Considerații Privind Managementul Situațiilor

ROMÂNIA
MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

ACADEMIA DE POLIȚIE „ Alexandru Ioan Cuza”
COSMA ROBIN
TEZĂ DE DOCTORAT
(rezumat)
DOMENIUL: “Ordine Publică și Siguranță Națională”
TEMA: CONSIDERAȚII PRIVIND MANAGEMENTUL SITUAȚIILOR

DE URGENȚĂ DIN PERSPECTIVA ASIGURĂRII PROTECȚIEI
INFRASTRUCTURII CRITICE NAȚIONALE
Conducător de doctorat
Prof.univ.dr.
Cavaropol Dan Victor
Teză elaborată în vederea obținerii

titlului de DOCTOR în: “Ordine Publică și Siguranță Națională”
- BUCUREŞTI, 2017 -
1
CUPRINS:
INTRODUCERE ................................................................................................................................................ 5
CAPITOLUL 1 DIAGNOZA ETAPEI ACTUALE A EVOLUȚIEI PROBLEMATICII PRIVIND
PROTECȚIA INFRASTRUCTURII CRITICE .......................................................................................... 12
1.1. STADIUL DELIMITĂRILOR CONCEPTUALE PRIVIND INFRASTRUCTURA CRITICĂ
12
1.2. COMPLEXITATEA TIPOLOGICĂ A INFRASTRUCTURILOR CRITICE .................. Error!
Bookmark not defined.
1.3. ABORDĂRI ACTUALE PRIVIND PROTECȚIA INFRASTRUCTURILOR CRITICE DIN
PERSPECTIVA UNIUNII EUROPENE ...................................................... Error! Bookmark not defined.
1.3.1. SITUAȚIA ACTUALĂ A PROTECȚIEI INFRASTRUCTURILOR CRITICE LA NIVELUL
UNIUNII EUROPENE – PROGRAMUL EUROPEAN PRIVIND PROTECȚIA
INFRASTRUCTURILOR CRITICE (EPCIP) ......................................... Error! Bookmark not defined.
1.3.2. REȚEAUA DE ALERTĂ PRIVIND INFRASTRUCTURILE CRITICE – CIWIN ........ Error!
1.3.3. CENTRUL DE PREGĂTIRE PRIVIND MANAGEMENTUL RISCULUI ÎN CAZUL
PRODUCERII UNOR DEZASTRE ......................................................... Error! Bookmark not defined.
1.3.4. REȚEAUA EUROPEANĂ DE REFERINȚĂ PENTRU PROTECȚIA
INFRASTRUCTURILOR CRITICE (RERPIC) ...................................... Error! Bookmark not defined.
1.4. CONSIDERAȚII PRIVIND REZILIENȚA INFRASTRUCTURILOR CRITICE ......................... 15
1.4.1. PRINCIPIILE REZILIENȚEI INFRASTRUCTURILOR CRITICE ...... Error! Bookmark not
defined.
1.4.2. ABORDAREA REZILENȚEI ÎN CADRUL UNIUNII EUROPENE .... Error! Bookmark not
defined.
1.4.3. SECURITATEA INFRASTRUCTURILOR CRITICE ............ Error! Bookmark not defined.
1.4.4. SISTEME DE MONITORIZARE ȘI MENTENANȚA INFRASTRUCTURILOR CRITICE
Error! Bookmark not defined.
1.4.5. PROCEDURI ORGANIZAȚIONALE PENTRU GESTIONAREA SITUAȚIILOR DE
URGENȚĂ ÎN CADRUL INFRASTRUCTURILOR CRITICE ............. Error! Bookmark not defined.
1.4.6. MANAGEMENTUL ORGANIZAȚIONAL PENTRU GESTIONAREA SITUAȚIILOR DE
URGENȚĂ ÎN CADRUL INFRASTRUCTURILOR CRITICE ............. Error! Bookmark not defined.
1.4.7. REZILIENȚA ECONOMICĂ A UNEI INFRASTRUCTURILOR CRITICE ................. Error!
1.5. ................ CONCLUZII PRIVIND DIAGNOZA ETAPEI ACTUALE A EVOLUȚIEI PROBLEMATICII
PRIVIND PROTECȚIA INFRASTRUCTURII CRITICE .............................................................................. 16
CAPITOLUL 2 REZILENTA POPULAȚIEI ÎN FAȚA SITUAȚIILOR DE URGENȚĂ ..................... 19
2.1. CONSIDERAȚII PRIVIND TERMENUL VULNERABILITATE ......... Error! Bookmark not
defined.
2.1.1. SPECIFICITATEA BIUNIVOCE PRIVIND MANAGEMENTUL CRIZELOR-
REZILIENȚA POPULAȚIEI ................................................................... Error! Bookmark not defined.
2.1.2. COMPONENTELE VULNERABILITĂȚII ............................. Error! Bookmark not defined.
2.1.3. VULNERABILITATEA INFRASTRUCTURILOR CRITICE LA HAZARDELE
NATURALE ............................................................................................. Error! Bookmark not defined.
2.1.4. REZILIENȚA ȘI VULNERABILITATEA .............................. Error! Bookmark not defined.
2
2.2. ABORĂRI CONCEPTUALE ASUPRA REZILIENȚEI SOCIETĂȚII ÎN FAȚA SITUAȚIILOR
DE URGENȚĂ .............................................................................................................................................21
2.2.1. CONSIDERAȚII PRIVIND MANAGEMNTUL CRIZELOR ȘI REZILIENȚA POPULAȚIEI
2.2.2. CADRUL PENTRU CREAREA REZILIENTEI SISTEMELOR ...........Error! Bookmark not
defined.
2.2.3. COMUNITĂȚILE ȘI REZILIENȚA ........................................ Error! Bookmark not defined.
2.2.4. CONCLUZII PRIVIND REZILIENȚA COMUNITĂȚILOR .. Error! Bookmark not defined.
2.3. CONSIDERAȚII PRIVIND PREGĂTIREA POPULAȚIEI ÎN DOMENIUL SITUAȚIILOR
DE URGENȚĂ ............................................................................................ Error! Bookmark not defined.
2.3.1. PREGĂTIREA POPULAȚIEI ÎN DOMENIUL SITUAȚIILOR DE URGENȚĂ TRECUT,
PREZENT ȘI VIITOR .............................................................................. Error! Bookmark not defined.
2.3.2. PREGĂTIRE, RESPONSABILITATE ȘI EDUCAȚIE: PEDAGOGIA PREVENIRII SI
GESTIONĂRII UNOR SITUAȚII DE URGENȚĂ ................................ Error! Bookmark not defined.
2.3.3. ROLUL COMUNITĂȚILOR ÎN PREVENIREA SITUAȚIILOR DE URGENȚĂ ȘI
PREGĂTIREA POPULAȚIEI PRIVIND GESTIONAREA ACESTORA ............Error! Bookmark not
defined.
2.3.4. CREAREA UNEI CULTURI A EDUCAȚIEI ÎN DOMENIUL SITUAȚIILOR DE
URGENȚĂ ............................................................................................... Error! Bookmark not defined.
2.3.5. IMPACTUL INSTRUIRII ÎN EVOLUȚIA GRADULUI DE REZILIENȚĂError! Bookmark
not defined.
2.3.6. ROLUL MASS-MEDIA PRIVIND PREGĂTIREA POPULAȚIEI PRE ȘI POST-
DEZASTRU ............................................................................................. Error! Bookmark not defined.
2.3.7. PREGATIREA FACTORILOR DE DECIZIE ......................... Error! Bookmark not defined.
2.3.8. PREGATIREA STRUCTURILOR PROFESIONISTE ............ Error! Bookmark not defined.
2.4. CONCLUZII PRIVIND PREGĂTIREA POPULAȚIEI ÎN DOMENIUL SITUAȚIILOR DE
URGENȚĂ ȘI ROLUL ACESTEIA PRIVIND REZILIENȚA UNEI COMUNITĂȚI ÎN CAZUL
PRODUCERII UNOR DEZASTRE .............................................................................................................26
CAPITOLUL 3. IMPACTUL SITUAȚIILOR DE URGENȚĂ GENERATE DE CAUZE NATURALE
...........................................................................................................................................................................28
3.1. FENOMENOLOGIA DEZASTRELOR NATURALE .................... Error! Bookmark not defined.
3.1.1. IMPACTUL ECONOMIC ........................................................ Error! Bookmark not defined.
3.1.2. IMPACTUL SOCIAL ȘI PSIHOLOGIC .................................. Error! Bookmark not defined.
3.1.3. IMPACTUL TEHNOLOGIC .................................................... Error! Bookmark not defined.
3.2. CONSECINȚELE DEZASTRELOR NATURALE ASUPRA INFRASTRUCTURILOR
CRITICE ......................................................................................................................................................28
3.2.1. CONSECINȚELE DEZASTRELOR GEOFIZICE ASUPRA INFRASTRUCTURII CRITICE
3.2.2. CONSECINȚE ALE DEZASTRELOR HIDROLOGICE ASUPRA INFRASTRUCTURII
CRITICE ................................................................................................... Error! Bookmark not defined.
3.2.3. CONSECINȚELE DEZASTRELOR METEOROLOGICE ASUPRA INFRASTRUCTURII
CRITICE ................................................................................................... Error! Bookmark not defined.
3.3. ...... CONCLUZII PRIVIND IMPACTUL SITUAȚIILOR DE URGENȚĂ GENERATE DE CAUZE
NATURALE.....................................................................................................................................................30
3
CAPITOLUL 4. EVALUAREA MULTI-RISC PRIVIND PRODUCEREA UNOR SITUAȚII DE
URGENȚĂ GENERATE DE CUTREMUR PE TIMPUL CĂDERILOR MASIVE DE ZĂPADĂ ȘI
VISCOL (CUTREMURUL ALB) – STUDIU DE CAZ JUDEȚUL VRANCEA ...................................... 31
4.1. CARACTERISTICILE UNITĂŢII ADMINISTRATIV-TERITORIALE ALE JUDEȚULUI
VRANCEA ................................................................................................... Error! Bookmark not defined.
4.1.1. AMPLASARE GEOGRAFICĂ ŞI RELIEF ............................. Error! Bookmark not defined.
4.1.2. CARACTERISTICI CLIMATICE ............................................ Error! Bookmark not defined.
4.1.3. REŢEA HIDROGRAFICĂ ....................................................... Error! Bookmark not defined.
4.1.4. CĂI DE TRANSPORT .............................................................. Error! Bookmark not defined.
4.1.5. INFORMAȚII PRIVIND POPULAȚIA DIN JUDEȚUL VRANCEA... Error! Bookmark not
defined.
4.1.6. INFORMAȚII PRIVIND SERCIVIILE DE BAZĂ .................. Error! Bookmark not defined.
4.1.7. CARACTERISTICI ALE MEDIULUI ..................................... Error! Bookmark not defined.
4.1.8. INFORMAȚII PRIVIND SISTEMUL ECONOMIC ................ Error! Bookmark not defined.
4.1.9. DATE PRIVIND SISTEMUL SANITAR ȘI SERVICIILE MEDICALE ..... Error! Bookmark
not defined.
4.1.10. ANALIZA SITUAȚIILOR DE URGENȚĂ ÎN PERIOADA 2009-2016 .. Error! Bookmark
not defined.
4.2. ANALIZA CADRULUI NORMATIV CARE GUVERNEAZĂ DOMENIUL SITUAȚIILOR
DE URGENȚĂ DIN ROMÂNIA ............................................................... Error! Bookmark not defined.
4.2.1. DOMENIUL SITUAȚIILOR DE URGENȚĂ GENERATE DE CUTREMUR .............. Error!
4.2.2. DOMENIUL SITUAȚIILOR DE URGENȚĂ GENERATE DE CĂDERI MASIVE DE
ZĂPADĂ .................................................................................................. Error! Bookmark not defined.
4.2.3. DOMENIUL SITUAȚIILOR DE URGENȚĂ GENERATE DE FURTUNI SI VISCOL Error!
4.3. DESCRIEREA CAUZELOR, ELEMENTELOR FAVORIZANTE ȘI ELEMENTELOR
DECLANȘATOARE.................................................................................................................................. 31
4.3.1. ANALIZA RISCULUI DE CUTREMUR ÎN JUDEȚUL VRANCEA .................................... 31
4.3.2. ANALIZA RISCULUI DE CĂDERILOR MASIVE DE ZĂPADĂ ÎN JUDEȚUL VRANCEA
38
4.3.3. ACTIVITATEA SEISMICĂ PE TIMPUL CĂDERILOR MASIVE DE ZĂPADĂ ............... 39
4.4. INTERVENȚIA ÎN CAZUL PRODUCERII UNOR SITUAȚII DE URGENȚĂ GENERATE
DE CUTREMUR PE TIMPUL CĂDERILOR MASIVE DE ZĂPADĂError! Bookmark not defined.
4.4.1. ETAPELE DE REALIZARE A ACŢIUNILOR ....................... Error! Bookmark not defined.
4.4.2. SECURITATEA INFRASTRUCTURILOR CRITICE ............ Error! Bookmark not defined.
4.4.3. SERVICII PSIHO-SOCIALE.................................................... Error! Bookmark not defined.
4.4.4. MANAGEMENTUL DONAȚIILOR ....................................... Error! Bookmark not defined.
4.4.5. ROLUL SISTEMULUI DE ÎNȘTIINȚARE-ALARMARE ..... Error! Bookmark not defined.
4.4.6. IMPACTUL SITUAȚIILOR DE URGENȚĂ ASUPRA INFRASTRUCTURILOR CRITICE
DIN JUDEȚUL VRANCEA .................................................................... Error! Bookmark not defined.
4.5. PROTECȚIA PSIHOLOGICĂ ÎN SITUAȚII DE URGENȚĂ .. Error! Bookmark not defined.
4
4.6. ROLUL MASS-MEDIA PRIVIND DIFUZAREA INFORMAȚIILOR DESPRE
GESTIONAREA INTERVENȚIILOR..................................................... Error! Bookmark not defined.
4.7. CONSIDERAȚII PRIVIND PROCEDURILE DE RECUPERARE ÎN VEDEREA
CONSOLIDĂRII REZILIENȚEI POPULAȚIEI ȘI INSTITUȚIILOR ÎN CAZUL PRODUCERII
UNOR SITUAȚII DE URGENȚĂ GENERATE DE CUTREMUR PE TIMPUL CĂDERILOR
MASIVE DE ZĂPADĂ ȘI VISCOL ......................................................... Error! Bookmark not defined.
CAPITOLUL 5 CONCLUZII ȘI PROPUNERI ...........................................................................................41
5.1. PROPUNERE DE ÎNFIINAȚARE A UNUI SERVICIU TEHNIC DE EXPERTIZĂ
PRIVIND MISIUNILE PROTECȚIEI CIVILE , LA NIVEL JUDEȚEAN ( SAU REGIONAL).....41
5.2. PROPUNERE PRIVIND CREAREA UNEI PLATFORME ONLINE PENTRU
PREVENIREA ȘI GESTIONAREA SITUAȚIILOR DE URGENȚĂ ..................................................44
5.3. PROPUNERE PENTRU MODIFICAREA PLANULUI PRIVIND GESTIONAREA
SITUAȚIILOR DE URGENTA GENERATE DE CUTREMUR/ALUNECARI DE TEREN............51
INTRODUCERE
Infrastructurile critice au reprezentat, din totdeauna, cel mai sensibil și cel mai
vulnerabil domeniu al oricărui sistem și proces. Sensibilitatea acestora decurge din rolul
lor deosebit pe care îl dețin în cadrul structurii.
De accea, oricât de bine ar fi protejate, infrastructurile critice vor avea
întotdeauna un grad de vulnerabilitate ridicat, întrucât, de regulă, sunt primele vizate
atunci când se urmăreşte destabilizarea şi chiar distrugerea unui sistem sau unui proces
sau atunci când se produce o situație de urgență.
Identificarea, optimizarea şi securizarea infrastructurilor critice reprezintă o
prioritatea indiscutabilă pentru structurile care au rolul de protecție, prevenire și
gestionare a situațiilor de urgență sau dezastrelor de orice natură.
Infrastructurile critice nu sunt şi nu devin critice, doar la atacuri sau din cauza
atacurilor, ci şi din alte cauze, unele dintre acestea greu de depistat şi de analizat, altele
mai ușor de recunoscut prin crearea unor scenarii privind analiza riscurilor. De regulă,
mai ales după atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001 asupra complexului World
Trade Center şi asupra Pentagonului, se consideră că infrastructurile sunt sau pot deveni
critice în raport cu atacurile teroriste sau cu alte ameninţări (situații de urgență, dezastre
5
socio-naturale). Acesta este doar un aspect sau un criteriu de identificare a
infrastructurilor critice.
Mai sunt însă şi altele care ţin, deopotrivă, atât de stabilitatea şi funcţionalitatea
sistemelor şi proceselor, cât şi de raporturile acestora cu mediul exterior.
De aceea, în opinia mea, analiza problematicii infrastructurilor critice trebuie să
ţină seama de toate dimensiunile şi implicaţiile stabilităţii şi funcţionalităţii sistemelor
şi proceselor, precum şi de înlănţuirile cauzale care pot genera sau influenţa dinamica
lor. Infrastructura critică este legată de tot ceea ce susţine viabilitatea unei societăți,
începând cu administrația, instituțiile economico-financiare, serviciile publice, de
asistență socială și de sănătate, comunităţile de informaţii, armată şi terminând cu
rezervele de hrană, transportul, comunicaţiile, apă şi energie, educaţia şi cercetarea sau
mass-media.
Infrastructura critică poate fi afectată, distrusă sau întreruptă din mai multe cauza
precum actele deliberate de terorism, dezastrele naturale, neglijenţa, accidentele ori
hackerii, activităţile criminale sau comportamentul tendenţios. Pentru ca impactul sp
fie cât mai redus ar trebui ca orice distrugere sau manipulare a infrastructurii critice să
fie de scurtă durată, uşor de administrat, fără frecvenţă, izolată geografic şi cât mai puţin
în detrimentul bunăstării statelor şi a populației.
Protecţia infrastructurilor critice reprezintă un domeniu care se dorește a fi foarte
bine investigat, monitorizat, analizat, evaluat, prognozat şi ameliorat. Atât Uniunea
Europeană cât și Statele Unite ale Americii sau alte state, alianţe, structuri de securitate
internaţionale, regionale îşi intensifică eforturile pentru a identifica, supraveghea,
optimiza şi proteja infrastructurile critice/vitale ale ţărilor, societăţilor, reţelelor şi ale
lumii.
Fiecare infrastructură critică deține un anumit grad de risc, estimat şi chiar
asumat de către utilizatori/beneficiari. Riscurile în acest domeniu sunt de natură
sistemică, determinate de complexitate, incertitudine/nesiguranţă şi ambiguitate.
6
De aceea, o preocupare permanentă pe plan naţional şi internaţional, o constituie
evaluarea, gestionarea eficientă şi operativă a acestora, întrucât acoperă domenii din ce
în ce mai extinse, de la cele tradiţionale (accident, funcţionarea defectuoasă, eroare
umană etc.) la unele nou apărute (atentate teroriste, informatizarea excesivă a unor
sisteme şi infrastructuri critice, efecte induse de dezastre naturale şi de schimbări de
mediu/climatice).
Evaluarea riscurilor se face, de regulă, în funcţie de complexitatea acestora, de
contextul în care se manifestă şi de consecinţele pe care le generează.
Consider că gestionarea riscurilor impune o abordare sistemică şi integratoare,
trebuind fundamentată pe: transparenţă - deschidere, comunicare, responsabilitate,
eficienţă şi medierea conflictelor de interese.
Dată fiind complexitatea unui astfel de demers, apreciez că gestionarea riscurilor
trebuie să aibă în vedere: numărul de infrastructuri critice care trebuie protejate;
dispunerea geografică şi particularităţile acestora; impactul unor disfuncţii
locale/zonale asupra infrastructurilor critice de nivel naţional şi internaţional;
cunoaşterea riscurilor, depistarea cauzelor unor accidente şi adoptarea oportună a unor
decizii pentru asigurarea funcţionării normale a infrastructurilor critice; modalităţi
adecvate de readucere a infrastructurilor critice, într-un timp cât mai scurt, la starea de
normalitate a infrastructurii critice sau a sistemelor afectate.
Practica în materie, confirmă că, în gestionarea riscurilor la adresa
infrastructurilor critice, trebuie să aibă un rol deosebit atât guvernul, diferitele autorităţi
publice, potrivit competenţelor, cât şi opinia publică - prin influenţa asupra deciziilor,
precum şi prin încrederea/aprobarea/consimţământul faţă de acţiunile preconizate sau
întreprinse.
Gestionarea eficientă impune cunoaşterea temeinică a situaţiei operative a
infrastructurilor critice, aplicarea fermă a procedurilor prevăzute de lege şi iniţierea
unor măsuri adecvate pentru: prevenirea apariţiei disfuncţiilor şi vulnerabilităţilor;
înlăturarea ameninţărilor/stărilor de pericol şi limitarea/înlăturarea consecinţelor în
7
situaţia în care s-au produs; contracararea agresiunilor şi refacerea funcţionalităţii
acestora.
Apreciez că măsurile întreprinse trebuie să fie proactive (creșterea rezilienței),
nu reactive, respectând etapele unei gestionări eficiente, respectiv: detecţia
(cunoaştere/prognozare/anticipare); monitorizarea (analiză/evaluare, strategii de
prevenţie/reacţie, adaptate de la caz la caz); comunicarea (conştientizare/avertizare,
pentru opinia publică, respectiv antrenament/control/operaţionalizarea intervenţiei
pentru factorii de intervenţie).
În acest context, gestionarea riscurilor impune ca aceasta să se realizeze pe
fundamentul unor strategii operaţionale, care au ca obiective dezvoltarea, mentenanţa
şi protecţia infrastructurilor critice şi urmăresc:
- în domeniul dezvoltării: conştientizarea factorului decizional (politic/economic,
de conducere a unei instituţii/firme) asupra necesităţii proiectării şi construcţiei
infrastructurilor critice pe baza unui design ce previne din start posibilitatea producerii
unor evenimente deosebite (dereglare, accident/avarie, dezastru, acţiuni umane, atac
terorist, sabotaj sau eroare incidentală);
- în domeniul mentenanţei: soluţii care să asigure o relaţie optimă între
costuri/beneficii, luându-se în calcul şi funcţionarea sistemelor în situaţii diferite de
cele normale;
- în domeniul protecţiei: identificarea oportună a vulnerabilităţilor şi disfuncţiilor
precum şi operaţionalizarea algoritmului de acţiune a elementelor de intervenţie în
situaţii de urgenţă.
Infrastructurile critice pot fi afectate, concomitent, la nivel fizic şi al structurii
simbolice, astfel încât în raport de amploarea disfuncţiilor, vulnerabilităţilor sau stărilor
de pericol poate fi afectat întregul sistem de securitate naţională.
Oricare ar fi gradul de afectare a unui element al infrastructurii critice naționale,
aceasta poate avea influenţe negative asupra celorlalte activităţi sociale sau poate
8
diminua semnificativ încrederea cetăţenilor în reziliența sistemelor de securitate şi în
capacitatea factorilor de decizie de a le gestiona eficient.
De cele mai multe ori, daunele prezente sau potenţiale sunt considerabile şi nici
o organizaţie abilitată nu poate, de una singură, să le gestioneze. Depăşirea gradului de
risc asumat sau intervenţia unor factori perturbatori/distructivi, determină apariţia,
situaţiilor de urgenţă, care sunt consecinţa: unor disfuncţionalităţi majore, transformate
în ameninţări cu implicaţii negative asupra mediului social; nehotărârii sau incapacităţii
factorului de decizie în gestionarea infrastructurii critice aflate în responsabilitate; unor
acţiuni agresive ale unor entităţi interesate în degradarea sau distrugerea
infrastructurilor critice; capacităţilor funcţionale ale acestora.
În acest sens, apreciez că managementul (gestionarea) unei situaţii de urgenţă în
acest domeniu implică iniţierea procesului decizional la nivelul autorităţilor abilitate,
cât şi mobilizarea resurselor necesare (umane, materiale, informaţionale) şi se
desfăşoară pe etape: semnalizare/detecţie; pregătire/prevenire; gestionarea situaţiei de
urgenţă; reducerea/limitarea daunelor şi recuperare/refacere.
Principala problemă cu care se confruntă România în privinţa infrastructurilor
critice este legată de menţinerea într-o stare performantă a acestora. Calitatea
infrastructurilor critice din România trebuie îmbunătăţită, în condiţiile în care
securitatea, fiabilitatea, condiţiile de performanţă devin elemente importante în
conceptul de „infrastructură critică”.
Pentru a realiza protecția infrastructurilor critice trebuie să se identifice factorii
de risc care pot determina sau favoriza producerea unor tipuri de risc (cazuri de forţă
majoră determinate de incendii, cutremure, inundaţii, accidente, explozii, avarii,
alunecări sau alunecări de teren, îmbolnăviri în masă, prăbuşiri ale unor construcţii,
instalaţii ori amenajări, eşuarea sau scufundarea unor nave, căderi de obiecte din
atmosferă ori din cosmos, tornade, avalanşe, eşecul serviciilor de utilităţi publice şi alte
calamităţi naturale sau evenimente publice de amploare determinate ori favorizate de
factori de risc specifici).
9
Unii analişti apreciază necesitatea stabilirii unor indicatori de evaluare, de risc
(pe categorii de factori ce pot conduce la deteriorarea acesteia - ca efect al unor acţiuni
pasive, cu scop determinat ori al unor evenimente de ordin tehnic sau subiectiv), de
cuantificare a efectelor (prin prisma prejudiciilor create - de ordin uman/material - şi
nu în ultimul rând, a sincopelor induse în derularea activităţilor economico-sociale la
nivel zonal/regional şi macroregional, având în vedere rolul şi importanţă obiectivului
de infrastructură în cadrul sistemelor de evaluare) şi temporali (perioada de impact
raportată la nevoile de interes naţional);
Obiectivul general al lucrării este cercetarea asupra domeniului managementului
situațiilor de urgență din perspectiva asigurării protecției infrastructurii critice la nivel
național.
Obiective specifice ale cercetării sunt: definirea rolului managementului
situațiilor de urgență în protecția infrastructurilor critice; stabilirea unui grad acceptabil
al rezilienței – sub aspect conceptual, teoretic, precum și în privința implicațiilor
sociale, noutăților de abordare în privința ordinii publice și siguranței naționale; analiza
impactului situațiilor de urgență asupra infrastructurilor critice; evaluarea multi-risc
privind producerea unor situații de urgență generate de cutremur pe timpul căderilor
masive de zăpadă și viscol (cutremurul alb).
Ca metode de cercetare, am utilizat metoda observaţiei, studiul documentelor
actelor normative, procedurilor, legislației internaționale, analiza de conținut, metodele
comparative şi cazuistice, metodele de prezentare statistică și grafică, studiul de caz sau
analiza situațională. Culegerea informaţiilor şi colectarea datelor de lucru s-a realizat
prin folosirea statisticilor planurilor operative, analizelor de risc, procedurilor
operaționale și a concepțiilor de intervenție elaborate de Inspectoratul General pentru
Situații de Urgență, dar şi a instituţiilor care au diferite roluri în domeniu. De asemenea,
am considerat utilă și inserarea în cercetare a unor grafice și hărți, în scopul detalierii
mai exacte a unor aspecte din lucrare.
10
Demersul științific desfășurat și-a propus să cerceteze managementul situațiilor
de urgență din perspectiva asigurării protecției infrastructurilor critice naționale dintr-
o altă perspectivă, respectiv a realizării unei analize privind procedurile și planurile
operaționale ale structurilor implicate în procesul de gestionare a situațiilor de urgență
și atribuțiile acestora în domeniul infrastructurilor critice.
Motivația alegerii acestei teme este generată de stadiul de cunoaștere limitat în
domeniul pe care demersul științific îl urmărește. Cercetarea în domeniul pe care îl
propun se află încă la început, deoarece chiar această abordare este nouă. Conceptele
de bază sunt în continuare dezbătute, astfel sintagma infrastructură critică este definită
atât din punct de vedere militar, cât și economic, social ori academic.
Pe de altă parte, noutatea cercetării derivă din faptul că domeniul avut în vedere
este cel al managementului situațiilor de urgență ca subsector al protecției
infrastructurilor critice.
Consider că pe lângă adâncirea unor aspecte teoretice, tema lucrării îmi oferă
posibilitatea dezvoltării unor considerații cu aplicabilitate practică de interes pentru cei
ce activează în aceste domenii, în contact direct cu unitățile de intervenție și suport.
Toate aceste acumulări referitoare la managementul situațiilor de urgență pot
căpăta o nouă dimensiune prin raportarea permanentă la realitățile și necesitățile impuse
de domeniul” Ordine publică și siguranță națională” și în cadrul căruia sunt înscris la
doctorat și îmi propun să realizez această cercetare.
11
CAPITOLUL 1 DIAGNOZA ETAPEI ACTUALE A EVOLUȚIEI
PROBLEMATICII PRIVIND PROTECȚIA INFRASTRUCTURII
CRITICE
Anumite tipuri de infrastructură joacă un rol vital care stau la baza economiei
noastre, a securității și a modului de viață. Aceste sisteme complexe și de multe ori
interconectate au devenit atât de omniprezente și esențiale pentru viața de zi cu zi încât
sunt luate cu ușurință ca atare. De cele mai multe ori doar în cazul în care serviciile
oferite de o astfel de infrastructură sunt întrerupte – de exemplu atunci când pierdem
accesul facil la serviciile de electricitate, medicale, de telecomunicații, de transport sau
de apă - devenim conștienți de marea dependență a noastră de aceste rețele și de
vulnerabilitățile care provin dintr-o astfel de dependență. Pentru a evalua
vulnerabilitatea unor astfel de infrastructuri critice, este important să se înțeleagă și să
se definească terminologia utilizată.
1.1. STADIUL DELIMITĂRILOR CONCEPTUALE PRIVIND

INFRASTRUCTURA CRITICĂ
12
Nu există nici o definiţie universal acceptată asupra infrastructurilor critice.
Infrastructurile critice includ o gamă variată de sisteme industriale, activități şi facilităţi
care, pe de o parte sunt esenţiale funcţiilor sociale de zi cu zi, iar pe de altă parte ca
funcțiile și serviciile economice şi sociale să poată funcţiona în urma unui eveniment
generator de situații de urgență. O gamă variată a definiţiilor infrastructurilor critice
sunt prezentate în Tabelul nr. 1.
Tabelul nr. 1 Definițiile naționale infrastructurilor critice

“Infrastructurile critice sunt definite ca fiind resursele fizice,
sursele de aprovizionare, tehnologiile informaționale și rețele de
comunicații care, în cazul în care sunt distruse, degradate sau
Australia indisponibile pentru o perioadă îndelungată, ar putea avea un
impact semnificativ asupra bunăstării sociale sau economice a
națiunii, sau care afectează capacitatea Australiei să realizeze
apărarea națională și să asigure securitatea națională.”1
“Infrastructurile critice reprezintă organizațiile și resursele de
importanță deosebită pentru o comunitate al căror eșec sau
Germania insuficiență ar provoca un deficit susținut de bunuri, întreruperi
semnificative pentru ordinea publică sau alte consecințe
dramatice.”2
“Infrastructurile critice reprezintă un mijloc, sistem sau parte
a acestora situate în statele membre, care sunt esenţiale pentru
Uniunea
menţinerea funcţiilor sociale vitale, sănătatea, siguranţa,
Europeana
securitatea, economia sau bunăstarea cetățeanului, iar perturbarea
sau distrugerea lor are un impact semnificativ într-un stat membru
1
Liniile Directoare nationale pentru protejarea infrastructurii critice împotriva terorismului ale Guvernului Australian
2
Strategia Națională pentru protecția infrastructurilor critice - Germania 2009, p. 4
13
ca urmare a eşecului menţinerii a acestor funcţii”3 (Art. II a, 2008/
114/ EC)
Infrastructura "critică" este definită ca amsamblul de sisteme şi

active, fizice sau virtuale, atât de vitale pentru Statele Unite încât
SUA incapacitatea sau distrugerea lor are un impact semnificativ asupra
securității economice naționale, a sănătății populației sau a
siguranței naționale sau orice combinaţie ale acestora. 4
Infrastructura critică reprezintă un element, un sistem sau o

componentă a acestuia care este esenţială pentru menţinerea
funcţiilor vitale ale societăţii, a sănătăţii, siguranţei, securităţii,
România bunăstării sociale sau economice a persoanelor, şi a căror
perturbare sau distrugere ar avea un impact semnificativ la nivel
naţional ca urmare a incapacităţii de a menţine respectivele
funcţii.5
Deși definițiile diferă de la o țară la alta, consistențe majore și similitudinile cheie

pot fi găsite în termenii de definire a infrastructurilor critice. În consecință,
infrastructurile critice se caracterizează în multe țări prin următoarele atribute:
- Serviciile / sistemele / organizațiile au o semnificație esențială pentru
funcționarea societăților;
- Avarierea / eșecul acestora ar putea provoca perturbări semnificative
societăților.
Una dintre definițiile cele mai cuprinzătoare a fost elaborată de Strategia
Internațională pentru Reducerea Dezastrelor a ONU.
Infrastructurile critice sunt, prin urmare,:
3
Directiva Consiliului 2008/114 / CE din 8 decembrie 2008 privind identificarea și desemnarea infrastructurilor critice
europene și evaluarea necesității de îmbunătățire a protecției acestora
4
Planul privind protecția infrastructurii critice naționale a Statelor Unite ale Americii: Departamentul pentru Securitate
Internă 2009, p.109
5
http://ccpic.mai.gov.ro/ consultat la 20.11.2015
14
"Structurile fizice primare, serviciile tehnice și sistemice, care din punct de
vedere social, economic sau operațional sunt esențiale pentru funcționarea unei
societăți sau comunități, atât în condiții de rutină cât și în condiții extreme de urgență.
[...] Infrastructurile critice sunt elemente ale infrastructurii care sprijină serviciile
esențiale într-o societate. Acestea includ elemente cum ar fi sistemele de transport,
porturi aeriene și maritime, furnizarea energiei electrice și apă, sisteme de comunicații,
spitale si clinici medicale, de pompieri și protecție civilă, de poliție și de servicii ale
administrației publice "6.
Infrastructurile critice sunt de obicei împărțite în sisteme de infrastructură fizică
și socio-economice. Infrastructurile critice fizice cuprind toate serviciile de bază cum
ar fi tehnologiile de telecomunicații și de energie electrică, de alimentare cu apă,
managementul deșeurilor, de transport sau de informații. Infrastructurile socio-
economice includ următoarele servicii: sistemul sanitar și educațional, sistemul
administrativ și cel al gestionării dezastrelor. Acestea pot exista în sectorul public sau
privat, în funcție de modul în care acestea sunt deținute, administrate și reglementate.
În unele cazuri, infrastructurile critice sunt gestionate cu competențe partajate între
sectoarele public și privat. În cele din urmă, gradul de criticitate a unei infrastructuri
este determinată de semnificația ei în ceea ce privește efectele asupra societății în caz
de avariere în cazul producerii unei avarieri7.
1.2. CONSIDERAȚII PRIVIND REZILIENȚA

INFRASTRUCTURILOR CRITICE
Reziliența infrastructurilor critice este compusă din două tipuri de reziliență:

 capacitatea de adaptare internă
6
Strategia Internațională a Națiunilor Unite pentru Reducerea Dezastrelor - Terminologie pe reducerea riscurilor de
dezastre, Geneva, 2009, pag 8
7
Susanne, LENZ, Vulnerabilitatea infrastructurilor critice, BBK (Oficiul Federal pentru Protecție Civilă și Asistență în
caz de catastrofe), Vol. 4, Bonn, 2009, p.19
15
 capacitatea de adaptare externă.
În cadrul fiecărui tip de elasticitate, au fost identificate mai multe dimensiuni ale
rezilienței. În scopul de a îmbunătăți aceste dimensiuni ale rezilienței, au fost definite
seturi de proceduri generale de adaptare și proceduri specifice de adaptare ale
rezilienței. Acestea sunt strâns legate holistic de managementul protecției
infrastructurilor critice, în vederea punerii lor în aplicare în practică.
În plus, în influența fiecăreia asupra procedurilor de adaptare a rezilienței au fost
definite 3 etape ale ciclului de viață. S-a demonstrat de nenumărate ori ca una dintre
cele mai importate faze din domeniul procedurilor specifice o reprezintă Prevenirea
situațiilor de urgență sau a crizelor. În timp ce apariția crizei precum și pe timpul
etapelor de absorbție și de recuperare, procedurile generale și specifice influențează
negativ sau îngreunează (având costuri foarte mari) revenirea la stadiul de normalitate.
1.3. CONCLUZII PRIVIND DIAGNOZA ETAPEI ACTUALE A

EVOLUȚIEI PROBLEMATICII PRIVIND PROTECȚIA
INFRASTRUCTURII CRITICE
Infrastructurile critice sunt esențiale pentru bunăstarea și bună funcționare a

societății. Mai multe abordări au fost dezvoltate în literatura de specialitate în ceea ce
privește fiabilitatea și siguranța infrastructurilor critice. Gestionarea situațiilor de
urgență a fost, de obicei, axată pe stabilirea unor planuri și proceduri foarte rigide
precum și pentru prevenirea situațiilor de urgență. Cu toate acestea, mai multe crize
recente ne-au avertizat cu privire la consecințele imprevizibile ale situațiilor de urgență
actuale din cauza problemelor globalizării, interdependențelor strânse, precum și lipsa
de eficiență a procedurilor definite anterior. Mai mult decât atât, crizele sunt chiar mai
severe atunci când o infrastructură critică este afectată, deoarece acestea susțin
durabilitatea socială și economică a societății.
16
Prin urmare, nu numai că ar trebui să se pregătească infrastructură critică pentru
a face față planificat declanșării evenimentului, dar, de asemenea, trebuie să se
pregătească pentru a fi capabilă să facă față unor situații neașteptate și imprevizibile.
Reziliența oferă această capacitate de adaptare pentru a asigura siguranța și fiabilitatea
infrastructurilor critice în acest mediu complex. În acest capitol am definit capacitatea
de adaptare ca fiind capacitatea unui sistem de a preveni apariția unei crize, a absorbi
impactul atunci când se produce criza și de a reveni la starea normală rapid.
Literatura definește o serie de cadre pentru a defini caracteristicile sistemelor
elastice și de a îmbunătăți nivelul de rezistență al sistemelor. Cu toate acestea, cele mai
multe dintre ele prezintă unele limitări. Unele dintre ele se concentrează doar asupra
aspectelor organizatorice fără a lua în considerare alte dimensiuni de reziliență. Altele
se concentreze doar pe aspectele interne neacordând o atenție entităților externe
implicate. Mai mult, cele mai multe dintre abordări sunt lipsite de a oferi o bază de
prescripție detaliată cu privire la activitățile ce (se aplică în practică) ar trebui să fie
puse în aplicare într-un sistem, în scopul de a îmbunătăți nivelul de reziliență al
sistemului.
Având în vedere această situație, acest capitol își propune să ofere un cadru
holistic pentru îmbunătățirea rezilienței infrastructurii critice. Acest cadru a fost
elaborat luând în considerare părțile interesate interne și externe, care sunt implicate
într-o criză și care acoperă cele patru dimensiuni ale rezilienței definite în literatura de
specialitate (tehnice, organizatorice, economice și sociale).
Bazat pe limitele acestei abordări, se pot propune mai multe cercetări în vederea
îmbunătățirii rezilienței infrastructurilor critice:
 Pentru a oferi o abordare mai cantitativă pentru diagnosticarea și îmbunătățirea
nivelului de reziliență al infrastructurilor critice, ar trebui definite mai multe valori și
indicatori pentru a evalua politicile de reziliență precum și sub-politicile acestora.
Anumite valori generale și indicatori pot fi definite, dar apoi, din cauza naturii
complexe și diferite ale infrastructurilor critice, valorile specifice ar trebui să fie
17
identificate pentru fiecare caz în parte. Această abordare ar permite evaluarea nivelului
actual al rezilienței infrastructurilor critice.
 Pentru a justifica cantitativ costurile de îmbunătățire a nivelului de reziliență
al infrastructurilor critice ar trebui analizat modul în care un nivel de reziliență ridicat
ar putea reduce impactul unei crize. De cele mai multe ori beneficiile de a avea
infrastructură critică elastică nu ni se dezvăluie des, deoarece crizele apar rar. Prin
urmare, activitățile de consolidare a rezilienței trebuie să concureze prin resurse
împotriva activităților orientate spre profit, care oferă rezultate imediate. Evaluarea
beneficiilor de a avea un nivel al rezilienței ridicat ar permite să justifice costurile de
implementare și de a facilita obținerea de resurse.
 În cele din urmă, prin cercetare empirică, metodologia de implementare ar
trebui să se aplice în practică, în scopul de a aduna informații cu privire la utilitatea și
corectitudinea acesteia. O modalitate de punere în aplicare a acesteia ar fi cercetarea
unei infrastructuri critice de la început până când aceasta va atinge un nivel ridicat de
reziliență și analiza punctelor de proces și îmbunătățire. O altă modalitate ar fi
colectarea de informații de la o infrastructură critică elastică cu privire la ordinea în
care au fost puse în aplicare politicile rezilienței, analiza erorilor și a bunelor practici
pentru a îmbunătăți metodologia de implementare. Cu toate acestea, după cum se poate
vedea în aceste două exemple, cercetarea empirică ar putea dura mai mulți ani, în scopul
de a obține rezultate interesante.
18
CAPITOLUL 2 REZILENTA POPULAȚIEI ÎN FAȚA
SITUAȚIILOR DE URGENȚĂ
Căutând prin literatura de specialitate privind dezastrele, precum și prin

articolele prezentate în cadrul unor conferințe și workshopuri, am constatat că
următoarele cuvinte cheie prezintă o frecvenţă ridicată de apariție: vulnerabilitate,
reziliență și comunitate.
Cu toate acestea, se pare că există o mare confuzie, iar specialiștii din domeniu
nu au ajuns la un consens cu privire la definiția acestora precum și la semnificația lor
în contextul pregătirii pentru dezastre.
În primul rând pentru a înțelege termenul de vulnerabilitate, trebuie să avem o
înțelegere mult mai profundă a acestuia, iar pentru a putea să-l folosim într-o analiză
trebuie să avem în vedere pregătirea și puterea de predicție a populației expuse la risc
și nu-a pericolului.
În al doilea rând există comunitatea, un cuvânt care întotdeauna pare a fi folosit
pentru a transmite o atitudine pozitivă, ce ne duce cu ideea dacă există ceva care
"comunitatea" nu poate face!
Comunitățile sunt asimilate unor entități într-un fel imune la conflictele la care
este supusă restul societății. Și totuși, cei care lucrează cu comunitățile consideră
esențială pregătirea în caz de dezastre.
Comunitatea reprezintă nu numai o entitate socioumană ai cărei membri sunt
legaţi împreună prin ocuparea aceluiaşi teritoriu şi prin relaţii sociale constante şi
tradiţionale, ci şi printr-un spaţiu simbolic, în care relaţiile implică sentimentul
19
încrederii, al identificării şi al apartenenţei, inclusiv consens mutual şi împărtăşirea
aceloraşi valori, adică o conştiinţă a comunităţii.
Opiniile despre rezilienţa comunităţii converg către concluzia potrivit căreia
„întregul este mai mult decât suma părţilor, înţelegându-se prin aceasta că indivizii luaţi
ca atare şi care se dovedesc a fi rezilienţi nu reprezintă garanţia rezilienţei comunităţii
din care fac parte sau „oamenii în comunităţi pot fi rezilienţi împreună, dar singuri nu”8.
În acest context, normele comunitare şi valorile culturale influenţează gradul de
rezilienţă al unei colectivităţi. Dacă printre valorile occidentale, deosebit de importante
şi pentru rezilienţa populaţiei din România, se poate număra capacitatea de a înfrunta
adversităţile şi de a rezolva problemele cu un sprijin limitat din partea celorlalţi, pentru
culturile asiatice, accentul mai mare este pus pe capacitatea individului de a trăi în
armonie cu colectivitatea.9
Reziliența este un cuvânt greu de definit de asemenea. Este de remarcat că este
greu de folosit înainte de producerea unui dezastru dacă nu se pune accent pe pregătire.
Adesea unii cercetători au elaborat strategii de adaptare ale oamenilor (de multe
ori grupați într-o comunitate) și reziliența acestora. Desigur, comunitățile au fost
reziliente: de aceea ele sunt încă acolo. Dar, pot exista mai multe comunități care au
dispărut, procesul de adaptare poate să fi fost îngrozitor de greu, iar reziliența ar putea
însemna regresul către o situație care este mult mai nefavorabilă decât înainte de
dezastru. Din punctul meu de vedere trebuie să cunoaștem dacă oamenii pot face față
sau sunt rezilienți înainte de a se produce un dezastru.
8
Daniel BROWN, Jhonson KULIG Conceptul de reziliență: lecții teoretice din cercetarea comunității.
Health and Canadian Society, vol. 4, nr.1, 1996. p. 29-52
9
Constantin STOICAN Rezilienţa populaţiei: O perspectivă socială asupra strategiilor de securitate, 2016,
https://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=2619196 – Lucrare de doctorat
20
2.1. ABORĂRI CONCEPTUALE ASUPRA REZILIENȚEI
SOCIETĂȚII ÎN FAȚA SITUAȚIILOR DE URGENȚĂ
Termenul „reziliență” a fost utilizat pe scară largă în diferite discipline, cum ar

fi știința mediului, inginerie, psihologie și economie.
Din perspectivă psihologică generală, rezilienţa este privită ca „un proces
dinamic de adaptare, pe care indivizii îl exprimă sub forma comportamentelor pozitive,
atunci când se confruntă cu situaţii adverse semnificative, traume, tragedii, ameninţări
sau chiar cu surse semnificative de stres”. Astfel, se desprind două dimensiuni ale
rezilienţei, una care vizează expunerea la situaţii adverse sau riscuri asociate
împrejurărilor de viaţă negative, iar cealaltă care se referă la modificările
comportamentale ale indivizilor în raport cu aceste riscuri, respectiv adaptarea
pozitivă.10
Cea mai apropiată abordare a rezilienţei de specificul cercetărilor privind
strategiile de securitate este cea sociologică, care evocă aplicarea conceptului la
sistemele sociale în ansamblul lor şi reprezintă „abilitatea grupurilor sau comunităţilor
de a face faţă factorilor de stres exogeni şi a tulburărilor provocate de schimbările
sociale, politice şi ale mediului.11
În ciuda utilizării sale extinse, nu există nici un acord cu privire la definirea și
sfera de aplicare a acestui concept.
Ca generalizare, termenul implică atât capacitatea de a a anticipa evenimentele,
cât și de a se adapta la șocurile bruște și evenimente neașteptate.
Reziliență a devenit, de asemenea, un concept foarte relevant în domeniul
managementului crizelor. Cu toate acestea, există, diverse definiții și perspective în
literatură referitoare la acest concept.
10
http://en.wikipedia.org/wiki/Psychological_resilience#Definition_of_resilience consultat la 28.05.2017
11
Neil ADGER, Resiliența socială și ecologică: sunt conectate? Progresul din domeniul geografiei umane 24(3), 2000,
p. 347-364
21
Unii autori fac o diferențiere între anticipare (atenuare sau rezistență) și
capacitatea de adaptare.12 Pentru ei, capacitatea de adaptare implică capacitatea unui
sistem de a absorbi perturbațiile, de a răspunde în mod eficient și de a reveni la starea
inițială cât mai curând posibil13.Cu toate acestea, alți autori extind această definiție prin
luarea în considerare a rezilienței ca fiind o capacitate generată de ambele activități
proactive și reactive.14
În ceea ce privește prima abordare, Longstaff15 descrie capacitatea de adaptare
ca fiind „capacitatea unui sistem de a absorbi perturbații, și încă mai păstrează, în
esență, aceeași funcție, structura, identitatea și reacțiile de răspuns” și reziliența ca fiind
„strategia care încearcă în primul rând să păstreze pericolul departe de sistem” 16. Prin
urmare, capacitatea de adaptare se referă numai la răspunsul reactiv în timp ce reziliența
este mai mult axată pe răspunsul proactiv. McEntire17 utilizează, de asemenea, termenul
reziliență pentru a se referi la răspunsuri proactive și respectiv reactive de criză. În
aceeași ordine de idei, Vogus și Sutcliffe18 definesc capacitatea de adaptare ca un proces
de capabilități de construcție pentru recuperarea din urma unor evenimente neașteptate.
Pe de altă parte, în conformitate cu a doua perspectivă asupra rezilienței, Bruneau
și colab.19 extind conceptul de reziliență prin definirea acestuia ca fiind capacitatea
sistemului de a reduce probabilitatea de eșec, de a reduce consecințele de eșec și de a
reduce timpul necesar pentru a efectua toate activitățile de răspuns și de recuperare.
12
Patricia LONGSTAFF, Securitate, Reziliență și Comunicare în Medii Imprevizibile, Harvard University, Cambridge
MA, 2005, p. 41
13
David MCENTIRE, De ce contează vulnerabilitatea: Noțiunea de reducere a dezastrelor, prevenirea și gestionarea
dezastrelor ,Vol. 14, Nr. 2, 2005, p. 206-222
14
Jerome KAHAN, Andrew ALLEN, Justin GEORGE, Un cadru operațional pentru Reziliența, Jurnalul de Securitate
Internă și gestionarea situațiilor de urgență, Vol. 6, Numarul 1, 2009, p. 53
15
Patricia LONGSTAFF, Securitate, Reziliență și Comunicare în Medii Imprevizibile, Harvard University, Cambridge
MA, 2005, p. 16
16
Ibidem, p. 15
17
David MCENTIRE, De ce contează vulnerabilitatea: Noțiunea de reducere a dezastrelor, prevenirea și gestionarea
dezastrelor ,Vol. 14, Nr. 2, 2005, p. 206
18
Timothy VOGUS, Kathleen SUTCLIFFE, Reziliența Organizațională, Conferința Internațională de ISIC.IEEE, 2007,
p. 3418
19
Michel BRUNEAU, Stephanie CHANG, Ronald EGUCHI, George LEE, Thomas O'ROURKE, Andrei REINHORN,
Masanobu SHINOZUKA, Kathleen TIERNEY, William WALLACE, Detlof von WINTERFELT, Consolidarea
rezilienței seismice a comunităților, Cutremur Spectra, Vol. 19, 2003, p. 733.
22
Concentrându-se pe infrastructuri critice, Kahan și colab.20 postulează că reziliența
rezultă din activități care să limiteze deteriorarea infrastructurii (rezistenta), atenuarea
consecințelor (absorbție) și de reducerea perioadei de recuperare la starea de pre-
eveniment (restaurare). Brunsdon și Dalziell21 oferă o perspectivă de dezvoltare
organizațională privind dezvoltarea rezilienței, inclusiv sensibilitatea la limitele
recuperabile (managementul riscurilor), creșterea limitelor care definesc limitele
recuperabile de planificare a continuității activității), reducerea timpului de
recunoaștere (conștientizarea situației), și îmbunătățirea capacității de a se recupera
rapid (creativitatea și capacitatea de reacție).
Mai general, Seville și colab.22 definesc reziliența ca fiind „capacitatea de a
supravieţui şi potenţial, chiar prosperă, în vremuri de criză”. Unii autori accentuează că
eșecurile provin adesea din instabilitatea dinamică a unui sistem și, prin urmare,
reziliența este un proces dinamic, mai degrabă decât un concept static. Din acest punct
de vedere, gestionarea crizelor include necesitatea de a înțelege și să fie capabil să
prevadă, atunci când un sistem își poate pierde stabilitatea în viitor (Hollnagel și
colaboratorii)23. În loc de a se concentra pe aspectele care merg prost, aceştia definesc
reziliența ca fiind capacitatea intrinsecă a unei structuri de ajustare a sistemului său de
funcționare înainte sau după ce apar modificări sau tulburări, astfel încât să-și poată
susține operațiunile, chiar și după un incident major sau în prezența stresului continuu.
Tabelul nr. 4 Definiții ale conceptului de reziliență
Autori Contributia la definirea rezilienței
Longstaff (2005) &
Diferența dintre reziliență și rezistență
McEntire (2005)
20
Jerome KAHAN, Andrew ALLEN, Justin GEORGE, Un cadru operațional pentru Reziliența, Jurnalul de Securitate
Internă și gestionarea situațiilor de urgență, Vol. 6, Numarul 1, 2009, p. 21
21
Dave BRUNSDON, Erica DALZIELL, Realizarea rezilientei organizatiilor: Înțelegerea Provocarii Realității, Rotorua,
2005, p. 27-34
22
Erica SEVILLA, David BRUNSDON, Andre DANTAS, Jason LE MASURIER, Suzanne WILKINSON, și John
VARGO, Reziliența Organizațională: Cercetând realitatea Organizațiilor Noii Zeelandă, Revista de continuitate a
activității și planificarea de urgență,Vol. 2, Nr. 2, 2008, p. 18.
23
Erik HOLLNAGEL David WOODS, Nancy LEVESON, Reziliența Constructie: Concepte și Precepte, Ashgate, 2006,
p 45-47
23
Vogus and Sutcliffe
Capabilități de construcție pentru recuperarea din crize
(2007)
Capacitatea de a reduce probabilitatea producerii eșecului, a
Bruneau et al. (2003)
reduce consecințele, și de a reduce timpul de recuperare.
Kahan et al. (2009) Rezultatul rezistenței, absorbție și de restaurare
Managementul riscului, planificarea asigurării continuității în
Brudson & Dalziell
afacerii, conștientizarea situației, creativitatea și capacitatea
(2005)
de reacție
Hollnagel et al.
Capacitatea intrinsecă de a face față instabilități dinamice
(2006)
Capaciatea de a se concentra asupra creșterii numărului de
Hollnagel (2011)
lucruri care merg corect
Capacitatea de a supraviețui și a prospera chiar și în vremuri
Sevilla et al. (2008)
de criză.
Rezilienţa comunităţii se poate defini ca un proces care
reuneşte un set de capacităţi adaptative, resurse cu
caracteristici dinamice, pentru a face faţă unei adversităţi sau
Constantin Stoican24
perturbări. Capacitatea de adaptare a comunităţii se manifestă
(2016)
în starea de bine a populaţiei (well-being), definită ca un
nivel înalt al sănătăţii mentale, comportamente dezirabile în
plan social şi o calitate înaltă a vieţii relaţionale.
Abilitatea indivizilor dintr-o societate dată, implicată într-un
Israel25
conflict în afara regulilor, de a-şi menţine o stabilitate
24
Constantin STOICAN Rezilienţa populaţiei: O perspectivă socială asupra strategiilor de securitate, 2016,
https://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=2619196 – Lucrare de doctorat
25
Evaluarea continuă a rezilienţei la nivel naţional oferă autorităţilor Statului Israel elementele necesare adoptării
măsurilor ce se impun pentru consolidarea „apărării psihologice”, a păstrării moralului şi capacităţii de a rezista presiunii,
a acceptării, a asigurării cursului cât mai normal al vieţii sociale şi economice, cu afectarea redusă a populaţiei, a culturii
specifice, în ciuda vicisitudinilor cu care se confruntă o naţiune la un moment dat.
24
durabilă în concepţiile şi credinţele fundamentale, care,
împreună, alcătuiesc textura lor colectivă
Necesitatea unei capacităţi extinse de infrastructură, flexibilă
şi diseminată, pentru a absorbi perturbaţiile, într-o manieră
reglementată, distinctă şi complementară, atât
Marea Britanie26 «managementului situaţiilor de urgenţă», care este
preponderent reactiv, ocazional şi sub control centralizat, cât
şi activităţilor tradiţionale ale structurilor de informaţii şi de
securitate
Reziliența este abilitatea unui individ, o gospodărie, o
comunitate, o țară sau o regiune de a rezista, a face față, de a
Uniunea Europeana
se adapta, și de a sw recupera rapid din tensiuni sau șocuri,
(2016)
cum ar fi violența, conflictele, seceta și alte dezastre naturale,
fără a compromite dezvoltarea sa pe termen lung.
În acest capitol, mi-am aliniat convingerea la acest din urmă grup de oameni de
știință, după cum consider capacitatea de adaptare din ambele perspective proactive și
reactive, și cred că reziliența este dinamică, deoarece se modifică în timp. Din punctul
meu de vedere reziliența servește nu numai pentru a reduce amploarea impactului după
ce a avut loc evenimentul declanșator, dar, de asemenea, ajută la evitarea apariției unei
crize. Mai mult decât atât, considerăm că nivelul de reziliență al unui sistem poate varia
în funcție de măsurile stabilite în cadrul sistemului.
În cazul în care capacitatea de adaptare se schimbă în timp în funcție acțiune sau
inacțiune și are obiective diferite, definiția ei ar trebui să includă o anumită noțiune de
dinamică.
26
Paul CORNISH, Securitatea internă, contingențele civile și reziliența în Regatul Unit , Chatham House, 2007, p. 21
25
Am caracterizat ciclul de viață al rezilienței dinamice în trei etape, pe baza
definițiilor deja menționate în literatura de specialitate (a se vedea figura nr. 4):
• Prevenirea: capacitatea unui sistem de a preveni apariția unei crize.
• Absorbție: capacitatea de a reduce amploarea impactului.
• Recuperare: capacitatea de a reveni rapid și eficient la starea normală.
2.2. CONCLUZII PRIVIND PREGĂTIREA POPULAȚIEI ÎN DOMENIUL

SITUAȚIILOR DE URGENȚĂ ȘI ROLUL ACESTEIA PRIVIND
REZILIENȚA UNEI COMUNITĂȚI ÎN CAZUL PRODUCERII UNOR
DEZASTRE
Noile strategii privind pregătirea populației în domeniul situațiilor de urgență

sunt concepute pentru a stimula capacitatea indivizilor și a grupurilor sociale de a se
proteja în cazul producerii unui dezastru.
Analizând modul în care conceptul de cultură este utilizat în politicile de
pregătire a populației în domeniul situațiilor de urgență, manuale și orientări, se pare că
viziunea deterministă/normativă a culturii este înlocuită treptat de ceea ce poate fi
definit ca o abordare generativ/emergentistă27. Vechea viziune se extinde în mod
inevitabil. Decalajul dintre cunoștințe de specialitate și cunoștințe locale, tehnicieni și
laici, tradiție și modernitate se manifestă prin explicarea preferințelor, orientărilor și
percepțiilor (de risc, de securitate și de pregătire), în termeni determinați cultural. Mai
mult decât atât, reprezentările dominante și limbi creează cu ușurință categorii (chiar și
implicit), de tipul de persoane sau grupuri reprezentative pentru obiectivul general al
campaniei de educație preventivă a populației în caz de dezastre - fie pentru că acestea
sunt cele mai vulnerabile sau, alternativ, cele mai rezistente.
27
EMERGÉNT, -Ă adj. (Despre radiații, corpuri) Care iese dintr-un mediu după ce l-a străbătut. ♢ Teoria evoluției
emergente = teorie idealistă și metafizică cu privire la procesul dezvoltării, potrivit căreia apariția noilor calități este
absolut spontană și imprevizibilă. [< fr. émergent, cf. lat. emergere – a ieși].
26
Această idee a fost preluată de continuitatea dintre natură și cultură, între relațiile
umane și nonumane, experți și non-experți care subliniază flexibilitatea și
adaptabilitatea caracterului învățării în toate manifestările sale. Prin adoptarea unei
interpretări generative a culturii, paradigma rezilienței are o mai mare șansă de reușită
(cel puțin în ceea ce privește forma și punctele sale de ghidare), în depășirea
dihotomiilor prezentate mai sus.
Mai mult decât atât, reziliența, nu se „inițiază” prin faptul că sistemele deja
formate și lovite de un dezastru se vor regenera în așezări spontane și imune la un nou
dezastru, fără a se realiza o pregătire adecvată, în domeniul situațiilor de urgență,
planificată după ce în prealabil au fost identificate riscurile specifice zonei de interes.
Această abordare se aplică prin ceea ce am definit aici ca fiind tipuri de pregătire, astfel
identificăm: simulări, exerciții, alarmări publice, evaluări de risc, etc.
Astfel pot fi create strategiile de gestionare a situațiilor de urgență bazate pe
responsabilizarea treptată a tuturor segmentelor populației indiferent de vârstă, etnie,
limbă vorbită sau cultură împărtășită.
27
CAPITOLUL 3. IMPACTUL SITUAȚIILOR DE URGENȚĂ
GENERATE DE CAUZE NATURALE
3.
3.1. CONSECINȚELE DEZASTRELOR NATURALE ASUPRA
INFRASTRUCTURILOR CRITICE
Impactul dezastrelor naturale asupra infrastructurii critice poate fi identificat prin

înțelegerea caracteristicilor fizice ale catastrofelor naturale, care sunt determinate de
forțe distructive și posibilitatea de propagare în teritoriu. Intensitatea dezastrelor este în
strânsă corelație cu vulnerabilitatea comunității afectate (de exemplu, un cutremur de o
anumită gravitate nu va provoca același prejudiciu la o comunitate cu case de lut ca la
o comunitate cu case ce sunt construite cu multe etaje și din beton).
Luarea în considerare a caracteristicilor fizice ale dezastrelor naturale este
importantă pentru atenuarea efectelor acestora. Există un număr de șase caracteristici:
Intensitatea este definită ca fiind puterea sau forța unor evenimente. În general,
riscul de intensitate mare are un potențial enorm de a provoca efecte distructive asupra
persoanelor și a bunurilor materiale, ce sunt reprezentate de infrastructura critică.
Posibilitatea de măsurare a intensității dezastrelor naturale permite compararea acestora
în spațiu și timp. Totuși, comparația directă și absolută nu este de multe ori posibilă28.
Distribuție temporală este durata de manifestare a unor dezastre naturale. Este
posibil să dureze câteva secunde (cutremur sau alunecare de teren), ore sau zile
(Tornade sau uragane) sau săptămâni ori luni (în cazul inundațiilor), sau câțiva ani
(secetă). În consecință, corelația dintre durata și consecințe calamităților naturale asupra
infrastructurilor critice nu va fi lipsită de ambiguitate.
28
Edward BURGER, Hazardele naturale, Second Edition. Cambridge, University Press. 2005, p. 34
28
Frecvența descrie cât de des un eveniment cu o anumită intensitate afectează zona
într-o anumită perioadă de timp29. Acest lucru poate fi exprimat în termeni cum ar fi
„comune”, și „rare”, semnificând timpul scurs între două evenimente cu aceeaşi
intensitate.
Sezon - anumite tipuri de infrastructuri critice vor suferi un impact mai mare ca
urmare a dezastrelor naturale specifice diferitelor anotimpuri;
Distribuția spațială, este definită ca distribuția riscului în zona în care un dezastru
se poate manifesta. Acesta este un parametru important al dezastrelor naturale deoarece
din cauza zonei o infrastructură critică nu este supusă acelorași tipuri de dezastre
naturale.
Viteza de formare a unui fenomen este viteza de transformare unui pericol natural
într-un dezastru natural. Acest lucru poate avea loc foarte repede, așa cum este cazul
cutremurelor, alunecărilor de teren, tornadelor și inundațiilor, sau foarte lent, așa cum
este cazul secetei. Primul tip de dezastre menționat se numește „dezastru lent”, iar
acesta din urmă se numește „dezastru inopinat”. De obicei dezastrul inopinat provoca
daune mai mari infrastructurii critice decât dezastrul lent, luând în considerare
adaptarea și mecanisme de adaptare împotriva dezastrelor naturale.
Având în vedere toate cele prezentate până acum, se poate concluziona cu
siguranță că dezastrele naturale au un potențial mare la amenințările indirecte/directe
pentru infrastructurile critice. Vulnerabilitatea este posibilitatea de denaturare fizică și
perturbarea socială a comunităților și subsistemele lor mai mari în cazul producerii unor
calamități naturale.30
29
Bimal PRASAD, Mediul Hazardelor și contextul dezastrelor, perspective si context. Kansas, State University, Wiley –
Blackwell, 2012, p. 34
30
Ibidem
29
3.2. CONCLUZII PRIVIND IMPACTUL SITUAȚIILOR DE URGENȚĂ
GENERATE DE CAUZE NATURALE
Protecția infrastructurilor critice este recunoscută ca fiind fundamentală în

menținerea funcționalității comunității în situații de urgență, cum ar fi catastrofele
naturale. Scopul principal de a proteja infrastructurile critice de impactul dezastrelor
naturale este de a menține continuitatea funcționării sale31, atât pe timpul cât și post
dezastru rezultând astfel un nivel al rezilienței consolidat.
Reducerea impactului dezastrelor naturale asupra oamenilor și al infrastructurii
critice includ intervenții pentru prevenție sau reducere a posibilității apariției
amenințărilor fizice și perturbărilor sociale32. Cu toate acestea, există două tipuri
dominante de reducere a impactului dezastrelor naturale.
Reducerea structurală implică proiectarea, construcția, întreținerea și renovarea
structurilor fizice și infrastructurilor pentru a rezista forțelor fizice și impactului
dezastrelor naturale.
Reducerea non structurală include eforturile de a reduce expunerea populaţiei
umane, structurilor fizice și infrastructurilor la pericol.
31
Martin HROMADA, Protecţia infrastructurii critice şi procesul de evaluare, International Journal of Disaster Recovery and
Business Continuity Vol. 3, November, 2012, p. 56
32
Hongjian ZHOU, Jing’ai WANG, Jinhong WAN, Huicong JIA, Rezilienţa la hazarde naturale: o perspectivă
geografică. Hazarde naturale. Springer Science and Business Media B.V. 2009/2010, p. 21–41.
30
CAPITOLUL 4. EVALUAREA MULTI-RISC PRIVIND PRODUCEREA
UNOR SITUAȚII DE URGENȚĂ GENERATE DE CUTREMUR PE
TIMPUL CĂDERILOR MASIVE DE ZĂPADĂ ȘI VISCOL
(CUTREMURUL ALB) – STUDIU DE CAZ JUDEȚUL VRANCEA
„Nicăieri în lume nu mai există o concentrare de populaţie atât de expusă la

cutremure provenind sistematic din aceeaşi sursă. Singurele fenomene asemănătoare
sunt cutremurele repetate ce au loc în adâncime în regiunea Hindukush, din India “–
afirma geofizicianul Ch. Richter într-o scrisoare trimisă specialiştilor români după
cutremurul din 4 martie 1977.
4.1. DESCRIEREA CAUZELOR, ELEMENTELOR FAVORIZANTE ȘI

ELEMENTELOR DECLANȘATOARE
4.1.1. ANALIZA RISCULUI DE CUTREMUR ÎN JUDEȚUL VRANCEA
Cutremurele reprezintă unul din cele mai distructive pericole naturale. Ele se pot
produce în orice moment al anului, ziua sau noaptea, cu un impact brusc şi foarte puţine
semne premonitorii. Ele pot distruge locuinţele în secunde, omorând sau rănind
locuitorii.
Cutremurele, nu distrug numai oraşe întregi dar pot destabiliza guvernul,
economia şi structura socială a unei ţări.
31
În România, mai ales în zona Vrancea, Zona de Risc seismic nr. 1, se produc,
anual, sute de cutremure, dar, în mod frecvent, aproape niciunul dintre ele nu atinge
magnitudinea care comportă un risc seismic major.
Principalele cutremure rare, cu intensitate variabilă, dar de peste 7 grade, de la
1800 până în prezent33, sunt următoarele:
Nr
Data Ora Mg Adâncimea Efecte
Crt.
1. 06.04.1790 19.29 6,8 150 km -
Este cel mai puternic seism vrâncean,
având între 7,9-8,234 grade pe scara
Richter. Unda sa de șoc s-a simțit și în
Moscova, Sankt Petersburg, Insula Creta
2. 26.10.1802 10.55 7,9 150 km și Marea Egee.35 Cutremurul a ținut 2
minute și 30 de secunde. În București,
multe clădiri au căzut. Turnul Colței s-a
prăbușit parțial, cauzând moartea unui
negustor ambulant.
3. 26.11.1829 01.40 7,3 150 km -
Cutremurul a afectat Transilvania, Țara
Românească și Moldova. În Țara
Românească s-au prăbușit 217 biserici,
cele mai multe în Râmnicu Vâlcea și
Craiova. În București, conform unui raport
oficial, s-au prăbușit 36 de clădiri inclusiv
Hanul lui Manuc și Biserica Sf. Silvestru.
La data de 23 ianuarie 1838, Manolache
Florescu, șeful poliției București, a
4. 23.01.1838 18.45 7,5 150 km
prezentat un raport ce arăta că 8 persoane
au murit și alte 11 persoane au fost rănite.
Ulterior, raportul a fost revizuit și a arătat
că 73 de persoane au fost ucise și 14
rănite. Chateaugiron, consulul francez la
București, a raportat că au murit peste 720
de persoane, și că „dezastrele cauzate în
acest oraș de acest eveniment sunt imense
și nu pot fi evaluate”.36
Nu s-au înregistrat victime ori pagube
5. 17.08.1893 14.45 6,8 100 km
materiale
33
http://www.infp.ro/wp-content/uploads/2015/12/romplus.cat_.txt consultat la 22.02.2017
34
http://inforor.com/cele-mai-puternice-cutremere-din-ultimii-600-de-ani/ consultat la 22.02.2017
35
Vrancea earthquake risk reduction conference organized by SFB 461, RISK-UE, JICA, UTCB, INCERC, INFP
consultat la 22.02.2017
36
Dosare istorice: Cutremurul din 1838", Optimal Media, 3 martie 2012
32
Nr
Crt.
6. 10.09.1893 03.40 6,5 125 km
materiale
7. 06.02.1904 02.49 6,3 75 km
materiale
A durat aproximativ 3 minute şi a avariat
8. 06.10.1908 21.40 7,1 125 km casele vechi din Bucureşti, dar şi din estul
Munteniei şi sudul Moldovei
9. 23.05.1912 18.01 6,4 90 km
materiale
10. 29.03.1934 20.06 6,6 90 km
materiale
S-a resimţit pe 2 milioane de km pătraţi.
Efecte devastatoare în Moldova şi
Muntenia
11. 10.11.1940 01.39 7,7 150 km 1000-4000 morţi. În Bucureşti, 300 morţi,
prăbuşire a blocului Carlton, de 12 etaje,
47 m înălţime. Nu s-au dat toate datele,
fiind vreme de război
1.578 victime, dintre care 1.424 în
Bucureşti, 11.300 de răniţi şi 35.000 de
12. 04.03.1977 19.21 7,4 94 km
locuinţe distruse (33 clădiri şi blocuri mai
în Bucureşti)
Cutremurul a fost simțit în opt țări,
afectând o mare parte a Europei de Sud-
Est.37 Cea mai afectată regiune a fost
Focșani-Bârlad, unde intensitatea
seismului a fost de VIII grade pe scara
Mercalli, provocând de exemplu,
prăbușirea unei biserici.
În Chișinău 4 blocuri de locuințe s-au
13. 31.08.1986 00.28 7,1 131,4 km
prăbușit, rezultând aproximativ 100 de
victime. În Lunca Prutului, terenul s-a
surpat și au apărut cratere.38
De asemenea, cutremurul a rănit 558 de
persoane și a distrus sau afectat 55.000 de
gospodării39. Ca intensitate, aceasta a
diferit în funcție de zonele unde seismul s-
a simțit.
8 persoane au murit (doi în Bucureşti, doi
14. 30.05.1990 6,9 89.91 km în Brăila şi câte unul în judeţele Ialomiţa,
Braşov, Buzău şi Prahova) și 362 au fost
37
https://earthquake.usgs.gov/earthquakes/eqarchives/significant/sig_1986.php consultat la 22.02.2017
38
http://pqasb.pqarchiver.com/chicagotribune/doc/290958135.html?FMT=&FMTS=&type=current&date=&author=&pub
=&edition=&startpage=&desc= consultat la 22.02.2017
39
http://portal.tfm.ro/forum/printthread.php?tid=263 consultat la 22.02.2017
33
Nr
Crt.
rănite40. Din acestea, 100 au fost rănite
serios, iar 262 au suferit leziuni ușoare. În
Republica Moldova, 4 oameni au murit și
zeci de persoane au fost rănite, iar în
nordul Bulgariei, o persoană a murit în
urma unui atac de cord. Cauzele
predominante ale victimelor au fost panica
(săritul pe geam) și căderea materialelor
de construcție (cărămizi, geamuri etc.).
Printre singurele pagube mai însemnate au
fost cele înregistrate la Călăraşi, unde
cutremurele au fisurat coşurile centralei
termice de la Combinatul de Celuloză şi
Hârtie şi au prăbuşit tavanul unei
întreprinderi de creştere a porcilor.41
Rezultă că media intervalului de timp în care se pot produce cutremure cu

magnitudine de peste 7 grade pe scara Richter, este de 26 de ani. De aici nu rezultă că,
la fiecare 26 de ani, va avea lor în mod sigur un cutremur, ci doar că, statistic, un astfel
de cutremur este posibil. Această realitate implică următoarele raţionamente:
- Un cutremur cu magnitudinea de 7 sau peste 7 grade pe scara Richter este
posibil;
- Trebuie să fim pregăti din toate punctele de vedere pentru o astfel de
eventualitate;
- În intervalul de 26 de ani, este posibil ca un astfel de cutremur să se producă
oricând, dar şi să nu se producă;
- Trebuie identificate vulnerabilităţile la un astfel de seism, mai ales ale
infrastructurilor (clădiri, reţele, căi de comunicaţii, depozite, baraje etc.);
- Se cer reduse la maximum posibil vulnerabilităţile la un astfel de seism
(consolidarea clădirilor, construcţii care să se încadreze în normele prevăzute pentru
astfel de situaţii, fonduri pentru gestionarea urgenţelor şi lichidarea urmărilor);
40
http://adevarul.ro/news/societate/25-ani-ultimul-cutremur-morti-produs-teritoriul-romaniei-dubletul-seismic-vrancean-
zgaltait-tara-timp-doua-zile-1_5569a2d3cfbe376e35bf4cc5/index.html consultat la 22.02.2017
41
http://www.mobee.info/despre-cutremurele-din-romania/cutremurele-din-30-31-mai-1990 consultat la 22.02.2017
34
- Elaborarea şi aplicarea unor metodologii de prognozarea şi evaluare a pagubelor
şi efectelor etc.;
- Elaborarea unor sisteme de oprire promptă a instalaţiilor, reactoarelor,
mijloacelor de transport şi altor sisteme, după o comandă centrală, din zona de
management a cutremurelor şi evenimentelor de risc extrem etc.
Situaţia grafică a celor opt cutremure rare cu magnitudine periculoasă se prezintă
astfel:
50 7
40 40 6 6
5,5
30 5 5,2 5 5 5
20 4 4 4
14,24
10 3
7,9 7,3 7,5 7,1 4 7,7 7,4 7,1 6,9
0 0 0 0 0 0 2
-1,5
-10 1
-9,4 -8,9
-20 -12,5 -13,1 0
-15 -15 -15
Magnitudine Adancime Efecte Durata
Grafic nr. 12 Cutremure rare cu magnitudine periculoasă
Variaţii foarte mari se constată în ceea ce priveşte efectele. Din lipsa unor date,
nu am reuşit să identificăm pagubele produse de toate cele opt cutremure rare cu
magnitudine mare. Graficul nu este semnificativ din acest punct de vedere. Dar el arată
că, între magnitudine, durată, adâncime şi victimele produse există o relaţie directă. Cu
cât magnitudinea este mai mare, durata mai mare, iar adâncimea mai mică, şi victimele
vor fi mai numeroase, pagubele mai mari şi costurile de intervenţie şi de management
mai substanţiale.
În Vrancea se produc, totuşi, şi cutremure normale, crustale sau superficiale, la
adâncimi mai mici de 60 km, cel mai frecvente situându-se chiar la adâncimi situate
35
între 15-40 km, adică atât câte este grosimea scoarţei terestre (30 km). Aceste cutremure
de suprafaţă sunt dependente de cele de adâncime, dar se produs nu doar în zone
Vrancei – pe care o vom numi Zona seismică de risc nr. 1, ci şi pe piciorul muntelui, în
zona de deal şi de câmpie a Curburii.
Vrancea nu este sigură. Această zonă, situată pe falia Pakistaneză, turcă şi, în
general pe zona puternic frământată a lanţului muntos care include munţii Tianşan,
munţii Caucaz, podişul Anatoliei, Balcanii, Rodopii şi Alţii, poate produce oricând
surprize. Subcrusta, în zonele amintite, trebuie să fie situată într-o zona extrem de
frământată, caracterizată de subplăci care fricţionează destul de frecvent. Cutremurele
distrugătoare din Turcia, erupţiile vulcanului Vezuviu care au acoperit oraşul Pompei,
cutremurele destul de frecvente, unele crustale alte subcrustale din întreaga zonă
caucază- carpato- balcanio-mediteraneană confirmă această ipoteză. Cel mai mare
cutremur înregistrat (în cursul seismologiei instrumentale) este cutremurul chilian din
22 mai 1960 cu o magnitudine M = 9,5.
Deteriorarea are loc în așezările, clădirile, structurile și infrastructura umane, în
special podurile, drumurile ridicate, căile ferate, turnurile de apă, instalațiile de tratare
a apei, liniile de utilități, conductele, instalațiile electrice și stațiile de transformare.
Aftershocks pot face mari daune structurilor deja slăbite.
Efectele secundare semnificative includ incendiile, eșecurile barajelor și
alunecările de teren care pot bloca căile navigabile și, de asemenea, pot provoca
inundații. Deteriorările pot apărea în instalațiile care utilizează sau produc materiale
periculoase care generează posibile vărsări chimice. Poate exista o defalcare a
facilităţilor de comunicare.
Distrugerea proprietății poate avea un impact grav asupra nevoilor de adăpost, a
producției economice și a nivelului de trai al populației locale.
În funcție de vulnerabilitatea comunității afectate, un număr mare de persoane
pot fi fără adăpost în urma unui cutremur.
36
La nivelul judeţului Vrancea s-au manifestat situaţii de urgenţă generate de aceste
tipuri de risc, a căror consecinţe au afectat grav în ultimii ani infrastructura şi mediului
înconjurător, producânt pagube însemnate.
Cel mai mare cutremur românesc este cutremurul vrâncean (subcrusto) cunoscut
din scrierile istorice şi sub sintagma de „Cutremurul cel mare”. Acesta a fost un puternic
cutremur care s-a produs pe data de 26 octombrie 1802 (14 octombrie pe stil vechi) în
zona Vrancea. Este cel mai puternic seism vrâncean, având între 7,942-8,243 grade pe
scara Richter. Unda sa de șoc s-a simțit și în Moscova, Sankt Petersburg, Insula Creta
și Marea Egee.44 Cutremurul s-a manifestat pe durata a 2 minute și 30 de secunde45.
Mişcarea seismică poate fi însoţită de apariţia unor alunecări de teren, lichefieri
şi tasări ale terenului, în municipiul Focşani şi în celelalte oraşe, formarea unor zone de
inundabilitate sporită, în aval de Barajul CHE Bereşti (judeţul Bacău), Barajul CHE
Călimăneşti şi Barajul CHE Movileni, prin avarierea (breşa) acestor baraje ca urmare a
acţiunii mişcării seismice.
Ca urmare a mişcării seismice, există, de asemenea, şi pericolul producerii unor
accidente tehnologice, situaţii de urgenţă însoţite de: incendii şi explozii. Acestea pot
apărea pe teritoriul judeţului sau numai în anumite părţi ale acestuia.
Riscul seismic în zona epicentrală Vrancea, care ar afecta judeţul Vrancea,
evaluat conform unor analize statistice, arată că, în această zonă, există probabilitatea
de producere a unei mişcări seismice majore, cu magnitudine maximă Mwmax = 7,546
odată la 200 ani.
Cutremurele de pământ din zona epicentrală Vrancea sunt caracterizate prin
perioade de revenire şi magnitudini care pot fi prognozate prin metode de analiză
statistică.
42
Cutremure recente in Romania, Europa si pe Glob - http://www.snas.ro/index.php?option=istoric consultat la
31.03.2017
43
http://inforor.com/cele-mai-puternice-cutremere-din-ultimii-600-de-ani/ consultat la 31.03.2017
44
http://www.utcb.ro/conferin/conference.html consultat la 31.03.2017
45
http://adevarul.ro/news/bucuresti/poveSti-bucureSti-blestemele-dumnezeu-capitalei-istoria-cutremurelor-i-au-ingrozit-
bucuresteni-s-a-refacut-orasul-videofoto-1_50bded167c42d5a663d0316c/index.html# consultat la 31.03.2017
46
http://www.infp.ro/catalog-seismic consultat la 01.04.2017
37
4.1.2. ANALIZA RISCULUI DE CĂDERILOR MASIVE DE ZĂPADĂ ÎN
JUDEȚUL VRANCEA
Ninsorile abundente şi stratul de zăpadă apar cel mai frecvent în anotimpul de

iarnă deși se observă o ușoară evoluție și către lunile martie, aprilie. Cantităţile de
precipitaţii au cunoscut valori destul de ridicate, atât în zonele de câmpie, cât şi în
zonele de deal şi munte ale judeţului Vrancea.
Riscurile climatice la acest fenomen apar atunci când ninsorile sunt abundente în
intervale de timp relativ scurte. Infrastructura critică transport și energie sunt cel mai
probabil să fie supuse celui mai mare impact cauzat de căderile masive de zăpadă.
Aceste sectoare ar putea să se aștepte la un impact pe termen scurt cauzat de ninsorile
masive, acumulărilor de gheață și a vânturilor puternice, care ar putea cauza limitarea
sau interzicerea transportului pe mai multe sau pe toate segmentele de trafic, arbori
căzuți de la greutatea zăpezii care pot genera întreruperea furnizării de energie electrică,
prăbuşirea acoperișurilor sau alte daune structurale. Activitățile de restaurare sunt de
obicei întârziate cu 1 până la 2 zile după o furtună de iarnă până când drumurile și alte
moduri de transport devin operaționale, în cazuri excepționale acest interval de timp
poate crește.
La rândul său stratul de zăpadă, chiar dacă nu este foarte consistent, poate crea
mari dificultăţi, mai ales pe drumurile în pantă, intens circulate.
Viscolul, poate fi factorul cu cel mai mare risc in ultimii ani. Are ca şi condiţii de
formare, vânt foarte intens împreună cu căderile de precipitaţii sub formă de zăpadă. În
judeţul Vrancea cele mai vulnerabile zone sunt zonele de S si S-E ale judeţului, zone
de câmp larg deschise, ce permit vântului să transporte zăpada şi să o viscolească, dar
cumulat cu căderile abundente de zăpadă viscolul poate genera probleme şi în celelalte
zone ale judeţului.
38
Efectele negative ale acestui fenomen sunt blocările, datorate troienirii zăpezii, a
activităţilor din domeniul transporturilor, accidente survenite în urma acestora,
imposibilitatea procurării hranei pentru oameni şi animale, distrugerea construcţiilor,
dezrădăcinarea arborilor, izolarea unor localităţi etc.
Pentru asigurarea intervenţiei în astfel de situaţii se impune o regândire a modului
de dotare a serviciilor pentru situaţii de urgenţă, astfel încât intervenţiile pentru
asigurarea ajutorului medical, evacuarea persoanelor rămase blocate în zăpadă etc. să
se poată facă în timp operativ.
4.1.3. ACTIVITATEA SEISMICĂ PE TIMPUL CĂDERILOR MASIVE DE

ZĂPADĂ
Conform site-urilor specializate de predecție a unui cutremur, acestea anticipează

că în perioada 2015 – 2019 se va produce un cutremur mai mare de 6,5 grade pe scara
Mercali, însă totodată ei afirmă ca era de așteptat să apară în România un asemenea
cutremur începând cu anul 2005. De asemenea, acestea susțin că pot apărea mai multe
cutremure moderate până la producerea unui seism major47. Serviciul de prognoză a
cutremurelor este cel mai puternic instrument de prognoză pe termen scurt și lung, care
se bazează pe statistici în timp real. Site-ul are o rată de succes a prognozei de peste
90%.
În urma unei analize efectuate (2012-2016) privind fregvența cutremurelelor în
perioada căderilor masive de zăpadă se poate constata din tabelul de mai jos că acestea
se pot manifesta pe timpul iernii, în condiții meteo complet nefavorabile. De aici rezultă
faptul că riscul de apariție a unui cutremur pe timpul condițiilor meteo nefavorabile
trebuie analizat în detaliu.
În cadrul analizei am utilizat datele primite de la Administrația Națională de
Metereologie și de la Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Fizica
47
http://www.world-earthquakes.com/index.php?option=frc consultat 05.06.2017
39
Cutremurele amintite în această analiză au peste 4 grade pe scara Richter. Frecvenţa
apariției cutremurelor de pământ în zona Vrancea este următoarea:
 146 cutremure de pământ cu magnitudini de moment cuprinse în intervalul
4.8 şi 5.2 din anul 1879 și până în prezent. Cutremurele de pământ vrâncene cu
magnitudini de moment aproximativ egale cu Mw 5 au loc în medie de 105.8 ori pe
secol;
 69 cutremure de pământ cu magnitudini de moment cuprinse în intervalul 5.8
şi 6.2 din anul 984 și până în prezent. Cutremurele de pământ vrâncene cu magnitudini
de moment aproximativ egale cu Mw 6 au loc în medie de 6.68 ori pe secol;
 26 cutremure de pământ cu magnitudini de moment cuprinse în
intervalul 6.8 și 7.2 din anul 984 și până în prezent. Cutremurele de pământ vrâncene
cu magnitudini de moment aproximativ egale cu Mw 7 au loc în medie de 2.52 ori pe
secol.
Județul Vrancea a fost lovit începând cu anul 2010 de căderile masive de zăpadă,
care s-au manifestat pe parcursul mai multor zile și au provocat dificultăți cum ar fi:
Temperaturi foarte scăzute; Furnizarea îngreunată a gazului metan către populație
manifestată și prin presiune scăzută a acestuia; Furnizarea îngreunată sau blocată a
energiei electrice cauzată de ruperea unor magistrale electrice sau prăbușirea unor
copaci, stâlpi sau a alor elemente peste cablurile de energie electrică; Blocarea căilor
de transport sau îngreunarea acestora atât pentru serviciile de urgență cât și pentru
cetățeni; Probleme de pompare a apei potabile; Probleme legate de furnizarea agentului
termic; Reducerea producției unor alimente (lipsa materiei prime de prelucrare);
Blocarea sistemului de învățământ; Congelarea carburantului; Încetinirea activităților
economice; Îngreunarea activităților instituțiilor statului; Creșterea numărului de
persoane rănite și moarte. În astfel de situații complexe se poate reduce simțitor
capacitatea de răspuns, prin imposibilitatea angrenării tuturor forțelor specializate și a
numeroaselor forțe de sprijin, asistență umanitară și a sprijinului internațional în măsura
în care acesta este posibil.
40
CAPITOLUL 5 CONCLUZII ȘI PROPUNERI
5.
5.1.PROPUNERE DE ÎNFIINAȚARE A UNUI SERVICIU TEHNIC DE
EXPERTIZĂ PRIVIND MISIUNILE PROTECȚIEI CIVILE , LA NIVEL
JUDEȚEAN ( SAU REGIONAL)
Diversificarea responsabilităților din domeniul gestionării situațiilor de urgență

prin asumarea atribuțiilor de asigurare a prevenirii, protecției populației în caz de
dezastre naturale sau antropice impun o revedere a organizării structurilor care
gestionează acest domeniu atât la nivel central cât și la nivel teritorial.
Prima din măsurile restructurării sistemului, trebuie sa aibă în vedere adoptarea
modelului găsit în multe state (Franța, Germania, Rusia etc), respectiv cel al constituirii
unor structuri personalizate militare și/sau civile.
Acest deziderat ar fi posibil în condiţiile înfiinţării unui
Minister/Agenție/Serviciu/Departament în subordinea căruia să funcționeze
Departamentul pentru Situații de Urgența, Inspectoratul General pentru Situaţii de
Urgenţă, Inspectoratele pentru Situaţii de Urgenţă Judeţene, Inspectoratul General al
Aviației, Administraţia Naţionala a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale, Facultatea
de Pompieri, Şcoala de Subofiţeri de Pompieri şi Protecţie Civilă „Pavel Zăgănescu”
Boldeşti, Staţia Centrală de Transport Sanitar şi Ambulanţă Aeriană Bucureşti,
Serviciul de Ambulanţă Bucuresti-Ilfov, Direcţiile Judeţene de Ambulanţă, Institutul
Naţional de Hematologie Transfuzională „Prof. Dr. C.T. Nicolau” Bucureşti, toate
Unităţile de Primiri Urgenţe din cadrul spitalelor, Departamentul Sistemului Naţional
Unic pentru apeluri de urgenţă 112 cu centrele de preluare a apelurilor de urgenţă,
dispeceratele locale de urgenţă, sistemele şi reţelele dedicate sistemului de urgenţă,
partea operativa şi operaţionala a serviciilor publice, a serviciilor voluntare şi a
serviciilor private pentru situaţii de urgenţă, serviciile publice salvamont, alte instituţii
41
cu preocupări în domeniul urgenţelor civile, toate într-o nouă alte instituţii cu
preocupări în domeniul urgenţelor civile, toate într-o nouă structură organizatorică.
Această structură ar avea în componenţă toate serviciile publice (comunitare)
care au în atribuţii gestionarea uneia sau mai multor situații de urgenţă, precum şi
logistica necesară îndeplinirii acestor atribuţii. Coordonarea lor unitară, în mod deosebit
în cazul producerii unor dezastre şi în alte situaţii de urgenţe de mai mică amploare, ar
exclude apariţia şi dezvoltarea nejustificată a unor situaţii de criză.
La rândul său, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență ar trebui să
devină o structură de concepţie şi un organ de coordonare naţională a structurilor
teritoriale, astfel încât principala sa atribuţie să se concretizeze în elaborarea de
strategii, doctrine, instrucţiuni, regulamente, studii, experimentări, norme de înzestrare
şi proceduri de intervenţie, care, toate împreună, să conducă la realizarea unui
management modem al protecţiei civile în plan naţional, asigurând în acest mod
autonomia structurilor teritoriale. S-a demonstrat că, de cele mai multe ori, modul de
organizare actual obligă personalul cu funcţii de conducere şi compartimente întregi,
să-şi consume timpul în controale, anchete, activităţi administrative şi protocolare în
loc să desfăşoare activităţi care să vizeze ansamblul sistemului şi al activităţilor
desfăşurate la nivel strategic.
Observaţiile şi propunerile de mai sus au în vedere că actuala organizare
teritorial-administrativă, cu 42 judeţe şi Municipiul Bucureşti, capitala României,
înseamnă tot atâtea inspectorate pentru situații de urgență la care se adaugă alte structuri
militare în subordinea IGSU. Toate aceste structuri plus celelalte la începutul acestui
capitol îngreunează actul de decizie, schimbul reciproc de date şi informaţii.
În opinia mea, apreciez că o astfel de structură impune, descentralizarea actului
de conducere, concomitent cu transferul unora dintre atribuţiile structurii centrale către
câteva structuri teritoriale (Centre de Coordonare Zonală) care să subordoneze, fiecare
în parte, 10-11 Inspectorate judeţene (şi al mun. Bucureşti) plus un centru zonal de
pregătire. Aceste centre să coincidă cu regiunile istorice ale României.
42
O astfel de descentralizare a structurilor şi atribuţiilor va permite o delimitare a
competenţelor în sensul că la nivel central să rămână structuri de coordonare naţională,
de concepţie şi de reprezentare internaţională, la nivel zonal să existe structuri de
conducere, control şi evaluare, iar la nivel teritorial să funcţioneze structuri de pregătire,
antrenare și intervenţie. Astfel se va realiza centralizarea deciziei și descentralizarea
execuției.
Sub aspectul înzestrării unor astfel de structuri este necesară elaborarea unor
normative realiste şi atotcuprinzătoare (sau completarea celor existente) corespunzător
misiunilor pe care acestea le au de executat, avându-se în vedere asigurarea mobilităţii
şi oportunităţii acestora, precum şi a unui sistem de comunicaţii performant.
Faptul că finanţarea dotării structurilor de comandă şi execuţie constituite la
judeţe, localităţi, instituţii publice şi operatori economici se realizează din bugetului
naţional, bugetelor alocate şi proprii, nivelul dotării acestor structuri este diferit de la
judeţ la judeţ, de la localitate la localitate şi aşa mai departe datorită decalajului ce se
manifestă în privinţa surselor de constituire a acestor bugete.
Descentralizarea sistemului gestionării situațiilor de urgență şi delimitarea
competenţelor va permite asigurarea unui sistem relaţional fluent, în care circulaţia
informaţională pe orizontală, dar mai ales pe verticală, se va putea realiza în condiţii
foarte bune numai după implementarea unui Software de Gestionare a Situațiilor de
Urgență la nivelul întregii structuri pe toate palierele.
Delimitarea competenţelor între comandă, coordonare, control, evaluare,
planificare, organizare, pregătire şi intervenţie va permite acoperirea în mai mare
măsură a funcţiilor conducerii ce se execută la toate nivelele, astfel încât îndeplinirea
misiunilor de protecţie civilă să asigure o reală prevenire şi protecţie a populaţiei în
cazul producerii unor situații de urgență sau a unor dezastre.
43
5.2.PROPUNERE PRIVIND CREAREA UNEI PLATFORME ONLINE
PENTRU PREVENIREA ȘI GESTIONAREA SITUAȚIILOR DE URGENȚĂ
Continuând ideea menționată mai sus, acest Software de Gestionare a Situațiilor

de Urgență trebuie să fie capabil să gestioneze structurile operative, structurile suport,
elaborarea de prognoze care să ajute în luarea deciziilor de către structura managerială
de top.
De ce este util un astfel de soft? Atât din teorie (legislație) cât și din practică
aceleași surse de risc sunt luate în evidență de către mai multe instituții, având mereu
alte variabile analizate corespunzător domeniilor de responsabilitate. Ca urmare, ne
aflăm în fața unui sistem bazat pe evidență statistică, în majoritate scriptică, a cărui
actualizare implică, în mod nefericit, consum de timp și schimburi de adrese. Mai mult
decât atât, existența a două compartimente ale aceluiaşi sistem, care desfășoară în
paralel aceiași activitate statistică, poate conduce oricând la dezinformări și chiar la
decizii eronate, în condițiile existenței unor surse primare de informații diferite. Având
în vedere cele prezentate mai sus rezultă neajunsuri determinată ca informația primară
provine, în unele cazuri, din mai multe surse, uneori necorelate suficient, iar procesarea
acestora se realizează de organisme diferite, respectiv transferul se execută pe mai
multe căi, în trepte, ceea ce poate conduce la deformarea conținutului ei, respectiv, la
creșterea timpului de luare a deciziilor. Sunt situații când, datorită modificării
parametrilor de funcționare a unei instalații sau apariției unei noi surse de risc, baza de
date nu poate fi actualizată și completată în timp util, fapt ce poate conduce la
nerealizarea oportunității cerute de sistem. Pentru înlăturarea acestor disfuncționalități
este necesară crearea unui sistem informatizat de la nivel local la nivel național în care
difuzarea informațiilor să se realizeze simultan la toate nivelurile interesate. Acest lucru
se poate realiza în două faze. În prima fază să se treacă la realizarea suportului tehnic
și informatic și comunicații și constituirea bazelor de date, iar în a doua fază să se
44
implementeze un soft specializat pentru prelucrarea datelor care să scurteze la minim
procesul de pregătire și luare a deciziilor.
Este cunoscut faptul că orice sistem de conducere necesită un sistem
informaţional performant, bine configurat, capabil să răspundă unor solicitări
cantitative şi calitative privind circulaţia informaţiilor şi luarea deciziilor de care, în
final, depinde viaţa unor oameni sau salvarea unor bunuri materiale.
Din punct de vedere organizatoric, pentru managementul situaţiilor de urgență
determinate de dezastre, s-a impus gândirea unui software corespunzător relaţiilor
dintre structurile cu rol de decizie, atât la nivel naţional cât şi la nivel local.
Conform fluxului de date, informaţiile referitoare la orice tip de factori de risc
pot ajunge pe circuite ierarhice până la Comitetul Național pentru Situații de Urgență.
Apar însă multe probleme, întârzieri, deformări: ale informaţiei, etc. Datorate
diferitelor moduri de transmitere a informaţiilor, a tipurilor de căi de comunicaţii şi
chiar a modului de generare a acestor informaţii; care nu este întotdeauna rezultatul
unor măsurători instrumentate riguros. De aceea, se impune realizarea unui sistem
informaţional mai bine structurat, la nivel naţional, care să răspundă cerinţelor de
generare, transfer, prelucrare oportună a informaţilor și prognoză, în vederea luării cu
rapiditate a unor decizii privind gestionarea intervenţiei.
Astfel, după părerea mea se impune implementarea unui sistem de comandă -
control, care să constituie infrastructura informaţională a managementului situațiilor de
urgență. Destinaţia acestuia este de a asigura informaţiile şi procedurile necesare
realizării activităţilor de comandă, control şi coordonare in vederea desfăşurării
acţiunilor de apărare-previziune, protecţie, intervenţie și prognoză în cazul producerii
unor situații de urgență. În acest sens software ar trebui să fie compatibil cu modul şi
principiile de funcţionare ale tuturor componentelor sistemului de gestionare a
situațiilor de urgență şi ale organismelor cu care se cooperează pentru realizarea
acţiunilor de apărare.
45
Misiunile sistemului prevăd, în principal: culegerea şi prelucrarea datelor şi
informaţiilor despre situația de urgență, risc, elementele expuse şi vulnerabile;
gestionarea bazei de date; evaluarea riscului şi urmărilor dezastrelor; stabilirea
acţiunilor de apărare necesare asigurării previziunii, prevenirii, protecţiei şi
intervenţiei; stabilirea resurselor umane, materiale şi financiare necesare realizării
acţiunilor de apărare; asigurarea deciziei-hotărârea de acţiune - şi transmiterea sau
primirea acesteia; asigurarea înştiinţării - alarmării organismelor şi formaţiunilor din
sistemul de apărare, a altor organisme, a agenţilor economici şi a populaţiei.
În compunerea sa urmează să intre un număr de subsisteme, fiecare cu
componentele ei specializate, astfel identificăm: Subsistemul pentru culegerea datelor;
Subsistemul comunicaţii; Subsistemul de prelucrare a datelor; Subsistemul de
înştiinţare-alarmare local; Subsistemul de instruire; Subsistemul logistic; Subsistemul
financiar; Subsistemul prognoză.
Astfel conceput acest program va fi organizat pe principiul teritorial
administrativ şi va îngloba toate sistemele de monitorizare a factorilor de risc din ţară
care aparţin instituţiilor, organizaţiilor şi agenţilor economici.
Se poate considera că acesta va fi elementul esenţial al infrastructuri
managementului situațiilor de urgență deoarece pe zi ce trece se constată că eficienţa
deciziei constă în cantitatea, oportunitatea şi modul de procesare a informaţiei precum
și rapiditatea furnizării și procesării acesteia.
Pentru a avea acces de oriunde se propune crearea unei platforme internet cu user
și parolă pentru fiecare user, care să aibă acces la informaţie în funcție de eșalonul și
structura la care se găseşte. Acest sistem trebuie sa fie utilizat de toate structurile
implicate în gestionarea unor situații de urgență în dorința de a completa date în
aplicație și eliminarea numărului mare de documente.
Printre facilități aplicația trebuie sa conțină o hartă interactivă pe care să fie
evidențiate toate tipurile de obiective. Obiectivele să fie detaliate după diferite criterii
tehnico-constructive, dar care să conțină și expunerea populație la risc precum:
46
 Caracterizarea expunerii populației in clădire in funcție de regimul de înălțime;
 Caracterizarea expunerii populației in clădire in funcție de perioada de

construire;
 Caracterizarea expunerii populației in clădire in funcție de materialul de

construcție;
 Caracterizarea expunerii populației in clădiri si locuințe pe baza unor indici:

o indicele „numărul de persoane pe clădire”;
o indicele „numărul de locuințe (apartamente) pe clădire”;
o indicele „suprafața (m2) pe persoana”;
 Caracterizarea expunerii populației in funcție de categoriile de vârsta, sex si

socio-profesionale.
Toate acestea trebuie să fie actualizate periodic de structuri abilitate48. Mai mult
decât atât, acest sistem să fie folosit (eliminându-se alte mijloace) de inspectorii de
prevenire, organele de poliție națională sau locală sau jandarmerie pe timpul misiunilor
organizate la fața locului pentru actualizarea bazei de date privind neregulile sau bunele
practici identificate. Aceste aspecte vor fi utilizate de trupele de intervenție în momentul
limitării efectelor unor situații de urgență la acel obiectiv.49
În sistem să fie introduse exemple de rezolvare a unor situații specifice ariei de
competență, iar acestea să fie utilizate în rezolvarea altora pe principiul jurisprudenței.
Mai mult decât atât pe baza acestora să se facă proceduri, de tip chestionar pentru
fiecare situație în parte.
48
De exemplu când se va emite un certificat de urbanism, datele care au stat la baza emiterii acestuia vor fi încărcate pe
aplicație. Astfel se va vedea in timp real schimbările din teren. Toate autorizațiile emise de autorități și documentațiile
care au stat la baza emiterii acestora să fie încărcate pe aplicație. Planurile clădirilor și planurile operative ale acestora vor
fi ăncărcate pe site.
49
De exemplu: Obiectivul este rău faimat pentru că pe timpul nopții se organizează des ciocniri între diferite găști
(informație poliție), are o capacitate de 500 de locuri, iar sitemul de stingere al incendiilor propriu nu funcționează, în
zonă ne existănd hidranți (informație inspectori de prevenire ISU), lățimea drumului este de x metrii (informație
Compartiment Urbanism-Primărie). Se produce un incendiu care cuprinde rapid întregul obiectiv. Dat fiind datele
cunoscute la aceasta misiune va participa unități din partea ISU ca vor lua măsuri adecvate situației încă înainte de
ajungerea la obiectiv, cât și unități ale poliției sau jandarmerie pentru stabilizarea situației.
47
Printre datele care ar putea fi incluse în această aplicație enumăr: (lista nefiind
limitativă): Toate resursele (umane, tehnice, materiale, financiare, IT) unei unități să
existe în timp real; Transferurile de resurse umane, tehnice, materiale și financiare să
se realizeze doar prin acest mijloc; Concediile, permisiile sau orice fel de învoire a
personalului; Kilometrii și consumurile de carburant ale autospecialelor (asemănător
aplicațiilor existente la transportatori); Documentele operative; Documentele să se
utilizeze doar în sistem electronic (este necesară implementarea semnăturii
electronice); Procesele verbale de control sau cele privind informarea preventivă50;
Procesele verbale de constatare și sancționare a contravențiilor; Exemple de bune
practici; Lecții învățate ca urmare a intervențiilor; Riscurile existente; Capacitatea
spitalelor; Zonele care se vor utiliza pentru amplasarea taberelor pentru sinistrați;
Pentru atingerea obiectivelor pentru care va fi creat trebuie să avem în vedere că
sursele de risc suportă permanent un proces de transformare care se derulează între o
anumită stare de normalitate către o stare de criză, încheindu-se într-o stare de dezastre.
Urmare acestui fenomen de transformare dinamică nu se poate realiza decât printr-un
proces de monitorizare permanentă a parametrilor de manifestare naturali și tehnologici
exprimați prin valori concrete sau relații matematice în unităţi de timp și pe unități de
suprafață sau de volum. Astfel monitorizarea este o componentă deosebit de importantă
a acestui soft și în general a a gestionării situațiilor de urgență. Ea permite pe baza
evoluției sursei de risc determinarea momentului și locului unde se ating pragurile de
atenție și pericol, prognozarea evoluției unor fenomene, înștiințarea, alarmarea,
prefigurarea și punerea în operă a măsurilor ce se impun. Pentru acest lucru toate
sistemele de monitorizare a factorilor de risc trebuie să fie conectaţi la acest soft. O
atenție sporită se va acorda protecție infrastructurilor critice.
Printre măsurile specifice de monitorizare voi detalia o parte dintre pragurile
cărora li se vor acorda atenție pentru fiecare tip de risc:
50
În acest fel se pot realiza automat statistici privind problemele identificate la nivel de județ, regiune, național și se pot
crea campanii de informare preventivă focusate pe neregulile identificate.
48
 Pentru inundaţii: se vor face referire la cotele apelor atinse la un moment dat și sunt
specifice fiecărui râu de acumulare (limite normale, cota de atenție, cota de pericol,
cota de inundații, cota de deversare), infrastructuri critice afectate;
 Pentru înzăpeziri: se vor face referiri grosimea stratului de zăpadă depusă la sol;
infrastructuri critice afectate;
 Pentru furtună: viteza vântului, iar în cazul furtunilor pe mare înălțimea valurilor
sau gradul furtunilor, infrastructuri critice afectate;
 Pentru temperaturi extreme: se va avea în vedere temperaturile între -200 C și 370 C,
infrastructuri critice afectate, zonele posibil unde se vor iniția incendii de vegetație
uscată sau pădure;
 Pentru cutremure: măsurătorile se realizează în special pe timpul derulării
evenimentelor și nu au scop de prevenire. Infrastructurile critice au sisteme automate
de diminuarea activității înainte cu câteva secunde de producerea unui cutremur.
 Pentru accidentele în care sunt implicate substanțe periculoase monitorizarea se
realizează pe baza de senzori de captare cu aparate de măsurare a concentrației de
substanțe periculoase specifice pentru fiecare tip, pe unitate de volum de sol, apă și
aer.
Un alt aspect de importanță deosebită îl deține înștiințarea-alarmarea. În prezent,
înștiințarea se realizează piramidal, centralizat și eșalonat în trepte, dovedindu-se greoi
și ușor influențabil de un număr considerabil de factori aleatori. Perioada de timp de la
primirea informației despre pericolul producerii unei situații de urgență și cea necesară
transferului acesteia către beneficiari, se mărește de la etapă la etapă, ajungând la aceștia
cu foarte puțin timp sau chiar simultan cu producerea acesteia. Situația de complică în
condițiile în care, de regulă, mijloacele prin care se transmite informația, respectiv
telefonul, stația radio, faxul, trebuie accesate manual. Un alt factor care influențează
negativ actualul sistem de înștiințare îl reprezintă numărul mare de intermediari
implicați în transmiterea informației de la sursă la beneficiari, intermediari care pot fi
obosiți, bolnavi sau pur și simplu pot comite involuntar erori. Pentru eliminarea acestor
49
vulnerabilități softul propus va avea posibilitatea trimiterii unor mesaje (gen sms)
instant către populația posibil a fi afectată de o situație de urgență. Mai mult decât atât
populația poate primii informații prin sms despre evoluția unor situații de urgență din
zona în care aceștia se află.
Toate acestea să fie conectate la Sistemul Unic 112. Astfel comandantul acțiunii
va cunoaște în timp real ce se întâmplă în sectorul lui de competență.
În vederea implementării unui astfel de sistem optim, primul pas va consta în
stabilirea corectă a cerinţelor de bază ale sistemului şi a criteriilor de eficienţă după care
se apreciază gradul de îndeplinire a cerinţelor.
Pentru ca sistemul să asigure infrastructura transmiterii şi a prelucrării
informaţiei în vederea asistării luării deciziei în mod oportun, acesta va trebui să fie un
sistem automatizat, iar un sistem automatizat trebuie să fie un sistem numeric.
În acest scop factorii de risc trebuie monitorizaţi prin senzori care să asigure
informaţia numerizată, într-o structură unică la nivel naţional, pentru a fi posibilă
prelucrarea unitară şi rapidă a acesteia.
Pentru ca sistemul să fie stabil în funcţionare este necesar, pe de-o parte, ca
fiabilitatea tuturor componentelor sale să fie ridicată, iar pe de altă parte, subsistemul
de comunicaţii va trebui să aibă o probabilitate de supravieţuire foarte mare. Acest lucru
este deosebit de important, deoarece, dacă informaţia generată la sursa de risc nu este
transmisă şi prelucrată nu are cum să fie generată decizia.
Pentru ca acest software să funcționeze este suficientă o structură a subsistemului
de comunicaţii bazată pe un număr de centre zonale interconectate, care vă mării
probabilitatea de supravieţuire, dar care necesită o multiplicare a tipurilor de căi de
comunicaţie. În acest sens, o probabilitate de supravieţuire a sistemului acceptabilă se
poate realiza numai dacă transmiterea informaţiei este posibilă prin cel puţin trei
categorii de mijloace de comunicaţie (exemplu prin fir-linii închiriate, prin radio, prin
legături satelitare). Să nu uităm că la cutremure, legăturile pe linii comutate (centrale
50
automate) devin imposibile, la fel, în situaţii de urgență generate de inundaţii sau
alunecări de teren.
Organizat la nivel național cu interconexiunile în plan teritorial și al autorităților
centrale responsabile, acest sistem informațional ar trebui interconectat global în plan
internațional, ceea ce ar putea duce la creșterea gradului de integrare a proceselor de
planificare, organizare și pregătire, inclusiv aplicativă, în perioada pre dezastrului și
mai ales în luarea deciziilor și conducerea acțiunilor, în cazul producerii acestora.
5.3. PROPUNERE PENTRU MODIFICAREA PLANULUI PRIVIND

GESTIONAREA SITUAȚIILOR DE URGENTA GENERATE DE
CUTREMUR/ALUNECARI DE TEREN
Planul privind gestionarea situațiilor de urgență generate de cutremur și/sau

alunecări de teren este un document care trebuie elaborat atât de structurile centrale, cât
și de structurile locale. În cazul producerii unor asemenea dezastre, eșalon trebuie sau
este necesar să îndeplinească o serie de sarcini și funcții pe timpul și după producerea
acestuia.
În mod clar, în momentul debutului unor situații de urgență generate de cutremur
nu este momentul ideal pentru a începe planificarea acțiunilor și măsurilor de gestionare
a acestora. Instituțiile implicate în gestionarea seismului51 trebuie să cunoască din timp
nu numai ceea ce vor trebui să facă, ci și modul în care o vor face, ce echipament
utilizează și cum pot și îi vor ajuta ceilalți.
În acest moment în România există Ordinul comun OMTCT52/OMAI53 numărul
1995/1160 din 2005/2006 pentru aprobarea Regulamentului privind prevenirea şi
51
Conform HOTĂRÂRII nr. 557 din 3 august 2016 privind managementul tipurilor de risc, identificăm: Ministerul
Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (Rol principal), Ministerul Afacerilor Interne (rol secundar și coordonare
operațională în cazul răspunsului), Ministerul Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri, Ministerul
Sănătății, Ministerul Apărării Naționale, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, Ministerul Transporturilor, Ministerul
Afacerilor Externe, Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Autoritățile
administrației publice locale, Alte Organizații și structuri conform domeniului de competență.
52
Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului
53
Ministerul Administraţiei şi Internelor
51
gestionarea situaţiilor de urgenţă specifice riscului la cutremure şi/sau alunecări de
teren. Având în vedere că prevederile actului normativ citat contrazic prevederile HGR
557 din 2016, în sensul că tipurile de risc pentru care Comitetul ministerial pentru
situaţii de urgenţă şi Centrul operativ pentru situaţii de urgenţă din cadrul Ministerului
Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, au atribuţii în domeniul prevenirii şi
gestionării situaţiilor de urgenţă sunt stabilite prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 21/2004, iar prin gestionarea situaţiilor de urgenţă specifice se înţeleg acţiunile şi
măsurile pentru: a) prevenire şi pregătire pentru intervenţie, înainte de declanşarea
fenomenelor cauzale; b) intervenţie operativă, după producerea situaţiei de urgenţă
specifice, pentru limitarea şi înlăturarea efectelor acesteia; c) intervenţie ulterioară,
pentru recuperare şi reabilitare54, contrar prevederilor anexei 1 punctul 10 din HGR 557
din 2016, unde Ministerul Afacerilor Interne este prezentat ca deținând coordonarea
operațională în cazul răspunsului.
Plecând de la acest deziderat și având în vedere necesitatea unor planuri operative
care să corespundă nevoilor actuale propun următoarea abordare.
Crearea unui document (plan) care să descrie în detaliu persoanele și instituțiile
care vor fi implicate în gestionarea situațiilor de urgență generate de cutremur, trasarea
responsabilităților și acțiunilor acestor persoane și instituții, impactul cutremurului în
diferite momente ale anului sau ale zilei, abordarea analizei multi-risk pentru acoperirea
unei palete cât mai variate de situații, elaborarea unor proceduri pentru fiecare situație
specifică în parte. De asemenea, acest document va descrie modul în care cetățenii și
infrastructurile critice vor fi protejate în cazul producerii cutremurului. Se va cataloga
capabilitățile și sursele de risc, echipamentele și resursele umane disponibile pe tipuri
și categorii.
Aceste planuri sunt necesare la toate nivelurile, de la nivel local la cel național.
Ele pot fi create și pentru entități individuale, cum ar fi școli, spitale și operatori
economic sau infrastructuri critice. Planurile pot fi integrate, ceea ce îmbunătățește
54
Ordinul comun OMTCT/OMAI nr. 1995/1160 din 2005/2006, art. 2
52
coordonarea generală a răspunsului comunității. Dincolo de nivelul național, planul
poate fi extrapolat la nivel internațional care să cuprindă țări, structuri
interguvernamentale sau organizații internaționale.
La fiecare nivel jurisdicțional în care se desfășoară planificarea dezastrelor, toți
actorii implicați în acțiunile de intervenție și de recuperare trebuie să fie inclusi în
conceperea planului, pentru a se asigura că procesul și documentul rezultat sunt
coerente și acoperă toată gama de probleme.
Planul nu numai că va defini și prezenta în detaliu ceea ce se va face pe fiecare
nivel organizațional, dar se adresează, de asemenea, în ce circumstanțe fiecare nivel
organizațional interacționează și cum se va realiza acest lucru. După părerea mea este
important de observat că un plan este mai eficiente cu cât sunt sunt concepute astfel
încât să fie adaptabile la întreaga gamă de pericole identificate pentru comunitate.
Astfel putem propune componentele unui plan de răspuns la situații de urgență
generate de cutremur: Analiza riscurilor de pericol; Planul de bază; Anexe funcționale;
Anexe specifice pentru pericole și analize multi-risc.
Înainte de putea scrie un plan, trebuie efectuată o analiză a riscului de pericol.
Diferitele tipuri de pericole duc la consecințe diferite, astfel încât trebuie identificat un
mecanism de răspuns care să se poată adapta gamei de consecințe așteptate dat fiind că
utilizarea resurselor este limitată de foarte mulți factori.
Prin identificarea și descrierea pericolelor și prin procesele de analiză și evaluare
a riscurilor, se vor identifica nu numai pericolele care există într-o comunitate, ci și
modul în care ele afectează comunitatea sau li s-a acordat prioritate privind reducerea
riscului de producere a acestora. Plecând de la aceste analize se poate vorbi și de
masurile privind atenuarea riscului.
Planul de bază este corpul principal al documentului care descrie operațiunile de
urgență în cadrul comunității, al unei regiuni sau al întregii țări. Scopul său principal
este de a introduce și descrie concepte și strategii variate, de a clarifica responsabilitățile
individuale ale fiecărei instituții și de a delimita autoritatea acestora.
53
Componentele planului de bază includ:
Partea introductivă. Include în principal baza legală care a stat la baza elaborării
acestuia și semnăturile de aprobare. O pagină de titlu poate fi inclusă pentru a furniza
informații despre document, inclusiv numele celor implicați în publicarea sa și data și
locul publicării. Se mai pot adăuga informații după cum urmează: lista modificărilor cu
datele privind schimbările specifice și ce modificări au avut loc; lista de distribuție,
(care evidențiază exact cine primește o copie a planului); cuprinsul planului; un glosar
de termeni-cheie și o listă de acronime.
Scopul planului. Secțiunea „scop” constă în una sau mai multe pagini care
explică clar și concis exact ce este planul, de ce a fost creat și ce face. Furnizarea unei
explicații scurte a fiecărei componente a planului este utilă, astfel încât informațiile
explicative să poată fi omise din corpul principal al documentului.
Situația și ipotezele. Secțiunea „situație și ipoteze” definește domeniul de
aplicare a planului. Permite cititorului sau utilizatorului să înțeleagă de ce și exact
pentru ce este necesar documentul. Cantitatea de informații furnizate în această secțiune
este cu adevărat un factor al gradului de pregătire pe care utilizatorii documentului ar
trebui îl dețină. Informațiile cunoscute în mod obișnuit, care nu furnizează utilizatorului
nici un avantaj în ceea ce privește pregătirea pentru gestionarea situațiilor de urgență
generate de cutremur, pot fi omise. Componentele acestei secțiuni pot include: Limita
geografică a planului; Descrierea administrativ-teritorială a zonei afectate; Informații
importante, relevante despre zonă, cum ar fi principalele localități și utilități publice;
Listarea pericolelor identificate în zonă, inclusiv aria lor geografică, probabilitatea și
consecințele, precum și populațiile sau infrastructurile critice posibil a fi afectate;
Identificarea populației cu nevoi speciale, cum ar fi persoanele în vârstă, grupurile
marginalizate, copiii, persoanele cu handicap; Hărți de risc; Analize multirisc.
Secțiunea scenariilor de risc sau multirisc descrie acele detalii pe care creatorii
planului le presupun a fi adevărate sau care cred că ar fi adevărate în timpul activării
planului. Această secțiune explică cititorilor și utilizatorilor că planificarea este
54
efectuată fără informații perfecte și că este posibil să fie necesară o ajustare dacă
anumite ipoteze originale sunt descoperite ulterior ca fiind eronate.
Secțiunea „Desfășurarea acțiunilor de protecție-intervenție” explică modul în
care se va intervenii cu forțe și mijloace pe timpul situației de urgență generate de
cutremur. Subiectele abordate de această secțiune includ situațiile care vor declanșa
activarea planului acoperind toate situațiile probabile, când și cum va fi activat
comitetul național/județean pentru situații de urgență, ce alte acțiuni generale vor fi
luate (când și de către cine). Problematică abordată de acțiunile privind avertizarea,
alarmarea și evacuarea populației se vor trata tot în această secțiune.
Secțiunea „concepția operațiunilor” are scopul de a oferi o imagine generală a
modului în care va fi efectuat răspunsul.
Secțiunea „atribuțiile autorităților și responsabililor” din plan descrie structurile
implicate în gestionarea situației de urgență. Vor fi enumerate responsabilitățile
atribuite fiecărei structuri fiind desemnați responsabili și având termene, precum când
și cum vor fi îndeplinite aceste responsabilități. În cazul producerii unor situații de
urgență generate de cutremur simultan și/sau independent de producerea altor situații
de urgență (identificate prin analize multi risc), restabilirea responsabilitățile necesită
implicarea mai multor actori, iar în astfel de cazuri această secțiune stipulează
denumirile primare și de susținere pentru a clarifica conducerea.
Planul național, precum și planurile locale, trebuie să prezinte fiecare instituție
căreia i-au fost încredințate responsabilități în conformitate cu misiunile specifice ale
acesteia și trebuie să descrie sarcinile și funcțiile pe care aceste instituții le v-a îndeplinii
în cazul producerii unui dezastru55.
Reprezentanții acestor instituții au un rol activ în procesul de planificare și sunt
semnatari ai planului. Pentru a fi eficient și ușor de pus în practică, planul trebuie să
prezinte sarcinile fiecărei instituții și serviciu preconizat de a interveni pe timpul și după
55
De exemplu, Ministerului Transporturilor poate fi responsabil pentru asigurarea căilor de transport sau a rutelor de
rezervă în vederea desfășurării intervenției.
55
producerea cutremurului și trebuie să detalieze modul în care aceste instituții vor
acoperi cheltuielile suplimentare pe care le vor suporta ca urmare a participării în
gestionarea situațiilor de urgență.
Secțiunea „logistica acțiunilor” prezintă sprijinul general al serviciile logistice în
vederea gestionării resurselor necesare înainte și pe timpul cutremurului. Este necesar
să se încheie acorduri sau protocoale între instituții, acestea vor fi menționate în această
secțiune. Alte elemente necesar a fi amintite, includ: Managementul voluntarilor;
Menținerea evidenței capabilităților; Raportarea permanentă a măsurilor luate și
rezultatele obținute; Resursele financiare.
Secțiunea intitulată „Actualizarea planului” descrie modul în care planul este sau
a fost actualizat, modul în care acesta va fi păstrat, actualizat și modificat și cine va fi
responsabil pentru aceste acțiuni. Se va descrie o procedură privind actualizarea
planului prezentând detalii privind informațiile ce vor fi verificate pentru a le actualiza
și de ce tipuri de evaluări (exerciții) să se bazeze pe a se realiza aceste schimbări. De
asemenea se va defini procedura de înregistrare a modificărilor pentru a asigura
controlul versiunii și distribuirea planului actualizat. După părerea mea este necesară
instituirea unui regim de testare prin exerciții avându-se în vedere scenariile
identificate56.
Instituții implicate. Planul de intervenție în cazul producerii unor situații de
urgență generate de cutremur trebuie să aibă o autoritate unică – eșalon guvern și de
aici ajungând până la nivel local – eșalon echivalent subordonat care să coordoneze
întreaga gamă de operațiuni cuprinsă în plan57. Toate acțiunile trebuie să aibă un temei
56
Prin aceste testări se va cunoaște eficiența și eficacitatea planului, punctele forte și punctele slabe, se poate realiza și o
analiză SWOT a acestuia. Pe baza acestor testări se pot identifica și propune alte scenarii ale seismului precum și
actualizarea procedurilor de intervenție. Se poate propune achiziția de tehnică de intervenție și căutare-salvare din diferite
medii.
57
Așa cum reiese din analiza actelor normative din domeniul gestionării intervenției la cutremur în acest moment sunt
două structuri guvernamentale care au drep sarcină coordonarea intervenției. Mai mult decât atât în OUG 21/2004 privind
Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă cu actualizările și modificările ulterioare, art. 8.1 prevede că
în vederea planificării strategice, a monitorizării permanente şi evaluării factorilor de risc, ameninţărilor şi
vulnerabilităţilor, precum şi pentru coordonarea gestionării situaţiilor de urgenţă determinate de tipurile de risc stabilite
prin hotărâre a Guvernului, se constituie şi funcţionează Comitetul naţional pentru situaţii speciale de urgenţă, sub
56
juridic cu mult înainte de producerea dezastrului, iar această secțiune este o modalitate
de actualiza inclusiv baza legală.
Secțiunea „analiza protecției infrastructurilor critice”, cuprinde precizări
referitoare la sistemele infrasturilor critice posibile a fi afectate de cutremur, precum și
analize multi risc asociate cutremurului sau produse independent de acesta. În urma
acestor analize se vor prezenta măsuri reale prin care se va reduce impactul iniţial
precum și măsuri alternative de remedierea situațiilor.
Planul trebuie să determine tipurile de activități, deoarece pentru fiecare
activitate poate fi necesară o cantitate semnificativă de studii de cercetare, prognoză și
testare, (de exemplu planificarea evacuării)
Pentru a facilita înțelegerea și claritatea planului, organizarea fiecărei anexe
poate urma organizarea de bază utilizată în planul, asigurându-se totuși că informațiile
nu se repetă inutil.
Propun un număr minim de funcții care pot fi acoperite de anexele individuale
ale planului: Direcții și obiective; Avertizarea-alarmare; Evacuarea și/sau adăpostirea
populației; Comunicații și tehnologia informației; Relații publice; Apărarea împotriva
incendiilor; Căutare-salvare; Servicii medicale de urgență și îngrijire în masă; Asigurări
sociale; Securitatea și siguranță populației și a zonei posibil a fi afectate; Includerea
resurselor militare; Asigurarea transportului; Gestionarea și controlul traficului;
Analiza reliefului și a climei; Recuperarea pe termen scurt și lung; Resursele umane,
financiar și logistice; Cooperarea internațională (la nivel național sau la nivelul
județelor de graniță), Managementul voluntarilor, Managementul donațiilor, Populația
și zonele posibil a fi vulnerabile58, Efectivele de animale, Scenariile de risc.
conducerea viceprim-ministrului pentru securitate naţională, în calitate de preşedinte, funcție care în acest moment
nu există în organigrama Guvernului României (02.04.2017).
58
Obiectivele să fie detaliate după diferite criterii tehnico-constructive, dar care să conțină și expunerea populație la risc
precum: Caracterizarea expunerii populației in clădire in funcție de regimul de înălțime; Caracterizarea expunerii
populației in clădire in funcție de perioada de construire; Caracterizarea expunerii populației in clădire in funcție de
materialul de construcție; Caracterizarea expunerii populației in clădiri si locuințe pe baza unor indici: indicele “numărul
de persoane pe clădire”; indicele “numărul de locuințe (apartamente) pe cladire”; indicele “suprafața (m2) pe persoana”;
Caracterizarea expunerii populației in funcție de categoriile de vârsta, sex si socio-profesionale.
57
Anexele specifice pentru pericole conțin informații operaționale care nu sunt
incluse în plan și pot include acțiuni de pregătire, răspuns și recuperare. Pe baza
informațiilor din plan, anexele specifice pericolelor pot să prevadă informațiile privind
riscurile pentru pericolele individuale, inclusiv aria geografică, populația care ar putea
fi afectată și sezonul sau momentul cel mai probabil să apară dezastrul.
Aceste anexe conțin multe din aceleași componente necesare pentru constituirea
planului de bază; Diferența este că informațiile de aici sunt specifice pericolului. Se pot
include sisteme speciale de detectare și avertizare, rute de evacuare, hărți de risc,
probleme de pregătire și răspuns. Aceste anexe ar putea fi create pentru orice pericol
care afectează comunitatea, la discreția planificatorilor.
Concluzie
Demersul științific pe care l-am inițiat a urmărit evoluția concepului de

management al situațiilor de urgență din perspectiva protecției critice ca subsector al
acesteia. Corelație interdisciplinară care nu a mai fost studiată la nivel științific și
academic până în prezent, fapt care dă un aspect de noutate acestei cercetări la nivel
național. Una dintre cerințele majore revine structurilor forțelor de ordine publică și
siguranță națională privind creșterea rezilienței infrastructurilor critice. Aceasta nu
înseamnă dublarea sau asumarea unor modalități specifice structurilor suport sau de
intervenție, ci doar cunoașterea lor și utilizarea specifică conform legislației și
strategiilor de risc convenite.
În același timp, s-a evidențiat importanța utilizării formelor pe care le presupune
managementul situațiilor de urgență ca parte componentă în protecția infrastructurilor
critice, cooperarea dintre autorități și populație, dintre instituțiile statului și societate,
mergând până la fiecare individ în parte, ceea ce constituie însăși esența ordinii publice
și siguranței naționale.
Propuneri în urma demersului științific întreprins:
 Crearea unui soft privind managementul IGSU;
58
 Crearea unei structuri privind protecția infrastructurilor critice în IGSU;
 Crearea unei structuri de prognoză în domeniul situațiilor de urgență;
 Actualizarea, modificarea Legii Nr. 575 din 22 octombrie 2001 privind
aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea a V-a -
Zone de risc natural;
 Actualizarea regulamentului privind elaborarea planului de intervenție în
cazul producerii unor situații de urgență generate de cutremur/alunecări de
teren;
 Elaborarea unor acte normative de nivel lege sau hotărâre de guvern privind
pregătirea populației în domeniul situațiilor de urgență;
 Elaborarea unor acte normative prin care să se se reglementeze modul de
elaborare al planurilor de intervenție pentru fiecare tip de risc, analizat și
din punct de vedere multirisc;
 Crearea unei plaforme naționale a bunelor practici din domeniul gestionării
situațiilor de urgență;
Neadecvarea strategiilor de asigurare și intervenție poate genera
disfuncționalități majore la nivel social și politic. Necesitatea creării unui sistem
informatic de conexiune a datelor structurilor de intervenție și suport pentru diminuarea
timpilor operativi de răspuns în fața unei situații de urgență. Având în vedere această
interconexiune, lucrarea a prezentat modalitățile prin care se poate ajunge la creșterea
operativității unităților de intervenție prin existența unui transfer de date corect, complet
și oportun, specifică domeniului ”Ordine publică și siguranță națională”.
În acest context, raporturile cu domeniul ”Ordine publică și siguranță națională”
sunt de mare actualitate și pe lângă cunoașterea impactului acestora de mare interes
consider a fi elaborarea, respectiv identificarea unor modalități de răspuns, de
promovare a unor forme coerente prin care să fie evitate derapajele și aspectele
negative.
59
BIBLIOGRAFIE:
a) Acte normative
1. LEGE nr. 481 din 2004 privind protecţia civilă
LEGE nr. 575 din 22 octombrie 2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului
2.
naţional - Secţiunea a V-a Zone de risc natural
3. OUG nr. 21 din 2004 privind Sistemul National de Management al Situatiilor de Urgenta
ORDONANŢA nr. 20 din 1994, privind măsuri pentru reducerea riscului seismic al
4.
construcţiilor existente, republicată,
ORDIN nr. 96 din 2016 pentru aprobarea Criteriilor de performanta privind constituirea,
5.
incadrarea şi dotarea serviciilor voluntare şi a serviciilor private pentru situatii de urgenta
ORDINUL Inspectorului General al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă nr.153
6. din 19.02.2015 privind organizarea şi desfăşurarea pregătirii personalului operativ din
subunităţile de intervenţie ale serviciilor de urgenţă profesioniste - ISU 06/2015
ORDIN nr. 1612 din 2014 pentru organizarea şi funcţionarea Comitetului ministerial pentru
7.
situaţii de urgenţă din cadrul Ministerului Transporturilor
ORDIN nr. 1611 din 2014 privind organizarea şi funcţionarea Centrului operativ pentru situaţii
8.
de urgenţă cu activitate permanentă din cadrul Ministerului Transporturilor,
Ordin nr. 3102 din 2013 pentru aprobarea reglementării tehnice „Normativ de proiectare,
9. execuţie şi evaluare la acţiuni seismice a lucrărilor hidrotehnice din frontul barat. Revizuire NP
076-20002” indicativ NP 076-2013,
ORDIN nr. 1749 din 2012 pentru aprobarea reglementării tehnice „Normativ privind evaluarea
10.
stării de siguranţă a digurilor de apărare împotriva inundaţiilor” indicativ NP 131-2011,
ORDIN nr. 1422 din 2012 pentru aprobarea Regulamentului privind gestionarea situaţiilor de
11. urgenţă generate de inundaţii, fenomene meteorologice periculoase, accidente la construcţii
hidrotehnice, poluări accidentale pe cursurile de apă şi poluări marine în zona costieră
ORDIN nr. 245 din 2012 pentru aprobarea procedurilor de codificare a informărilor,
12.
atenţionărilor şi avertizărilor meteorologice şi hidrologice,
ORDIN nr. 1144/I.G./2008 pentru aprobarea Normelor tehnice de aplicare a Ordinului
ministrului administraţiei şi internelor nr. 1134 din 13.01.2006 pentru aprobarea
13.
Regulamentului privind planificarea, pregătirea, organizarea, desfăşurarea şi conducerea
acţiunilor de intervenţie ale serviciilor de urgenţă profesioniste;
ORDIN nr. 171 din 2007 privind unele măsuri pentru avertizarea populaţiei din zonele expuse
14.
riscului la cutremur, MO nr. 179 din 14 martie 2007;
ORDIN nr. 132 din 2007 pentru aprobarea Metodologiei de elaborare a Planului de analiza si
15.
acoperire a riscurilor si a Structurii-cadru a Planului de analiza si acoperire a riscurilor
ORDIN nr. 1259 din 2006 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi asigurarea
16.
activităţii de înştiinţare, avertizare, prealarmare şi alarmare în situaţii de protecţie civilă;
ORDIN nr. 1184 din 2006 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi asigurarea
17.
activităţii de evacuare în situaţii de urgenţă;
ORDIN nr. 1995 din 2005 pentru aprobarea Regulamentului privind prevenirea şi gestionarea
18.
situaţiilor de urgenta specifice riscului la cutremure şi/sau alunecări de teren
ORDIN nr. 1149 din 470 din 2005 pentru aprobarea Regulamentului privind managementul
19.
situaţiilor de urgenţă specifice tipurilor de riscuri din domeniul de competenţă al M.C.T.I
ORDIN nr. 736 din 2005 privind instituirea serviciului de permanenţă la toate primăriile din
20.
zona de risc, în caz de iminenţă a producerii unor situaţii de urgenţă;
60
HOTĂRÂRE nr. 951 din 2016 privind aprobarea Strategiei de consolidare și dezvoltare a
21.
Inspectoratului General pentru Situații de Urgență pentru perioada 2016-2025
HOTĂRÂRE nr. 768 din 2016 privind organizarea şi funcţionarea Platformei naţionale pentru
22.
reducerea riscurilor la dezastre
23. HOTĂRÂRE nr. 557 din 2016 privind managementul tipurilor de risc
HOTARARE nr. 94 din 2014 privind organizarea, functionarea şi componenta Comitetului
24.
national pentru situatii speciale de urgenta
HOTĂRÂRE nr. 718 din 2011 pentru aprobarea Strategiei naţionale privind protecţia
25.
infrastructurilor critice
HOTARARE nr. 762 din 2008 pentru aprobarea Strategiei naţionale de prevenire a situaţiilor
26.
de urgenţă
HOTĂRÂRE nr. 548 din 2008 privind aprobarea Strategiei naţionale de comunicare şi informare
27.
publică pentru situaţii de urgenţă
HOTĂRÂRE nr. 642 din 2005 pentru aprobarea Criteriilor de clasificare a unităţilor
28. administrativ-teritoriale, instituţiilor publice şi operatorilor economici din punct de vedere al
protecţiei civile, în funcţie de tipurile de riscuri specific
HOTĂRÂRE nr. 382 din 2003 pentru aprobarea Normelor metodologice privind exigențele
29. minime de conținut ale documentațiilor de amenajare a teritoriului și de urbanism pentru
zonele de riscuri naturale
HOTĂRÂRE nr. 766 din 1997 pentru aprobarea unor regulamente privind calitatea în
30.
construcţii
HOTĂRÂRE nr. 1313 din 1996 privind înfiinţarea Institutului Naţional de Cercetare-
31.
Dezvoltare pentru Fizica Pământului - INCDFP Bucureşti
HOTARARE nr. 1491 din 2004 pentru aprobarea Regulamentului -cadru privind structura
32. organizatorică, atribuţiile, funcţionarea şi dotarea comitetelor şi centrelor operative pentru
situaţii de urgenţă
HOTARARE nr. 1490 din 2004 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare
33.
şi a organigramei Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă
34. Strategia Natională de comunicare si informare publica pentru situatii de urgenta
Normativ privind prevenirea şi combaterea înzăpezirii drumurilor publice, indicativ AND 525-
35.
2013
Metodologia de evaluare a riscurilor și de integrare a evaluărilor de risc sectoriale, versiunea 2,
36.
2017, IGSU
Dispoziţie Comună nr.I/1931 din 13.12.2013 privind gestionarea situaţiilor de urgenţă generate
37.
de fenomenele meteorologice periculoase specifice perioadei de iarnă.
DECIZIA Primului-Ministru nr. 460 din 18 noiembrie 2013 privind înfiinţarea Comisiei pentru
38. pregătirea populaţiei şi a instituţiilor publice în vederea prevenirii şi înlăturării efectelor
cutremurelor şi a altor calamităţi sau catastrofe naturale
39. Strategia Națională pentru protecția infrastructurilor critice - Germania 2009
Strategia Internațională a Națiunilor Unite pentru Reducerea Dezastrelor - Terminologie pe
40.
reducerea riscurilor de dezastre, Geneva, 2009
Planul privind protecția infrastructurii critice naționale a Statelor Unite ale Americii:
41.
Departamentul pentru Securitate Internă 2009
Organizația Națiunilor Unite - Strategia Internațională pentru Reducerea Dezastrelor,
42.
Terminologia privind reducerea riscurilor la dezastre, Geneva, 2009
National Guidelines for Protecting Critical Infrastructure from Terrorism -
43. https://www.nationalsecurity.gov.au/Media-and-publications/Publications/Documents/national-
guidelines-protection-critical-infrastructure-from-terrorism.pdf
61
Liniile Directoare nationale pentru protejarea infrastructurii critice împotriva terorismului ale
44.
Guvernului Australian
Driving Innovation in Crisis Management for European Resilience - Încurajarea inovării în
45.
gestionarea crizelor pentru reziliență Europeană
Directiva Consiliului 2008/114 / CE din 8 decembrie 2008 privind identificarea și desemnarea
46.
infrastructurilor critice europene și evaluarea necesității de îmbunătățire a protecției acestora
Consiliul Internaţional de gestionarii riscului (IRGC) (2006): Cartea albă privind gestionarea şi
47.
reducerea vulnerabilităților sociale asociate cu infrastructurile critice, Châtelaine.
Carta Verde a Programului European privind Protecția Infrastructurilor Critice, COM, 2005, 576
48.
final, Bruxel, 17.11.2005
Cadru de acțiune de la Hyogo 2005-2015: Construirea rezilienței națiunilor și comunități în caz
49.
de dezastre, Națiunilor Unite, ISDR, 2007
50. Abordarea UE asupra rezilienței în cadrul crizelor alimentare” COM(2012) 586
b) Lucrări de autor
Neil ADGER, Resiliența socială și ecologică: sunt conectate? Progresul din domeniul
1
geografiei umane 24(3), 2000
Radu ANDRICIUC - Managementul protecţiei infrastructurii critice, Editura Ericom, Bucureşti
2
2008
Radu ANDRICIUC, Nicolae STEINER, Elemente fundamentale ale managementului crizelor
3
şi urgenţelor civile din perspectiva protecţiei civile, Ed. MPM Edit Consult, 2004
4 Ulrich BECK, Societatea de risc: Spre o nouă modernitate, Sage Publications, London, 1992
Mara BENADUSI, Reziliența comunităților post-dezastru, Paris: Karthala, Collection
5
Recherches Internationales, 2013
Nitesh BHAROSA, Jaco APPELMAN, Bart VAN ZALEN, Identificarea și confirmarea
cerințelor de informare și de calitate ale sistemului pentru gestionarea dezastrelor în mai
6
multe agenții. Proceedings of the 6th International ISCRAM Conference Gothenburg, Sweden,
2009
Arjen BOIN, Louise COMFORT, Chris DEMCHAK, Începuturile rezilienței, Proiectarea
7 Rezilienței: Pregătirea pentru situații de urgență, Universitatea din Pittsburgh Press, Pittsburgh,
2010
Steven BRINT, Critică și Reconstrucție a Conceptului Comunitar, Teorie sociologică, 19 (1).
8
2001
Daniel BROWN, Jhonson KULIG Conceptul de reziliență: lecții teoretice din cercetarea
9
comunității. Health and Canadian Society, vol. 4, nr.1, 1996
Michel BRUNEAU, Stephanie CHANG, Ronald EGUCHI, George LEE, Thomas O'ROURKE,
Andrei REINHORN, Masanobu SHINOZUKA, Kathleen TIERNEY, William WALLACE,
10
Detlof von WINTERFELT, Consolidarea rezilienței seismice a comunităților, Cutremur
Spectra, Vol. 19, 2003
Dave BRUNSDON, Erica DALZIELL, Realizarea rezilientei organizatiilor: Înțelegerea
11
Provocarii Realității, Rotorua, 2005
Cyralene BRYCE, Managementul stresului în caz de dezastre, Pan American Health
12
Organization, 2001
13 Edward BURGER, Hazardele naturale, Second Edition. Cambridge, University Press. 2005
Robert T. BURRUS Jr, Impactul uraganelor cu intensitate redusă asupra activității economice
14
regionale, Natural Hazards Review, August 2002
62
Stephanie CHANG, Modelele și indicatorii privind estimarea pierderii, Evaluarea riscurilor,
15
modelare şi suport decizional, Volum 14, 2008
Lian CHENYANG, Santos JOOST., Yacov HAIMES, Analiza de risc extrem în cazul
16
interdependențelor economice și sectoarelor infrastructurii, Vol. 27, No. 3, 2007
Ion CHICIUDEAN, Irina STĂNCIUGELU, Aurel BILANICI, Marius DOGEANU,
17 Comunicarea în situaţii de urgenţă. Ghid practic, Bucureşti, Centrul de Perfecţionare în
Comunicare, FCRP, 2006
18 Cristina COMAN, Comunicarea de criză. Tehnici şi strategii, Iaşi, Editura Polirom, 2009
19 Cristina COMAN, Relaţiile publice şi mass-media, Iaşi, Editura Polirom, 2004
Liviu CONSTANTINESCU, Paul CONSTANTINESCU, Ion CORNEA, Informații seismice
20 recente privind litosfera din România, Rev. Roum. Geol., Geophys., Geogr., Ser Geophys.,
1976
Timothy COOMBS, Comunicarea pe timpul crizei. Planificare, Gestionare și Răspuns, a doua
21
ediție, Londra, Editura Sage, 2007
Damon COPPOLA, Introducere în Managementul situațiilor de urgență în plan internațional,
22
ediția a 3-a, Ed. Elsevier, 2015
Paul CORNISH, Securitatea internă, contingențele civile și reziliența în Regatul Unit , Chatham
23
House, 2007
Michael CRICHTON, George RAMSAY. Și Thomas KELLY Consolidarea rezilienței
24
organizatorice printr-o planificare de urgență Vol. 17, Nr. 1, 2009
Susan CUTTER, Christopher BURTON, Christopher EMRICH, Indicatori de evaluare
25 comparativă a rezilienței în fața dezastrelor-Condiții inițiale, Jurnalul de Securitate Internă și
Management al Situațiilor de Urgență, Vol. 7, Nr. 51, 2010
Ian DAVIS, Aplicarea obiectivelor de performanță pentru a promova eficace a strategiilor de
26
reducere a riscurilor în cazul producerii unor situații de urgență genrate de cutremur, 2003
Chombart DE LAUWE și Edwin Clarence RIEGEL (2008) Protecție a infrastructurii critice -
27
abordări privind securitatea colectării de informații pentru dezvoltarea teritorială, Vol. 1/2
Abhijeet DESHMUKH, Makarand HASTAK, Inundaţiile de Midwest 2008 Analiza impactului
28 asupra infrastructurii critice, asociate industriei şi comunităţilor, 22-25 iunie 2009, Honolulu,
Hawaii, 2009
29 Peter F. DRUCKER – Realităţile lumii de mâine, Editura Teora, Bucureşti, , cap. 15, 1999
Elena DUMITROF –Relația dintre climă și vegetația spontană și cultivată din județul Vrancea,
30
Teza de doctorat 2010
Neil DUFTY, O nouă abordare asupra inundațiilor – Pregătirea Populației, Jurnalul Australian
31
de Management al Urgențelor , Volumul 23, Numărul 2, 2008
Nye ERLE , Infrastructuri critice – Penele de curent. Studiu de caz Scandinavia, 2007:Vol. 39
32
(2)
33 Irene FALCONIERI, Inundațiile din Messina, 2013
Christopher FIELD, Gestionarea riscurilor evenimentelor extreme și a dezastrelor în vederea
34 adaptării la schimbările climatice, Cambridge University Press, Cambridge (UK) and New York
(USA), 2012
Carl GIBSON și Michael TARRANT O abordare asupra modelelor conceptuale asupra
35 rezilienței organizaționale, Jurnalul Australian al situațiilor de Urgență, Vol. 25, Nr. 2, 2010, p.
6-12
36 Robert GIDLEY, Supraviețuitorii marelui cutremur își continua viața, 2004, p 6
Per HOKSTAD, Ingrid UTNE, Jørn VATN, Riscul și interdependențele în infrastructurile
37
critice, Springer-Verlag Londra, 2012, p.252
63
Erik HOLLNAGEL David WOODS, Nancy LEVESON, Reziliența Constructie: Concepte și
38
Precepte, Ashgate, 2006, p 45-47
Martin HROMADA, Protecţia infrastructurii critice şi procesul de evaluare, International
39
Journal of Disaster Recovery and Business Continuity Vol. 3, November, 2012, p. 56
Gilles HUBERT, Bernadette DE VANSSAY, Riscul de inundații: evaluarea globală a
40
eficacității și a impactului politicii de reglementare și de proprietate de către societatea civilă,
Stig JOHNSEN, Reziliența în cadrul analizei și evaluarea riscului. Springer, Berlin, 2010 p.
41
215-227
Jerome KAHAN, Andrew ALLEN, Justin GEORGE, Un cadru operațional pentru Reziliența,
42
Jurnalul de Securitate Internă și gestionarea situațiilor de urgență, Vol. 6, Numarul 1, 2009
Robert KAPLAN, Anarhia care va veni, Editura ANTET XX PRESS, Filipeşti de Târg, Prahova,
43
2000
Susanne, LENZ, Vulnerabilitatea infrastructurilor critice, BBK (Oficiul Federal pentru
44
Protecție Civilă și Asistență în caz de catastrofe), Vol. 4, Bonn, 2009
Otto LERBINGER, Managementul crizelor: Riscul și responsabilitatea, New Jersey, Lawrence
45
Erlbaum Publ., 1997
Nancy LEVESON, Nicolas DULAC, Karen MARAIS, și Jonh CARROLL Depășirea
46 accidentelor normale și organizații de înaltă fiabilitate: o abordare a sistemelor de protecție în
sisteme complexe, Studii de organizare, Voi. 30, No. 2-3, 2009
47 Thierry LIBAERT, Comunicarea de criză, Bucureşti, Editura comunicare. ro, 2008
48 Gianluca LIGI, Antropologia dezastrului, Editori Laterza, Roma-Bari, 2009
Patricia LONGSTAFF, Securitate, Reziliență și Comunicare în Medii Imprevizibile, Harvard
49
University, Cambridge MA, 2005
50 Daniel LORENZ Infrastructuri critice din perspectiva populației, Berlin (2010)
51 Deborah LUPTON, Riscul, Taylor & Francis Books Ltd – Routledge, London, 1999
James E. LUKASZEWSKI, Media Relations Strategies during Emergencies: A Crisis
52
Communication Management Guide, New York, The Lukaszewski Group, PRSA, 2000
Timothy MCDANIELS, Cadrul pentru caracterizarea infrastructurilor empirice -
53
Nerespectarea Interdependenţelor, Vol. 13, Nr. 3, September 1, 2007
David MCENTIRE, De ce contează vulnerabilitatea: Noțiunea de reducere a dezastrelor,
54
prevenirea și gestionarea dezastrelor ,Vol. 14, Nr. 2, 2005
Glenn MCGREGOR, Christopher FERO și David STEPHENSON, Schimbările preconizate de
55
vreme şi Climă - Evenimente în Europa, evenimente climatice extreme
Andrew MCLEAN, Probleme de comunicare a riscurilor intra-organizaționale. University of
56
North Dakota School of Medicine and Health Sciences
Victor MIDORO, Helen THIER, Educație seismica: Doua experienta in comparatie,
57
Enciclopedia de Geofizică, Volum 36, Nr 1, 1993
58 Alexandru MUREŞAN Țara Vrancei. Studiu de geografie regională, Lucrare de doctorat 2012
Doug NEWSOM, Judy VANSLYKE Turk, Dean KRUCKEBERG, Totul despre relaţiile
59
publice, Iaşi, Editura Polirom
Eun Ho OH, Identificarea impactului infrastructurilor critice pe industrii asociate: analiza unui
60
dezastru provocat de inundații,” Master’s Thesis, Purdue University, Indiana. 2008
Leonardo OSORIO, Jonh CRAIG, Răspunsul infrastructurilor critice la situațiile de urgență
61
generate e seism, Earthquake Engineering & Structural Dynamics, Volum 36, Nr. 2, 2007
Simon PARSONS, Rezultate Workshopului privind Reziliența Organizațională Mt Macedon
62
Victoria, Australia, 2007
63 Mark PELLING, Vulnerabilitatea orașelor. Londra: Earthscan, 2003
64
Charles PERROW, Accidente normale: Condițiile de existență cu tehnologii de risc ridicat. New
64
Jersey, Statele Unite ale Americii, 1984
Charles PERROW, Următoarea catastrofă: Reducerea vulnerabilităților noastre în fața
65
dezastrelor naturale, industriale, și teroriste, Princeton (2007)
Bimal PRASAD, Mediul Hazardelor și contextul dezastrelor, perspective si context. Kansas,
66
State University, Wiley – Blackwell, 2012
67 John PRESTON, Educația la dezastre, Sense Publishers, Rotterdam
Mircea RADULIAN, Caracteristicile seismologice zonale ale României, Pure Appl. Geophys.,
68
2000
Michael REGESTER, Judy LARKIN, Managementul crizelor şi al situaţiilor de risc, Bucureşti,
69
Editura comunicare.ro, 2007
Sandrine REVET, Conceptualizarea și analiza dezastrelor: O Cercetare pentru Științe Sociale
70 și Politici Internaționale, in Attinà, F. (ed.),The Politics and Policies of Relief, Aid and
Reconstruction, Palgrave MacMillan, London, 2012
Sandrine REVET, Julien LANGUMIER, , Guvernarea Catastrofelor, Karthala, Cercetari
71
Internationale, Paris, 2013
Sandrine REVET, O lume mică: Etnografia simulării dezastrelor naturale, Social
72
Anthropology, Volumul 21, Nr. 1, 2013
Sander RINALDI, Identificarea, înţelegerea şi analiza interdependenţelor infrastructurilor
73
critice, IEEE Control System Magazine, Dec. 2001
Anne ROSE, Întreruperea activității - Impactul unui atac terorist asupra sistemului de
74 alimentare al Electric Los Angeles: Reziliența clientului la un total Blackout, Risk Analysis,
Vol. 27, Nr. 3, 2007
Emil SEVER GEORGESCU, Vasile RADIANOV, Ghid practic pentru pregătirea populației în
75
vederea protecției antiseismice, INSSE, 2015
Erica SEVILLA, David BRUNSDON, Andre DANTAS, Jason LE MASURIER, Suzanne
WILKINSON, și John VARGO, Reziliența Organizațională: Cercetând realitatea
76
Organizațiilor Noii Zeelandă, Revista de continuitate a activității și planificarea de urgență,Vol.
2, Nr. 2, 2008
Erica SEVILLA, David BRUNSDON, D. și John VARGO, Managementul Rezilienței : Un
77
cadru pentru evaluarea și îmbunătățirea rezilienței organizațiilor, organizațiile reziliente, 2007
Rajib SHAW, Reducerea riscului la dezastre: de la practica la politica, Nova Publishers,
78
Hauppauge, NY., 2009
Niculae STAN, Manual de protecție civilă pentru personalul cu atribuții în domeniul protecției
79
civile de la localități instituții publice și agenți economici, Ed. M.A.I. 2005
Amy STEPHENSON, Compararea rezilienței organizațiilor, Universitatea din Canterbury,
80
Noua Zeelandă, 2010
Constantin STOICAN Rezilienţa populaţiei: O perspectivă socială asupra strategiilor de
81 securitate, 2016, https://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=2619196 – Lucrare de
doctorat
82 Allan TAYLOR, Pregătirea în domeniul situațiilor de urgență, Volumul 7, numărul 1, 1983
Gheorghe VĂDUVA, Petre DUŢU, Alexandra SARCINSCHI, Cristian BĂHNĂREANU,
Cristina BOGZEANU Cercetări interdisciplinare pentru proiectarea strategiilor economico-
83
financiare de acţiune în evenimentele de risc extrem. Hazarde naturale şi accidente tehnologice,
2010
Timothy VOGUS, Kathleen SUTCLIFFE, Reziliența Organizațională, Conferința Internațională
84
de ISIC.IEEE, 2007
Karl WEICK, Kathleen SUTCLIFFE, Managementul neașteptatului:. Reziliența performanței
85
într-o epocă a incertitudinii, a doua a ediție, California, ed. Jossey-Bass, San Francisco, 2007
65
Marie-Hélène WESTPHALEN, Comunicarea externă a firmei, Bucureşti, Editura C.H. Beck,
86
2008
Thomas WILBANKS, Steven FERNANDEZ, Schimbările climatice și infrastructura, sistemele
87 urbane și vulnerabilitățile, Raportul tehnic al Departamentului de Energie al SUA în sprijinul
evaluării climatice naționale, Island Press, Londra, 2012
Ben WISNER, Piers BLAIKIE, Terry CANNON, Ian DAVIS Riscul: Riscurile naturale,
88
vulnerabilitatea oamenilor si dezastrele, a 2-a ediție, Londra: Routledge, 2004
Xu ZHANG, Francis ZWIERS, Indici statistici pentru diagnosticarea și detectarea schimbărilor
89
la extreme: Extreme într-un climat în schimbare, Springer, New York, Londra, 2013
Hongjian ZHOU, Jing’ai WANG, Jinhong WAN, Huicong JIA, Rezilienţa la hazarde naturale:
90 o perspectivă geografică. Hazarde naturale. Springer Science and Business Media B.V.
2009/2010
Christopher ZOBEL Reprezentarea eventualelor soluții de compromis percepute pentru
91
definirea rezienței în fața dezastrelor, Vol. 50, Nr. 2, 2010
c) Articole, publicații, lucrări (studii) de cercetare

Raport global, Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare -Biroul pentru prevenirea
1 crizelor și de recuperare: Reducerea riscului de dezastre: o provocare pentru Dezvoltare, New
York, 2004
Consiliul Național Consultativ pentru Infrastructură, Reziliența infrastructurii critice raportul
2
final și recomandările, 2009
Eric GAUME., Mark LIVET, Michel DESBORDES și J.P. Villeneuve, Analiza hidrologică a
3 fluviului Aude, Franţa, inundaţie bruscă din 12 și 13 November 1999: Jurnal de Hodrologie,
286, H. 1-4, (2004):
Ben WISNER, Să lăsăm copiii noștri să ne învațe! O trecere în revistă a rolului educației și
4 cunoașterii în reducerea riscului de catastrofe, ISDR Sistemul tematic Cluster / Platforma pe
cunoaștere și educație
Anuarul statistic 2006 Bilanțul catastrofelor naturale, Munich Reinsurance Group,
5
Geoscience Research Group, Munich Germany.
6 Raport Furtunile și inundațiile severe din Indiana (DR-1795) - Perioada: 12.08-06.10.2008
Raportul mondial de investiții, corporația transnațională, producția și dezvoltarea agricolă,
8 UNCTAD (United Nations Conference on Trade and Development), New York (USA) and
Geneva (Switzerland), 2009,
9 Planul de analiză și acoperire al riscurilor al județului Vrancea – actualizat 2016
Studiu de fundamentare privind mediul - Judeţul Vrancea şi Zona metropolitană Focşani,
10
Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti Facultatea de Hidrotehnică, 2014,
11 Recensământul Populaţiei şi al Locuinţelor, 2011
12 Strategia de dezvoltare integrata a judetului Vrancea 2014-2020
Vrancea earthquake risk reduction conference organized by SFB 461, RISK-UE, JICA,
13
UTCB, INCERC, INFP consultat la 22.02.2017
14 Dosare istorice: Cutremurul din 1838, Optimal Media, 3 martie 2012
Bob Roemer, Managementul crizelor Rolurile și responsabilitățile de comunicare: Purtătorii de
15
cuvânt, www.crisisresponsecommunications.com.
d) Diverse
1 Dicționarul Explicativ al Limbii Române
66
e) Resurse bibliografice de pe INTERNET
1 http://inforor.com/cele-mai-puternice-cutremere-din-ultimii-600-de-ani/
2 http:// World Disasters Report 2004/dictionary/english/corporate-governance
3 http://adevarul.ro/news/bucuresti/poveSti-bucureSti-blestemele-dumnezeu-capitalei-istoria-
cutremurelor-i-au-ingrozit-bucuresteni-s-a-refacut-orasul-videofoto-
1_50bded167c42d5a663d0316c/index.html#
4 http://adevarul.ro/news/societate/25-ani-ultimul-cutremur-morti-produs-teritoriul-romaniei-
dubletul-seismic-vrancean-zgaltait-tara-timp-doua-zile-
1_5569a2d3cfbe376e35bf4cc5/index.html
5 http://ccpic.mai.gov.ro/
6 http://ccpic.mai.gov.ro/docs/COM(2008)676%20final%20CIWIN_EN.pdf
7 http://ccpic.mai.gov.ro/strategia.html
8 http://ec.europa.eu/dgs/home-affairs/what-we-do/policies/crisis-and-terrorism/critical-
infrastructure/index_en.htm
9 http://en.wikipedia.org/wiki/Psychological_resilience#Definition_of_resilience
10 http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Judeţul_Vrancea
11 http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/PDF/?uri=CELEX:52005DC0576&from=RO
12 http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=celex:52005DC0576
13 http://inforor.com/cele-mai-puternice-cutremere-din-ultimii-600-de-ani/
14 http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/424834.stm
15 http://portal.tfm.ro/forum/printthread.php?tid=263
16 http://pqasb.pqarchiver.com/chicagotribune/doc/290958135.html?FMT=&FMTS=&type=curr
ent&date=&author=&pub=&edition=&startpage=&desc=
17 http://web.worldbank.org/WBSITE/EXTERNAL/COUNTRIES/MENAEXT/EXTMNAREGT
OPGOVERNANCE/0,,contentMDK:20513159~pagePK:34004173~piPK:34003707~theSiteP
K:497024,00.html
18 http://www.adrcentru.ro/Document_Files/ADStudiiRegionale/00001071/fn1ks_Analiza%20inf
rastructura%20rutiera.pdf consultat la 06.05.2017
19 http://www.anpm.ro/documents/840135/2198510/2013.pdf/8ce4ce18-b0d2-4271-b9f0-
98b8ffec8da5
20 http://www.crue-eranet.net/cruise.asp
21 http://www.cutremur.net/p/cutremurele-din-regiunea-vrancea.html
22 http://www.ecologie.gouv.fr/Le-risque-inondation-evaluation.html, p.3.
23 http://www.fema.gov/hazus
24 http://www.ifrc.org/en/publications-and-reports/world-disasters-report/world-disasters-report-
2014/
25 http://www.infp.ro/catalog-seismic
26 http://www.infp.ro/despre-cutremure/#ch_1
27 http://www.infp.ro/wp-content/uploads/2015/12/romplus.cat_.txt
28 http://www.insse.ro/cms/ro/content/popula%C5%A3ia-rom%C3%A2niei-pe-localitati-la-1-
ianuarie-2016
29 http://www.insse.ro/cms/ro/content/produsul-intern-brut-date-anuale
67
30 http://www.isujvn.ro/en/prezentare-generala/rapoarte-si-studii/studii/analize-si-situatii-
operative
31 http://www.isujvn.ro/en/prezentare-generala/rapoarte-si-studii/studii/analize-si-situatii-
operative/9-desprenoi/prezentare-generala/1593-situatii-statistice
32 http://www.mdrl.ro/_documente/constructii/educatie_cutremur/MEE_003-
2007_METODOL_INVEST_POST-SEISM.pdf
33 http://www.meteoromania.ro/anm2/clima/clima-romaniei/
34 http://www.meteoromania.ro/anm2/clima/clima-romaniei/ prelucrare date
35 http://www.mobee.info/despre-cutremurele-din-romania/cutremurele-din-30-31-mai-1990
36 http://www.museodellemarionette.it/index.php?option=com_content&view=article&id=270:et
nografie-del-contemporaneo-seminario-permanente-4&catid=87:news&Itemid=688&lang=en
37 http://www.rosilva.ro/articole/prezentare_generala__p_131.htm
38 http://www.rowater.ro/dasiret/Documente/SGA%20VRANCEA/SGA%20VRANCEA.pdf p.
2,
39 1http://www.rowater.ro/dasiret/sgavrancea/Continut%20Site/Acasa/Despre%20Noi.aspx
40 http://www.snas.ro/index.php?option=istoric
41 http://www.unesco.org/new/en/santiago/education/education-for-sustainable-
development/decade-of-education-for-sustainable-development-desd/
42 http://www.utcb.ro/conferin/conference.html
43 http://www.vrancea.insse.ro/main.php?lang=fr&pageid=430
46 http://www.world-earthquakes.com/index.php?option=frc
47 https://earthquake.usgs.gov/earthquakes/eqarchives/significant/sig_1986.php
48 https://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_siturilor_Natura_2000_în_România
49 https://ro.wikipedia.org/wiki/România
50 https://www.cpni.gov.uk/managing-my-asset
51 https://www.dhs.gov/critical-infrastructure-vulnerability-assessments
52 https://www.dhs.gov/pcii-program
53 https://www.natgeo.ro/natura/catastrofe/7872-cutremurul-cel-mare
54 https://www.publicsafety.gc.ca/cnt/ntnl-scrt/crtcl-nfrstrctr/index-en.aspx
55 https://www.thehaguesecuritydelta.com/media/com_hsd/report/53/document/Securing-
Critical-Infrastructures-in-the-Netherlands.pdf
56 www.scientia.ro/stiinta-la-minut/matematica/2995-ce-sunt-simularile-monte-carlo.html
68

Considerații Privind Managementul Situațiilor

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Considerații Privind Managementul Situațiilor

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ROMÂNIA

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

DOMENIUL: “Ordine Publică și Siguranță Națională”

TEMA: CONSIDERAȚII PRIVIND MANAGEMENTUL SITUAȚIILOR

Teză elaborată în vederea obținerii

1.1. STADIUL DELIMITĂRILOR CONCEPTUALE PRIVIND

Tabelul nr. 1 Definițiile naționale infrastructurilor critice

Infrastructura "critică" este definită ca amsamblul de sisteme şi

Infrastructura critică reprezintă un element, un sistem sau o

Deși definițiile diferă de la o țară la alta, consistențe majore și similitudinile cheie

1.2. CONSIDERAȚII PRIVIND REZILIENȚA

Reziliența infrastructurilor critice este compusă din două tipuri de reziliență:

1.3. CONCLUZII PRIVIND DIAGNOZA ETAPEI ACTUALE A

Infrastructurile critice sunt esențiale pentru bunăstarea și bună funcționare a

Căutând prin literatura de specialitate privind dezastrele, precum și prin

Termenul „reziliență” a fost utilizat pe scară largă în diferite discipline, cum ar

2.2. CONCLUZII PRIVIND PREGĂTIREA POPULAȚIEI ÎN DOMENIUL

Noile strategii privind pregătirea populației în domeniul situațiilor de urgență

Impactul dezastrelor naturale asupra infrastructurii critice poate fi identificat prin

Protecția infrastructurilor critice este recunoscută ca fiind fundamentală în

„Nicăieri în lume nu mai există o concentrare de populaţie atât de expusă la

4.1. DESCRIEREA CAUZELOR, ELEMENTELOR FAVORIZANTE ȘI

4.1.1. ANALIZA RISCULUI DE CUTREMUR ÎN JUDEȚUL VRANCEA

Rezultă că media intervalului de timp în care se pot produce cutremure cu

Magnitudine Adancime Efecte Durata

Grafic nr. 12 Cutremure rare cu magnitudine periculoasă

Ninsorile abundente şi stratul de zăpadă apar cel mai frecvent în anotimpul de

4.1.3. ACTIVITATEA SEISMICĂ PE TIMPUL CĂDERILOR MASIVE DE

Conform site-urilor specializate de predecție a unui cutremur, acestea anticipează

Diversificarea responsabilităților din domeniul gestionării situațiilor de urgență

Continuând ideea menționată mai sus, acest Software de Gestionare a Situațiilor

 Caracterizarea expunerii populației in clădire in funcție de perioada de

 Caracterizarea expunerii populației in clădire in funcție de materialul de

 Caracterizarea expunerii populației in clădiri si locuințe pe baza unor indici:

 Caracterizarea expunerii populației in funcție de categoriile de vârsta, sex si

5.3. PROPUNERE PENTRU MODIFICAREA PLANULUI PRIVIND

Planul privind gestionarea situațiilor de urgență generate de cutremur și/sau

Demersul științific pe care l-am inițiat a urmărit evoluția concepului de

c) Articole, publicații, lucrări (studii) de cercetare

S-ar putea să vă placă și