Radiocomunicatii in Situatii de Urgenta

Societatea Romana a Radioamatorilor
Radioamatorii voluntari in situatii de urgenta – Radiocomunicatiile in situatiile de urgenta – Manual
RADIOAMATORII VOLUNTARI IN
SITUATII DE URGENTA
RADIOCOMUNICATIILE
IN
SITUATII DE URGENTA
Manual
Editia I
Autori: Adrian Florescu, YO3HJV

Mihai Catan, YO3MAC
I
DESPRE PREZENTUL MANUAL
Acest document are rolul de a stabili cadrul si criteriile minimale pe

care ansamblul de regulamente, planuri, proceduri, instructiuni etc –
pe baza carora isi desfasoara activitatea o retea de comunicatii de
urgenta – trebuie sa il indeplineasca.
In cuprinsul acestui Manual, sunt indicate o serie de pozitii
organizatorice necesare desfasurarii activitatii in conditii optime;
denumirea acestora este conventionala si poate fi sau nu insusita ca
atare de catre organizatiile care decid sa il urmeze. Nu denumirea este
cea care prezinta importanta ci rolul, atributiile si responsabilitatile
functiei respective.
Prezentul Manual nu are rolul de a furniza in mod exhaustiv informatii

tehnice ci de a organiza informatia si de a o face accesibila si
comprehensibila factorilor de decizie implicati in gestiunea situatiilor de
urgenta.
DREPTURI DE AUTOR SI COPYRIGHT
Continutul prezentului manual poate fi utilizat cu urmatoarele conditii:

-Prezentarea nealterata a notei referitoare la Drepturile de autor si copyright;
-Utilizarea este personala sau are scop educational, informativ si non-
comercial.
Reproducerea, in tot sau in parte precum si citarea continutului prezentului

manual se vor putea face doar cu indicarea Societatii Romane a
Radioamatorilor ca sursa a informatiei
Nota
Aceasta publicatie este realizata de Societatea Romana a Radioamatorilor in vederea

sprijinirii eforturilor voluntarilor in realizarea unei retele de urgenta.
Informatiile din prezentul manual nu pot substitui pregatirea adecvata efectuata de

personal specializat; ele sunt destinate sustinerii activitatii de pregatire si instruire.
Se recomanda consultarea periodica a manualului diseminat in format electronic

pentru varianta actualizata.
II
REFERINTA VERSIUNILOR
Versiunea Data publicarii Sinteza modificarilor Editor
Prima editie 10 iunie 2010 publicare YO3HJV
III
PREAMBUL
Radioamatorii pot sa ofere servicii voluntare in situatii de urgenta, in sensul

realizarii unei infrastructuri de comunicatie radio in vederea:
• Asigurarii comunicatiilor pentru organizatii, echipe de voluntari si
alte entitati implicate in managementul situatiilor de urgenta si care
nu detin mijloace de comunicare radio;
• Transmiterii operative de informatii intre institutii ce folosesc
sisteme de comunicatie diferite sau retele diferite (Intre Crucea
Rosie, spitale si diverse servicii comunitare);
• Introducerea in reteaua informationala al zonelor care, in mod
normal nu beneficiaza de comunicatie radio cum ar fi centrele de
evacuare;
• Refacerea comunicatiilor in zonele in care retelele normale nu mai
functioneaza sau sunt saturate, cum ar fi comunitatile izolate.
In numeroase cazuri de calamitati, retelele de comunicatie utilizate de Politie,

Ambulanta si Pompieri au fost afectate sau inoperabile. In aceste imprejurari,
reteaua de comunicatii a radioamatorilor voluntari poate fi configurata sa
suplineasca aceste disfunctionalitati.
Trebuie subliniat ca radioamatorii voluntari nu pot furniza o solutie completa de

rezerva pentru sistemul principal de comunicatie dar vor putea sa furnizeze servicii
specifice pentru punctele esentiale.
Intr-o situatie de urgenta tipica, sistemele principale de comunicatie ale institutiilor

cu atributii specifice sunt solicitate la maxim; sistemul secundar de comunicatie
stabilit de radioamatori poate degreva aceste retele de mesajele care nu au
legatura cu obiectivele lor esentiale. De exemplu, daca reteaua de telefonie mobila
nu este functionala, este complet ineficient sa fie alocat un salvator sa asiste
comunicational un adapost pentru sinistrati, desi acestia au nevoie de un mijloc de
comunicare cu centrul de coordonare pentru situatii de urgenta.
In situatiile de urgenta exista posibilitatea ca organizatiile care asigura diverse

servicii sa duca lipsa de personalul necesar acoperirii activitatilor proprii; in acest
caz, radioamatorii din reteaua de urgenta pot fi solicitati sa isi asume anumite
responsabilitati suplimentare fata de cele legate de asigurarea comunicatiilor.
Aceste imprejurari, insa, trebuie abordate in mod particular, de la caz la caz.
RADIOAMATORII VOLUNTARI IN COMUNICATIILE DE URGENTA NU AU

DREPT OBIECTIV INTERVENTIA DIRECTA SI INITIALA IN EVENIMENTUL
CARE A GENERAT SITUATIA DE URGENTA.
EI POT INTERVENI IN ASTFEL DE SITUATII DOAR DACA FAC PARTE DIN
STRUCTURILE ABILITATE SAU BENEFICIAZA DE CALIFICAREA SAU
PREGATIREA SPECIFICA PENTRU A INTERVENI IN ACESTE SITUATII.
IV
RISCURI OPERATIONALE
In gestiunea situatiilor de urgenta exista posibilitatea reala de a surveni o serie de

riscuri specifice fiecarei organizatii care asigura interventia.
Aceste riscuri sunt definite in procedurile si panurile fiecarei astfel de organizatii.
Pe langa aceste riscuri particulare, in activitatea de asigurare a comunicatiilor pot
apare urmatoarele categorii de eveniment cu potential de risc pentru persoanele
implicate si pentru echipamentele utilizate:
-risc de electrocutare;
-risc de descarcare electrica atmosferica;
-expunere la radiatii electromagnetice;
-cadere de la inaltime;
-risc de prabusire a elementelor mecanice de la inaltime (antene,
echipamente de retranslatare etc)
Radioamatorii voluntari in situatii de urgenta vor avea in vedere aplicarea

si avertizarea masurilor de protectia specifice pentru:
-instalarea echipamentelor;
-exploatarea echipamentelor;
-avertizarea persoanelor care interactioneaza in zona de instalare a
echipamentelor;
-demontarea echipamentelor.
V
CUPRINS
SECTIUNEA I – SISTEME DE COMUNICATIE SI METODE

CAPITOLUL I – RETELE DE TELECOMUNICATIE SI METODE
INTRODUCERE
Retele nationale
Servicii specifice pentru situatii de urgenta
Caracteristici comune retelelor nationale
SISTEME DE TELEFONIE
Telefonie fixa (PSTN/VOIP)
Telefonie celulara
Intercom
FACSIMIL
Descriere
Retea
Avantaje si dezavantaje
PAGERE
Descriere
SATELITI
CALCULATOARELE PERSONALE
Retele
Comunicatia de date
Posta electronica
CAPITOLUL II – ALTE METODE DE TRANSMITERE A INFORMATIEI
Curierii
Semnalizarea acustica si vizuala
Mass-media
CAPITOLUL III – RETELE SI ECHIPAMENTE DE RADIOCOMUNICATIE
RETELE RADIO
Prezentare
Benzi de frecventa
STATIILE RADIO
STATII BAZA
STATII MOBILE
VI
Transceiver-ul
Antenele
Precautii
STATII PORTABILE
Descriere
Imbunatatire performantelor
STATII TRANSPORTABILE
Descriere
Utilizare
Incarcarea bateriilor
REPETOARE RADIO
SECTIUNEA II – RADIOCOMUNICATIA
CAPITOLUL IV – FUNDAMENTELE RADIOCOMUNICATIEI
Introducere
UNDELE RADIO
Descriere
Unda radio
Lungimea de unda
Frecventa
SPECTRUL DE RADIOFRECVENTA
Limitele conventionale
Capetele de banda
CAPITOLUL V – PROPAGAREA; PARTICULARITATI
Introducere
VHF/UHF
Propagarea
Limitari
Raza de acoperire
Zone “oarbe”
Utilizarea in situatii de urgenta
SHF
HF
Propagarea
Limitari
Raza de acoperire
Zone “oarbe”
CAPITOLUL VI – STABILIREA ECHIPAMENTELOR NECESARE

Introducere
Alegerea echipamentelor
Alegerea benzilor de frecventa
Alegerea antenelor
VII
COMUNICATIA PE ARII RESTRANSE

COMUNICATIA PE DISTANTE MEDII
COMUNICATIA PE DISTANTE MARI
SECTIUNEA III – MANAGEMENTUL

RADIOCOMUNICATIILOR IN SITUATII DE URGENTA
CAP. VII - PLANIFICAREA RADIOCOMUNICATIILOR PENTRU SITUATII DE
URGENTA
Introducere
PLANIFICAREA
AUTORITATEA
ROLUL SI RESPONSABILITATEA
CONTROLUL SI COORDONAREA
COMUNICAREA INTRE ORGANIZATII
Canalul unic de cooperare
Retelele independente
RESURSELE
PREDICTIA EVENIMENTELOR
REPREZENTAREA RETELELOR DE COMUNICATIE
REDUNDANTA
PLANUL
CAP. VIII - CENTRUL DE COORDONARE A COMUNICATIILOR (CENCOM)

Introducere
RESPONSABILITATEA CENCOM
ORGANIZAREA CENCOM
EVIDENTA MESAJELOR
CRITERIILE DE AMENAJARE
PERSONALUL CENCOM
COORDONATORUL CENCOM
MASURI DE REDUCERE A STRESS-ULUI
Facilitati
Mijloace de comunicatie nelistate
Reducerea zgomotului
Controlul accesului
STABILIREA AMPLASAMENTULUI
FORMALIZAREA MESAJELOR
CAP. IX - ORGANIZAREA RADIOCOMUNICATIILOR IN TEREN

Introducere
IMPORTANTA PLANULUI DE COMUNICATII
ACTIUNI ORGANIZATORICE
Recunoasterea prealabila
Alegerea locatiei
VIII
Instalarea echipamentelor
Exploatarea
Dezinstalarea
Activitatile post-operationale
TEHNICI DE RADIOCOMUNICATE IN TEREN
MANAGEMENTUL ENERGIEI ELECTRICE IN TEREN
Introducere
Managementul bateriilor
Generatoarele electrice
Surse alternative
CAP. X – DIVERSE PROBLEME INTALNITE IN RADIOCOMUNICATIILE DE

URGENTA
EVALUAREA RADIOCOMUNICATIILOR
Introducere
Metoda de evaluare
Harta acoperirii radio
Modificarea performantelor
Prioritizarea evaluarilor
Avantaj
INFORMAREA POPULATIEI
IX
SECTIUNEA I – SISTEME DE COMUNICATIE SI METODE
CAPITOLUL I
RETELE DE TELECOMUNICATIE
INTRODUCERE
Retele nationale
In Romania, in mod traditional, reteaua nationala de telecomunicatie este
telefonia terestra PSTN (Public Swithed Telephone Network). Furnizorul cu cel
mai mare grad de acoperire este, in prezent, Romtelecom.
Pe langa reteaua PSTN a Romtelecom, exista furnizori de servicii de telefonie
VoIp si/sau PSTN cu acoperire locala sau zonala.
Comunicatiile cu terminal portabil/mobil sunt posibile in Romania prin
utilizarea infrastructurii furnizate de operatorii de telefonie celulara: Orange,
Vodafone, RCS&RDS si Cosmote.
Comunicatiile cu terminal portabil/mobil in retea prin satelit sunt posibile in
retelele civile (Iridium, Inmarsat etc.), militare (Tacsat, FLTSATCOM, UFO,
Syracuse etc.).
In Romania a fost instalata si data in exploatare pentru comunicatiile
institutionale si reteaua TETRA (Terestrial Trunked Radio), retea emergenta
pentru comunicatiile serviciilor de interventie si siguranta publica (politie,
ambulanta, pompieri etc).
Servicii specifice pentru situatii de urgenta

Furnizorii de telecomunicatii nationale pun sau pot pune la dispozitia
institutiilor cu atributii in gestiunea comunicatiilor in situatii de urgenta
anumite servicii specifice, in special in sfera transmisiunilor de voce si date.
Aceste servicii constau in prioritizarea si localizarea apelurilor de urgenta,
aflandu-se la intersectia dintre utilizarea publica si cea institutionala.
O parte din aceste facilitati sunt impementate la nivel de retea dar altele pot
fi activate in urma unor notificari (disjungerea apelurilor in functie de zona
sau celula de initiere, transmiterea de mesaje predefinite pe anumite zone de
serviciu ale retelei etc).
Caracteristici comune retelelor nationale

Caracteristica esentiala a retelelor nationale este accesibilitatea si usurinta in
utilizare; majoritatea persoanelor stiu sa utilizeze un terminal telefonic, fix
sau mobil. Securitatea retelei (a nu se confunda cu securitatea mesajului)
este realizata prin redundanta cailor de transmisie a semnalului si prin
implementarea unor masuri tehnice privind siguranta constructiva a
centralelor, nodurilor si a celulelor de telecomunicatie.
Totusi, in exploatarea retelelor nationale, datorita factorilor economici, pot sa
apara momente de blocare sau disfunctionalitate datorita fluxului de
informatie care tranziteaza reteaua la un moment dat (congestie). In aceste
momente, reteaua este inaccesibila noilor utilizatori care incerca sa se
conecteze la ea pentru a transmite mesaje si informatii.
1
SISTEME DE TELEFONIE
Telefonie fixa (PSTN si/sau VOIP)

Reteaua fixa este, inca, cea mai raspandita modalitate de conectare
telefonica din Romania. Ea conecteaza terminale telefonice aflate in
(aproape) fiecare casa si institutie. Terminale de telefonie fixa sunt prezente
si in locuri publice.
In situatiile de urgenta, telefonia fixa prezinta urmatoarele avantaje si
dezavantaje:
Avantaje Dezavantaje
-Deja instalate; -Locatie fixa;
-Versatile; -Convorbirile pot fi intrerupte;
-Accesibile; -Vulnerabilitate;
-Densitate mare a traficului -Reteaua poate fi congestionata;
-Usor de utilizat; -Permite doar comunicatie punct la
-Comunicatie bidirectionala. punct.
Telefonie celulara
Telefonia celulara reprezinta o retea de echipamente fixe amplasate in
diferite regiuni geografice (celule), prin intermediul carora, terminale
portabile sau mobile pot accesa reteaua sau retelele externee de telefonie in
conditii de totala autonomie. Comunicatia se realizeaza prin unde radio,
terminalul mobil comunicand cu celula care ii ofera cele mai avantajoase
conditii de comunicare. Celulele comunica intre ele astfel incat, la deplasarea
terminalului mobil, comunicatia sa nu sufere intreruperi.
Retelele celulare asigura acoperirea cu semnal util in zonele populate care
presupun o cerere rezonabila de astfel de servicii.
Retelele celulare pot suferi congestii de trafic in aceleasi conditii ca si retelele
PSTN.
-Mobilitate; -Acoperire limitata;
-Comunicatie personala; -Probabilitate crescuta de
-Comunicatie de voce, date si congestie a retelei;
fax; -Durata de functionare limitata;
-Roaming in alte retele din alte -Interfata de utilizator variata;
tari; -Absenta posibilitatii de a
-Terminale ieftine transmite catre un grup.
-Comunicatie bidirectionala.
Nota:
telefonia celulara trebuie considerata ca premisa cu cel mai scazut
rang in alegerea mijloacelor de comunicatie in situatii de urgenta.
2
Intercom
Sistemele de comunicatie intercom (interfon sau telefon de campanie) sunt
mijloace de comunicatie conectate prin fir, care pot fi luate in considerare in
stabilirea unei retele de comunicatii in situatii de urgenta. Aceste mijloace de
comunicatie pot evita congestionarea retelelor de telecomunicatie, in special
in cazul comunicatiilor pe distante scurte. Reteaua intercom poate fi realizata
fie punct la punct fie, prin intercalarea unei centrale PSTN sau actionate
manual, in retea multipunct. Cel mai slab punct al retelei este cablul de
conectare, ce poate fi afectat relativ usor in cazul in care nu se iau precautii
speciale.
FACSIMIL
Descriere
Aparatele facsimil (fax) permit transmiterea de imagini prin reteaua
telefonica (PSTN/VOIP/celulara).
Retea
In mod traditional, echipamentele facsimil se conecteaza la reteaua telefonica
terestra (PSTN/VOIP) dar retelele moderne de telefonie celulara permit si
comunicatii facsimil cu conditia configurarii adecvate a terminalului telefonic.
In situatii de urgenta, comunicatia facsimil poate fi afectata in aceeasi
masura in care este afectat mediul de transmisiune, avand si dezavantajul ca
imaginile se transmit pe rand, iar in cazul in care sunt destinatari multipli,
transmisiunea se efectueaza secvential catre fiecare.
Pentru transmiterea de imagini facsimil se pot utiliza atat echipamente
dedicate cat si modem-uri controlate de calculator.
-Costuri reduse in exploatare; -Hartia cu efect termic are o
-Mesaj scris; durata limitata de retentie a
-Usor de exploatat; mesajului;
-Posibilitatea destinatarilor -Durata mare de transmisie a
multipli; mesajului;
-Ofera confirmarea de primire; -Mediul de transmisie poate fi
-Disponibilitatea congestionat datorita vitezei
echipamentelor; mici de transmisie;
-Posibilitatea de a utiliza medii -Necesita interventie in cazul in
de transmisie diverse; care este necesara
-Functionare neasistata de retransmiterea (cu exceptia
operator; echipamentelor automate);
-Comunicatie simplex
3
PAGERE
Descriere
Reteaua/Sistemul de paging ofera posibilitatea transmiterii unui mesaj in
mod unidirectional si poate servi la alertarea unei persoane sau a unui grup
de persoane.
Pager-ele sunt, in esenta, receptoare radio ce ofera posibilitatea vizualizarii
unui mesaj pe un ecran. Mesajele afisate pot fi numerice sau alfanumerice, in
functie de tipul dispozitivului receptor.
Receptoarele pager sunt ieftine si, cu ajutorul unei infrastructuri relativ
simple pot asigura acoperire radio intr-o zona destul de mare.
Anumite sisteme de paging pot asigura transmisia de voce, dar tot
unidirectional (de la un dispecerat catre receptor).
-Costuri mici in dotare si -Comunicare unidirectionala;
exploatare; -Absenta unei confirmari a
-Posibilitatea de a transmite primirii mesajului;
mesajul catre un grup; -Absenta unui raspuns la
-Acoperirea in teritoriu, in mesaj;
general, excede acoperirea -Dependent de capacitatea unei
telefoniei celulare; baterii;
-Eficienta energetica; -Scoaterea din circuitul
-Mesajul poate fi stocat in comercial a retelei de paging
pager; restrange accesibilitatea
acesteia;
-Uneori transmiterea mesajului
are loc cu intarziere.
SATELITI
Comunicatia prin satelit se bazeaza pe un canal radio ascendent si pe un

canal radio descendent, satelitul operand ca un repetor pentru cele doua
terminale angajate in comunicare.
Prin legaturile via satelit se pot efectua transmisiuni de voce, date si imagini.
In Romania, traficul telefonic si de date pe satelit este limitat, costurile find
prohibitive pentru operatorii sau utilizatorii domestici.
Sunt utilizati intensiv de posturile de radio si de televiziune, putand fi mediu
de comunicare unidirectionala, receptia de posturi de televiziune direct din
satelit fiind relativ raspandita si accesibila.
Avand in vedere utilizarea limitata la receptia posturilor TV si de
radiodifuziune, aceasta cale de transmisie a informatiei poate fi luata in
considerare doar in ceea ce priveste alertarea populatiei sau instructarea
acesteia in situatii de calamitatii care afecteaza arii geografice largi.
Satelitii destinati traficului de radioamator sunt sateliti de orbita joasa (LEO).
Au avantajul ca pot fi accesati cu ajutorul statiilor portabile chiar, dar au
4
dezavantajul ca, nefiind geostationari, radiocomunicatiile pe care le pot

asigura sunt pe durate foarte scurte de timp (de ordinul minutelor).
Satelitii LEO pot fi utilizati mai eficient in vederea stabilirii pozitiei statiilor din
teren, prin intermediul APRS.
CALCULATOARELE PERSONALE
Retele
Reteaua locala (LAN-Local Area Network) realizeaza interconectarea
calculatoarelor (PC), a imprimantelor si a altor echipamente periferice dintr-o
zona delimitata si relativ restransa.
Reteaua LAN este coordonata de un server (de fisiere sau de aplicatii). Acest
server asigura stocarea si distribuirea informatiei, accesul la aceasta fiind
practic, instantaneu pentru oricare participant la retea.
Reteaua se poate realiza, fizic, prin interconectarea echipamentelor prin fir
sau prin radio (WiFi).
Retelele locale se pot interconecta intre ele prin Gateway-uri, realizandu-se
un WAN (Wide Area Network).
-Stocarea informatiei in format -Necesita instruirea
electronic; operatorului;
-Controlul si corectia erorilor in -Limitari hardware;
transmiterea informatiei; -Reticenta utilizatorilor;
-Viteza mare de transmisie; -Variatia hardware;
-Comunicatie pseudo-duplex; -Banda larga pentru canalul de
-Productivitate sporita; comunicatie in cazul in care
-Accesul tuturor utilizatorilor la sunt multe echipamente
resursele partajate; interconectate;
-Multitasking; -Echipamentele devin rapid
-Posibilitate de conexiune WAN; invechite;
-Posibilitate de acces a retelei -Costuri mari la dotare si
LAN prin PSTN; exploatare (Licentiere SW)
Comunicatia de date
Comunicatia de date intre calculatoare se realizeza prin metode diferite,
toate avand insa aceeasi finalitate, de a conecta mai multe echipamente
astfel incat ele sa poata realiza fie o retea multipunct fie o conexiune punct-
punct.
Conectarea se poate face prin linii dedicate (twisted pair, UTP, fibra optica
etc), prin mediu destinat transmisiunii vocale (PSTN), mediu integrat (ISDN)
sau radio (WiFi, GPRS, 3G etc).
Posta electronica
Posta electronica (E-mail) reprezinta denumirea generica pentru posibilitatea
de a transfera mesaje cu ajutorul echipamentelor de calcul, in format
electronic.
5
Comunicatia de date reprezinta mediul prin care are loc transmisia iar
echipamentele cu programele aferente asigura configurarea expeditor-
destinatar a mesajelor e-mail.
Exista sisteme publice si sisteme private pentru e-mail; sistemele publice
sunt servicii de e-mail puse la dispozitia publicului, in general de catre
furnizorii de servicii internet (ISP-Internet Service Provider) in timp ce
sistemele private ofera acces in cadrul unei organizatii si doar utilizatorilor
inregistrati in respectica organizatie.
Distribuirea mesajelor are loc rapid, destinatarul primind-ul, in general, in
interval de ordinul zecilor de secunde de la momentul transmiterii. Avantajul
major al e-mail-ului este posibilitatea de a atasa fisiere la mesajul propriu
zis, crescand astfel nivelul de intelegere si asimilare al acestuia. Totusi, in
cazul mesajelor ce contin atasamente de dimensiune mare, timpul de
transmitere creste, scaderea acestuia necesitand cresterea benzii de date
puse la dispozitie.
6
CAPITOLUL II
ALTE METODE DE TRANSMITERE A INFORMATIEI
CURIERII
Serviciile de curierat asigura transmiterea informatiei prin preluarea de la

expeditor si inmanarea mesajului la destinatar, folosind mijloace variate de
deplasare (autovehicol, motociclete, avion, barca, etc).
Serviciile de curierat sunt flexibile si pot asigura livrarea informatiei la varii
destinatii dar sunt consumatoare uriase de resurse si de timp.
SEMNALIZAREA ACUSTICA SI VIZUALA
Sistemele acustice si vizuale sunt sisteme primitive de transmitere a

informatiei; cu toate acestea, sunt metode simple de comunicatie.
Semnalele pot fi generate cu fluiere, sirene, sisteme de amplificare, fanioane,
lanterne, reflectoare etc.
Raza de actiune este limitata si pot fi afectate de factorii de mediu.
MASS-MEDIA
Mass media poate fi utilizata pentru alertarea si transmiterea de informatii in

zonele afectate de situatia de urgenta. Totusi, audienta nu este selectiva,
mesajul poate fi distorsionat daca nu este imbracat intr-o forma clara, nu
exista certitudinea receptionarii lui. Comunicarea informatiei se realizeaza
unidirectional.
7
CAPITOLUL III
RETELE SI ECHIPAMENTE DE RADIOCOMUNICATIE
RETELE RADIO
Prezentare
In Romania, retelele radio se pot clasifica in trei mari categorii, dupa criteriul
utilizatorilor:
-retele guvernamentale/militare;
-retele private;
-retele de radioamatori.
Toate retelele folosesc aceeasi resursa, respectiv spectrul undelor

radioelectrice.
Spectrul radio este, la randul sau, impartit astfel incat fiecare dintre
utilizatori sa poata beneficia de acces echitabil la portiuni din spectrul radio
aflat la dispozitie.
Benzi de frecventa1
Spectrul radio se imparte in benzi, in functie de frecventa, dupa cum
urmeaza:
-HF (High Frequency – Frecventa Inalta);
-VHF (Very High Frequency – Frecventa Foarte Inalta);
-UHF (Ultra High Frequency – Frecventa Ultrainalta);
-SHF (Super High Frequency – Frecventa Extrem de Inalta).
Echipamentele ce permit comunicarea intre doua puncte prin intermediul

undelor radio sunt denumite in diferite moduri; in literatura de specialitate se
folosesc urmatorii termeni, echivalenti: emiceptor, emitator-receptor,
transceiver sau prescurtarea TRX.
In cele ce urmeaza vom folosi termenul de “statie radio” ori de cate ori ne
vom referi la ansamblul de echipamente, inclusiv antena si termenul de
“transceiver” ori de cate ori ne vom referi in mod distinct la ansamblul
emitator+receptor.
Pentru ca doua statii radio sa poata comunica intre ele este imperios necesar
sa utilizeze exact aceeasi frecventa la statia care emite si la statia care
receptioneaza.
1
Vom pastra denumirea internationalizata a benzilor de frecventa, pentru uniformitatea cu
documentatia tehnica uzitata in domeniu.
8
Avantaje: Dezavantaje:
-Flexibilitate; -Transmisiune secventiala;
-Se poate comunica cu -Necesita operatori cu pregatire
persoane, autovehicole, nave, prealabila;
avioane etc; -Capacitate redusa de transfer a
-Absenta legaturii fizice; informatiei;
-Posibilitatea de a realiza retele; -Risc de interferente;
-Posibilitatea de difuzare catre -Absenta securizarii (posibila cu
destinatari multipli echipament suplimentar);
-Limitari in functie de teren sau
conditii atmosferice si sezon
STATIILE RADIO
In comunicatiile in situatii de urgenta se folosesc mai multe tipuri de statii

radio, in functie de necesitatile concrete.
Statii baza
Statiile baza sunt ansambluri de echipamente complexe ce cuprind multiple
emitatoare si multiple receptoare (sau echipamente ce permit realizarea de
comunicatii radio bidirectionale in mai multe benzi de frecvente) precum si
sistemele de alimentare cu energie electrica de la retea si din surse de
rezerva precum si antenele adecvate.
Functia primara a statiilor baza este cea de dispecerat; aici se realizeaza
concentrarea, trierea, evaluare si diseminarea informatiei catre personalul
din teren.
Fig. 1 – Statie fixa (radioclub)
9
Statii mobile
Acest tip de statii sunt instalate in mod permanent sau semipermanent pe
autovehicole, fiind conectate la sursa de energie a acestuia.
Existenta unei surse de alimentare de capacitate mare (bateria masinii) a
permis cresterea puterilor disponibile pe statiile mobile.
Fig. 2 – Autospeciala HF/VHF/UHF
Transceiver-ul
In general aparatele sunt proiectate avand ca deziderat o dimensiune redusa
pentru a se putea instala in habitaclul autovehicolului precum si o buna
ventilatie pentru a preveni supraincalzirea in situatiile de exploatare
indelungata.
In cazul in care echipamentul este complex si dimensiunile acestuia nu il
recomanda pentru instalarea in habitaclu, in general, fabricantul a prevazut
posibilitatea ca doar panoul frontal sa fie montat intr-un loc convenabil si
accesibil iar unitatea radio intr-un loc unde exista spatiul necesar.
In mod uzual o statie mobila are puterea de emisie in jurul valorii de 50 W.
10
Fig.3 – Transceiver multiband-multimode Yaesu FT857D-radioamatori
Fig.4 – Transceiver VHF – Motorola GM 360 – uz profesional
Antenele
Pentru statiile mobile, exista o plaja foarte variata de antene. La alegerea
acestora trebuie avute in vedere urmatoarele criterii:
-banda de frecvente in care va fi utilizata;
-performanta pe care o ofera in exploatare;
-procedura de montaj;
-durabilitatea in conditii dificile;
-distanta la care trebuie sa fie stabilite legaturile radio (de preferat ca
antenele sa permita atat comunicatii NVIS cat si la pe distante mari).
Statiile mobile folosesc pentru benzile HF antene ce necesita acord pe
frecventa in uz. Acest acord se poate realiza in mod automat, direct la
antena (antenele tip Screwdriver) fie se realizeaza manual.
11
Fig.5 – Antena Screwdriver Tarheel – HF – (radioamator)
Fig.6 – CODAN 9350 – HF (uz profesional)
12
Precautii
Instalarea echipamentelor de radiocomunicatie mobile trebuie realizata de
personal instruit si cu respectarea unor masuri specifice intrucat circuitul
electric al autovehicolului poate sa genereze interferente sau sa fie interferat
de functionarea statiilor mobile. In acest sens, este bine sa fie consultati
producatorii de autovehicole (sau documentatia tehnica pusa la dispozitie
odata cu autovehicolul) inainte de a proceda la instalarea propriu-zisa.
Statii portabile
Descriere
Statiile portabile sunt echipamentele ce permit radiocomunicatia
bidirectionala si pot fi cu usurinta purtate de orice persoana, in buzunar sau
atasate la curea.
Statiile portabile au puterea de emisie relativ redusa, in jur de 5W. Datorita
faptului ca incorporeaza si bateria, aceasta este de dimensiune mica si nu
permite o utilizare intensiva pe o durata mare de timp.
De asemeni, conditia de a pastra o greutate mica le face vulnerabile la socuri
mecanice.
Antenele sunt montate pe cutia transceiver-ului, eficienta acesteia fiind
redusa. Pe cale de consecinta, distanta la care se poate realiza o legatura
radio este si ea redusa.
Imbunatatirea perfomantelor
Performantele statiilor portabile pot fi imbunatatite prin utilizarea
repetoarelor radio, prin schimbarea pozitiei sau a inaltimii ori prin utilizarea
unor antene cu pierdere cat mai mica. Totusi, utilizarea unor antene de mari
dimensiuni nu este fezabila, utilizarea statiilor devenind incomoda.
Fig.7 – Statie portabila Yaesu VX-170 (radioamator)
13
Fig.8 – MOTOROLA GP-380 (uz profesional)
Statii transportabile
Descriere
Statiile transportabile sunt, de fapt, statii mobile carora li se ataseaza unele
echipamente suplimentare, de preferinta intr-un rucsac pentru comoditate in
transport si exploatare.
O statie transportabila este alcatuita din:
-Transceiver HF/VHF/UHF;
-Baterie reincarcabila;
-Circuit de incarcare de la 12V si de la retea 220VAC;
-Antena si circuit de conectare a unei antene externe;
-Difuzor extern;
-Microfon cu dispozitivul de fixare;
-Rucsac sau geanta pentru transport.
Utilizare
Ansamblul descris mai sus prezinta avantajul versatilitatii in exploatare.
Astel, statia transportabila poate fi conectata direct la o antena degajata, fixa
si prin utilizarea unei surse de curent de la retea, poate dobandi rolul statiei
baza.
Prin conectarea la bateria unui autovehicol si la o antena montata pe acesta,
se poate transforma intr-o statie mobila cu performante imbunatatite din
punct de vedere al benzilor in care se poate stabili radiocomunicatia.
14
Prin utilizarea antenei proprii, montate direct pe statia transportabila si

utilizarea bateriilor, se poate stabili un post de radiocomunicatie performant
in zona afectata.
Incarcarea bateriilor
Pentru a fi eficiente, statiile transportabile trebuie sa poata functiona pe
propria baterie cel putin 8 ore iar echipamentul sa permita reincarcarea
bateriilor atat de la bateriile unui autovehicol cat si de la reteaua de 220VAC.
Fig.9 – YAESU FT-857D transportabil (radioamator)
15
Fig.10 – VERTEX VX1210 – HF (uz comercial)
Fig.11 – PLESSEY PRC320 – HF (uz militar)
16
REPETOARE RADIO
Repetoarele radio sunt echipamente de radiocomunicatie ce asigura receptia

si retransmiterea informatiei, fara sa o altereze.
Repetoarele pot fi fixe, mobile sau portabile, instalarea lor facandu-se in
locatiile mai inalte si degajate din zona afectata de situatia de urgenta. In
acest fel se pot asigura legaturi radio intre statii portabile si mobile la
distante ce pot ajunge si la 100 km.
Echipamentul repetor este duplex, adica emite in timp ce receptioneaza.
Frecventa de emsie a statiei care utilizeaza un canal de repetor este diferita
de frecventa pe care aceeasi statie (si celelalte din acelasi canal de repetor)
receptioneaza.
Fig.12 – Legatura radio prin repetor
Repetoarele pot fi realizate din componente discrete (sursa de alimentare,

doua statii, filtre duplexoare si antena adecvata) si pot functiona in aceeasi
banda de frecvente sau in benzi de frecvente diferite (cross-band).
Repetoarele pot fi instalate permanent sau ad-hoc si pot fi administrate de la
distanta astfel incat, atunci cand este necesara utilizarea in situatii de
urgenta, accesul la frecventa sa fie controlat, impiedicand utilizarea de catre
operatorii fara legatura cu activitatile specifice.
Mai multe repetoare pot fi interconectate intre ele, astfel incat zona deservita
sa fie mult mai mare.
17
Fig.13 – Repetor MOTOROLA GR-300
18
SECTIUNEA II - RADIOCOMUNICATIA
CAPITOLUL IV
FUNDAMENTELE RADIOCOMUNICATIEI
Introducere
Aprofundarea principiilor fundamentale ale radiocomunicatiilor este de natura
sa asigure implementarea corecta in teren a unei retele pe deplin functionale
si corespunzatoare situatiei concrete.
UNDELE RADIO
Descriere
Unda electromagnetica (Unda radio) este o forma de manifestare a
interactiunii intre campul magnetic si campul electric produse de un
generator (un transmitator).
De interes pentru utilizatorul echipamentelor de radiocomunicatie este
analogia cu efectul produs de o piatra ce cade pe un luciu de apa; ia nastere
un val circular, cu centrul in punctul de impact. Pe masura ce se indeparteaza
de punctul de impact (de generator), undele isi micsoreaza energia.
Daca repetam periodic si egal impactul cu suprafata apei, observam ca
procesul de generare a valurilor devine regulat.
In mod similar, undele electromagnetice se propaga in mod regulat si pierd
din energie pe masura ce se propaga in mediul de transmisie care este
spatiul si nu apa.
Undele radio se propaga cu o viteza de aproximativ 300.000 km/s.
Unda radio
O unda radio, sau un ciclu de energie relectromagnetica, poate fi observat in
imaginea de mai jos:
Fig.14 – Perioada de oscilatie – Frecventa 1 Hz
19
Lungimea de unda
Lungimea de unda este distanta parcursa, intr-un ciclu, de unda
electromagnetica. Lungimea de unda este reprezentata de litera L din
alfabetul grec (lambda).
Frecventa
Numarul de cicluri (unda completa) care trece printr-un punct intr-o secunda
reprezinta frecventa. Unitatea de masura a frecventei este Hertz-ul.
Fig.15 – Frecventa 2 Hz
Un ciclu/secunda = 1Hz;
1.000 cicluri/secunda = 1kHz;
1.000.000 cicluri/secunda = 1MHz;
1.000.000.000 cicluri/secunda = 1 GHz
SPECTRUL DE RADIOFRECVENTA
Limitele conventionale
Modul in care se comporta undele magnetice a fost asociat cu frecventa lor,
rezultand o impartire a spectrului in “benzi de frecventa”.
BANDA GAMA DE FRECVENTA UTILIZARE

Medie Frecventa (MF) 300kHz – 3MHz Radiodifuziune,
comunicatii la distante
foarte mari.
Frecventa Inalta (HF) 3MHz – 30MHz Radiodifuziune de unde
scurte, comunicatii
maritime, aviatie la
distante mari,
radiocomunicatie
Frecventa Foarte Inalta (VHF) 30MHz – 300MHz Radiocomunicatii,
radiodifuziune FM,
aviatie, sateliti,
comunicatii in general pe
distante scurte,
radiorelee
20
Frecventa Ultra Inalta (UHF) 300MHz – 3.000 MHz Comunicatii pe distante

scurte , sateliti,
radiolocatie, telemetrie
Frecventa Extrem de Inalta (SHF) 3GHz – 300 GHz Radiorelee, telemetrie,
sateliti
Nota: Pentru detalierea alocarii benzilor de frecvente, se recomanda studierea

TNABF
Capetele de banda
Caracteristicile de propagare ale semnalelor de radiofrecventa nu se schimba
brusc la trecerea dintr-o banda intr-alta; ci in mod gradual, capatand
trasaturi comune celor doua benzi invecinata.
CAPITOLUL V
PROPAGAREA; PARTICULARITATI
Introducere
Acest capitol cuprinde descrierea propagarii in diferitele benzi de frecvente,
sistemele de comunicatie, transceiver-ele si echipamentele ce sunt
susceptibile de utilizare in comun cu organismele cu atributiuni in situatii de
urgenta.
VHF/UHF
Propagarea
Echipamentele de radiocomunicatie in VHF/UHF sunt destinate comunicatiei
in vizibilitate radio directa (LOS)2. “Vizibilitate radio” are semnificatia unei cai
directe de propagare a undei radio, fara ca aceasta sa intalneasca obstacole
majore.
Limitari
In cazul in care cei doi corespondenti au vizibilitate directa intre ei, cu
certitudine vor putea stabili legatura radio in VHF/UHF. Cu toate acestea, in
cazul in care distanta creste semnificativ, calitatea legaturii radio va suferi o
degradare cu atat mai pronuntata cu cat aceasta distanta este mai mare.
Degradari in calitatea comunicatiei pot fi produse si de alterari ale mediului
de propagare datorita incendiilor, fumului dens, poluarii cu particule in
suspensie etc.
Chiar si in situatia in care in linia de vizibilitate se interpun anumite
obstacole, datorita fenomenului de difractie si/sau reflexie, este posibila
obtinerea de legaturi radio si cu aceste obstacole (cladiri, dealuri minore).
2
LOS-Line Of Sight (eng.) “in raza vizuala” - desemneaza comunicatia intre doua puncte aflate in
linie dreapta, fara obstacole intre ele.
21
Fig.16 – Propagarea LOS
Raza de acoperire
Distanta la care se poate realiza cu certitudine o legatura radio este, in
primul rand, dependenta de inaltimea antenelor celor doua puncte intre care
se realizeaza legatura.
Raza de acoperire este, de asemeni, dependenta de sensibilitatea
receptorului si mai putin dependenta de puterea de emisie (echipamentele
uzuale permit o putere de emisie de cel putin 2,5W, suficienta pentru
atingerea conditiei de stabilire a legaturii).
Pentru statii portabile, distanta maxima de stabilire a unei legaturi radio la
nivelul solului este de aproximativ 5-7 km.
Pentru statii mobile, distanta maxima de stabilire a unei legaturi radio la
nivelul solului este de aproximativ 15-20 km
In conditii ideale, orizontul radioelectric3 al unei statii radio fixe este de
aproximativ 30-50 km.
Zone “oarbe”
Datorita lungimii de unda relativ mici (metri si zeci de centimetri), in urma
combinarii undelor directe cu cele reflectate ori refractate, este posibil sa
existe o receptie defectuoasa in anumite locuri, chiar aflate in conditii de
vizibilitate radio.
Aceste zone sunt bine delimitate in teren; o deplasare de ordinul metrilor
poate asigura revenirea la conditii optime de stabilire a legaturii radio.
3
Orizontul radioelectric este distanta dintre locul de emisie si punctul la care unda directa
devine tangenta la suprafata Pamantului, in considerarea inaltimii antenei de emisie.
22
Echipamentele VHF/UHF sunt folosite in special in variantele de statii

portabile si mobile, in regim simplex, pentru comunicarea directa intre doua
puncte precum pentru comunicarea prin intermediul unui repetor.
SHF
Radiocomunicatiile in SHF sunt posibile exclusiv in vizibilitate directa. Aceasta

banda de frecvente este utilizata in special pentru legaturi via satelit.
Calitatea legaturii este puternic influentata de factorii de mediu (precipitatii,
umiditate, particule in suspensie) iar obstacolele, chiar si de dimensiuni
reduse, pot face imposibila realizarea comunicatiei.
HF
Propagarea
Propagarea undelor in benzile HF se realizeaza in doua moduri principale:
-Unda directa, in orizont radioelectric;
-Unda reflectata ionosferic.
Ionosfera este stratul superior al atmosferei, unde gazele care alcatuiesc
atmosfera se ionizeaza sub influenta radiatiei solare capatand proprietati de
reflexie si refractie a undelor radio.
Fenomenele de ionizare sunt complexe si variabile, dar predictibile intr-o
oarecare masura.
Gradul de ionizare se poate masura prin intermediul ionosondelor, ontinandu-
se o reprezentare grafica a frecventelor susceptibile de reflexie si refractie
ionosferica.
Limitari
Nivelul de ionizare este dependent de ora zilei si de anotimp. In functie de
nivelul de ionizare si de profunzimea fenomenului in straturile atmosferice,
aceeasi frecventa poate fi reflectata sau nu.
Pentru exploatarea reflexiei/refractiei ionosferice sunt necesare precautii
speciale la instalarea sistemelor radiante (antene).
Raza de acoperire
In functie de tipul de antena utilizat, prin utilizarea comunicatiilor in benzile
HF se pot stabili legaturi radio la distante mici (0-80 km)-in unda directa,
distante medii (0-500 km) – NVIS4, sau distante mari si foarte mari (500-
3.000 km) – reflexie ionosferica la unghi mic fata de orizontala.
4
NVIS= Near Vertical Incidence Skywave – Unda radiata cu unghi de incidenta aproape vertical
– acronim ce desemneaza tehnica de comunicatie in HF pentru o acoperire pe o raza de
aproximativ 500 km in jurul statiei de emisie, indiferent de obstacolele aflate in planul orizontal.
23
Zone “oarbe”
In benzile HF se vorbeste de o zona de excludere (zona de umbra), in
special in cazul in care comunicatia se realizeaza la stante mari si foarte
mari. Zona de excludere este cuprinsa intre limita orizontului radioelectric si
locul unde, dupa reflexia ionosferica unda atinge pamantul.
Aceasta zona de umbra este, de cele mai multe ori in cazul sistemelor
radiante cu unghi mic fata de orizontala, cuprinsa intre 25-500 km de la
emitator.

Comunicatiile HF sunt adecvate pentru asigurarea legaturii intre zona
calamitata si centrul de operatiuni sau de coordonare la nivel central. De
asemeni, pot fi utilizate si in situatiile in care relieful zonei de desfasurare nu
permite instalarea de sisteme de repetor.
Datorita necesitatii unor statii radio complexe, comunicatiile HF nu sunt
susceptibile de a se desfasura prin intermediul statiilor portabile, antena
constituind principalul factor de limitare.
Fig.17 – Propagarea HF cu unghi mic de radiatie fata de orizontala
24
Fig.18 – Propagare NVIS – unghi mare de radiatie fata de orizontala
CAPITOLUL VI
STABILIREA ECHIPAMENTELOR NECESARE
Introducere
Asigurarea comunicatiilor in situatii de urgenta constituie o provocare
permanenta datorita multitudinii situatiilor pe care este posibil sa le
intalneasca echipa care asigura comunicatiile de urgenta.
Alegerea echipamentelor
Echipamentele de radiocomunicatie trebuie sa fie alese in functie de
urmatoarele criterii:
a. -natura situatiei de urgenta;
b. -particularitatile geografice si geologice ale zonei de acoperit;
c. –distanta liniei de comunicatie;
d. -durata interventiei;
e. -rolul in reteaua de comunicatii.
Criteriile descrise mai sus nu sunt exhaustive ci reprezinta un minim prealabil

de avut in vedere la planificarea operativa a tipurilor de retele adecvate
situatiilor de urgenta.
Natura situatiei de urgenta poate fi variata, plecand de la cazul in care este
afectat un individ sau este in pericol o intreaga comunitate.
25
Este aproape imposibil de prevazut si de descris “in extenso” tipologia unei

retele de radiocomunicatie universal valabila. Totusi, aceste retele complexe
sunt alcatuite din structuri de comunicatie mai mici care pot fi ansamblate
astfel incat sa raspunda oricarei necesitati din teritoriu.
COMUNICATIA PE ARII RESTRANSE

Definim “aria restransa” ca fiind o suprafata relativ uniforma din punct de
vedere geografic, ce poate fi aproximata ca cerc cu raza de aproximativ 1
km.
Aria restransa este caracteristica interventiei in zona de focar, acolo unde
intervin echipele de prima linie de actiune.
In acest perimetru, comunicatia se realizeaza, de regula, prin voce sau prin
semnalizare acustica sau vizuala. In cazul in care situatia o impune, se pot
folosi echipamente de radiocomunicatie, de regula portabile in benzile
VHF/UHF.
Informatia transmisa poate fi voce sau poate fi informatie de localizare (GPS)
in acest din urma caz, fiind necesare echipamente speciale care sa asigure
pozitionarea echipei sau a operatorului pe harta zonei respective.
Caracteristica benzilor de frecvente VHF/UHF este propagarea LOS (Line of
Sight – in vizibilitate directa); legatura radio se poate realiza cu o putere de
emisie relativ mica, cresterea acesteia neavand drept consecinta o crestere a
razei de actiune.
Trebuie retinut ca vegetatia abundenta absoarbe radiatia electromagnetica
mai mult in banda UHF decat in VHF si ca, in mediul urban absorbtia in
constructii este mai mare in banda VHF decat in UHF.
COMUNICATIA PE DISTANTE MEDII

Definim “distanta medie” ca fiind cuprinsa intre 5-50 km. In general,
comunicatia pe distante medii este necesara pentru asigurarea legaturii
informationale intre echipa de interventie din prima linie si centrul de
coordonare (situat in apropierea locului de interventie dar in afara acestuia)
sau intre centrul de coordonare si echipele de suport.
In functie de natura situatiei de urgenta, coordonarea echipei de interventie
se realiza de la fata locului - de catre conducatorul echipei de interventie -
sau in mod direct de la centrul de coordonare.
In acest context, canalul de radiocomunicatie se va stabili, fie prin utilizarea
unui repetor (si pot fi folosite aceleasi echipamente pe acelasi canal sau pe
canale radio diferite) fie se utilizeaza o statie mobila sau fixa cu sistemul
radiant (antena sau sistem de antene) adecvat; intrucat pozitiile celor doua
puncte intre care urmeaza sa fie stabilita legatura sunt cunoscute, se poate
instala o antena directiva. In ambele situatii, se pot folosi benzile VHF sau
UHF, simplificand echiparea operatorilor si alocarea resurselor.
COMUNICATIA PE DISTANTE MARI.

In Romania, definimi distantele mari ca fiind cuprinse intre 25-500 km iar
comunicatiile pe astfel de distante sunt cerute, in general, in situatia in care,
fie o zona geografica ampla este afectata de situatia de urgenta, fie legatura
26
trebuie stabilita intre centrul de coordonare si centrele de suport sau intre

diferite centre de suport.
In acest caz, legatura radio se poate realiza doar in mod exceptional cu
ajutorul echipamentelor VHF/UHF, fie ele portabile, mobile sau fixe si numai
in situatia in care exista deja echipamente repetor situate la inaltimi mari,
fiind necesara planificarea utilizatii echipamentelor in benzile HF.
Pentru asigurarea legaturilor pe distante cuprinse intre 25-500 km este
necesara exploatarea propagarii NVIS, aceasta presupunand utilizarea unor
statii radio capabile sa functioneze in gama 1,5 MHz – 12 MHz.
Planificarea acestor legaturi trebuie sa aiba in vedere FoF2 – frecventa pana
la care stratul F2 al ionosferei reflecta undele radio. FoF2 variaza in functie
de ora zilei si de anotimp.
27
SECTIUNEA III – MANAGEMENTUL

RADIOCOMUNICATIILOR
IN
SITUATII DE URGENTA
CAP. VII
PLANIFICAREA RADIOCOMUNICATIILOR
PENTRU SITUATII DE URGENTA
Introducere
Comunicatiile in situatii de urgenta sunt determinante pentru efortul de
interventie in situatiile de urgenta. In general, logistica organizatiilor
implicate in actiunile specifice situatiilor de urgenta este suficienta pentru
realizarea comunicatiilor necesare. Cu toate acestea, pot sa apara situatii in
care sistemele de comunicatie provizionate sa fie depasite, aparand
necesitatea unor mijloace suplimentare de comunicatie.
Desi fiecare situatie de urgenta are caracteristici unice, o foarte mare parte
din activitatile si actiunile care urmeaza a se desfasura in fiecare caz concret
pot fi prevazute si planificate. Totusi, prevederea acestor situatii si
planificarea nu asigura succesul actiunilor, fiind necesara verificarea si
testarea permanenta a acestor planuri.
Planurile de asigurare a comunicatiilor trebuie integrate in planurile generale
de interventie in situatiile de urgenta, astfel incat toti participanti sa aiba
cunostinta de aceasta resursa.
PLANIFICAREA
Este de preferat ca persoana care conduce activitatea de comunicatii in
situatii de urgenta sa aiba experienta in conceperea si exploatarea retelei
specifice chiar daca nu detine cunostinte tehnice avansate.
AUTORITATEA
Stabilirea competentei in pregatirea planurilor de comunicatie in situatii de
urgenta trebuie realizata cu prioritate.
ROLUL SI RESPONSABILITATEA
Rolul, natura si intinderea responsabilitatii trebuie definite in mod clar prin
protocol incheiat intre organizatiile care activeaza in situatiile de urgenta.
CONTROLUL SI COORDONAREA
In majoritatea situatiilor de urgenta, interventia presupune cooperarea mai
multor organizatii. Fiecare dintre acestea utilizeaza propriul sistem de
comunicatie si, cu certitudine, exista necesitatea ca anumite informatii sa fie
transmise intre acestea.
28
Nu toate informatiile generate sau culese de o organizatie sunt de folos altor

organizatii participante la interventie.
Transferul de informatie intre organizatiile implicate se poate realiza prin:
a. PABX, telefoane delistate (fara acces public), sisteme intercom cu linie
inchiriata ori linii proprii;
b. Curierat;
c. Transmisie de date, fax, telex;
d. Canale radio dedicate pentru coordonare;
e. Detasarea unor servicii.
COMUNICAREA INTRE ORGANIZATII

Canalul unic de cooperare
Organizatiile pot sa realizeze (permanent sau temporar) centre operationale
pentru a imbunatati gestiunea activitatilor in situatii de urgenta. Intrucat,
fiecare din aceste organizatii pot avea propriul serviciu de comunicatie,
distinct, alaturarea acestora poate da nastere unor probleme cum ar fi
zgomotul ambiant (ce poate genera oboseala prematura a operatorilor) ori
interferarea reciproca (prin colocarea echipamentelor de comunicatie intr-un
spatiu relativ redus).
Nota:
O solutie aparenta, ce trebuie evitata insa, este aceea de a se realiza
un canal radio comun pentru coordonarea activitatilor mai multor
organizatii; departe de a constitui o rezolvare, aceasta solutie poate
genera congestia canalului de radiocomunicatie.
Retele independente
Pentru a sprijini comunicarea intre organizatii, este imperios necesar sa fie
realizate retele de comunicatie dedicate care sa se gaseasca sub coordonarea
unui grup de management al comunicatiilor, care va asigura centralizarea si
diseminarea informatiilor care trebuie puse in comun.
Avantajul major al acestui concept este cel al izolarii disfunctionalitatilor;
problemele de congestie in comunicatia uneia dintre organizatiile participante
nu afecteaza comunicatia celorlaltor organizatii.
Pe langa acest avantaj, se poate previziona o resursa de inlocuire sau de
rezerva la nivelul unei singure organizatii, planificarea fiind mult simplificata.
In al treilea rand, dar nu cel din urma, realizarea unei retele proprii
organizatiei permite circulatia informatiei in interiorul organizatiei, informatia
destinata organizatiilor in cooperare putand fi triata, pastrand doar ceea ce
este cu adevarat esential colaborarii.
RESURSELE
Planurile pentru situatiile de urgenta trebuie sa cuprinda evidenta
persoanelor si datele de contact precum si informatiile referitoare la logistica
necesara.
Evidentele mai trebuie sa includa si modul in care se poate realiza
mobilizarea personalului precum si obtinerea logisticii necesare.
29
Este utila si o harta pe care sa fie localizate resursele umane si cele logistice
iar aceste informatii sa fie actualizate in mod regulat, periodic.
PREDICTIA EVENIMENTELOR
Oriunde este posibil, trebuie realizate planuri si seturi de instructiuni pentru
diferite situatii operative, mai ales in cazurile in care se anticipeaza dificultati
in desfasurarea comunicatiilor.
REPREZENTAREA RETELELOR DE COMUNICATIE

Este de preferat ca reprezentarea retelelor de comunicatie si a traseului
informational sa fie realizate sub forma unor reprezentari grafice; o imagine
valoreaza cat o mie de cuvinte.
REDUNDANTA
Oriunde este posibil, trebuie avute in vedere mijloace alternative si de
rezerva pentru realizarea comunicatiei. Fiecare compromis referitor la
calitatea si soliditatea canalului de comunicatie trebuie identificat si evaluat.
PLANUL
Planurile referitoare la un anume tip de eveniment la nivelul comunitatii
locale poate cuprinde un numar mare de detalii.
Spre deosebire de acestea, planurile la nivel regional sau national nu au
nevoie de atat de multe detalii.
Toate planurile trebuie realizate cat mai clar si concis.
30
CAP. VIII
CENTRUL DE COORDONARE A COMUNICATIILOR (CENCOM)
Introducere
Centrul de coordonare in comunicatii (CENCOM) reprezinta punctul central al
comunicatiilor in situatii de urgenta; rolul sau principal este de a asigura
tranzitul informatiilor cu acuratete si eficienta maxima.
CENCOM are functie permanenta
RESPONSABILITATEA CENCOM
Responsabilitatea CENCOM incepe cu momentul preluarii mesajului spre
procesare si se intinde pana la momentul la care acesta a ajuns la destinatar
(confirmarea de receptie).
ORGANIZAREA CENCOM
Structura CENCOM trebuie realizata astfel incat acesta sa poata sa isi
indeplineasca functiunile principale:
-preluarea directa a mesajelor si stabilirea traseului acestora, astfel
incat sa ajunga la destinatar;
-receptia, transferul si/sau inmanarea mesajelor potrivit instructiunilor
cuprinse in acestea;
-arhivarea si trasabilitatea mesajelor (pastrarea mesajelor si a
anumitor evidente privind traseul parcurs de acestea pe intervalul de
responsabilitate al CENCOM), inclusiv evidenta rapoartelor si a instructiunilor
emise de CENCOM.
Pentru buna desfasurare a activitatilor CENCOM, vor fi realizate proceduri
specifice. Acestea trebuie sa fie realizate intr-un limbaj clar si concis si sa fie
insusite de catre toti cei care isi desfasoara activitatea in CENCOM.
EVIDENTA MESAJELOR
Activitatile auxiliare, de arhivare si trasabilitate nu trebuie sa fie complicate
inutil si sa conduca astfel la intarzierea in transmiterea mesajului.
Sistemul de evidenta trebuie realizat si pus in aplicare astfel incat sa permita
stabilirea motivelor pentru care un anume mesaj nu a putut fi livrat
destinatarului.
In cazul anumitor metode de transmitere a informatiei, sistemul de
transmisie insusi permite realizarea acestor evidente (log fax, log e-mail, log
RTTY etc).
Pentru mesajele care se transmit prin voce sau exclusiv prin operator (CW),
este necesara stabilirea unor formulare simplificate pentru inregistrarea
informatiilor de trasabilitate.
31
Referinta Data Ora Sursa Subiect Destinatie Stare Primit de:
Fig.19 – Model de registru de evidenta a mesajelor
PRINCIPIILE PROCESARII MESAJELOR

Procesarea mesajelor de catre CENCOM trebuie sa respecte urmatoarele
principii:
-Viteza de procesare este un obiectiv; acuratetea mesajului este
fundamentala;
-Fiecare mesaj acceptat spre procesare de catre CENCOM trebuie livrat
destinatarului; in cazul in care livrarea este imposibila, sursa mesajului
trebuie informata;
-Orice modificare adusa mesajului original trebuie efectuata doar cu
consimtamantul prealabil al sursei.
CRITERIILE DE AMENAJARE
CENCOM se realizeaza in functie de necesitatile operative ale organizatiei sau
ale organizatiilor in vederea indeplinirii activitatilor operative prognozate.
Astfel, el poate fi desfasurat pe o scara mare sau poate fi compact. De
asemeni, poate avea caracter permanent, semipermanent sau temporar.
Cu toate ca facilitatile de amenajare pot fi diferite, de la caz la caz, principiile
de organizare si functionare trebuie sa se pastreze.
PERSONALUL CENCOM
Responsabilitatile personalului si procedurile pe care acesta trebuie sa le
respecte vor aceleasi, indiferent de anvergura pe care o are CENCOM. Se
asigura astfel integrarea rapida a personalului in orice configuratie a
CENCOM.
COORDONATORUL CENCOM
CENCOM trebuie coordonat de o persoana care sa cunoasca toate procedurile
interne, modul de functionare, sa aiba cunostinte de operare si sa detina
autorizatiile necesare.
32
MASURI DE REDUCERE A STRESS-ULUI

Facilitati
CENCOM trebuie amenajat astfel incat sa permita perioade de recuperare si
de odihna pentru personalul care sustine acivitatea.
Sarcinile alocate personalului care deserveste CENCOM trebuie variate pentru
a preveni monotonia in activitate.
Personalul expus unor mesaje sau activitati cu potential psihic traumatizant
va beneficia de asistenta de specialitate.
Mijloace de comunicatie nelistate

Este recomandat ca echipamentele telefonice instalate in CENCOM sa nu fie
listate (numerele sa nu fie publice) pentru a evita congestionarea acestora
prin apeluri din reteaua publica. In masura posibilitatilor, circuitele telefonice
terestre destinate tranzitului de informatii ale CENCOM trebuie sa fie
separate de cele destinate comunicarii curente.
Reteaua de telefonie mobila poate fi utilizata in situatiile in care exista
acoperire, de asemeni cu numere nelistate si doar ca rezerva.
Reducerea zgomotului
Pentru reducerea stress-ului personalului, se recomanda ca echipamentele
care sunt susceptibile de a genera zgomot sa fie instalate in spatii cu izolare
fonica sau CENCOM sa fie astfel proiectat incat sa permita izolarea fonica a
zonei in care isi desfasoara activitatea personalul care il deserveste.
Controlul accesului
Accesul la CENCOM trebuie permis doar personalului cu atributii in
functionarea acestuia.
Permisiunea de acces se acorda doar de catre Coordonatorul CENCOM.
STABILIREA AMPLASAMENTULUI
Alegerea locatiei unde va fi instalat CENCOM (indiferent ca este un
amplasament permanent sau temporar) trebuie realizata cu o consultare
prealabila a Coordonatorului CENCOM si a specialistilor in telecomunicatii; in
caz contrar, este posibil ca CENCOM sa fie lipsit de posibilitatea de a stabili
canale de comunicatie potrivit scopului sau.
FORMALIZAREA MESAJELOR
Mesajele de care depinde viata sau integritatea unor persoane trebuie sa se
prezinte obligatoriu in forma scrisa (de mana, tiparit sau in format
electronic).
Mesajele trebuie scrise pe un formulat care sa contina cel putin urmatoarele
informatii:
-Mesajul propriu-zis;
-Sursa mesajului si destinatarul;
-Data/ora primirii sau a livrarii mesajului;
-Persoana care a primit/livrat si persoana careia I s-a predat mesajul.
33
Mesajele formalizate permit transmiterea clara si verificarea existentei

elementelor necesare, minimizand riscul de congestie al canalului de
comunicatie.
Nota:
Chiar daca activitatea de procesare a mesajelor se realizeaza cu
mijloace automatizate (fax, telex, radiotelex, e-mail, PC etc),
personalul trebuie sa fie pregatit sa poata procesa mesajele si
manual pentru situatiile in care echipamentele automatizate nu
functioneaza.
34
CAP. IX
ORGANIZAREA RADIOCOMUNICATIILOR IN TEREN
Introducere
Comunicatiile in teren sunt acele comunicatii care sprijina actiunile de
interventie in situatiile de urgenta, indiferent de natura acestor situatii;
incendii, cutremure, accidente chimice, nucleare, inundatii etc.
Prin specificul lor, aceste comunicatii se desfasoara prin intermediul statiilor
radio, plecand de la prezumtia ca orice alt mijloc de comunicatie la distanta
este consumator de resurse si timp sau nu este disponibil.
IMPORTANTA PLANULUI DE RADIOCOMUNICATII

Toate actiunile de interventie necesita transmiterea de informatii pentru
comanda, control operativ si coordonare. De multe ori operatiunile sunt
declansate fara sa existe un plan pentru desfasurarea radiocomunicatiilor.
Este de la sine inteles ca desfasurarea echipelor si a logisticii in teren are
prioritate maxima; de abia atunci cand se realizeaza absenta canalelor
coerente de comanda, control si coordonare sunt chemati specialistii in
radiocomunicatii. De cele mai multe ori insa, interventia lor este tardiva.
Experienta acumulata in interventiile in situatii de urgenta a demonstrat ca
activarea unor planuri de comunicatie in acelasi timp cu mobilizarea echipelor
de interventie conduce la o actiune mai eficienta si mai rapida; declansarea
operatiunilor de interventie fara asigurarea comunicatiilor genereaza
intarzieri majore.
Succesul unei operatiuni de interventie in situatii de urgenta este determinat
si de recunoasterea, instalarea echipamentelor, exploatarea,
dezinstalarea si activitatile post-operationale ale Centrului de
Radiocomunicatie (CR) ca parte componenta a Centrului de
Operatiuni in Teren.
ACTIUNI ORGANIZATORICE
Recunoasterea prealabila – Centrul de Operatiuni in Teren (COT)
Centrul de Operatiuni in Teren este o replica la scara mai mica a

CENCOM si are acelasi rol, dar la nivelul echipelor de interventie.
Indiferent de amploarea operatiunilor, se impune o recunoastere prealabila a

zonei pentru stabilirea locatiei adecvate pentru COT.
In unele cazuri, timpul alocat recunoasterii este foarte scurt, de ordinul
minutelor datorita caracterului urgent al interventiei. In alte cazuri,
recunoasterea poate dura mai mult, ore sau chiar zile.
In orice caz, importanta recunoasterii prealabile nu trebuie minimizata
intrucat presupune identificarea accesului la retelele de energie electrica,
telefonice, in stabilirea locatiei pentru antene precum si in stabilirea tipului de
35
echipamente de radiocomunicatie ce vor fi folosite si a zonelor de serviciu ale

acestora (acoperire radio).
Echipa de recunoastere trebuie sa includa si un specialist in radiocomunicatii
(de regula, Managerul de radiocomunicatii) astfel incat conducerea operativa
sa beneficieze de sfatul unui specialist in alegerea locatiei COT.
Echipamentele de radiocomunicatie nu trebuie sa fie amplasate distinct de
COT; in cazul in care locatia aleasa pentru COT nu prezinta conditiile
necesare pentru o functionare optima a echipamentelor de radiocomunicatie,
Managerul de radiocomunicatii trebuie sa optimizeze acest amplasament.
Pe de alta parte, conducerea operativa trebuie sa dispuna alocarea resurselor
necesare Managerului de radiocomunicatii pentru punerea in functiune a
Centrului de Radiocomunicatie (CR) si exploatarea acestuia si a retelei la
nivelul prognozat.
Nota:
Timpul petrecut in recunoastere nu este niciodata timp pierdut!
Alegerea locatiei
Criteriile avute in vedere pentru alegerea locatiei de instalare a
echipamentelor de radiocomunicatie sunt urmatoarele:
a. -accesul la locatie;
b. -securitatea/paza locatiei;
c. -alimentarea cu energie electrica;
d. -apropierea de zona de operatiuni;
e. -facilitati pentru instalarea antenelor;
f. -existenta surselor de interferente radio;
g. -compatibilitatea cu cerintele COT.
Instalarea echipamentelor
Dupa alegerea locatiei de instalare, trebuie:
a. -verificata existenta la locul instalarii a logisticii necesare;
b. -stabilirea si mentinerea legaturii radio cu CENCOM;
c. -stabilirea si mentinerea legaturii radio in zona de operatiuni;
d. -diminuarea zgomotului acustic, radio si a interferentelor de la
generatoare sau de la alte surse;
e. -realizarea si publicarea turelor de operatori in CR;
f. -realizarea si distribuirea indicativelor si a atributiilor per operator;
g. -realizarea si afisarea status-ului operational in COT si in CR;
h. –stabilirea si organizarea unei zone de incarcare a acumulatorilor si de
depanare a echipamentelor (mici defectiuni);
i. -limitarea accesului in CR.
Exploatarea
In timpul exploatarii, se vor urmari intotdeauna:
a. -mentinerea si imbunatatirea tuturor canalelor radio in
responsabilitate;
b. -mentinerea in exploatare a echipamentelor;
c. -realizarea hartilor de acoperire radio;
36
d. -identificarea si etichetarea echipamentelor defecte si urmarirea

returului pentru depanare;
e. -stabilirea si mentinerea cooperarii cu personalul COT, in acest sens se
va avea in vedere o persoana de legatura;
f. -stabilirea, in masura posibilitatilor, a unor responsabili cu
radiocomunicatiile zonale (Manager zonal – MZ);
g. -instalarea si testarea periodica a unor canale alternative de
radiocomunicatie ce pot fi necesare in situatia in care canalele
principale fie cedeaza fie sunt congestionate;
h. -realizarea unui plan minimal pentru relocarea CR in situatia in care
COT trebuie sa se mute ca urmare a necesitatilor operative;
i. -stabilirea si urmarirea procedurilor de imprumut a echipamentelor de
la CR sau de catre CR;
j. -stabilirea, adoptarea masurilor de evitare si urmarirea respectarii
instructiunilor de evitare a riscului in activitate;
k. -informarea periodica a personalului din CR cu privire la evolutia
situatiei operative.
Dezinstalarea
Pentru ca radiocomunicatiile sa fie disponibile pe intreaga durata a actiunilor
operative, dezinstalarea CR trebuie sa fie ultima actiune a COT.
La dezinstalare, echipa CR trebuie sa urmareasca:
a. -recuperarea echipamentelor imprumutate catre personalul din zona
de operatiuni;
b. -restituirea echipamentelor imprumutate de la alte organizatii cu
atributii in zona de operatiuni;
c. -demontarea tuturor echipamentelor instalate pentru exploatarea CR si
asigurarea radiocomunicatiilor (piloni, antene etc) si inventarierea lor;
d. -identificarea si etichetarea echipamentelor defecte in vederea
repararii acestora.
Activitatile post-operationale
Imediat dupa incetarea operatiunilor, echipa care a asigurat
radiocomunicatiile trebuie sa:
a. -repare si sa efectueze lucrarile de mentenanta la echipamente;
b. -realizeze o evaluare a actiunilor desfasurate si a modului in
elementele neprevazute au fost solutionate;
c. -completeze planurile, procedurile sau instructiunile incidente cu
elementele nou aparute si solutiile adoptate in urma evaluarii;
d. -procure echipamente necesare si care nu au fost disponibile;
e. -planifice exercitii pentru remedierea deficientelor operationale.
TEHNICI DE RADIOCOMUNICATIE IN TEREN

Asigurarea radiocomunicatiilor in teren este o activitate ce trebuie planificata
intotdeauna, in functie de conditiile concrete din zona de interventie.
Desi spectrul de radiofrecventa alocat radiocomunicatiilor este destul de
generos, majoritatea persoanelor care asigura configurarea
37
radiocomunicatiilor isi limiteaza optiunile; acest fapt se datoreaza lipsei de

informatie.
O axioma a radiocomunicatiilor afirma ca legaturile prin repetor au
importanta cea mai mare. Generalizarea asertiunii poate duce la un esec
major in comunicatiile din zona de interventie datorita posibilitatii interventiei
neprevazutului (defectarea repetorului, caderea de tensiune, deteriorarea
sistemului de antene etc) sau lipsei de acoperire radio a repetorului in zona
respectiva.
Din acest motiv, Managerul de radiocomunicatii trebuie sa aiba in vedere

toate aspectele de fapt relative la situatia de urgenta, la momentul si in
situatia data si sa cunoasca particularitatile tuturor echipamentelor aflate la
dispozitie, penru a configura o retea de comunicatie functionala si sigura.
Deseori, radiocomunicatiile simplex au un grad mai mare de adecvare decat

cele prin repetor.
Fig.20 reprezinta doua statii portabile, in teren, ce comunica in mod

SIMPLEX. Dezavantajul major deriva din caracteristica de propagare in limita
orizontului radioelectric (aproximativ aceeasi cu orizontul vizibil).
Comunicatia SIMPLEX este adecvata pentru radiocomunicatii in teren plat; in
zonele cu denivelari, distanta acoperita poate sa scada.
Fig.20 – Comunicatia SIMPLEX, pe un singur canal
Fig.21 arata posibilitatea de a obtine un avantaj prin folosirea unei statii de

baza sau a unui repetor instalat pe o inaltime.
38
Fig.21 – Comunicatia SEMIDUPLEX, prin repetor sau statie de baza
In fig.22 observam cum, din cauza reliefului, comunicatia cu repetorul ( sau

statia de baza) situat la inaltime este compromisa.
Fig.22 – Statii SEMIDUPLEX in afara ariei de serviciu a repetorului
Totusi (Fig.23) cele doua statii pot sa comunice intre ele in canal SIMPLEX.
39
Fig.23 – Statiile comunica SIMPLEX, desi sunt in afara zonei de serviciu a

repetorului
In practica pot fi intalnite situatii in care, unele echipe pot comunica intre ele
SIMPLEX, altele prin repetor (SEMIDUPLEX). Se poate observa ca nu exista
un canal comun de comunicatie.
Fig.24 – Retea mixta – statii simplex si semiduplex prin repetor
O statie mobila amplasata strategic intr-un punct degajat si cu vizibilitate

radio crescuta poate fi utilizata pentru retransmiterea mesajelor echipelor
care nu se afla in aria de acoperire a repetorului. Este recomandabil ca statia
40
mobila sa provizioneze un orar de comunicatie pe frecventa de repetor si pe

cea SIMPLEX pentru a evita ratarea unor mesaje.
Fig.25 – Retea mixta - utilizarea unei statii mobile pentru retransmiterea mesajelor
din zone fara acces la repetor
O configurare si mai avantajoasa este cea prezentata in fig.26. Toate statiile

din teren comunica in canal SIMPLEX, statia mobila indeplineste rolul de
coordonator de retea. Comunicatia cu CENCOM sau COT se realizeaza prin
repetor, pe baza unui orar de contact.
Fig.26 – Retea mixta – Statia mobila coordoneaza

comunicatiile din teren
41
In fig.27, observam cum doua statii radio pot fi folosite pentru monitorizarea
atat a frecentei simplex folosite de una din retele cat si a frecventei de
repetor folosite de cealalta retea. Desi in imagine sunt prezentate statii
portabile, pot fi folosite si statii mobile, transportabile sau de baza ori o
combinatie intre acestea.
Fig.27 – Retea mixta – Monitorizare independenta

O alta varianta, derivata intrucatva din cele de mai sus, este cea prezentata
in fig.28, unde statia mobila coordoneaza comunicatiile simplex din teren si
transmite informatia catre CENCOM sau COT prin unde scurte (HF) NVIS sau
in unda directa.
Fig.28 – Retea mixta – Statia mobila coordoneaza retelele din teren

si retrasnmite catre COT sau CENCOM
42
In cazul in care mai multe organizatii au desfasurat echipe in teren (Fig.29),

acestea pot fi coordonate tot dintr-o pozitie elevata din care se asigura, cu o
statie separata, comunicatia cu CENCOM. In aceasta situatie, se recomanda
ca activitatea de coordonare sa se realizeze din insusi COT.
Fig.29 – Retea mixta – Coordonarea radiocomunicatiilor

Prin COT
MANAGEMENTUL ENERGIEI ELECTRICE IN TEREN

Introducere
Eficacitatea structurii de comanda si control in timpul unei operatiuni in
situatii de urgenta depinde foarte mult de modul in care se realizeaza
gestionarea resurselor de radiocomunicatii, in special bateriile si
acumulatorii necesari statiilor din teren.
Chiar daca planificarea radiocomunicatiilor si calitatea legaturilor este
perfecta, intreaga operatiune poate suferi daca problema alimentarii cu
energie electrica este neglijata.
In logistica COT trebuie sa existe cablu de legatura la reteaua cu energie
electrica in lungimea necesara pentru instalarea convenabila in teren.
Totusi, trebuie retinut ca regula, faptul ca, pentru o suprafta data a sectiunii
conductorului, pe masura ce lungimea cablului de transport al energiei
electrice creste, cresc si pierderile pe acesta, deci puterea transportata
scade.
Managementul bateriilor
Bateriile necesare statiilor radio, inclusiv acumulatorii, au o mare importanta
in operatiunile din teren. Inaintea declansarii operatiunilor, este necesara
numirea unei persoane calificate/instruite care sa aiba in responsabilitate
activitatea de intretinere, incarcare si inlocuire a bateriilor si acumulatorilor.
43
Aceasta activitatea trebuie desfasurata centralizat dar intr-o locatie usor

accesibila echipelor din zona de interventie. Nu este recomandata
amplasarea centrului de management al bateriilor in COT!
Inlocuirea bateriilor trebuie realizata la sfarsitul zilei sau la sfarsitul turei; cu

aceasta ocazie, Managerul de radiocomunicatii are ocazia de a redistrubui
statiile radio catre alti operatori sau in alte zone operative, in functie de
necesitati.
Acumulatorii vor fi pusi la incarcat imediat ce se primesc.
Este necesara realizarea de stocuri de baterii si acumulatori pentru
acoperirea necesarului operativ.
Acumulatorii pe baza de Pb, Cd si Ni necesita intretinere periodica pentru

mentinerea capacitatii nominale si prelungirea duratei de exploatare. Aceste
proceduri sunt consumatoare de timp si, de aceea, trebuie realizata din
timp; conditionarea5 initiala se va realiza imediat dupa achizitionarea
acumulatorilor. Inainte de intrarea in serviciu se recomanda efectuarea unui
ciclu de reconditionare.
Parametrii de conditionare si reconditionare sunt, de obicei, furnizati de
producatorul acumulatorilor. Este necesar echipament specializat pentru
aceste operatiuni.
Generatoarele electrice
Sunt mijloace de obtinere a energiei electrice prin utilizarea unor motoare cu
combustie interna, OTTO sau Diesel, cu putere cuprinsa intre 1 kW si 5 kW.
Aceste generatoare furnizeaza curent alternativ de tensiune 220V iar unele
modele furnizeaza si 12V, curent continuu, cu intensitate cuprinsa intre 4 si
25 A.
Se recomanda ca la COT sa existe un astfel de generator cu puterea de 1,5-
2 kW.
Surse alternative
Instalatia electrica a masinii poate consitui o sursa convenabila de
alimentare cu energie electrica a statiilor radio; cu toate acestea, daca
utilizarea acestei surse se desfasoara pe o durata mare de timp, este
posibila descarcarea acumulatorului masinii cu toate consecintele care
decurg din aceasta situatie.
Consumul de combustibil al motorului de masina este mult mai mare decat
al unui generator.
O posibila sursa de energie electrica o constituie panourile fotovoltaice.
Totusi, costul lor este mare si furnizeaza energie doar in conditii de
iluminare solara. De asemeni, dimensiunile acestor panouri sunt mari. Pot fi
luate insa in considerare pentru alimentarea unor statii repetor, de puteri
mici (1-3W), pe amplasamente izolat, la inaltime.
5
Conditionarea (si reconditionarea) reprezinta activitatea de maximizare a capacitatii acumulatorilor prin
executarea catorva cicluri de incarcare-descarcare.
44
CAP. X
DIVERSE PROBLEME INTALNITE IN
RADIOCOMUNICATIILE DE URGENTA
EVALUAREA RADIOCOMUNICATIILOR
Introducere
Pentru a stabili locatia statiilor repetor si de baza, este necesara realizarea
unei evaluari a calitatii radiocomunicatiilor pentru stabilirea ariei de
acoperire. Desi aceasta activitate este consumatoare de timp si resurse, ea
este o premisa pentru desfasurarea in conditii de siguranta maxima a
activitatilor in zona de operatiuni.
Metoda de evaluare
Un numar relativ mic de operatori este dotat cu statii radio portabile si cu o
harta a zonei in care vor fi trimisi (un operator in fiecare zona). In anumite
locuri, predeterminate, operatorul din teren cheama statia de baza si
primeste un control de receptie. Pe harta este plasat un punct de culoare
verde pentru semnal inteligibil si rosu pentru semnal neinteligibil.
Harta acoperirii radio

Procedura se repeta pana cand zona stabilita este evaluata; la intoarcerea
operatorilor din teren, informatiile de pe harta fiecaruia se transfera pe harta
principala. Astfel, se realizeaza o harta pe care sunt indicate zonele in care
comunicatia este posibila si zonele de “umbra” radio.
Acolo unde este posibil, comunitatea locala a radioamatorilor trebuie
incurajata sa realizeze astfel de harti de acoperire pentru a reduce timpul
necesar la interventie.
Modificarea performantelor
Echipamentele cu care se realizeaza evaluarea trebuie sa fie de acelasi tip si
cu aceleasi performante cu cele care urmeaza sa fie folosite in teren. Orice
modificare sau imbunatatire a echipamentelor efectiv folosite necesita
refacerea evaluarii acoperirii radio a zonei!
Daca exista resursele necesare, harta acoperirii radio se poate realiza pentru
diferitele tipuri de echipamente folosite (mobile, portabile, transportabile)
sau se pot figura si intensitatile de camp, prin marcarea cu mai multe culori
intermediare.
Prioritizarea evaluarilor
Intrucat evaluarea acoperirii radio este consumatoare de timp, se recomanda
sa fie evaluate primele zonele in care se vor desfasura cele mai multe actiuni,
lasand zonele mai putin accesate ultimele.
Avantaj
Efortul prealabil de stabilire a zonelor cu si fara acoperire radio serveste
realizarii unor comunicatii operative eficiente prin anticiparea unor probleme
ce pot sa apara in radiocomunicatie.
45
INFORMAREA POPULATIEI
Comunitatile afectate de dezastre au nevoie sa primeasca informatii
pertinente referitoare la situatia in care se afla. In absenta acestor informatii
se nasc zvonurile ce pot genera dificultati in actiunile de salvare.
In situatia in care situatia de urgenta afecteaza zone extinse si, pe cale de
consecinta, comunitati intregi, accesul mass-media devine extrem de dificil,
uneori chiar imposibil sau, atunci cand este posibil, informatia transmisa de
acestea nu este relevanta pentru comunitatea in cauza.
In acest context, se recomanda stabilirea unui canal de informare a mass-
media, prin intermediul unei persoane de legatura, care sa asigure
diseminarea informatiei catre media si, prin intermediul acesteia, catre
populatia afectata.
46
Pagina alba
47
APENDIX 1:
BENZI DE FRECVENŢE RADIO

exceptate de la licenţiere în serviciile de amator şi amator prin satelit
Art. 1 – Condiţiile tehnice pentru utilizarea staţiilor de radiocomunicaţii în

serviciul de amator (RO-AMATOR) sunt conforme cu Recomandarea CEPT 62–
01 pentru banda 135,700 – 137,800 kHz şi cu standardul european EN 301
783 pentru toate situaţiile.
Art. 2 – Prezenta anexă se va modifica în funcţie de necesităţile impuse de

utilizarea mai eficientă a spectrului radio prin dezvoltarea şi introducerea
unor noi tehnologii proprii domeniului, precum şi de respectarea prevederilor
acordurilor internaţionale la care România este parte.
Art. 3 – Tabelul cuprins în prezenta anexă, întocmit cu respectarea Ordinului

ministrului comunicaţiilor şi societăţii informaţionale nr. 789/2009 pentru
aprobarea Tabelului naţional de atribuire a benzilor de frecvenţe radio, va fi
actualizat ori de câte ori se va modifica
statutul benzilor de frecvenţe atribuite serviciului de amator. (Articol
modificat prin Decizia preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Administrare
şi Reglementare în Comunicaţii nr. 226/2010).
Art. 4 – Utilizarea benzilor de frecvenţe radio în serviciile amator şi amator

prin satelit prevăzute în prezenta anexă este permisă doar în condiţiile
autorizării în conformitate cu prevederile prezentului regulament şi cu
reglementările în vigoare, orice utilizare neconformă fiind sancţionată potrivit
art. 55 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2002 privind
cadrul general de reglementare a comunicaţiilor, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 591/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
(Articol modificat prin Decizia preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru
Administrare şi Reglementare în Comunicaţii nr. 226/2010).
a
BANDA DE FRECVENŢE STATUTUL BENZII SERVICII DE AMATOR
135.700 – 137.800 kHz STATUT SECUNDAR; Staţiile de radioamator din

această bandă nu vor cauza perturbaţii staţiilor din celelalte servicii de
radiocomunicaţii şi nici nu beneficiază de protecţie. SERVICIUL DE AMATOR
1810.000 – 1830.000 kHz STATUT PRIMAR ÎN PARTAJ CU ALTE SERVICII

SERVICIUL DE AMATOR
1830.000 – 1850.000 kHz STATUT PRIMAR EXCLUSIV SERVICIUL DE

AMATOR
1850.000– 2000.000 kHz STATUT SECUNDAR; Staţiile de radioamator din

3500.000 – 3800.000 kHz STATUT PRIMAR ÎN PARTAJ CU ALTE SERVICII

SERVICIUL DE AMATOR
7000.000 – 7200.000 kHz* STATUT PRIMAR EXCLUSIV SERVICIUL DE

AMATOR SERVICIUL DE AMATOR PRIN SATELIT.
10100.000 – 10150.000 kHz STATUT SECUNDAR; Staţiile de radioamator

din această bandă nu vor cauza perturbaţii staţiilor din celelalte servicii de

AMATOR SERVICIUL DE AMATOR PRIN SATELIT

AMATOR


24890.000 –24990.000 kHz STATUT PRIMAR EXCLUSIV SERVICIUL DE


50.0000 – 52.0000 MHz STATUT SECUNDAR; Staţiile de radioamator din

b
70.0000 - 70.3000 MHz STATUT SECUNDAR; Staţiile radioamator din această

bandă nu vor cauza perturbaţii staţiilor din celelalte servicii de
radiocomunicaţii şi nici nu beneficiază de protecţie. Este necesară
coordonarea prealabilă cu Ministerul Apararii Nationale. Puterea maxima
utilizabila-20W
144.0000 – 146.0000 MHz STATUT PRIMAR EXCLUSIV SERVICIUL DE

430.0000 – 433.0500 MHz STATUT PRIMAR ÎN PARTAJ CU ALTE SERVICII

SERVICIUL DE AMATOR

SERVICIUL DE AMATOR

SERVICIUL DE AMATOR SERVICIUL DE AMATOR PRIN SATELIT (doar în
banda 435–438 MHz).

SERVICIUL DE AMATOR


SERVICIUL DE AMATOR PRIN SATELIT



(doar în banda 3400–3410 MHz, conform cu nota EU 17 din Tabelul de
Atribuire Comun în Europa – ECA)
c

(doar în banda 5660–5670 MHz, conform cu nota EU 17 din Tabelul de

10.000 – 10.150 GHz STATUT SECUNDAR; Staţiile de radioamator din



(doar în banda 10.360–10.370 GHz, conform cu nota EU 17 din Tabelul de

SERVICIUL DE AMATOR PRIN SATELIT (doar în banda 10.450–10.460 GHz,
conform cu nota EU 17 din Tabelul de Atribuire Comun în Europa – ECA)
24.000 – 24.050 GHz STATUT PRIMAR ÎN PARTAJ CU ALTE SERVICII

SERVICIUL DE AMATOR SERVICIUL DE AMATOR PRIN SATELIT
47.000 – 47.200 GHz STATUT PRIMAR EXCLUSIV SERVICIUL DE AMATOR

134.000 – 136.000 GHz STATUT PRIMAR; Nu va cauza perturbaţii

serviciului de Radioastronomie. SERVICIUL DE AMATOR SERVICIUL DE
AMATOR PRIN SATELIT

248.000 – 250.000 GHz STATUT PRIMAR; Nu va cauza perturbaţii

serviciului de Radioastronomie. SERVICIUL DE AMATOR SERVICIUL DE
AMATOR PRIN SATELIT
d
APENDIX 2
Regulamentul de radiocomunicaţii pentru

serviciul de amator din România
Versiunea consolidata www.radioamator.eu - aprilie 2010
http://www.radioamator.eu/index.php?topic=22.0
CAPITOLUL I
DISPOZIŢII GENERALE
Art. 1 – Prezentul Regulament stabileşte normele tehnice, administrative şi

de exploatare obligatorii privind construirea, instalarea, experimentarea şi
folosirea staţiilor de amator, autorizarea radioamatorilor şi regulile după care
aceştia îşi desfăşoară activitatea din punct de vedere al radiocomunicaţiilor.
Art. 2 – (1) Abrevierile din cuprinsul prezentului Regulament au următoarele

semnificaţii:
a) UIT – Uniunea Internaţională a Telecomunicaţiilor;
b) CEPT – Conferinţa Europeană pentru Poştă şi Telecomunicaţii;
c) IARU – Uniunea Internaţională a Radioamatorilor;
d) ANCOM – Autoritatea Nationala pentru Reglementare in Comunicatii
e) TNABF – Tabelul naţional de atribuire a benzilor de frecvenţe;
f) HAREC – Certificatul de Examinare Armonizat pentru Serviciul de Amator.
(2) În înţelesul prezentului Regulament următorii termeni se definesc astfel:
a) autorizaţie de radioamator – actul administrativ prin care ANCOM
atribuie un indicativ de identificare şi acordă unei persoane dreptul de a
utiliza una sau mai multe frecvenţe radio/benzi de frecvenţe radio în cadrul
serviciului de amator, în condiţiile prezentului Regulament;
b) certificat de radioamator – actul administrativ prin care ANCOM atestă că
titularul deţine cunoştinţele şi aptitudinile necesare unui radioamator;
c) autorizaţie staţie repetoare/baliză – actul administrativ prin care ANCOM
acordă unei persoane dreptul de a utiliza o staţie repetoare sau baliză în
serviciul de amator, cu respectarea anumitor parametri tehnici;
d) serviciul de amator – serviciul de radiocomunicaţii având ca scop
autoinstruirea, inter¬comunicaţiile şi investigaţiile tehnice efectuate de
radioamatori, în condiţiile legii, interesate de tehnica radiocomunicaţiilor,
numai în scop personal şi fără nici un interes pecuniar;
e) serviciul de amator prin satelit – serviciul de radiocomunicaţii folosind
staţii spaţiale pe sateliţi în acelaşi scop ca şi al serviciului de amator;
f) puterea la vârf de modulaţie (a unui emiţător radio) – puterea medie
furnizată liniei de alimentare a antenei de către un emiţător în timpul unui
ciclu de radiofrecvenţă, corespunzătoare amplitudinii maxime a anvelopei de
modulaţie în condiţii normale de lucru;
g) puterea medie (a unui emiţător radio) – puterea medie furnizată liniei de
alimentare a antenei de către emiţător în timpul unui interval de timp
suficient de lung în comparaţie cu componenta de frecvenţă de modulaţie cea
mai joasă, luată în condiţii normale de lucru;
e
h) puterea la purtătoare (a unui emiţător radio) – puterea medie furnizată

liniei de transmisie a antenei de către un emiţător radio în timpul unui ciclu
de radiofrecvenţă luată în condiţii de nemodulare;
i) toleranţa de frecvenţă – diferenţa maximă admisibilă între frecvenţa
alocată sau frecvenţa pe care se doreşte a se emite şi frecvenţa situată în
mijlocul benzii ocupate în realitate de către emisia respectivă;
j) lărgimea de bandă ocupată – lărgimea benzii de frecvenţe ocupate de o
emisie, în care se concentrează 99% din puterea medie totală radiată, sub
frecvenţa limită inferioară şi peste frecvenţa limită superioară fiind radiate
puteri medii egale, fiecare, cu 0,5% din puterea medie radiată;
k) lărgimea de bandă necesară – valoarea minimă a lărgimii de bandă, în
cazul unei clase de emisie date, pentru asigurarea transmiterii informaţiei cu
viteza şi calitatea dorite;
l) banda de frecvenţă asignată – banda de frecvenţă în cadrul căreia emite
staţia titularului autorizat; lărgimea benzii este egală cu lăţimea de bandă
necesară plus de două ori valoarea absolută a toleranţei de frecvenţă; în
cazul staţiilor spaţiale, banda de frecvenţă asignată este stabilită ţinându-se
cont de implicaţiile efectului Doppler.
m) radiaţie în afara benzii – emisiile pe o frecvenţă sau pe frecvenţele
situate în imediata apropiere şi în afara lăţimii de bandă necesară care
rezultă din procesul de modulaţie, dar excluzând emisiile neesenţiale;
n) radiaţie neesenţială – emisia pe o frecvenţă sau pe frecvenţele situate în
afara lăţimii de bandă necesară şi al cărui nivel poate fi redus fără să
afecteze transmiterea informaţiei corespun¬zătoare; radiaţiile neesenţiale
includ emisiile pe frecvenţele armonice, emisii parazite, produsele de
intermodulaţie şi produsele frecvenţelor de mixare, dar exclud emisiile în
afara benzii;
o) radiaţie nedorită – cuprinde radiaţiile neesenţiale şi radiaţiile în afara
benzii.
CAPITOLUL II
STAŢII DE RADIOAMATORI
SECŢIUNEA 1
CATEGORII DE STAŢII
Art. 3 – (1) În funcţie de natura activităţii şi de dotarea tehnică, staţiile de

radioamator se împart în:
a) staţii de recepţie;
b) staţii de emisie–recepţie.
(2) Staţiile de recepţie activează exclusiv în domeniul recepţiei şi pot avea în
dotare unul sau mai multe receptoare de trafic prevăzute cu benzi de
frecvenţe pentru radioamatori, antene, dispozitive de adaptare, fidere,
precum şi instalaţii anexe, aparate de măsură şi de laborator, instrumente şi
materiale necesare acestei activităţi.
(3) Staţiile de emisie–recepţie activează atât în domeniul recepţiei, cât şi în
f
cel al emisiei şi pot avea în dotare unul sau mai multe receptoare de trafic
prevăzute cu benzi de frecvenţe pentru radioamatori, unul sau mai multe
emiţătoare construite pentru a lucra în benzile de frecvenţe pentru
radioamatori, transceivere, antene conectate direct sau prin intermediul unei
linii de semnal la echipamente de emisie nu neapărat dispuse în acelaşi
amplasament cu acestea, dispozitive de adaptare, fidere, precum şi instalaţii
anexe, aparate de măsură şi de laborator, instrumente şi materiale necesare
acestei activităţi.
Art. 4 – (1) În funcţie de modul de folosire staţiile de radioamator se împart

în:
a) staţii fixe;
b) staţii mobile;
c) staţii portabile.
(2) Staţiile fixe sunt instalate şi funcţionează în amplasamente fixe şi bine
determinate, menţionate în autorizaţie.
(3) Staţiile mobile sunt instalate pe mijloace mobile şi pot fi folosite atât în
timpul deplasării acestora, cât şi în timpul staţionării lor.
(4) Staţiile portabile sunt concepute şi construite astfel încât să fie
transportate cu forţele
proprii ale utilizatorilor şi să fie folosite cu uşurinţă de către aceştia. (alineat
modificat
prin Decizia preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi
Reglementare în Comunicaţii nr. 226/2010).
Art. 5 – (1) În funcţie de titularul autorizaţiei staţiile de radioamator se

împart în:
a) staţii individuale;
b) staţii de radioclub.
(2) Staţiile individuale aparţin persoanelor fizice; la aceste staţii pot lucra
atât titularul autorizaţiei, cât şi unul sau mai mulţi radioamatori autorizaţi în
clasa a III-a restrâns; ocazional la o staţie individuală pot lucra şi alţi
radioamatori în condiţiile prevăzute de prezentul Regulament.
(3) Staţiile de radioclub aparţin unor persoane juridice din România şi
funcţionează sub conducerea unui responsabil, în condiţiile prevăzute de
prezentul Regulament; staţiile de radioclub pot fi operate de radioamatori
autorizaţi de orice clasă dar numai în benzile de frecvenţe pentru care aceştia
deţin autorizaţie individuală.
Art. 6 – În funcţie de puterile emiţătoarelor şi de benzile de frecvenţe pe

care le pot folosi, staţiile de radioamator sunt de diferite categorii:
a) staţia de categoria I – poate să lucreze în toate benzile de frecvenţe
alocate în conformitate cu condiţiile tehnice RO-AMATOR; staţia poate fi
operată de radioamatori titulari ai autorizaţiei de clasa I;
b) staţia de categoria a II-a – poate să lucreze în toate benzile de frecvenţe
operată de radioamatori titulari ai autorizaţiilor de clasa I şi a II-a;
c) staţia de categoria a III-a – poate să lucreze în toate benzile de frecvenţe
g

operată de radioamatori titulari ai autorizaţiilor de clasa I, a II-a şi a III-a;
d) staţiile de radioclub – sunt de o singură categorie şi anume categoria I,
iar operarea lor se face în conformitate cu prezentul Regulament.
Art. 7 – Utilizarea staţiilor de radioamator de recepţie este liberă; pentru

utilizarea staţiilor de radioamator de emisie-recepţie se vor respecta
prevederile prezentului Regulament.
SECŢIUNEA 2
NORME TEHNICE
Art. 8 – Radioamatorii sunt obligaţi să respecte limitele benzilor de frecvenţe

autorizate în conformitate cu prezentul Regulament.
Art. 9 – Scala emiţătoarelor trebuie astfel concepută şi etalonată încât să

permită acordul pe frecvenţa dorită cu o precizie de minimum 0,05% .
Art. 10 – Cerinţele tehnice privind staţiile din serviciul de radioamator trebuie

să fie în conformitate cu condiţiile tehnice RO-AMATOR, prevăzute în Anexa
nr. 3.
Art. 11 – În cazul efectuării de reglaje la emiţătoarele staţiilor de amatori

este obligatorie utilizarea de antene artificiale neradiante.
SECŢIUNEA 3
NORME DE EXPLOATARE
Art. 12 – (1) Staţiile de radioamator de emisie-recepţie din România sunt

identificate prin indicative de apel formate din literele YO, YP, YQ sau YR
oricare dintre ele reprezentând prefixul atribuit pe plan internaţional
României, o cifră, indicând zona în care funcţionează staţia şi un grup de
una, două sau trei litere, caracteristice fiecărei staţii, după cum urmează:
a) două sau trei litere pentru staţiile de emisie-recepţie individuale (prima
literă neputând fi litera K);
b) trei litere pentru staţiile de emisie-recepţie de radioclub (prima literă
fiind K);
c) una, două, trei sau mai multe cifre şi/sau litere pentru indicative
speciale, balize şi repetoare.
(2) Zonele indicativelor de apel din România precizate la alin. (1) sunt
următoarele:
a) Zona 2 : judeţele Arad, Caraş-Severin, Hunedoara şi Timiş;
b) Zona 3 : municipiul Bucureşti şi judeţul Ilfov;
c) Zona 4 : judeţele Brăila, Constanţa, Galaţi, Tulcea şi Vrancea;
h
d) Zona 5 : judeţele Alba, Bihor, Bistriţa-Năsăud, Cluj, Maramureş, Satu

Mare şi Sălaj;
e) Zona 6 : judeţele Braşov, Covasna, Harghita, Mureş şi Sibiu;
f) Zona 7 : judeţele Argeş, Dolj, Gorj, Mehedinţi, Olt şi Vâlcea;
g) Zona 8 : judeţele Bacău, Botoşani, Iaşi, Neamţ, Suceava şi Vaslui;
h) Zona 9 : judeţele Buzău, Călăraşi, Dâmboviţa, Giurgiu, Ialomiţa, Prahova
şi Teleorman.
Art. 13 – (1) Indicativele de apel ale radioamatorilor care lucrează pe staţii

mobile/portabile sunt constituite din indicativele de apel atribuite, urmate de
o bară de fracţie şi de următoarele litere:
a) MM - pentru staţiile mobile maritime sau fluviale;
b) AM - pentru staţiile mobile aeronautice;
c) M - pentru staţiile mobile terestre;
d) P - pentru staţiile portabile terestre.
(2) La fiecare legătură radio mobilă sau portabilă se va transmite obligatoriu
QTH – locatorul sau localitatea; în cazul operării staţiilor mobile, se va
menţiona cea mai apropiată localitate de pe traseu.
Art. 14 – Indicativele de apel ale radioamatorilor se atribuie şi se ţin în

evidenţă de către Direcţiile Teritoriale ale ANCOM.
Art. 15 – Orice emisie pe o frecvenţă radio trebuie să conţină indicativul de

apel al staţiei care o efectuează, iar în cazul transmisiilor cu o emisie mai
lungă, indicativul de apel se recomandă a fi repetat la un interval de 10
minute.
Art. 16 – (1) Radioamatorul care lucrează ocazional la o altă staţie

individuală decât cea proprie, va transmite indicativul radioamatorului care
deţine staţia de la care lucrează şi indicativul propriu; separarea între cele
două indicative se va face cu o bară de fracţie.
(2) În cazul participării la concursuri, radioamatorul care deţine staţia va
notifica cu 15 zile înainte, la Direcţia Teritorială în raza căreia îşi desfăşoară
activitatea, durata concursului, indicativul său, precum şi indicativele
radioamatorilor care vor lucra pe staţia sa; în această situaţie, prin excepţie
de la prevederile alin. (1), radioamatorul care lucrează nu va mai transmite
indicativul propriu, ci doar indicativul radioamatorului care deţine staţia.
(3) Radioamatorul care lucrează de la o staţie de radioclub va transmite
obligatoriu indicativul staţiei de radioclub şi opţional poate transmite şi
indicativul propriu.
Art. 17 – Indicativele de apel trebuie să fie transmise complet şi corect, orice

prescurtare, modificare sau completare în afara celor prevăzute în prezentul
Regulament fiind interzisă.
Art. 18 – Sunt interzise următoarele:

a) transmiterea mesajelor care provin de la sau sunt adresate unor terţi
care nu sunt radioamatori; fac excepţie situaţiile de urgenţă, situaţiile
i
umanitare şi acele cazuri pentru care există acorduri speciale între

Administraţii;
b) transmiterea mesajelor care conţin cuvinte sau expresii indecente sau
insultătoare;
c) perturbarea în mod voit şi cu rea intenţie a altor emisiuni;
d) transmiterea emisiunilor cu caracter de radiodifuziune (inclusiv probe
muzicale).
Art. 19 – Staţiile de radioamatori pot transmite semnale de test pentru

reglarea emiţătoarelor sau a receptoarelor, în următoarele condiţii:
a) înainte de a începe transmiterea semnalelor respective, trebuie să se
asigure că nu vor perturba o legătură radio existentă;
b) semnalele folosite în acest scop trebuie astfel constituite încât să rezulte
clar caracterul de semnale de test şi trebuie să fie imediat urmate de
indicativul staţiei respective;
c) durata semnalelor de test va fi cât mai mică posibil, iar la nevoie
semnalele de test vor fi repetate după o întrerupere suficient de mare pentru
a permite verificarea îndeplinirii condiţiei de la punctul a);
d) atunci când, cu toate precauţiile luate, se ajunge la perturbarea unei
legături radio existente, transmiterea semnalelor de test va înceta la prima
cerere făcută în acest sens de oricare dintre staţiile care participă la legătura
perturbată.
Art. 20 – Reglarea emiţătoarelor se face folosind o antenă artificială

neradiantă („dummy load”); constituie excepţie reglajele care nu pot fi
efectuate decât lucrând pe o antenă normală; în timpul reglajelor puterea va
fi redusă la strictul necesar.
Art. 21 – Cazurile de interferenţă sau alte genuri de perturbaţii în care sunt

implicate staţii aparţinând unor radioamatori români se vor rezolva prin
înţelegere amiabilă între cei interesaţi.
Art. 22 – (1) Staţiile de radioamator pot stabili legături radio numai cu alte
staţii de radioamator.
(2) Legăturile cu staţiile aparţinând altor servicii, precum şi cu cele care nu
îşi semnalează identitatea prin transmiterea indicativului de apel sunt
interzise; fac excepţie situaţiile de urgenţă şi acele cazuri pentru care există
acorduri speciale între Administraţii.
Art. 23 – (1) Interceptarea intenţionată a mesajelor transmise de staţii

aparţinând altor servicii decât cel de radioamator este interzisă.
(2) În cazul în care interceptarea are loc în mod accidental, radioamatorii
sunt obligaţi să nu divulge existenţa şi conţinutul mesajelor recepţionate, să
nu le publice şi să nu le folosească sub nici o formă.
(3) Fac excepţie cazurile de calamităţi naturale, de situaţii care primejduiesc
vieţi omeneşti; în aceste cazuri, radioamatorii trebuie să-şi aducă aportul lor
la rezolvarea situaţiei făcând uz de toate posibilităţile de care dispun.
j
Art. 24 – (1) Traficul realizat de către radioamator se consemnează în

jurnalul de trafic, care poate fi ţinut sub formă scrisă sau sub formă
electronică.
(2) Jurnalul de trafic va cuprinde în principiu următoarele însemnări: data,
ora UTC, banda în care s-a efectuat legătura radio, clasa de emisie folosită şi
indicativul de apel al staţiei corespondente.
(3) Jurnalul de trafic se păstrează cel puţin şase luni de la data ultimei
legături înscrise în el.
(4) În cazul lucrului mobil/portabil nu este obligatorie completarea jurnalului
de trafic.
Art. 25 – (1) Orice staţie de radioamator trebuie să fie prevăzută cu

următoarele documente:
a) autorizaţia de radioamator a titularului;
b) Regulamentul de radiocomunicaţii pentru serviciul de amator din
România;
c) jurnalul de trafic al staţiei.
(2) Documentele enumerate mai sus se vor afla în permanenţă la staţie şi
vor fi prezentate la cererea ANCOM.
Art. 26 – (1) Organizatorii aplicaţiilor de radiogoniometrie de amator vor

notifica Direcţiei Teritoriale a ANCOM în raza căreia se va desfăşura
concursul, cu minim 15 zile înaintea datei de începere, utilizarea
emiţătoarelor necesare pentru antrenament şi concurs.
(2) Emiţătoarele prevăzute la alin. (1) vor fi dotate cu generatoare de coduri
specifice fără a fi necesară folosirea unor indicative atribuite, iar de
exploatarea acestora va răspunde organizatorul.
(3) Notificare va conţine datele de identificare ale organizatorilor, data de
începere şi data de finalizare, precum şi zona de desfăşurare (QTH - locatorul
şi localitatea).
(4) Se va proceda similar şi în cazul organizării unor alte concursuri unde se
pot acorda indicative atipice.
CAPITOLUL III
EMITEREA CERTIFICATELOR DE RADIOAMATOR
Art. 27 – (1) Certificatele de radioamator sunt de 4 clase: clasa I, a II-a, a

III-a, a III-a restrâns.
(2) Conform Recomandării CEPT T/R 61-02, certificatele de clasa I şi a II-a
sunt echivalente certificatului CEPT HAREC.
(3) Conform Raportului CEPT ERC 32/2005, certificatul de clasa a III-a este
echivalent certificatului CEPT Novice.
(4) Certificatul de clasa a III-a restrâns nu este echivalent cu certificatele
CEPT.
k
Art. 28 – Certificatele se obţin pe baza unui examen care constă în probe

scrise şi în probe practice; în cazul certificatelor echivalente certificatului
CEPT HAREC programa analitică pentru proba scrisă are conţinutul cadru
cuprins în Anexa nr. 5; pentru toate celelalte clase de certificate programa
analitică are conţinutul cadru cuprins în Anexa nr. 6; programele analitice
sunt actualizate şi disponibile pe pagina de Internet a ANCOM.
Art. 29 – (1) Examenele se organizează de către direcţiile teritoriale ale

ANCOM, de regulă, în localităţile în care îşi au sediul direcţiile teritoriale, în
lunile aprilie şi octombrie.
(2) În afara acestor sesiuni ordinare, direcţiile teritoriale ale ANCOM pot
organiza sesiuni extraordinare de examinare şi la alte date şi în alte localităţi.
Art. 30 – (1) Pentru a se înscrie la examinare, solicitantul trebuie să depună

cu cel puţin 15 zile înaintea datei la care începe examenul, o cerere tip,
disponibilă pe pagina de Internet a ANCOM, la care se vor anexa
următoarele:
a) copie după cartea de identitate/certificatul de naştere/paşaportul, în
cazul cetăţenilor străini, după caz;
b) o fotografie recentă 3x4 cm, tip paşaport;
(2) La examinare solicitantul va prezenta în original actul de identitate
prevăzut la alin. (1) lit. a).
(3) Direcţiile regionale ale ANCOM eliberează candidaţilor declaraţi „admis”
certificatele de
radioamator în termen de 15 zile de la data publicării rezultatelor. (text
modificat prin
Decizia preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi
Reglementare
în Comunicaţii nr. 226/2010).
Art. 31 – (1) Pentru a fi declarat „admis” la examen, candidatul trebuie să

obţină
calificativul "satisfăcător" la fiecare dintre probele şi materiile pentru
categoria respectivă.
(2) Candidaţii care au obţinut calificativul „nesatisfăcător" la una sau mai
multe probe sau
materii pot solicita înscrierea pentru a repeta examenul la aceste probe sau
materii în
sesiunea imediat următoare. (alineat modificat prin Decizia preşedintelui
Autorităţii Naţionale pentru Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia
Informaţiei nr. 3173/2007).
(3) Candidaţii care nu se prezintă la examen sau nu reuşesc să obţină şi în
această sesiune
calificativul „satisfăcător" la materiile respective vor repeta examenul
integral. (alineat
modificat prin Decizia preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Reglementare
în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei nr. 3173/2007).
l
Art. 32 – (1) Pentru obţinerea certificatelor de radioamator clasele I şi a II-

a, probele de examen şi baremele de evaluare sunt următoarele:
a) electronică şi radiotehnică: proba va cuprinde un set de 20 întrebări,
fiecare întrebare având patru variante de răspuns dintre care numai unul
este corect şi complet (probă scrisă); pentru promovare sunt necesare
minimum 15 răspunsuri corecte;
b) protecţia muncii: proba va cuprinde un set de 10 întrebări (probă scrisă);
pentru promovare sunt necesare minimum 7 răspunsuri corecte;
c) reguli şi proceduri de operare: proba va cuprinde un set de 8 întrebări
(probă practică); pentru promovare sunt necesare minimum 6 răspunsuri
corecte;
d) reglementări interne şi internaţionale: proba va cuprinde un set de 25
întrebări, fiecare întrebare având patru variante de răspuns dintre care
numai unul este corect şi complet (probă scrisă); pentru promovare sunt
necesare minimum 20 răspunsuri corecte.
(2) Pentru obţinerea certificatului de radioamator clasa a III-a probele de
examen şi baremele de evaluare sunt următoarele:
a) electronică şi radiotehnică: proba va cuprinde un set de 16 întrebări,
fiecare întrebare având patru variante de răspuns dintre care numai unul
este corect şi complet (probă scrisă); pentru promovare sunt necesare
minimum 12 răspunsuri corecte;
b) protecţia muncii: proba va cuprinde un set de 10 întrebări (probă scrisă);
c) reguli şi proceduri de operare: proba va cuprinde un set de 8 întrebări
corecte;
d) reglementări interne şi internaţionale: proba va cuprinde un set de 20
(3) Pentru obţinerea certificatului de radioamator clasa a III-a restrâns
probele de examen şi baremele de evaluare sunt următoarele:
a) protecţia muncii: proba va cuprinde un set de 10 întrebări (probă scrisă);
b) reguli şi proceduri de operare: proba va cuprinde un set de 8 întrebări
corecte;
c) reglementări interne şi internaţionale: proba va cuprinde un set de 20
Art. 33 – Comisiile de examinare sunt numite prin decizii ale directorilor

direcţiilor teritoriale ale ANCOM.
m
CAPITOLUL IV
AUTORIZAREA STAŢIILOR DE RADIOAMATOR
SECŢIUNEA 1
EMITEREA AUTORIZAŢIILOR INDIVIDUALE
Art. 34 – (1) Activitatea de radioamator prin utilizarea staţiilor de emisie-

recepţie este permisă numai persoanelor care deţin o autorizaţie în acest
sens eliberată de ANCOM.
(2) Autorizaţiile nu sunt transmisibie, iar durata de valabilitate a autorizaţiei
de radioamator este de 5 ani.
(3) Autorizaţia de radioamator individuală se poate emite oricărei persoane
ce deţine un certificat de radioamator emis în România, sau oricărei persoane
rezidente în România care are un certificat emis în străinătate dar recunoscut
CEPT, în baza unei solicitări adresate în scris Direcţiei Teritoriale a ANCOM în
raza căreia are domiciliul stabil, conform cererii tip disponibilă pe pagina de
Internet a ANCOM, anexând următoarele:
a) copie după cartea de identitate/certificatul de naştere/paşaportul, în
cazul cetăţenilor străini, după caz;
b) copie după certificatul de radioamator de categoria respectivă;
c) o fotografie recentă 3x4 cm, tip paşaport;
(4) Copiile documentelor menţionate la lit. a) - b) vor fi legalizate sau însoţite
de original pentru conformitate.
(5) Direcţiile Teritoriale ale ANCOM vor elibera autorizaţiile de radioamator în
termen de cel mult 30 zile de la depunerea documentelor solicitate la alin.
(3).
(6) Autorizaţia de radioamator individuală dă dreptul la operarea staţiilor de
radioamator corespunzătoare clasei autorizaţiei respective la domiciliu şi în
amplasamentele menţionate în autorizaţie utilizând indicativul atribuit,
indiferent de zona geografică; în cazul staţiilor mobile/portabile se vor
respecta prevederile prezentului Regulament.
Art. 35 – Autorizaţia de radioamator nu dă dreptul de a presta muncă contra

cost sau de a efectua operaţiuni comerciale.
Art. 36– (1) Autorizaţiile de radioamator sunt de 4 clase: clasa I, clasa a II-
a, clasa a III-a, clasa a III-a restrâns.
(2) Conform Recomandării CEPT T/R 61–01, autorizaţiile de radioamator de
clasa I şi a II-a sunt echivalente autorizaţiei CEPT;
(3) Conform Recomandării CEPT ECC 05(06), autorizaţia de radioamator de
clasa a III-a este echivalentă autorizaţiei CEPT Novice;
(4) Clasa a III-a restrâns nu este echivalentă autorizaţiilor CEPT.
Art. 37 – (1) Pentru autorizaţia de radioamator clasa a III-a, solicitantul

trebuie să obţină certificatul de radioamator clasa a III-a.
(2) Pentru autorizaţia de radioamator clasa a II-a, solicitantul trebuie:
n
a) să deţină autorizaţia de clasa a III-a;

b) să deţină certificatul de radioamator clasa a II-a.
(3) Pentru autorizaţia de radioamator clasa I, solicitantul trebuie:
a) să deţină autorizaţia de clasa a II-a; ¬
b) să deţină certificatul de radioamator clasa I.
(4) Pentru autorizaţia de radioamator clasa a III-a restrâns solicitantul
trebuie:
a) să deţină certificatul de radioamator a III-a restrâns;
b) să prezinte declaraţia titularului staţiei că este de acord ca persoana care
solicită clasa a III-a restrâns să lucreze de la staţia sa.
(5) Sufixele de indicativ atribuite prin intermediul autorizaţiei de radioamator
se vor păstra de-a lungul întregii perioade de valabilitate a acesteia, inclusiv
în situaţia schimbării domiciliului.
SECŢIUNEA 2
EMITEREA AUTORIZAŢIILOR PENTRU RADIOCLUBURI
Art. 38 – (1) Autorizaţiile pentru radiocluburi se eliberează la cererea unei

persoane juridice din România care se angajează să asigure toate condiţiile
tehnice, organizatorice şi administrative pentru ca activitatea staţiei să se
desfăşoare în strictă conformitate cu prevederile prezentului Regulament;
(2) Durata de valabilitate a autorizaţiei pentru radioclub este de 5 ani.
Art. 39 – Conducerea, controlul şi îndrumarea activităţii staţiei de radioclub

se efectuează în numele titularului de către un responsabil numit de acesta şi
menţionat în autorizaţia emisă pentru staţia de radioclub.
Art. 40 – Pentru eliberarea autorizaţiei pentru radioclub se va înainta o

cerere, disponibilă
pe pagina de Internet a ANCOM, având anexate următoarele documente:
a) copia certificatului de înregistrare, în cazul persoanelor juridice care au
calitatea de
comerciant, ori copia certificatul de înscriere în Registrul asociaţiilor şi
fundaţiilor sau în
Registrul federaţiilor, după caz, în situaţia persoanelor juridice care nu au
calitatea de
comerciant; (text modificat prin Decizia preşedintelui Autorităţii Naţionale
pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii nr. 226/2010).
b) copii după documente de autorizare anterior emise, după caz;
11/55
c) declaraţie-angajament, în original, din partea responsabilului staţiei că
este de acord să
fie numit responsabil; responsabilul trebuie să fie posesor al unei autorizaţii
individuale
de clasa I;
d) declaraţie-angajament, în original, din partea ajutorului responsabilului de
o
staţie că
este de acord să fie numit în calitate de ajutor al responsabilului staţiei;
ajutorul
responsabilului trebuie să fie posesor al unei autorizaţii individuale de clasa I,
II sau
III; (text modificat prin Decizia preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru
SECŢIUNEA 3
EMITEREA AUTORIZAŢIILOR PENTRU STAŢIILE REPETOARE ŞI BALIZE RADIO
Art. 41 – (1) Autorizaţiile pentru staţiile repetoare/balize radio se eliberează

la cererea unei persoane juridice din România, precum şi a persoanelor fizice
care se angajează să asigure toate condiţiile tehnice, organizatorice şi
administrative pentru ca activitatea staţiei să se desfăşoare în strictă
conformitate cu prevederile prezentului Regulament.
(2) Durata de valabilitate pentru care se acordă autorizaţia pentru staţiile
repetoare/balize radio este de 5 ani.
(3) Pentru obţinerea autorizaţiei se va depune la direcţia teritorială a ANCOM
în raza căreia îşi au sediul, o cerere tip disponibilă pe pagina de Internet a
ANCOM, însoţită de următoarele documente:
calitatea de comerciant ori copia certificatul de înscriere în Registrul
asociaţiilor şi fundaţiilor sau în Registrul federaţiilor, după caz, în situaţia
persoanelor juridice care nu au calitatea de comerciant; (text modificat prin
este de acord să fie numit responsabil; responsabilul trebuie să fie posesor al
unei autorizaţii individuale de clasa I;
staţie că este de acord să fie numit în calitate de ajutor al responsabilului
staţiei; ajutorul responsabilului trebuie să fie posesor al unei autorizaţii
individuale de clasa I, II sau III; (text modificat prin Decizia preşedintelui
Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii nr.
226/2010).
(4) Direcţiile Regionale ale ANCOM vor elibera autorizaţiile pentru staţiile
repetoare şi balize radio în termen de cel mult 30 zile de la depunerea
documentelor solicitate la alin.(3);
(3) Alineat abrogat prin Decizia preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru
Administrare şi Reglementare în Comunicaţii nr. 226/2010.
(5) Autorizaţia va însoţi în permanenţă staţia pentru care a fost eliberată.
p
SECŢIUNEA 4
RECUNOAŞTEREA AUTORIZAŢIILOR EMISE DE CĂTRE ALTE ADMINISTRAŢII
Art. 42 – Radioamatorii din ţările ale căror administraţii au adoptat

Recomandarea CEPT T/R 61–01 sau CEPT ECC 05(06) pot să lucreze pe
teritoriul României în baza autorizaţiei emise în ţara de origine în cazul în
care este echivalentă unei autorizaţii CEPT.
Art. 43 – (1) Radioamatorii din ţările cu ale căror administraţii s-au semnat
convenţii de reciprocitate pot să lucreze pe teritoriul României în baza
autorizaţiei emise în ţara de origine.
(2) În acest caz radioamatorii respectivi trebuie să notifice direcţiei teritoriale
a ANCOM în raza căreia va domicilia cea mai mare parte a perioadei în care
intenţionează să lucreze pe teritoriul României.
(3) Notificarea se va face în conformitate cu modelul disponibil pe pagina de
Internet a ANCOM, la care se va anexa copia autorizaţiei de radioamator din
ţara de origine.
Art. 44 – (1) Radioamatorii din ţările ale căror administraţii au adoptat

Recomandarea CEPT T/R 61–01 sau CEPT ECC 05(06) dar a căror autorizaţie
emisă în ţara de origine nu este echivalentă unei autorizaţii CEPT, precum şi
radioamatorii din ţări cu care nu s-a semnat nici o convenţie de reciprocitate
pot să lucreze pe teritoriul României după obţinerea unei autorizaţii de
radioamator eliberate de către direcţia teritorială a ANCOM în raza căreia va
domicilia cea mai mare parte a perioadei în care îşi va desfăşura activitatea,
în conformitate cu prevederile prezentului Regulament.
(2) Cererea de eliberare a autorizaţiei prevăzute la alin. (1), al cărei model
este disponibil pe pagina de Internet a ANCOM, se va depune la direcţia
teritorială a ANCOM cu cel puţin 30 de zile înaintea datei de la care
intenţionează să înceapă activitatea de radioamator în România şi va fi
însoţită de copia autorizaţiei de radioamator eliberată de organele
competente din ţara sa de origine.
(3) Durata de valabilitate a autorizaţiilor emise în conformitate cu prevederile
alin. (1) şi (2) va fi stabilită în conformitate cu perioada de rezidenţă în
România, dar nu va depăşi 5 ani.
Art. 45 – Radioamatorii străini pot lucra cu staţii mobile sau portabile,

folosind următorul indicativ de apel: YO/indicativul propriu/M sau P, după
caz; acest lucru include cazul utilizării unei staţii alimentate de la reţeaua de
curent într-o locaţie fixă temporară.
q
SECŢIUNEA 5
ATRIBUIREA INDICATIVELOR DE DOUĂ LITERE ŞI A INDICATIVELOR
SPECIALE
Art. 46 – (1) Atribuirea indicativelor de două litere se face de către direcţia

teritorială a ANCOM în raza cărei solicitantul are domiciliul stabil, în baza
înaintării unei cereri tip disponibilă pe pagina de Internet a ANCOM, însoţită
de următoarele documente:
a) copie după cartea de identitate solicitantului;
b) autorizaţia de radioamator în original;
c) o fotografie recentă 3x4 cm, tip paşaport;
(2) Autorizaţia nu se va emite în cazul în care au fost constatate abateri de la
prezentul Regulament pe o durată de 2 ani sau din imposibilitatea atribuirii
unui astfel de indicativ.
Art. 47 – (1) Atribuirea de indicative speciale se face de către direcţiile

teritoriale ale ANCOM în baza unei cereri tip disponibilă pe pagina de Internet
a ANCOM, însoţită de următoarele documente:
a) copie după cartea de identitate solicitantului;
b) copie după autorizaţia de radioamator;
c) justificarea utilizării indicativelor speciale solicitate, precum şi perioada de
utilizare.
(2) Indicativele speciale pot fi atribuite o singură dată, pe o durată
determinată, şi numai
pentru o perioadă ce nu poate depăşi o durată continuă de 365 de zile
calendaristice.
(Alineat modificat prin Decizia preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru
(21) Indicativele speciale atribuite pentru concursuri pot fi rezervate pentru o
perioadă de
cel mult un an faţă de perioada pentru care au fost acordate iniţial.
Rezervarea
indicativului se realizează în urma unei solicitări exprese depuse de fiecare
persoană
interesată. (alineatul (21) a fost introdus prin Decizia preşedintelui Autorităţii
Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii nr. 226/2010).
(3) Indicativele speciale nu se vor atribui în cazul în care au fost constatate
abateri de la
prezentul Regulament pe o durată de 2 ani sau din imposibilitatea atribuirii
unor astfel de
indicative datorită unor atribuiri sau rezervări anterioare.
Art. 47<1>. – Lista actualizată a indicativelor de două litere şi a indicativelor

speciale se publică pe pagina de internet a ANCOM. (Articolul 47<1> a fost
introdus prin Decizia preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi
r
SECŢIUNEA 6
PRELUNGIREA, MODIFICAREA ŞI RETRAGEREA AUTORIZAŢIEI
Art. 48 – (1) Prelungirea valabilităţii autorizaţiei de radioamator individuale

se efectuează în baza unei cereri scrise, înaintate cu cel puţin 30 de zile
calendaristice înainte de expirarea valabilităţii lor dar nu mai devreme de 6
luni până la această dată, însoţită de următoarele documente:
a) copie simplă după cartea de identitate/certificatul de naştere/paşaportul,
în cazul cetăţenilor străini, după caz;
b) o fotografie recentă 3x4 cm, tip paşaport;
(2) Indicativele radioamatorilor care nu au solicitat în termenul prevăzut la
alin. 1 prelungirea, nu vor fi atribuite pentru o perioadă de 5 ani.
(3) Prelungirea valabilităţii autorizaţiei pentru repetoare/balize radio se
efectuează în baza unei cereri scrise, înaintate cu cel puţin 30 de zile
calendaristice înainte de expirarea valabilităţii lor dar nu mai devreme de 6
luni până la această dată, însoţită de următoarele documente:
calitatea de comerciant, ori copia certificatului de înscriere în Registrul
asociaţiilor şi fundaţiilor sau în Registrul federaţiilor, după caz, în situaţia
persoanelor juridice care nu au calitatea de comerciant; (text modificat prin
este de acord să fie numit responsabil; responsabilul trebuie să fie posesor al
unei autorizaţii individuale de clasa I;
staţie că este de acord să fie numit în calitate de ajutor al responsabilului
staţiei; ajutorul responsabilului trebuie să fie posesor al unei autorizaţii
individuale de clasa I, II sau III; (text modificat prin Decizia preşedintelui
Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii nr.
226/2010).
Art. 49 – Schimbarea oricărui amplasament fix sau adăugarea unui nou

amplasament pentru o staţie de radioamator se poate efectua numai după
primirea autorizaţiei de radioamator; până la primirea autorizaţiei de
radioamator lucrul în regim de staţie fixă în noul amplasament este interzis.
Art. 50 – (1) Deteriorarea, distrugerea sau pierderea certificatului sau

autorizaţiei de radioamator va fi anunţată în scris unităţii emitente în termen
de 15 zile de la constatare.
(3) Unitatea emitentă a autorizaţiei de radioamator va elibera duplicatul
documentului la solicitarea expresă a titularului în termen de 15 zile. (text
modificat prin Decizia preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Administrare
şi Reglementare în Comunicaţii nr. 226/2010).
s
Art. 51 – Pentru modificarea datelor înscrise în autorizaţie titularul trebuie să

depună la unitatea emitentă o cerere de modificare însoţită de copii legalizate
ale documentelor care atestă necesitatea modificării solicitate.
Art. 52 – (1) Autorizaţia de radioamator poate fi retrasă de către ANCOM în

următoarele situaţii:
a) la cererea titularului;
b) titularul nu se supune somaţiei emise de către ANCOM, ca urmare a
abaterilor de la prezentul Regulament.
(2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) titularul va depune o cerere de
renunţare la care va ataşa autorizaţia în original.
(3) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. b) se emite o decizie de retragere de
către directorul direcţiei teritoriale a ANCOM în cauză; decizia de retragere va
fi comunicată titularului.
(4) Indicativele radioamatorilor cu autorizaţii retrase nu vor fi atribuite
pentru o perioadă de 5 ani.
CAPITOLUL V
CONTROLUL STAŢIILOR DE RADIOAMATORI
Art. 53 – Abaterile de la prevederile prezentului Regulament se sancţionează

conform legislaţiei privind regimul contravenţiilor din domeniul operării
staţiilor de radiocomunicaţii, precum şi a oricărui alt act normativ în vigoare.
Art. 54 – (1) ANCOM are dreptul de a controla la faţa locului respectarea

normelor tehnice şi de exploatare prevăzute în prezentul Regulament.
(2) Radioamatorii sunt obligaţi să permită accesul la staţii şi să dea tot
concursul personalului de control.
Art. 55 – ANCOM are dreptul să controleze prin recepţie modul în care

radioamatorii respectă prevederile prezentului Regulament în ceea ce
priveşte respectarea normelor de exploatare iar în cazul constatării unor
abateri dispune măsurile necesare în conformitate cu prevederile actelor
normative în vigoare.
Art. 56 – Titularii, respectiv responsabilii staţiilor la care sunt autorizaţi alţi

radioamatori, au următoarele obligaţii:
a) să asigure funcţionarea staţiei în strictă conformitate cu prevederile
normelor tehnice în vigoare;
b) să permită radioamatorului de clasă a III-a restrâns lucrul la staţie numai
în prezenţa sa şi să intervină operativ pentru evitarea sau înlăturarea oricăror
abateri de la prevederile Regulamentului.
Art. 57 – Autorizaţiile de radioamator falsificate sau obţinute în mod

fraudulos se retrag, titularii lor pierzând definitiv dreptul de a mai activa ca
radioamatori.
t
Art. 58 – (1) Măsurile sancţionatorii se aplică de către personalul de control

din cadrul ANCOM şi se comunică în scris celor în cauză.
(2) Împotriva măsurilor aplicate se poate face plângere în scris în termen de
15 zile de la
data comunicării sau înmânării documentului emis de către personalul de
control prevăzut
la alin. (1). Plângerea se va trimite de îndată judecătoriei în a cărei
circumscripţie a fost
săvârşită contravenţia. (text modificat prin Decizia preşedintelui Autorităţii
Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii nr. 226/2010).
CAPITOLUL VI
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
Art. 59 – În scopul echivalării claselor de radioamatori din cuprinsul

prezentului Regulament cu clasele de radioamatori utilizate până la
momentul intrării în vigoare a prezentei decizii, se stabilesc următoarele:
a) clasa I de autorizaţie de radioamator se echivalează cu clasa I a
prezentului Regulament;
b) clasa a II-a de autorizaţie de radioamator se echivalează cu clasa a II-a
a prezentului Regulament;
c) clasele a III-a şi a IV-a de autorizaţie de radioamator se echivalează cu
clasa a III-a a prezentului Regulament;
d) clasele „restrâns US” şi „restrâns UUS” de autorizaţie de radioamator se
echivalează cu clasa a III-a restrâns a prezentului Regulament;
e) clasa I de certificat de radioamator se echivalează cu clasa I a
prezentului Regulament;
f) clasa „avansat” de certificat de radioamator se echivalează cu clasa a II-a
a prezentului Regulament;
g) clasele „începător” şi UUS de certificat de radioamator se echivalează cu
clasa a III-a a prezentului Regulament;
h) clasele „restrâns US” şi „restrâns UUS” de certificat de radioamator se
echivalează cu clasa a III-a restrâns a prezentului Regulament.
Art. 60 – (1) Datele de identificare ale radioamatorilor (nume şi prenume,

indicativ, clasa de autorizare, localitate, judeţ) vor fi publicate pe pagina de
Internet a ANCOM, în cadrul callbook-ului serviciului de radioamator.
(2) În funcţie de dorinţa liber exprimată a radioamatorilor, comunicată
direcţiei teritoriale a ANCOM emitente a autorizaţiilor în cauză, se va include
în cadrul callbook-ului serviciului de radioamator şi celelalte detalii ce
compun adresa de domiciliu completă.
Art. 61 – Autorizaţiile de radioamator emise anterior intrării în vigoare a

prezentului Regulament se vor preschimba în cursul anului 2006 cu derogare
în privinţa termenului de răspuns la 180 de zile.
u
APENDIX 3:
Planul benzilor HF – Regiunea 1 IARU
v
IARU REGION 1 HF BAND PLAN
...000 ...100 ...200 ...300 ...400 ...500
...500 ...600 ...700 ...800 ...900 ...000
1.810 1.838-1.842 2.000

1.840
LEGEND
3.500 3.510 3.560 3.590-3.600 3.650 3.700 3.730-3.740 3.775 3.800
3.580 - 3.620
CW
PHONE
WRC agreed to shift broadcasting stations
from the 7.100-7.200 kHz band and to DIGIMODE
reallocate this band to the amateur service.
This will take effect on March 29 2009.
Packet
7.000 7.035-7.045 7.100 7.200
7.040 Intercontinental DX
Contest Preferred segment

No Contests
SSTV & Fax
10.100 10.140-10.150 BEACONS

NO CONTESTS
.089 .112
14.000 14.060 .070 .099-.101 14.125 14.230 14.300 14.350
No Contests No Contests
18.068 .100-.109 18.168

IBP .109-.111
.100 - .120
.149-.150
21.000 21.080 - 21.120 21.151 21.340 21.450
No Contests No Contests
24.890 .920-.929 24.990

IBP .929-.931
BEACONS
28.000 28.050 28.120 - 28.150 28.190 - 28.225 28.500
28.500 28.680 29.000
SATELLITE DOWN-LINK
29.000 29.200 29.300 29.510
Based on the HF Managers’ Handbook

Lay-out by ON6JG
Copyright by InfoRad vzw
29.510 29.700 www.vra.be www.inforad.be inforad@vra.be

REMARKS in order to avoid interference to amateur satellite downlink.
1.8 MHz band: Unmanned transmitting stations:

Those societies which have an existing SSB allocation below IARU Member Societies are requested to limit this activity on
1840 kHz may continue to use it. However, they are requested the HF bands. It is recommended that any unmanned trans-
to take all necessary steps with their licensing Administra- mitting station on HF shall only be activated under operator
tions to adjust the phone allocations in accordance with the control except for IARU approved beacons or specially li-
Region 1 Band Plan. censed experimental stations. It is recommended to use more
The bandsegment 1907.5 to 1912.5 kHz (Japanese DX win- efficient modes than the AX.25 packet radio.
dow) should be kept free for transmissions by Region 1 sta-
tions. Instead use the split-frequency technique when operat- Transmitting Frequencies:
ing here. The announced frequencies in the Band Plan are understood
as “transmitting frequencies” (not those of the suppressed
3.5 MHz band: carrier!).
Intercontinental operation should be given priority in the 3500-
3510 kHz and 3775-3800 kHz band segments. Experimentation with NBFM Packet Radio on 29 MHz Band:
Member Societies should approach their national telecom- Preferred operating frequencies on each 10 kHz from 29210
munications authorities and ask them not to allocate frequen- to 29290 kHz incl. should be used. A deviation of +/- 2.5 kHz
cies to other than amateur stations in the band segment that being used with 2.5 kHz as maximum modulation frequency.
IARU has assigned to intercontinental long distance (DX) traf-
fic, i.e. 3500-3510 and 3775-3800 kHz.
136 kHz Band Plan
Contest Preferred Segments:
Where no DX traffic is involved, the contest preferred seg- Guidelines: No rigid band plan is proposed, but amateurs are
ments should not include 3500-3510 kHz or 3775-3800 kHz. asked to work within the following conventions, giving long
Member Societies will be permitted to set other (lower) limits distance communication and experimentation priority:
for national contests (within these limits). This recommenda-
tion does not apply to digimode stations. 135.7 – 136.0 Station tests & transatlantic reception
Contest activity shall not take place on the 10, 18 and 24 MHz window
Bands. 135.9 – 135.98 preferred transatlantic window for
Europe to North American transmissions
7 MHz band: of very slow CW (QRSS)
The use of Packet Radio is discouraged on 7 MHz band.
The band segment 7035 - 7045 kHz may be used for store- 136.0 – 137.1 CW
and-forward traffic in the area of Africa south of the equator 135.980–136.050 preferred transatlantic window for Europe/
during local daylight hours. However, the use of more effi- North American contacts
cient modes than the AX.25 packet radio are encouraged.
137.1 – 137.6 non-CW modes (Hell, Wolf, PSK, etc.)
10 MHz band:
The use of Packet Radio is discouraged on 10 MHz band. 137.6 – 137.8 Very slow CW (QRSS) centred on 137.7
It is recommended that unmanned stations using digital modes 137.700–137.800 preferred transatlantic window for Europe
shall avoid the use of the 10 MHz band. to North American transmissions
SSB may be used during emergencies involving the immedi- Extension and Harmonisation: Region 1 members seek to
ate safety of life and property and only by stations actually broaden the allocation, gain primary status and influence other
involved in the handling of emergency traffic. IARU Regions to adopt the CEPT recommendation. (REC/
The bandsegment 10.120 to 10.140 MHz may be used for 02/SM/C4.12)
SSB transmissions in the area of Africa south of equator dur-
ing local daylight hours. It is recommended that IARU Region 1 urges its Member
News bulletins on any mode should not be transmitted on the Societies to motivate their members to adhere to Amateur
10 MHz band. Radio ethics, and to take action against stations practising
deliberated and malicious interference on the Amateur Radio
14 MHz band: Bands. (REC/99/LH/C4.7)
The band segment 14.089-14.099 MHz should be used for
non-automatic digimode transmissions. The band segment The frequencies 3.555, 14.055, 21.055 and 28.055 should be
14.101-14.112 MHz should be used for store-and-forward traf- defined as CW QRS centres of activity, where radio ama-
fic. However, the use of more efficient modes than the AX.25 teurs who want to develop their CW could meet one another.
should be encouraged. This should be stated as a guideline in the HF Managers’
Handbook.
SSTV/FAX:
The frequencies 14.230, 21.340 and 28.680 MHz should be In the same spirit the frequencies 3.560, 7.030, 14.060, 18.096,
used as calling frequencies for SSTV and FAX operators. After 21.060, 24.906 and 28.060 should be defined as QRP cen-
having established contact, they should move to another free tres of activity, where amateurs who want to perform low power
frequency within the telephony portion of the band. contacts could meet one another. This should be stated as a
guideline in the HF Managers’ Handbook. (REC/02/SM/C4.9)
Satellite operation frequencies:
Member Societies should advise FM (and other) operators These remarks are based on the notes of the IARU Region 1 HF Managers’
not to transmit on frequencies between 29.3 and 29.51 MHz Handbook
Lay-out by ON6JG inforad@pandora.be

APENDIX 4:
Planul benzilor UUS – Regiunea 1 IARU.
w
IIc
IARU REGION 1 VHF/UHF/Microwaves BANDPLANS

On the following pages the official IARU Region 1 bandplans currently valid for the 50 MHz, the 70 MHz
,the 145 MHz, the 435 MHz and the microwave bands are set out. In accordance with the policy outlined
in section IIa, point 2, only carefully considered modifications and/or additions have been made during the
tri-annual IARU Region 1 Conferences.
At the IARU Region 1 Conference in Cefalu (1984) a 50 MHz bandplan was adopted for use in countries
within the European part of Region 1 where amateurs had obtained a frequency allocation or assignment
in the 50 MHz band. As an appreciable number of countries within the European part of Region 1 had
obtained or expected to obtain such an allocation by the end of 1989, at the IARU Region 1 Conference
in Torremolinos (1990) the first version of an official IARU Region 1 bandplan for use in that part of Region
1 where the 50 MHz allocation does not exceed 52.000 MHz was adopted.
At the IARU Region 1 Conference in Tel Aviv (1996) the bandplan has been slightly amended in order to
reflect practical experiences.
At the IARU Region 1 Conference in San Marino ( 2002) it appeared that a not negligible number of DXCC
countries ( e.g. EI, G, GD, GI, GJ, GM, GU, GW, S5, ZB, ZS, 5B4, ZC4 ) had got access to the 70 MHz
band and it was decided to add the bandplan for that band ( based upon the RSGB planning) to the Region
1 bandplan.
Regarding amateur-satellite bandplans, the following was decided at the IARU Region 1 Conference in
Warsaw (1975):
That IARU Region 1 adopts the bandplans recommended by the sponsors of each satellite
system, e.g. by AMSAT for OSCAR-7, but also informs sponsors that such bandplans must be
kept simple and that in the opinion of IARU Region 1 in each case provisions should be made to
segregate Telegraphy from telephony.
The currently valid satellite bandplan(s), together with some data on amateur satellites, can be found in
section VII.
The appearance of manned space stations with an amateur station on board has led to the allocation of
NBFM channel frequencies. In Vienna 1995 the former 145.200/145.800 MHz frequency pair was
allocated.
The following general recommendations regarding the promotion of bandplans have been
adopted/re-affirmed at various IARU Region 1 Conferences:
a. VHF Managers should give maximum publicity to the adopted bandplans. In view of the
many newcomers, regular repetition of the publication of the bandplans is advisable.
b. Member Societies, and particularly their VHF Managers or VHF Committees, should
strongly promote adherence to the adopted bandplans by all VHF/UHF/Microwaves
amateurs in their country.
It will be noted in the following bandplans that the accommodation of the narrow-band modes in several
bands is quite similar and is modelled after the plans for the 145 MHz band which existed before the 1996
Tel Aviv conference. The narrow-band modes parts of the higher bands are respectively:
432 - 434 MHz

1296 - 1298 MHz
2320 - 2322 MHz alternative 2304 - 2306 or 2308- 2310 MHz
3400 - 3402 MHz
5668 - 5670 MHz
5760 - 5762 MHz
10368 - 10370 MHz alternative 10450 - 10452 MHz
24048 - 24050 MHz
24192 - 24194 MHz till 31-12-2003 ( San Marino 2002 )
47.000 - 47.002 GHz
77.500 - 77.501 GHz from 1-1-2004 ( San Marino 2002)
note : As it cannot be expected that NBFM repeater systems will become operational at the microwave
bands above 77 GHz the NB segment in those bands is currently limited to 1 MHz
IIc page 1 jun04

IIc
At the Conference in San Marino it was decided to change the basic set-up of the bandplan.
Till then the bandplans show two columns( plus a column for the frequency segments):
IARU Region 1 bandplan Usage
The left column designation is self-explanatory. The right column contains meeting/calling frequencies,
agreed upon for the convenience of the VHF/UHF/Microwaves amateurs practising specific modes
of communication. These frequencies are not part of the adopted IARU Region 1 bandplan and, though
in the normal amateur spirit other operators should take notice of these agreements, no right on reserved
frequencies can be derived from a mention in the right-hand column.
The San Marino conference started to change this, beginning with the 50 MHz and 145 MHz bands. The
other bands to follow at a later moment.
In this new planning there are three columns.
maximum bandwidth Mode Usage
The maximum bandwidth determines the maximum spectral width ( -6 dB points) of all emissions
allowed in a segment. The mode indicates the modulation methods ( e.g. telegraphy, telephony, MGM,
etc) allowed in a segment. M(achine) G(enerated() M(ode) indicates those transmission modes relying
fully on computer processing such as RTTY, AMTOR, PSK31, FSK441 and the like. The usage
column indicates the main usage (sometimes country dependant) of a segment. In case only one
application is allowed, the word “exclusive” is added.
The allocation of frequency segments to the various modes of operation in the IARU Region 1
bandplans is subject to the following condition:
The allocation of sub-bands in the IARU Region 1 bandplans allows the indicated category of
users to employ any frequency within that sub-band, provided that no appreciable energy falls
outside that sub-band. Users must therefore take into account the bandwidth of their
sidebands when selecting an operating frequency.
(de Haan, 1993)
Attention is drawn to the "Principles of Bandplanning", which are set out in section IIa,
pages 2 - 4
IIc page 2 jun04

IIc
50 - 52 MHz BANDPLAN (San Marino 2002)

Frequency Maximum
( MHz ) Bandwidth Mode Usage
(– 6 dB)
50000 50.000 - 50.080 Beacons
Telegraphy (a)
500 Hz 50.090 Telegraphy center of
50100 activity
50100 50.100 - 50.130 Intercontinental
Telegraphy/SSB
50.110 DX Calling (c)

2700 Hz All narrow band
modes 50.150 SSB Center of activity
(Telegraphy,
SSB, MGM, etc.) 50.185 Crossband activity center
MS center of activity
50.200
PSK31 center of activity
50.250
JT44
50.255 FSK441
FSK441 Calling freq
50.260 - 50.280
50.270
50500
50.500 50.510 SSTV (FSK)
50.550 FAX working frequency
50.600 RTTY (FSK)
50.620 - 50.750 Digital communications
FM repeaters input
12 kHz All modes 51.210 - 51.390 channels, 20 kHz
spacing (e)
FM
51.410 - 51.590 FM calling frequency
51.510 FM repeaters output
51.810 - 51.990 channels, 20 kHz
52.000 spacing (e)
NOTES ON THE 50 - 52 MHz BANDPLAN
1. IARU REGION 1 BANDPLAN

This bandplan, first adopted at the IARU Region 1 Conference in Torremolinos (1990) and revised at
the 1996 Tel Aviv conference and the 2002 San Marino Conference, is recommended for use in those
countries in the European part of Region 1 which allow amateurs to operate in this part of the radio
spectrum. In many countries in the African part of Region 1 (see footnotes accompanying the ITU
frequency allocation table) the 50 - 54 MHz band is allocated to the Amateur Service on a primary
basis, and in some cases, like for instance in South Africa, an adaptation of the Region 2 bandplan is
used.
1.1. Footnotes
a. Telegraphy is permitted over the whole band; Telegraphy exclusive between 50.000 -
50.100 MHz.
IIc page 3 jun04

IIc
2. USAGE
The following notes are referring to the Usage column in the bandplan. As already set out in the
introduction to section IIc, in the right amateur spirit operators should take notice of these agreements
which are made for operating convenience, but no right to reserved frequencies can be derived from a
mention in the Usage column or from the following notes.
2.1. Footnotes
c. The intercontinental DX calling frequency 50.110 MHz should not be used for calling
within the European part of Region 1 at any time.
d. Channelized equipment: On this band the NBFM channel spacing is 20/10 kHz.
e. For the specification of NBFM telephony see section VIb
For the numbering of NBFM telephony channels see appendix 2 to this section
In those countries within the European part of IARU Region 1 where it is allowed to set up
NBFM repeaters on 50 MHz, the indicated channels are recommended in order to establish a
commonality.
In those countries where the National Authorities do not permit repeaters to operate with
output frequencies above 51 MHz, repeater output frequencies may be 500 kHz below the
repeater input frequencies.(Tel Aviv 1996)
IIc page 4 jun04

IIc
70.0 - 70.5 MHz BANDPLAN ( San Marino 2002)
Frequency MODE Usage

(MHz)
70.000 BEACONS 70.030 Personal beacons
70.050
70.050 70.150 MS calling
TELEGRAPHY/SSB 70.185 Crossband center of activity
70.200 Telegraphy/SSB calling
70.250
70.250 70.260 AM/FM calling
ALL MODES
70.294
70.294 70.3000 RTTY/FAX
70.3125 Packet radio
NBFM CHANNELS, |
12.5 kHz spacing |
70.4500 FM calling
70.4625
70.4750
70.500
IIc page 5 jun04

IIc
144 - 146 MHz BANDPLAN ( San Marino 2002 )
Frequency Maximum MODE USAGE

(MHz) Bandwidth
(-6dB)
144.000
500Hz Telegraphy (a) EME exclusive
144.035
144.035 144.050 Telegraphy calling
500Hz Telegraphy(a)
144.100 Random MS(m)
144.135
144.135 Telegraphy, MGM 144.138 PSK31 center of
500Hz activity
144.140-144.150 FAI & EME
activity telegraphy
144.150
144.150 144.150-144.160 FAI & EME
2700Hz Telegraphy, SSB, activity SSB
MGM
144.165
144.165 144.195-144.205 Random MS SSB (m)
2700Hz Telegraphy & SSB
144.360 144.300 SSB calling
144.360 144.370 FSK441 Random
2700Hz Telegraphy, SSB, calling(m)
MGM
144.399
144.400
500Hz Telegraphy, MGM Beacons exclusive(b)
144.490
144.500 144.500 SSTV calling
144.525 ATV SSB
talk back
144.600 RTTY calling(n)
144.630-144.660 Linear
20kHz All mode (f) Transponder OUT
144.660-144.690 Linear
Transponder IN
144.700 FAX calling
144.794 144.750 ATV talk back
144.794
12kHz MGM (h) 144.800 APRS
144.990
144.994
12kHz FM Repeater Input exclusive (c)
145.194
145194145.206
12kHz FM Space communication (p)
145.206 145.300 RTTY local
12kHz FM
145.5935 145.500 (mobile) calling
145.594
12kHz FM Repeater Output exclusive (c,d)
145.7935
145.794
12kHz FM Space communication (p)
145.806
145.806
12kHz ALL MODE (e) Satellite exclusive
146.000
IIc page 6 jun04

IIc

The following notes are part of the officially adopted IARU Region 1 bandplan, and all member societies
should strongly promote adherence to the recommendations made in these notes.
1.1. General
i. In Europe no input or output channels of telephony repeaters shall be allowed to operate
between 144.000 and 144.794 MHz.
ii. Except in the part of the band allocated to the Amateur Satellite Service and the linear
transponders it is not allowed to use input- or output frequencies in the 145 MHz band for
repeaters with in- or output in other amateur bands (Miskolc-Tapolca 1978, San Marino
2002).
iii. No packet-radio networks will be set up in the 145 MHz band (revised Lillehammer 1999)
It is recognised that in some parts of Region 1 the introduction of packet-radio
may require the use of access frequencies in the 144 - 146 MHz band for a
limited time (Düsseldorf 1989).
Note. The parts of Region 1 meant are those parts with low amateur population and/or
those at the periphery of the Region, where exceptions can be tolerated as these
do not harm the orderly use of the band in the parts of Region 1 where there is
a greater pressure on the available spectrum space. In the latter part of the
Region the second paragraph of the footnote should never be used to justify
ignoring the first part for a considerable time.
iv. Beacons, irrespective of their ERP, will have to be situated in the beacon part of the band.
1.2. Footnotes
a. Telegraphy is permitted over the whole band, but preferably not in the beacon band;
Telegraphy exclusive between 144.000 - 144.135 MHz.
b. Within IARU Region 1 the frequencies for beacons with an ERP of more than 50 Watts
are coordinated by the IARU Region 1 Beacon Coordinator; the frequencies for beacons
with and ERP of 10 Watts or more shall be communicated to the Beacon Coordinator.
(see section IX).
c. For technical standards on NBFM and repeaters see section VIb
If there is a real need for more repeater channels (see section VIIIa ! ), it is recommended
that Societies or Repeater Groups consider setting up a repeater system on the higher
frequency band(s).
Further to this subject the following recommendation was adopted in De Haan, 1993:
For FM repeater and simplex operation in the 144 to 146 MHz band IARU Region
1 will change to a genuine 12.5 kHz channel spacing system.
Furthermore in Tel Aviv, 1996 it was decided that societies shall promote the use
of the 12.5 kHz channel spacing standard for NBFM channels in order to
effectively implement the 12.5 kHz system .
For the numbering of NBFM telephony channels, see annex 2 to this section.
d. Established simplex frequencies on repeater output channels may be retained.
e. In view of the important public relations aspect of amateur satellite activities, it was
decided at the IARU Region 1 Conference in Miskolc-Tapolca (1978) that:
i) AMSAT will be allowed to use the band 145.8 - 146.0 MHz for amateur satellite
activity.
This decision was re-confirmed at the IARU Region 1 Conference in Brighton
(1981).
IIc page 7 jun04

IIc
iii) see also footnote p

f. No unmanned stations shall use the all-mode segment, except for linear transponders
(Tel Aviv 1996, San Marino 2002)
g. Attention is drawn to section 1.1. point iii of these Bandplan notes!
h. Network stations shall only operate in the part of the 145 MHz band allocated to Digital
Communications and will be permitted only for a limited time. Such network stations
should also have access ports on other VHF/UHF or Microwave bands and should not
use the 145 MHz band to forward traffic to other network stations. In view of the time
limitation the set-up of new network stations is not encouraged (De Haan, 1993).
Unmanned packet radio stations are only allowed in the segment 144.800 - 144.990 MHz.
Outside of this segment the signal level produced by those stations shall be not larger
than 60 dB below the carrier level (measured in a 12 kHz bandwidth). Any other
unmanned packet radio and digital access points must cease operation not later than 31
December 1997.(Tel Aviv 1996).
2. USAGE
introduction to section IIc, in the right amateur spirit operators should take notice of these
agreements which are made for operating convenience, but no right to reserved frequencies can
be derived from a mention in the Usage column or from the following notes.
At the meeting of the VHF/UHF/Microwaves Committee in Vienna, March 1992, the following
recommendation was adopted:
Societies should publish the use of 144.140 - 144.160 MHz as an alternative for EME
operation. The results of this test should be monitored with the aim of incorporating this
segment as EME alternative into the Usage part of the bandplan if successful.
2.1. Footnotes
m. See procedures set out in section Vb.

n. Publicity should be given to the usage of frequencies around 144.600 MHz by RTTY
stations , in order to keep these frequencies clear from other traffic and to avoid
interference with those RTTY stations.
p. For NBFM voice communications with special stations like manned spacecraft it is
recommended to use 145.200 MHz for simplex operation or 145.200/145.800 MHz for
split-channel operation (Vienna 1995/Tel Aviv 1996).
IIc page 8 jun04

IIc
430 - 440 MHz BANDPLAN ( San Marino 2002)
IARU Region 1 Bandplan Usage

430.000 430.025 - 430.375 NBFM repeater
output-channel freqs
(F/PA/ON),12,5 kHz spacing, 1.6
MHz shift (f)
430.400 - 430.575 Digital communication link channels
(g) (j)
SUB-REGIONAL
(national bandplanning) (d) 430.600 - 430.925 Digital communications repeater
channels (g) (j) (l)
430.925 - 431.025 Multi mode channels (j) (k) (l)
431.050 - 431.825 Repeater input channel freqs

(HB/DL/OE), 25 kHz spacing, 7.6
MHz shift (f)
431.625 - 431.975 Repeater input channel freqs

(F/PA/ON), 12.5 kHz spacing,
1.6 MHz shift
431.981
432.000 432.000 - 432.025 EME
Telegraphy (a) 432.050 Telegraphy centre of activity
432.088 PSK31 centre of activity
432.100
432.100 432.200 SSB centre of activity
432.350 Microwave talkback centre of

SSB/Telegraphy activity
432.370 FSK441 random calling

432.399
432.400
Beacons (b)
432.490
432.500 432.500 Narrow-band SSTV
432.500-432.600 LINEAR TRANSPONDER IN(e)
All Modes
432.600 RTTY (ASK/PSK)
432.700 FAX (ASK)
432.994 432.600-432.800 LINEAR TRANSPONDER OUT (e)
432.994 REPEATER INPUT REGION 1 STANDARD, 25 kHz

FM spacing, 1.6 MHz shift
(Channel freq 433.000--433.375 MHz)
433.381 In the UK repeater OUTPUT channels.
433.394 433.400 SSTV(FM/AFSK)
NBFM 433.500 (Mobile) NBFM calling

SIMPLEX CHANNELS, 25 kHz
spacing, ( Channel freq 433.400 --
433.581 433.575 MHz)
IIc page 9 jun04

IIc
IARU Region 1 Bandplan Usage

433.600 433.600 RTTY (AFSK/FM)
All modes
433.625 - 433.775 Digital communications channels
434.000 (g) (h) (i)
433.700 FAX channel (FM/AFSK)
434.000 Centre frequency of digital

experiments as defined on note m
434.000 434.450 - 434.575 Digital communications channels
All modes (by exception !! ) (i)
&
ATV (c)
434.594
434.594 REPEATER OUTPUT (region 1 system), 25 kHz
spacing, 1.6 MHz shift,
ATV (c) & FM (Channel freq 434.600 -- 434.975 MHz)
434.981 In the UK repeater INPUT channels

435.000
Satellite service
&
ATV (c)
438.000
438.000
438.025 - 438.175 Digital communications channel
freqs (g)
ATV (c)
& 438.200 - 438.525 Digital communications repeater
SUB-REGIONAL channels (g) (j) (l)
(national bandplanning ) (d)
438.550 - 438.625 Multi-mode (j) (k) (l)
438.650 - 439.425 Repeater output channels
(HB/DL/OE), 25 kHz spacing, 7.6
MHz shift, (f)
439.800 -- 439.975 Digital communications link
channels (g) (j)
439,9875 POCSAG centre

440.000
IIc page 10 jun04

IIc

1.IARU REGION 1 BANDPLAN
The following notes are part of the officially adopted IARU Region 1 bandplan, and all member societies
should strongly promote adherence to the recommendations made in these notes.
1.1. General
i. In Europe no input or output channels of telephony repeaters shall be allowed to operate
between 432 and 433 MHz.( From 1-1-2004 those frequencies are ....between 432.000
and 432.600 MHz .....)
ii. Beacons, irrespective of their ERP, will have to be located in the exclusive beacon part
of the band.
iii. NBFM telephony channels and Repeaters are specified in section VIb
1.2. Footnotes
a. Telegraphy is permitted over the whole narrow-band DX part of the band; Telegraphy
exclusive between 432.000 - 432.100 MH. PSK31, however, can be used as well in this
segment
are coordinated by the IARU Region 1 Beacon Coordinator (see section IX).
c. i. ATV operators should be encouraged to use the microwave allocations where

available, but may continue to use the 430 MHz band where permitted by the
licensing authority. In case of interference between ATV and the Amateur
Satellite Service ,the Satellite Service should have priority.
ii. ATV transmissions in the 435 MHz band should take place in the segment
434.000 - 440.000 MHz. The video carrier should be below
434.500 MHz or above 438.500 MHz. National societies should provide guidance
to their members on the exact frequencies to be used, with due consideration of
the interests of other users.
(Noordwijkerhout 1987)
d) The words "Sub-regional (national) bandplanning" appearing in IARU Region 1

VHF/UHF/Microwave bandplans mean the following:
In bands and sub-bands not available throughout Region 1, band-planning should be
coordinated on a sub-regional basis between the countries where those bands and
sub-bands are allocated to the Amateur Service. The words "national bandplanning" refer
to bands/segments which are available only in a single country (such as the 70 MHz band
allocation), or only in a few widely separated countries.(Torremolinos 1990)
e) At the IARU Region 1 Conference in Torremolinos (1990) the output band for linear
transponders was extended from 432.700 to 432.800 MHz under the following condition:
The established use of 432.600 MHz for RTTY (ASK/PSK) and 432.700 MHz for FAX
should be respected when installing linear transponders which use this allocation.
2. USAGE
be derived from a mention in the Usage column or from the following notes ( except where
“exclusive”is mentioned”).
2.1. General
deleted
2.2. Footnotes
IIc page 11 jun04
IIc
f. The HB/DL/OE wide-shift repeater system, already in use for a long time, is valuable with
a view to a better utilisation of the whole band. Hence IARU Region 1 endorses the
system.
This also applies for the French repeater channel system, also adopted by the
Netherlands and Belgium, which IARU Region 1 supports as a useful measure to fill a
hitherto unused part of the band.
For the numbering of NBFM telephony channels see appendix 2 to this section
g. In the Usage section of the 435 MHz bandplan the following frequency segments have
been designated for digital communications:
i) 430.544 - 430.931 MHz Extension of the 7.6 MHz repeater system input for
digital comm.
438.194 - 438.531 MHz Output channels for the above
ii) 433.619 - 433.781 MHz
438.019 - 438.181 MHz
iii) 430.394 - 430.581 MHz For digital communication links

439.794 - 439.981 MHz For digital communication links
With due regard to the band allocated to the Amateur Service by the national
Administration, the interests of other users, possible interference from e.g. ISM, the
specific digital technique or system to be accommodated etc., a sub-regional, or national
choice may be made within the above segments.
h. In those countries where 433.619 - 433.781 MHz is the only segment of the 435 MHz
band available for digital communications, modulation techniques requiring a channel
separation exceeding 25 kHz should not be used. If different or incompatible use of this
part of the frequency spectrum in contemplated in neighbouring countries, this use should
be coordinated between the countries concerned with the aim of avoiding harmful
interference.
i. On a temporary basis, in those countries where 433.619 - 433.781 MHz is the only
segment of the 435 MHz band available for Digital Communications:
1. Channels with centre frequencies 432.700, 432.725, 432.750, 432.775, 434.450,

434.475, 434.500, 434.525, 434.550 and 434.575 may be used for digital
communications.
2. Use of these channels must nor interfere with linear transponders.
3. Modulation techniques requiring a channel separation exceeding 25 kHz must not

be used on these channels.
(De Haan, 1993)
j. At the IARU Region 1 Conference in Torremolinos (1990) the following recommendation

was adopted regarding the segments for repeaters and links, shown in footnote g:
For a repeater/link to be installed within 150 km of a national border, the member
society should co-ordinate the frequency allocation and the technical (system)
data with the member societies in neighbouring countries. Special attention
should be paid to the common good practice of using directional antennas and
the minimum power necessary.
As a matter of course this agreement is also valid for any link experiments carried out on
the multi-mode channels in the segment 438.544--438.631 MHz. ( De Haan, 1993 ).
k. These multi-mode channels are to be used for experimenting with new transmission
technologies (De Haan, 1993)
l. In the United Kingdom the use of low-power speech repeaters on repeater channels in
the segment 438.419--438.581 is allowed. Where necessary, frequencies will be
coordinated with neighbouring countries (De Haan, 1993).
m. Experiments using wide band digital modes may take place in the 435 MHz band in those
countries that have the full 10 MHz allocation. These experiments should be in the all
modes section around a frequency of 434 MHz, use horizontal polarisation and the
minimum power required.(Tel Aviv 1996)
IIc page 12 jun04
IIc
1240 - 1300 MHz BANDPLAN
IARU REGION 1 bandplan Usage

1240.000 1240.000-1241.000 Digital communications
ALL MODES 1242.025-1242.250 Repeater output, ch. RS1 –
RS10
1242.250-1242.700 Repeater output, ch. RS11
– RS28
1242.725-1243.250 Packet radio duplex, ch.
1243.250 RS29 – RS50
1243.250
1258.150-1259.350 Repeater output, ch. R20 –
ATV R68
1260.000
1260.000
SATELLITE SERVICE
1270.000
1270.000 1270.025-1270.700 Repeater input, ch. RS1 --
ALL MODES RS28
1270.725-1271.250 Packet Radio duplex, ch.
1272.000 RS29 -- RS50
1272.000
ATV
1290.994
1290.994
NBFM REPEATER INPUT,
25 kHz spacing, ch. RM0
(1291.000) -- RM19
(1291.475)
1291.481
1291.494 1293.150-1294.350 Repeater input, ch. R20 –
ALL MODES R68
1296.000
1296.000 1296.00-1296.025 Moonbounce
TELEGRAPHY (a) 1296.138 PSK31 centre of
1296.150 activity
1296.150 1296.200 Narrow-band centre of

activity
1296.400-1296.600 Linear transponder input
TELEGRAPHY/SSB 1296.500 SSTV
1296.600 RTTY
1296.700 FAX
1296.800 1296.600-1296.800 Linear transponder output
1296.800
BEACONS EXCLUSIVE (b)
1296.994
1296.994
NBFM REPEATER
OUTPUT, ch. RM0 -- RM19
1297.481
1297.494 1297.500 NBFM center of activity
NBFM SIMPLEX, ch. SM20
-- SM39 (c)
1297.981
IIc page 13 jun04

IIc
IARU REGION 1 bandplan Usage

1298.000 1298.025-1298.500 Repeater output channel
freqs, ch. RS1 -- RS28
ALL MODES 1298.500-1300.000 Digital communications
1298.725-1299.000 Packet-Radio duplex
1300.000 channel freqs, ch. RS29 --
RS40

The following notes are part of the IARU Region 1 bandplan for this band, originally adopted
during the IARU Region 1 Conference at Noordwijkerhout (1987), and all member societies should
strongly promote adherence to the recommendations made in these notes.
For the specification of NBFM see section VIb
1.1. Footnotes
a. Telegraphy is permitted over the whole narrow-band DX part of the band; Telegraphy
exclusive between 1296.000 - 1296.150 MHz.
are coordinated by the IARU Region 1 Beacon Coordinator (see section IX).
c. In countries where 1298 - 1300 MHz is not allocated to the Amateur Service (e.g. Italy)
the FM simplex segment may also be used for digital communications.
2. USAGE
The following note refers to the Usage column in the bandplan. As already set out in the
be derived from a mention in the Usage column.
2.1. General
During contests and bandopenings local traffic using narrow-band modes should operate between
1296.500 - 1296.800 MHz.
IIc page 14 jun04

IIc
2300 -2450 MHz BANDPLAN

2300.000 2304 - 2306 Narrow band segment
SUB-REGIONAL (national) in countries where the
BANDPLANNING (a) 2320-2322 segment is
not available
2308 - 2310 Narrow band segment
2320.000 in HB
2320.000 2320.000-2320.025 EME
TELEGRAPHY EXCLUSIVE (c) 2320.138 PSK31 centre of
2320.150 activity
2320.150 2320.200 SSB centre of activity

TELEGRAPHY/ SSB (c)
2320.800
2320.800
BEACONS EXCLUSIVE (c)
2321.000
2321.000
NBFM SIMPLEX &
REPEATERS (b)
2322.000
2322.000 2322.000-2355.000 ATV
2355.000-2365.000 Digital communications
ALL MODES (b) 2365.000-2370.000 Repeaters
2370.000-2392.000 ATV
2400.000 2392.000-2400.000 Digital communications
2400.000 2427.00 - 2443.00 ATV if no satellite uses
AMATEUR SATELLITE this segment
SERVICE
2450.000

a) The words "Sub-regional (national) bandplanning" appearing in IARU Region 1
VHF/UHF/Microwave bandplans mean the following:
In bands and sub-bands not available throughout Region 1, band-planning should be coordinated
on a sub-regional basis between the countries where those bands and sub-bands are allocated
to the Amateur Service. The words "national bandplanning" refer to bands which are available only
in a single country (such as the 70 MHz band allocation), or only in a few widely separated
countries.
(Torremolinos 1990)
b) In countries where the ALL MODES segment 2322 - 2400 MHz is not allocated to the Amateur
Service, the FM SIMPLEX & REPEATER segment 2321 - 2322 MHz may be used for digital data
transmissions.
For the specification of NBFM see section VIb
c) In countries where the narrow-band segment 2320 - 2322 MHz is not available, the following
alternative narrow-band segments can be used:
2304 - 2306 MHz

2308 - 2310 MHz
IIc page 15 jun04

IIc
3400 -3475 MHz BANDPLAN

3400.000 3400.100 Center of activity
NARROW-BAND MODES
3402.000
3402.000 3420.000-3430.000 Digital Communications
ALL MODES 3450.000-3455.000 Digital Communications
3475.000
5650 - 5850 MHz BANDPLAN

5650.000
AMATEUR SATELLITE
SERVICE ( up-link)
5668.000
5668.000
AMATEUR SATELLITE 5668.200 Narrow band center of
SERVICE ( up-link) activity
&
NARROW BAND MODES (a)
5670.000
5670.000
DIGITAL
5700.000
5700.000
ATV
5720.000
5720.000
ALL MODES
5760.000
5760.000 5760.200 Narrow band center of
NARROW BAND MODES (a) activity
5762.000
5762.000
ALL MODES
5790.000
5790.000
AMATEUR SATELLITE
SERVICE (down-link)
5850.000

1. Footnotes
a. Societies are urged to inform their members that stations should preferably be able to operate in
both narrow-band segments.
IIc page 16 jun04

IIc
10.000 - 10.500 GHz BANDPLAN

10.000
DIGITAL
10.150
10.150
ALL MODES
10.250
10.250
DIGITAL
10.350
10.350
ALL MODES
10.368
10.368 10.3682 Narrow band center of
NARROW BAND MODES activity
10.370
10.370
ALL MODES
10.450
10.450 10.450-10.452 Narrow band modes in
AMATEUR SATELLITE countries where 10.368-10.370
SERVICE is not available
&
ALL MODES
10.500
NOTES ON THE 10.0 - 10.5 GHz BANDPLAN
1. Footnotes
a. In those countries where the narrow-band segment 10368 - 10370 MHz is not available, the
segment 10450 - 10452 MHz is suggested as an alternative narrow-bandwidth segment.
IIc page 17 jun04

IIc
24.000 - 24.250 GHz BANDPLAN(San Marino 2002)

24.000
ALL MODES
24.048
24.048 24.0482 Narrow band center of activity

AMATEUR SATELLITE SERVICE
&
NARROW BAND MODES
24.050
24.050 24.125 Preferred operating frequency for wide-
ALL MODES band equipment
(not preferred) (a)
24.250
1. Footnotes
a. In the lower 50 MHz of the 24 GHz band the amateur and amateur satellite service have a
primary/exclusive status, while the status is secondary in the upper 200 MHz .
The all mode section in the secondary segment should only be used in case the preferred segment cannot
be used.
IIc page 18 jun04

IIc
47.000 - 47.200 GHz BANDPLAN

&
NARROW BAND MODES
47.002
47.002
ALL MODES
47.200
75.50-81.50 GHz BANDPLAN ( San Marino 2002 )

75.500
ALL MODES
not recommended ( b)
76.000
76.000
ALL MODES
(not preferred) (a)
77.500

&
NARROW BAND MODES
77.501
77.501
ALL MODES
(Preferred segment)
78.000
78.000
ALL MODES
(not preferred) (a)
81.500
1. Footnotes
a. Between 77.5 and 78 GHz the amateur and amateur satellite service have a primary/exclusive status,
while the status is secondary in the remainder of the allocation.
The all mode section in the secondary segment should only be used in case the preferred segment cannot
be used
IIc page 19 jun04

IIc
b. Till 2006 the amateur allocation status in the 75,5-76 GHz segment is primary/shared; after that date
this amateur allocation will be deleted in the ITU table.
CEPT, however, has amended the ECA in such a way that this segment will remain available in the CEPT
countries after 2006. This in order to avoid interference problems between Short Range Radar for cars
using 77-81 GHz and the amateur(satellite) activities in the 77,5-78 GHz segment. This can be found in
ECA note EU35
As this change was not yet formalised at the time of San Marino conference , this segment is , although
primary, not yet recommended.
IIc page 20 jun04

IIc
122.25 - 123 GHz Bandplan (San Marino 2002 )

Valid from 1-1-2004 onwards

122.250
NARROW BAND MODES
122.251
122.251
ALL MODES
123.000
134 - 141 GHz BANDPLAN ( San Marino 2002 )

134.000
&
NARROW BAND MODES
134.001
134.001
ALL MODES
(Preferred segment)
136.000
136.000
ALL MODES
(not preferred) (a)
141.000
1. Footnotes
a. Between 134 and 136 GHz the amateur and amateur satellite service have a primary/exclusive
status, while the status is secondary in the remainder of the allocation.
The all mode section in the secondary segment should only be used in case the preferred segment
cannot be used
IIc page 21 jun04

IIc
241 - 250 GHz BANDPLAN ( San Marino 2002 )

241.000
ALL MODES
(not preferred) (a)
248.000
248.000
&
NARROW BAND MODES
248.001
248.001
ALL MODES
(Preferred segment)
250.000
1. Footnotes
a. Between 248 and 250 GHz the amateur and amateur satellite service have a primary/exclusive
status, while the status is secondary in the remainder of the allocation.
The all mode section in the secondary segment should only be used in case the preferred segment
cannot be used
IIc page 22 jun04

IIc
<This page is intentionally left blank>
IIc page 23 jun04

NOTA:
Toate drepturile asupra acestei editii apartin autorilor, cu exceptia

APENDIX 3 si APENDIX 4.
Orice preluare, modificare, transmitere, multiplicare, incorporare,

explicita sau adaptata, fara acordul autorilor este strict interzisa.
Publicarea acestui Manual fara drept, in orice forma si pe orice

suport, fara acordul autorilor este interzisa.
Orice incalcare a celor de mai sus va fi urmarita in justitie.
Referinte web:
www.asrr.org
www.radioamator.eu
www.yo3ksr.ro

Radiocomunicatii in Situatii de Urgenta

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Radiocomunicatii in Situatii de Urgenta

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Societatea Romana a Radioamatorilor

Radioamatorii voluntari in situatii de urgenta – Radiocomunicatiile in situatiile de urgenta – Manual

Autori: Adrian Florescu, YO3HJV

DESPRE PREZENTUL MANUAL

Acest document are rolul de a stabili cadrul si criteriile minimale pe

Prezentul Manual nu are rolul de a furniza in mod exhaustiv informatii

DREPTURI DE AUTOR SI COPYRIGHT

Continutul prezentului manual poate fi utilizat cu urmatoarele conditii:

Reproducerea, in tot sau in parte precum si citarea continutului prezentului

Aceasta publicatie este realizata de Societatea Romana a Radioamatorilor in vederea

Informatiile din prezentul manual nu pot substitui pregatirea adecvata efectuata de

Se recomanda consultarea periodica a manualului diseminat in format electronic

Versiunea Data publicarii Sinteza modificarilor Editor

Prima editie 10 iunie 2010 publicare YO3HJV

Radioamatorii pot sa ofere servicii voluntare in situatii de urgenta, in sensul

In numeroase cazuri de calamitati, retelele de comunicatie utilizate de Politie,

Trebuie subliniat ca radioamatorii voluntari nu pot furniza o solutie completa de

Intr-o situatie de urgenta tipica, sistemele principale de comunicatie ale institutiilor

In situatiile de urgenta exista posibilitatea ca organizatiile care asigura diverse

RADIOAMATORII VOLUNTARI IN COMUNICATIILE DE URGENTA NU AU

In gestiunea situatiilor de urgenta exista posibilitatea reala de a surveni o serie de

Radioamatorii voluntari in situatii de urgenta vor avea in vedere aplicarea

SECTIUNEA I – SISTEME DE COMUNICATIE SI METODE

CAPITOLUL II – ALTE METODE DE TRANSMITERE A INFORMATIEI

CAPITOLUL III – RETELE SI ECHIPAMENTE DE RADIOCOMUNICATIE

CAPITOLUL V – PROPAGAREA; PARTICULARITATI

CAPITOLUL VI – STABILIREA ECHIPAMENTELOR NECESARE

COMUNICATIA PE ARII RESTRANSE

SECTIUNEA III – MANAGEMENTUL

CAP. VIII - CENTRUL DE COORDONARE A COMUNICATIILOR (CENCOM)

CAP. IX - ORGANIZAREA RADIOCOMUNICATIILOR IN TEREN

CAP. X – DIVERSE PROBLEME INTALNITE IN RADIOCOMUNICATIILE DE

SECTIUNEA I – SISTEME DE COMUNICATIE SI METODE

Servicii specifice pentru situatii de urgenta

Caracteristici comune retelelor nationale

Telefonie fixa (PSTN si/sau VOIP)

Comunicatia prin satelit se bazeaza pe un canal radio ascendent si pe un

dezavantajul ca, nefiind geostationari, radiocomunicatiile pe care le pot

Serviciile de curierat asigura transmiterea informatiei prin preluarea de la

SEMNALIZAREA ACUSTICA SI VIZUALA

Sistemele acustice si vizuale sunt sisteme primitive de transmitere a

Mass media poate fi utilizata pentru alertarea si transmiterea de informatii in

Toate retelele folosesc aceeasi resursa, respectiv spectrul undelor

Echipamentele ce permit comunicarea intre doua puncte prin intermediul

In comunicatiile in situatii de urgenta se folosesc mai multe tipuri de statii

Fig. 1 – Statie fixa (radioclub)

Fig. 2 – Autospeciala HF/VHF/UHF

Fig.3 – Transceiver multiband-multimode Yaesu FT857D-radioamatori

Fig.4 – Transceiver VHF – Motorola GM 360 – uz profesional

Fig.5 – Antena Screwdriver Tarheel – HF – (radioamator)

Fig.6 – CODAN 9350 – HF (uz profesional)

Fig.7 – Statie portabila Yaesu VX-170 (radioamator)

Fig.8 – MOTOROLA GP-380 (uz profesional)

Prin utilizarea antenei proprii, montate direct pe statia transportabila si

Fig.9 – YAESU FT-857D transportabil (radioamator)

Fig.10 – VERTEX VX1210 – HF (uz comercial)

Fig.11 – PLESSEY PRC320 – HF (uz militar)

Repetoarele radio sunt echipamente de radiocomunicatie ce asigura receptia

Fig.12 – Legatura radio prin repetor

Repetoarele pot fi realizate din componente discrete (sursa de alimentare,

Fig.13 – Repetor MOTOROLA GR-300

Fig.14 – Perioada de oscilatie – Frecventa 1 Hz

BANDA GAMA DE FRECVENTA UTILIZARE