Caracterizarea pesonajelor

Personaj principal, static, multidimensional, eponim, arhetipal; impreuna cu cei din

familia sa, formeaza un personaj colectiv.
Modalitati de caracterizare:
- caracterizare directa: portretul facut de narator si de alte personaje; autocaracterizare;
— caracterizare indirecta: prin propriile actiuni, simtiri si ganduri; prin mediul in care traieste;
prin comentariul naratorial; prin nume.

Manole Par Negru

In cadrul familiei, Manole Jder detine pozitia-cheie. El este tatal, seful acestui grup, detine forta
si intelepciunea, fiind autoritatea. Personajele grupului sunt construite dupa principiul iconic,
tatal este modelul seriei in care se incadreaza fiii. Pata de jder de sub ochiul stang se transmite
fiilor si devine, deci, emblema clanului.
Este fost comis al lui Bogdan-voda si vel-comisul lui Stefan cel Mare la herghelia domneasca de
la Timis, unde dovedeste calitati de hipolog si veterinar; vechi om de arme.

In cadrul grupului de personaje alcatuit de familia sa, detine pozitia-cheie. El este tatal,
seful acestui grup, detine forta si intelepciunea, fiind autoritatea. Nimic nu se poate intreprinde
fara aprobarea sa. Personajele grupului sunt construite dupa principiul iconic, tatal este modelul
seriei in care se incadreaza fiii: Simion, Nicoara, Cristea, Damian si Ionut. Pata de jder de sub
ochiul stang se transmite fiilor si devine, deci, emblema clanului.

Comisul Manole este taciturn, inchis in sine, sobru („Dumnealui era un om putin vorbaret si
dadea din cand in cand raspunsuri pe cat se putea mai scurte"), insa nu are ganduri ascunse,
aratand cand este cazul ceea ce simte, direct. Este dominat de sentimentul devotamentului pentru
domnitor: „Comisul Manole e ca bourul din pustie: merge drept inainte, sfaramand, asa ca el s-a
incruntat la monah, poruncindu-i sa nu mai intrebe, caci nu poate fi om traitor in Tara Moldovei
care sa nu doreasca sanatate si izbanda Mariei-sa-le". Se dueleaza verbal cu jupaneasa Ilisafta,
fara sorti de castig. Aceasta ii aduce vesnice reprosuri, iar cand il numeste „cuc batran" se refera
la nestatornicia lui din tinerete. Batranetea i-a adus intelepciune in analiza vietii si oamenilor.

Ilisafta

Personajul are o gandire mitica, arhaica. Jupaneasa este pastratoare de traditii. Patroneaza
nuntile, petrecerile si botezurile din familie. Are un pronuntat instinct matern; ii place sa-si
ocroteasca feciorii, nurorile, nepotii si chiar sotul, cu care se razboieste verbal. Este prezenta
stabila, statica a clanului.

Jupaneasa llisafta isi disputa cu Manole, sotul sau, autoritatea in grupul familial vrand sa instituie
un adevarat matriarhat. Ea este prezenta stabila, statica a clanului.
Lipsa de mobilitate este compensata de setea de informatie. Este avida de vesti din exterior, vrea
sa afle prima ce se mai intampla in tara sau cu fiii ei, cand acestia sunt plecati de acasa. Are, in
cel mai inalt grad, dorinta de a cunoaste: "Altii au vanturat lumea, noi am stat aici; altii stiu toate,
noi nu stim nimica; deci vreau sa cunosc acele vesti..." In acest sens, este interesata si de zodii,
interpreteaza vise care neaparat sunt prevestitoare ("De altminteri, am avut si vis vestitor
alaltaieri noaptea, se facea ca am trecut o apa mare si nu gaseam nici vad, nici punte").

Boala armasarului Catalan este pentru ea semnul unui nou razboi purtat de Maria-sa. Ii plac
practicile magice, unde este asistata de tiganca Chira. Pentru a afla noutati despre Ionut, care
disparuse fara urma, ii face acestuia, impreuna cu nana Chira, papusa, pe care o descanta. Alta
data cauta sa-l afume pe Ionut „prin somn cu par de lup", iar lui Simion, pentru a nu se casatori
cu Marusca, ii face ceaiuri de buruieni, fara niciun folos insa. Isi pastreaza tenul frumos si
proaspat cu apa de ma taciune, insotita de descantec, fara a vrea sa destainuie taina nici chiar
nurorilor. Este cocheta si la batranete.

Are o gandire mitica, arhaica, fiind convinsa ca „fiecare om are un urs al sau", care ii poarta
norocul in viata. Este pastratoare de traditii. Patroneaza nuntile, petrecerile si botezurile din
familie. Are un pronuntat instinct matern; ii place sa-si ocroteasca feciorii, nurorile, nepotii si
chiar sotul, cu care se razboieste verbal. Este rea de gura, incat baga spaima in comisul Manole.

Nu ezita sa-l critice chiar si pe Stefan-Voda.

Vioiciunea ei sugereaza ca este inteligenta; sub asprimea ei se afla multa delicatete sufleteasca.
In tinerete a fost frumoasa si ii spune nanei Chira ca a atras si atentia lui Voda. La batranete este
autoritara, clevetitoare, poseda arta impunsaturilor verbale, dar si a vorbelor dulci; le condamna
pe jupanesele tinere pe motiv ca sunt „necuviincioase"; este o foarte buna gospodina si mama
iubitoare.

Cand afla ca Simion si comisul Manole au cazut in lupta de la Vaslui, comportarea ei este
exemplara. Nu are timp de jelit si face totul pentru indeplinirea datoriei fata de cei morti, carora
trebuie sa li se faca praznic si pomenire, conform traditiei.