Colegiul National “Simion Barnutiu”

APLICATII ALE UNDELOR ELECTROMAGNETICE

CLASA A 11-A C

Elev: Man Silvana

Profesor: Butusina Daniela

 Aplicatii ale undelor electromagnetice

Campul electromagnetic este ansablul de campuri electrice si magnetice variabile in

timp, care se genereaza reciproc.
Unda electromagnetica reprezinta fenomenul de probagare a unui camp elctromagnetic.

Undele (radiatiile) electromagnetice pot fi grupate dupa fenomenul care sta la baza
producerii lor. Astfel, radiatiile numite hertziene se datoresc oscilatiei electronilor in
circuitele oscilante LC sau in circuitele electronice speciale.
Prin transformarea energiei interne a oricarui corp in energie electromagnetica rezulta
radiatiile termice. Radiatiile electromagnetice, numite radiatiile de franare, apar la franarea
brusca a electronilor in campul nucleului atomic. Radiatiile sincrotron (denumirea se
datoreaza faptului ca acest fenomen a fost pus in evidenta la o instalatie de accelerare a
electronilor in camp magnetic, numit sincrotron) si au originea in miscarea electronilor intr-
un camp magnetic.
Acestor grupe de radiatii le corespund anumite domenii de frecventa.
Cea mai uzuala impartire a radiatiilor electromagnetice se face insa dupa frecventa si
lungimea sa de unde in vid.
Aceasta cuprinde urmatoarele grupe:
1.Undele radio
Se utilizeaza in special in transmisiile radio si TV. In comunicațiile cu submarinele se folosesc
uneori frecvențe de doar cîțiva hertz, iar în comunicațiile digitale fără fir sau în
radioastronomie frecvențele pot fi de ordinul sutelor de gigahertz. Uniunea Internațională a
Telecomunicațiilor, forul care reglementează telecomunicațiile prin unde radio, stabilește
prin convenție limita superioară a frecvenței undelor radio la 3.000 GHz. Dupa lungimea de
unda se subimpart in unde lungi (2 km- 600 m), unde medii (600- 100 m), unde scurte (100-
1 cm).

Unda radio poate fi vizualizata ca o sinusoida.

Cum lucreaza antenele in general
Cind emitatorul injecteaza un curent radio in antena, aceasta incepe sa produca un cimp
magnetic in jurul ei. Aceasta este unda radio. Cind campul magnetic intalneste o altaantena,
induce in aceasta un curent pe care receptoarele il transforma in sunet. Un rolimportant il
joaca lungimea antenei!Cimpul magnetic produs de antena, va produce un curent in orice
suprafata de metal pecare o loveste dar cu cat lungimea acestora este mai aproape de una
din relatiile decalcul ale antenelor cu atat curentul indus in ele este mai mare. Cind cineva
isi regleaza antena, de obicei acesta se duce sa o lungeasca sau sa o scurteze la una din
aceste lungimi. Aceste lungimi au o denumire specifica. Rezonanta antenei. Toate antenele
au un punct exact de rezonanta. Rezonanta antenei, este frecventa in MHz unde antena
este in stare de balans electric care este determinat de lungimea antenei.

2.Microunde
Sunt generate ca si undele radio de instalatii electronice. Lungimea de unda este cuprinsa
intre 30 cm si 1 mm. In mod corespunzator frecventa
variaza intre 109- 3 . 1011 Hz. Se folosesc in sistemele de
telecomunicatii, in radar si in cercetarea stiintifica la studiul
proprietatilor atomilor, moleculelor si gazelor ionizate. Se
subimpart in unde decimetrice, centrimetrice si
milimetrice. Se mai folosesc si in domeniu casnic.
O bucătărie modernă este nelipsită de un cuptor cu
microunde. Acesta ajută la încălzirea mai rapidă a
alimentelor şi chiar a decongelării. Când microundele
pătrund într-un aliment, produc o agitaţie termică a
moleculelor de apă. Această agitaţie determină un efect Joule în aliment. Un produs nu se
încălzeşte dacă în compoziţia sa nu conţine molecule de apă. Acest lucru permite ca
alimentele să se încălzească, spre deosebire de vasul şi de mediul din jur care rămân la o
temperatură constantă.
Radarele folosesc microundele pentru a determina distanţa, viteza şi alte caracteristici ale
mijloacelor de zbor. Dezvoltarea radarelor a fost accelerată în timpul celui de-al Doilea
Război Mondial pentru utilitatea lor în armată. Acum radarele sunt folosite pentru controlul
traficului aerian, în meteorologie, în orientarea vaselor pe apă sau în determinarea vitezei
vehiculelor.

3.Radiatiile infrarosii
Cuprinde domeniul de lungimi de unda situata intre 10-3 si 7,8. 10-7 m (3 . 1011- 4 . 1014
Hz). In general sunt produse de corpurile incalzite. In ultimul timp s-au realizat instalatii
electronice care emit unde infrarosii cu lungime de unda submilimetrica.
Câteva aplicații ale radiațiilor infraroșii (IR)- Una din cele mai
dese aplicații este la telecomandă pe care o folosim cu toții.
Deasemenea, o serie de aparate electrocasnice de gătit sau de
încălzit folosesc radiația infraroșie.
Sunt folosite si în astronomie, în oceanografie, în
meteorologie, în geologie și în arheologie, în istorie și artă, în
monitorizarea mediului. In medicina este sunt folosite in
termografie. Termografia in infrarosu permite a se vedea
“invizibilul” – caldura si repartitia ei superficiala pe suprafata corpului și pot înregistra
diferente de temperatura de numai 0,04OC.Termografia in infrarosu își poate gasi utilizarea
practică in orice domeniu in care caldura apare sau isi modifica distributia ca urmare a unui
proces chimic, fizic (mecanic, electric etc.), biologic sau de altă natură. Practic, orice proces
tehnic sau biologic, care implica o transformare energetică în caldură sau care consumă sau
generează caldură poate face obiectul unui studiu
termografic.
Termografia medicală este o metoda de investigatie
imagistica neinvaziva, fara efecte secundare si fara
contraindicatii pentru pacient. Spre deosebire de alte
metode de investigatie imagistica, termografia
medicala este complet lipsita de riscuri pentru pacient si pentru medicul termografist. Fiind
deosebit de sensibil la diferențele de temperatură ale diverselor părți ale corpului,
termograful poate sa pună in evidență zone cu temperatura ușor modificată, temperatură,
care din punct de vedere medical, poate să fie rezultatul unui proces inflamator sau de alta
natură.
Pe baza informațiilor pe care le furnizează termograful, medicul poate să pună un diagnostic
cu o precizie comparabilă cu cea furnizată de celelalte aparate de imagistică medicală
folosite in prezent.
Cu ajutorul termografiei se pot detecta bolile înainte de a se manifesta, de a ne da seama că
suntem bolnavi, tratamentul fiind mai ușor și mai puțin costisitor!
Poate fi repetabilă la infinit și conferă posibilitatea unor investigații comparative în special la
verificarea rezultatelor unor tratamente oncologice, antiinflamatorii, antireumatice,
endocrine etc.

4.Radiatii luminoase
Pot fi percepute de ochiul uman fiind emise de stele,
lampi cu filamente incandescente a caror
temperatura poate atinge 2000- 3000 grade C,
tuburi cu descarcaturi de gaze, arcuri electrice.
Emisia luminii se obtine in urma tranzitiilor
electronilor pe nivele energetice inferioare atomilor.
 Lungimile de undă corespunzătoare se plasează în
domeniul 400- 780 nm.Cele mai multe surse nu
radiază lumină monocromatică (lumină de o singură
culoare, având o frecvenţă/ lungime de undă unică).
Ceea ce se numeşte lumină albă este un amestec al
tuturor culorilor din spectrul vizibil.
 Sursele de lumină diferă în funcţie de maniera în care se realizează transferul de energie de
la sarcini electrice (electroni)la unda emisă. Astfel, dacă energia provine de la căldură,
atunci sursa se numeşte incandescentă. Dacă energia iniţială este de altă natură (chimică
sau electrică) sursa se numeşte luminescentă. Un caz particular de sursă monocromatică şi
directivă este reprezentată de laser.
5.Radiatii ultraviolete
Lungimea de unda a acestei radiatii este cuprinsa in domeniul 3,8 . 10-7 m si 6 . 10-10 m.
Este generata de catre moleculele si atomii dintr-o descarcare electrica in gaze. Soarele este
o sursa puternica de radiatii ultraviolete.
Radiatiile continute in lumina solara se
absorb in mare parte in stratul superior
al atmosferei (stratul de ozon). Cu cat
altitudinea creste, cu atat cresc radiatiile
ultraviolete. Acestea duc la schimbari la
nivelul pielii: pigmentare, ardere,
cancer. Lumina ultravioleta incurajeaza
formarea vitaminei D si omoara
bacteriile . Este de asemenea utila in dermatologie, la iluminatul fluorescent si la instalatii
de numerotare in industrie. Radiatiile se obtin in urma tranzitiilor electronilor de pe nivele
cu energii mari pe nivele cu energii mici.Radiatiile ultraviolete sunt emise atat de soare cat
si de corpuri incalzite puternic si vaporii de mercur din tuburi de sticla speciala de cuart
(care nu absoarbe acest tip de radiatii).
6.Radiatii X
Aceste radiatii au fost descoperite in 1895 de fizicianul german W. Rongen. Ele sunt produse
in tuburi speciale in care un fascicul de electroni accelerat cu ajutorul unei tensiuni electrice
de ordinul zecilor de mii de voli, bombardeaza un electrod.

Studiul radiatiilor X a jucat un rol vital in fizica, in special in dezvoltarea mecanicii cuantice.
Ca mijloc de cercetare, radiatiile X au permis fizicienilor sa confirme experimental teoria
cristalografiei. Folosind metoda difractiei, substantele cristaline pot fi identificate si
structura lor determinate. Metoda poate fi aplicata si la pulberi, care nu au structura
cristalina, dar o structura moleculara regulata. Prin aceste mijloace se pot identifica
compusi chimici si se poate stabili marimea
particulelor ultramicroscopice. Prin spectroscopie
cu raxe X se pot identifica elementele chimice si
izotopii lor. In afara de aplicatiile din fizica,
chimie, mineralogie, metalurgie si biologie, razele
X se utilizeaza si in industrie, pentru testarea
nedestructiva a unor aliaje metalice. Pentru
asemenea radiografii se utilizeaza Cobalt 60 si
Caesium 137.

De asemenea prin radiatii X se testeaza anumite

faze de productie si se elimina defectele. Razele X ultramoi se folosesc in determinarea
autenticitatii unor lucrari de arta sau la restaurarea unor picturi. In medicina, radiografele
sau fluoroscoapele sunt mijloace de diagnosticare. In radiotarapie se utilizeaza in
tratamentul cancerului. Aparatul computerizat, tomograful axial (scanner CAT sau CT) a fost
inventat in 1972 de inginerul eletronist Godfrey Hounsfield si a fost pus in aplicare pe scara
larga dupa anul 1979.

7. Radiatii γ (gamma)
Razele gama au fost descoperite în anul 1900 de către Paul Villard (1860-1934), fizician şi
chimist francez, în timp ce studia la Paris comportamentul uraniului şi radiului. Numele
acestui tip de radiaţie a fost dat de către Ernest Rutherford. Cu ocazia primelor cercetari
privind dezintegrarea radioactiva – emisiile rezultante au fost clasificate in trei tipuri –
“raze” alfa, beta si gamma. De fapt numai tipul “gamma” reprezinta cu adevarat o radiatie
(adica fotoni de inalta frecventa, energie pura), celelalte sunt particule nucleare cu masa
(nuclee de heliu de mare viteză – numite şi raze α, respectiv emisii de electroni – numite şi
raze β).
Razele γ pot strabate cu usurinta grosimi considerabile din tesuturi animale si vegetale,
substanţe usoare si chiar cativa centimetri din substante dense – cum ar fi de exemplu
plumbul.
In urma interactiunii dintre radiatii si organismele vii apar fenomene fizice (ionizari, excitari
atomice) care determina fenomene biochimice (alterari ale macromoleculelor si ale
sistemelor enzimatice).
Cele mai importante efecte se observa la celulele germinale (sexuale). In urma interactiunii
dintre radiatii si celulele germinale se observa o alterare a cromozomilor si a codului genetic
– ADN/ARN. Gravitatea acestor efecte este amplificata de transmiterea mutatiilor la
descendenţi.

Protectia contra razelor gamma se asigura prin pereti de beton, otel sau plumb – ultimul
fiind cel mai eficace.
Detectarea radiaţiilor gamma se poate face pe mai multe căi:

- datorită efectului de ionizare, pot fi detectate cu

electrometre sensibile; pe acest principiu funcţionează
detectorul Geiger-Müller;
- prin înnegrirea unei plăci fotografice;
- cu ajutorul camerei cu ceaţă.

Aplicatiile razelor gamma:

- sterilizarea alimentelor, a instrumentelor medicale,
etc
- controlul radiologic al imbinarilor metalice de grosimi
mari;
- distrugerea tumorilor canceroase;
- experimente stiintifice de varf – multe in domenii de pionierat;
- Gamma Knife (sau radio chirurgie stereotactica ) – o metoda neinvaziva de reducere a
tumorilor si malformatiilor arterio-venoase cerebrale sau de stopare a cresterii lor
(existenta si in tara noastra).
Bibliografie :

www.wikipedia.org
www.scribd.com
www.referat.ro
www.descopera.ro