compuși antivirali. În plus, s-au
dezvoltat vaccinuri și sunt disponibile pentru a preveni infecția cu niște viruși.
(3) Toxine. Toxinele sunt substanțe chimice de origine naturală produse de un
animal, plantă sau microorganism, care pot provoca boli semnificative la niveluri mult
mai mici decât nivelul necesar pentru letalitate și sunt, prin urmare, incapacitante
semnificative din punct de vedere militar. Toxinele nu sunt sensibile la antibiotice, dar
există antidoturi și detoxifere pentru unele toxine.
(4) Paraziți. Paraziții sunt organisme care beneficiază de exploatarea gazdei
lor (animale, umane sau plante) pentru hrană, habitat și dispersare. Paraziți reproduc
mai repede și în număr mai mare decât gazdele lor și pot reduce rapid starea de
sănătate a gazdei.
(5) Ciuperci. Ciupercile sunt organisme primitive care sunt capabile să
provoace boli la om. Sporii de ciuperci producătoare de micotoxină sunt posibili ca
agenți de armament biologici anti-personal datorită stabilității lor, ușurinței de
fabricație și ușurării diseminării sub formă de aerosoli. Mai multe specii de ciuperci
sunt, de asemenea, arme eficiente împotriva animalelor domestice. Ciupercile pot servi
și ca agenți anti-culturi.
122
Caracteristicile și efectele materialelor radiologice

Dispozitivele radiologice de dispersie (DDS) pot răspândi sau dispersa
materiale radioactive pentru a produce pericole de contaminare care ar putea inhiba sau
degrada operațiunile militare.
Dispozitivele de expunere radiologică (RED) au mijloacele de a contamina o
zonă localizată sau de a avea un efect asupra personalului. Pericole suplimentare pot
rezulta din materialele radioactive eliberate din activitățile industriale sau munițiile
extinse.
bRiscurile radioactive rezultate dintr-o RDD vor afecta o zonă mult mai mică
decât pericolele radioactive provocate de detonarea nucleară. Teroriștii și alți adversari
care folosesc RDD vor alege probabil mijloacele de livrare care maximizează dispersia
materialelor radioactive. Acestea pot include diseminarea explozivă, pulverizarea
directă sau împrăștierea sau dispersarea aerosolilor solizi sau lichizi în direcția
vântului. Focul și fumul pot fi de asemenea folosite pentru a dispersa materialele
radioactive. În plus, o sursă extinsă de gama externă ar putea fi utilizată ca o RED și
poziționată pentru a cauza victime. Detectarea și gestionarea pericolului depinde de
tipul de material radioactiv prezent.
c. Efecte. Materialele radioactive au un efect asupra corpului uman prin iradiere
directă, prin contaminare a pielii sau prin ingestie sau inhalare și, prin urmare, prin
contaminare internă.
Dacă un pericol radioactiv în afara corpului poate fi îndepărtat sau evitat relativ
ușor, contaminarea internă este mai dificilă pentru a trata și a distruge materialul
radioactiv va continua să provoace daune pe termen lung până când acesta este
îndepărtat sau excretat din corp.
Impactul asupra personalului asupra oricărui risc de radiație va depinde de doza
echivalentă primită. Doza echivalentă este o încercare de a permite diferitele efecte
biologice relative ale diferitelor tipuri de radiații ionizante și se calculează prin
înmulțirea dozei absorbite cu un factor de ponderare a radiațiilor. Acest factor de
ponderare reflectă tipul și energia incidentului de radiație pe corp sau, în cazul surselor
din corp, emise de sursă. În timp ce factorul de ponderare a radiațiilor este pre-
determinat de sursa radioactivă asociată pericolului, doza absorbită depinde de
apropierea personalului față de sursă, de gradul de protecție oferit personalului expus
și de durata expunerii
123
Caracteristicile și efectele armei nucleare

Mediul internațional de securitate cuprinde amenințările potențialilor adversari
înarmați cu arme sau dispozitive nucleare.
b. Efecte. Natura și intensitatea efectelor unei detonări nucleare sunt funcții ale
tipului de arme, randamentului acesteia, mediului fizic în care are loc detonarea și
caracteristicile țintei. La punctul detonării, o armă nucleară tipică va elibera cantități
masive de energie care se vor manifesta în diferite moduri:
(1) Emisia de lumină -poate provoca orbire permanentă sau temporară și orbire,
în special noaptea. Pericolele secundare vor rezulta din personalul care este orbit sau
orbit în timpul funcționării echipamentelor și a platformelor, în special în aer.
(2) Radiația termică poate provoca arsuri grave pe pielea expusă și poate
aprinde materialul inflamabil local, care poate provoca și arsuri. Radiațiile termice pot
arde, deforma sau topi echipamentele și pot declanșa incendii care ar putea, de
asemenea, să distrugă echipamentele și resursele..
(3) Exploziile și șocurile pot distruge sau distruge platformele maritime,
terestre sau aeriene, precum și echipamente, provizii, aparate de teren, instalații fixe și
infrastructură. Frontul de presiune asociat va reprezenta un pericol pentru personal, atât
direct, cât și indirect, prin resturile de zbor și prin distrugerea structurilor și arborilor.
Această distrugere cu ridicata a zonelor urbane și rurale poate crea obstacole
semnificative în calea mișcării.
(4) radiații nucleare inițiale. În imediata vecinătate a detonării nucleare, se
produc niveluri ridicate de radiații nucleare inițiale (INR), care pot provoca
incapacitate imediată și deces.
(5) Depunere radioactivă - Ocazional, o explozie nucleară va declanșa
precipitații care elimină particulele radioactive din atmosferă și le va depozita pe
pământ. Acest lucru va genera căderi nucleare prin ploi sau ploi, care ar putea fi extrem
de radioactive și care vor reprezenta un pericol semnificativ pentru lichide și soluri în
care precipitațiile cade și unde colectează
(6) Puls electromagnetic (EMP) și efecte tranzitorii de radiație asupra
electronicii (TREE). În mod normal, EMP produs de o explozie nucleară este atenuată
de atmosferă într-o asemenea măsură încât daunele cauzate de toate celelalte efecte ale
armelor nucleare devin mult mai semnificative.
124
Clasele de radiații ionizante:

(1) (Alpha) - emisii (particule relativ mari / prevenirea inhalării)
(2) (beta) - emisii (particule foarte mici, penetrează pielea)
(3) (Gamma) - emisii (radiații electromagnetice)
(4) neutru
Caracteristicile și efectele materialelor industriale toxice

TIM este un termen generic pentru substanțele chimice toxice, biologice și
radioactive în formă solidă, lichidă, aerosolizată sau gazoasă, create în scopuri
industriale, comerciale, medicale sau casnice. În mod normal, astfel de materiale sunt
păstrate în instalațiile planificate de producție, depozitare și transport. Cu toate acestea,
eliberarea lor intenționată sau accidentală poate reprezenta un pericol semnificativ.
Forțele pot fi expuse la TIM, ca o consecință a acțiunii prietenoase, a acțiunii
adversarului sau a accidentelor.
A. Toxic Industrial Chemical (TIC). Chimicalele industriale pot prezenta
pericole toxice semnificative și pot deteriora corpul și echipamentul uman.
Multe produse chimice industriale sunt corozive, inflamabile, explozive sau
reacționează violent cu aerul sau apa; aceste pericole pot prezenta mai multe
provocări pe termen scurt decât efectele toxice imediate. Cele mai multe, dar
nu toate, TIC-urile vor fi eliberate ca vapori sau lichide extrem de volatile și
pot avea atât efecte pe termen scurt, cât și pe termen lung asupra sănătății.
Cea mai importantă acțiune în cazul unei eliberări chimice industriale
masive este evacuarea imediată în afara căii periculoase. Cel mai mare risc
provocat de o eliberare chimică toxică pe scară largă apare atunci când
personalul nu este în măsură să scape de zona imediată și este depășit de
vapori sau efecte de blastică. Aparatele de protecție respiratorie militară și
echipamentele individuale de protecție pot oferi o protecție limitată
împotriva TIC-urilor. Adăpostul în incintă este o acțiune alternativă dacă
sunt disponibile facilități și evacuarea nu este practică. Instrucțiuni utile
privind pericolele rezultate din lansarea unei game largi de TIC și răspunsul
inițial adecvat pot fi găsite în Ghidul de răspuns în caz de urgență (ERG)
și Acordul privind mărfurile periculoase pe căi rutiere (Europa) - ADR.
Allied Tactical Publication (ATP) -3.8.1 Volumul I, oferă o listă a TIC-
125
urilor care îi îngrijorează comandanții pentru desfășurarea operațiunilor

militare
B. Toxic Industrial Biological (TIB). TIB are potențialul de a genera daune
semnificative asupra mediului și a provoca poluarea aprovizionării cu apă,
daunele ecologice pe termen lung și prezintă un pericol semnificativ pentru
operațiile militare. Eventualele surse de TIB includ spitale și alte instalații
medicale și instalații de cercetare, producție, depozitare sau reciclare pentru
industria farmaceutică sau agricolă.
C. Toxic industrial radiologic (TIR). Eventualele surse de materiale TIR
capabile să producă pericole radioactive sunt: producția nucleară civilă,
instalațiile de cercetare, reciclare și depozitare; depozite de deșeuri; surse
industriale și medicale; materiale și surse în tranzit; furate sau contrabandă
cu materiale de arme nucleare. Caracteristicile pericolelor radioactive
produse vor depinde de tipul de radiație și nuclidul implicat. Zona geografică
de răspândire a pericolelor poate varia dramatic în funcție de sursa și modul
de eliberare
6.3. Activarea componentelor de apărare CBRN (Capitolul 3)

Protecția CBRN este împărțită în cinci componente permise. Bazele acestor
componente active sunt stabilite pe baza politicii, doctrinei, capacităților, procedurilor,
organizațiilor și formării în domeniul apărării CBRN.
Cele cinci componente active sunt
(1) Detectarea, identificarea și monitorizarea. Această componentă
detectează și caracterizează incidentele CBRN, identifică agenții și pericolele,
controlează zonele de contaminare și monitorizează modificările.
(2) Managementul informațiilor. Această componentă vizează gestionarea
tuturor formelor de informații legate de apărarea CBRN. Rețeaua operațională de
comunicații și sisteme informatice (CSI) este utilizată pentru colectarea, procesarea,
stocarea și diseminarea datelor de apărare CBRN pentru:
- colectare informații despre amenințări și riscuri și pentru a le evalua;
planificarea desfășurării și gestionării sistemelor de detectare, identificare
și monitorizare;
- raportare incidente;
126
- prezicere pericolele, să identifice și să avertizeze forțele la risc;

compilarea contribuției CBRN la imaginea operațională comună;
- comandă și control a unităților și a bunurilor CBRN;
gestionarea pericolelor;
- planificare și gestionare protecția fizică, contramăsuri medicale și
asistență medicală.
(3) Protecția fizică. Protecția individuală și protecția colectivă (COLPRO)
sunt necesare, astfel încât personalul să poată supraviețui incidentelor CBRN.
(4) Managementul riscurilor. Această componentă limitează impactul
pericolelor CBRN. Gestionarea riscurilor se bazează pe principiile precauțiilor
prealabile, controlul riscurilor prin evitare, controlul răspândirii pericolului, controlul
și gestionarea expunerilor individuale și decontaminarea.
(5) Contramăsuri și sprijin medical. Această componentă servește la
diminuarea susceptibilității personalului la pericole CBRN și la determinarea expunerii
personalului. Tratamentul și evacuarea victimelor într-un mediu CBRN, fie că este
contaminat sau nu, trebuie luate în considerare. Personalul medical are
responsabilitatea de a sfătui comandantul (comandantul intervenției/acțiunilor) în ceea
ce privește contramăsurile și sprijinul medical
6.3.1. Detectarea, identificarea și monitorizarea

Detectare
Detectarea este descoperirea prin orice mijloace a prezenței substanțelor CBRN.
Un detector CBRN este un dispozitiv sau sistem folosit pentru a recunoaște apariția,
prezența sau absența pericolelor CBRN.
Acestea pot doar să testeze atmosfera, suprafața sau materialul suspect în
punctul de prelevare a probelor sau la limita capacității de stand-off.
Pe lângă capacitatea de detectare dată mai sus, agenții biologici pot fi detectați
prin monitorizarea sistematică, la scară largă și regulată a stării de sănătate a
personalului forțat comun și, acolo unde este posibil și aplicabil, a populației civile
locale. Modificările în modelele de sănătate pot fi vizate și analizate pentru semnele și
simptomele timpurii ale bolii sau bolii induse de agenții biologici
În cazul detectării și identificării biologice, poate fi dificil să se confirme că a
avut loc un incident. Deoarece unii agenți biologici apar în mod natural, o comparație
127
a cantității de agent găsită față de abundența naturală și modul de infectare va avea o

importanță vitală în evaluarea unui eventual incident biologic.
Componenta de detectare CBRN include, de asemenea, sarcinile de
supraveghere, de recunoaștere și de supraveghere:
- Supravegherea este observarea sistematică a zonelor aerospațiale, de
suprafață sau subterane, a locurilor, a persoanelor sau a obiectelor, prin mijloace
vizuale, audio, electronice, fotografice sau alte mijloace pentru a determina prezența
sau absența pericolelor CBRN. Integrarea rapoartelor de detectare prin procesul de
avertizare și raportare (W & R) facilitează avertizarea timpurie.
- Recunoașterea este o misiune deliberată întreprinsă pentru a obține informații
prin observare vizuală sau alte metode și / sau să confirme prezența sau absența
pericolelor CBRN. Poate include colectarea de informații despre folosirea adversă a
armelor sau dispozitivelor CBRN, a pericolelor asociate sau a datelor meteorologice
pentru predicția pericolelor CBRN.
- Ancheta este un efort orientat pentru a determina natura și gradul de pericole
CBRN într-o zonă cu contaminare confirmată sau suspectată și pentru a delimita
limitele zonei de pericol. Aceasta poate include monitorizarea gradului de radiație sau
a prezenței unui pericol biologic sau chimic și prelevarea de probe din elementele
suspectate de contaminare cu CBRN. Este probabil să fie efectuată de personal
specializat care utilizează senzori și echipamente proiectate pentru această sarcină.
Prelevarea de probe. Eșantionarea este recuperarea pentru analiza materialului

cunoscut sau presupus a fi fost angajat într-un incident CBRN sau al materialului
suspectat de a fi fost contaminat într-un astfel de incident. Eșantionarea trebuie
efectuată de personal instruit cu echipament specific pentru a justifica alegerea
considerată a probelor, uniformitatea, viabilitatea, siguranța și responsabilitatea în
procedurile de eșantionare.
- Eșantionarea câmpului. Este posibil să existe o nevoie de eșantionare pe teren
a potențialilor contaminanți pentru utilizarea locală și operațională. În funcție de
situație, o astfel de operație poate necesita asistență medicală pentru colectarea de
probe medicale invazive și / sau pentru eliminarea munițiilor explozive (EOD) și ar
putea implica utilizarea laboratoarelor analitice dislocabile (pentru identificarea
confirmată) sau a laboratoarelor la domiciliu Identificare).
128
- Eșantionarea criminalistică. În scopuri strategice, ar putea exista, de asemenea,

o nevoie de eșantionare criminalistică pentru a identifica pericolele CBRN și pentru a
confirma, prin tehnici legale din punct de vedere juridic, utilizarea neechivocă a
agenților CBRN de către un adversar. Datorită faptului că dovada utilizării agenților
CBRN trebuie să fie de așa natură încât nu poate fi respinsă, acest grad de certitudine
nu poate fi obținut prin informații obținute exclusiv din eșantionarea pe teren sau din
numărul neobișnuit de victime. Într-un astfel de caz, poate fi necesar să se acorde
asistență medico-legală suplimentară pentru asigurarea dovezilor privind locul crimei.
Identificare. Identificarea este determinarea identității unui agent sau a unui
material. Există trei tipuri de identificare cu grade diferite de fiabilitate; identificare
provizorie, confirmată și lipsită de ambiguitate.
Monitorizarea este procesul continuu sau periodic de determinare a existenței
sau absenței unui pericol CBRN. Riscurile CBRN pot fi afectate în mod semnificativ
de o serie de factori, cum ar fi vremea, terenul și timpul zilei, precum și degradarea
agenților. Monitorizarea este efectuată pe personal, echipament sau pe teren pentru a
stabili prezența sau nu a contaminanților și pentru a valida decontaminarea.
6.3.2. Gestionarea informațiilor în domeniul CBRN

Gestionarea informațiilor în domeniul CBRN include:
- colectarea sistematică a informațiilor,
- emiterea de mesaje de avertizare critice,
- schimbul de informații CBRN,
- capacitatea de reacție,
- analiza,
- stocarea,
- exploatarea
- furnizarea de evaluări CBRN și consiliere pentru operațiunile de planificare
anterioare,
In timpul și după incidentele CBRN. Gestionarea informațiilor CBRN include
Avertizarea și raportarea (W & R).
Comanda și controlul eficace (C2) al situației CBRN pot fi menținute numai
atunci când informațiile CBRN reprezintă o parte integrantă a imaginii operaționale
comune (COP).
129
Este esențial ca informațiile privind apărarea CBRN, în special problemele

critice, cum ar fi aspectele legate de siguranță și mesajele de avertizare, să fie
comunicate rapid atât în sus, cât și în jos în lanțul de comandă și orizontal cu alte unități,
agenții și autorități civile din locațiile adiacente.
Sisteme de comunicare și informare

Rețeaua operațională de comunicații și sisteme informatice (CSI) este utilizată
pentru colectarea, procesarea, stocarea și diseminarea datelor de apărare CBRN pentru:
- colectarea informațiilor despre amenințări și riscuri și pentru a le evalua;
- planificarea desfășurării și gestionării sistemelor de detectare, identificare și
monitorizare;
- raportarea incidentelor;
- prezicerea pericolelor și avertizarea forțele de intervenție la risc;
- compilarea contribuției CBRN la imaginea operațională comună;
- gestionarea pericolelor;
- planificarea și gestionarea protecției fizice, contramăsuri medicale și
Avertizare și raportare
Comandanții (comandantul intervenției/acțiunilor) și personalul de la toate
nivelurile trebuie să evalueze impactul incidentelor CBRN asupra planurilor și
deciziilor lor, utilizând informații CBRN în timp util, corecte și evaluate.
Avertizarea și raportarea (W & R) este procesul prin care rapoartele privind
incidentele CBRN sunt transmise prin lanțul de comandă, iar unitățile sunt avertizate
cu privire la pericolele care rezultă și la zonele de pericol prezise.
Procesul este coordonat de o structură ierarhică a centrelor CBRN. Acest regim
este descris în ATP-45.
b. Scopurile Avertizării și raportării CBRN sunt:
(1) Raportarea și schimbul de informații privind toate incidentele CBRN.
(2) Previziuni și avertizări privind zonele de pericol din incidente CBRN.
(3) Evaluarea informațiilor CBRN, astfel încât să se poată evalua influența
incidentelor CBRN asupra operațiunilor.
130
(4) Schimbul de informații CBRN între componentele forței comune și

autoritățile și agențiile militare și civile naționale.
c. O alarmă CBRN este o indicație din orice sursă că s-ar putea produce un
incident CBRN. Alarma ar trebui să treacă peste forța comună în timp util și precis,
astfel încât să poată fi luate măsuri de protecție adecvate. Alarmele transmise utilizând
SIC ar trebui să utilizeze procedurile din ATP-45. Funcțiile de alarmă trebuie să poată
fi setate și resetate pentru a ține seama de modificările ulterioare ale nivelului riscului
CBRN
6.3.3. Protecția fizică

Protecția fizică sporește supraviețuirea, dar poate reduce capacitatea
operațională. Comandanții trebuie să reconcilieze vulnerabilitatea forței comune cu
pericolele CBRN cu restricțiile impuse de utilizarea măsurilor de protecție și cu
necesitatea de a urmări misiunea.
Protecția fizică constă în:
A. Protecția individuală. Protecția individuală este o protecție oferită unei
persoane într-un mediu CBRN prin îmbrăcăminte de protecție și / sau echipament
personal.
b. Protecția colectivă. COLPRO este oferită de instalații sau sisteme echipate cu
dispozitive de filtrare a aerului și cu blocare a aerului, care oferă personalului un mediu
fără pericol CBRN pentru desfășurarea activității critice și obținerea de odihnă și
ușurare pentru a susține operațiile de luptă.
c. Echipament și materiale de protecție. Protecția echipamentului și a
materialelor este o protecție a echipamentelor și a echipamentelor esențiale de mișcare
împotriva contaminării, reducând astfel deteriorarea echipamentelor, răspândirea
contaminării și necesitatea decontaminării ulterioare.
6.3.4. Protecția individuală. Toți indivizii aflați într-o zonă de pericol ar trebui
să dispună de un sistem individual de protecție respiratorie (respirator sau mască),
medicamente pentru profilaxie / pre-tratament, antidoturi, un kit de decontaminare
individual, un trusă de prim ajutor și îmbrăcăminte de protecție.
–Echipamentul de Protecţie Individuală (EPI) Nivel A, clasa de securitate
biologică nivel 4 (Biosafety level 4) - reprezintă cel mai ridicat nivel de protecţie a
aparatului respirator, părţilor descoperite ale pielii şi ochilor, fiind format dintr-un
131
costum dintr-o singură piesă, complet izolat, cu protecţie la particule solide, lichide şi
gazoase, cu manşetă de faţă sau mască integrată. Permite intervenţia în medii agresive
cu agenţi lichizi, solizi, gaze sau bacterii înalt patogene sau substanţe necunoscute,
fiind rezistent la substanţe ca amoniac şi clor în concentraţii mari şi la concentraţii
ridicate de acizi şi baze. Aparatul de respirat cu aer comprimat se află în interiorul
echipamentului de protecţie.
Echipamentul de Protecţie Individuală (EPI) Nivel B, clasa de securitate
biologică nivel 3 (Biosafety level 3)- reprezintă un ridicat nivel de protecţie a
aparatului respirator, părţilor descoperite ale pielii şi ochilor, fiind format dintr-un
costum dintr-o singură piesă, necapsulat, cu protecţie la particule solide, lichide şi
gazoase, cu manşetă de faţă. Permite intervenţia în medii cu agenţi lichizi, solizi, gaze
sau bacterii patogene, fiind rezistent la substanţe ca amoniac şi clor, produse
petroliere şi la concentraţii ridicate de acizi şi baze. Aparatul de respirat cu aer
comprimat se află în exteriorul echipamentul de protecţie. Se poate utiliza împreună
cu masca contra gazelor.
Echipamentul de Protecţie Individuală (EPI) Nivel C, clasa de securitate
biologică nivel 2 (Biosafety level 2) - asigură protecţia aparatului respirator, părţilor
descoperite ale pielii şi ochilor, fiind format dintr-un costum compus din una sau mai
multe piese, cu protecţie la particule solide, lichide şi gazoase, cu manşetă de faţă.
Permite intervenţia în medii cu agenţi lichizi, solizi, gaze sau bacterii patogene, fiind
rezistent la substanţe toxice în concentraţii medii sau mici. Se poate utiliza cu aparatul
de respirat cu aer comprimat peste echipamentul de protecţie sau masca contra
gazelor.
Echipamentul de Protecţie Individuală (EPI) Nivel D, clasa de securitate
biologică nivel 1 (Biosafety level 1) - este utilizat pentru lucrul în condiţii normale,
sau în cadrul exerciţiilor de antrenament, reprezintă o protecţie simplă a pielii folosind
costumul de protecţie compus din: combinezon, mănuşi, cizme sau galoşi, asigurând o
barieră împotriva produşilor biologice cu risc scăzut, nu asigură protecţia împotriva
vaporilor de substanţe chimice. Protecţia aparatului respirator şi a ochilor se
realizează cu ajutorul unui filtru de praf sau ochelari de protecţie.
Protecţia sanitară a echipelor de specialişti care acţionează în medii/condiţii
CBRN se realizează cu ajutorul:
a) truselor sanitare cu care se asigură decontaminarea iniţială, ajutorul şi
autoajutorul sanitar, în caz de răniri şi arsuri;
132
b) antidoturilor care asigură protecţia împotriva agenţilor chimici de luptă, în

special împotriva agenţilor chimici neuroparalitici;
c) radioprotectorilor care asigură scăderea radiosensibilităţii organismului
uman;
Comandanții (comandantul intervenției/acțiunilor) trebuie să fie conștienți de
faptul că pot exista restricții privind eficacitatea IPE existente și a aparatelor respiratorii
împotriva anumitor amenințări, inclusiv multe TIM.
Riscul expunerii personalului la pericole CBRN trebuie monitorizat în mod
continuu și actualizările medicale necesare, astfel încât să poată fi aranjate suportul și
îngrijirea ulterioară. IPE nu este de obicei concepută pentru a proteja împotriva TIM,
dar poate îmbunătăți abilitatea utilizatorilor de a scăpa de o eliberare TIM.
Îmbrăcămintea impermeabilă și aparatele de respirație autonome pot fi disponibile și
oferă o protecție mai bună pentru specialiștii în domeniul apărării CBRN împotriva
majorității pericolelor.
Protecție colectivă
Protecția împotriva pericolelor CBRN prin utilizarea exclusivă a IPE poate duce
la o degradare a performanței inacceptabile și poate permite unui adversar să-și
formeze spațiul de luptă în avantajul său.
Sistemele COLPRO oferă un mijloc de echilibrare a necesității de protecție
împotriva cerinței de a menține tempo. Scopul COLPRO este acela de a permite
performanța continuă a funcțiilor operaționale fără efectele psihologice și fiziologice
care rezultă din utilizarea extinsă a IPE. COLPRO asigură o protecție adecvată
împotriva pericolelor CBRN în aer și poate, de asemenea, în funcție de proiectare și
amplasare, să reziste la anumite forme de contaminare a suprafeței.
6.3.4. Gestionarea riscurilor

Gestionarea riscurilor include măsuri de limitare a impactului operațional al
incidentelor CBRN.
Gestionarea riscurilor se bazează pe principiile prevenirii prealabile și
controlului pericolelor prin evitarea, controlul răspândirii, controlul expunerii și
decontaminarea. Odată ce personalul sau echipamentele, vehiculele sau magazinele vin
în contact cu pericolele, este posibil ca IPE să fie purtat pentru o perioadă îndelungată.
Purtarea IPE degradează performanța operațională, astfel încât uzura sa trebuie
133
menținută la minimum, atât în ceea ce privește cantitatea de echipament purtată, cât și

durata.
Principalul mijloc de combatere a acestor dificultăți este evitarea pericolelor și
a riscului de contaminare.
Dacă decontaminarea devine necesară, trebuie să se realizeze de îndată ce alte
priorități operaționale permit acest lucru.
Tipuri de contaminare. Contaminarea este depozitarea sau adsorbția sau
absorbția materialului radioactiv sau a agenților biologici sau chimici pe sau prin
structuri, zone, personal sau obiecte. Orice activitate din cadrul unei zone contaminate,
care cauzează perturbarea particulelor sau a lichidului, va provoca un pericol secundar,
deoarece acestea sunt purtate de vânt sau de apa curgătoare. Majoritatea deșeurilor de
decontaminare vor constitui un pericol toxic secundar. În consecință, pot apărea
următoarele tipuri de contaminare care rezultă dintr-un incident CBRN.
(1) Suprafață. Suprafețele contaminate cu pericole lichide sau solide.
(2) Aer. Aerul contaminat cu vapori sau aerosoli lichizi sau solizi.
(3) Apă. Apă contaminată de pericol lichid sau solid.
Decontaminarea. Dacă măsurile preventive și măsurile de control nu sunt

eficiente sau dacă expunerea este inevitabilă, poate fi necesară o decontaminare.
Decontaminarea este procesul de asigurare a securității personalului, a obiectelor sau a
zonelor prin absorbția, distrugerea, neutralizarea, neutralizarea sau eliminarea agenților
chimici sau biologici și a materialelor radioactive
Principii de decontaminare. Trebuie recunoscute următoarele principii de
decontaminare:
(1) cât mai curând posibil;
(2) Numai ceea ce este necesar sau pe baza cerințelor operaționale;
(3) cât mai aproape posibil de contaminare; și
(4) Prioritizarea.
Decontaminarea poate fi pasivă sau activă, reflectând urgența situației
operaționale și / sau tactice.
Decontaminarea pasivă. Denumită și "Decontaminarea naturală" sau
"Încălzirea". Decontaminarea pasivă este decontaminarea efectuată prin procese
naturale de degradare, fără a beneficia de intervenția umană sau mecanică. Deși vremea
este un proces consumator de timp, aceasta implică o forță minimă de muncă și costuri
134
logistice. Eficiența acestuia depinde de condițiile meteorologice care trebuie luate în

considerare.
Decontaminarea activă este utilizarea unor procedee chimice, biologice sau
mecanice pentru îndepărtarea sau neutralizarea materialelor chimice, biologice sau
radioactive. Decontaminarea activă se efectuează atunci când contaminarea va afecta
negativ capacitățile operaționale ale forței comune.
Există trei niveluri de decontaminare activă folosite de forțele operaționale:
- decontaminarea imediată- decontaminarea efectuată asupra persoanelor
fizice, indiferent de statutul de îmbrăcăminte, cu scopul principal de a salva viața.
Aceasta poate include decontaminarea îmbrăcămintei personale și / sau a
echipamentului personal
- operațională - decontaminarea efectuată pe anumite părți ale echipamentelor
esențiale din punct de vedere operațional, din materiale operaționale esențiale, teren
limitat (inclusiv infrastructură) și persoane care poartă echipamente individuale de
protecție (IPE), cu scopul principal de a susține operațiunile într-un mediu contaminat
CBRN. Minimizarea pericolelor de contact și de transfer este o prioritate pentru a
reduce provocarea la IPE și pentru a limita răspândirea contaminării.
- amănunțită/ profundă - decontaminarea efectuată asupra personalului,
echipamentelor, materialului și terenului (inclusiv a infrastructurii), cu scopul
principal de a restabili ritmul operațional normal, eliminând necesitatea ca personalul
să poarte echipament individual de protecție CBRN (IPE).
Decontaminarea echipamentului și / sau a personalului cu privire la
îndepărtarea temporară sau permanentă dintr-o operațiune la un standard suficient
pentru a permite transportul, întreținerea, angajarea și eliminarea nerestricționată.
Decontaminarea decontărilor va avea loc, în general, la finalizarea unei misiuni sau
atunci când a avut loc transferul autorității și va fi efectuat în conformitate cu
dispozițiile naționale.
6.3.5. Contramăsuri și sprijin medical

Contramăsuri și tratamente medicale prealabile
Contramăsurile și pre-tratamentele medicale sunt concepute pentru a diminua
susceptibilitatea personalului la pericole CBRN.
Se iau la recomandarea personalului medical, cu privire la administrarea în timp
util și adecvată a compușilor profilactic sau preventiv (imunizare, medicație) precum
135
și alte măsuri de pretratare (spray-uri sau repellente pentru bariera pielii). Aceste
contramăsuri și tratamente prealabile trebuie să fie eliberate personalului în
conformitate cu orientările naționale.
Utilizarea contramăsurilor pentru atenuarea efectelor riscurilor CBRN include:
(1) Aplicarea scrupuloasă a măsurilor de igienă pe teren în timpul operațiunilor;
(2) profilaxie / pre-tratament specific împotriva agenților de amenințare evaluați
înaintea unui posibil atac;
(3) screening pentru expunerea post-eveniment pentru a determina dacă
intervenția medicală este justificată;
(4) Vaccinarea ulterioară expunerii, cu sau fără utilizarea simultană a
antibioticelor;
(5) Restricția circulației și supravegherea posibilelor victime directe și indirecte
ale agenților transmisibili, inclusiv dezinfectarea suprafețelor corpului expuse
Sprijinul medical în mediile CBRN

Una dintre cele mai dificile provocări cu care se confruntă un personal medical
de planificare este definirea cerințelor pentru o protecție adecvată a forței și gestionarea
medicală a victimelor într-un mediu CBRN.
Coordonarea unui răspuns eficient necesită accesul la întregul spectru al
resurselor militare și de gestionare a situațiilor de urgență, la majorarea majorității
resurselor medicale și la sprijinul din partea sistemelor medicale ale națiunilor gazdă.
Personalul de planificare medicală are următoarele responsabilități specifice:
(1) să evalueze informațiile medicale disponibile și să consilieze comandantul
și personalul său cu privire la potențialele implicații CBRN asupra sănătății din mediul
de operare;
(2) Pregătirea evaluării riscurilor medicale pentru a sprijini evaluarea riscului
operațional global; și
(3) Sprijinirea Avertizarii și raportarii (W & R) a incidentelor și riscurilor
potențiale și reale CBRN în sistemele de comandă și control pentru a minimiza efectele
asupra sănătății expunerii toxice sau incapacitate a forțelor aflate în desfășurare.
Managementul accidentelor. Gestionarea accidentelor se referă la un grup de
capacități medicale post-incident care se aplică pentru a menține sănătatea forței,
pentru a oferi îngrijiri optime victimelor și pentru a maximiza rata la care victimele
revin la datorie.
136
În urma unui incident CBRN, numărul de victime poate depăși cu mult

capacitatea sistemului de tratament medical. Personalul de planificare medicală trebuie
să elaboreze un plan pentru gestionarea unei creșteri substanțiale a fluxului de
accidente și a cererii de tratament. Planul trebuie să abordeze manipularea și mișcarea
victimelor CBRN, evitarea răspândirii contaminării și tratarea bolilor infecțioase.
CBRN de îngrijire a victimelor necesită o coordonare și o negociere amplă cu spitalele
națiunilor care contribuie și HN.
Evacuarea victimelor. Evacuarea medicală a victimelor este procesul controlat
de mutare a oricărei persoane care este rănită, rănită sau bolnavă și / sau între unitățile
de tratament medical. Pacienții sau personalul cunoscut sau suspectat a fi contaminat
cu agenți CBRN nu vor fi în mod normal mutați în sistemul de evacuare aeromedical
înainte de a fi decontaminați. În cazuri rare, mișcarea poate fi esențială pentru
conservarea vieții, a membrelor sau a vederii sau pentru menținerea capacităților
operaționale, iar în aceste ocazii trebuie depuse toate eforturile pentru a preveni
răspândirea contaminării în timpul mișcării.
Susținerea operațiunilor medicale. Sistemul medical are responsabilitatea de
a oferi pacienților o îngrijire adecvată, eficientă și la timp. Planificarea și gestionarea
adecvată a consumabilelor medicale, a deșeurilor, a contaminării și a operațiunilor cu
facilități vor facilita susținerea operațiilor medicale pentru a asigura continuitatea
îngrijirii
6.4. Considerații de comandă pentru planificarea și conducerea apărării

CBRN (Capitolul 4)
Există trei faze distincte ale unui incident CBRN, deoarece se referă la apărarea
CBRN. Aceste faze sunt:
(1) Pre-incident. Aceste activități sunt esențiale pentru că ele vor spori
supraviețuirea unității și vor menține libertatea de acțiune a comandantului
(comandantul intervenției/acțiunilor) în cea mai mare măsură posibilă. Acțiunile în caz
de incidente sunt, în esență, măsuri contingente și sunt rezultatul evaluării riscurilor și
amenințărilor CBRN. În această fază, măsurile și echipamentul sunt planificate,
pregătite, testate și, dacă este necesar pentru unele măsuri, implementate.
(2) În timpul incidentului. Aceste activități sunt punerea în aplicare a
măsurilor contingente ca răspuns la un incident CBRN. Aceste măsuri vizează, în
principal, asigurarea faptului că activele sunt protejate în mod corespunzător imediat
137
după avertizarea asupra incidentului și în timpul acestuia și minimizând povara

decontaminării. Acestea includ evitarea contaminării, relocarea unităților, utilizarea
sistemelor COLPRO, purtarea IPE și procedurile de decontaminare imediată.
(3) Post-incident. Aceste activități urmează un incident CBRN și sunt esențiale
pentru protejarea activelor, pentru restabilirea capacităților operaționale și pentru
recâștigarea ritmului de funcționare. Aceste măsuri vor fi luate pentru a reduce nivelul
necesar de protecție și pentru a minimiza răspândirea contaminării. Acestea vor include
operațiunile necesare pentru a determina locația, tipul și amploarea contaminării,
controlul mișcării pentru a limita răspândirea contaminării și operațiunile de
decontaminare.
Acțiuni în timpul incidentului
Echipamentul și procedurile necesare pentru protejarea forței comune în timpul
unui incident CBRN trebuie să fie pregătite și exercitate în faza pre-incident. Acest
paragraf se referă la reacția imediată la un incident CBRN, inclusiv detectarea inițială,
avertizarea și punerea în aplicare a protecției individuale și COLPRO. Trebuie avute
în vedere următoarele aspecte:
a. Alarme de urgență de pericol sau de atac;
b. Protecția fizică individuală;
c. Avertizare de avertizare împotriva vântului;
d. Evacuare medicala;
e. Raportare instantanee instantanee;
f. Administrarea informației.
Acțiuni post-incident
Procedurile, echipamentele și instruirea necesare pentru măsurile CBRN
eficiente pentru W & R, recuperare și control, gestionarea pericolelor și contramăsurile
și sprijinul medical trebuie pregătite și practicate în faza pre-incident. Trebuie avute în
vedere următoarele aspecte:
a. CBRN W & R;
b. Detectarea și identificarea;
c. Raportarea, monitorizarea și monitorizarea CBRN;
d. Supravegherea sănătății;
e. Suport medical;
f. Gestionarea accidentelor;
g. Gestionarea riscurilor;
138
h. decontaminarea;
i. Recuperarea după incident;
j. Informații publice
Factorii pentru pregătirea informațională a mediului CBRN
Personalul de apărare al CBRN participă la planificarea prevenirii
amenințărilor CBRN având în vedere populația sau manifestarea unor dezastre/
catastrofe ecologice.
Analiza din punct de vedere CBRN include:
a. Evaluarea amenințărilor și pericolelor;
b. Zonă de evaluare a acțiunilor;
c. Analiza terenurilor;
d. Evaluarea meteorologică.
Amenințarea și evaluarea pericolelor - trebuie să determine riscurile CBRN din
afara teritoriului național cu posibil impact asupra populației (infrastructura industrială
și militară, accesul la agenții precursori, instalațiile potențiale de depozitare și dubla
utilizare).
Pe palierul substanțelor toxice industriale (TIM) trebuie analizate:
a) Riscul chimic- Identificați și înregistrați fabrici industriale chimice cunoscute
și instalații de depozitare (agricultură, pesticide și cercetare).
b) riscul biologic- Identificați și înregistrați orice instalații industriale și
medicale (agricultură și cercetare) care ar putea avea, produce și procesa agenți
biologici.
c) riscul nuclear/radiologic - Identificați și înregistrați instalații care au surse
radioactive în zona de operațiuni (de exemplu, spitale, instalații nucleare, metalurgice
și conducte de construcție).
Analiza din punct de vedere operațional trebuie să descrie următoarele aspecte:
a. Topografie / vreme;
b. Populația;
c. Analiză politică / socio-economică și culturală;
d. Infrastructură;
e. Reguli de implicare, restricții legale și considerații religioase;
f. Planificarea civilă de urgență;
g. Economie;
h. Standarde.
139
Analiza meteorologică include informații cum ar fi temperatura, umiditatea,

viteza vântului, direcția vântului, precipitațiile și stabilitatea, trebuie obținute pentru a
determina efectele asupra utilizării armelor și dispozitivelor CBRN
Vulnerabilitatea, evaluarea riscurilor și managementul riscului CBRN

Vulnerabilitatea este o slăbiciune inerentă exploatabilă a unui bun.
Vulnerabilitățile includ deficiențe în planificare, pregătire, instruire,
conștientizare, avertizare, securitate fizică, rigidizare, redundanță / capacitate de reacție
și răspuns.
Evaluările de vulnerabilitate pot fi realizate de echipe de evaluare
multidisciplinară care efectuează analize operaționale și evaluează vulnerabilitatea
personalului angajat și a bunurilor materiale sau de specialiștii din domeniul ingineriei
și tehnicii care evaluează vulnerabilitatea structurală a instalațiilor.
Rezultatul evaluării vulnerabilității constă în identificarea deficiențelor sau a
punctelor slabe care fac ca activele, zonele sau evenimentele speciale să fie vulnerabile
la o serie de amenințări cunoscute sau probabile.
Evaluarea riscului ia în considerare trei puncte:
A. Probabilitatea sau probabilitatea producerii unui incident CBRN provocat de
amenințare sau pericol.
b. Probabilitatea sau probabilitatea ca o vulnerabilitate specifică să fie
exploatată.
c. Impactul asupra succesului misiunii în ceea ce privește numărul de persoane
ucise sau numărul și gradul de vătămare a personalului, deteriorarea materialului sau a
instalațiilor, pierderea sau corupția informațiilor sau alți factori care influențează
misiunea, cum ar fi moralul sau opinia publică, cauzate de gradul de impact sau
severitate a amenințării.
Managementul riscurilor. Echipamentele de apărare CBRN vor contribui la
procesul de planificare operațională prin evidențierea vulnerabilităților de forță și
recomandarea atenuării.
Personalul de apărare al CBRN va contribui, de asemenea, la procesul de
gestionare a riscurilor care trece prin patru etape consecutive:
- evitarea
- transferul
140
- atenuarea
- acceptarea în cele din urmă.
Acest lucru are drept scop minimizarea riscului ori de câte ori este posibil, nu
eliminarea acestuia. Gestionarea riscurilor integrează procesele de evaluare a valorii
activelor, a amenințărilor și a vulnerabilităților și determină riscul compromiterii sau
pierderii față de costul implementării controalelor și măsurilor și impactul asupra
succesului misiunii.
Nivelurile de amenințare și riscuri CBRN: Ghid general pentru

componentele de apărare CBRN
Trebuie făcută o distincție clară între amenințarea reprezentată de armele și
dispozitivele CBRN și cele provenind dintr-o eliberare substanțe toxice industriale-
TIM.
Ambele trebuie luate în considerare la planificarea și desfășurarea operațiunilor,
deoarece este posibil ca forțele NATO să întâlnească arme și dispozitive CBRN și
amenințări de tip TIM, dar nu neapărat în același timp și la același nivel
Arme sau echipamente CBRN - niveluri de primejdie

SCAZUT- VERDE
A fost identificat un actor sau un stat care ar putea avea fie capacitatea, fie
intenția de a viza forțele sau indivizii NATO. Deși este posibil, nu există alte indicații
de utilizare
MEDIU - GALBEN
Un actor de stat sau non-stat a fost identificat ca având atât capacitatea, cât și
intenția de a viza forțele sau indivizii NATO.
SEMNIFICATIV - PORTOCALIU
intenția de a viza forțele sau indivizii NATO și va încerca probabil să facă acest lucru
pe termen scurt.
RIDICAT - ROȘU
intenția de a viza forțele sau indivizii NATO într-un anumit interval de timp și / sau
împotriva unui obiectiv specific
141
CBRN TIM - NIVELURI

Probabilitatea de eliberare se bazează pe o evaluare a eliberării
accidentale, colaterale sau intenționate
SCAZUT-VERDE
Deși este posibilă eliberarea TIM, infrastructura industrială (Instalații, situri de
stocare, rețele de transport, conducte) și nivelurile de securitate sunt robuste
MEDIU - GALBEN
Există un risc tot mai mare de eliberare de tip TIM din cauza unei degradări a
infrastructurii industriale și / sau a unei degradări a securității infrastructurii
industriale
SEMNIFICAȚI-PORTOCALIU
Eliberarea TIM poate avea loc cu puțină avertizare suplimentară datorită
slăbiciunii infrastructurii industriale și / sau a securității insuficiente a infrastructurii
industriale
RIDICAT-ROSU
Există un risc imediat pentru eliberarea TIM, fără avertisment, din cauza
deteriorării infrastructurii industriale și / sau a lipsei de securitate a infrastructurii
industriale.
Nivel de risc. Impactul unui risc este comparat cu probabilitatea (exploatarea)
vulnerabilităților prin amenințări și pericole.
Riscul este afișat ca o matrice a riscului-probabilitate-impact. Evaluarea
riscurilor ia în considerare două aspecte.
Probabilitate. Aceasta este probabilitatea ca un incident cauzat de amenințare
sau pericol să se producă și că va fi exploatată o vulnerabilitate specifică.
(1) Frecvent. Se așteaptă să apară în majoritatea situațiilor.
(2) Probabil. Poate să apară în majoritatea situațiilor.
(3) Ocazional. Ar putea apărea la un moment dat.
(4) Rareori. Nu este de așteptat să apară.
(5) Puțin probabil. Se întâmplă numai în circumstanțe excepționale.
Impact. Impactul asupra succesului misiunii în ceea ce privește nivelurile de
deces sau vătămare a personalului, deteriorarea materialului sau a instalațiilor,
pierderea sau corupția informațiilor sau alți factori care influențează misiunea,
cauzate de nivelul impactului sau gravitatea amenințării.
142
(1) Catastrofală. S-ar opri realizarea obiectivelor / obiectivelor funcționale.

(2) Critic. Ar amenința obiectivele funcționale.
(3) marginal. Necesită o ajustare semnificativă a funcției globale.
(4) Neglijabil. Ar amenința un element al funcției.
Combinația dintre impact și probabilitate generează nivelul general de risc, așa

cum se arată în tabelul C3. Comandanții (comandantul intervenției/acțiunilor) trebuie
să decidă dacă acest nivel de risc este acceptabil pentru misiune sau poate lua măsuri
suplimentare pentru a atenua riscul prin reducerea impactului sau a probabilității.
Gestionarea consecințelor CBRN

Gestiunea consecințelor cuprinde măsurile luate pentru a atenua daunele,
pierderile, greutățile și suferințele cauzate de catastrofe, dezastre sau acțiuni ostile.
Aceasta include, de asemenea, măsuri de restabilire a serviciilor esențiale, de
protecție a sănătății și siguranței publice și de acordare a ajutorului de urgență
populațiilor afectate.
Serviciile și activitățile esențiale pot include:
- transportul
- comunicațiile
- lucrările publice și ingineria
- combaterea incendiilor
- planificarea informațiilor
- îngrijirea în masă
143
- sprijinirea resurselor
- sprijinul pentru sănătate și servicii medicale,
- căutare și salvare urbană
- materiale periculoase
- alimente și energie
- bancar și finanțe.
Planificarea operațiunilor – Managementul consecințelor CBRN

O provocare pentru comandanții intervenției/acțiunilor comandanții care este de
a proteja în mod adecvat facilitățile personale, materiale, echipamente și critice ale
misiunii de la alte efecte CBRN cauzate de incidentul CBRN.
Există o nevoie de capacitate de răspuns pentru a salva vieți, a contura un
incident și a recupera până la un punct care permite reluarea acțiunilor/activităților.
Confruntarea cu această provocare necesită o abordare cuprinzătoare și
integrată a identificării amenințărilor la răspunsul la incidente și la recuperare. Această
planificare cuprinzătoare asigură luarea în considerare a măsurilor de eficacitate.
Aceste măsuri servesc la furnizarea unui instrument care să ajute la evaluarea
momentului în care starea finală a misiunii este îndeplinită.
Nici o agenție unică nu posedă capacitatea și expertiza de a acționa în mod
unilateral asupra numeroaselor probleme complexe care ar putea apărea ca răspuns la
incidentele CBRN. De exemplu, un act de terorism, în special atacul CBRN îndreptat
împotriva unui mare centru al populației, poate produce consecințe majore care ar putea
copleși capacitățile națiunii gazdă( HN).
Pentru un incident CBRN, elementele esențiale de informații pot include
următoarele:
(1) Profilul daunelor și prejudiciilor. Evaluați estimările privind daunele și
accidentele. Dispozitivele sau vectorii CBRN prezintă fiecare considerente unice care
influențeazã planificarea acțiunilor de răspuns la urgență. Planificatorii folosesc
instrumentele disponibile pentru sprijinirea deciziilor pentru a efectua evaluările.
(2) Gestionarea informațiilor. Colectarea, analiza, raportarea și difuzarea
informațiilor în timp util sunt esențiale. Stabiliți măsuri pentru coordonarea activităților
de gestionare a informațiilor. Alte cerințe includ măsuri de gestionare a informațiilor
care asigură următoarele cum ar fi: interoperabilitatea rapoartelor care sunt transmise
și primite de la sistemul de control al incidentelor civile;
144
(3) Concentrarea. Planificatorii primesc informații în cazul în care au fost

stabilite perimetre de la comandantul incidentelor civile. Locația contaminată trebuie
să fie marcată în mod clar pentru a împiedica intrarea eronată a personalului.
Personalul care a fost în zonele contaminate trebuie să fie identificat și trebuie
să fie luate măsurile necesare (tratament medical, decontaminare, etc.).
Decontaminarea pe teren prevede, de asemenea, acțiuni de consolidare și de
limitare a oricărui material contaminat (scurgere de apă). Personalul expus în timpul
incidentului, pasajul ulterior al norului sau intrarea în incidența incidentului în zona
contaminată, au o prioritate ridicată în acțiunile de răspuns.
Acestea includ respondenții și alte persoane contaminate.
Definirea precoce a perimetrului este importantă, astfel încât persoanele
potențial contaminate să poată fi identificate și să se ia măsuri pentru a preveni
contaminarea altor persoane.
Contaminarea potențială a infrastructurilor critice și a mijloacelor de transport
reprezintă o problemă de sănătate atât pentru cei care răspund, cât și pentru cei din jur.
Procedurile care trebuie luate în considerare includ următoarele:
(a) monitorizarea inițială la sosire pentru a determina caracterizarea preliminară
a amplasamentului și contaminarea personalului;
(b) Proceduri de minimizare a răspândirii contaminării.
(4) Decontaminarea. Planificatorii identifică și înțeleg cerințele, standardele și
normele de decontaminare a deceselor, personalului și echipamentului.
Trebuie să se furnizeze resurse care să poată monitoriza, detecta și identifica
gradul și sursa de contaminare.
Experții în domeniu fac evaluări de risc pentru a determina opțiunile pentru
desfășurarea decontaminării și recomandă alocarea resurselor necesare pentru a sprijini
procesul de decontaminare.
Siguranța este o preocupare majoră în procesul de planificare a decontaminării
pentru a se asigura că expunerea primului respondent este minimizată.
Măsurile de control sunt, de asemenea, luate pentru a minimiza expunerea și
răspândirea oricărei contaminări.
(a) Controlul contaminării. Măsurile de control al contaminării asigură faptul că
contaminarea nu este transferată dintr-o zonă deja contaminată într-o zonă
necontaminată prin prelucrarea ordonată a personalului, a echipamentelor și a
145
vehiculelor care intră și ies din zona contaminată. Cantitățile efective de material
utilizat pentru controlul contaminării depind de condițiile de pe locul incidentului.
(b) Decontaminarea echipamentelor. Echipamentele trebuie să fie
decontaminate în conformitate cu publicațiile tehnice specifice.
Unele echipamente utilizate de forța de răspuns din zona contaminată pot rămâne
acolo pentru utilizare ulterioară și nu vor necesita monitorizare imediată sau
decontaminare. Unele echipamente nu pot fi salvate și vor necesita eliminarea
corespunzătoare.
Dacă civilii aflați în zona contaminată sunt trimiși sau ajung la punctele de
procesare folosind propriile lor vehicule, vehiculele trebuie monitorizate înainte de a
se îndepărta de zona respectivă.
Toate suprafețele exterioare și filtrele de aer ar putea fi contaminate cu
contaminare în aer. Cotele de roți, anvelopele și partea inferioară pot fi contaminate de
la conducerea în zonele contaminate. Cu excepția cazului în care ferestrele au fost
deschise sau ventilatoarele deschise, contaminarea detectabilă a interiorului este cea
mai probabilă pe acele suprafețe contactate de ocupanții vehiculelor (de exemplu, plăci
de podea, scaune).
(5) Evacuarea. Planificatorii determină dacă personalul din zonele cu pericol de
vânt a fost îndreptat să caute un adăpost sau să evacueze.
Factorii de planificare specifici includ resursele necesare pentru echipamentul
de protecție pentru un număr mare de persoane și suport medical. Personalul sau
echipamentul evacuat dintr-o zonă periculoasă este verificat pentru posibilitatea
contaminării reziduale. Deteriorările contaminate sunt decontaminate înainte de
evacuare pentru a evita contaminarea instalațiilor de îngrijire a sănătății. De exemplu,
prezența unui accident contaminat într-un spital și trecerea vaporilor chimici în
sistemul de ventilație al unei clădiri ar putea închide întregul spital.
(6) Cerințe medicale. Planificatorii de asistență pentru serviciile de sănătate au
nevoie de toate modelele epidemiologice și diagnostice disponibile ca urmare a
incidentului. Capacitățile de asistență pentru serviciile de sănătate pot oferi fie
capacități de răspuns CBRN consultative, fie augmentare care pot extinde capacitățile
medicale existente. Acest proces include primirea informațiilor primite de la
respondenți despre raportarea informațiilor despre semne și simptome de la victime sau
caracteristici ale agentului (adică miros / miros). Planificarea serviciilor de asistență
146
medicală abordează medicina preventivă, serviciile de laborator, evacuarea victimelor

și decontaminarea și tratarea victimelor.
Managementul consecințelor - CBRN

a) Considerații civile și politice. Operațiile asociate managementului
consecințelor sunt foarte sensibile la considerente civile și politice.
Planificatorii modifică și adaptează activitățile de informare pentru a răspunde
provocărilor unice prezentate în fiecare operațiune. Resursele de informații de la
fiecare eșalon sunt structurate pentru a oferi suport care este proactiv, predictiv și
flexibil. Comandantul (comandantul intervenției/acțiunilor) se asigură că toate sursele
de informații sunt luate în considerare și implicate pe deplin.
b. Considerații juridice. Orice plan de acțiunile asociat cu managementul
consecințelor evenimentelor CBRN trebuie să primească o revizuire juridică
aprofundată. De asemenea, operațiunile trebuie să beneficieze de sprijin juridic.
c. Colectarea de informații. Sprijinul pentru managementul consecințelor
evenimentelor CBRN necesită o abordare multidisciplinară. O abordare dintr-o singură
sursă nu poate suporta toate cerințele.
d. Suportul de informații. Suportul de succes în timpul managementului
consecințelor CBRN se bazează pe colectarea și analiza continuă a informațiilor.
Aceasta include anticiparea și inițierea colectării în funcție de cerințele de lungă durată,
sintetizarea informațiilor disponibile orchestrarea eforturilor de colectare ale
organizațiilor existente.
Furnizarea de informații tehnice despre posibili agenți și materiale armate,
metodele de diseminare și impactul asupra obiectivelor sunt esențiale pentru
planificare. Un respondent la un loc de incident ar trebui să poată furniza informații
agențiilor tehnice și științifice și să primească informații suplimentare despre tipul de
dispozitiv sau material găsit pe site.
e. Activități de răspuns
În timpul fazei inițiale de răspuns (care include pre-implementarea și
desfășurarea) informațiile care sunt semnificative pentru operațiile de intervenție de
urgență în timpul unui incident CBRN includ, dar nu se limitează la următoarele:
(a) Condiții / situații / capacități de amenințare;
(b) Determinarea statutului și a neajunsurilor;
(c) Cunoașterea detaliată a zonei;
147
(d) Informații detaliate privind tipul de material utilizat. Luați în considerare cele
mai grave și cele mai bune scenarii pentru opțiuni. Tipurile de protecție posibile
împotriva acestor arme, materiale sau vectori; mărimea, greutatea, descrierea și
capacitatea acestora; și metodele care le-ar putea neutraliza;
(e) Dispozitivele medicale sau echipamentul disponibil și lipsa unor astfel de
echipamente care ar putea avea impact asupra oricărei încercări de a neutraliza
amenințarea sau de a diminua consecințele. Numărul de persoane pe care le pot
gestiona și metodele de transport de urgență disponibile;
(f) numărul și localizarea victimelor și / sau alte daune;
(g) Descrierea și starea liniilor de comunicații, inclusiv drumurile principale,
căile ferate, căile navigabile, porturile și aeroporturile;
(h) condiții meteorologice, inclusiv precipitații, ceață, condiții de nor,
temperatură, umiditate relativă, vânturi predominante și date despre răsărit / apus;
(i) Caracteristicile daunelor fizice în zona specifică dezastrului;
(j) Populația unor zone cum ar fi parcurile de remorci, apartamentele și
subdiviziunile. Clădirile școlare și depozitele din aceste zone sunt candidați excelenți
pentru adăposturi, hrănire și locuri de susținere a vieții;
(k) starea sistemelor de salubritate;
(l) sisteme de evacuare și evacuare;
(m) Materiale de suprafață. Identificați tipul și distribuția de soluri și subsoluri
în zonă și traficul solului;
(n) surse de toate clasele de aprovizionare necesare pentru refacerea critică a
activităților normale;
(o) Disponibilitatea echipamentului și personalului inginerului civil.
Recuperare, tranziție și redistribuire

Operațiunile de redresare, tranziție și redistribuire încep atunci când autoritățile
civile sau alte agenții desemnate sunt pregătite să preia operațiunile.
Se elaborează și se implementează un plan de tranziție, astfel încât sarcinile să
fie transferate de la comandantul forțelor de ordine la autoritățile civile
corespunzătoare, proporționale cu capacitatea lor de a continua operațiunile.
ONG-urile și / sau serviciile contractate pot mări aceste autorități civile. După
finalizarea suportului necesar de recuperare, comandantul forței de muncă execută
tranziția și redistribuirea.
148
Faza de recuperare începe atunci când pericolele imediate sunt conturate sau
controlate până la punctul în care activele militare sunt înlocuite sau nu mai sunt
necesare.
În timpul fazei de recuperare, elementele de răspuns de urgență inițiază acțiunea
de restabilire a condițiilor la și în vecinătatea locului incident într-o stare fezabilă și
acceptabilă din punct de vedere tehnic.
Elaborarea și implementarea unui plan de redresare trebuie să fie coordonat cu
autoritățile civile pentru a determina cerințele. Obiectivele și obiectivele clar definite
asigură înțelegerea și completarea sarcinilor între autoritățile civile și comandantul
grupului operativ. Prioritățile principale sunt restabilirea capacității misiunii,
elaborarea unui plan care să acopere cerințele de recuperare pe termen scurt și lung și
revenirea la operațiunile normale. Se acordă o atenție specială minimizării și atenuării
daunelor aduse mediului.
149
Capitolul 7
MĂSURI DE PROTECȚIE A POPULAȚIEI
Potrivit conceptului de ,,protecţie civilă”, se are în vedere ca entitățile

organizatorice responsabile să fie în măsură să asigure protecția populației împotriva
efectelor riscurilor curente, evenimentelor de tipul conflictelor militare şi non-militare,
precum şi evenimentelor deosebite de tipul dezastrelor.
Astfel, se poate observa că definiția mai sus menționată acoperă și spectrul
evenimentelor de natură CBRN la pace (situații de urgență sau dezastre), alte situații
de tipul acțiunilor hypride sau terorismului și, nu în ultimul rând conflictul armat în
condițiile întrebuințării mijloacelor CBRN
Astfel potrivit legislației naționale, situaţia de protecţie civilă -este situaţia
generată de iminenţa producerii sau de producerea dezastrelor, a conflictelor militare
şi/sau a altor situaţii neconvenţionale care, prin nivelul de gravitate, pun în pericol sau
afectează viaţa, mediul, bunurile şi valorile culturale şi de patrimoniu112;
Având în vedere faptul că evenimentele CBRN pot apare în diferite situații
rezultă că măsurile de protecție a populației, care pot fi adoptate în situația producerii
unor evenimente CBRN, sunt aceleași cu cadrul general de acțiuni de protecție a
populației și în constau în:
I. înștiințare, avertizare și alarmare
II. Protecția populației
1. Evacuare
2. Cazare -adăpostire,
3. Asigurare apă şi hrană
4. Asigurarea transportului
5. Acordarea de ajutoare de primă necesitate
6. Acordarea asistenței sociale, psihologice şi religioase
III. Protecție CBRN
IV. Misiuni de răspuns și sprijin a răspunsului care vizează:
1. Recunoaștere și cercetare
2. Căutare-salvare
112
Legea 481/2004 privind protecția civilă
150
3. Descarcerare și deblocare căi de acces

4. Localizarea şi stingerea incendiilor
5. Menținerea, asigurarea şi restabilirea ordinii publice
6. Restabilirea stării provizorii de normalitate
7.1. Înștiințarea, avertizarea și alarmarea presupune, printre altele, activitatea

de transmitere a informațiilor autorizate către autoritățile administrației publice
centrale sau locale, după caz, în scopul evitării surprinderii şi al realizării măsurilor de
protecţie113 în situația:
a) iminenței producerii unor evenimente inclusiv de natură CBRN;
b) producerea dezastrelor, inclusiv în condițiile în care rezultă contaminare CBRN
c) conflictelor armate către autorităţile administraţiei publice centrale sau locale,
după caz, în scopul evitării surprinderii şi al realizării măsurilor de protecţie
Mesajele de înştiinţare au la bază informaţiile primite de la structurile care
monitorizează sursele de risc sau de la populaţie, după caz, şi sunt transmise
prin următoarele mijloace de comunicaţii şi informatică existente
Mesajele de avertizare presupun aducerea la cunoştinţă populaţiei a informaţiilor
necesare despre iminenţa producerii sau producerea unor dezastre;
Mesajele de alarmare implică transmiterea mesajelor/semnalelor de avertizare a
populaţiei despre iminenţa producerii unor dezastre sau a unui atac aerian;
Inclusiv în situațiile care vizează contaminarea cu substanțe CBRN înștiințarea,
avertizarea și alarmarea se realizează, în funcție de situație, de către Inspectoratul
General pentru Situații de Urgență, Inspectoratele pentru Situații de Urgență,
autoritățile locale sau operatori economici sursă de risc
Mijloacele utilizate sunt cele care există în acest moment în sistemul național de
înștiințare-alarmare și pot fi:
• mijloace informatice (poştă electronică administrată de Serviciul de
Telecomunicaţii Speciale, echipamente fax);
• echipamente de înştiinţare-alarmare F-1001;
• mijloace fir (reţeaua de telefonie guvernamentală – „S” şi „TO”, reţeaua de
cooperare organizată de Serviciul de Telecomunicaţii Speciale – IC, reţeaua
113
OMAI 1259/2006 privind organizarea și asigurarea activității de înștiințare, avertizare, prealarmare și alarmare în
situații de protecție civilă
151
naţională de voce a MAI, reţele publice de telefonie din sistemul de

telecomunicaţii teritorial);
• mijloace radio (reţele radio pe unde scurte, reţele radio VHF, sistemul de
comunicaţii radio digitale în standard TETRA, reţele de telefonie mobilă).
• Sistemul RO-ALERT114
7.2. Protecția populației prin evacuare, cazare, adăpostire, asigurare apă şi

hrană și alte măsuri de protecție 115reprezintă totalitatea activităţilor desfăşurate
pentru scoaterea temporară sau definitivă a persoanelor, animalelor şi bunurilor din
zonele de risc CBRN şi asigurarea condiţiilor minime de subzistenţă, inclusiv
activităţile de gestionare a datelor şi informaţiilor privind desfăşurarea acestor
acţiuni, precum şi cele de asigurare a populaţiei şi animalelor cu apă şi hrană.
7.2.1. Evacuarea in situatii urgentă care implică substanțe CBRN începe
imediat ce sunt primite informații despre iminența contaminarii sau producerii acestia
Evacuare măsura de protecție civila luata înainte, pe timpul sau după producerea
unei situații de urgenta care implică posibila contaminare sau, după contaminarea cu
mijloace CBRN, consta in scoaterea din zonele afectate sau potential a fi afectate, in
mod organizat, a populației, a unor instituții publice, operatori economici, animalelor,
bunurilor materiale si in dispunerea lor in zone sau localități care asigura condiții de
protectie si supravietuire.
In caz de situatii de urgenta de natură CBRN actiunea de evacuare incepe
imediat dupa identificarea pericolului ori dupa producerea acestuia, acordandu-se
prioritate evacuarii populatiei.
In funcție de evoluția situației de urgenta care implică substanțe CBRN si de
gradul de asigurare cu mijloace de transport, evacuarea dintr-o zona/localitate se poate
efectua in totalitate sau parțial, simultan ori succesiv.
In toate situațiile se va avea in vedere si posibilitatea autoevaluării.
Desfășurarea acestei activități impune intervenția organelor specializate ale
114 Guvernul României a adoptat prin ordonanță de urgență nr.72/2017, implementarea pe teritoriul României a Sistemului
de avertizare a populației în situații de urgență RO-ALERT, cu scopul de a te informa rapid în cazul în care există situații
majore de risc, cum ar fi fenomene meteo extreme, inundații amenințătoare, atac terorist sau alte situații care amenință
grav comunitățile.
115
152
autorităților administrației publice pentru evitarea confuziei, panicii, aglomerației si

blocajelor pe căile de comunicații, precum si a dezordinii si actelor antisociale.
La toate obiectivele, zonele identificate prin Planul de Analiză și Acoperire a
Riscurilor116 care presupune contaminare CBRN, planurile de evacuare se elaborează
din timp, in starea de normalitate
Pentru dezastre/situații de urgență se au în vedere riscurile inventariate si de
funcțiile de sprijin stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 557/2016 privind
managementul tipurilor de risc.
In vederea întocmirii planurilor de evacuare, structurile responsabile împreună
cu specialiști din cadrul inspectoratelor pentru situații de urgenta județene/al
municipiului București executa, in principiu, următoarele activități117:
a) stabilesc localitățile, instituțiile, operatorii economici, precum si numarul si
structura populației/salariaților care se evacuează;
b) stabilesc natura si cantitatea bunurilor ce urmează a fi evacuate;
c) stabilesc zonele si localitățile in care se executa evacuarea;
d) stabilesc gradul de urgenta si eșalonarea evacuării, precum si mijloacele de
transport si itinerarele pe care se executa evacuarea;
e) executa recunoașterea zonelor si a localităților in care se dispune evacuarea;
f) analizează posibilitățile de cazare, de aprovizionare si hrănire a evacuaților,
de depozitare a bunurilor si de funcționare a instituțiilor;
g) identifica posibilitățile de asigurare a acțiunilor de evacuare.
Principalele autorități/instituții implicate în evacuarea în situații de urgență de
natură CBRN sunt:
a) MAI (IGSU, IGPR, IGJR, ANRSPS)
b) MS si CRR
c) MCTI si STS
d) Autorități locale (Prefectura, consilii jud, primarii)
e) CNCAN
f) Administrația Națională de Meteorologie
g) Institutul National de Cercetare pentru Protecția Mediului
116
OMAI 132/2007 pentru aprobarea Metodologiei de elaborare a Planului de analiză și acoperire a riscurilor și a
Structurii-cadru a Planului de analiză și acoperire a riscurilor
117
OMAI 1184 din 6 februarie 2006 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și asigurarea activității de evacuare
în situații de urgență
153
7.2.2. Cazarea si adăpostirea

Presupun: asigurarea cazării persoanelor evacuate: Ministerul Afacerilor Interne,
prin Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, în cooperare cu autoritățile
administrației publice locale.
Asigurarea cazării persoanelor evacuate se face în:
- unitățile școlare aparținând Ministerul Educaţiei Naționale şi Cercetării
Ştiinţifice
- spațiile disponibile aparținând Ministerul Dezvoltării Regionale şi
Administraţiei Publice, Ministerul Apărării Naţionale, Societatea Naţională de Cruce
Roşie din România.
- tabere de sinistrați-evacuați (adăposturi colective)
Asigurarea adăpostirii în tabere de sinistrați/evacuați. Organizarea şi
funcţionarea taberelor pentru sinistraţi118
În situația producerii unor evenimente CBRN care presupune evacuarea pe o
perioadă mai mare de 24 de ore a populației din zona afectată se organizeazăt tabere
de sinistraţi.
La stabilirea locului de amplasare a taberei, comitetele locale pentru situaţii de
urgenţă au în vedere ca acesta să se situeze în afara ariei afectate sau potenţial a fi
afectată de contaminarea de natură CBRN, astfel încât să se asigure protecţia
populaţiei.
Se iau în consireație, în primă etapă, capacităţile de cazare prevăzute în planurile
de evacuare pentru primirea populaţiei existente la localități (cămine culturale, săli de
sport etc, , urmând ca ulterior să se procedeze la dezvoltarea celor existente sau, după
caz, amenajarea unor noi spații/facilități.
Principalele situații de urgență care pot impune amanjarea unor astfel de
facilități – in contextual unor evenimente de natură teroristă sunt:
a) Accidente, avarii, explozii şi incendii în activităţi de transport şi depozitare
produse periculoase- Accidente majore cu implicaţii în afara amplasamentului
b) Epidemii
c) Risc radiologic
118
OMAI 1494/2006 pentru aprobarea Normelor tehnice privind organizarea şi funcţionarea taberelor pentru sinistraţi în
situaţii de urgenţă
154
7.2.3. Asigurare apă şi hrană

Asigurarea apei şi hranei pentru persoanele care au fost evacuate în afara zonei
contaminate cu substanțe de natură CBRN sau a celor care temporar se află în zone
contaminate presupune aplicarea unor măsuri deosebite cum ar fi:
- verificarea apei potabile şi hranei pentru persoanele afectate sau evacuate;
- verificarea apei şi hranei pentru animale;
- asigurarea, distribuirea ajutoarelor, organizarea primirii şi distribuţiei
ajutoarelor umanitare de urgenţă:
Este de evidențiat faptul că responsabilitățile pentru asigurarea acestora este:
- în primele 72 ore de la evacuare sau la instituirea stării de alertă, după caz:
autorităţile administraţiei publice locale și Ministerul Afacerilor Interne, prin
Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale (ANRSPS), în
condițiile aprobării legale a intervențiilor operative cu produse din rezerva de stat;
- ulterior primelor 72 ore, până la încetarea evacuării sau a situaţiei de urgenţă:
Ministerul Afacerilor Interne, prin Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat și
Probleme Speciale.
7.2.4. Asigurarea transportului

Se referă la gestionarea informaţiilor, punerea la dispoziţie a resurselor şi
coordonarea acţiunilor care implică asigurarea transportului, altul decât cel în folos
propriu. Prin această funcţie, se asigură inclusiv gestionarea informaţiilor despre
infrastructura de transport rutieră, maritimă / fluvială, feroviară şi aeriană119.
Autoritățile locale asigură:
1. realizarea evacuării populaţiei, resurselor necesare pentru intervenţie şi
asistenţă de primă necesitate în situaţii de urgenţă (complementar celor
stabilite prin contracte cu structurile abilitate pentru efectuarea
transportului)
2. realizarea graficului de transport şi asigurarea mijloacelor necesare
pentru efectuarea evacuării, în termen de 6 ore de la declararea stării de
urgenţă;
119Ordinul Min Transporturilor 1352/2017 privind organizarea și funcționarea Centrului operativ pentru situații de
urgență cu activitate permanentă din cadrul Ministerului Transporturilor
155
7.2.5. Acordarea asistenţei sociale, psihologice şi religioase

Vizează solicitarea privind asistenţa socială, psihologică şi religioasă pentru
populaţia afectată cu implicarea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei
Publice prin autorităţile publice judeţene şi locale
Autoritățile locale sunt abilitate să asigure:
- organizarea punctelor de informare a populaţiei
- centralizarea informaţiilor privind necesarul ajutorului de acest tip
-asigurarea morgilor temporare şi a terenurilor necesare pentru înhumare
7.3. Efectuarea depoluării şi decontaminării CBRN

Reprezintă totalitatea activităților desfășurate de structurile de intervenție
pentru efectuarea depoluării şi decontaminării mediului, populației, clădirilor şi
tehnicii de intervenție120.
Autoritățile locale asigură sprijinul structurilor specializate cu capabilitățile ce
pot fi asigurate de către serviciile publice voluntare şi servicii private pentru situaţii de
urgenţă
Protecţia nucleară, radiologică, chimică şi biologică a populaţiei se
realizează prin mijloace de protecție individuală, colectivă sau prin alte măsuri tehnice
şi organizatorice specifice, cu prioritate în zonele de risc121.
Instituțiile publice şi agenții economici care produc, transportă, depozitează sau
manipulează substanțe periculoase în cantități care pot pune în pericol viața şi sănătatea
cetățenilor organizează şi execută controlul contaminării radioactive, chimice şi
biologice a materiilor prime şi produselor finite şi realizează măsurile de
decontaminare a personalului propriu, terenului, clădirilor şi utilajelor122.
Mijloacele de protecție individuală a cetățenilor se asigură potrivit criteriilor
elaborate de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență şi aprobate prin hotărâre
a Guvernului123.
120 HGR 557/2016 privind managementul tipurilor de risc

121
122
idem
123
idem
156
Decontaminarea se realizează prin operaţiuni şi tehnici speciale efectuate de

către serviciile de urgenţă, unele unităţi militare şi agenţi economici, potrivit normelor
tehnice elaborate de ministerele de profil şi avizate de Inspectoratul General pentru
Situaţii de Urgenţă124.
Depoluarea constă în luarea unor măsuri specifice pentru identificarea şi
eliminarea surselor poluante, limitarea, îndepărtarea sau neutralizarea agenţilor
poluatori ai apei, aerului şi terenului125.
Măsurile de depoluare sunt însoţite, după caz, de evacuarea persoanelor şi a
animalelor din mediul poluat sau de interzicerea utilizării apei, a alimentelor şi a
furajelor contaminate.
Se interzice comercializarea sau utilizarea pentru consum a bunurilor
contaminate.
Agenţii economici şi instituţiile publice au obligaţia să avertizeze imediat
populaţia asupra riscurilor de poluare şi contaminare a zonelor limitrofe unităţilor
respective şi să intervină cu forţele şi mijloacele de care dispun pentru protecţia
populaţiei şi înlăturarea efectelor poluării.
Echipajele CBRN pot executa următoarele categorii de misiuni126
a) misiuni de bază:
a. detecţia şi identificarea substanţelor/materialelor de natură chimică sau
radioactivă şi detecţia prezenţei anumitor agenţi patogeni;
b. recunoaştere, cercetare, monitorizare evenimente de natură CBRN
c. prelevare probe;
d. avertizare şi raportare privind existenţa contaminării RBC;
e. asigurarea protecției CBRN a personalului de intervenție.
b) misiuni complementare:
a. decontaminarea personalului de intervenție şi a populației
b. decontaminarea clădirilor, obiectivelor de importanță deosebită
c. decontaminarea terenului;
d. participarea la gestionarea evenimentelor cauzate de explozii şi incendii
de mari proporții, avarii majore la instalații periculoase,
124
125
idem
126
ISU-11 instrucțiuni privind intervenția echipajelor CBRN
157
e. participarea la identificarea materialelor radioactive din instalațiile

nucleare aflate la bordul sateliților care reintră în atmosferă;
f. marcarea şi delimitarea perimetrelor a zonelor de impact a obiectelor
cosmice altele decât sateliți.
Echipajul de cercetare CBRN127 reprezintă structura operativă de intervenție
destinată evitării pierderilor de vieți omenești în rândul populației şi a personalului de
intervenții şi/sau prevenirii contaminării acestora ca urmare a producerii evenimentelor
de natură chimică, biologică, radiologică, nucleară sau a exploziilor de mare putere
(CBRN).
Misiunile principalele ale echipajului de cercetare CBRN sunt:
- determinarea gradului de contaminare chimică şi stabilirea concentrațiilor de
SCTI sau STL;
- determinarea gradului de contaminare radioactivă şi stabilirea nivelului de
radioactivitate a solului;
- determinarea gradului de contaminare a populației;
- controlul contaminării personalului din cadrul echipelor de intervenție;
- executarea cercetării itinerariilor de evacuare a populației în caz de
eveniment CBRN;
- determinarea zonelor/raioanelor cu nivel mare de contaminare în cazul
producerii unor accidente CBRN;
- participarea la identificarea surselor de contaminare;
- executarea cercetării CBRN a zonelor potențial afectate indiferent de
condițiile meteorologice, ziua sau noaptea;
- determinarea tipurilor de radionuclizi, substanțe chimice sau categoriilor de
agenți patogeni eliberați în atmosferă, în cazul producerii unui accident /
incident CBRN;
- transmiterea datelor cercetării pentru realizarea analizei şi prognozei de
specialitate la structura de specialitate din cadrul IGSU;
- stabilirea şi marcarea zonelor contaminate RBC.;
- participarea la realizarea cercetării de specialitate a itinerariilor de deplasare;
- determinarea nivelului scăderii în timp a gradului de contaminare a terenului,
apei şi aerului din zonele (raioanele) cercetate anterior;
- prelevarea de probe de aer, teren, apă etc. în caz de contaminare RBC;
127
IGSU/CBRN 01- Manualul protecției CBRN al personalului de intervenție din structurile IGSU
158
Echipajul de decontaminare poate executa următoarele tipuri de misiuni128:

a) decontaminare operațională (decontaminarea inițială) - decontaminarea
personalului, a părților esenţiale ale echipamentelor sau a unor porțiuni
mici de teren esenţiale pentru refacerea capacităţii de intervenţie a
personalului;
b) decontaminare totală - reducerea contaminării personalului,
echipamentului, materialelor şi/sau zonelor de lucru sau a itinerariilor de
evacuare la cel mai scăzut nivel posibil acceptat.
Accidentele chimice reprezintă în fapt eliberarea în mediu, ca urmare a unor
cauze antropice sau naturale, a unor substanțe toxice industriale în asemenea cantități
încât depășesc nivele maxim admise și pot afecta sănătatea populației129.
În mod general decontaminarea poate fi:
-Decontaminare chimică
-Decontaminare mecanică
-Alte tehnici
Decontaminarea Decontaminarea Alte tehnici de

chimica mecanica decontaminare
-Solutii chimice -Spalarea cu apa -Eletropolisarea
-Tratamente -Desprafuirea/ aspirarea/ stergerea/ -Curatarea cu
multiproces frecarea ultrasunete
-Decontaminare cu -Decojirea invelisurilor -Topirea
spuma -Curatarea cu abur -Cioplirea cu
-Geluri chimice -Curatarea abraziva microunde
-Decontaminarea cu -Curatarea cu buretele -Degradarea
paste -Suflarea de CO2 termica
-Decontaminarea cu -Suflarea cu nitrogen lichid de
ceata chimica mare presiune
-Decontaminarea -Suflarea cu freon
gazoasa -Suflarea cu gheata lichida
-Suflarea cu jeturi de apa de mare
presiune
-Macinarea/frezarea
-Razuire cioplirea/nivelarea
128 ISU-11 instrucțiuni privind intervenția echipajelor CBRN

129
https://www.igsu.ro/documente/informare_preventiva/masuri_de_protectie_in_caz_de_accident_chimic.pdf
159
Principalele substanțe toxice industriale (STI) folosite uzual în industrie sunt:

amoniacul, clorul, hidrogenul sulfurat, dioxidul de sulf, sulfura de carbon, oxizii de
azot, acidul clorhidric, acidul sulfuric, acidul cianhidric, monoxidul de carbon.
Pentru decontaminarea STI se folosesc următoarele materiale și substanțe:
a) Materiale absorbante, pentru reținerea substanțelor toxice și împiedicarea
evaporării acestora: - nisip - pământ - argilă - pietriș - zgură - granule de polimer -
rășini sintetice
b) Substanțe de neutralizare:
- pentru amoniac soluții de acid clorhidric sau acetic (oțet alimentar) în diverse
concentrații;
- pentru clor soluții de bisulfit și sulfat de fier, hiposulfit de sodiu, lapte de var,
terci de var stins și apă amoniacală;
- pentru acid clorhidric, acid cianhidric, hidrogen sulfurat, dioxid de sulf soluții
alcaline de hidroxid de sodiu, lapte de var, sodă calcinată sau apă amoniacală. De
asemenea se pot folosi următoarele substanțe solide: praf sau pietriș de calcar, praf de
var nestins;
- pentru sulfura de carbon materialele absorbante impregnate cu substanțe se
colectează în butoaie de tablă, se etanșează și se transportă în locații special amenajate
unde se aprind de la distanță.
a) Suspensii şi soluții pentru decontaminare chimică 130
Cantitate/100
Destinaţia Denumirea Componente 0 litri
procentaj
Soluţie apoasa de hidroxid de sodiu 25 kg / 2,5 %
decontaminare tiosulfat de sodiu 35 kg / 3,5 %
Decontaminarea (S.A.D.) detergent 15 kg / 1,5 %
chimica a
hipoclorit de calciu 40 kg / 4 %
armamentului si Suspensie de
2/3 bazic
tehnicii de lupta hipoclorit de calciu
silicat de sodiu 10 kg /1 %
2/3 bazic
emulgator 1 kg / 0,1 %
hipoclorit de Ca 2/3 80 kg / 8 %
Decontaminarea Suspensie de
bazic
chimica a hipoclorit de calciu
silicat de sodiu 10 kg / 1 %
terenului 2/3 bazic
emulgator 1 kg /0,1 %
130 IGSU/CBRN 01- Manualul protecției CBRN al personalului de intervenție din structurile IGSU
160
Cantitate/100
Destinaţia Denumirea Componente 0 litri
procentaj
Soluţie neutra emulgator 100 kg / 10 %
Decontaminarea
pentru emulgator 100 kg / 10 %
chimica a
decontaminarea glicerină 150 kg / 15 %
avioanelor
avioanelor
carbonat de sodiu 10 kg
Soluţie de
detergent 2 kg
decontaminare tip B
Decontaminarea apă 535 l
chimica a carbonat de sodiu 10 kg
echipamentului Solutie de etilenglicol 10 kg
decontaminare tip C detergent 2 kg
apă 535 l
hidroxid de sodiu 48 2,5 %
%
dimetilsulfoxid 58,5 %
Solutie unică de
monoetanolamina 0,3 %
decontaminare
Decontaminarea etilenglicol 28,7 %
personalului monoetileter
alcool etilic 10 %
Soluţie de săpun săpun lichid 0,2 – 0,4 %
lichid
Soluţie de etersulfat etersulfat 2 % 2 %
b) Soluţii pentru decontaminare radioactivă131

Cantitate/1000
Destinaţia Denumirea Componente litri
procentaj
Decontaminarea Solutie de
radioactivă a decontaminare detergent
15 kg / 1,5 %
armamentului si radioactivă
tehnicii de lupta
Suspensie de apă 3750 l / ha
Decontaminarea
decontaminare cu jet de gaze fierbinăi -
radioactivă a
apă si jet de gaze motor turborector
terenului si
fierbinti R.D.-45F
131
IGSU/CBRN 01- Manualul protecției CBRN al personalului de intervenție din structurile IGSU
161
Cantitate/1000
procentaj
amenajărilor
Compoziţii pentru ciment, asfalt,
genistice fixarea prafului material plastic, răsini -
radioactiv la sol etc.
hexametafosfat 4 kg
Soluţie de
decontaminare tip
detergent 2 kg
“A1”
Decontaminarea apă 535 l
echipamentului hexametafosfat 2 kg
Soluţie de
decontaminare tip
detergent 1 kg
“A2”
apă 200 l
Decontaminarea Soluţie de sapun sapun lichid 0,2 – 0,4 %
radioactivă a lichid
personalului Soluţie de
etersulfat 2 % 2%
etersulfat
c) Suspensii, soluţii şi substanţe pentru decontaminare biologică132
Cantitate/ 1000
procentaj
monocloramina B 7,5 g
Soluţia de clorură de zinc 10 g
monocloramina B cristalizată
alcool etilic 95 % 90 g
hidroxid de sodiu 2,5 %
dimetilsulfoxid 58,5 %
Soluţia unica de
Decontaminarea monoetanolamina 0,3 %
decontaminare
personalului etilenglicolmetileter 28,7 %
alcool etilic 10 %
cloramina CA 4 25 %
Praf de
bază libera CA 4 25 %
decontaminare
romsil pulvis 50 %
Soluţie de sapun săpun lichid 0,2 – 0,4 %
lichid
132
idem
162
Cantitate/ 1000
procentaj
Soluţie de etersulfat 2 % 2%
etersulfat
Soluţia de
dicloramina B 10 %
decontaminare nr.1
Decontaminarea dicloretan 90 %
armamentului si hipoclorit de calciu 40 kg / 4 %
Suspensie de
tehnicii de lupta 2/3 bazic
hipoclorit de calciu
2/3 bazic silicat de sodiu 10 kg / 1 %
hipoclorit de calciu 80 kg / 8 %
Decontaminarea Suspensie de
2/3 bazic
chimica a hipoclorit de calciu
silicat de sodiu 10 kg / 1 %
terenului 2/3 bazic
Soluţie de carbonat
carbonat de sodiu 1–2%
de sodiu
Decontaminarea
Soluţie de detergent 4 kg
echipamentului
decontaminare tip formaldehidă 3 kg
“D”
Alte tipuri de soluții de decontaminare/detoxifiere

BX 24 este un produs de decontaminare si detoxifiere cu spectru larg133, pentru agenti
chimici, biologici, radiologici si nucleari, utilizare confirmata de certificarile
internationale obtinute de acest produs.
BX 24 are urrmătoarele avantaje:
• Capacitate mare de decontaminare/detoxifiere
• Impact scazut asupra mediului
• Nu este un produs agresiv, fiind usor de depozitat
• Necoroziv: poate fi aplicat pe garnituri, materiale plastice, plexiglas
• Produs sub forma de pulbere, se dizolva instantaneu in apa, fara a fi
necesari aditivi/solventi suplimentari
133
https://www.romtech.ro/cbrn/decontaminare-cbrn/substante-pentru-decontaminare-si-detoxifiere.html
163
BX29134- Produs pentru decontaminarea persoanelor.

• Impact scăzut asupra mediului
• Nu este un produs agresiv, fiind ușor de depozitat
• Produs lichid, se combina instantaneu in apa, fără a fi necesari
aditivi/solventi suplimentari
BX40135- Produs pentru decontaminare radioactiva si a echipamentelor de zbor
(avioane, elicoptere, etc).
• Impact scăzut asupra mediului
• Nu este un produs agresiv, fiind ușor de depozitat
• Produs sub forma de pulbere, se combina instantaneu in apa, fără a fi
necesari aditivi/solvenți suplimentari
7.4. Misiuni de răspuns și sprijin a răspunsului

Misiuni de răspuns și sprijin a răspunsului vizează:
1. Recunoaștere și cercetare
2. Comunicații și informatică
3. Căutare-salvare
4. Descarcerare și deblocare căi de acces
5. Localizarea şi stingerea incendiilor
6. Menţinerea, asigurarea şi restabilirea ordinii publice
7. Restabilirea stării provizorii de normalitate
7.4.1. Recunoaştere şi cercetare136
Reprezintă totalitatea activităţilor întreprinse atât de structurile de intervenţie
aflate în serviciu, în vederea identificării şi evaluării consecinţelor unei situaţii de
urgenţă, cât şi de structurile specializate ale autorităţilor responsabile pentru
cercetarea zonelor afectate de o situaţie de urgenţă.
134
idem
135
https://www.romtech.ro/cbrn/decontaminare-cbrn/substante-pentru-decontaminare-si-detoxifiere.html
136
164
În acest context autoritățile locale participă cu SVSU, ONG și alte entități

organizatorice existente la nivelul localității la misiuni care vizează cercetarea zonelor
afectate de o situație de urgență produsă pe teritoriul localității.
Cercetarea se poate executa cu mijloace aeriene, terestre, navale, mijloace de
detecție, etc.
7.4.2. Comunicaţii şi informatică
Reprezintă pachetul de măsuri şi acţiuni necesar asigurării, planificării,
coordonării necesarului de comunicaţii pentru elementele de răspuns în situaţii de
urgenţă de la nivel local, judeţean şi / sau naţional, inclusiv gestionarea informaţiilor
din domeniu137.
Comitetele locale pentru situații de urgență sunt integrate în sistemul județean
și național organizat în acest scop.
Prin integrarea in sistemul de comunicații și informatică de la nivel județean se
asigură:
- transmiterea informațiilor privind pericolele și riscurile specifice;
- coordonarea resurselor locale de intervenție
- realizarea fluxurilor informaţionale potrivit fluxului informațional
decizional
7.4.3. Căutare-salvare și Descarcerare, deblocare căi de acces138
Căutarea-salvarea reprezintă totalitatea activităţilor desfăşurate în scopul
salvării persoanelor şi a animalelor înainte, pe timpul şi imediat după producerea unei
situaţii de urgenţă, inclusiv gestionarea informaţiilor din domeniu.
Deblocarea căilor de acces- reprezintă totalitatea activităţilor desfăşurate de
structurile de intervenţie pentru deblocarea căilor de acces şi descarcerarea
persoanelor aflate în medii ostile vieţii.
Misiunea de deblocare a căilor de acces este una foarte importantă la nivel local
întrucât asigură accesul în zona afectată de o situaţie de urgenţă, în scopul salvării vieții
omenești şi facilitării accesului structurilor de urgență la locul evenimentului
Conducerea și Coordonarea acțiunilor de căutare-salvare și deblocare se
realizează de către autoritățile abilitate, în funcție de tipul și mediul în care se
desfășoară misiunea. De regulă autoritățile locale asigură forțe și mijloace de sprijin
pentru misiuni pe uscat și pe apele interioare.
137
138 idem
165
În situații care presupun intervenția în zone contaminate, echipele de intervenție

vor fi echipate corespunzător tipului de contaminare. Ulterior scoaterii din zonă a
personalelor identificate se va proceda în mod obligatoriu la decontaminare
inițială/totală și apoi vor fi transferate către echipele medicale specilizate.
Participarea se realizează prin implicarea entităților de la nivelul autorităților locale
(SVSU, operatori economici sau ONG) care dețin mijloace specializate.
7.4.4. Localizarea şi stingerea incendiilor
Reprezintă pachetul de măsuri şi acţiuni specifice gestionării şi coordonării
misiunilor care vizează stingerea incendiilor.
Autoritățile locale participă la localizarea, stingerea şi lichidarea consecinţelor
incendiilor cu:
- forţe şi servicii specializate (servicii publice voluntare);
- operatorii economici prin serviciile private pentru situaţii de urgenţă
Specific intervenției în zone contaminate constituie echiparea corespunzătoare și
aplicarea procedurilor astfel încât să nu se ajungă la depășirea gradului de contaminare
prevăzut de normele în vigoare.
Totodată, în zonele de risc trebuie ținut cont de tipul substanței și fișa de risc a
acesteia.
Ulterior finalizării misiunii (rotirii echipelor în zona contaminată) se procedează
la decontaminarea personalului și echipamentului de intervenție.
7.4.5. Menţinerea, asigurarea şi restabilirea ordinii publice pe timpul situaţiilor
de urgenţă
Implică măsurile şi acţiunile desfăşurate de structurile de ordine şi siguranţă
publică, potrivit cadrului specific de reglementare şi care vizează asigurarea unui
climat de siguranţă pe timpul acţiunilor care vizează răspunsul în situaţii de
urgenţă139.
Autoritățile locale asigură sprijinul structurilor MAI prin prin Poliţia Locală;
Structurile care asigură interzicerea accesului, dirijarea circulației și menținerea
ordinii și siguranței publice vor executa astfel de misiuni, de regulă, în afara zonei
contaminate, la distanțele stabilite de comandantul acțiunii/intervenției
139 HGR 557/2016 privind managementul tipurilor de risc

166
Capitolul 8
ORGANIZAREA INTERVENȚIEI CBRN
Riscul CBRN (chimic, biologic, radiologic şi nuclear) reprezintă contaminarea

ca urmare a emisiilor accidentale sau deliberate sau a riscurilor care decurg ca urmare
a întrebuinţării armelor de distrugere în masă a aerului, solului, apei cu substanţele
toxice industriale, agenţi chimici sau biologici şi substanţe radiologice sau elemente
nucleare şi care prin efectele acestora, pot provoca daune semnificative asupra
populaţiei sau a mediului, afectând grav activităţile socio-economice.
Arma nonbiologică se referă la Bunuri Periculoase-BP (DG- Dangerous
Goods) sau Materiale Periculoase-MP (HAZMAT-Hazardous Materials) şi poate
include, de asemenea, alimente contaminate, efective de animale şi culturi. Termenul
CBRN include cele două elemente BP şi MP140.
Conceptul de protecție CBRN se bazează pe trei principii generale, care se
adresează în mod specific riscurilor create ca urmare a incidentelor CBRN:
1. evitarea contaminării a populației, obiectivelor de interes public
naţional/regional sau elemente din cadrul infrastructurii critice;
2. protecţia populaţiei, a unităţilor/subunităţilor de intervenţie, materialelor şi
echipamentelor;
3. decontaminarea populaţiei, terenului, a personalului şi tehnicii de intervenţie
în scopul refacerii capacităţii operaţionale de intervenţie
Cerințele protecției CBRN sunt:
- acțiuni de prevenire prin efectuarea analizei de risc privind ameninţările CBRN
pe domeniul de competentă;
- aplicarea măsurilor de prevenire în scopul diminuării riscurilor în domeniul
CBRN;
- protecția CBRN a categoriilor de forţe aparţinând IGSU forţelor aparţinând MAI
şi a populaţiei;
- monitorizarea contaminării şi executarea decontaminării;
- asigurarea funcţiilor de sprijin pe timpul acţiunilor de ordine publică;
140 IGSU/CBRN 01- Manualul protecției CBRN al personalului de intervenție din structurile IGSU
167
- coordonarea categoriilor de forţe şi sprijinul tehnic de specialitate pentru

refacerea zonelor afectate.
8.1. Organizarea acțiunilor de răspuns

Etapele de răspuns în cazul unui incident CBRN141:
- răspunsul iniţial
- faza de consolidare
- faza de refacere
- revenirea la normalitate
Organizarea structurii de Comandă şi Control
- Nivel național - se ocupă cu activități la nivel național şi include priorități şi
acţiuni la nivel politic. Comanda și controlul la nivel național se asigură de către
Centrul Național de Coordonare și Conducere a Intervenție în calitate structură
de suport a Comitetului Național pentru Situații Speciale de Urgență. În această
structură participă reprezentanții cu putere de decizie din cadrul ministerelor şi
instituţilor cu atribuţii în domeniul intervenţiei CBRN. Coordonatorul la nivel
naţional în acest domeniul este MAI prin DSU/ IGSU
În cazul unor evenimente CBRN de amploare care prin efecte implică unul sau
două judeţe, iar capacitatea de intervenţie judeţeană este depăşită, sau cu efect
transfrontier sau în cazul producerii unui accident nuclear, activitatea de coordonare a
misiunilor îi revine comandantului acțiunii (șeful Departamentului pentru Situații de
Urgență sau persoana desemnată de acesta).
- Nivel județean- personalul care participă la activităţile de intervenţie,
responsabil cu aplicarea măsurilor de intervenţie, fiind responsabil cu aplicarea
tacticilor, de la nivel judeţean.
În situaţia producerii unor incidente CBRN, în care efectele asupra populaţiei sunt
reduse, dar cu impact asupra mediului, iar forţele şi mijloacele existene la nivel
judeţean sunt suficiente, coordonarea activităţilor se realizează prin intermediul
IJSU/ISUMB.
IGSU poate pune la dispoziţie, la cerere, sprijin tehnic de specialitate în vederea
stabilirii modului optim de intervenţie. În acest context pot fi facute manevre de forțe
Dr. Constantin MOŞTOFLEI, Dr. Grigore ALEXANDRESCU,Cristina BOGZEANU- Managementul consecințelor,

141
Editura UNAp, București 2009, ISBN 978-973-663-754-4
168
și mijloace de la alte unități sau Unitatea Specială de Intervenții în Situații de Urgență,

sau, după caz, puse în aplicare prevederile planurilor de cooperare cu MApN sau alte
structuri care dețin capabiltățile necesare (ex IGPR, SRI, MS, MM)
Nivel local – personalul care controlează modul de aplicare a măsurilor de
intervenţie şi a deciziilor stabilite la nivel tactic.
Activitatea propriu-zisă de intervenţie pentru limitarea efectelor produse ca
urmare a unui eveniment CBRN coordonată la faţa locului de către autorităţile
judeţene/locale- responsabilul cu coordonarea intervenţiei (On-Scene Commander)
Prin aplicarea acestei structuri universale, serviciile de urgenţă participante la
activitatea de intervenţie vor fi în măsură să comunice între ele şi fiecare să înţeleagă
rolul şi atribuţiile în cadrul intervenţiei.
La nivel național, pachetul de forțe și mijloace care poate fi întrebuințat în astfel
de misiuni în domeniul CBRN este alcătuită astfel:
➢ Ministerul Afacerilor Interne prin:
- IGSU care are în subordine - 1 detaşament CBRN - Unitatea Specială de
Intervenţie pentru Situaţii de Urgenţă (USISU) Ciolpani și echipaje
specializate de primă evaluare și cercetare CBRN la nivelul majorității
inspectoratelor pentru situații de urgență;
- IGPR - Echipe cercetare CBRN/ Serviciul pentru Intervenţii şi Acţiuni
Speciale
- IGJR- Echipe CBRN/ la cele Grupările de Jandarmi Mobile
- IGPF- Echipe CBRN Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră
➢ Structuri din organica altor ministere/instituții
- MApN - structuri/laboratoare de cercetare
- Unități/subunități de cercetare și decontaminare
- SRI- Echipe specializate CBRN
- SPP- Echipe specializate cercetare și decontaminare CBRN
- Ministerul Sănătății- laboratoare analiză
- CNCAN- Echipe specializate cercetare
- Ministerul Mediului- stații/puncte/senzori de monitorizare
- Operatori economici specializați- ex CNE Cernavodă
169
Principii de organizare şi desfăşurare a intervenţiei CBRN142

- evaluarea riscului şi vulnerabilităţii, trebuie să fie continuă şi permanent
actualizată pe baza datele obţinute din teren în scopul adoptării măsurilor optime
de intervenţie.
- managementul riscului, presupune totalitatea acţiunilor desfăşurate în scopul
evitării pierderii de vieţi omeneşti sau limitarea acestora;
- interoperabilitatea cu structuri similare de intervenţie aparţinând autorităţilor
naţionale cu responsabilităţi în domeniul intervenţiei CBRN, implică aplicarea
în mod unitar a procedurilor de intervenţie;
- mobilitatea forţelor de intervenţie reprezintă capacitatea structurilor de
specializate care asigură protecţia CBRN, inclusiv forţele de sprijin, trebuie să
acţioneze independent, să aibă capacitatea de răspunde oportun la schimbările
rapide în cazul schimbării situaţiei operative şi să aibă capacitatea de colaborare
cu forţele internaţionale sosite în sprijin sau în folosul cărora desfăşoară acţiuni.
Diagrama de relaţii, conducerea operaţiunilor de intervenţie în cazul unor
evenimente de natură CBRN evidențiază faptul că implicarea în asihurarea răspunsului
este graduală, după cum urmează:
a) La nivel local/operational sunt implicate:
i. ISU/Centrul Operațional
ii. CLSU
iii. Echipe de primă evaluare și cercetare CBRN (MAI, MApN)
iv. Echipe de decontaminare
v. Reprezentant CNCAN (la accident nuclear/urgență radiologică)
vi. Direcția de Sănătate Publică/ Laborator de igiena radiațiilor (la
accident nuclear/urgență radiologică)
vii. Direcția de Sănătate Publică
viii. Structurile teritoriale de mediu și garda de mediu
ix. IJPoliție
x. IJJandarmi
xi. MT/RAR (daca este cazul)
xii. Autorități locale
xiii. Operator economic (daca este cazul)
IGSU/CBRN 01- Manualul protecției CBRN al personalului de intervenție din structurile IGSU 142
170
b) La nivel tactic/județean sunt implicate

i. CJCCI sau ISU/Centrul Operațional
ii. Echipe de primă evaluare și cercetare CBRN (MAI, MApN)
iii. Echipe de intervenție ale altor structuri
iv. Echipe de decontaminare
v. Reprezentant CNCAN (la accident nuclear/urgență radiologică)
vi. Direcția de Sănătate Publică/ Laborator de igiena radiațiilor (la
accident nuclear/urgență radiologică)
vii. Direcția de Sănătate Publică
viii. Structurile teritoriale de mediu și garda de mediu
ix. IJ Poliție
x. IJ Jandarmi
xi. MT/RAR (daca este cazul)
xii. Autorități locale
xiii. Operator economic (daca este cazul)
c) La nivel național sunt implicate

i. Ministerul Afacerilor Interne/DSU și DGMO
ii. CNCCI sau CNCI
iii. IGSU/CON-CANUR
iv. IGJR
v. IGPR
vi. MApN
vii. CNCAN,
viii. MS,
ix. MM prin ANPM, ANM
x. MAE
xi. SRI
171
Diagrama de relații, conducerea operațiunilor de intervenție în cazul unor evenimente

de natură CBRN este evidențiată succint mai jos
MAI/CNCI Ministere/Institu
ţii
Nivel Experţi
strategic
MAI/DGMO
CNCCI
CNCAN
MS/ISP
CON IGSU
CANUR MMP/ANPM, ANM
MApN
Nivel tactic MAE
COJ
Reprezent DSP AJPM IPJ IJJ U.M.

at zonal
LIR
Echipaj
CBRN
Nivel
operativ
Reprezentat Echipă Echipe

Reprezentant Echipe Echipe Cercetare
zonal CNCAN DSP AJPM IPJ IJJ
LIR CBRN/MApN
Echipajele CBRN pot executa următoarele tipuri de misiuni:

c) misiuni de bază:
d) misiuni complementare:
e) misiuni speciale, la solicitarea altor structuri din alte ministere sau instituții.
Misiuni de bază143:
a) detecția şi identificarea substanțelor chimice toxice industriale/toxice de
luptă, radionuclizilor şi a prezenței agenților patogeni, în funcție de
capabilitățile echipamentelor aflate în dotare;
b) recunoaștere, cercetare, monitorizarea evoluției evenimentelor de natură
CBRN;
c) executarea cercetării CBRN a zonelor potențial contaminate şi
marcarea/delimitarea zonelor contaminate;
143
ISU 11-CBRN03- Instrucțiuni privind intervenția echipajelor CBRN
172
d) determinarea contaminării radioactive şi chimice a solului;

e) participarea la identificarea surselor de contaminare RBC;
f) prelevarea probelor de apă, vegetaţie şi aer în caz de contaminare RBC, în
colaborare cu alte structuri din cadrul SNMSU;
g) recercetarea zonelor contaminate, în scopul determinării nivelului scăderii
gradului de contaminare a terenului în caz de accident nuclear sau
concentraţiei de substanţe chimice
h) periculoase în caz de accident chimic;
i) avertizare şi raportare privind existenţa contaminării RBC;
j) monitorizarea contaminării personalului care execută misiuni în zone
contaminate RBC, precum şi a populaţieii surprinse/expuse în astfel de
zone;
k) asigurarea protecţiei CBRN a personalului propriu şi a populaţiei aflată în
zona contaminată;
l) executarea cercetării itinerariilor de evacuare a populaţiei în caz de
eveniment CBRN;
m) supravegherea gradului de contaminare RBC a zonelor afectate.
n) participarea la acţiuni de prevenire prin efectuarea analizei de risc privind
existenţa ameninţările CBRN;
o) participarea la executarea controalelor preventive la instituţiile publice şi
operatorii economici sursă de risc CBRN;
p) identificarea obiectivelor sursă de risc chimic, biologic sau
radiologic/nuclear şi executarea recunoaşterilor la acestea.
Echipele de primă evaluare și cercetare CBRN, respectiv cele de decontaminare

aparținând ISU (principala forțe de răspuns) pot coopera în funcție de misiune în
executarea misiunilor cu următoarele tipuri de echipaje:
Echipaje de specialitate Echipaje de sprijin
Echipaje CBRN/MApN echipaje SMURD
Echipaje CBRN/SIAS echipaje poliție rutieră
Echipaje CBRN/SRI echipaje jandarmerie
Echipe operator economic Echipe MT/RAR
Laboratoare de specialitate (DSP, Mediu)
Reprezentant CNCAN
Laborator Igiena Radiațiilor-LIR
173
Misiuni complementare144:
a) participarea la acordarea sprijinului tehnic de specialitate pentru refacerea
zonelor afectate de un incident de natură CBRN;
b) participarea la misiuni ca urmare a producerii/iminenței producerii unor
evenimente cauzate de explozii şi incendii de mari proporţii, avarii majore
la instalaţii periculoase deţinătoare de substanţe toxice industriale;
c) participarea la activităţile de descoperire şi identificare a materialelor
radioactive din instalaţiile nucleare aflate la bordul sateliţilor care reintră în
atmosferă, ca urmare a impactului cu solul (prăbuşire);
d) participarea la marcarea şi delimitarea perimetrelor a zonelor de impact a
obiectelor cosmice altele decât sateliţi.
e) participarea la însoţirea transporturilor de materiale nucleare sau substanţe
periculoase ce se desfăşoară pe cale rutieră, fluvială sau maritimă.
Misiuni speciale:
a) misiuni de cercetare CBRN pe timpul deplasării înalţilor demnitari;
b) participarea la acţiuni de delimitare a efectelor ca urmare a unor acţiuni rău
intenţionate în care au fost întrebuinţate/utilizate mijloace CBRN.
c) participarea la activităţi de monitorizare CBRN, detecţie, prelevare probe
la solicitarea structurilor de specialitate din cadrul MAI, SPP, MJ şi alte
instituţii abilitate.
Pentru executarea misiunii de cercetare, comandantul echipajului de cercetare
CBRN primeşte Ordinul de intervenţie;
Însuşindu-si misiunea, comandantul de echipaj trebuie să cunoască145:
a) scopul misiunii - ce trebuie să facă, unde trebuie să ajungă, dacă echipa este
dată în sprijin sau acţionează independent, cine este comandantul
acţiunii/intervenţiei;
b) punctele decisive- localități, locații sensibile (şcoli, grădiniţe, aziluri de
bătrâni, spitale, mall-uri), obiective strategice (economice, financiare,
geografice) şi prioritățile de intervenție;
c) termenele de începere şi de îndeplinire a misiunii;
d) detalii referitoare la sprijinul logistic al intervenţiei;
e) echipe medicale, descarcerare primite în sprijin sau existente la faţa locului.
144 ISU 11-CBRN03- Instrucțiuni privind intervenția echipajelor CBRN

174
f) starea de sănătate a membrilor echipajului CBRNe.
Comandantul echipajului de cercetare CBRN, precizează în plus următoarele146.

a) datele iniţiale despre producerea evenimentului, caracteristici ale
substanţelor chimice, agenţilor patogeni sau ale materialelor nucleare
implicate;
b) misiunile membrilor echipajului;
c) scopul şi modul de acţiune;
d) itinerariul de deplasare în cadrul raionului, timpul estimat pentru
executarea misiunii;
e) posibilitatea existenţei victimelor în zona contaminată;
f) zonele şi spaţiile cărora tebuie să li se acorde o atenţie deosebită (văi,
spaţii închise, rigole, lizieră pădure etc);
g) în cazul evenimentelor de natură radiologică, limita de doză maxim
acceptată până la care se intervine va fi de 10 mSv/h, iar doza maxim
admisă pentru personalul echipajelor de intervenţie pe misiune este
maxim 5 mSv dar nu mai mult de 20 mSv/an; setarea dozimetrelor
personale la pragul de alarmare, de 2 mSv/h;
h) itinerarii, locaţii unde se vor măsura concentrațiile de substanțe chimice
periculoase, nivelul de radioactivitate sau prelevări de probe de aer;
i) valorile concentrațiilor de substanțe chimice ce vor fi raportate;
j) locul de prelevare a probelor de materiale contaminate;
k) mijloace de protecție individuale utilizate pe timpul intervenției;
l) caracteristicile de lucru radio şi indicative;
m) semne şi semnale de alarmare în caz de pericol/urgenţă şi modul de
acţiune la primirea acestora;
n) proceduri de recunoaştere şi identificare;
o) locul de dispunere a punctului de decontaminare;
p) locul său şi înlocuitorul la comandă.
146
idem
175
8.2. Tehnici și procedee de executare a primei evaluări și cercetării CBRN
Executarea cercetării CBRN se îndeplinesc prin următoarele tehnici147:

a) cercetarea CBRN a unui itinerar;
b) cercetarea CBRN a unui sector/zone/ localităţi;
c) cercetarea CBRN a unei clădiri.
Cercetarea CBRN se execută prin 3 procedee:
a) observarea continuă CBRN;
b) identificarea existenței contaminării RBC cu ajutorul echipamentelor din
dotare sau pe baza informațiilor de la locul evenimentului;
c) determinarea nivelului/gradului/suprafeţei contaminate RBC.
Observarea CBRN se execută în cadrul unui sistem alcătuit din mai multe echipe
de cercetare CBRN sau cercetași dispuși în locații diferite şi constă în supravegherea
continuă a unui raion/sector/localitate în scopul confirmării/validării producerii
evenimentului CBRN.
Cercetarea CBRN se execută în scopul identificării surselor potențiale de risc
CBRN, zonelor/raioanelor contaminate, avertizării structurilor de intervenție şi a
populaţiei despre pericolul contaminării, raportării imediate către CON/COJ/COBIF a
tuturor informațiilor.
Descoperirea contaminării RBC se execută prin:
a) utilizarea aparatelor de control nuclear şi chimic în regim de
monitorizare continuă;
b) monitorizarea direcțiilor de deplasare a norului contaminat prin
utilizarea binoclului din dotare sau altor echipamente din dotare;
c) setarea aparaturii de detecție la limitele inferioare de detecție.
Determinarea contaminării RBC are ca obiectiv obținerea de informații privind
amploarea contaminării într-o/zonă, într-un sector/raion, delimitarea raionului
contaminat, stabilirea zonelor cu valori de radioactivitate ridicată sau concentrații
periculoase de SCTI sau STL, identificarea materialului sau substanței radioactive sau
SCTI/STL, identificarea persoanelor şi a clădirilor şi obiectivelor de importantă

176
publică majoră contaminate; aceasta activitate se execută prin realizarea următoarelor

activităţi:
a) măsurarea/determinarea contaminării RBC a personalului şi tehnicii de
intervenție, populației, surselor de apă, terenului, echipamentelor şi materialelor
utilizate pe timpul intervenției;
b) delimitarea şi marcarea zonelor de teren contaminate RBC;
c) măsurarea debitelor dozei absorbite de către personalul de intervenţie şi
stabilirea tipurilor de substanțe chimice periculoase;
d) executarea prelevării de probe contaminate chimic, biologic sau
radioactiv, la ordin şi transportul acestora la instituţii de specialitate (numai cu
autospecialele care au în inventar hotă microbiologică pentru probe biologice
prelevate);
e) monitorizarea datelor meteorologice la nivel local cu ajutorul
echipamentelor aflate în dotare;
f) cercetarea terenului pentru determinarea influenței formelor de relief
asupra contaminării CBRN.
Pentru determinarea existenţei contaminării radioactive se utilizează
următoarele procedee:
a) determinarea pe un itinerar, se realizează din interiorul autospecialei prin
determinarea debitelor de dozelor în punctele stabilite prin misiune cu aplicarea
factorilor de corecție/atenuare; acesta este cel mai des procedeu utilizat.
b) determinarea într-un punct, se execută prin măsurători fie în afara
autospecialei, fie din interiorul acesteia; acest procedeu este utilizat pentru
verificarea/confirmarea unor date privind contaminarea determinată anterior.
c) determinarea pe debite ale dozei, se realizează în scopul actualizării scăderii
în timp a debitelor de doză raportate anterior, în acelaşi punct/locaţie, dar la alt moment
de timp.
Debitele dozelor absorbite se determină prin măsurători executate din interiorul
autospecialelor în punctele stabilite prin misiune, rezultatele cercetării vor fi trecute de
către comandantul echipajului de cercetare CBRN.
177
Desfășurarea misiunilor de intervenție în zonele contaminate radioactiv se face

cu respectarea prevederile art.125 din NSR 07148, emis de către CNCAN.
Prelevarea de probe149 de materiale şi elemente de mediu care să ofere datele
necesare luării deciziilor se execută numai la ordin sau la solicitarea organelor de
cercetare de la faţa locului, numai după ce s-a executat cercetarea raionului şi primirea
datelor de la echipele de cercetare şi pe baza schiţelor/desenelor primite de la acestea,
în acest scop se realizează următoarele:
a) se confirmă existenta producerii evenimentului CBRN;
b) se identifică agenții chimici/biologici (în limita capabilităților
echipamentelor din dotare);
c) se aplică procedurile specifice de prelevare a probelor (aer, sol, apă,
alimente, furaje, etc) cu respectarea condițiilor de protecție şi de evitare a contaminării
probelor;
d) transportul probelor se execută numai de către autospecialele care au
prevăzute hote microbiologice cu nivel minim de siguranţă Biosafety 3150 şi numai după
obținerea confirmării de acceptare a probelor de către instituţia abilitată să efectueze
analizele de laborator. Aceasta va fi nominalizată de către autoritățile de mediu, de
sănătate publică sau de către organele de cercetare penală competente.
8.3. Organizarea decontaminării

Decontaminarea este executată cu sau fără sprijin extern, în scopul reducerii
contaminării personalului, echipamentelor şi/sau sau a obiectivelor strategice151
(clădiri guvernamentale de importanță deosebită, elemente de infrastructură critică,
spitale,etc), la nivelul cel mai scăzut posibil, pentru a permite continuarea activităţilor
cu minimum de pierderi şi eficienţă cât mai mare.
Decontaminarea terenului se execută pe porţiuni/sectoare de drumuri pe unde
urmează să fie evacuată populaţia, personalul din spitale sau alte obiective sensibile, în
punctele obligatorii de trecere, etc.
148 Ordinul Președintelui CNCAN nr. 202/15.10.2002 si publicate in Monitorul Oficial al României Partea I, nr.936 bis/
20 .12. 2002- NSR-07 Normele privind eliberarea permiselor de exercitare a activităților nucleare și demnarea experților
acreditați în protecție radiologică
150 asigură protecţia personalului, a probei şi a mediului, pe timpul manipulării agenţilor biologici activi şi a materialelor
toxice
178
Organizarea raionului/terenului/punctului de decontaminare totală, cuprinde

următoarele:
a) sistem de conducere-postul de control şi repartiţie, punct de comandă,
echipamente de comunicaţii;
b) echipaje de decontaminare - dispuse pe fluxuri pentru decontaminarea
autospecialelor de intervenţie, autovehiculelor şi a mijloacelor de
transport a populaţiei;
c) forţe şi mijloace destinate pentru asigurarea acţiunilor de
decontaminare - se asigură de către structurile din cadrul
inspectoratului sau la solicitare în sprijin de la alte inspectorate sau
USISU;
d) structuri de logistică cu rezerva de materiale de decontaminare şi de
asigurare a îmbrăcămintei populaţiei decontaminate (echipamente de
protecţie de unică folosinţă, tricouri, papuci, ciorapi de protecţie, etc);
e) drumuri de acces şi surse de apă (dacă nu există posibilitatea asigurării
din surse externe sau autospeciale, autocisterne)
Elementele minime pentru amenajarea raionului/terenului/punctului de
decontaminare, sunt următoarele:
a) zonă de aşteptare;
b) punct control contaminare RBC;
c) punct îndrumare circulaţie;
d) punct dirijare şi repartiţie personal contaminat;
e) zonă pentru prespălare autovehicule;
f) zonă pentru decontaminare autovehicule,
g) zonă garare tehnică decontaminată;
h) zonă pentru decontaminarea personalului;
i) zonă pentru personalul decontaminat;
j) punct colectare materiale contaminate;
k) zonă pentru decontaminare animale, dacă situaţia o impune;
l) flux de ieşire din zona contaminată;
m) punct verificare plenitudinea decontaminării;
n) amenajări genistice pentru colectare şi depozitare soluţii folosite
pentru decontaminare;
o) teren (ţarc) pentru animale decontaminate, dacă situaţia o impune.
179
Pentru evitarea producerii contaminării încrucişate, distanţa în funcţie de

suprafaţa va fi minim de 100m între terenuri/puncte, intervalul de timp de deplasare
între terenuri/puncte va fi de 5-15 minute, iar viteza de deplasare între acestea va fi de
aproximativ 20 km/h.
În funcţie de direcţia vântului, fiecare teren/punct de decontaminare se împarte în:

partea contaminată şi partea necontaminată. Partea contaminată se alege astfel încât
vântul să nu bată dinspre aceasta spre partea necontaminată. Limita dintre partea
contaminată şi cea necontaminată, precum şi întreaga parte contaminată se delimitează
cu semne, stâlpi, separatoare, stâlpi de ghidare, conuri semnalizare, bariere, balize,
lămpi de avertizare sau bandă inscripționată.
Pentru populația şi personalul contaminat, se destină un raion de așteptare, dispus
la cel mult 500 m de postul de control al contaminării, dirijarea personalului contaminat
pe traseele stabilite, repartiție şi îndrumare a circulației.
Pentru îndeplinirea misiunilor, în funcţie capabilităţile tehnicii din dotare,

echipajele de decontaminare acţionează:
a) în dispozitivul/raionul de intervenţie, prin intervenţie directă;
b) în raioane, dispozitive de intervenţie, puncte, terenuri de
decontaminare, unde urmează să se deplaseze forţele contaminate
RBC;
c) în afara zonelor/raioanelor contaminate.
Decontaminarea totală a populației şi a personalului de intervenție constă în:
a) executarea decontaminării imediate,
b) spălarea întregului corp cu apă caldă şi săpun sau cu soluţii speciale;
c) schimbarea obligatorie a lenjeriei.
d) asigurarea lenjeriei/echipamentului necesar echipării populaţiei şi a
personalului de intervenţie prin intermediul autorităţilor de la nivel
naţional/judeţean.
În situaţii excepţionale, decontaminarea personalului de intervenţie şi a populaţiei
se poate executa şi prin utilizarea autospecialelor de stins incendii (numai pe timp de
vară) sau a facilităţilor identificate pe plan local (băi publice, ape curgătoare
necontaminate etc);
180
Decontaminarea personalului se consideră ca fiind eficace, dacă aceasta se

realizează în cel mult 3-5 ore de la data producerii evenimentului (acest termen depinde
de natura contaminării, concentrația substanței chimice toxice periculoase, riscul
asupra organismului, etc).
Decontaminarea totală a tehnicii de intervenție şi echipamentelor se execută în
raioanele/terenurile/punctele de decontaminare sau direct în dispozitivul/
sectorul/raionul de intervenție a acestora şi constă în:
a) decontaminarea radioactivă totală a tehnicii, echipamentelor de
intervenție şi a altor materiale până la scăderea sub limitele
contaminării maxime permise, comunicate de către reprezentantul
CNCAN;
b) decontaminarea chimică şi biologică totală a tehnicii,
echipamentelor şi a altor materiale.
8.4. Criterii generice folosite la dezvoltarea strategiei de protecție. Criterii

generale privind dozele 152
Criteriile generice folosite la dezvoltarea strategiei de protecție sunt:

1. determinarea acțiunilor de protecție și alte acțiuni așteptate a fi luate în cazul
unei urgențe radiologice și nucleare pentru a evita sau minimiza efectele
deterministice;
2. determinarea acțiunilor de protecție și alte acțiuni așteptate a fi luate în cazul
unei urgențe radiologice și nucleare pentru a reduce pe cât este posibil riscul
de dezvoltare al efectelelor stocastice;
3. restricționa comerțului internațional ce provine din zonele unde o urgență
nucleară și radiologică a avut loc și a evita efectele nedorite atât radiologice,
cât și cele non-radiologice..
152
Regulament privind gestionarea situațiilor de de urgență specifice riscului radiologic și nuclear
181
Criterii generice pentru dozele primite într-o perioadă scurtă de timp pentru
care se așteaptă să se adopte în orice circumstanțe acțiuni de protecție și alte acțiuni
de răspuns pentru a evita sau a minimiza efecte deterministe severe
Expunere acută externă (< 10 ore)
AD Măduvă roșie a 1Gy

AD Fetus 0.1b Gy
AD Țesut 25 Gy la 0.5 cm
AD Skin 10 Gy la 100 cm2
Expunere acută internă (D = 30 zile)

AD(D)Măduvă roșie 0,2 Gy pentru radionuclizii număr
atomic Z ³ 90f
AD(D) Tiroidă 2 Gy pentru radionuclizii cu număr
atomic Z £ 89f Gy
AD(D) Plămân g 2 Gy
2 Gy 30 Gy
AD(D) Colon 20 Gy
AD(D′) Fetush 0.1 Gyb
Măsurile care se iau în cazul îndeplinirii criteriilor generice sunt următoarele:

Dacă doza este proiectată:
- se întreprind imediat acțiuni preventive urgente de protecție;
- se furnizează informări publice și avertizări;
Dacă doza a fost primită:
- se realizează o examinare medicală imediată, consultație și se administrează
tratamentul medical indicat;
- se realizează decontaminare urgentă;
- se realizează controlul contaminării;
- se realizează decorporare imediată (dacă este cazul)i;
- se realizează înregistrarea pentru urmărire;
- se furnizează consiliere psihologică comprehensivă.
Expunere acută internă (D = 30 zile)
182
Criterii generic pentru acțiuni urgente și timpurii de protecție și alte acţiuni în

scopul reducerii riscurilor de apariție a efectelor stocastice în faza imediată a urgenței
Mărimea Nivelul de doza Acțiuni de protecție

dozimetrică
H tiroida 50 mSva în primele 7 zile Blocarea tiroidei cu Iod (ITB)
Eb 100 mSv în primele 7 zile Adăpostire, evacuare,
Hfetusc 100 mSv în primele 7 zile prevenirea ingestiei, restricţii
de alimente şi apă, restricţii
pentru bunuri, controlul
contaminării, decontaminarea,
înregistrarea, informarea
publicului
Criterii generice pentru acţiuni de protecție timpurii și alte acţiuni în scopul

reducerii riscurilor de apariție a efectelor stocastice în faza intermediară a urgenței

dozimetrică
H tiroida 50 mSva în primul an Blocarea tiroidei cu Iod (ITB)
Eb 100 mSv în primul an Relocarea temporară,
Hfetusc 100 mSv în primul an restricții de alimente şi apă,
restricții pentru bunuri,
controlul contaminării,
decontaminarea înregistrarea,
informarea publicului
Criterii generice pentru acţiuni de protecție și alte acţiuni în scopul oferirii de

suport medical

dozimetrică
Eb 100 mSv în prima luna Screening medical,
Hfetusc 100 mSv pe toata perioada înregistrare consiliere;
dezvoltării în uter Consiliere pentru a permite
luarea deciziilor cu privire la
fetus.
183
Criterii generice pentru lucrătorii în situații de urgență

1. Pentru personalul de intervenție la urgență, limitele de doză sunt înlocuite cu
următoarele niveluri de referință, care trebuie respectate simultan:
i) E (doza efectivă) < 50 mSv;
ii) HPiele< 500 mSv;
iii) HExtremități< 500 mSv
2. Pentru personalul de intervenție la urgență, dacă nivelurile de referință de
mai sus nu pot fi respectate în timpul îndeplinirii unor sarcini speciale, ele pot fi
depășite în cazul unor acțiuni în vederea evitării dozelor colective mari, cu condiția ca
personalul de intervenție la urgență implicat să fie informat în avans despre riscurile
asupra sănătății și să acționeze voluntar, după cum urmează:
i) E (doza efectivă) <100 mSv;
ii) ADPiele< 1 Gy; și
iii) HExtremități< 700 mSv.
3. În situații excepționale, pentru a salva vieți, a preveni efecte deterministe
severe sau a preîntâmpina dezvoltarea de condiții catastrofale care ar putea afecta
semnificativ oamenii și mediul, cu condiția ca personalul de intervenție la urgență
implicat să fie clar și comprehensiv informat în avans despre riscurile asupra sănătății
și asupra măsurilor de protecție disponibile și să acționeze voluntar, nivelurile de
referință de la pct. 2 pot fi depășite, după cum urmează:
i) E (doza efectivă) <500 mSv;
ii) ADPiele< 5 Gy;
iii) HExtremități< 1Sv.
Potrivit - NSR-01 NORME FUNDAMENTALE DE SECURITATE
RADIOLOGICA aprobate prin Ordinul Presedintelui CNCAN nr. 14/24.01.2000 si
publicate in Monitorul Oficial al Romaniei Partea I nr. 404 bis /29.08.2000 sunt
stabilite:
4. Limita dozei efective pentru populatie este de 1 mSv pe an. In situatii
speciale, CNCAN poate autoriza o limita superioara anuala de pana la 5 mSv pe an, cu
conditia ca valoarea medie pe 5 ani consecutivi a dozei efective sa nu depaseasca 1
mSv pe an.
5. Cu respectarea conditiilor prevazute mai sus, pentru populatie sunt
valabile si urmatoarele limite de doza echivalenta:
184
a) 15 mSv pe an pentru cristalin;

b) 50 mSv pe an pentru piele; limita se aplica pentru valoarea medie a dozei
pe 1 cm2, pe cea mai puternic iradiata zona a pielii.
- Adăpostirea va fi aproape întotdeauna justificată dacă poate fi atinsă o doză
evitată de 50 mSv.
a) Limite de doza pentru personalul expus profesional
- Este interzisa utilizarea persoanelor sub 18 ani in activitati care ar duce la
expunerea lor profesionala, cu exceptia persoanelor aflate in curs de pregatire
profesionala pentru practici in domeniul nuclear.
- Limita dozei efective pentru personalul expus profesional este de 20 mSv
(milisievert) pe an.
- Cu respectarea dispozitiilor de la alin de mai sus, sunt valabile si urmatoarele
limite de doza echivalenta:
a) 150 mSv pe an pentru cristalin;
b) 500 mSv pe an pentru piele; limita se aplica pentru valoarea medie a dozei
pe 1 cm2, pe cea mai puternic iradiata zona a pielii;
c) 500 mSv pe an pentru extremitatile mainilor si picioarelor.
Pentru persoanele expuse profesional care au fost expuse la doze superioare
limitelor de doza peste cele admise, va fi asigurata o supraveghere medicala speciala,
8.5. Măsuri de reducere/diminuare a vulnerabilității la evenimente cu uraniu

sărăcit și evenimente chimice cu substanțe chimice industriale (TIC)
Măsuri de reducere/diminuare a vulnerabilității la evenimente cu uraniu sărăcit153

1. Caracteristicile DU - uraniul sărăcit este descris ca un potențial material
toxic industrial (TIM). În anumite condiții specifice acțiunilor militare, DU- uraniul
sărăcit poate genera un risc datorită toxicității metalelor grele din compoziție. Din
punct de vedere chimic, DU- uraniul sărăcit este identic cu uraniul în stare naturală.
De asemenea, DU- uraniul sărăcit emite radiații ionizante cum ar fi radiațiile alfa, beta
153 Pe baza datelor științifice credibile privind "Sindromul Războiului din Golf" și a investigațiilor fǎcute de Națunile
Unite asupra consecințelor rǎzboaielor din Bosnia și Kosovo s-a concluzionat că expunera la uraniu sărăcit nu are un
impact semnificativ asupra sănătății și a mediului. Toxicitatea uraniului este mai degrabă de natură chimică decât
radiologicǎ. OMS a stabilit limitele tolerabile pentru ingestia sau inhalarea de uraniu sărăcit la 0,5 µg per kilogram corp
per zi.
185
sau gamma. În structura normală, ca muniție, DU- uraniul sărăcit este nepericulos din
punct de vedere chimic sau radiologic.
2. Pregătirea privind expunerea la DU- uraniul sărăcit:
a) personalul trebuie pregătit pentru pericolele asupra sănătății şi riscurile
asociate pe termen lung datorate expunerii la DU- uraniul sărăcit; pregătirea trebuie
să respecte sarcinile prevăzute a fi desfășurate de către personal în astfel de situații;
b) personalului i se interzice colecționarea resturilor, deoarece păstrarea, de
exemplu, în buzunar, a unui fragment de muniție cu DU- uraniul sărăcit pentru 10 zile
va genera iradierea pielii;
c) personalul trebuie să mențină o distanță de siguranță de 50 metri pe direcția
vântului de vehiculul lovit; personalul trebuie informat că această distanță de excludere
este o măsură de siguranță şi nu se aplică în situația în care se găsește sub focul inamic,
sau când cerințele misiunii specifică contrariul; personalul dispus la mai puțin de 50
metri pe direcția vântului de un vehicul blindat incendiat va trebui să îmbrace masca
contra gazelor. dacă şi numai dacă aceasta nu va pune în pericol îndeplinirea misiunii
(prin reducerea capacității combative datorat purtării măștii contra gazelor/aparate
izolente);
d) echipajele vehiculelor blindate trebuie să fie instruite, în primul rând să
continue misiunea dacă au supravieţuit unui atac cu DU şi să utilizeze mănuşile de
protecţie pentru limitarea contaminării pielii; ei trebuie să execute decontaminarea
rapidă, cu o cârpă, a suprafeţei interioare a vehiculului, dacă şi numai dacă misiunea
permite aceasta; dacă nu este posibilă continuarea misiunii, echipajul va pune în
funcţiune instalaţia de filtroventilaţie a vehiculului, blocarea armamentului, evacuarea
răniţilor şi personalului în scopul evitării inhalării substanţelor toxice, pregătiţi pentru
deplasare împotriva direcţiei vântului spre o nouă poziţie; procedurile de ieşire dintr-
un tanc lovit convenţional sunt identice cu cele adoptate în situaţia lovirii acestuia cu
DU;
3. personalul care acționează in zona contaminată vor îmbrăca echipamente de
protecție uşoare, mănuşi de protecție şi masca contra gazelor din dotare în vederea
asigurării protecției împotriva DU- uraniul sărăcit sau alte substanțe toxice potențiale
din vehiculele lovite;
4. Decontaminarea DU- uraniul sărăcit – funcţie de cerinţele operaţionale,
echipamentul contaminat cu DU- uraniul sărăcit se va decontamina prin procedee de
îndepărtare cu apă şi săpun; pentru aspirarea prafului contaminat cu DU- uraniul
186
sărăcit se va utiliza un filtru de aer cu eficienţă ridicată; personalul expus prafului sau
ceţii contaminate cu DU- uraniul sărăcit vor executa decontaminarea utilizând
metodele standard de igienă personală, spălarea cu apă din abundenţă şi săpun;
metodele standard de decontaminare a echipamentului sunt eficiente în cazul
contaminării cu DU- uraniul sărăcit.
5. Utilizarea detectoarelor – se vor utiliza echipamente de detecţie/măsură a
radiaţiei ionizante din dotare. Pentru detectarea DU- uraniul sărăcit de pe suprafeţe,
de pe teren, din aer se vor colecta probe ce vor fi analizate prin procedee specifice.
6. Personalul expus sau suspectat de a fi fost expus pericolului inhalării prafului
contaminat cu DU- uraniul sărăcit va fi identificat prin lanţul ierarhic aferent, în
vederea asigurării analizelor de specialitate şi a tratamentului medical necesar.
7. Riscurile/efectele DU- uraniul sărăcit asupra personalului – efectele DU-
uraniul sărăcit asupra personalului se manifestă atât imediat/pe termen scurt cât şi pe
termen lung.
a) pericolele asupra sănătăţii pe termen scurt/imediate sunt reprezentate de
rănile fizice cauzate de impactul muniţiei cu DU- uraniul sărăcit şi de toxicitatea
chimică a unei astfel de muniţii; în cazul unui atac cu muniţii cu DU- uraniul sărăcit,
aproximativ 80% din echipajul vehiculului va supraviețui, dar la aceştia există pericolul
inhalării particulelor sau fumului toxic. Inhalarea unei cantităţi suficiente de fum,
particule toxice poate genera probleme ale rinichilor datorate toxicității metalelor grele.
Pentru evitarea acestor efecte se recomandă părăsirea de urgență a vehiculului lovit cu
muniții cu DU- uraniul sărăcit.
b) efectele pe termen lung sunt reprezentate de riscul apariţiei cancerului.
c) limitele expunerii pe timp de pace la LLR154 (Radiaţii cu nivel scăzut) sunt
stabilite pe baza estimărilor riscului apariției cancerului; expunerea externă la radiațiile
emise de muniţiile intacte/nefolosite cu DU- uraniul sărăcit sau cu blindajele este mult
sub limita standardelor expunerii pe timp de pace şi nu necesită utilizarea dozimetrelor
individuale; oricum, expunerea pielii la metale cu DU neizolate pentru mai mult de 240
de ore va genera depăşirea acestor limite stabilite pe timp de pace şi de regulă apare în
154
Radiaţii cu nivel scăzut- LLR
Denumite şi radiaţii ionizante de tipul alfa, beta sau gamma, ce pot avea ca sursă aparatura/ instalaţiile/facilităţile ce
posedă componente radioactive (centrale nuclearoelectrice, institute de cercetare nucleară, spitale, producători de
echipamente de cercetare nucleară etc.), transporturile de materiale radioactive, atacurile teroriste ce implică emisii
radioactive, proiectilele perforante cu uraniu sărăcit şi/sau deşeurile radioactive
187
situaţia colecţionării de muniții cu DU- uraniul sărăcit de pe câmpul de luptă şi

păstrării asupra militarului timp îndelungat.
Măsuri de reducere/diminuare a vulnerabilității la evenimente chimice cu

substanțe chimice industriale (TIC)
Reducerea vulnerabilității împotriva TIC are la bază caracteristicile substanţelor
din această clasă şi constă în dispunerea unităţilor statice pe poziţii înalte, în zone de
teren deschis pe direcţia împotriva vântului;
EPINBC155 din dotarea forţei nu sunt destinate protecţiei împotriva TIC, de
aceea specialistul CBRN împreună cu serviciul medical şi personalul de relaţii publice,
înaintea desfăşurării forţei, va relaţiona cu autorităţile locale civile care pot dispune
de proceduri de răspuns în caz de urgenţă ce pot fi utilizate;
În tabelul de mai jos, sunt prezentate distanțele minime de pericol pe direcția
vântului a TIC ce corespund nivelului expunerii letal pentru personal.
ZIUA NOAPTEA
TIC CANTITATEA (t)
Kilometri
Clorină Până la 100 t
Fosgen Până la 50 t
2
Amoniac Până la 500 t 5 kilometri
kilometri
Acid cianhidric (timp Până la 50 t
călduros)
Hidrogen sulfurat Până la 50 t
Isocianat de meteil Până la 50 t
Acid cianhidric (timp Până la 50 t
rece) Până la 100 t
Acid fluorhidric Până la 50 t
Trioxid de sulf Până la 50 t
1 2,5
Hidrogen clorurat Până la 50 t
kilometru kilometri
Amoniac Până la 100 t
Bromină Până la 50 t
Dioxid de sulf Până la 50 t
Acrilonitril
Cea mai bună apărare împotriva TIC constă în evacuarea imediată a personalului
din aria de pericol;
155
Echipament de protecție individuală NBC
188
Specialiștii CBRN trebuie să desfășoare, următoarele:

a) identificarea pericolelor TIC din aria de acțiune;
b) identificarea procedurilor de management a pericolului şi a agențiilor civile
responsabile de gestionarea incidentelor cu materiale periculoase;
c) identificarea sistemelor/procedurilor de marcare/etichetare şi identificare a
pericolelor din aria geografică de operare în scopul realizării listei cu pericolele TIC
din zonă;
d) procurarea detectoarelor speciale de TIC, a echipamentelor de protecție
specifice şi a sistemelor de respirație autonome;
e) asigurarea de instrucțiuni referitoare la acțiuni de răspuns în situații de
urgență;
f) asigurarea unităților care operează în zone de pericol TIC cu materiale şi
echipamente conform reglementărilor în vigoare.
189
Capitolul 9
DOCUMENTE DE PLANIFICARE STRATREGICĂ
CONCEPȚII NAȚIONALE DE RASPUNS
Actualul cadru de reglementare privind managementul situațiilor de urgență a

stabilit necesitatea elaborării următoarelor documente de planificare strategică a
acțiunilor de răspuns pentru cele mai importante tipuri de risc cu impact regional și
chiar național.
Dintre tipurile de risc pentru care este stabilită necesitatea unei concepții naționale
de răspuns se găsesc și două dintre domeniile CBRN și anume: accidentul nuclear și
epidemia.
Celelalte domenii pentru care se elaborează concepții naționale sunt: incendiile de
pădure, inundațiile și seismul. Inundațiile de mare amploare și mai ales producerea
unui seism major pot genera în anumite condiții prin afectarea obiectivelor sursă de
risc evenimente de natură CBRN.
În afara de situația dezastrelor este foarte clar că evenimentele de natură hybridă,
cele asimetrice, terorismul și conflictul armat pot genera evenimente CBRN ce poate
afecta o mare parte din teritoriul național
9.1. Aspecte privind Concepția Națională de răspuns în caz de accident

nuclear și/sau radiologic
Accidentul nuclear reprezintă evenimentul care conduce la pierderea controlului
asupra unei instalații nucleare sau radiologice sau asupra altei surse de radiaţii ionizante
care provoacă expunerea la radiaţii ionizante sau contaminarea radioactivă a
persoanelor şi a mediului peste limitele admise de legislaţia în vigoare.
Accidentele nucleare necesită punerea în aplicare a măsurilor de protecţie ca
urmare a producerii unei emisii periculoase de energie datorită pierderii controlului
asupra unei reacţii nucleare sau după producerea reacţiei nucleare. Accidentele
nucleare pot fi în acelaşi timp şi urgenţe radiologice.
Accidentele radiologice se datorează creşterii nivelului de radiaţii ionizante peste
limitele admise de normele legale în vigoare, contaminării populaţiei şi a mediului de
190
către substanţe radioactive, iar pentru limitarea efectelor este necesară implementarea
măsurilor de protecţie.
România poate fi afectată de următoarele tipuri de accidente nucleare şi/sau
radiologice:
- la CNE Cernavodă şi reactorul TRIGA de la SCN/FCN Piteşti;
- la CNE Koslodui (Bulgaria), accidente nucleare produse pe teritoriul altor state
dar cu consecințe asupra teritoriului României
- surse radioactive din categoria „surse orfane”;
- pe timpul efectuării transporturilor de substanțe sau materiale radioactive;
- ca rezultat în urma prăbușirii unui satelit cu alimentare nucleară sau care
utilizează substanțe radioactive;
Posibilitatea producerii unui accident nuclear major (care să afecteze populaţia şi
mediul) la CNE Cernavodă este foarte mică, datorită existenţei sistemelor de siguranţă
pasive şi active instalate în centrală. Probabilitatea producerii unui accident nuclear
sever CNE Cernavodă depinde şi de amplitudinea sau amploarea dezastrele naturale
sau a altor evenimente (cutremure, inundaţii, fenomene meteo extreme, accidente de
aviaţie, etc).
Producerea unui accident nuclear sever la CNE Cernavodă sau CNE Kozlodui ar
afecta localităţi, judeţe, regiuni, statul Român ca întreg precum şi teritoriul altor state;
Producerea unui accident nuclear la SCN/FCN Piteşti, datorită tipului de reactor
existent, ar afecta localități din judeţul Argeş în funcţie de condiţiile meteorologice la
data producerii evenimentului
Descrierea principalelor instalații nucleare
In cazul producerii unui accident la un reactor nuclear sau de cercetare, cantităţi
importante de substanţe radioactive pot fi eliberate în atmosferă şi răspândite într-un
mediu sub forma unui nor radioactiv. Riscul contamnării populaţiei depinde de tipul şi
cantitatea de substanţe radioactive eliberate (gaze rare, radioizotopi de iod, produşi de
fisiune cu durată lungă de viaţă etc).
Transferul şi diseminarea produşilor în atmosferă depind în mare măsură şi de
condiţiile meteorologice existente la data producerii evenimentului, particulele
radioactive pot fi depuse pe timpul transferului (depunere uscată) sau „spălate” de
precipitaţii (depunere umedă).
191
Tipul şi gradul de risc se schimbă în permanență astfel:

- în primele ore după emisie, populația neprotejată aflată în jurul amplasamentului
instalației nucleare reprezintă prima categorie care va fi expusă atât contaminării
externe (prin depunerea prafului radioactiv) cât şi contaminării interne (prin inhalarea
particulelor radioactive, izotopi de iod radioactiv şi stronţiu în special, care se
acumulează la nivelul glandei tiroidei sau la nivelul sistemului osos).
- pe termen mediu (la câteva zile după accident) poate să apară un nivel ridicat de
radioactivitate care poate depăși normele admise atât din punct de vedere al expunerii
externe la radiaţii  emise de radionuclizii prezenţi în nor sau depuşi pe sol cât şi din
punct de vedere al expunerii interne prin inhalare şi consumul apei şi alimentelor
contaminate, un pericol deosebit prezentând izotopii radioactivi ai iodului, stronţiului,
cesiului precum şi ai gazelor nobile.
- În mod similar, pe termen lung (luni şi ani de la producerea accidentului), sunt
prezenţi radionuclizi de viaţă lungă, ca de exemplu cesiu (Cs-137, Cs-134) şi stronţiu
(Sr-90).
Instalaţii radiologice
Instalaţiile radiologice folosesc surse radioactive pentru cercetarea industrială şi
medicală.
În industrie, sursele radioactive sunt folosite pentru mai multe scopuri, ca surse
staţionare (pentru sterilizări, măsurătorile grosimilor pereţilor de metal ale spatiilor de
depozitare, etc) sau ca surse mobile pentru munca în teren (radiografie industrială,
măsurători ale densităţii materialelor de construcţie folosite la drumuri, etc). În
medicină, sursele radioactive sunt folosite pentru diagnoza şi terapie (radiaţie).
Cauzele unui accident care implică substanţe sau surse radioactive nu pot fi decât
de natură umană deoarece sursele radioactive sunt obiecte cu o activitate pasivă şi nu
se pot defecta de la sine. Clasificarea cauzelor sunt:
- folosirea incorectă, stocarea greşita sau pierderea unei surse radioactive din
cauza neglijenţei, ignoranţei, incompetenţei sau ignorarea regulilor de protecţie
împotriva iradierii;
- erori de construcţie la instalarea unei surse (construcţie de ecranare slabă,
utilizarea de unelte neadecvate pe timpul manipulării sursei);
- abuz (al unui loc, sabotaj).
192
Accidentele cu surse radioactive au ca efect, de regulă contaminarea cu un singur

tip de radionuclid care afectează în primul rând angajaţii; manipularea unei surse
radioactive poate duce la expunerea peste limitele prevăzute de normele în vigoare a
personalului propriu dar şi a populaţiei din imediata apropiere a acesteia.
Sursele de radiaţii ionizante necontrolate
Accidente pot apare în momentul utilizării surselor necontrolate sau puternic
radioactive ce pot pune viaţa personalului sau a populaţiei în pericol în lipsa protecţiei
sau in cazul în care protecţia acestora s-a deteriorat.
Au fost identificate următoarele tipuri de surse:
- orfană: sursă fara proprietar;
- descoperită: o persoana care găseşte o sursă, deja devine o problema pentru că
cel care o găseşte nu poate şti că sursa găsită este radioactivă;
- furată: există riscul ca persoana care a sustras-o să nu cunoască faptul că sursa
este radioactivă;
- deteriorată de către un incendiu: incendiu la locul unde se află sursa
(posibilitatea ca învelişul de protecţie al sursei să se deterioreze din cauza focului este
mică iar echipamentele de protecţie respiratorie pentru pompieri sunt suficiente).
Sursele necontrolate includ radiaţiile şi contaminări cu surse radioactive datorate
unor cauze necunoscute (contaminarea populației şi a spațiilor sau a zonelor publice).
Cauza poate fi o sursă descoperita sau furată sau o substanţă radioactivă care este la
îndemâna populației fără ca aceștia să cunoască pericolul pe care îl prezintă o asemenea
sursă. Acest eveniment poate fi uşor depistat de către medicii specialiști care studiază
şi compară simptomele cauzate de radiaţia în exces. Astfel de cazuri sunt rare, astfel că
simptomele sunt greu de recunoscut.
Posesia sau manipularea surselor neecranate şi puternic radioactive pot provoca
arsuri permanent externe sau interne (în cazul inhalării sau ingerării) datorită modului
în care radiația afectează țesutul, iar în unele cazuri acest lucru poate pune în pericol
viața persoanei sau persoanelor expuse.
Prăbușirea unui satelit cu alimentare nucleară sau care utilizează substanțe
radioactive
Există posibilitatea ca un satelit prevăzut cu un generator nuclear de mici
dimensiuni sau care să transporte material radioactiv să afecteze teritoriul României.
Există două feluri de surse radioactive pe un satelit:
- o sursă puternică de radiaţii alfa; sau
193
- un generator nuclear de mici dimensiuni.

În primul dintre cazuri, există posibilitatea contaminării cu un emiţător de radiaţii
alfa extrem de toxic (izotopi de plutoniu). În cel de-al doilea caz, prăbuşirea unui satelit
poate avea ca urmări contaminarea cu produse de fisiune a unor zone cu suprafeţe de
formă liniară cu o lăţime de câteva zeci de kilometri şi o lungime de câteva sute de
kilometri.
Riscul principal pentru populație o reprezintă inhalarea particulelor, care poate
avea ca efect primirea unei doze mari de radiaţii peste normele admise. Cel mai mare
pericol îl reprezintă descoperirea fragmentelor radioactive ale satelitului de către
populaţie şi care pot cauza răni grave sau pot avea ca efect inclusiv producerea
decesului.
Transportul substanțelor radioactive
Datorită măsurilor de siguranță speciale, probabilitatea producerii unui asemenea
accident este foarte scăzută, dacă totuși acesta se produce, impactul său este limitat la
o suprafață mică.
Accidente cu efect transfrontalier
Este necesară planificarea măsurilor de protecție în cazul producerii unor
evenimente la centralele nucleare aflate pe teritoriul altor state care prin efecte pot
afecta teritoriul României.
În total, există 440 de centrale nucleare în exploatare în întreaga lume. Cele mai
apropiate de România sunt cele situate în Ucraina, Ungaria, Slovacia, Republica Cehă,
şi Bulgaria
În cazul existenței unor condiții meteorologice nefavorabile, accidentele nucleare
la aceste centrale pot contamina teritoriul României. Valori ridicate de contaminare
radioactivă pot exista în zonele, unde, la momentul trecerii norului radioactiv pe
deasupra României situația meteorologică se manifestă sub formă de precipitații.
Principalele autorități naționale implicate sunt:
- Guvernul României care asigură prin primul ministru coordonarea
activității de protecție civilă la nivel național, iar conducerea acestei activități este
realizată prin ministrul afacerilor interne, în calitate de președinte al CNSSU;
- Comisa Națională pentru Controlul Activităților Nucleare cu rol în
realizarea managementului acestui tip de risc;
- Ministerul Afacerilor Interne prin DSU-IGSU cu rol de conducere şi
coordonare operațională a acțiunilor de intervenție;
194
- Ministerul Energiei ca deținător al principalelor instalații nucleare din

România și de coordonator al Agenției Nucleare și pentru Deșeuri Radioactive din
România;
- Structuri de intervenție aparținând Ministerului Afacerilor Interne,
Ministerului Mediului, Ministerului Apelor şi Pădurilor, Ministerului Transporturilor,
Serviciul de Telecomunicații Speciale, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul
Energiei, Agenţia Nucleară pentru Deșeuri Radioactive.
Asigură misiuni de sprijin în folosul autorităţilor care asigură rolul de autoritate
responsabilă cu rol principal - Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor
Nucleare -, respectiv al autorităţii responsabile cu rol secundar - Ministerul Afacerilor
Interne, Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul Sănătăţii.
Sunt autorităţi şi instituţii cu funcţii de sprijin:
• Comisia Națională pentru • Ministerul Sănătăţii;
Controlul Activităților Nucleare;
• Ministerul Apărării Naţionale; • Ministerul Mediului;
• Ministerul Afacerilor Externe; • Ministerul Transporturilor;
• Ministerul Educaţiei Naţionale; • Ministerul Energiei;
• Serviciul de Telecomunicaţii • Ministerul Comunicaţiilor şi
Speciale; Societăţii Informaţionale;
• Ministerul Dezvoltării Regionale • Ministerul Agriculturii și
și Administrației Publice; Dezvoltării Rurale
• Ministerul Economiei; • Ministerul Finanţelor Publice;
• Ministerul Culturii şi Identităţii • Organizaţii Neguvernamentale
Naţionale; (ex. Societatea Naţională de
Cruce Roşie din România,
Colegiul Psihologilor din
România; Societatea Română de
Radiodifuziune; Societatea
Română de Televiziune etc.)
În opinia mea, concepția națională de răspuns în caz de răspuns în caz de accident

nuclear și/sau radiologic trebuie să își propună ca misiune generală faptul că SNMSU
prin componentele sale şi în cooperare cu organismele europene execută o acţiune
complexă de răspuns după producerea unui accident nuclear/urgenţă radiologică în una
din ipotezele prezentate anterior pentru:
- asigurarea continuitatea acţiunii guvernului, a autorităţilor publice centrale şi
locale;
195
- salvarea victimelor, limitarea efectelor;

- revenirea succesivă la normalitatea socială şi economică.
Starea finală dorită o poate fi următoarea- concentrarea efortului pe limitarea
efectelor contaminării, asigurarea condiţiilor de cazare, igienico- sanitare şi de viaţa
a celor afectaţi şi crearea condiţiilor pentru revenirea succesivă la normalitatea
socială şi economică.
Priorităţi operaţionale avute în vedere pentru atingerea obiectivelor sunt
următoarele:
a). Acordarea cu prioritate de asistenţă şi servicii în zonele/raioanele grav
afectate şi persoanelor cele mai vulnerabile.
Acestea presupun, în principal:
- realizarea unui răspuns oportun, integrat şi eficient;
- concentrarea în scurt timp a forţelor şi mijloacelor necesare;
- realizarea suportului logistic şi financiar necesar;
-restabilirea rapidă a serviciilor de sănătate şi capacităţilor de îngrijire
medicală de urgenţă, cu prioritate pentru persoanele contaminate;
- accesul la apă potabilă, în condiţii de siguranţă, sprijin pentru
asigurarea igienei individuale şi colective pentru persoanele
strămutate sau temporar evacuate;
- livrarea de bunuri pentru adăposturile amenajate sau temporar
amenajate şi bunuri non-alimentare pentru a îmbunătăţii condiţiile
pentru persoanele strămutate sau temporar evacuate;
- asigurarea/îmbunătăţirea condiţiilor în centrele de cazare colectivă;
-interzicerea accesului în zonele contaminate cu excepţia echipleor de
intervenţie, precum şi realizarea unui grafic de transport pentru
evacuare/primire bunuri materiale;
- furnizarea de ajutor alimentar imediat pentru populaţia
sinistrată/evacuată;
-activităţi de protecţie pentru a preveni acţiunile care vizează deriorarea
climatului de ordine şi siguranţă publică;
-asigurarea suportului logistic şi tehnic adecvat organizării şi
desfăşurării acţiunilor de intervenţie.
196
b) Acordarea cu prioritate a sprijinului pentru restabilirea condiţiilor de trai

şi iniţierea acţiunilor de recuperare imediată a persoanelor cele mai
afectate/vulnerabile.
Acestea presupun, în principal asigurarea suportului financiar necesar
continuării acţiunilor de intervenţie, inclusiv cele necesare decontaminării
terenului şi clădirilor, respectiv colectivităţilor de animale şi a culturilor
agricole contaminate;
c) Implementarea obiectivelor şi a stării finale dorite se asigură de către
autorităţile responsabile potrivit repartizării principalelor funcţii de sprijin
pe care le asigură ministerele, celelalte organe centrale şi organizaţiile
neguvernamentale privind prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă.
Acțiunile de răspuns se realizează integrat de toate componentele SNMSU în
scopul îndeplinirii atribuţiilor stabilite la nivel local, judeţean, regional/naţional în
trei etape:
Etapa a I-a: Reacţie imediată (De la T0 până la T+72 ore)
Centrul de greutate al acestei etape îl reprezintă acţiunile înştiinţare-alarmare,
evacuare, adăpostire, administrare de substanţe radioprotectoare, cercetare şi
decontaminare, respectiv căutare-salvare şi acordare a asistenţei medicale de urgenţă,
precum și manevrele tehnologice cu scop de limitare a consecințelor accidentului
nuclear/radiologic.
Pentru această etapă sunt stabilite priorităţi operaţionale pentru 4 ore, 12 ore, 24
ore, 48 ore, 72 ore;
Etapa a II-a: Stabilizare (de la T+3 la T+15 zile)
Centrul de greutate al acestei etape îl reprezintă acţiunile pentru asigurarea apei
potabile, hranei, condiţiilor igienico-sanitare, a adăposturilor colective de urgenţă,
accesul la serviciile medicale, protecţia persoanelor vulnerabile precum şi continuarea
acţiunilor care vizează limitarea consecințelor accidentului nuclear/radiologic,
cercetare şi decontaminarea.
Etapa a III-a: Revenire succesivă (peste T+15 zile – acţiune de durată)
Centrul de greutate al acestei etape îl reprezintă asigurarea continuității
acțiunilor din etapa a doua şi revenirea succesivă la viaţa economică şi socială.
Pentru realizarea răspunsului, dispozitivul de acțiune al forțelor și mijloacelor
este, de regulă, format din:
- comandantul acțiunii/intervenției;
197
- punctul de comandă/punctul operativ avansat;

- baza operații și raioane/puncte adăpostire/odihnă personal intervenție;
- puncte de adunare//îmbarcare/debarcare;
- raioane de evacuare/ adăpostire pentru persoane rămase fără adăpost;
- raioane/itinerarii de cercetare terestre, fluviale și aeriene;
- puncte/ raioane/sectoare de decontaminare operațională și totală;
- raioane/itinerarii de cercetare
- raioane de căutare deblocare/salvare urbană în mediu contaminat;
- puncte asistență medicală (echipe pentru acordarea primului ajutor
medical, triaj medical şi asistență medicală în unități sanitare);
- puncte de control acces/interzicerea accesului şi îndrumarea circulației;
- elemente de ordine şi siguranță publică;
- raioane/puncte suport logistica intervenției (tehnică şi echipamente în
rezervă, materiale consumabile, grupuri electrogene, instalații iluminat la locul
intervenției etc.);
- puncte pentru colectarea deșeurilor radioactive.
Acțiuni de limitare a consecințelor
Titularul de autorizație va stabili în planul de răspuns la urgență pe amplasament
acțiunile de limitare în cazul unei situații de urgență nucleară sau radiologică, în scopul
de a:
- preveni escaladarea situației de urgență;
- readuce instalația la o stare sigură și stabilă;
- reduce posibilitatea eliberărilor radioactive sau a expunerilor și a diminua
consecințele acestora.
Aceste aranjamente trebuie să țină cont de toate condițiile posibile care
afectează răspunsul în situații de urgență, inclusiv cele care rezultă din condițiile din
instalație și cele care rezultă din impacturile induse de natură, om sau alte evenimente
și care afectează infrastructura regională sau care afectează mai multe instalații
simultan. Aranjamentele includ proceduri de operare la urgență și ghiduri pentru
personalul de operare privind acțiunile de limitare a condițiilor severe (pentru o
centrală nucleară, ca parte a programului de gestionare a accidentelor) și pentru toate
situațiile de urgență postulate, inclusiv accidente care nu sunt luate în considerare în
proiectare și în condițiile asociate. Pe cât posibil, funcționalitatea continuă a sistemelor
de securitate nucleară trebuie să fie luată în considerare în aceste aranjamente.
198
Titularul de autorizație va evalua și determina, în faza de pregătire, când și în ce

condiții, este necesar să primească sprijin și asistență pe amplasament din partea
serviciilor de urgență din afara amplasamentului, în conformitate cu evaluarea
riscurilor și strategia de protecție.
Acțiuni preventive de protecție
Sunt măsurile și acțiunile ce trebuie implementate în primele ore ale situației de
urgență nucleară, înainte de a se produce eliberarea de materiale radioactive din
instalație, cu scopul de a preveni apariția efectelor deterministice severe. Decizia
acestor măsuri și acțiuni se bazează pe acele criterii operaționale denumite Niveluri de
Acțiune de Urgență (parametrii instalației și mărimile observabile), care practic
stabilesc clasa de urgență.
Acestea se implementează în PAZ156 în mod gradual și pot fi dar nu se limitează
la acestea:
• evacuarea;
• administrarea de pastile de iodură de potasiu;
• adăpostirea în vederea evacuării;
• informarea publicului;
• interzicerea accesului
Acțiuni urgente de protecție
Sunt măsurile și acțiunile ce trebuie implementate în primele ore ale situației de
urgență nucleară, după ce s-a produs eliberarea de materiale radioactive din
instalație, cu scopul de a preveni apariția efectelor stocastice. Decizia acestor măsuri
și acțiuni se bazează pe acele criterii operaționale denumite Niveluri Operaționale de
Intervenție.
Acestea se implementează în PAZ și UPZ157 în mod gradual și pot fi dar nu se
limitează la acestea:
• Evacuarea populației;
• Administrarea de pastile de iodură de potasiu;
• Adăpostire în vederea evacuării;
• Interzicerea accesului/Restricționare trafic;
• Controlul contaminării;
156
PAZ-Zona de planificare a acțiunilor preventive de protecție
157
UPZ- Zona de planificare a acțiunilor urgente de protecție
199
• Decontaminarea;
• Restricții de alimente, apă, lapte și bunuri.
Acțiuni timpurii de protecție
Sunt măsurile și acțiunile ce trebuie implementate după primele ore ale situației
de urgență nucleară, după ce s-a produs eliberarea de materiale radioactive din
instalație, cu scopul de a preveni apariția efectelor stocastice. Decizia acestor măsuri și
acțiuni se bazează pe acele criterii operaționale denumite Niveluri Operaționale de
Intervenție.
Acestea se implementează în PAZ158, UPZ159, EPD160 și ICPD161 în mod gradual
și pot fi:
• Relocare temporară;
• Restricții de alimente, apă, lapte și bunuri;
• Controlul contaminării;
• Decontaminare;
• Interzicerea accesului/restricționare trafic;
• Decontaminarea indivizilor;
• Administrare de pastile de iodură de potasiu (EPD162);
• Suport medical;
• Restricții de alimente, apă, lapte și bunuri.
Alte acțiuni de răspuns la urgența radiologică
În cazul urgențelor radiologice, următoarele măsuri și acțiuni de protecție trebuie
luate pentru a preveni apariția efectelor deterministice severe și evitarea efectelor
stocastice:
- Izolarea sursei, zonei contaminate;
- Prevenirea ingerării accidentale;
- Evacuarea lucrătorilor de la fața locului;
- Decontaminarea persoanelor;
- Acordarea de pastile de iodură de potasiu, după caz;
- Restricții de alimente, apa, lapte și bunuri;
158 PAZ- Zona de planificare a acțiunilor preventive de protecție

159 UPZ- Zona de planificare a acțiunilor urgente de protecție
160 EPD - Distanța de planificare extinsă
161 ICPD - Distanța de planificare pentru restricționarea consumului de produse alimentare și nealimentare
(Ingestion and Commodities Planning Distance -

162 EPD- Distanța de planificare extinsă
200
- Interzicerea accesului/Restricționare trafic;

- Restricția comerțului național/internațional din zone contaminate.
i. Înștiințarea, alarmare și avertizarea
Înștiințarea – reprezintă transmiterea informațiilor autorizate despre
iminența/pericolul producerii/producerea situațiilor de protecție civilă, între autoritățile
cu responsabilități în domeniu, în scopul evitării surprinderii și al realizării măsurilor
de protecție potrivit fluxului informațional decizional. În acest context se regăsesc cu
funcționalități cheie următoarele instituții: operatorul economic sursă de risc; CLSU,
CJSU, CNCAN și MAI (IGSU și DSU)
Avertizarea - reprezintă transmiterea către populație a informațiilor autorizate
privind iminența/pericolul producerii/producerea situațiilor de protecție civilă,
utilizând mesaje scrise sau tip voce.
Alarmarea - reprezintă transmiterea semnalelor prestabilite de prevenire a
populației despre iminența producerii sau producerea situațiilor de protecție civilă, prin
punerea în funcțiune a echipamentelor tehnice dedicate ori prin utilizarea altor mijloace
existente la nivelul unităților administrativ-teritoriale;
În contextul avertizării și alarmării se regăsesc cu funcționalități cheie următoarele
instituții: operatorul economic sursă de risc, CLSU, CJSU și MAI (IGSU și DSU) prin
următoarele tipuri de sisteme:
• sistemul RO-ALERT;
• sistemul de înștiințare alarmare la nivel local, județean și național;
• sistemul de adresare publică al operatorului economic și CLSU;
• echipaje ale MAI și CLSU cu instalații portabile de sonorizare.
• mass-media centrală și locală
ii. Adăpostirea
Adăpostirea este o acțiune de protecție urgentă în cazul unei eliberări potențiale sau
actuale de material radioactiv în atmosferă, însemnând că populația este îndrumată să
stea în casă, școală, la serviciu sau în orice altă clădire pentru o perioadă de timp bine
determinată.
Scopul adăpostirii este acela de a reduce expunerea externă și internă la radiații a
populației pentru a se evita efectele deterministice și a reduce riscul pentru efectele
stocastice. Adăpostirea este o măsură relevantă, în timpul trecerii norului radioactiv
pentru emisiile controlate de materiale radioactive și în orice situație în care materialul
201
radioactiv eliberat este compus din gaze nobile sau radionuclizi cu viață scurtă sau când
dozele de radiații proiectate sunt relativ scăzute.
Adăpostirea poate fi implementată de către autorități ca o contramăsură
administrativă pentru pregătirea evacuării.
În vederea implementării acestei măsuri, autoritățile trebuie să stabilească o serie
de măsuri și aranjamente încă din faza de planificare, cel puțin următoarele:
• Sisteme de avertizare și informare a populației;
• Planuri de evacuare ale școlilor, instituțiilor publice și private aflate în zona
de interes;
• Disponibilitatea locurilor publice destinate adăpostirii;
• Mijloace de comunicație (tv, radio, etc) disponibile în adăposturi;
• Exersarea planurilor de urgență în instituțiile publice și private.
iii. Evacuarea
Evacuarea este o măsură de protecție urgentă, implementată prin îndepărtarea
populației din zona potențial afectată sau afectată pentru a evita sau a reduce expunerea
la radiații în cazul unei urgențe nucleare sau radiologice.
Evacuarea se realizează de regulă pe raza administrativ teritorială a
județului/localității unde s-a produs evenimentul sau în afara acestora, potrivit
planurilor întocmite în acest scop.
Se stabilesc trei tipuri de evacuare și anume:
a) Evacuarea în faza dinaintea eliberărilor de material radioactiv- se realizează in
faza de pre-emisie pentru a evita orice expunere. Decizia se bazează pe situația
curentă a instalației (inventarul activității, statusul barierelor, evoluția estimată
a situației instalației, probabilitatea, amploarea previzionată și timpul emisiei),
efortul previzionat și efectele adverse ale evacuării zonelor afectate unde
nivelele de referință se estimează că sunt depășite, situația curentă și evoluția
estimată a condițiilor meteorologice, eficiența estimată și perspectivele de
finalizare înainte ca emisia să înceapă, eficiența estimată și posibilele efecte
adverse ale contramăsurilor alternative, disponibilitatea infrastructurii și
resurselor în conformitate cu planul de evacuare. Dacă se implementează, este
cea mai eficientă măsură de protecție. Mutarea populației înainte de producerea
eliberării presupune un risc al impactului social iar acesta crește cu cât
incertitudinile din predicții sunt mai mari.
202
b) Evacuarea în timpul eliberărilor sau după trecerea norului radioactiv- se

realizează în cazuri speciale spre exemplu, o emisie prelungită face ca
adăpostirea să fie menținută cu dificultate pe toată perioada de emisie sau zonele
unde posibilitățile de adăpostire sunt practic inexistente (concerte, evenimente
sportive în aer liber) sau adăposturile oferă o protecție slabă și îndepărtarea
populației din zona afectată poate fi realizată rapid sau dacă indicația este că
emisia tinde să devină mai puternică, evacuarea pe timpul emisiei/trecerii
norului rămâne o opțiune justificată.
c) Evacuarea după eliberare -se realizează în faza post emisie atunci când
OIL 1 163este depășit. Decizia de evacuare ar trebui luată, ținându-se cont de
măsurătorile disponibile ale dozelor și compoziția radionuclizilor depuși pe sol,
dozele deja încasate datorate inhalării și radiației externe provenită de la norul
radioactiv. O evaluare a celor de mai sus ar trebui să demonstreze în mod fiabil
că prin luarea deciziei de evacuare se diminuează efectele și riscurile la care
populația este supusă.
Autoritățile publice responsabile trebuie să elaboreze planuri de evacuare iar aceste
planuri trebuie să conțină cel puțin următoarele:
a) Avertizarea și Alarmarea populației;
b) Stabilirea zonelor de adunare pentru preluarea populației;
c) Stabilirea rutelor de evacuare și control al traficului;
d) Transportul populației în afara zonelor de evacuare;
e) Controlul accesului și protecția proprietății;
f) Acomodarea populației afectate în afara zonei de evacuare;
g) Aranjamente pentru grupurile cu nevoi speciale ale populației și pentru unități;
h) Animalele de companie și animalele de fermă;
i) Măsuri pentru satisfacerea nevoilor umane ale persoanelor evacuate;
j) Reevaluarea situației și decizia de ridicare a măsurii de evacuare sau prelungire
a măsurii;
k) Readucerea populației afectate sau relocarea pe perioada prelungirii măsurii de
evacuare.
163
OIL1 – Debitul echivalentului de doză ambientală, gama la un metru deasupra solului (1mSv/h), justifică decizia de
evacuare imediată.
203
În planurile de evacuare, autoritățile trebuie să considere că evacuarea

populației trebuie să fie realizată în afara Distanței de Planificare Extinsă, EPD.
iv. Administrarea de pastile de iodură de potasiu
Absorbția de către glanda tiroidă a iodului radioactiv prin inhalare poate fi redusă
prin administrarea pastilelor de iodură de potasiu care suprasaturează tiroida. Pentru a
obține o eficacitate maximă, pastilele de iodură de potasiu trebuie administrate înainte
sau imediat după încasarea de iod radioactiv. Timpul necesar pentru blocarea tiroidei
este de aproximativ 30 minute după consumul de tablete și puțin mai scurt după
consumul lichid. După o singură doză, protecția pentru tiroidă va fi pentru aproximativ
24 ore. Nou-născuților și femeilor însărcinate le este recomandat să primească o
singură doză de iod stabil pentru blocarea tiroidei. Eficacitatea măsurii scade rapid cu
trecerea orelor și poate fi redusă la 50% sau mai puțin dacă acestea sunt administrate
la 6 ore după o singură încasare de iod radioactiv. Reducerea dozei la glanda tiroidă
este de aproximativ 20% dacă pastila de iodură de potasiu este administrată la 10 ore
după încasare, și scade aproape la zero dacă pastila de iodură de potasiu este
administrată la 24 de ore după încasarea de iod radioactiv.
În plus, se precizează că o protecție limitată datorată consumului întârziat de iod
stabil este mai bună decât a nu se consuma deloc, deoarece și un consum întârziat ajută
să se facă un schimb mai rapid de iod în tiroidă într-un interval de timp de 1-2 zile.
În vederea administrării pastilelor de iodură de potasiu se stabilește următoarea
strategie:
• Predistribuirea pastilelor de iodură de potasiu direct către populație, în
PAZ164, în faza de planificare;
• Predistribuirea pastilelor de iodură de potasiu prin stocare în farmacii sau
instituții publice, în UPZ165, în faza de planificare;
• Distribuția unică în timpul situației de urgență pentru EPD166 și ICPD167;
• Utilizarea conceptului de solidaritate transfrontalieră sau asistență reciprocă
între statele vecine bazate pe tratatele convenției de asistență. Totuși, este
indispensabil ca fiecare stat să aibă propriile stocuri iar cantitatea totală să
poată fi armonizată între statele care aplică acest concept.
v. Izolarea sursei pentru prevenirea expunerii și contaminării
164 Zona de planificare a acțiunilor preventive de protecție

165 UPZ-Zona de planificare a acțiunilor urgente de protecție
166 EPD-Distanța de planificare extinsă
167 ICPD-Distanța de planificare pentru restricția produselor alimentare și nealimentare
204
În situațiile de urgență radiologică prima acțiune care se impune este izolarea,

pe cât posibil, a sursei. Aceasta se face fie prin izolarea fizică, utilizând material de
ecranare, fie prin stabilirea unui perimetru de siguranță.
vi. Relocarea
Relocarea reprezintă îndepărtarea persoanelor dintr-un anumit spațiu contaminat
în scopul evitării expunerii pe termen lung. Decizia de relocare se impune dacă valorile
rezultatelor monitorizării radiologice dintr-un anumit spațiu/arie sunt mai mari decât
OIL2168. Relocarea se impune de asemenea, dacă valorile măsurătorilor efectuate
privind contaminarea alimentelor esențiale și apă dintr-un anumit spațiu/arie sunt peste
valorile OIL7169 și nu pot fi furnizate alimente și apă necontaminate pentru populația
din acel spațiu/arie.
Relocarea este o acțiune de protecție la fel ca și evacuarea, după eliberarea
materialelor radioactive din instalație și depunerea acestora pe sol, cu mențiunea că nu
trebuie implementată imediat, poate fi implementată după o zi/zile,
saptămână/săptămâni până la o lună. Timpul este suficient pentru a permite celor care
sunt relocați să ia măsuri pentru a răspunde nevoilor personale, cum ar fi: asigurarea
animalelor de casă, colectarea bunurilor importante, asigurarea proprietății sau
asigurarea animalelor de fermă.
De asemenea, va exista timp pentru ca autoritățile din afara amplasamentului să
ia măsuri pentru locuință și să aibă grijă de cei care sunt mutați; totuși, relocarea trebuie
făcută în decurs de câteva zile până la o lună pentru a fi eficientă în reducerea dozei la
populație. Acest lucru se datorează faptului că: (a) expunerea care are efecte grave
asupra sănătății poate să fie primită în decurs de câteva zile în acele zone cu debite de
doză de două ori mai mari decât valorile OIL1170 stabilite pentru evacuare și (b) poate
fi primită o mare parte din doza care justifică relocarea în prima lună în care valorile
OIL2171 sunt depășite.
168
OIL2 – Debitul echivalentului de doză ambientală, gama la un metru deasupra solului, măsurat în intervalul de până
la zece zile de la oprirea reactorului (0,1mSv/h) sau la mai mult de zece zile de la oprirea reactorului (0,025mSv/h),
justifică relocarea temporară, care trebuie inițiată după realizarea evacuării.
169
OIL7 – Concentrații ale activității radionuclizilor I-131 și Cs-137 în alimente, lapte și apă care confirmă acțiunile de
protecție. Valorile pentru OIL 7 sunt 1000Bq/Kg pentru I-131 și 200 Bq/Kg pentru Cs-137. Acțiunile de protecție sunt
menținerea interzicerii consumului de lapte, apă și alimente.
170
OIL1 – Debitul echivalentului de doză ambientală, gama la un metru deasupra solului (1mSv/h), justifică decizia de
evacuare imediată.
171
OIL2 – Debitul echivalentului de doză ambientală, gama la un metru deasupra solului, măsurat în intervalul de până
la zece zile de la oprirea reactorului (0,1mSv/h) sau la mai mult de zece zile de la oprirea reactorului (0,025mSv/h),
justifică relocarea temporară, care trebuie inițiată după realizarea evacuării.
205
vii. Decontaminarea persoanelor

Contaminarea cu o gamă largă de materiale radioactive este ușor de detectat;
totuși, sunt necesare criterii pentru a face diferența între niveluri semnificative și
niveluri nesemnificative în ceea ce privește posibilele consecințe asupra sănătății.
Lipsa criteriilor duce la decontaminarea inutilă, la devierea resurselor, anxietate în
rândul publicului și pierderea de echipamente sau instalații. De aceea, sunt stabilite
criterii pentru a evalua nivelurile de contaminare a persoanelor și echipamentelor.
Decontaminarea se va realiza în funcție de gradul de contaminare prin: schimbul
hainelor, duș sau spălarea pielii cu apă și săpun. Aceste măsuri simple de
decontaminare, eficiente din punct de vedere al costurilor, trebuie să fie utilizate chiar
și pentru contaminarea la niveluri scăzute în vederea prevenirii stărilor de anxietate
nejustificată a persoanelor ușor contaminate.
Foarte important: în situații de urgență, în special atunci când este implicat un
număr mare de persoane, acțiunile de decontaminare trebuie să aibă în vedere limitarea
și controlul deșeurilor rezultate din decontaminare. Este necesar ca fiecare instituție
care asigură decontaminarea să aibă dezvoltate măsuri și aranjamente privind
managementul deșeurilor rezultate din activitatea de decontaminare.
Pentru îndeplinirea misiunilor se execută decontaminarea operațională şi
decontaminarea totală, astfel:
- în dispozitivul/raionul de intervenție, prin intervenție directă;
- în raioane, dispozitive de intervenție, puncte, terenuri de decontaminare
etc.;
- în afara zonelor/raioanelor contaminate.
Decontaminarea totală a populației şi a personalului de intervenție constă în:
- executarea decontaminării imediate,
- spălarea întregului corp cu apă caldă şi săpun;
- schimbarea obligatorie a lenjeriei.
- asigurarea lenjeriei/echipamentului necesar echipării populației şi a
personalului de intervenție se realizează prin intermediul autorităților de la nivel
național/judeţean sau prin punerea la dispoziție în cadrul raioanelor de decontaminare
a unor echipamente aflate în stocul de intervenție al subunităților care asigura
decontaminarea.
Decontaminarea totală a tehnicii de intervenție şi echipamentelor se execută în
raioanele/terenurile/punctele de decontaminare sau direct în
206
dispozitivul/sectorul/raionul de intervenție al acestora, până la scăderea sub limitele

contaminării maxime permise.
viii. Prevenirea ingerării accidentale
Materialul radioactiv eliberat din instalațiile nucleare poate fi depozitat pe teren
sau pe alte suprafețe (de exemplu, mașini). Ingerarea accidentală a acestui material
radioactiv depus, poate fi o sursă importantă de expunere pentru cei care trăiesc în
PAZ172, UPZ173 și EPD174 în primele zile după o eliberare care justifică acțiunile de
protecție din afara amplasamentului. Prin urmare, persoanele din PAZ, UPZ și EPD
trebuie instruite să întreprindă următoarele acțiuni pentru a preveni sau reduce doza din
ingestie accidentală: (a) să nu bea, mănânce sau fumeze în zonele contaminate și să-și
țină mâinile departe de gură până când mâinile sunt spălate și curate, (b) să nu lase
copiii să se joace pe terenurile contaminate, și (c) să nu desfășoare activități care ar
putea duce la crearea de praf care ar putea fi ingerat.
ix. Restricții ale alimentelor, laptelui și apei potabile
Pentru o eliberare radioactivă într-o situație de urgență, modelele depunerii sunt
foarte complexe și vor fi într-o continuă schimbare dacă există o eliberare continuă.
Chiar și eliberările în desfășurare relativ mici care se așteaptă să apară într-o perioadă
de zile sau săptămâni pot avea ca rezultat hotspoturi care ar putea provoca
contaminarea alimentelor, laptelui, apei de ploaie și a hranei pentru animale. Aceste
tipare de depuneri complexe fac imposibilă identificarea rapidă a zonelor care justifică
restricționarea consumului dar pe baza monitorizării și a prelevării de probe.
172 PAZ- Zona de planificare a acțiunilor preventive de protecție

173 UPZ- Zona de planificare a acțiunilor urgente de protecție
174 EPD- Distanța de planificare extinsă
207
Rezultatele măsurate se compară cu criteriile generice stabilite sau cu OIL3175,

OIL5176 și OIL6177 și dacă acestea sunt mai mari se stabilesc restricții de consum sau
distribuție.
Pentru ICPD178, în cazul declarării Urgenței Generale, trebuie să existe
aranjamente și să se implementeze măsuri pentru:
• protejarea alimentelor și a apei prin instruirea publicului cu privire la protejarea
surselor de apă potabilă care utilizează apă de ploaie (de exemplu, pentru a
deconecta conductele de colectare a apelor pluviale) și pentru a proteja sursele
de alimente care pot fi contaminate, de exemplu, prin plasarea animalelor de
pășunat pe o zonă protejată (de ex. acoperită), dacă este posibil;
• limitarea consumului și a distribuției de produse locale neesențiale, produse
sălbatice (de exemplu, ciuperci și vânat), lapte, apă de ploaie și hrana pentru
animale până la prelevarea probelor și analiza acestora;
• luarea măsurilor pentru a preveni intrarea în sistemul de distribuție a
alimentelelor contaminate (atât pentru consumul uman, cât și pentru animale);
și
• comunicarea și asigurarea publicului inclusiv alte state cu care desfășoară
schimburi economice că alimentele sau bunurile sunt controlate.
După începerea unei eliberări, compararea debitelor de doză de la depunerea la
sol cu valorile OIL3179, trebuie să fie utilizate pentru identificarea rapidă a altor zone
care justifică restricții ale produselor alimentare locale, lapte, apă de ploaie, hrană
pentru animale și bunuri, fără a aștepta rezultatele analizelor de laborator care necesită
175
OIL3 – Debitul echivalentului de doză ambientală, gama la un metru deasupra solului (1μSv/h), justifică decizia de
introducere a restricțiilor cu privire la consumul de apă și alimente contaminate, odată cu acțiunile de control al expunerii,
pe durata câtorva zile.
176
OIL5α,β – Concentrație a activității alfa sau beta globale în apă, lapte sau alte alimente, care confirmă acțiunile de
protecție de control al ingestiei și justifică menținerea acțiunilor de protecție, în raport cu disponibilitatea resurselor pentru
înlocuirea acestor produse cu altele din surse necontaminate. Valorile generice ale OIL5 sunt indicate în tabelul următor:
Alte alimente sau
Mărime măsurată Apă potabilă Lapte
băuturi
Concentrația activității alfa (Bq/L sau kg) 1 1 3
Concentrația activității beta (Bq/L sau kg) 10 30 30
177
OIL6 – Concentrații ale activității unor radionuclizi, care confirmă acțiunile de protecție de control a ingestiei și
justifică menținerea acțiunilor de protecție, în raport cu disponibilitatea resurselor pentru înlocuirea acestor produse cu
altele din surse necontaminate.
178 ICPD-Distanța de planificare pentru restricția produselor alimentare și nealimentare
179
introducere a restricțiilor cu privire la consumul de apă și alimente contaminate, odată cu acțiunile de control al
expunerii, pe durata câtorva zile
208
timp. În plus, trebuie să fie implementat un sistem de prelevare de probe și analize de

laborator pentru a asigura compatibilitatea controalelor utilizând valorile OIL5 180 și
OIL6181 ale concentrațiilor de radionuclizi.
Monitorizarea și compararea rezultatelor cu OIL3182 se utilizează pentru a
identifica locul în care produsele locale, laptele provenit de la animalele de pășunat și
apa de ploaie, trebuie restricționate imediat, deoarece acestea pot depăși în mod clar
valorile OIL7183. Cu toate acestea, acțiunile de protecție a ingestiei nu se limitează la
situațiile în care criteriile OIL3184 sunt depășite, ci includ și un program de prelevare
de probe și de analiză a alimentelor, a laptelui și a apei pe întreaga zonă afectată, de
îndată ce se poate stabili, să determine dacă concentrațiile depășesc OIL7 astfel încât:
(a) să confirme compatibilitatea controalelor;
(b) să asigure restricții suplimentare;
(c) să asigure înlocuirea alimentelor și
(d) să elimine restricțiile.
Restricțiile nu trebuie aplicate dacă ar putea duce la malnutriție sau alte
consecințe asupra sănătății.
11. Capabilități de intervenție ale componentelor SNMSU
Capabilități în domeniul CBRN se împart în:
a) Echipamente de cercetare CBRN terestre asigurate de MAI/IGSU, MApN,
MM, CNCAN.
Temporar, pentru misiuni punctuale, pot fi suplimentate cu capabilități asigurate
de către CNE Cernavoda, SRI sau MAI/IGPR;
b) Echipamente pentru analize și investigații criminalistice asigurate de
MAI/IGPR
c) Echipamente de cercetare aflate pe ambarcațiunile CBRN din dotarea IGSU;
180
OIL5α,β – Concentrație a activității alfa sau beta globale în apă, lapte sau alte alimente, care confirmă acțiunile de
protecție de control al ingestiei și justifică menținerea acțiunilor de protecție, în raport cu disponibilitatea resurselor
pentru înlocuirea acestor produse cu altele din surse necontaminate.
181
OIL6 – Concentrații ale activității unor radionuclizi, care confirmă acțiunile de protecție de control a ingestiei și
justifică menținerea acțiunilor de protecție, în raport cu disponibilitatea resurselor pentru înlocuirea acestor produse cu
altele din surse necontaminate.
182
183
OIL7 – Concentrații ale activității radionuclizilor I-131 și Cs-137 în alimente, lapte și apă care confirmă acțiunile de
protecție. Valorile pentru OIL 7 sunt 1000Bq/Kg pentru I-131 și 200 Bq/Kg pentru Cs-137.
Acțiunile de protecție sunt menținerea interzicerii consumului de lapte, apă și alimente.
184 OIL3 – Debitul echivalentului de doză ambientală, gama la un metru deasupra solului (1μSv/h), justifică decizia de
209
d) Echipamente de cercetare CBRN pe elicoptere asigurate de MAI/IGAv şi

MApN şi cu sprijinul CNCAN şi MM;
e) Senzori asigurați de către MAI/IGSU (balize), MApN, MM, CNE
f) Echipamente de decontaminare asigurate de MAI/IGSU, MApN sau, după
caz, echipamente care pot fi utilizate în acțiuni de decontaminare și aparțin ONG,
operatori economici etc;
Capabilitățile mai sus menționate vor fi susținute de tehnică și echipamente
complementare, printre care:
- pentru modulele de decontaminare personal, autospeciale de
decontaminare tehnică/personal cu personalul aferent sprijinite de autospeciale cu apă
şi spumă, cisterne etc;
- echipaj de intervenție la accidentele colective şi calamități/puncte
medicale avansate tip II,;
- echipaj de prim-ajutor calificat (ambulanțe de tip B și C),
- mijloace transport materiale și atunci când este necesar, materiale
necesare pentru organizarea bazei de operații (1 cort/echipaj, grupuri electrogene, saci
dormit, paturi etc.)
- mijloace de asigurare a energiei electrice;
- mijloace echipamente de pompare a apei;
Timpul de operaționalizare presupune timpul în care personalul aparținând
componentelor SNMSU cu responsabilități în asigurarea răspunsului în caz de accident
nuclear/urgență radiologică se prezintă la unitate îşi pregătesc tehnica şi materialele,
potrivit normelor specifice şi sunt pregătite pentru a se deplasa la intervenție.
În funcție de specificul unității/structurii de intervenție, forțele şi mijloacele se
operaționalizează conform planurilor proprii şi se deplasează în locațiile de instalare a
bazelor de operații, situate în afara zonelor de planificare la urgență sau, după caz,
proximitatea locului evenimentului. după cum urmează:
Distanta Timpul situația
de locul de Eveniment Accident Satelit cu Terorism
evenimentului deplasare radiologic nuclear combustibil nuclear
punctual la CNE nuclear
30 km până la 1 x x x x
oră
210
Distanta Timpul situația

de locul de
Eveniment Accident Satelit cu Terorism
evenimentului deplasare
radiologic nuclear combustibil nuclear
punctual la CNE nuclear
60 km până la 3 x x x x
ore
între 60 şi 150 km până la 5 x x x x
ore
între 150 şi 200 km până la 7 La ordin x x x
ore
între 200-300 km până la 9 La ordin x x La ordin
ore
peste 300 km până la 12 La ordin x x La ordin
ore
Structuri Peste 24 - x x La ordin
ne- ore
operaționalizate
12. Răspunsul Medical
Obiectivele răspunsului medical în cazul unei situații de urgență nucleară sau
radiologică sunt:
a) Acordarea primului ajutor medical;
b) Salvarea de vieți omenești și efectuarea procedurilor medicale de urgență;
c) Tratarea rănilor cauzate de radiații și răni rezultate în urma situației de urgență;
d) Efectuarea acțiunilor de sănătate publică, inclusiv consiliere și monitorizare
medicală pe termen lung.
Răspunsul medical se implementează astfel:
1) Prioritatea numărul I- acordarea primului ajutor medical, tratarea
leziunilor grave care amenință viața (șoc, sângerare, arsuri, fracturi, etc).
2) Prioritatea numărul II- evaluarea contaminării externe și decontaminare,
după caz. Orice persoană care prezintă contaminare externă, necesită un
tratament special și separat (izolat). Cea mai eficientă procedură de
decontaminare este spălarea cu apă și săpun și supunerea controlului de
monitorizare. Echipa medicală care se ocupă de persoane contaminate
trebuie să poarte echipament de protecție adecvat și să fie monitorizați
211
continuu. Numărul persoanelor care se ocupă de decontaminare trebuie să

fie ținut la minim.
3) Prioritatea numărul III- evaluarea contaminării interne/încorporarea și
decorporarea, după caz. Pentru persoanele contaminate intern sunt
necesare următoarele proceduri:
• Colectarea probelor corespunzătoare pentru o evaluare clinică;
• Continuarea decontaminării externe, dacă este cazul;
• Teste speciale, cum ar fi monitorizarea întregului corp și/ sau
monitorizarea directă a tiroidei, în funcție de radionuclizii
implicați;
• Terapia de decontaminare, inclusiv excizia rănilor contaminate;
• Tratament pentru decorporarea materialului radioactiv.
4) Prioritatea numărul IV - acordarea de tratament specializat pentru
afecțiunile și leziunile produse de radiații.
5) Prioritatea numărul V- monitorizarea medicală și consilierea psihologică
a pacienților și lucrătorilor în situații de urgență.
Acordarea primului ajutor medical
Primul respondent este persoana sau echipa care ajunge prima la fața locului,
având rolul de a implementa primele măsuri și acțiuni pentru răspunsul la urgența
radiologică. De exemplu, la o instalație unde se folosesc surse radioactive, primul
respondent ar putea fi responsabilul cu radioprotecția. În cazul unei situații de urgență
într-un loc public, primii respondenți, cel mai probabil, sunt serviciile de urgență
(poliție, pompieri, ambulanță).
Primii respondenți sunt pregătiți pentru a face față tuturor pericolelor de la fața
locului, de aceea ei sunt responsabili pentru a oferi primul ajutor, până la sosirea unei
echipe medicale. Primii respondenți trebuie să fie calificați pentru a acorda primul
ajutor în cazul urgențelor nucleare sau radiologice.
Suportul medical de bază și avansat
Facilitățile spitalicești desemnate, Unitățile Primire Urgențe din cadrul spitalelor
împreună cu Serviciul de Ambulanță și SMURD trebuie să dețină capabilități pentru a
gestiona un număr adecvat de persoane contaminate sau pentru tratarea persoanelor
supraexpuse la radiații. Aceste capabilități presupun: infrastructura necesară, resursele
materiale adecvate și resursele umane calificate pentru identificarea indivizilor cu
posibilă contaminare și a celor care au fost posibil expuși suficient pentru a dezvolta
212
efecte de sănătate induse de radiații și oferirea de asistență medicală adecvată, inclusiv

monitorizare medicală pe termen lung.
În cadrul facilităților spitalicești desemnate trebuie să existe cel puțin
aranjamente care ar trebui să includă:
• Infrastructură de: primire răniți, supraexpuși și contaminați; decontaminare;
îngrijire medicală;
• Ghiduri pentru diagnostic și tratament;
• Desemnarea personalului medical instruit în diagnosticarea leziunilor provocate
de radiații și acordarea de tratament;
• Desemnarea instituțiilor pentru evaluarea expunerilor de radiații (extern și
intern) pentru a oferi tratament medical specializat și acțiuni medicale pe termen
lung.
Suportul psihologic pentru populație și lucrătorii în situație de urgență
Experiența recentă a arătat că efectele psihosociale ale unui accident pot depăși
cu mult orice alt efect direct asupra sănătății. Prin urmare, este necesar pentru factorii
de decizie să țină cont de aceste efecte în managementul unui accident.
Ministerul Sănătății, prin Direcția de Sănătate Publică, pentru reacția psihologică
a populației în ceea ce privește accidentele nucleare, trebuie să dezvolte programe de
consiliere psihologică care să conțină cel puțin următoarele aranjamente privind:
➢ asistența psihologică pentru populația direct afectată;
➢ asistența psihologică pentru populația indirect afectată;
➢ măsurile de adaptare socială;
➢ reabilitarea pe termen lung pentru victime.
Sunt necesare controale periodice de sănătate ale lucrătorilor în situații de
urgență, efectuate de medici și psihologi (psihoterapeuți) și monitorizarea stării lor
medico-psihologice și a reabilitării medico-psihologice, dacă este necesar. Un set de
măsuri și acțiuni preventive, și post accident trebuie să fie luate.
Acestea pot fi:
• Pregătirea personalului privind efectele radiației;
• Pregătirea personalului în condiții de stres;
• Controlul periodic al stării de sănătate, a lucrătorilor în situații de urgență
efectuate de către medici, psihologi (psihoterapeuți);
• Furnizarea instrucțiunilor înainte de eveniment;
• Reabilitare medico-psihologică, post accident.
213
13. Cooperarea Internațională

În vederea abordării situațiilor de urgență transfrontaliere,România este parte a
Tratatului Euratom, IGSU prin CANUR fiind desemnat punct național de contact
ECURIE, a Convenției de notificare rapidă în cazul unui accident nuclear sau urgență
radiologică. Pentru notificarea situațiilor de urgență nucleară sau radiologică și a
schimbului de informații, CNCAN este punctul de contact declarat atât pentru
platforma de comunicare Unified System for Information Exchange in Incidets and
Emergencies(USIE) organizată sub umbrela Agenției Internaținale pentru Energie
Atomică de la Viena (AIEA) cât și în cadrul tratatelor bilaterale pe care România le are
încheiate în cadrul aceleași convenții cu următoarele state vecine:
• Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Elene privind
notificarea rapidă a unui accident nuclear şi schimbul de informații asupra
instalațiilor nucleare, semnat la Atena la 10 martie 1992, aprobat prin Hotărârea
Guvernului nr. 332 din 1995, Monitorul Oficial nr. 99 din 23 mai 1995;
• Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Ungare privind
notificarea rapidă a accidentelor nucleare, semnat la Bucureşti la 26 mai 1997,
aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 541 din 1997, publicată în Monitorul
Oficial nr. 265 din 3 octombrie 1997;
• Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Bulgaria privind
instalațiilor nucleare, semnat la Kozlodui la 28 mai 1997, aprobat prin Hotărârea
Guvernului nr. 734 din 1997, Monitorul Oficial nr. 326 din 25 noiembrie 1997;
• Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Slovace privind
instalațiilor nucleare, semnat la Bucureşti la 19 februarie 2002, aprobat prin
Hotărârea Guvernului nr. 422 din 2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 319
din 14 mai 2002;
• Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Federației Ruse privind
instalațiilor nucleare, semnat la Moscova la 21 februarie 2002, aprobat prin
Hotărârea Guvernului nr. 423 din 2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 322
din 15 mai 2002;
• Acordul dintre Guvernul României şi Cabinetul de Miniştri al Ucrainei privind
notificarea rapidă a accidentelor nucleare şi schimbul de informații în domeniul
214
securității nucleare şi radiologice, semnat la Viena la 22 septembrie 2004,

aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 2188 din 2004, publicată în Monitorul
Oficial nr. 1267 din 29 decembrie 2004;
• Acordul între Guvernul României şi Guvernul Republicii Turcia privind
notificarea rapidă a unui accident nuclear, semnat la Bucureşti la 3 martie 9/14
2008, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1038 din 2008, publicată în
Monitorul Oficial, Partea I nr. 650 din 12 septembrie 2009.
Tratatele bilaterale trebuie să-și extindă domeniul de aplicare și anume
armonizarea măsurilor și acțiunilor de protecție din cadrul statelor și armonizarea
comunicării publice.
La nivelul european, pentru notificarea urgențelor nucleare șiradiologice, este
dezvoltată platforma de comunicații European Community Urgent Radiological
Information Exchange în conformitatea cu Council Decision 87/600/Euratom.
Inspectoratul General pentru Situații de Urgență este declarat punctul de contact pentru
această platformă.
14. Asistență Internațională
Pentru situațiile de urgență nucleară și radiologică, atunci când capacitățile și
capabilitățile naționale au fost depășite, în cadrul Convenției cu privire la asistența în
caz de accident nuclear sau urgență radiologică la care și România este parte, se poate
solicita asistența intenațională.
În cadrul acestei convenții, AIEA a dezvoltat Rețeaua de Asistență pentru
Răspuns la Urgență Nucleară sau Radiologică RANET- Response Assistance
Network.Scopul RANET este acela de a facilita o coordonare promptă a resurselor la
nivel internațional și de a permite o intervenție eficientă în cazul unei cereri de
asistență, în situația producerii unui accident nuclear sever sau a unei urgențe
radiologice. RANET nu afectează cooperarea definită prin orice alt acord bilateral
şi/sau multilateral între state. RANET nu înlocuiește responsabilitatea Statului în
pregătirea și răspunsul la urgență.
RANET se activează în cazul:
❖ Accidentelor nucleare sau urgențelor radiologice în contextul Convenției
de Notificare Rapidă și Asistență;
❖ Consecințelor radiologice care depășesc capabilitățile de răspuns ale
statului.
215
Alte mecanisme ce pot fi accesate pentru assistență internațională în caz de

accident nuclear sau urgență radiologică sunt:
a) mecanismul de asistență internațională al Organizației Tratatului Atlanticului de
Nord;
b) mecanismul de protecție civilă al Uniunii Europene;
c) acordurile și tratatele bilaterale.
9.2. Aspecte privind Concepția Națională de răspuns în caz de epidemii

România are un profil de sănătate specific țârilor dezvoltate în sensul incidenței
relativ mari a bolilor cronice, dar datorită incidenței mai mari în România a anumitor
boli transmisibile, se poate vorbi de fapt despre o dublă povară a bolii în populaţia
naţională, motiv pentru care controlul eficace al epidemiilor și supravegherea bolilor
transmisibile sunt elemente cheie ale asistenței de sănătate publică185
Bolile transmisibile care pot fi prevenite prin vaccinare constituie o prioritate de
sănătate publică. În general, s-a reuşit atingerea ţintelor de acoperire pentru imunizările
obligatorii cheie şi s-a ţinut în bună măsură sub control evoluţia epidemiologică a
maladiilor infecţioase acoperite prin programul naţional de imunizare
Reglementările din domeniul supravegherii bolilor transmisibile, alertării rapide
şi a răspunsului sunt în mare măsură rezultatul transpunerii naționale a
legislației/standardelor comunitare186. Institutului Naţional de Sănătate publică şi
autoritățile locale de sănătate sunt parte a rețelei comunitare de supraveghere
epidemiologică şi microbiologică a bolilor transmisibile, coordonată de Centrul
European pentru Controlul Bolilor (ECDC). Menținerea unei calități adecvate a
supravegherii bolilor transmisibile la nivel naţional şi județean este esențială pentru
protejarea populaţiei împotriva ameninţărilor prin boli transmisibile187.
Impactul unei epidemii variază în funcție de următoarele elemente:
- boala transmisibilă;
- modul de transmitere;
- calea de transmitere;
- vulnerabilitatea comunității;
185
HGR 1028 din 18 noiembrie 2014 privind aprobarea Strategiei naţionale de sănătate 2014 - 2020 şi a Planului de
acţiuni pe perioada 2014 - 2020 pentru implementarea Strategiei naţionale*)
186
idem
187
Strategia Națională de Sănătate 2014-2020 din 18.11.2014 publicată în MO 891 bis/8.12.2014
216
- acoperirea vaccinală;
- existența tratamentului;
- momentul alertei;
- rapiditatea răspunsului;
- gradul de educare şi informare a populației;
- implementarea programelor naționale de boli transmisibile.
În manifestarea unei epidemii, s-a ajuns la concluzia că pot fi identificate trei
etape diferite, astfel:
- Etapa I (Alertă/Alertă precoce și răspuns rapid)
- Etapa a II-a (Stabilizare)
- Etapa a III-a (Revenire/Declin al bolii)
IMPACT
Etapa I Etapa a II-a Etapa a III- a
(Alertă/Alertă precoce și (Stabilizare) (Revenire/Declin al
răspuns rapid) bolii)
- apariția primului/primelor - creșterea la maxim a - dificultăţi în
cazuri de îmbolnăvire; numărului cazurilor asigurarea resurselor
- aglomerarea unităților de afectate de boala materiale şi financiare
primiri urgențe; transmisibilă; până la închiderea
- apariţia primelor - necesitatea efectuării situației epidemice ;
simptome de panică unor importante - uzura morală şi
individuală / colectivă în manevre de forţe şi psihică a personalului
rândul populaţiei, în special mijloace din zonele mai de intervenţie;
ca urmare a relatărilor din puţin afectate sau - uzura accentuată a
mass media; neafectate către cele resurselor materiale;
- continuarea deplasărilor puternic afectate;
de populație cu riscuri - inexistenţa sau, după
pentru extinderea ariei de caz, insuficienţa
manifestare a epidemiei; medicamentelor,
- scăderea capacității de reactivilor și altor
reacție a instituțiilor materiale necesare
abilitate, ca urmare a efectuării unor lucrări
îmbolnăvirilor în rândul specifice pentru ținerea
personalului; sub control a epidemiei;
- creșterea timpul de - gestionarea unei
asigurare a răspunsului; cantităţi mari de
- expunerea personalului informaţii, concomitent
serviciilor de urgență la cu necesitatea informării
boala transmisibilă, prin opiniei publice cu
217
IMPACT
Etapa I Etapa a II-a Etapa a III- a
(Alertă/Alertă precoce și (Stabilizare) (Revenire/Declin al
răspuns rapid) bolii)
intervenția la alte urgențe privire la evoluţia
care nu sunt determinate de situaţiei operative;
epidemie, în zona afectată - manifestarea
de aceasta; fenomenelor de panică
- dificultăți în utilizarea individuală și colectivă;
stocurilor de subzistență - insuficiența paturilor
(alimente, apă, de spital în secțiile de
medicamente, carburanți, boli contagioase;
paturi, corturi etc.) generate - greutăți în impunerea
de proceduri birocratice restricțiilor pentru
inadecvate; populație, pe timpul
- creșterea explozivă a stării de alertă/stării de
nevoii de informație despre urgență;
epidemie, atât din partea - impact economic
populației, cât și a mass- deosebit ca urmare a
media. reducerii numărului de
turiști, închiderii unor
spații de alimentație
publică în scop
preventiv, restricționării
unor produse alimentare
la export/import,
introducerii controalelor
specifice la frontiera de
stat, sacrificării unor
populații de animale
bolnave, costuri mari ale
gestionării epidemiei;
- riscul întreruperii
cursurilor instituțiilor de
învățământ
- dificultăți în
gestionarea sprijinului
internațional.
Caracteristicile de bază ale princpalelor boli transmisibile:
218
Boli transmisibile supravegheate pe baza unei metodologii de supraveghere sunt

grupate astfel:
- Infecții respiratorii;
Infecțiile respiratorii sunt una dintre cele mai frecvente afecțiuni care se
manifestă des la adulți și copii. Ele adesea sunt inofensive, dar uneori
repetarea sau persistenta unei infecții respiratorii poate fi semnul unei boli
mai grave188
Dintre cele mi importante sunt: tuberculoza, gripa, virozele, Boala
meningococică și Infecţii streptococice
- Boli cu transmitere sexual
Boala infectioasa care poate fi contractata sau transmisa in cursul
raporturilor sexuale.
Bolile cu transmisie sexuala (B.T.S.) afecteaza indeosebi subiectii care au
numerosi parteneri sexuali. Cele mai frecvente B.T.S. sunt infectiile cu
Chlamydia, trichomonaza, herpesul genital, ftiriaza pubiana, condiloamcle
genitale, SIDA.
Tratamentul face apel mai ales, in functie de agentul cauzal, la antibiotice,
antiseptice si antimicotice (fungicide). O data disparute simptomele, sunt
efectuate teste pentru a verifica daca pacientul mai este contagios. Pentru a
impiedica propagarea infectiei, tratamentul este propus tuturor partenerilor
sexuali recenti ai bolnavului
- Hepatite virale
Hepatita este o boală infecțioasă de natură virală, microbiană sau toxică a
ficatului care constă în distrugerea celulelor hepatice189. Există mai multe
forme ale bolii ca: Hepatită A, Hepatită B, Hepatită C, Hepatită D, Hepatită
E, Hepatită F, Hepatită G. Indiferent de agentul cauzal, boala se manifestă
la început prin simptome nespecifice, uneori febră ușoară, lipsa apetitului,
emeză (grețuri, vomitări), scăderea randamentului fizic și psihic, ca și dureri
abdominale, urina devine de culoare închisă, fecalele de culoare deschisă și
apar forme icterice. Boala produce de regulă în final ciroză, sau cancer de
ficat.
- Infecții digestive
188 https://www.symptoma.ro/ro/info
189
https://ro.wikipedia.org/wiki/Hepatită
219
Infecția- Invazie de microorganisme, localizată sau generalizată, a unui

organism viu care prin multiplicare (cu sau fara secretarea de toxine) conduc
la afectarea organismului in cauza.
Infecţia generalizată se manifesta prin febră ridicată, frisoane şi degradare
a stării generale. Infecţia locală se manifesta prin inflamarea regiunii
infectate (durere, roşeaţă, edem), formarea unui abces umplut de purori
(infecţii cu germeni piogeni), poate fi prezenta si febra.
Infecţie oportunistă - infecţie data de un microorganism care nu provoacă
boala la un subiect purtător, dar care devine patogen în cazul unei
imunodepresii (deteriorare a imunitati)
Exemple de boli transmisibile: Boli diareice acute; Holera; Dizenteria;
Salmoneloze.
- Boli ce pot fi prevenite prin vaccinare
Protecția imunologică190 se instalează după interval de timp variabil de la
inoculare (săptămâni, luni), în funcție de vaccin, și este de lungă durată
(ani).
Vaccinoprofilaxia se poate realiza:
• în cadru organizat, prin campanii de vaccinare înscrise în programele
obligatorii de imunizare din fiecare țară

• în situația declanșării unor focare infecto-contagioase ale căror boli
beneficiază de un vaccin corespunzător

• opțional, pentru profilaxia bolilor pentru care există vaccin specific, dar
care nu este inclus în programele obligatorii de imunizare.

Exemple de boli ce pot fi prevenite prin vaccinare: Poliomielita (paralizia
infantilă); Difteria; Rubeola (pojar german, pojar de 3 zile); Rujeola (pojar,
cori); Tusea convulsivă (Tusea măgărească); Parotidita epidemică (oreion);
Tetanosul
- Boli transmise prin vectori
Nevertebratele sunt vectori foarte frecvenți ai bolilor. Un vector este un
organism viu care poate transmite boli infecțioase între oameni sau între
oameni și animale. Mulți dintre acești vectori sunt de fapt insecte care se
hrănesc cu sânge191. Acestea ingerează microorganismele (bacterii, viruși,
190
https://ro.wikipedia.org/wiki/Vaccin
191
https://newsmed.ro/boli-transmise-de-insecte/
220
protozoare) producătoare de boală în timpul mesei de la gazda infectată (om

sau animal) și mai târziu le injectează în noua gazdă în timpul mesei
ulterioare.
Țânțarii sunt cei mai cunoscuți vectori ai bolilor infecțioase. Ei transmit o
gamă variată de boli tropicale, printre care : malarie, febra dengue și febra
galbenă. Alte insecte frecvent implicate sunt muștele. Muștele de nisip
transmit în special boala numită Leishmanioză, acționând ca vectori pentru
speciile de Leishmania, iar muștele tsetse transmit specii de Trypanosoma,
care cauzează tripanosomiaza africană. Căpușele și păduchii formează un
alt grup important de vectori. Bacteria Borrelia burgdorferi, cea care
cauzează boala Lyme este transmisă de căpușe, iar bacteriile din genul
Rickettsia sunt transmise de păduchi.
- Boli cuprinse în sistemul de alertă precoce şi răspuns rapid192
Exemplu: Variola, Pesta (ciuma), Febre virale hemoragice, SARS, Meningite
virale, Coronavirus
- Boli transmisibile care vor fi progresiv introduse în supraveghere pe
baza unei metodologii de supraveghere
Boli transmisibile care vor fi progresiv introduse în supraveghere pe baza
unei metodologii de supraveghere193: Infecţii nosocomiale (septicemiile;
pneumoniile nosocomiale; infecții urinare de origine nosocomială; infecții
apărute în urma utilizării dispozitivelor medicale; infecțiile de situs
chirurgical); Infecţia cu Haemophilus influenza grup B; Infecţia
pneumococică, Encefalopatia spongiformă bovină (boala vacii nebune);
Infecţia cu E. coli enterohemoragic; Infecţia cu Chlamydia; Legioneloza
- Boli supuse raportării pe baza unor metodologii de raportare şi care sunt

supuse aplicării măsurilor de control194
Boli supuse raportării pe baza unor metodologii de raportare şi care sunt
supuse aplicării măsurilor de control: Rabia (turbarea); Toxiinfecţia
alimentară; Febra tifoidă; Varicela (vărsat de vânt); Bruceloza (Febra
192
Centrul Național de Supraveghere și Combatere a Bolilor Transmisibile asigura coordonarea profesionala specifica a
Institutului, a retelei nationale de supraveghere epidemiologica si controlul bolilor transmisibile,
193
Ordin Ministerul Sănătății nr. 860 din 30 iunie 2004privind aprobarea Listei bolilor transmisibile prioritare în
România
194
idem
221
mediteraneană); Febra Q; Botulismul; Leishmanioza (Febra neagră) și multe

altele.
Misiune generală a răspunsului național este: SNMSU în cooperare cu

organismele europene execută o acţiune complexă de răspuns, gradual, coordonat şi
unitar, după apariția primei suspiciuni de boală transmisibilă cu alertă precoce şi
răspuns rapid sau la confirmarea suspiciunii pentru celelalte boli transmisibile, pentru:
- prevenirea răspândirii bolii şi a apariţiei unei epidemii;
- informarea UE şi a WHO şi, după caz, solicitarea de asistenţă;
- evaluarea şi tratarea bolnavilor şi a contacţilor;
- revenirea succesivă la normalitatea socială şi economică;
- evaluarea eficienţiei măsurilor adoptate.
Starea finală dorită – concentrarea efortului pentru limitarea răspândirii bolii în
rândul populației, pe cât posibil la cazurile sau focarele iniţiale, precum şi reluarea
activităţilor economico-sociale la parametri normali, în timp scurt.
Prioritățile operaționale avute în vedere pentru atingerea obiectivelor sunt
următoarele:
1. Reacție rapidă195 la apariția riscului de epidemie, conform fazelor de
alertă mondială stabilite de OMS, pentru prevenirea îmbolnăvirii în masă a
populației și limitarea bolii, pe cât posibil, la cazurile sau focarele inițiale.
Aceasta presupune, în principal:
− declanșarea anchetei epidemiologice;
− informarea Centrului european pentru prevenirea și controlul bolilor,
precum și a OMS, pentru bolile cu alertă precoce și răspuns rapid;
− intensificarea supravegherii bolii transmisibile suspicionate de
manifestare;
− pregătirea laboratoarelor naționale de referință196 pentru efectuarea
diagnosticului de laborator al infecţiilor. Asigurarea funcţionării unei
unităţi de diagnostic cu nivel de biosecuritate 3 în cadrul
195
http://old.ms.ro/documente/Anexa%20PLAN%20NATIONAL%20si%20SIEG_768_1516.pdf- Planul Național de
Intervenție pentru prevenirea îmbolnăvirii în masă a populației generată de epidemii și pandemii
196
Laboratorul național de referință desemnat este responsabil în România de coordonarea standardelor și metodelor de
diagnostic din domeniul acestuia de responsabilitate. Laboratorul național de referință trebuie să rămână punct de contact
pentru Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și pentru laboratorul comunitar de
referință
222
centrelor/laboratoarelor naţionale de referinţă sau a accesului la un

alt laborator de acest fel;
− monitorizarea persoanelor care călătoresc către sau dinspre zonele
unde au apărut cazuri/focare de boală;
− investigaţii de laborator de specialitate şi diagnostic microbiologic
prin laboratoarele şi centrele naţionale de referinţă, pentru
confirmarea/infirmarea suspiciunii de boală, a ariei de manifestare a
îmbolnăvirilor, precum și pentru stabilirea conduitei terapeutice;
− informarea populației cu privire la conduita de urmat și măsurile
dispuse de autorități pentru controlul epidemiei, pe toate canalele la
dispoziție;
− izolarea focarelor de boală;
− declararea epidemiei, în funcție de rezultatul anchetei
epidemiologice;
− analizarea situației de urgență create de epidemie în cadrul
comitetelor pentru situații de urgență și adoptarea măsurilor pentru
gestionarea acesteia;
− stabilirea comandantului acțiunii la nivel național sau județean, în
funcție de aria de întindere a epidemiei;
− aplicarea schemelor de tratament pentru bolnavi și contacți, precum
și a altor măsuri de prevenire a răspândirii agenților patogeni, astfel:
− izolarea bolnavilor contagioși;
− vaccinarea preventivă a populației expuse (pentru bolile pentru
care există această posibilitate de obținere a imunității);
− măsuri de decontaminare (dezinfecție), dezinsecție și
deratizare;
− intervenția pentru localizarea și lichidarea focarelor de boală
la animale, în cazul zoonozelor;
− controlul cu frecvență crescută a calității apei;
− cotrolul alimentelor susceptibile a fi contaminate, pe lanțul de
producere și aprovizionare;
− controlul respectării măsurilor sanitaro-igienice și
antiepidemice;
223
− declararea stării de alertă197 în unitățile administrativ teritoriale

afectate sau, după caz, instituirea stării de urgență, în funcție de
gravitatea epidemiei și de nevoia restricționării exercițiului unor
drepturi și libertăți, pentru aplicarea unor măsuri precum:
− instituirea carantinei;
− instituirea de restricții de circulație;
− lichidarea unor focare de boală care presupune afectarea
proprietăților private;
− organizarea de puncte de decontaminare pentru autovehicule;
− suspendarea cursurilor unităților de învățământ, precum și a
activităților ce presupun aglomerări de persoane;
− evacuare, după caz.
− realizarea unui răspuns oportun, integrat şi eficient;
− concentrarea în scurt timp a forţelor şi mijloacelor necesare;
− creșterea capacităţilor de îngrijire medicală pentru boli contagioase;
− accesul la apă potabilă, în condiţii de siguranţă, pentru consum și
asigurarea igienei individuale şi colective;
− asigurarea suportului tehnic şi logistic adecvat organizării şi
desfăşurării acţiunilor de intervenţie;
− furnizarea de ajutor alimentar pentru populaţia evacuată;
− activităţi de protecţie pentru a preveni acţiunile care vizează
deteriorarea climatului de ordine şi siguranţă publică.
2. Prevenirea introducerii/ieşirii în/din ţară a agenţilor biologici şi a
oricăror substanțe şi produse ce pot constitui o amenințare pentru sănătatea
publică, în conformitate cu prevederile Regulamentului sanitar internațional
2005198. Aceasta presupune, începând cu faza de alertă pandemică, realizarea
următoarelor acțiuni principale:
− intensificarea cooperării cu organismele specializate ale OMS și UE;
197
Conf OUG 21/2004 privind SNMSU, declararea stării de alerta se adoătă în cazul iminenţei ameninţării sau producerii
situaţiei de urgenţă. Pe timpul stării de alerta se pot dispune orice măsuri care sunt necesare pentru înlăturarea stării de
forţă majoră
198 HGR 758/2009 pentru punerea în aplicare a Regulamentului sanitar internațional 2005
Regulamentului sanitar internațional 2005, a fost adoptat de Adunarea Generală a Organizației Mondiale a Sănătății
(OMS), la 23 mai 2005, prin Rezoluția WHA 58.3
224
− revizuirea planurilor de acțiune proprii de către instituțiile cu

responsablități în implementarea Regulamentului sanitar
internațional 2005;
− informarea punctului focal naţional (Institutul Național de Sănătate
Publică) despre producerea, în zona de competenţă, a unui eveniment
în domeniul sănătăţii publice;
− monitorizarea, în domeniul de competenţă, a situaţiilor apărute,
realizarea schimbului de date şi informaţii, coordonarea/conducerea
acţiunilor forţelor şi mijloacelor proprii, conform hotărârilor
adoptate în comitetele pentru situații de urgență;
− aplicarea şi realizarea, în domeniul specific de activitate, a sarcinilor
stabilite prin hotărârile comitetelor pentru situații de urgență şi în
planurile de acţiune proprii, conform funcțiilor de sprijin pe care
trebuie să le îndeplinească;
− asigurarea resursele umane, materiale și financiare pentru
îndeplinirea sarcinilor ce le revin;
− asigurarea echipamentelor de protecție individuală şi produselor
biocide199 necesare în cazul apariției unor evenimente care afectează
sănătatea publică, conform recomandărilor Ministerului Sănătății şi
prevederilor normelor proprii de înzestrare;
− asigurarea monitorizării bagajelor, mărfurilor, containerelor,
mijloacelor de transport, bunurilor şi coletelor poștale care pleacă
sau sosesc din zonele afectate, astfel încât acestea să nu reprezinte un
pericol pentru sănătatea publică;
− desfășurarea și altor acțiuni conform hotărârilor comitetelor pentru
situații de urgență, în domeniul specific de activitate.
199
In legislația europeana produsul biocid este definit ca o substanță sau un amestec, condiționate într-o forma in care
este furnizata utilizatorului, constând in, conținând sau generând una sau mai multe substanțe active folosite cu intenția
de a distruge, descuraja, îndepărta, de a face inofensiv sau de a exercita un efect de control asupra oricărui organism
dăunător, prin mijloace chimice sau biologice
225
9.3. Elemente conceptuale ale planului național pentru combaterea

pandemiilor
Pandemia este o epidemie care se extinde pe un teritoriu foarte mare, într-o țară,
în mai multe țări sau continente. În decursul istoriei omenirii multe boli infecțioase au
provocat pandemii, unele cu consecințe devastatoare: ciuma, variola, tifosul, holera,
febra galbenă, tuberculoza, gripa.
În afară de impactul major asupra sănătății, o pandemie poate provoca pe termen
lung:
✓ bulversarea sistemului sanitar din cauza suprasolicitării rapide a serviciilor de
sănătate;
✓ afectarea vieții economice și sociale din cauza absenteismului și a impactului
psihologic, cu eventuale implicații asupra ordinii de drept;
✓ paralizia parțială a serviciilor esențiale bunei funcționări a societății și a
statului.
Obiectivul strategic al planurilor în caz de epidemii severe sau pandemii îl
constituie protejarea populației și asigurarea funcționării statului.
Planurile în caz de epidemii conțin următoarele atribuții:
▪ pregătirea autorităților și a populației pentru furnizarea unui răspuns rapid și
credibil în cazul unei pandemii, având la bază rezultatele cercetărilor științifice în
domeniu;
▪ oprirea răspândirii virusului în scopul limitării numărului de persoane infectate
și asigurării condițiilor optime de îngrijire a bolnavilor (domiciliu, spital sau alte
spații);
▪ stabilirea atribuțiilor autorităților publice centrale și locale, precum și a
celorlalte structuri, pentru asigurarea coordonării și conducerii acțiunilor, continuității
activității și a funcțiilor de sprijin;
▪ evidențierea forțelor, mijloacelor și a altor categorii de resurse ce vor fi puse la
dispoziția autorităților implicate în managementul riscului, la nivel național și
teritorial;
▪ respectarea angajamentelor internaționale ale României.
Dintre situațiile pandemice de tip ciuma, variola, tifosul, holera, febra galbenă,
tuberculoza, gripa reprezintă situațiile cele mai complicate la nivel internațional.
Realitatea economică din diferite state generează diferite stadii de protecție a populației
226
prin vaccinare sau alte măsuri tehnico-organizatorice care vizează măsuri de sanitare
de protecție și autoprotecție.
Unul dintre situațiile pandemice deosebite îl poate constitui virusul A/H1N1,
care presupune apariția unui nou virus gripal față de care imunitatea populației este
foarte slabă sau inexistentă. Pandemia poate fi rezultatul - aflat în evoluție permanentă
- combinării între virusurile de origine animală și cele de origine umană sau poate fi
generată în urma mutațiilor progresive ale unui virus de origine animală.
În mod concret, comunitatea științifică internațională a evidențiat apariția în anul
2003 a virusului de gripă aviară extrem de patogen H5N1, atât la păsările migratoare,
cât și la cele domestice din mai multe țări. Totodată, în anumite situații a fost constatată
trecerea virusului aviar de la păsări/animale la om. Acest moment l-a constituit
declararea posibilității apariției unei pandemii
În ceea ce privește țara noastră, prin HGR 826/2009 a fost aprobat Planul cadru
intersectorial pentru combaterea efectelor pandemiei cu virusul A/H1N1.
Cadrul general de pregătire și intervenție în caz de pandemii

O pandemie200 este o situație excepțională care va necesita definirea unor
priorități de acces la serviciile sanitare, un efort de solidaritate la toate nivelurile și un
angajament total din partea profesioniștilor a căror activitate implică un contact direct
cu bolnavii. În aceste condiții cadrul general de pregătire și intervenție în caz de
pandemii vizează, următoarele aspecte generale:
a) menținerea sistemelor naționale de monitorizare epidemiologică în stare de
alertă prin acțiuni care vizează prevenirea apariției și răspândirii focarelor
epidemice în țară, prin depistarea precoce și limitarea lor în cel mai scurt timp
posibil, inclusiv cu luarea în considerare în prealabil a unui posibil risc de
pandemie
b) menținerea legăturii cu OMS (Organizația Mondială a Sănătății) și UE (Centrul
European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor – ECDC) în vederea unei
intervenții rapide în țările care au cazuri grupate (profilaxie cu antivirale,
eventual un vaccin pandemic, izolarea zonelor afectate) prin informare reciprocă
și armonizarea abordărilor statelor membre pentru a favoriza, în acest context,
continuitatea circulației mărfurilor pe teritoriul Uniunii Europene;
200HGR 826 din 22 iulie 2009 pentru aprobarea Planului-cadru intersectorial gradual pentru combaterea efectelor
pandemiei cu virusul A/H1N1
227
c) acordarea de sprijin pentru țările atinse de epizootie, în colaborare cu Biroul

Internațional de Epizootie (BIE) și Organizația pentru Alimentație și Agricultură
(OAA);
d) împiedicarea apariției și răspândirii pe plan național a unui nou virus prin măsuri
de sănătate publică preventive, după cum urmează:
a. depistarea și controlul precoce, de preferință de către rețeaua specializată
de epidemiologie, a primelor cazuri de infectare umană
b. limitarea, pe cât posibil, a călătoriilor în țări afectate, controlul
monitorizat la nivelul punctelor de trecere a frontierei, limitarea
deplasărilor și aplicarea măsurilor de prevenție
c. evitarea locurilor cu o mare densitate a populației
d. restrângerea activităților economică și sociale (diminuarea sau oprirea
temporară a transportului în comun, închiderea instituțiilor și unităților de
învățământ, amânarea manifestărilor cultural-sportive sau de altă natură)
e. pregătirea vaccinurilor și antidoturilor corespunzător caracteristicilor
epidemiologice
f. vaccinarea persoanelor cu predispoziție specială spre infectare, care sunt
susceptibile de a dezvolta complicații sau forme grave ale bolii ori de a
favoriza răspândirea epidemiei și persoanelor din serviciile de urgență
e) elaborarea și implementarea programului de organizare și adaptare a sistemului
de sănătate în caz de pandemie prin următoarele măsuri și acțiuni201:
a. organizarea adecvată a triajelor;
b. creșterea graduală, până la mobilizare maximă, a capacității unităților de
sănătate publică (Direcții de Sănătate, unități spitalicești, unități de
îngrijire medicală și socială);
c. utilizarea optimă a rezervelor de medicamente constituite în prealabil și
creșterea stocurilor de medicamente, dezinfectanți și echipamente
specifice;
d. implicarea personalului medical și instituirea unor reguli stricte de
medicina muncii/protecție a muncii care să urmărească și să îndrume
activitatea preventivă în fiecare instituție publică centrală/regională (cu
implicații majore în managementul situațiilor de urgență);
201
Planul -cadru intersectorial gradual pentru combaterea efectelor pandemiei cu virusul A/H1N1din 22.07.2009,
publicat în MO 615 din 11 septembrie 2009
228
f) asigurarea continuității activității statului și a vieții sociale și economice, precum

și menținerea ordinii publice și respectarea legii, într-un context dificil și
conștientizarea de fiecare cetățean a obligativității de a participa, în limitele
posibilităților, la efortul susținut de asigurare a continuității vieții sociale;
g) asigurarea funcționării și asigurării personalului calificat la instalațiile cu risc
crescut;
h) creșterea nivelului de pregătire generală și specialitate a structurilor de
intervenție /potrivit responsabilităților din HGR 557/2016
i) pregătirea serviciilor funerare pentru a face față situației, dacă se impune
În situația manifestării pandemiei Obiective generale pentru gestionarea
situației excepționale sunt:
Obiectivul 1: limitarea epidemiei pe cât posibil la locul sursei printr-o acțiune
națională și internațională concertată
Obiectivul 2: izolarea bolnavilor identificați pe teritoriul național (cazuri de
îmbolnăvire de import sau autohtone)
Obiectivul 3: reducerea răspândirii virusului în rândul populației, de la primele
cazuri sau focare de infecție înregistrate pe teritoriul național
Obiectivul 4: luarea tuturor măsurilor necesare pentru stoparea răspândirii bolii
pe teritoriul țării
Obiectivul 5: reducerea pe timp de pandemie a ratei de transmitere a virusului
prin respectarea strictă a barierelor teritoriale, restrângerea unor drepturi
constituționale, dacă se impune, întărirea măsurilor de igienă și vaccinare și altele
asemenea
Principiile de gestionare operațională a crizei

Principii generale – care trebuie avute în intervenția sanitară:
Activitățile specifice de supraveghere epidemiologică desfășurate la toate
nivelurile de direcțiile de sănătate publică și institutele de sănătate
publică vor fi coordonate la nivel național de către Centrul Național de
Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile (CNSCBT), în strânsă
colaborare cu Biroul de evenimente de sănătate și alertă precoce
(BESAP).
Cele două structuri vor asigura corespondența cu OMS și ECDC,
informând, prin Direcția generală de sănătate publică, asistență medicală
229
și programe (DGSPAMP) - MS și Centrul Operativ pentru Situații de

Urgență, conducerea MS asupra riscurilor epidemiologice identificate la
nivel internațional, cu posibil impact asupra stării de sănătate a
populației României. De asemenea, acestea coordonează implementarea
măsurilor de sănătate publică necesare pentru prevenirea și limitarea
riscurilor de îmbolnăvire a populației
Pe timp de pandemie la nivelul sistemului național de sănătate va aplica o strategie
unitară de repartizare a responsabilităților, astfel:
a) pacienții vor fi tratați la domiciliu în momentul declanșării bolii, în măsura în
care starea de sănătate a acestora o permite; în cazul agravării bolii, va fi asigurată
îngrijirea în spital sau în spații special amenajate;
b) sistemul medical va continua să se ocupe și de celelalte patologii, prioritizând
pacienții în funcție de gravitatea bolii;
- Spitalele și secțiile de boli infecțioase, indiferent de forma de
proprietate, vor asigura condițiile de izolare și îngrijire de primă intenție
a cazurilor preluate, precum și îngrijirile necesare în funcție de starea
clinică a pacienților, inclusiv medicația specifică.
- La solicitarea autorităților sanitare, la nivel teritorial se amenajează
spații temporare de consultație sau de îngrijire de scurtă sau lungă
durată, destinate pacienților afectați de pandemie. Spațiile sunt
identificate din timp, putând fi situate în școli, internate, cămine, corturi,
posturi medicale avansate și altele similare.
c) personalul sistemului va fi instruit în prealabil asupra sarcinilor repartizate și a
măsurilor stabilite pentru fiecare situație preconizată.
Măsuri de igienă și de protecție individuală
Deoarece virusul se poate găsi atât pe mâinile bolnavilor, cât și pe obiectele
murdare, se vor lua măsuri de igienă (spălarea mâinilor, ventilație, izolare și altele
asemenea). Suplimentar, în funcție de situația epidemiologică, se vor dispune măsuri
de "distanțare socială", cum ar fi evitarea aglomerațiilor, promovarea muncii la distanță
sau a teleconferințelor și chiar măsuri radicale ca închiderea temporară a școlilor și
interzicerea manifestărilor sociale, culturale sau de altă natură.
În general virusul se transmite pe calea aerului sau cutanat. Limitarea acestei căi
de transmitere se poate face și prin folosirea unor dispozitive de protecție respiratorie
individuală (măști). Recomandarea utilizării acestora se va face în funcție de contextul
230
epidemiologic, de severitatea bolii, precum și de recomandările OMS. Deciziile în

acest sens vor fi luate de către MS.
Produse antivirale și alte medicamente care pot constitui o modalitate

eficientă de răspuns în astfel de situații următoarele:
- Administrarea de medicamente (inclusiv antivirale de tip inhibitori);
- Produse medicale care pot contribui la limitarea efectelor pandemiei;
- Vaccinuri - unul dintre cele mai valoroase modalități de a proteja populația
pe parcursul unei epidemii sau pandemii (Vor fi vaccinate cu prioritate
grupurile de persoane cele mai expuse riscului din cauza profesiei lor (mai
ales cele din domeniul sănătății și cele cu atribuții în intervenție), personalul
serviciilor strategice și esențiale pentru evitarea perturbării vieții
economico-sociale și persoanele care, prin natura muncii lor, vin în contact
cu un număr mare de oameni);
- Dezinfectanți și decontaminatori
Lista serviciilor/sectoarelor prioritare în timp de pandemie
Servicii/sectoare prioritare
A.Servicii operative
1. Structuri de intervenție aparținând:
MAI ME
MApN SRI
MAE SPP
MTI STS
alte instituții
2. Personal sanitar și paramedical
3. SVSU si SPSU implicate în acțiuni de intervenție
B. Administrația centrală și locală
C. Sector economic vital
1. Uzine de apă, epurare, transport și distribuție
2. Centrale electrice, producție, transport și distribuție curent electric
3. Unități de producție, transport și distribuție gaze
4. Unități de producție, transport și distribuție combustibili lichizi și
solizi
5. Transport de persoane și mărfuri
6. Noduri feroviare, aeroporturi (civile, militare) și porturi esențiale
7. Comunicații
231
D.Sector producție și distribuție alimente de bază

1. Panificație
2. Lactate
3. Carne
E. Sector producție de medicamente și materiale sanitare
F. Servicii funerare
Strategia națională pentru menținerea activității statului și a vieții sociale și

economice la un nivel cât mai apropiat de cel normal are următoarele componente:
a) planurile de asigurare a continuității activității ministerelor în caz de
pandemie;
b) planurile pentru asigurarea continuității activității economice elaborate de
ME, MFP, MMFPS. Aceste planuri vor conține seturi de activități pe sectoare,
care vor fi puse în practică odată cu amenințarea apariției disfuncționalităților ce
pot afecta sectoarele de importanță vitală.
Elaborarea planurilor de asigurare a continuității activității revine în plan
teritorial autorităților administrației publice, regiilor autonome, companiilor naționale
și operatorilor economici, care trebuie să aibă în vedere planificarea mai multor
modalități de organizare, a căror aplicare va depinde de gravitatea pandemiei202.
În acest context, planurile de asigurare a continuității activității în caz de
pandemie trebuie să furnizeze soluții următoarelor aspecte:
a) asigurarea protecției personalului, natura și volumul mijloacelor de protecție
puse la dispoziția acestuia;
b) menținerea serviciilor esențiale (asigurarea hranei, a comunicațiilor,
alimentarea cu energie, asigurarea transportului strict necesar, a circulației
banilor și a tranzacțiilor);
c) evaluarea permanentă a situației și estimarea evoluției viitoare în vederea
asigurării unui răspuns rapid și eficient;
d) nevoile de bază pentru continuarea activităților;
e) estimarea numărului de angajați prezenți la locul de desfășurare a activității
în cazul producerii pandemiei, pe baza ipotezelor descrise mai jos;
f) condițiile de aprovizionare pe etape, printr-o cunoaștere în detaliu a
activităților furnizorilor și a subcontractorilor;
202HGR 826 din 22 iulie 2009 pentru aprobarea Planului-cadru intersectorial gradual pentru combaterea efectelor
pandemiei cu virusul A/H1N1
232
g) consecințele pandemiei asupra fluxului financiar, de mărfuri și de persoane,

în România, în Europa și în lume, precum și asupra consumului și serviciilor în
caz de pandemie (de exemplu, produse de igienă).
Scenariile de redactare a planurilor pot fi dezvoltate pe baza următoarelor

ipoteze203:
a) o rată medie de absenteism de 25% pe toată durata valului pandemic (între 8
și 12 săptămâni);
b) o rată de absenteism de 50% pe durata celor două săptămâni critice ale valului
pandemic;
c) în cel mai fericit caz, toți salariații disponibili care nu prezintă risc de infecție
în anturajul apropiat se vor prezenta la lucru;
d) în cel mai rău caz, salariații a căror prezență nu este necesară pot rămâne
acasă.
Planurile trebuie să prevadă și cazurile particulare constând în situațiile
deosebite care necesită redistribuirea personalului, lucrul la domiciliu sau
adoptarea altor măsuri similare.
Prevenire și plan de urgență în caz de pandemii

La nivelul fiecărui județ și al municipiului București, prefectul dispune elaborarea
unui plan de urgență în caz de pandemie, care conține detalierea măsurilor adoptate și
a acțiunilor întreprinse, după cum urmează:
1. acțiuni de urmat în cazul suspiciunii sau confirmării infectării cu noul
virus gripal;
2. stabilirea atribuțiilor structurilor implicate în acțiunile de intervenție
pentru combaterea răspândirii bolii (inclusiv furnizorii de servicii
private);
3. identificarea depozitelor de materiale, produse și echipamente pentru
asigurarea protecției individuale a personalului implicat în intervenții și a
cetățenilor;
4. acțiuni de informare publică și de pregătire a forțelor de intervenție prin
exerciții;
5. asigurarea financiară a acțiunilor de intervenție.
203 idem
233
Consiliile județene, în colaborare cu instituția prefectului și consiliile locale,

contribuie la definirea politicilor locale, asigurarea mijloacelor materiale și financiare
necesare implementării măsurilor; susțin politica de solidaritate locală și joacă un rol
important în conștientizarea situației de criză de către populație.
Consiliul județean adoptă hotărâri și are, potrivit competențelor, următoarele
atribuții:
1. aprobă modul de utilizare a rezervei bugetare și a fondurilor speciale
necesare intervenției și reconstrucției în situații de criză.
2. asigură, potrivit competentelor sale și în condițiile legii, cadrul necesar
pentru furnizarea serviciilor publice de interes județean în domeniul
ordinii publice, al situațiilor de urgență, precum și în domeniul protecției
și refacerii mediului;
3. la instituirea stării de urgență, ține evidența bunurilor supuse rechiziției,
aflate în proprietatea persoanelor fizice, și comunică, la cererea
beneficiarilor sau a prefectului, date privind existentul, starea și
caracteristicile acestora;
4. pune la dispoziția MAI date și informații cu privire la evidența
persoanelor, în teritoriul de competență.
Primarul joacă un rol important în problemele de siguranță publică și sanitară,
mai ales în aplicarea prevederilor luate de autoritățile locale. El se consultă în
permanență cu reprezentanții instituției prefectului și direcțiilor sanitare județene și
pune în aplicare măsurile de protecție locale. El se bazează în acest sens pe planul
național și se orientează după următoarele principii fundamentale de acțiune:
a) reducerea riscurilor de infecție;
b) menținerea capacității serviciilor locale de a face față situației de criză;
c) protecția celor implicați în ameliorarea situației de criză;
d) asigură logistica intervenției.
Gestionarea situației de pandemie în context internațional: canale de comunicare
- Comunicatele externe politice sau tehnice ale României se vor face de către
MAE.
- Comunicatele României către Uniunea Europeană și OMS asupra aspectelor
operaționale sanitare se elaborează și se transmit astfel:
234
a) pentru problematica de sănătate umană: MS este punctul național de contact

în relația cu diversele grupuri și comitete care monitorizează toate aspectele pe
această problematică:
a1) OMS204;
a2) ECDC205;
a3) Sistemul de avertizare și alertare rapidă (EWRS);
b) pentru problematica de sănătate animală: ANSVSA este punct național de
contact în relația cu Comitetul Permanent pentru Siguranță Alimentară, Sănătate
Animală și alte autorități naționale veterinare la nivel internațional (ASV);
c) IGSU, prin CON, este punctul național de contact care asigură legătura
permanentă cu Centrul European de Monitorizare și Informare (Monitoring and
Information Centre - MIC) și cu Centrul Euro-Atlantic de Coordonarea a
Răspunsului la Dezastre (EADRCC);
d) CNSCBT și BESAP asigură legătura permanentă cu Centrul European de
Prevenire și Combatere a Bolilor (ECDC) și cu OMS.
Gestionarea situației de pandemie are în vedere următoarele aspecte generale:

a) Cazuri de boală la animale
1 - Absența răspândirii noului virus extrem de patogen în rândul animalelor și
al oamenilor
2 - Epizootia în străinătate, provocată de un virus extrem de patogen, fără cazuri
umane
3 - Epizootia în România, provocată de un virus extrem de patogen, fără cazuri
umane
b) Cazuri de boală la oameni
1 - Cazuri umane izolate în străinătate, fără transmitere de la om la om
2 - Cazuri umane izolate în România, fără transmitere de la om la om
3 - Cazuri umane grupate în străinătate, delimitate și localizate
5 - Cazuri umane grupate în România, delimitate și localizate
6 - Focare de boală grupate și necontrolate, izbucnite în străinătate
7 - Focare de boală grupate cu o incidență sub 10%, izbucnite în România
8 - Focare de boală necontrolate, cu o incidență peste 10% (faza 6 OMS)
204
Organizația Mondială a Sănătății
205
Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor
235
9 - Sfârșitul valului epidemic

Pentru fiecare situație au fost redactate fișe de facilitare a procesului decizional.
Aceste fișe conțin fiecare câte două părți:
a) măsuri majore, din punctul de vedere al impactului și/sau al caracterului
lor interministerial, care trebuie analizate cu prioritate;
b) măsuri auxiliare și măsuri practice
iar măsurile specifice sunt grupate în funcție de 17 obiective principale:
1. Consolidarea organizării la nivel național, ministerial și teritorial
2. Evitarea extinderii epizootiei în România și consolidarea monitorizării
teritoriale
3. Combaterea răspândirii virusului la animale până la eradicarea acestuia
4. Prevenirea transmiterii de la om la om
5. Înființarea la nivel național a unui grup de lucru în caz de pandemie
6. Asistență și sprijin pentru cetățenii români din străinătate
7. Amânarea apariției cazurilor de boală pe teritoriul național
8. Asistență și sprijin pentru țările infectate
9. Detectarea și semnalarea cazurilor de boală la om pe teritoriul național
10. Administrarea cazurilor suspecte, a persoanelor de contact și a
bolnavilor
11. Limitarea răspândirii virusului la om
12. Încetinirea transmiterii virusului de la om la om pe teritoriul național
13. Menținerea serviciilor esențiale pentru supraviețuire
14. Evaluarea situației și anticiparea cursului de evoluție
15. Informarea publicului larg și a personalului implicat în intervenție
16. Înființarea la nivel național a unui grup de lucru în cazul unui nou val
de pandemie
17. Asistență și sprijin pentru populație
Există posibilitatea ca scenariile construite pe baza acestor fișe să nu corespundă

realității, mai ales în momentul izbucnirii pandemiei (proces de amploare în
transmiterea virusului de la om la om). Pentru a rezolva astfel de situații incerte și
inedite, a fost elaborată o fișă de intervenție rapidă "Risc iminent de pandemie", în care
se insistă pe respectarea prevederilor majore în perioada de transmitere, indiferent de
starea serviciilor sanitare de pe teritoriul național.
236
Fișă de intervenție rapidă -" Risc iminent de pandemie"

Această fișă poate fi utilizată în toate cazurile în care izbucnirea unei pandemii
devine iminentă.
De îndată ce declanșarea pandemiei de gripă devine iminentă, se vor aplica
măsuri drastice pentru a încetini evoluția răspândirii virusului și pentru protejarea
populației, indiferent dacă se confirmă sau nu existența unor cazuri de infecție pe
teritoriul național.
Semnalele de alertă care justifică utilizarea acestei fișe sunt următoarele:
a) semnalarea bruscă a unei extinderi de mare amploare a bolii pe glob, cu un
număr ridicat de cazuri de infecție gripală (peste o sută) și cu posibilitate de
transmitere rapidă (extrem de contagioasă);
b) o rată de agravare a bolii până la spitalizare și/sau o rată a mortalității anormal
de ridicată;
c) și/sau identificarea cauzei ca fiind un nou virus de gripă extrem de patogen.
Măsurile preconizate se vor constitui în propuneri care vor fi analizate pentru
fiecare caz și vor fi adaptate situației curente în caz de nevoie.
237
Capitolul 10
ASPECTE PRIVIND ÎMBUNĂTOREA RĂSPUNSULUI ÎN
CAZUL EVENIMENELOR CBRN
Managementul evenimentelor de natură CBRN trebuie să țină cont de mai mulți
factori, după cum urmează:
a) Cadrul de reglementare
b) Riscurile și amenințările
c) Organizarea, dotarea și funcționarea structurilor abilitate cu
asigurarea răspunsului specializat
În ceea ce privește cadrul de reglementare trebuie avut în vedere:
a) Cadrul normativ internațional și național, respectiv acordurile la care țara
noastră este parte;
b) Cadrul doctrinar și cercetarea științifică care vizează folosirea armelor de
distrugere în masă în conflictele armate moderne;
În acest context, în linii mari cadrul normativ asociat Protecției
Civile/Managementului Situațiilor de Urgență asigură cadrul normativ de bază în
domeniu.
Cu toate acestea consider că se impune ca în noul cadru de reglementare în
domeniul Protecției Civile (legislația ce ar necesita unificare între prevederile
legislației în domeniul protecției civile și cea asociată Sistemului Național de
Management al Situațiilor de Urgență) trebuie introduse următoarele prevederi:
a) Protecţia CBRN a populaţiei se realizează prin mijloace de protecţie
individuală, colectivă sau prin alte măsuri tehnice şi organizatorice specifice, cu
prioritate în zonele de risc.
b) Instituţiile publice şi operatorii economici care produc, transportă,
depozitează sau manipulează substanțe periculoase în cantități care pot pune în
pericol viaţa şi sănătatea cetăţenilor își constituie structuri de intervenție care
vor executa controlul contaminării radioactive, chimice și biologice a materiilor
prime și produselor finite și vor executa decontaminarea proprie a personalului,
tehnicii, terenului și utilajelor.
c) Mijloacele de protecţie individuală a cetăţenilor se asigură, contracost
sau cu titlu gratuit, potrivit criteriilor elaborate de IGSU şi aprobate prin
hotărâre a Guvernului.
238
d) Cercetarea CBRN și decontaminarea se realizează de către USISU,

serviciile de urgență profesioniste, unități/subunități militare specializate,
instituții civile cu competențe în domeniu, operatori economici sau structuri
private atestate.
e) Cercetarea CBRN se execută în scopul identificării surselor potențiale
de risc CBRN, zonelor/raioanelor contaminate, avertizării structurilor de
intervenție şi a populației despre pericolul contaminării.
f) Cercetarea CBRN se poate executa cu mijloace aeriene, terestre, navale,
mijloace de detecție în scopul identificării prezenței substanțelor de natură CBRN
și stabilirii măsurilor de protecție.
g) Determinarea contaminării probabile cu substanțe CBRN se poate
executa prin sisteme de analiză și prognoză.
h) Nivelul de contaminare CBRN determinat prin sisteme de analiză și
prognoză se validează prin misiuni de cercetare și prelevare probe în teren.
i) La nivel național, analiza și validarea informațiilor privind
contaminarea radiologică și chimică ca urmare a producerii dezastrelor sau
incidentelor CBRN se asigură de către IGSU prin Sistemul de Avertizare şi
Raportare CBRN, care asigură și schimbul de date și informații cu celelalte
componente ale SNAp.
j) Decontaminarea se realizează prin operațiuni şi tehnici speciale
efectuate de către serviciile de urgență profesioniste, unele unități militare şi
agenți economici, potrivit normelor tehnice elaborate de ministerele de profil şi
avizate de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență. Normele de
decontaminare vor fi elaborate în termen de 90 de zile de la data publicării
prezentei legi în Monitorul Oficial, Partea I, prin ordin al ministrului afacerilor
interne.
k) În situația participării populației la activități de decontaminare,
autoritățile publice centrale/locale sau operatorul economic care a produs
contaminarea vor pune la dispoziție, în mod obligatoriu și cu titlu gratuit,
echipamentele și mijloacele de protecție necesare pentru desfășurarea în condiții
de deplină securitate a acestora.
l) Pentru efectuarea acțiunilor de decontaminare sau incinerare în caz de
risc biologic, intervenția specializată se execută de către structurile abilitate din
239
cadrul Ministerului Sănătății, Ministerului Mediului, Ministerului

Transporturilor și Autoritatea Națională Sanitară-Veterinară și pentru Siguranța
Alimentelor, cu sprijinul celorlalte ministere/instituții publice centrale,
autorităților locale și operatorilor economici care au determinat contaminarea.
m) Depoluarea constă în aplicarea de măsuri specifice pentru identificarea

şi eliminarea surselor poluante, limitarea, îndepărtarea sau neutralizarea
agenților poluatori ai apei, aerului şi terenului.
n) Măsurile de depoluare sunt însoțite, după caz, de evacuarea persoanelor
şi a animalelor din mediul poluat sau de interzicerea ori restricționarea utilizării
sau consumului de apă, alimente și furaje contaminate.
o) Se interzice comercializarea şi consumul apei şi alimentelor
contaminate, respectiv utilizarea bunurilor contaminate.
p) Operatorii economici şi instituţiile publice au obligația să avertizeze
imediat populaţia asupra riscurilor de poluare şi contaminare a zonelor limitrofe
unităţilor respective şi să intervină cu forţele şi mijloacele de care dispun pentru
protecţia populaţiei şi înlăturarea efectelor poluării.
q) Structurile specializate ale Ministerului Mediului, Ministerului
Economiei, altor instituții, potrivit domeniului de activitate, prin structurile
teritoriale și operatorii economici de profil, asigură achiziționarea de
echipamente de intervenție și materiale consumabile specifice acțiunilor de
depoluare.
r) Inspectorul de protecție civilă se încadrează la:
.........................................
c) operatorii economici sursă de risc CBRN, deținătorii de baraje cu
scop hidroenergetic, precum și la operatorii economici/instituții cu
peste 250 de angajați.
s) Personalul de specialitate cu atribuții în domeniul protecției civile se
încadrează la:
.......................................
d) consiliile locale ale unităților administrativ-teritoriale la care,
potrivit PAAR, există riscul de a fi grav afectate de cutremure,
inundații și incendii de pădure sau, după caz, accidente
nucleare/radiologice, chimice sau biologice.
240
Pentru a adapta cadrul normativ și procedural al intervenției în domeniul CBRN,

consider că structurile abilitate ale statului român trebuie să implementeze prevederile
Doctrina comună aliată pentru apărarea chimică, biologică, radiologică și nucleară
oferă cel mai înalt nivel de doctrină aliate pentru apărarea CBRN- Allied Joint
Publication (AJP) -3.8.
În acest context este evident că interoperabilitatea legislativă, organizațională și
cea operațională care vizează răspunsul specializat în domeniul CBRN aferent
componentei sistemului protecției civile cu componenta militară este esențială.
Ca atare opinez, că în acest moment, în România, există unele asemănări între
cadrul Doctrinar stabilit prin AJP-3.8, însă există și unele diferențe insuficient
reglementate sau, după caz, implementate.
Astfel, în ceea ce privește evaluarea amenințării cadrul normativ și
organizațional în domeniu asigură îndeplinirea acestui principiu.
Evaluările privind amenințările trebuie efectuate și revizuite în mod continuu,
astfel încât să fie selectate și adaptate capacitățile de apărare CBRN adecvate și
măsurile de protecție corespunzătoare206.
Din punct de vedere al Protecției Civile și a Sistemului Național de Management
al Situațiilor de Urgență evaluarea amenințării CBRN (riscurile și amenințările) pot fi
avute în vedere, printre altele, următoarele aspecte:
a) Evoluția și mecanismele asociate acțiunilor teroriste în care pot fi
întrebuințate mijloace de natură CBRN vis a vis de obiectivele urmărite, modalități de
implementare în timp și spațiu și nu în ultimul rând accesul la tehnologii, mijloace și
personal;
b) Modalitățile, obiectivele și mijloacele care pot fi dezvoltate sau, după caz,
urmărite pe timpul desfășurării războaielor/acțiunilor hibride care implică mediul
chimic, biologic și radiologic.
c) Tipologia tipurilor de risc din domeniul situațiilor de urgență/dezastrelor
care se pot produce direct sau indirect la obiectivele sursă de risc chimic, biologic sau
radiologic;
206
AJP 3.8 Doctrina comună aliată pentru apărarea chimică, biologică, radiologică și nucleară oferă cel mai înalt
nivel de doctrină aliate pentru apărarea CBRN
241
d) Migrația și deplasarea oamenilor și animalelor pe distanțe mari și foarte

mari într-o perioadă de timp cuprinsă între câteva ore și câteva zile cu risc în ceea ce
privește transmiterea diferiților viruși și/sau zoonoze;
e) Gestionarea deficitară a diferitelor tehnologi în care se manipulează,
stochează sau se întrebuințează în procesul tehnologic a mijloacelor CBRN;
f) Transportul substanțelor chimice, biologice sau radiologice pe cale
rutieră, feroviară, fluvială, maritimă și pe calea aerului cu riscul aferent producerii unor
incidente sau accidente care au ca urmare contaminarea populației și factorilor de
mediu cu substanțe chimice, biologice și radiologice.
g) Cercetarea științifică în domeniu și respectarea regulilor de securitate și
biosecuritate în domeniu;
Managementul riscurilor. Evaluările privind riscurile și vulnerabilitatea CBRN

sunt necesare ca parte a oricărei evaluări complete a riscului operațional.
Evaluările privind riscurile și vulnerabilitățile legate de apărarea CBRN oferă
posibilitatea de a examina amenințările CBRN specifice și de a identifica zonele pentru
măsuri sporite de limitare a impactului operațional al unui incident CBRN. Protecția
individuală și colectivă (COLPRO), de exemplu, poate spori capacitatea operațională,
dar la un cost pentru operațiuni207.
În acest context cadrul normativ, legislația, concepțiile naționale care vizează
evenimentele de natură CBRN sunt corect stabilite.
Aste de evidențiat ca sunt avute în vedere:
a) Prevederi internaționale cum ar fi: cele ale Organizației Mondiale a Sănătății;
Agenției Internaționale pentru Energie Atomică de la Viena;
b) Legislația din domeniul Ministerului Sănătății, Ministerului Economiei,
Ministerul Mediului, Ministerul Afacerilor Interne, Comisiei Nucleare pentru
Controlul Activităților Nucleare care prevede norme de securitate aplicabile
în mod specifice populației și structurilor de răspuns;
c) Planurilor de intervenție care în funcție de obiectivul sursă de risc stabilesc
zone de protecție specifice;
d) Prevederilor ADR – Ghidul privind securitatea transporturilor rutier de
mărfuri periculoase- în care sunt evidențiate zonele de risc, fișa tehnică a
substanței și principalele măsuri de acțiune/intervenție
207 idem
242
Cu toate acestea, în România, în domeniul protecției civile nu este larg

implementat conceptul COLPRO, singurele elemente de protecție fiind cele stabilite în
domeniul adăposturilor de protecție civilă și punctelor de comandă de protecție civilă.
Interoperabilitate. Apărarea CBRN ar trebui să cuprindă toate componentele
forței comune, militare și civile, și să abordeze toate aspectele legate de reducerea
amenințărilor și de atenuarea acestora, pe baza unei evaluări cuprinzătoare a
amenințărilor.
Interoperabilitatea în domeniul CBRN are în vedere capacitatea structurilor de
conducere și intervenție de a coopera eficient pentru îndeplinirea misiunilor specifice
protecției CBRN.
Interoperabilitatea în domeniul intervenției CBRN presupune:
a) interoperabilitatea între diversele instituții care iau parte la intervenția la
incidente de tip CBRN
b) o abordare/înțelegere comune a acțiunilor care se desfășurară în prima
etapă a răspunsului (timpul fazei inițiale de răspuns) și care este estimată la primele 20
minute ale operațiunilor de intervenție208.
c) Similitudine în colectarea datelor, prognozarea automată a contaminării
radiologică, biologică și chimică cu ajutorul aplicațiilor informatice, în acest sens ar
putea fi avut în vedere un sistem de raportare unic (de exemplu implementarea ATP-
45 pentru rapoarte tip ROTA (emisii altele decât atacatul)
d) proceduri de operare standard în domeniul cercetării și decontaminării
CBRN.
e) Echivalență între procedurile naționale ale structurilor cu responsabilități
în domeniul CBRN pentru prognozarea contaminării, executarea avertizării şi
raportării pentru protecția populației/trupelor, precum și consilierea decidenților în
procesul de decizie.
f) interoperabilitatea între diferiți termeni tehnici utilizați în procesul de
luare a deciziei sau conținutul procedurilor operaționale
g) interoperabilitatea între diferitele categorii de tehnică de primă evaluare și
cercetare CBRN, de decontaminare sau prelevare/transport probe
Prioritizarea presupune că trebuie să se acorde prioritate personalului,

echipamentelor și infrastructurii esențiale din punct de vedere operațional.
208
Ghid facultativ dedicat echipelor de intervenție la un incident CBRN
243
Organizarea, dotarea și funcționarea structurilor abilitate cu asigurarea

răspunsului specializat implică mai multe aspecte, printre care:
a) Organizarea structurilor de intervenție specializate în misiuni
de cercetare și decontaminare radiologică, biologică și
chimică
b) Dotarea structurilor specializate pe domeniile fundamentale
de primă cercetare și evaluare CBRN, prelevare probe și
decontaminare CBRN a populației, mijloacelor,
echipamentului și terenului;
c) Dotarea structurilor asociate răspunsului CBRN, cum ar fi
domeniul primului răspuns la accidente care implică
substanțe periculoase- HAZMAT
Un alt aspect care vizează dotarea îl constituie modulele de protecție civilă cu
aplicabilitate la evenimentele CBRN.
Astfel, pot fi luate în considerare:
✓ Detectarea și prelevarea de probe de natură chimică, biologică,
radiologică și nucleară (CBRN)
✓ Operațiuni de căutare și salvare în condiții de risc chimic, bacteriologic,
radiologic sau nuclear
✓ Module de purificarea apei
✓ Post medical complex
✓ Post medical complex cu secție de chirurgie
✓ Spital de campanie
✓ Evacuarea medicală pe calea aerului a victimelor dezastrelor
Principalele cerințe generale pentru modele europene de protecție civilă, mai sus
menționate sunt:
1. Detectarea și prelevarea de probe de natură chimică, biologică,
radiologică și nucleară (CBRN)
Sarcini
— Să efectueze/confirme evaluarea inițială, inclusiv: • descrierea
pericolelor sau a riscurilor; • determinarea zonei contaminate; •
evaluarea și confirmarea măsurilor de protecție deja luate.
— Să efectueze prelevarea calificată de probe.
— Să marcheze zona contaminată.
244
— Să efectueze previziuni referitoare la evoluția situației, monitorizare,

evaluare dinamică a riscurilor, inclusiv recomandări privind avertizarea
sau alte măsuri.
— Să acorde sprijin pentru reducerea imediată a riscurilor.
Capacități
— Identificarea și detectarea pericolelor de natură chimică și radiologică
cu ajutorul unei combinații de echipamente portabile, mobile și de
laborator care să permită: • detectarea razelor alfa, beta și gama și
identificarea izotopilor comuni; • identificarea produselor chimice toxice
comune de uz industrial și a agenților chimici recunoscuți ca fiind
utilizați drept arme, precum și, dacă este posibil, efectuarea de analize
semicantitative ale acestora.
— Capacitatea de a colecta, manipula și pregăti probele biologice,
chimice și radiologice care urmează a fi analizate în altă parte .
— Capacitatea de a aplica un model științific adecvat pentru
previzionarea pericolelor și de a confirma respectivul model cu ajutorul
monitorizării continue.
— Acordarea de sprijin pentru reducerea imediată a riscurilor: • izolarea
pericolului; • neutralizarea pericolului; • acordarea de asistență tehnică
altor echipe sau module.
Desfășurare
— Disponibilitatea de a porni în misiune în maximum 12 ore de la
acceptarea ofertei.
2. Operațiuni de căutare și salvare în condiții de risc chimic,
bacteriologic, radiologic sau nuclear
Sarcini
— Operațiuni speciale de căutare și salvare care implică utilizarea de
costume de protecție.
Capacități
— Operațiuni speciale de căutare și salvare folosind costume de
protecție, în conformitate cu cerințele pentru modulele obișnuit și dificil
de căutare și salvare în zonele urbane, după caz.
— Trei persoane lucrând simultan în zona de criză.
— Intervenție continuă timp de 24 de ore
245
Desfășurare
acceptarea ofertei.
3. Purificarea apei
Sarcini
— Asigurarea de apă potabilă, din surse de apă de suprafață, în
conformitate cu standardele aplicabile, cel puțin la nivelul standardelor
Organizației Mondiale a Sănătății (OMS).
— Realizarea de controale de calitate a apei la punctul de scoatere a
echipamentului de purificare.
Capacități
— Purificarea a 225 000 de litri de apă pe zi.
— Capacitate de depozitare echivalentă cu producția pe o jumătate de zi.
Desfășurare
acceptarea ofertei.
— Capacitatea de desfășurare pe o perioadă de până la 12 săptămâni.
4. Post medical complex
Sarcini
— Să efectueze clasificarea (triajul) victimelor la locul dezastrului.
— Să stabilizeze starea pacientului și să-l pregătească pentru
transportarea la instituția medicală cea mai adecvată pentru tratament
final de specialitate.
Capacități
— Trierea a cel puțin 20 de pacienți pe oră.
— Echipă medicală capabilă să stabilizeze 50 de pacienți într-un interval
de 24 de ore de activitate, lucrând în două schimburi.
— Disponibilitatea materialelor necesare pentru tratamentul a 100 de
pacienți cu leziuni minore într-un interval de 24 de ore.
Desfășurare
acceptarea ofertei.
— Operațional într-un interval de o oră de la sosirea la fața locului.
246
5. Post medical complex cu secție de chirurgie

Sarcini
— Să efectueze clasificarea (triajul) victimelor la locul dezastrului.
— Să realizeze operații chirurgicale vizând stabilizarea leziunilor
(damage control surgery).
— Să stabilizeze starea pacientului și să îl pregătească pentru
transportarea la instituția medicală cea mai adecvată pentru tratament
final de specialitate.
Capacități
— Realizarea triajului a cel puțin 20 de pacienți pe oră.
— Echipă medicală capabilă să stabilizeze 50 de pacienți într-un interval
de 24 de ore de activitate, lucrând în două schimburi.
— Echipă chirurgicală capabilă să efectueze operații chirurgicale de
stabilizare a leziunilor la 12 pacienți într-un interval de 24 de ore de
activitate, lucrând în două schimburi.
— Disponibilitatea materialelor necesare pentru tratamentul a 100 de
pacienți cu leziuni minore într-un interval de 24 de ore.
Desfășurare
acceptarea ofertei.
— Operațional într-un interval de o oră de la sosirea la fața locului.
6. Spital de campanie
Sarcini
— Să asigure îngrijire medicală primară și/sau ulterioară în caz de
traumă, luând în considerare orientările internaționale recunoscute pentru
uzul spitalelor de campanie în străinătate, precum orientările Organizației
Mondiale a Sănătății sau cele ale Crucii Roșii.
Capacități
— 10 paturi pentru pacienți cu traumatisme grave și existența posibilității
de mărire a capacității.
Desfășurare
— Disponibilitatea de a porni în misiune în maximum 7 zile de la
primirea solicitării.
247
— Operațional pe teren într-un interval de 12 ore de la sosirea la fața

locului.
— Capacitatea de a fi operațional pentru cel puțin 15 zile.
7. Evacuarea medicală pe calea aerului a victimelor dezastrelor
Sarcini
— Să transporte victimele dezastrelor la instituții medicale pentru a li se
acorda tratament medical.
Capacități
— Capacitate de a transporta 50 de pacienți într-un interval de 24 de ore.
— Capacitate de a efectua zboruri pe timp de zi și de noapte.
Desfășurare
acceptarea ofertei.
Flexibilitate. Apărarea CBRN trebuie să fie flexibilă, aplicabilă modulară și

capabilă să răspundă unei amenințări în continuă schimbare și unui mediu operațional,
în timp ce cunoaște diferitele orientări naționale.
Plecând ce la cele mai sus menționate, consider că la nivelul răspunsului în medii

NBC trebuie dezvoltate următoarele concepte și structurile aferente:
a) Managementul informațiilor. Această componentă vizează gestionarea
tuturor formelor de informații legate de apărarea CBRN. Rețeaua operațională de
comunicații și sisteme informatice (CSI) este utilizată pentru colectarea, procesarea,
stocarea și diseminarea datelor de apărare CBRN pentru:
- colectare informații despre amenințări și riscuri și pentru a le evalua;
planificarea desfășurării și gestionării sistemelor de detectare,
identificare și monitorizare;
- raportare incidente;
- prezicere pericolele, să identifice și să avertizeze forțele la risc;
compilarea contribuției CBRN la imaginea operațională comună;
gestionarea pericolelor;
- planificare și gestionare protecția fizică, contramăsuri medicale și
248
Gestionarea informațiilor în domeniul CBRN include:

- colectarea sistematică a informațiilor- care se asigură de către toate centrele
operaționale și operative, potrivit competențelor, și care se transmit către Centrul
Operațional Național al IGSU în componenta CANUR
- emiterea de mesaje de avertizare critice – se asigură potrivit fluxului
informațional și competențelor privind înștiințarea, avertizarea și alarmare prin
mijloacele dedicate existente
- schimbul de informații CBRN se realizează:
a) între structurile specializate în teren, prin Punctul Operativ Avansat
b) la nivel județean pe baza datelor furnizate din teren prin Punctul
Operativ Avansat sau independent prin structurile abilitate (MS,MM, MApN,
SRI etc care au echipe în teren)
c) la nivel județean pe baza datelor furnizate din teren prin Punctul
Operativ Avansat sau independent prin structurile abilitate (MS,MM, MApN,
SRI etc care au echipe în teren) sau pe baza informațiilor primite de către centrele
operative a ministerelor ca punct național de contact pe diferite domenii ( ex MS,
MM, CNCAN)
- capacitatea de reacție – presupune timpul și cantitatea de mijloace tehnice
operaționalizate care execută misiuni CBRN independent sau în cooperare.
Având în vedere că în acest moment Ministerul Apărării naționale dispune de un

sistem integrat de avertizare și raportare CBRN, se impune ca în ceea ce privește
domeniul urgențelor civile toate datele și informațiile care vizează contaminarea
factorilor de mediu să fie preluate și integrate într-un soft de tip ART-45/ROTA (Emisii
astfel decât atacul) în scopul:
-validării datelor din teren de către o structură specializată;
-integrării la nivel național și județean a tuturor datelor privind cercetarea și
obținerea unei situații reale privind contaminarea în România
În acest context IGSU ar trebui să integreze toate informațiile furnizate de
echipele de primă cercetare și evacuare CBRN din teren, senzorii de pe teren, stațiile
de monitorizare ale Ministerului Mediului, precum și alte surse de informare cum ar fi
cele ale MApN, IGPR și SRI.
b) Protecția fizică. Protecția individuală a personalului de intervenție
249
c) Managementul riscurilor. Această componentă limitează impactul pericolelor

CBRN. Gestionarea riscurilor se bazează pe principiile precauțiilor prealabile,
controlul riscurilor prin evitare, controlul răspândirii pericolului, controlul și
gestionarea expunerilor individuale și decontaminarea.
d) Contramăsuri și sprijin medical. Această componentă servește la diminuarea
susceptibilității personalului la pericole CBRN și la determinarea expunerii
personalului. Tratamentul și evacuarea victimelor într-un mediu CBRN, fie că este
contaminat sau nu, trebuie luate în considerare. Personalul medical are
responsabilitatea de a sfătui comandantul (comandantul intervenției/acțiunilor) în ceea
ce privește contramăsurile și sprijinul medical
250
BIBLIOGRAFIE
Legi şi acte normative

*** Strategia de Securitate Naţională a României, Bucureşti, 2007
Strategia Naţională de Apărare, Bucureşti, 2010
*** Strategia de informare şi educare publică în domeniul
situaţiilor de urgenţă, MAI, 2006
*** Legea 51/1991 privind siguranța națională a României,
terorismul este încadrat în categoria amenințărilor la adresa
securității naționale
*** Strategia Națională de Prevenire şi Combatere a Terorismului,
în anul 2002;
*** Legea nr. 535/2005 privind prevenirea şi combaterea
terorismului;
*** Legea nr. 21/ 1991 privind cetățenia română, cu modificările şi
completările ulterioare
*** Legea nr. 126/ 1995 privind regimul materiilor explozive, cu
modificările şi completările ulterioare
*** O.U.G. nr. 26/ 2000 cu privire la asociații şi fundații, cu
*** O.U.G. nr. 105/ 2001 privind frontiera de stat a României, cu
*** Legea 535/ 2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului
*** Legea nr. 678/ 2001 privind prevenirea şi combaterea traficului
de persoane, cu modificările şi completările ulterioare
*** H.G. nr. 21/ 2001, privind participarea României, împreună cu
statele membre N.A.T.O., la acțiunile de combatere a
terorismului internațional;
*** Legea nr. 39/ 2003 privind prevenirea şi combaterea
criminalității organizate;
*** Legea nr. 295/ 2004 privind regimul armelor şi al munițiilor,
cu modificările şi completările ulterioare;
*** Legea nr. 302/ 2004 privind cooperarea judiciară internațională
în materie penală, cu modificările şi completările ulterioare;
*** H.G. nr. 784/ 2004 pentru aprobarea Listei cuprinzând
persoanele fizice şi juridice suspecte de săvârșirea sau de
finanțarea actelor de terorism;
251
*** Prevederile Codului penal şi Codului de procedură penală

*** Strategia europeană de securitate, Bruxelles, 2003 (“Strategia
Solana”).
*** Decizia Consiliului din 23 octombrie 2001 de instituire a unui
mecanism comunitar de favorizare a unei cooperări consolidate
în cadrul intervenţiilor de urgenţă care ţin de protecţia civilă
(2001/792/CE, Euratom)
*** Tratatul de la Lisabona din 13.12.2007 - Versiune consolidată
a Tratatului privind Uniunea Europeană și a Tratatului privind
funcționarea Uniunii Europene - Tratatul privind Uniunea
Europeană (versiune consolidată) - Tratatul privind
funcționarea Uniunii Europene (versiune consolidată) -
Protocoale - Anexe - Declarații anexate la Actul final al
Conferinței interguvernamentale care a adoptat Tratatul de la
Lisabona semnat la 13 decembrie 2007 - Tabele de
corespondență
Jurnalul Oficial C 326 , 26/10/2012 p. 0001 – 0390
*** Decizia 1313/2013 a Parlamentului European și a Consiliului
UE din 2013 în contextul în care în Europa a crescut numărul
și gravitatea dezastrelor.
*** Strategia de Securitate Naţională a României, Bucureşti- HGR
nr. 33/2015 privind aprobarea
*** Strategiei naționale de apărare a țării pentru perioada 2015-
2019
*** Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României,
Monitorul Oficial nr. 163 din 8 iulie 1991
*** Legea 481/2004 privind protecția civilă, cu modificările și
*** Lege Nr. 59/2016 din 11 aprilie 2016 privind controlul asupra
pericolelor de accident major în care sunt implicate substanţe
periculoase
*** OM nr.142 din 25 februarie 2004 pentru aprobarea Procedurii
de avaluarae a Raportului de securitate privind activităţile care
prezintă pericole de producere a accidentelor majore în care
sunt implicate substanţe periculoase.
*** OM nr. 251 din 26 martie 2005 pentru organizarea şi
funcţionarea secretariatelor de risc privind controlul
activităţilor care prezintă pericole de accidente în care sunt
implicate substanţe periculoase.
252
*** OM nr.1299 din 23 decembrie 2005 privind aprobarea

Procedurii de inspecţie pentru obiectivele care prezintă
pericole de producere a acidentelor majore în care sunt
implicate substanţe periculoase.
*** OM nr.1084 din 22 decembrie 2003 privind aprobarea
procedurilor de notificare a activităţilor care prezintă pericole
de producere a accidentelor majore în care sunt implicate
substanţe periculoase şi respectiv a accidentelor produse.
*** OM nr. 520 din 29 mai 2006 privind aprobarea Procedurii de
investigare a accidentelor majore în care sunt implicate
substanţe periculoase.
*** Legea 95, titlul 4 - Sistemul național de asistenta medicală de
urgență şi de prim ajutor calificat
*** OU 1/1999 privind regimul stării de asediu şi regimul stării de
urgență.
*** OUG 72/2017 – privind implementarea pe teritoriul României
de către Ministerul Afacerilor Interne, prin Inspectoratul
General pentru Situații de Urgență și cu suportul tehnic al
Serviciului de Telecomunicații Speciale a sistemului RO-
ALERT
*** HGR 557/2016 privind managementul tipurilor de risc
*** HGR 1152/2014 privind organizarea, funcţionarea şi
compunerea CNCAOP
*** HGR 1033/2013 pentru modificarea HGR 804/2007 privind
controlul asupra pericolelor de accident major în care sunt
implicate substanţe periculoase
*** OMAI 181/2010- Regulamentul pentru gestionarea situaţiilor
de urgenţă din domeniul de competentă al MAI.
*** OMAI 1184/2006 pentru aprobarea Normelor privind
organizarea şi asigurarea activităţii de evacuare în situaţii de
urgenţă
*** HGR 104/2007 privind controlul asupra pericolelor de accident
major în care sunt implicate substanţe periculoase
*** Ordonața de Urgență 21/2004 privind Sistemul National de
Management al Situațiilor de Urgență cu modificările și
*** OMAI 886/2005 pentru aprobarea Normelor tehnice privind
sistemul naţional integrat de înştiinţare, avertizare şi alarmare
a populaţiei
*** Ordinul nr. 156/2017 pentru aprobarea Normelor metodologice
privind elaborarea și testarea planurilor de urgență în caz de
accidente majore în care sunt implicate substanțe periculoase
253
*** Ordin 1168/203/2010 pentru aprobarea structurii cadru a

Planului roşu de intervenţie;
*** OMAI 202/14.12. 2016 pentru aprobarea Structurii-cadru a
regulamentului de gestionare a situaţiilor de urgenţă
*** HGR 826/2009 - Planul cadru intersectorial pentru
combaterea efectelor pandemiei cu virusul A/H1N1
Doctrine, regulamente, manuale, instrucţiuni

*** Manualul de planificare a operaţiilor, Bucureşti, 2011
*** Strategia de Securitate Naţională a României adoptată prin
Hotărârea C.S.A.T. Nr.62/2006,
*** Instrucțiuni de organizare și funcționare a bazelor de operații
în situații de urgență - ISU 09;
*** Instrucțiuni de organizare și funcționare a punctelor de
antrenament, poligoanelor și bazelor de pregătire ale serviciilor
profesioniste pentru situații de urgență - ISU 05;
*** Instrucțiuni privind intervenția serviciilor de urgență
profesioniste în acțiuni de căutare-salvare- ISU 02;
*** Instrucțiuni privind intervenția serviciilor de urgență
profesioniste- intervenția la incendii- ISU 01
*** Strategic Concept for the Defence and Security of the Members
of the North Atlantic Theaty Organisation, 19 noiembrie, 2010
*** Manualul NATO de management al crizelor, Brusseles, 2016,
Grupul de lucru NATO pentru „Managementul crizelor” –
secţiunea a 2-a, Terminarea crizei şi conflictului
*** AJP-9 NATO Civil - Military Cooperation (CIMIC) Doctrine
- MC 327/2 Politica militară a NATO pentru operațiunile de
răspuns la situații de criză care nu fac obiectul articolului 5
*** Manualul sistemului NATO de răspuns la crize (NATO Crisis
Response System – NCRS)-2016
*** MC 327/2 Dispoziţii militare NATO privind operaţiile de
răspuns la crize 29.08.01
*** CMM-1, Manual de conducere în situaţii de criză
*** The Alliances’s New Strategic Concept”, adoptat de Şefii de
Stat şi de Guvern la Roma la data de 09 Noiembrie 1991,
*** Regulament privind gestionarea situațiilor de de urgență
specifice riscului radiologic și nuclear
*** Concepția Națională de răspuns în caz de epidemii- proiect
*** Concepția Națională de răspuns în caz de accident
nuclear/urgență radiologică- proiect
254
Lucrări de autori – români/stăini

Aleksandr şi "Tăcerea atomică", Ed.Nemira, Buc.1994
Boris Putko
David C. Isly – “Un extaz al stângăciei? Politica SUA şi purtarea războiului
chimic” Military Technology, Geneva, nr6/95, (Fondul Şcolii de
Aplicaţie pentru Chimie Militară)
Col. ing – Principalele cazuri de accidente /evenimente CBRNe la nivel
Coman mondial – Concluzii și lecții învățate ca urmare a desfășurării
Valentin misiunilor de intervenție , cap - Accidente pe căile de transport
Valentin - Etape ale evoluției terorismului și ndecesitatea unor reacții urgente
Dulgheru împotriva acestui flagel
Colonel (r)
Gheorghe
Florea Istoria Apărării Civile, Ed. Porto Franco, 1993
Creangă
STOILEŞTI
1
Ludovic Bioterorismul şi armele biologice, Editura Amaltea, Bucureşti, 2003
Păun
Lt. Cristian „Consideraţii privind terorismul contemporan”, www.actrus.ro.
Tun-Comşa
Col. dr.
Studiu privind sistemul naţional de management integrat al crizelor,
Marian
2007
Buciuman
Col. dr.
Steiner
Managementul situaţilor de criză create de dezastre, vol. 2,
Nicolae, cms.
Bucureşti, 2009
şef Andriciuc
Radu
Locotenent
colonel Viorel
Managementul Integrat al Crizelor- o necesitate a procesului de
Roşca -Centrul
asigurare a securităţii naţionale-11.07.2007
Naţional
Militar de
Comandă
Ion Mituletu Manualul NBC-4(A). Date selective privind raportarea exploziilor
nucleare, atacurilor chimice si biologice, AISM 2001
Ion Mituletu Managementul atacurilor biologice (proceduri de operare standard),
UNAp 2004;
Lt.col Adrian teză de doctorat, Managementul crizelor din perspectiva operaţiilor
Ricu, bazate pe efecte, 2010
255
Col. Claudiu – Teza Doctorat – Eficientizarea acţiunilor structurilor cu atribuţii

Bratu în domeniul situaţiilor de urgenţă pentru prevenirea şi contracararea
surprinderii în cazul producerii unor evenimente deosebite
Col. Claudiu Universitatea Naţională de Apărare, Facultatea de Comandă şi Stat
Bratu Major; Lucrare licență: Conducerea structurilor de apărare NBC în
cooperare cu elemente ale protecției civile în operația întrunită de
apărare a grupării de forțe (tip divizie) în zona de operații de este, în
condiții/medii NBC.
Col. Claudiu Universitatea HYPERION-Bucureşti;-Masterat- Titlul lucrării de
Bratu disertație: Terorismul internaţional prevenirea şi combaterea
terorismului de către structurile abilitate în ROMÂNIA.
Col. Claudiu Centrul de Studii Postuniversitare al MAI. Curs posuniversitar -
Bratu Ştiinţă militară/ Prevenirea şi combaterea bioterorismului; - Acţiunile
desfăşurate de structurile Inspectoratului General pentru Situaţii de
Urgenţă în situaţia producerii acţiunilor bioteroriste.
Mediu de internet
*** www.ue.eu.int
*** Bioterorismul si armele biologice în lume, brosura emisa de
Serviciul Român de informatii
1
*** www.anpm.ro/anpm_resources/.../54876_Fundamentele%20radio
protectiei.pdf
*** Jane`s International DefenseReview, http://idr.janes.com
*** Conf.univ.dr. Police Academy „Alexandru Ioan Cuza”,
petacezar@yahoo.com
*** Reuniunea Consiliului European de la Château Royal de
Laeken/Bruxelles/Belgia, 14-15 decembrie 2001;
*** Raport privind progresele înregistrate în ceea ce priveste punerea
în aplicare a Planului de actiune al UE în domeniul CBRN, mai
2012
*** http://europa.eu/legislation_summaries;
*** Manualul protectiei CBRN a personalului de interventie din
Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta, Editura
Ministerului Afacerilor Interne, 2012
*** Departamentul INTER-MEDIU, Centrul European de Excelenta pe
Probleme de Mediu, Universitatea „Dunarea de Jos” Galati,
Bioterorismul – o amenintare potentiala la nivel mondial, februarie
2004
*** http://www.bioterorism.ro/index.html;
256
*** Report Summary Public Health Assessment of Potential Biological

Terrorism Agent Emergi ng Infectious Diseases, Vol. 8, No. 2,
February 2002
*** www.nato.int. Manualul NATO, 2001, ISBN 92-845-0164-4
*** Dicţionar de sociologie, Ed. Babel, Bucureşti, 1993
*** Hermann, C., F., Crisis in Foreign Policy, Ed. Bobs Merril Co,
Indianapolis
http://register.consilium.eu.int/utfregister/frames/introfsEN.htm
*** http://www.nato.int/docu/review/2006/issue2/romanian/art4.html
257

Managementul Evenimentelor de Natura CBRN - 978-620-0-51623-7

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Managementul Evenimentelor de Natura CBRN - 978-620-0-51623-7

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Col (r) dr.

Claudiu BRATU MANAGEMENTUL EVENIMENTELOR DE NATURĂ CBRN

Col (r) dr. Claudiu BRATU

Capitolul 7. Măsuri de protecție a populației 150

Amenințările CBRN reprezintă provocări unice pentru structurile abilitate ale

autorizarea produselor fitosanitare, normele privind compoziția produselor cosmetice,

Din nefericire, progresele științifice consolidează neintenționat aceste procese,

Un alt aspect care nu trebuie neglijat îl reprezintă principalele concluzii ale

Uniunii Europene9 și Parlamentul European10 au subliniat în mai multe rânduri

Efectele perturbatoare, distructive și potențial devastatoare ale acestor substanțe

Cadrul normativ general și special în domeniul CBRN este deosebit de

Anexe - Declarații anexate la Actul final al Conferinței interguvernamentale care

a adoptat Tratatul de la Lisabona semnat la 13 decembrie 2007 - Tabele de

la nivel național: Ministerul Mediului, Agenția Națională pentru Protecția

Mediului, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență şi Garda Națională

Regionale ale Gărzii Naționale de Mediu;

pentru Situații de Urgență şi Comisariatele Județene ale Gărzii Naționale de

AJP -3.8 (A) furnizează comandanților strategici și operaționali Organizației

apărării CBRN, inclusiv prioritățile, organizarea personalului și acțiunile înaintea, în

a. Raportarea exploziilor nucleare.

17 Această publicație este tratată în conformitate cu C-M (2002) 60

CBRN. Scopul AJMedP-7 al Doctrinei Medicale Aliate comune pentru Sprijinul

Manualul sistemului NATO de răspuns la crize (NATO Crisis Response System –

tehnologic, EADRCC va disemina această cerere, alte informaţii disponibile, ca şi

1.2. Actele normative relevante cu caracter intern

- Acord european referitor la transportul rutier internaţional al mărfurilor

și impredictibilității în sistemul de relații internaționale și dificultatea de a delimita

- Capacitatea instituțiilor statului de a evalua și diminua impactul riscurilor și

Legea 481/2004 cu modificările și completările ulterioare- Legea Protecției

negative ale situaţiilor de urgenţă, conflictelor armate şi înlăturării operative a

- Depoluarea constă în luarea unor măsuri specifice pentru identificarea

nivelul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, care asigură permanent

b) structuri de sprijin de luptă destinate sprijinului strategic, operativ și tactic

unei situații de urgență radiologică sau nucleară și dezvoltarea unei strategii de

SMG/CBRN-1 – Doctrina Apărării CBRN în Armata României,

Acord european referitor la transportul rutier internațional al mărfurilor

Ghid privind securitatea transportului rutier de mărfuri periculoase -2019

Potrivit celor mai sus menționate, rezultă structurile cu responsabități în caz de

În funcție de tipologia evenimentului/contextul în care acestea de produc,

Structuri cu responsabilități de baza Structuri cu responsabilități

O detaliere generală este prezentată in tabelele de mai jos.

2. Evenimente de natură teroristă cu materiale CBRN

Structuri cu responsabilități de baza Structuri cu

3. conflict armat în care se folosesc mijloace de atac CBRN

Structuri cu responsabilități de baza Structuri cu

Dacă în perioada războiului rece armele de distrugere în masă NBC era de a

2.1. Apariţia şi evoluţia armelor nucleare

Direcţii de dezvoltare a armelor nucleare

Kinzhal este o rachetă balistică Iskander adaptată pentru a fi lansată

2.2. Apariţia şi evoluţia armelor chimice

Armele chimice32 în primul război mondial

septembrie 1917, prima utilizare a gazului “Clark” pe bază de arsenuri, care a

de folosire a acestora. Imediat după sfârșitul ostilităților, învingătorii au fost preocupați

trupelor și realizarea de substanțe capabile să străpungă sau să altereze cartușul filtrant

Alte tipuri de evenimente cu substanțe toxice de luptă cu efecte asupra populației

2.3. Apariția şi evoluția armelor biologice.

În secolul 6-lea î.Hr., asirienii au otrăvit fântâni inamice cu o ciupercă, care le

generalului Philippe Schuyler: "Variola în Armata noastră a Nordului constituie o

2.3.4. Al doilea război mondial.

de japonezi cu sângele șobolanilor purtători de "yersinia pestis", bacilul ciumei, apoi

Pierderile se estimau la peste trei milioane de morți, iar orașele menționate și

2.4. Considerații prospective asupra implicațiilor folosirii ANM în

producerea distrugerilor în mediul urban menite să afecteze efectuarea manevrelor de