Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Modificări imediate și tardive de efort ale
aparatului respirator
2019-2020
Surplusul energetic necesar desfasurarii unui efort fizic rezulta din intensificarea
oxidarilor celulare la nivelul tesuturilor si mai ales la nivelul musculaturii, care duc la o crestere a
nevoii de O2. Muschiul in activitate poate consuma de 20 de ori mai mult O2 dacat in repaus, dar
cu cat organismul este mai antrenat, cu atat efortul respirator in repaus este mai mic.
Modificarile respiratorii in urma efectuarii efortului fizic sunt de doua feluri: modificari
imediate si modificari tardive.
Fiziologia respirației
Respirația pulmonară reprezintă tema prezentei lucrări, aceasta cuprinzând cel puțin patru
procese distincte[1]:
ventilația pulmonară care reprezintă procesul prin care aerul circulă între plămâni și
mediul extern;
difuziunea alveolo-capilară definită ca schimbul de gaze între plămâni și sânge;
transportul sangvin al oxigenului și al dioxidului de carbon;
schimburile gazoase periferice și anume pasajul gazelor respiratorii între sectorul
capilar și sectorul tisular.
În continuare vom prezenta câteva idei despre fiecare din cele patru procese, nu înainte de a
expune succint o schemă a structurii aparatului respirator.
Frecventa respiratorie in repaus este de 16-18 respiratii/ min, dar se modifica mult in timpul
efortului si dupa terminarea acestuia. Exista eforturi ce se realizeaza cu toracele blocat in
inspiratie profunda (alergarile pe distante foarte scurte, sariturile, aruncarile, loviturile de atac,
ridicarea halterelor), dar imediat dupa terminarea lor frecventa respiratorie ajungand la 40-50
respiratii/min in eforturile intense si de lunga durata si 25-30 respiratii/min dupa eforturile
moderate.
Cea mai buna frecventa respiratorie in efort este aceea pana la 30 respiratii/min, cand CO2 se
elimina in concordanta cu formarea lui. Cresterea prea mare a numarului de respiratii duce la
scurtarea timpului de efectuare a expiratiei, la reducerea volumului de aer curent si deci
la acumularea de CO2 .
Daca se face o inspiratie profunda dupa una obisnuita se introduc in alveole 350 ml aer
curent + 1.500 ml VIR =1850 ml. Acest volum de aer se intalneste cu VER- 1.500 ml si cu aerul
rezidual-1.000 ml=2.500 ml. In acest caz coeficientul de improspatare va fi 1/1,3 (1.850/2.500).
Frecventa respiratorie in repaus, la cei antrenati are valori mai scazute. Bradipneea
antrenatilor cu valori de 10-12 respiratii/min se explica prin dezvoltarea musculaturii respiratorii
si marirea elasticitatii toraco-pulmonare.
In timpul efortului, cei antrenati executa probe in apnee totala, iar datoria de O2 este
platita cu un numar mai mic de respiratii, dar mai ample decat la cei neantrenati.
Consumul de oxigen in timpul efortului este mult mai mare la cei antrenati datorita
adaptarii respiratiei si circulatiei cat si cresterii coeficientului de utilizare a oxigenului din sangele
arterial. Daca in repaus consumul de oxigen este egal la antrenati si neantrenati (250 ml/min), in
efortul maximal antrenatul ajunge la 5.000 ml/min si cca. 3.500 la neantrenati.
Capacitatea vitala la cei antrenati atinge valori de 6.500-7.000 ml; cele mai ridicate
capacitati vitale sunt realizate in canotaj si inot. Guyton (1986) apreciaza ca atat capacitatea vitala
cat si consumul de oxigen are si o componenta genetica (reprezentata si de tipul constitutional) in
realizarea acestor modificari, cunoscandu-se faptul ca in selectie se tine seama de dimensiunile
toracice (diamere, perimetre) si talie.
BIBLIOGRAFIE
https://www.academia.edu/32662567/Referat_fiziologia_efortului
https://www.revistagalenus.ro/practica-medicala/sistemul-respirator-si-efortul-fizic/